Procedura Penala. Partea Specialadocx

=== Procedura penala. Partea speciala ===

Gheorghiță Mateuț

Lucian Criste

Mirel Toader

PROCEDURĂ PENALĂ. PARTEA SPECIALĂ

Caiet de seminar

Partea I. Grile

Urmărirea penală

Sesizarea organelor de urmărire penală:

reprezintă temeiul legal de desfășurare a activităților procesuale și procedurale specifice;

poate fi realizată doar prin plângere, denunț sau proces-verbal de sesizare din oficiu;

este un act intern întocmit de organul judiciar care permite desfășurarea activităților prevăzute de lege;

Modurile de sesizare a organelor de urmărire penală:

sunt expres și limitativ prevăzute de lege

sunt generale și speciale, ultimele reprezentând și cazuri care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale;

sunt actele prin care se dispune începerea urmăririi penale

Modurile de sesizare generale:

sunt limitativ prevăzute și nu sunt interschimbabile;

se pot înlocui unul cu altul, cu excepția plângerii prealabile;

sunt plângerea, denunțul, procesul-verbal de sesizare din oficiu și actele încheiate de alte organe de constatare;

Constituie mod general de sesizare a organului de urmărire penală:

plângerea penală formulată de către unul dintre soți pentru celălalt soț

denunțul formulat de persoana vătămată în urma comiterii infracțiunii

plângerea prealabilă introdusă în termen de trei luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei

Plângerea penală:

poate fi formulată de orice persoană care a aflat despre săvârșirea unei infracțiuni;

reprezintă încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune;

reprezintă un mod de sesizare general în lipsă căruia nu poate fi începută urmărirea penală;

Plângerea penală:

reprezintă încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică referitoare la săvârșirea unei infracțiuni

poate fi făcută personal, prin mandatar cu mandat special, de către unul dintre soți pentru celălalt soț ori de către copilul major pentru părinți

nesemnată, poate fi recalificată ca fiind un denunț

Atunci când persoana vătămată este o persoană juridică:

plângerea poate fi introdusă printr-un mandatar general, fără a mai fi necesară îndeplinirea unei alte condiții

plângerea poate lua forma scrisă, trebuind a fi semnată de reprezentantul legal ori convențional al persoanei juridice,;

plângerea poate fi formulată oral, fiind consemnată într-un proces-verbal de organul de urmărire penală care o primește;

Poate depune plângere penală:

orice persoană juridică, de drept public sau privat;

mandatarul persoanei vătămate, indiferent de natura mandatului;

copilul major pentru părinții săi;

Unul dintre soți pentru celălalt soț, poate formula:

plângere penală, în scris;

plângere penală, în formă electronică;

plângere prealabilă în scris sau în formă electronică;

Denunțul:

în cazul săvârșirii unei infracțiuni de către un parlamentar trebuie să fie precedat de acordul camerei din care face parte acesta;

poate fi formulat de autorul unei infracțiuni de cumpărare de influență în formă electronică

are caracter facultativ pentru o persoană care a fost martor ocular la săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită;

Denunțul:

spre deosebire de plângere, poate fi formulat inclusiv de participații la săvârșirea infracțiunii;

poate fi formulat prin mandatar, însă numai cu procură specială;

dacă a fost adresat instanței de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului de urmărire penală competent;

Denunțul:

este o modalitate specială de sesizare a organelor judiciare, neputând fi formulat decât personal;

poate fi formulat verbal sau în scris;

pentru a fi valabil trebuie semnat de titularul acestuia;

Denunțul:

este un mod special de sesizare a organelor de urmărire penală care poate fi făcut numai personal

făcut în formă electronică de o persoană fizică sau juridică, îndeplinește condițiile de formă numai dacă este certificat prin semnătură electronică

poate fi formulat de unul dintre soți pentru celălalt soț, caz în care persoana interesată poate declara ulterior că nu și-l însușește

Atunci când, în exercitarea atribuțiilor de serviciu:

o persoană cu funcție de conducere în cadrul unei instituții publice a luat cunoștință despre săvârșirea oricărei infracțiuni, aceasta are obligația de a sesiza organul de urmărire penală competent;

un lucrător din cadrul jandarmeriei ia cunoștință despre săvârșirea oricărei infracțiuni, întocmește un proces-verbal de constatare a infracțiunii, pe care îl va trimite organului de urmărire penală competent;

procurorul ia cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, acesta are obligația de a sesiza organul de urmărire penală competent;

Atunci când despre săvârșirea unei infracțiuni:

a luat cunoștință organul de ordine publică fără atribuții de poliție judiciară, acesta are obligația întocmirii unui proces-verbal de sesizare din oficiu pe care îl înaintează organelor de cercetare penală competente

a luat cunoștință persoana care a suferit o vătămare prin comiterea acesteia, aceasta poate formula plângere, plângere prealabilă sau denunț, după caz

procurorul a aflat din ziar, acesta se poate sesiza din oficiu, întocmind un proces-verbal în acest sens

Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu:

atunci când ia cunoștință despre comiterea unei infracțiuni din cuprinsul unui denunț anonim sau nesemnat;

numai atunci când persoana vătămată declară că nu dorește să formuleze plângere;

doar atunci când apreciază că este oportună declanșarea unui proces penal;

Este considerată flagrantă:

infracțiunea a cărei săvârșire a fost atent supravegheată de organul de urmărire penală încă dinainte de debutul său;

doar infracțiunea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșirea acesteia;

infracțiunea al cărei făptuitor este urmărit de martori sau de strigătul public;

Infracțiune flagrantă:

este orice infracțiune descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire;

este dată în competența exclusivă a procurorului;

atrage obligația organelor de ordine publică de a întocmi un proces-verbal, în care să consemneze toate aspectele constatate și activitățile desfășurate;

În cazul unei infracțiuni flagrante:

organul de cercetare penală întocmește un proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante;

organul de cercetare penală întocmește un proces-verbal de sesizare din oficiu;

organul de ordine publică întocmește un proces-verbal de sesizare din oficiu pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală;

În caz de infracțiune flagrantă:

organul de urmărire penală are obligația de a constata săvârșirea infracțiunii care se urmărește la plângere prealabilă, chiar dacă persoana vătămată declară că nu formulează o astfel de plângere;

procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii nu constituie act de începere a urmăririi penale;

procesul-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organul de cercetare penală constituie act de sesizare doar atunci când nu a fost întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu;

În cazul infracțiunii flagrante:

procedura de cercetare este una specială, derogând de la normele de drept comun

organele de ordine publică și siguranță națională au obligația întocmirii unui proces-verbal în care să consemneze toate aspectele constatate și toate activitățile desfășurate

organul de cercetare penală este obligat să constate săvârșirea acesteia, chiar în lipsa unei plângeri prealabile, dacă infracțiunea poate fi urmărită doar la plângere prealabilă

