Proiect Psihologia Personalitatii

=== dd0126ffa0a0fedf3c57d47fab08b9754fec8545_546214_1 ===

Teoria personalității – Extraversiune

Prezentare manageri companii

Pentru ca o companie să poate avea succes și să fie prosperă, aceasta trebuie să aibă un manager competent. Un manager trebuie să fie pregătit să facă față oricărei situații, să fie pregătit pentru orice moment de criză care poate apărea în cadrul companiei al cărei lider este. Liderii sunt persoane umane care sunt influențați de stările lor psihice care într-un fel sau altul le influențează caracterul și personalitatea. (Gary, 1998, p. 34-39)

Personalitatea are o foarte mare importanță, ea fiind cea care deosebește liderii între ei și influențează atât cristalizarea și dezvoltarea calităților de lider cât și manifestarea acestora. Psihologia organizațională nu este preocupată de o conducere în sine, ci este percepută ca un instrument pentru atingerea scopurilor organizaționale, pentru o conducere optimă și eficientă. (Zlate, 1981, p. 48-55)

Un manager trebuie să fie un bun organizator. Acesta trebuie să fie un liant între departamentele companiei. În cadrul oricărei companii existe conflicte, unele generate chiar de o comunicare internă precară. Transmiterea informațiilor trebuie să fie una clară, precisă și concisă pentru a nu exista discrepanțe în înțelegerea situației,

Fiecare persoană are propriile ambiții și de multe ori consideră că munca lui este mai importantă decât a celor din jurul său. Fiecare angajat trebuie să înțeleagă că doar cu sprijinul celor din jur, lucrul în echipă, compania poate progresa, iar el va primi recompensele meritate.

Liderul unei organizații care este un extrovertit în mod sigur este sociabil și interesat de lumea exterioară, chiar mai mult decât de lumea interioară. Managerii își petrec majoritatea timpului în cadrul organizației, neglijând într-un fel, voit sau auto-impus, propria-i familie.

Fiecare persoană, în momentul când aude informații despre o trăsătură de personalitate sau despre anumite caracteristici specifice omului, începe să gândească logic, verificând dacă face parte din categoria respectivă. O persoană nu poate aparține în totalitate unei anumite trăsături de personalitate, fiind de fapt un conglomerat, din care doar o singură caracteristică este în proporție mai mare, ieșind în evidență. (Zlate, 1981, p. 48-55)

Omul extravertit este sociabil fiind interesat de oricine și orice. Îi plac organizațiile, grupurile, întrunirile comunitare, fiind o persoană activă și în general utilă. Un asemenea manager se implică în problemele oamenilor, îi susține și-i sprijină când simte că aceștia au nevoie de el. (Matthews, Deary & Whiteman, 2012, p. 212-239)

Intelectualii extravertiți se simt excelent lucrând cu cei din jur. Majoritatea persoanelor cu personalitate extrovertită sunt persoane de conducere sau îndrumători, cadre didactice. Ei sunt atât optimiști, cât și entuziaști, deși de cele mai multe ori, entuziasmul nu durează mult. Relațiile lor cu cu cei din jur se fac și se desfac ușor si repede. (Zlate, 1981, p. 48-55). Aceste persoane sunt deschise spre noi idei, oportunități. Sunt cei care preferă să evolueze prin cunoaștere chiar dacă eșuează în demersul lor, fie din cauza oamenilor din subordine, fie a sistemului tehnologic, influențați inevitabil de timp, deoarece totul trebuie să conducă spre profitul companiei pe care o reprezintă.

Slăbiciunea extrovertiților este superficialitatea și dorința de a face impresie bună, pentru că nimic nu-i bucură mai mult decât audiența la public. Lor nu le place singurătatea, considerând că reflecția este morbidă, iar asta, împreună cu lipsa autocriticii, îi face mai atractivi pentru persoanele străine decât pentru familie, sau pentru cei care îi văd în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, sunt printre oamenii cei mai utili societății.

Extrovertitul se gândește la lumea exterioară, fiind interesat de fapte și materie. Inventeaza formule și concepte care demonstreaza logic ceva ilogic; își coordonează viața după aceste formule și i-ar plăcea ca și ceilalți să facă la fel. Persoanele apropiate sunt incluse în "schema lor logică", iar tot ceea ce nu poate fi încadrat în schemă, nu este recunoscut. Acestor persoane le displace iraționalul și-și reprimă atât emoția cât și sentimentele, devenind glaciali și lipsiți de înțelegere pentru slăbiciunea omenească. Prietenia și familia nu înseamnă prea mult, astfel încât, această persoană este capabilă să-și sacrifice prietenii și chiar familia, pentru propriile lor principii. Adeseori, extrovertitul are un puternic simț al datoriei, iar formulele găsite sunt foarte bune dar nu se poate spune același lucru mereu, modul în care se încearcă punerea acestora în aplicare. (Zlate, 1981, p. 48-55)

Un asemenea manager nu acceptă ca cei din subordine să-i combată ideile chiar dacă au argumente, ci să încerce și varianta proprusă de el, chiar dacă aceasta este sortită eșecului chiar de la început. El poate merge pe conceptul că în viață nu tot ce este logic este ideal, iar uneori ilogicul poate deveni un logic real. Mulți manageri au riscat în afacerile lor și au reușit să ajungă în topul celor consacrați, conducători ai unor companii de succes.

Tipul afectiv extravertit este interesat în primul rând de relațiile personale și are adesea tact și farmec, fiind plin de înțelegere, săritor la nevoie și șarmant.

Extraversiunea este o trăsătura care reflectă sensibilitatea persoanelor la recompense și la afectivitate pozitivă. Aceste persoane sunt obișnuite să caute recompensele și mai puțin să beneficieze de ele, după ce le-au obținut. (Matthews, Deary & Whiteman, 2012, p. 212-239)

Managerul care reusește să ridice compania, să aibă profit, va încerca mereu să-și depăsească ultimele limite, până spre un posibil care poate deveni imposibil. O companie poate crește dar la un moment dat stagnează sau intră în regres.

Reușita unei companii poate consta în tipul de personalitate al managerului dar acesta, în activitatea lui, este influențat de mai mulți factori interni (personal, producție) și externi (piața de desfacere, furnizorii de materii prime).

Indiferent de personalitatea managerului, de trăsăturile de caracter ale acestuia, liderul trebuie să fie om în primul rând, să-i înțeleagă atât pe cei din jurul său, cât și mecanismele acționate de acestia.

Bibliografie

Gary, J. (1998). Comportament organizational. București: Economică

Matthews, G., Deary, I.J., Whiteman, M.C.(2012). Psihologia personalității. Trăsături, cauze, consecințe.Iași: Polirom

Zlate, M. (1981). Psihologia muncii – relatii interumane. București: Didactică și Pedagogică