Atunci când din cuprinsul plângerii sau denunțului:

rezultă că descrierea faptei este neclară sau incompletă, actul se restituie pe cale administrativă petiționarului, cu indicarea elementelor care lipsesc;

organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală, acesta va înainta sesizarea procurorului, cu propunere de declinare către organul competent;

procurorul constată incidența unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, dispune prin ordonanță clasarea cauzei;

Plângerea prealabilă:

greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată și trimisă pe cale administrativă la organul judiciar competent este validă doar dacă a ajuns la acesta din urmă în termenul de 3 luni prevăzut de lege;

poate fi formulată numai în scris, fiind obligatorie indicarea făptuitorului;

poate fi înlocuită de procesul-verbal de sesizare din oficiu, atunci când persoana vătămată a decedat înainte de expirarea termenului prevăzut pentru introducerea plângerii prealabile;

La primirea unei plângeri prealabile în care persoana vătămată prezintă o stare de fapt ce nu întrunește elementele constitutive ale niciunei infracțiuni:

organul de cercetare penală întocmește un referat cu propunere de clasare în baza art. 315 alin. 1 lit. a;

organul de cercetare penală întocmește un referat cu propunere de clasare în baza art. 315 alin. 1 lit. b cu trimitere la art. 16 lit. b;

plângerea prealabilă se restituie pe cale administrativă persoanei vătămate cu solicitarea de a o completa corespunzător;

Termenul de introducere a plângerii prealabile în cazul infracțiunilor continuate curge:

de la data epuizării infracțiunii, atunci când persoana vătămată a știut de săvârșirea infracțiunii, chiar dacă nu a cunoscut făptuitorul;

de la data la care persoana vătămată a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii;

de la data la care persoana îndreptățită a reclama a știut cine este făptuitorul;

Plângerea prealabilă:

se poate face de către unul dintre soți pentru celălalt soț

în cazul pluralității de făptuitori, este suficient să fie îndreptată împotriva unei singure persoane pentru a putea fi trași la răspundere penală toți făptuitorii

este un mod special de sesizare care poate fi înlocuit cu alte moduri speciale de sesizare

Plângerea prealabilă:

poate fi făcută și de substituiții procesuali ai persoanei vătămate care are capacitate deplină de exercițiu;

greșit îndreptată la instanța de judecată se trimite pe cale administrativă la organul competent;

dacă este făcută de un mandatar special poate conduce la exercitarea acțiunii penale doar atunci când mandatul a fost dat de toate persoanele vătămate;

Plângerea prealabilă:

este valabilă, chiar dacă a fost introdusă la un organ judiciar necompetent în termenul prevăzut de lege

dacă a fost introdusă la organul judiciar necompetent se trimite pe cale administrativă persoanei vătămate

trebuie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei

Se trimite pe cale administrativă organului competent:

plângerea penală greșit îndreptată la instanța de judecată;

plângerea penală care nu cuprinde toate elementele prevăzute de lege;

denunțul înregistrat la un organ de urmărire penală care nu are competență materială pentru urmărirea faptei denunțate;

Ulterior sesizării organului de urmărire penală, procurorul:

poate da o soluție de clasare, chiar dacă nu a dispus începerea urmăririi penale in rem

poate să dispună trecerea cauzei de la un organ de cercetare penală la altul, fără să fie necesar avizul procurorului ierarhic superior

poate să dispună continuarea urmăririi penale față de suspectul deputat, chiar dacă nu a solicitat acordul Camerei Deputaților, această din urmă condiție fiind necesară doar pentru punerea în mișcare a acțiunii penale

Începerea urmăririi penale:

poate fi dispusă doar dacă făptuitorul este identificat;

poate fi dispusă de organele de cercetare penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție;

in rem, poate fi dispusă de organul de cercetare penală ca urmare a dispoziției date de procurorul care supraveghează urmărirea penală;

În activitatea de supraveghere a urmăririi penale:

procurorul poate impune termene organului de cercetare penală;

exercitarea supravegherii de către un alt procuror decât cel căruia îi revine competența poate atrage nelegalitatea sesizării instanței;

organele de cercetare penală ale poliției judiciare trebuie să respecte dispozițiile organelor ierarhic superioare privind cercetarea penală;

Supravegherea activității de cercetare penală:

este un atribut exclusiv al procurorului ce decurge din funcția de urmărire;

este un atribut ce permite procurorului să infirme actele organului de cercetare penală atât pentru nelegalitate, cât și pentru netemeinicie;

permite procurorului să dispună trecerea dosarului de la un organ de urmărire penală la altul doar atunci când primul organ este necompetent să efectueze acte de cercetare;

În exercitarea atribuțiilor de conducere și de supraveghere a activității organelor de cercetare penală, procurorul:

poate să asiste la efectuare oricărui act de cercetare penală sau să îl efectueze personal

poate să ceară spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală pe care-l supraveghează

poate cenzura actele organelor de cercetare penală numai sub aspectul legalității

În exercitarea atribuțiilor de conducere și supraveghere a activității organelor de cercetare penală:

procurorul poate să dea dispoziție organului de cercetare penală care efectuează urmărirea penală să administreze anumite probe

organele ierarhic superioare ale poliției judiciare pot infirma actele nelegale efectuate de organul de cercetare penală

procurorul poate să ceară spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, acesta din urmă fiind obligat să trimită dosarul de îndată și în întregime

Atunci când procurorul constată că cercetarea penală nu se efectuează de organul de cercetare penală competent:

va dispune trecerea cauzei la alt organ de cercetare penală;

ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent;

este obligat să facă el însuși actele de urmărire penală;

Actele organelor de cercetare penală:

pot fi aduse la îndeplinire chiar dacă au fost atacate cu plângere la procurorul care realizează supravegherea urmăririi penale

pot fi infirmate de procuror chiar dacă sunt întocmite cu respectarea dispozițiilor legale

sunt supuse unei duble verificări, din partea procurorului și a conducătorului unității din care face parte emitentul actului

Actul întocmit de organul de cercetare penală:

prin care s-a dispus începerea urmăriri penale in rem, se supune confirmării motivate a procurorului;

cu respectarea dispozițiilor legale, nu poate fi infirmat de procuror;

poate fi valabil chiar dacă privește o cauza pentru care acesta nu are competența de a efectua urmărirea penală;

Efectuarea de verificări prealabile începerii urmăririi penale:

este obligatorie doar atunci când este necesară o autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei alte condiții prealabile pentru începerea urmăririi penale

se poate realiza inclusiv de organul de cercetare penală

este o etapă obligatorie în cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu cu privire la săvârșirea unei infracțiuni

Începerea urmăririi penale in rem:

poate fi dispusă numai de către procuror, prin ordonanță

este actul procedural care permite ulterior judecătorului de drepturi și libertăți să dispună din oficiu măsuri de supraveghere tehnică

se dispune atunci când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege și se constată că nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale

După ce procurorul dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect:

organele de cercetare penală nu mai pot efectua acte procesuale în cauză decât în baza delegării date de procuror;

organele de urmărire penală au obligația de a-i aduce la cunoștință suspectului, într-un termen rezonabil, calitatea procesuală dobândită, fapta și încadrarea juridică, drepturile și obligațiile procesuale;

suspectul nu devine parte în proces;

După ce s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect:

organul de urmărire penală poate dispune reaudierea unor martori ascultați după începerea urmăririi penale in rem

procurorul poate dispune în aceeași zi punerea în mișcare a acțiunii penale față de acesta

organul de cercetare penală nu mai poate efectua acte de cercetare penală decât în baza unei delegări din partea procurorului

Ulterior dispunerii efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect:

organul de cercetare penală are competența de a se pronunța asupra cererilor de administrare a probelor

persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cunoștință, înainte de prima sa audiere, calitatea de suspect, fapta și încadrarea juridică a acesteia, respectiv drepturile și obligațiile procesuale specifice calității procesuale dobândite

secretul bancar și cel profesional, fără excepție, nu sunt opozabile procurorului

Procedura audierii anticipate:

se realizează exclusiv de către judecătorul de drepturi și libertăți

poate viza în egală măsură persoana vătămată, partea civilă sau un martor

are loc în camera de consiliu, fără participarea procurorului

Organul de cercetare penală:

dacă apreciază că este necesară administrarea anumitor probe, poate dispune administrarea lor fără a formula o propunere motivată procurorului care supraveghează urmărirea penală;

dacă apreciază necesară utilizarea anumitor metode speciale de supraveghere se adresează direct judecătorului de drepturi și libertăți cu o propunere motivată;

se pronunță întotdeauna prin ordonanță motivată asupra cererilor de administrare a probelor;

Dacă avocatul suspectului a solicitat să fie încunoștințat cu privire la data și ora efectuării oricărui act de urmărire penală:

organul de urmărire penală are obligația de a-i pune la dispoziție avocatului o fotocopie după declarația martorului la a cărui audiere asistă;

avocatul poate asista la percheziția efectuată asupra unui vehicul;

organul judiciar nu are obligația de a-l încunoștința pe avocat în legătură cu efectuarea unei percheziții domiciliare înainte de prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează a fi percheziționată;

În cursul urmăririi penale ascultarea suspectului sau inculpatului este obligatorie:

la momentul la care i se aduce la cunoștință conținutul ordonanței de începere a urmăririi penale;

dacă s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la alte persoane;

după punerea în mișcare a acțiunii penale pentru fapta pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale;

Punerea în mișcare a acțiunii penale:

poate fi dispusă numai de procuror prin ordonanță sau prin declarație orală, după caz

poate fi dispusă printr-o ordonanță împotriva căreia poate fi formulată plângere de orice persoană a cărei interese legitime au fost vătămate prin aceasta

este momentul inițial în funcție de care se apreciază durata procesului penal

Punerea în mișcare a acțiunii penale:

poate fi dispusă numai de către procuror, prin ordonanță, inculpatului eliberându-i-se la cerere o copie după aceasta

în toate cazurile este comunicată inculpatului de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal

este momentul de la care secretul profesional și cel bancar, cu excepția secretului profesional al avocatului, devin inopozabile procurorului

Ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale:

organele de urmărire penală pot dispune renunțarea la urmărirea penală

rechizitoriul poate fi emis oricând, acesta putând conține inclusiv soluții de clasare

organul de cercetare penală poate dispune extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi

Schimbarea încadrării juridice a faptei:

se poate dispune de organul de cercetare penală numai în baza dispoziției scrise sau verbale a procurorului;

trebuie adusă la cunoștința suspectului sau inculpatului;

dispusă de organul de cercetare penală, nu este valabilă decât dacă este adusă la cunoștința procurorului;

Extinderea urmăririi penale poate fi dispusă:

doar de procuror, în termen de cel mult 3 zile de la sesizarea organului de cercetare penală;

doar prin ordonanță;

atât cu privire la alte persoane, cât și cu privire la alte fapte;

În cauzele date în competența Direcția Națională Anticorupție, extinderea urmăririi penale:

cu privire la alte fapte comise de suspect poate fi dispusă numai de procuror

este urmată în mod obligatoriu de informarea suspectului cu privire la faptele noi pentru care s-a dispus extinderea

dispusă de organul de cercetare penală implică în toate cazurile obligația acestuia de a-l informa pe procuror despre măsura dispusă

Atunci când din probele administrate în cauză rezultă că la comiterea infracțiunii a participat și o altă persoană, procurorul:

dispune extinderea urmăririi penale față de respectiva persoană

dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale față de respectiva persoană

poate redacta un referat cu propunere de disjungere a cauzei față de respectiva persoană

În cursul urmăririi penale, dacă procurorul schimbă încadrarea juridică a faptei reținute inițial în sarcina inculpatului:

poate dispune declinarea cauzei la un parchet ierarhic inferior;

va dispune inclusiv extinderea acțiunii penale pentru noua încadrare juridică;

trebuie să dispună implicit extinderea cercetării penale;

În cursul urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice:

poate fi dispusă oricând după începerea urmăririi penale cu privire la faptă

obligă organul de urmărire penală să pună anterior în discuția părților noua încadrare juridică

se dispune atunci când se descoperă fapte noi care au legătură cu faptele pentru care se efectuează urmărirea penală

Extinderea urmăririi penale:

dă posibilitatea procurorului să dispună din oficiu extinderea acțiunii penale cu privire la persoana pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale;

atrage obligația organului de urmărire penală de a-l informa pe suspect în legătură cu extinderea dispusă;

cu privire la alte fapte noi, atrage obligația procurorului de a proceda la aducerea la cunoștință a calității de suspect;

Potrivit Codului de procedură penală, extinderea urmăririi penale cu privire la alte fapte poate fi dispusă de organul de cercetare penală în cazul în care:

competența de judecată în primă instanță a faptei pentru care s-a dispus inițial începerea urmăririi penale aparține curții de apel

urmărirea penală este efectuată de organul de cercetare penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție

urmărirea penală este efectuată sub supravegherea procurorului din cadrul parchetului de pe lângă tribunal

Suspendarea urmăririi penale:

poate interveni în cazul transferului de proceduri în baza legii privind cooperarea judiciară internațională în materie penală;

intervine în cazul transferului de proceduri atunci când statul solicitat a finalizat urmărirea penală;

nu poate să dureze mai mult de 3 luni în cazul în care se recurge la mediere;

Suspendarea urmăririi penale:

trebuie comunicată atât părților cât și subiecților procesuali principali;

se dispune când dintr-un raport de expertiză medico-legală rezultă că suspectul suferă de o boală gravă;

nu împiedică efectuarea de acte de urmărire penală în dosar;

Reprezintă cazuri legale de suspendare a urmăririi penale:

probarea prin adeverință medicală de specialitate că suspectul sau inculpatul suferă de o boală gravă, care nu poate fi tratată în țară

situația în care există un impediment legal temporar pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față de o persoană

situația în care s-a dispus declararea judecătorească a morții persoanei vătămate

Dacă se dispune suspendarea urmăririi penale:

în cazul parcurgerii unei proceduri de mediere, urmărirea penală se reia la expirarea termenului de 3 luni de la momentul declanșării acestei proceduri

procurorul poate dispune preluarea cauzei de la organul de cercetare penală în orice situație

la reluarea urmăririi, actele efectuate pe perioada suspendării se refac la cererea părților

Atunci când în cursul urmăririi penale:

sunt descoperite fapte noi, organul de cercetare penală sau procurorul vor dispune extinderea urmăririi penale cu privire la acestea

se constată printr-o expertiză medico-legală că suspectul sau inculpatul suferă de o boală incurabilă, organul de urmărire penală va dispune suspendarea urmăririi penale

intervine decesul suspectului sau inculpatului, procurorul va dispune renunțarea la urmărire penală

Sunt soluții de neurmărire în procesul penal:

clasarea, atunci când nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă esențiale ale sesizării;

clasarea, atunci când există o cauză de neimputabilitate prevăzută de lege;

renunțarea la urmărire penală;

Atunci când apreciază că o faptă comisă în vara anului 2013 nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni, procurorul, prin ordonanță, poate dispune:

renunțarea la urmărire penală;

clasarea, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;

clasarea, în baza art. 181 din Codul penal anterior;

Atunci când procurorul dispune clasarea:

ca urmare a retragerii plângerii prealabile, obligă persoana vătămată care și-a retras plângerea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat;

după ce a stabilit că fapta nu există, va comunica soluția tuturor persoanelor interesate;

nu este obligat să motiveze soluția, putându-și însuși argumentele cuprinse în referatul întocmit de organul de cercetare penală;

Ordonanța de clasare:

poate fi întocmită de organul de cercetare penală sau de procuror, în funcție de cazul de împiedicare incident în speță

poate să cuprindă și dispoziții privind sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunere de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale

trebuie să cuprindă și mențiunea cu privire la încetarea de drept a măsurii preventive dispuse în cauză

Soluția clasării:

trebuie motivată în fapt și în drept de către procuror, cu excepția cazului în care acesta își însușește motivarea organului de cercetare penală cuprinsă în referatul cu propunere de clasare și în cauză nu i-a fost adusă la cunoștință suspectului calitatea procesuală

se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului, persoanei vătămate sau după caz, altor persoane interesate

se dispune de către procuror ori de către organul de cercetare penală, în baza unei delegări din partea procurorului

Prin rechizitoriul întocmit de procuror:

se poate pune în mișcare a acțiunea penală cu privire la faptele pentru care s-a dispus anterior schimbarea încadrării juridice;

se poate dispune clasarea pentru fapta pentru care anterior s-a dispus extinderea urmăririi penale;

se poate propune revocarea măsurii asigurătorii;

Când suspectul nu poate fi găsit, deși este cunoscut și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, procurorul dispune:

clasarea, prin rechizitoriul

clasarea, prin ordonanță motivată;

renunțarea la urmărirea penală;

Menționarea motivelor de fapt și de drept este obligatorie în cazul:

ordonanței prin care procurorul dispune clasarea cauzei în privința inculpatului arestat preventiv

ordonanței prin care procurorul care supraveghează urmărirea penală dispune clasarea, într-o cauză în care urmărirea penală nu a fost începută

formulării unei cereri de contestație în anulare

Clasarea se dispune atunci când:

procurorul nu exercită acțiunea penală întrucât lipsește autorizarea organului competent;

acțiunea penală pusă în mișcare nu se exercită în continuare deoarece nu există un interes public în urmărirea penală a inculpatului;

acțiunea penală exercitată se stinge întrucât nu există probe că suspectul a săvârșit infracțiunea;

Ordonanța de clasare:

poate să conțină o dispoziție de menținere a măsurilor asigurătorii

poate să conțină o dispoziție de sesizare a judecătorului de drepturi și libertăți cu o propunere de luare a măsurii confiscării speciale

se comunică persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate

Dacă plângerea prealabilă este depusă după expirarea termenului legal, soluția legală va fi:

clasarea, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă esențiale ale sesizării;

restituirea pe cale administrativă a plângerii către petiționar;

clasarea, întrucât nu este îndeplinită una dintre condițiile care permit începerea urmăririi penale

Atunci când în plângerea prealabilă starea de fapt descrisă este neclară:

plângerea se restituie pe cale administrativă petiționarului, cu indicarea elementelor care lipsesc;

organul judiciar cheamă persoana care a formulat plângerea și îi cere să clarifice aspectele neclare

procurorul va dispune clasarea întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă esențiale ale sesizării;

Renunțarea la urmărire penală:

este o soluție de neurmărire doar dacă nu s-a pus în mișcare acțiunea penală;

se poate dispune și atunci când suspectul a decedat, nemaiexistând interes public în continuarea cercetărilor;

poate fi dispusă la terminarea urmăririi penale;

Renunțarea la urmărire penală:

poate fi dispusă de organul de urmărire penală atunci când inculpatul nu are antecedente penale;

dă posibilitatea procurorului, chiar dacă nu se consultă cu inculpatul, să impună acestuia obligația de a-i cere scuze persoanei vătămate, în mod public;

se dispune printr-o ordonanță care trebuie comunicată persoanei care a formulat plângerea penală;

Soluția renunțării la urmărire penală:

poate fi dispusă de procuror numai în cazul infracțiunilor pentru care pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu amenda

obligă procurorul să impună inculpatului una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute de lege

se dispune printr-o ordonanță care se comunică în copie oricărei persoane interesate

Sunt aspecte în funcție de care procurorul apreciază oportunitatea renunțării la urmărirea penală:

valoarea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii

valoarea prejudiciului care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii

numărul martorilor ascultați anterior efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect

Atunci când dispune renunțarea la urmărire penală, procurorul:

trebuie să-l oblige pe inculpat să repare paguba produsă;

va comunica ordonanța denunțătorului, inculpatului, sau altor persoane interesate;

obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat;

Prin ordonanța de renunțare la urmărire penală, procurorul:

stabilește un termen care nu poate fi mai mare de 9 luni pentru îndeplinirea obligației, atunci când stabilește ca inculpatul să ceară scuze publice persoanei vătămate;

poate dispune desființarea totală sau parțială a unui înscris;

poate dispune restituirea bunurilor ridicate sau a cauțiunii;

În cazul în care se dă o soluție de renunțare la urmărirea penală:

ordonanța trebuie întotdeauna motivată de organul de cercetare penală delegat să o întocmească

inculpatului îi revine sarcina de a face dovada îndeplinirii obligațiilor dispuse prin ordonanța de renunțare la urmărire penală, dacă se pune problema revocării ordonanței

inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanța de soluționare a cauzei, continuarea urmăririi penale

Înainte de terminarea urmăririi penale, soluția renunțării la urmărirea penală

poate fi dată doar de procuror prin ordonanță

se comunică oricărei persoane interesate

permite părților să ceară continuarea procesului penal, în termen de 20 de zile de la comunicarea ordonanței

Dacă inculpatul a formulat cerere de continuare a procesului penal, după ce s-a dispus clasarea pentru că intervenise prescripția răspunderii penale:

la terminarea urmăririi penale, procurorul întocmește rechizitoriu dispunând trimiterea în judecată a inculpatului;

dacă ulterior persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă, procurorul va dispune clasarea cauzei în raport de acest nou temei;

dacă ulterior persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă, procurorul va dispune clasarea cauzei pentru motivul intervenirii prescripției;

Atunci când urmărirea penală este terminată:

organul de urmărire penală întocmește un referat de terminare a urmăririi penale, prin care își însușește activitatea desfășurată;

procurorul are la dispoziție 15 zile pentru a verifica lucrările urmăririi penale proprii;

procurorul poate dispune inclusiv restituirea cauzei la organul de cercetare penală;

De îndată ce urmărirea penală este terminată:

procurorul care a efectuat urmărirea penală întocmește un referat de terminare a urmăririi penale

organul de cercetare penală înaintează dosarul procurorului care supraveghează urmărirea penală, împreună cu un referat în care propune clasarea, renunțarea la urmărire penală sau trimiterea în judecată a inculpatului, după caz

procurorul are obligația legală de a încunoștiința inculpatul în legătură cu terminarea urmăririi penale

Rechizitoriul:

întocmit de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj va fi verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul-șef de secție din cadrul Structurii centrale a Direcției Naționale Anticorupție;

în cazul în care urmărirea penală vizează mai mulți suspecți sau inculpați, poate să conțină dispoziții de clasare sau renunțare la urmărire penală;

poate să conțină o dispoziție de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar;

Rechizitoriul:

conține datele privind probele și mijloacele de probă pe care se întemeiază

poate să conțină o dispoziție de luare a unei măsuri asigurătorii

nu poate conține o dispoziție de luare față de inculpat a unei măsuri de siguranță cu caracter medical

Rechizitoriul întocmit de procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel:

poate fi act de sesizare al judecătoriei, ca primă instanță

cuprinde soluțiile procesuale referitor la toate faptele și toți suspecții ori inculpații din dosar

nu poate fi cenzurat decât sub aspectul legalității de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel

Redeschiderea urmăririi penale:

are loc când se constată că a încetat cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale

se dispune de către procurorul care a efectuat urmărirea penală, atunci când acesta constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea

se dispune de către procuror atunci când au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea

Urmărirea penală este reluată:

atunci când procurorul restituie cauza la organul de cercetare penală;

atunci când se descoperă că persoana a cărei moarte a fost declarată judecătorește este în viață;

când instanța de judecată constată că rechizitoriul nu a fost legal întocmit și restituie cauza la parchet;

Procurorul dispune redeschiderea urmăririi penale:

atunci când inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile impuse prin ordonanța de renunțare la urmărire penală;

atunci când constată că împrejurarea care a fundamentat soluția de clasare dispusă de procurorul ierarhic inferior a dispărut;

printr-o ordonanță care trebuie supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității;

Reluarea urmăririi penale:

în caz de redeschidere a urmăririi penale, poate fi dispusă de procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză, atunci când constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea

poate fi dispusă atunci când judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularitatea rechizitoriului

în caz de redeschidere a urmăririi penale, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, care se pronunță prin încheiere motivată, în camera de consiliu

Plângerea împotriva actelor de urmărire penală efectuate de organul de cercetare penală:

se adresează procurorului, acesta având obligația să o soluționeze în termen de 20 de zile

nu suspendă aducerea la îndeplinire a actului care formează obiectul plângerii

va fi respinsă ca inadmisibilă dacă este depusă la organul de cercetare penală

Plângerea împotriva actelor de urmărire penală:

efectuate de procurorul din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie se soluționează de prim-procurorul parchetului

suspendă de drept aducerea la îndeplinire a actului care formează obiectul plângerii

efectuate de către procuror poate fi adresa judecătorului de cameră preliminară, indiferent de obiectul actului efectuat

Judecătorul de cameră preliminară dispune restituirea cauzei la parchet:

atunci când a exclus toate probele, urmărirea penală trebuind redeschisă;

situație în care procurorul trebuie să efectueze personal urmărirea penală;

atunci când admite plângerea împotriva soluției procurorului și trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale;

Împotriva ordonanței prin care se respinge:

plângerea împotriva actelor organelor de cercetare penală, nu se poate face plângere la procurorul ierarhic superior;

plângerea împotriva actelor procurorului, nu se poate face plângere la procurorul ierarhic superior;

plângerea împotriva actelor procurorului, poate fi atacată la judecătorul de cameră preliminară;

Atunci când constată faptul că urmărirea penală nu este completă, procurorul:

a) infirmă referatul de terminare a urmăririi penale întocmit de organul de cercetare penală

b) restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea refacerii urmăririi penale

c) restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării urmăririi penale

Judecătorul de cameră preliminară sesizat cu plângere împotriva ordonanței de clasare dispuse față de suspect:

poate respinge plângerea în camera de consiliu, fără participarea procurorului, sentința dată nefiind supusă niciunei căi de atac

poate admite plângerea, desființa soluția atacată și poate dispune începerea judecății

poate respinge plângerea ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, încheierea fiind definitivă

Reluarea urmăririi penale după suspendare se poate dispune:

doar de către procuror, dacă s-a depășit perioada de 3 luni de la suspendare în cazul procedurii medierii

atunci când au apărut împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea

atunci când se constată de către procuror ori de organul de cercetare penală, după caz, că a încetat cauza care a determinat suspendarea

Plângerea împotriva ordonanței organului de cercetare penală prin s-a dispus administrarea mai multor probe în cursul urmăririi penale:

trebuie formulată în termen de 20 de zile de la comunicarea ordonanței

trebuie soluționată de procuror în termen de 20 de zile de la primire

se soluționează de procurorul ierarhic superior procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, după caz

În cursul urmăririi penale, plângerea împotriva actelor de urmărire penală:

întocmite de organele de urmărire penală, este soluționată de judecătorul de drepturi și libertăți

întocmite de procuror, va fi soluționată de conducătorul parchetului ierarhic superior

întocmite de prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie, va fi soluționată de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal

Plângerea formulată de persoana vătămată împotriva soluției de clasare dispusă față de suspect:

se adresează procurorului care supraveghează urmărirea penală dacă soluția a fost dispusă de organul de cercetare penală

poate să conducă la desființarea soluției atacate cu consecința trimiterii cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale

poate să conducă la schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare, chiar dacă se creează o situație mai grea pentru suspect

În soluționarea plângerii formulate împotriva ordonanței prin care procurorul a dispus renunțarea la urmărire penală față de inculpat, judecătorul de cameră preliminară poate:

respinge plângerea, fie ca inadmisibilă, fie ca nefondată

admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală

nu poate dispune începerea judecății, cu consecința trimiterii dosarului spre repartizare aleatorie

După înregistrarea la judecătorul de cameră preliminară a plângerii îndreptate împotriva soluției de clasare:

judecătorul de cameră preliminară comunică un exemplar al plângerii și persoanei vătămate, chiar dacă nu aceasta a formulat plângerea

judecătorul de cameră preliminară comunică părților faptul că pot formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor sau a efectuării urmăririi penale

judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere motivată, va respinge plângerea ca tardivă atunci când partea interesată s-a adresat instanței după expirarea termenului de 20 de zile calculat începând cu data expirării termenului de 20 de zile în care procurorul ierarhic trebuia să soluționeze plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare

În cazul în care se formulează plângere în fața judecătorului de cameră preliminară împotriva ordonanței prin care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată a inculpatului:

persoana care a avut calitatea de inculpat poate formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale

chiar dacă respinge plângerea ca nefondată, judecătorul de cameră preliminară poate exclude anumite probe nelegal administrate în cursul urmăririi penale

plângerea va fi respinsă ca inadmisibilă în cazul în care nu a fost formulată într-un termen de cel mult 20 de zile de la comunicarea ordonanței prin care a fost respinsă plângerea formulată inițial în acest sens la procurorul ierarhic

Încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care:

a. este respinsă plângerea împotriva ordonanței de clasare, este definitivă, indiferent dacă s-a pus sau nu în mișcare acțiunea penală

b. este admisă plângerea împotriva ordonanței de clasare față de suspect și se dispune începerea judecății este definitivă

c. este admisă plângerea împotriva ordonanței de clasare și se dispune reluarea urmăririi penale este supusă contestației

Cu ocazia soluționării de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii formulate împotriva soluției de clasare date în privința inculpatului:

chiar dacă plângerea este formulată de persoana vătămată, persoana care a avut calitatea de inculpat poate formula cereri și ridica excepții atât cu privire la legalitatea administrării probelor, cât și cu privire la legalitatea efectuării urmăririi penale

în situația în care admite plângerea și dispune începerea judecății, judecătorul de cameră preliminară poate exclude orice probă administrată în cursul urmăririi penale

indiferent de soluția dată, încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă

Poate fi atacată cu contestație încheierea judecătorului de cameră preliminară care:

infirmă ordonanța procurorului de redeschidere a urmăririi penale

dispune începerea judecății ca urmare a admiterii plângerii formulate împotriva soluției de clasare dată față de inculpat

dispune începerea judecății cu toate că a exclus mai multe probe de la dosar

Camera preliminară

Procedura în camera preliminară:

este o procedură nepublică și necontradictorie, părțile și procurorul putând formula cereri și excepții numai în scris

de regulă nu se poate finaliza cu o soluție de restituire a cauzei la parchet dacă judecătorul de cameră preliminară a exclus toate probele cu excepția declarațiilor inculpaților

presupune verificarea legalității și temeiniciei actelor efectuate de către organele de urmărire penală

Având în vedere obiectul camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară verifică:

temeinicia actului de sesizare

legalitatea actelor de urmărire penală

competența procurorului care a dispus trimiterea în judecată

Termenul de cel mult 60 de zile prevăzut pentru durata procedurii în camera preliminară este un termen procedural:

peremptoriu

dilatoriu

de recomandare

Ulterior sesizării instanței, judecătorul de cameră preliminară:

dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă teritorial, va trimite dosarul pe cale administrativă la instanța competentă

poate dispune înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu

va respinge ca inadmisibilă contestația privind durata procesului penal formulată de inculpatul minor în vârstă de 17 ani

După sesizarea instanței cu rechizitoriul:

este învestită o jurisdicție distinctă care are funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată

judecătorul de cameră preliminară poate stabili un termen de 40 de zile în care inculpatul poate formula cereri sau excepții

inculpatului i se comunică o citație prin care este încunoștiințat în legătură obiectul procedurii în camera preliminară și posibilitatea formulării de cereri și excepții

Ulterior sesizării instanței, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței competente să judece cauza în primă instanță:

este incompatibil să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei măsurilor preventive pe perioada soluționării contestației formulate împotriva încheierii prin care a respins cererile și excepțiile formulate în camera preliminară

dacă sancționează actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, va da o încheiere interlocutorie pe care este obligat să o comunice parchetului care a emis rechizitoriul

va putea dispune începerea judecății, chiar dacă a constatat nulitatea unor acte de urmărire penală

Judecătorul de cameră preliminară:

a. devine incompatibil să judece fondul cauzei, dacă a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară;

b. devine incompatibil să judece fondul cauzei, atunci când a judecat plângerea împotriva soluției de clasare și a dispus începerea judecății;

c. va fi întotdeauna compatibil să judece fondul cauzei

În procedura camerei preliminare:

pot fi administrate probe cu privire la nelegalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale

termenul acordat de judecătorul de cameră preliminară pentru depunerea cererilor și excepțiilor poate fi de cel mult 20 de zile

se poate constata nulitatea oricărui act de urmărire penală

În cursul procedurii de cameră preliminară:

termenul pentru formularea în scris de cereri sau excepții este un termen judiciar, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile;

judecătorul de cameră preliminară a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecății a fost atacată cu contestație este incompatibil să se pronunțe asupra măsurilor preventive;

în situația în care constată decesul inculpatului după sesizarea instanței, judecătorul de cameră preliminară dispune încetarea procesului penal.

În cazul în care inculpatul este arestat preventiv:

judecătorul de cameră preliminară poate dispune înlocuirea măsurii arestării cu măsura controlului judiciar atunci când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii și nu există temeiuri noi care să o justifice

judecătorul de cameră preliminară poate dispune înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu, doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru luarea acestei din urmă măsuri, raportat la împrejurările concrete ale cauzei și la conduita procesuală a inculpatului

contestația împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară menține măsura arestului preventiv se judecă în termen de 5 zile de la înregistrare

În camera preliminară, dacă judecătorul de cameră preliminară exclude una dintre probele pe care se fundamentează rechizitoriul:

va dispune restituirea cauzei la parchet, dacă procurorul nu răspunde în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii intermediare

poate dispune începerea judecății, chiar dacă procurorul nu răspunde în termenul legal, întrucât nu au fost excluse toate probele de la dosar

dacă dispune începerea judecății, nu este incompatibil să exercite funcția de judecată

Dacă judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate constată necompetența teritorială a instanței sesizate:

va dispune declinarea de competență în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței ierarhic superioare celei care trebuia să fie sesizată în mod legal

judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței căreia i se declină competența trebuie să mențină măsurile dispuse de instanța necompetentă teritorial

va admite contestația, va desființa încheierea atacată și va proceda la soluționarea cauzei

Contestația împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul curții de apel:

presupune acordarea unui nou termen de cel puțin 20 de zile în care inculpatul poate formula în scris motivele contestației

poate fi formulată de orice persoană interesată care participă la procesul penal

va fi soluționată de un complet format dintr-un singur judecător

Judecătorul de cameră preliminară poate dispune începerea judecății:

în cazul în care a exclus declarația suspectului dată anterior în calitate de martor

în cazul în care procurorul nu răspunde în termen de 5 zile de la comunicarea neregularității actului de sesizare

în cazul în care a exclus declarațiile unora dintre martorii ascultați în cursul urmăririi penale

Excluderea declarației unui martor de către judecătorul de cameră preliminară:

împiedică același judecător ca în faza de judecată să dispună din oficiu citarea aceluiași martor

împiedică instanța fondului să aibă în vedere această declarație la luarea hotărârii, chiar dacă se coroborează cu alte mijloace de probă

poate fi infirmată de judecătorul de cameră preliminară care soluționează contestația formulată de partea responsabilă civilmente

Judecătorul de cameră preliminară poate dispune:

restituirea cauzei la parchet, în toate cazurile în care rechizitoriu este neregulat întocmit;

începerea judecății, chiar dacă au fost excluse toate probele care susțin apărarea;

începerea judecății, chiar dacă au fost excluse toate probele administrate înainte de efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect

După sesizarea instanței cu rechizitoriul, judecătorul de cameră preliminară:

verifică legalitatea și temeinicia probelor administrate în cursul urmăririi penale

comunică rechizitoriul participanților la procesul penal, acordându-le un termen de cel puțin 20 de zile pentru a formula cereri și excepții

poate invoca din oficiu necompetența după calitatea persoanei a instanței sesizate

Contestația îndreptată împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară:

atrage obligația judecătorului de cameră preliminară de la instanța superioară de a acorda inculpatului un termen de cel puțin 20 de zile în vederea formulării motivelor contestației

se soluționează în camera de consiliu cu participarea procurorului

dacă prima instanță este Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația se judecă de un complet format din 2 judecători

Dacă instanța sesizată este judecătoria:

contestația formulată împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară va fi soluționată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului

inculpatul poate solicita să fie judecat potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii doar înainte de începerea cercetării judecătorești, dar ulterior citirii actului de sesizare

la luarea hotărârii, când unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritate

Judecata

Declararea ședinței nepublice:

poate fi dispusă doar din oficiu sau la cererea părților;

se dispune în camera de consiliu, după ascultarea părților prezente și a procurorului;

se dispune în ședință publică, după ascultarea părților prezente și a procurorului;

Nerespectarea principiului oralității în fața instanței:

nu atrage nicio sancțiune procesuală;

atrage întotdeauna sancțiunea nulității absolute a hotărârii;

poate să atragă nulitatea relativă a hotărârii;

Judecata se desfășoară:

în prezența procurorului, cu excepția procedurilor desfășurate în cameră de consiliu, când prezența acestuia nu este obligatorie în toate cazurile;

la sediul instanței;

întotdeauna în condiții de oralitate, nemijlocire, publicitate și contradictorialitate

Când în aceeași cauză sunt mai mulți inculpați, dintre care unii sunt minori iar alții sunt majori, dacă sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de lege:

instanța poate, în ședință publică, să declare ședința nepublică la cererea unui martor

instanța poate să declare ședință nepublică pentru o parte a judecării cauzei, din oficiu, la cererea procurorului sau oricărei părți, chiar dacă nu este posibilă disjungerea

judecata se desfășoară întotdeauna în ședință nepublică

Președintele completului de judecată:

poate da dispoziție grefierului să citească un rezumat al actului de sesizare, nefiind obligatorie citirea integrală a acestuia;

poate respinge întrebările procurorului, chiar dacă nu se consultă cu ceilalți membri ai completului;

poate dispune schimbarea unui membru al completului de judecată;

Instanța va proceda din nou la citarea inculpatului:

atunci când, deși a fost legal citat, acesta nu s-a prezentat, dar a fost reprezentat de un avocat ales;

când s-a dispus preschimbarea termenului de judecată luat în cunoștință;

pentru termenul la care s-a dispus amânarea pronunțării;

Preschimbarea primului termen de judecată:

poate fi dispusă la cererea părților în vederea soluționării cu celeritate a cauzei;

se dispune de judecător prin rezoluție, în camera de consiliu, fără citarea părților;

nu atrage obligația instanței de a cita părțile care au solicitat preschimbarea termenului pentru noul termen fixat;

În cursul judecății în primă instanță:

la fel ca și în cazul judecății apelului, termenul de judecată luat în cunoștință poate fi preschimbat la cererea persoanei vătămate

primul termen de judecată poate fi preschimbat la cererea unui martor

când instanța constată că una dintre părți lipsește, deși a fost legal citată, nu poate dispune amânarea cauzei

La primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza este în stare de judecată:

începe cercetarea judecătorească o dată cu citirea actului de sesizare

președintele completului de judecată încunoștințează partea civilă, partea responsabilă civilmente și persoana vătămată cu privire la probele administrate în faza urmăririi penale care au fost excluse

președintele completului de judecată verifică identitatea inculpatului

Dacă procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată, participă la ședința de judecată:

în cazul ședințelor publice, toate persoanele interesate și orice participant la procesul penal, în limita locurilor disponibile;

doar părțile, persoana vătămată și avocații acestora, în cazul ședințelor nepublice;

persoanele sub 18 ani, care au calitatea de martori în cauză.

Procedura este legal îndeplinită:

atunci când inculpatul a fost citat la o adresă greșită și nu s-a prezentat personal în fața instanței, fiind însă reprezentat de avocatul ales;

dacă s-a omis citarea martorului sau a expertului;

dacă partea responsabilă civilmente a fost citată la o adresă greșită, prezentându-se în instanță după două termene de judecată.

În cursul procesului penal:

în faza de judecată, atât inculpatul militar, cât și inculpatul aflat în executarea pedepsei după ce a fost condamnat într-o altă cauză se citează din oficiu la fiecare termen de judecată

procurorul care efectuează urmărirea penală poate delega organului de cercetare penală sarcina de a întocmi ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale

în faza de judecată, persoana vătămată poate formula cereri, ridica excepții și pune concluzii doar în latura penală a cauzei

În cursul judecății în primă instanță:

instanța este obligată să pună în discuție cererile procurorului, ale părților sau ale celorlalți subiecți procesuali și excepțiile ridicate de aceștia sau din oficiu și să se pronunțe motivat asupra lor

dacă autoritatea emitentă nu permite avocatului inculpatului accesul la informațiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunțarea unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei;

instanța de judecată poate interzice accesul părților la dosarul cauzei

Dacă în cursul ședinței de judecată se săvârșește o faptă prevăzută de legea penală:

președintele completului de judecată dispune prin încheiere extinderea judecății cu privire la faptă și făptuitor

președintele completului de judecată constată acea faptă și îl identifică pe făptuitor

în cazul în care procurorul participă la judecată, poate declara că începe urmărirea penală, pune în mișcare acțiunea penală și îl poate reține pe suspect sau pe inculpat

În cursul judecății, notele luate de grefier cu privire la desfășurarea procesului:

pot fi contestate oricând, până la soluționarea cauzei;

pot fi verificate, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din ședința de judecată;

sunt comunicate tuturor participanților la proces, doar la cererea acestora;

Obiectul judecății:

nu poate fi extins;

constă, în principal, în încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată;

se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare;

Ședința de judecată:

în cazul procedurii recunoașterii învinuirii, se desfășoară în condiții de necontradictorialitate, în ședință publică

în cazul în care instanța este sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției sedința este nepublică

este condusă de președintele completului de judecată, dispozițiile acestuia fiind obligatorii pentru toate persoanele prezente în sala de ședință

Președintele completului de judecată:

în cursul judecății, poate respinge în mod discreționar întrebările formulate de părți, persoana vătămată sau procuror

se îngrijește ca lista cauzelor fixate pentru judecată să fie întocmită și afișată la instanță, cu 24 de ore înaintea termenului de judecată

poate să nu își expună părerea în faza de deliberare, dacă are o opinie separată față de ceilalți membrii ai completului de judecată

În cursul judecății:

instanța poate declara ședința nepublică la cererea procurorului sau din oficiu, atunci când s-ar aduce atingere intereselor justiției

dacă autoritatea emitentă a unui act ce conține informații clasificate nu permite avocatului inculpatului accesul la aceste informații, acestea nu pot folosi la pronunțarea niciunei soluții în cauză

schimbarea încadrării juridice poate fi cerută inclusiv cu ocazia dezbaterilor în apel

Instanța de judecată este obligată să pună în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă în procesul penal:

cu ocazia citării persoanei vătămate pentru primul termen de judecată în primă instanță

înainte de citirea actului de sesizare a instanței, la termenul la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată

după citirea actului de sesizare a instanței, dar înainte de începerea cercetării judecătorești

Președintele completului de judecată din cadrul tribunalului:

poate respinge întrebările adresate de procuror, chiar dacă martorul audiat a fost propus prin rechizitoriu

are îndatorirea de a stabili identitatea oricărei persoane care este audiată

poate să dispună amânarea cauzei doar după ce se consultă cu ceilalți membri ai completului de judecată

În tot cursul judecății:

părțile și procurorul pot cere citirea notelor grefierului și vizarea lor de către președinte

după terminarea ședinței de judecată, orice participant la proces poate cere o copie după notele grefierului, acestea putând fi contestate cel mai târziu la termenul ulterior

încheierile de ședință se semnează de toți membri completului de judecată și de grefier

În faza de judecată:

neacordarea ultimului cuvânt inculpatului atrage sancțiunea nulității absolute

procurorul exercită rol activ în vederea aflării adevărului și a respectării dispozițiilor legale

inculpatul, chiar dacă este arestat, poate cere în scris să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau desemnat din oficiu

În cursul judecății:

cercetarea judecătorească nu trebuie parcursă în mod obligatoriu în toate cazurile

atunci când instanța constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată, dispune printr-o încheiere definitivă suspendarea cauzei;

atunci când ședința nu se înregistrează cu mijloace tehnice audio, grefierul ia note cu privire la desfășurarea procesului;

În cursul judecății pot formula cereri, ridica excepții și pune concluzii relativ la fondul cauzei:

martorul și expertul

procurorul și persoana vătămată

partea civilă și partea responsabilă civilmente

Procurorul, persoana vătămată și părțile:

în tot cursul cercetării judecătorești pot cere administrarea de probe noi, chiar dacă probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost contestate

nu pot solicita schimbarea încadrării juridice a faptei pentru prima dată în fața instanței de apel

pot formula contestație în anulare când hotărârea definitivă a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbateri în apel

În situația suspendării judecății unei cauze:

sentința prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu contestație, în termen de 24 de ore de la pronunțare;

prin încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cauza se suspendă până la pronunțarea deciziei;

instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, dacă mai subzistă cauza de suspendare.

În cazul în care s-a dispus suspendarea judecății pe perioada desfășurării procedurii de mediere, judecata se reia dacă:

a expirat termenul de 3 luni acordat în acest sens și nu a fost depus la dosar niciun proces-verbal întocmit de mediator;

înainte de expirarea termenului de 3 luni, mediatorul depune la dosar procesul-verbal prin care a constatat că părțile nu au ajuns la nicio înțelegere;

după expirarea termenului de 3 luni, mediatorul depune la dosar procesul-verbal ce conține înțelegerea încheiată de părți în urma soluționării conflictului;

Suspendarea judecății:

dacă privește numai pe unul dintre coinculpați, instanța poate continua judecata față de ceilalți coinculpați

se dispune printr-o încheiere care poate fi atacată separat cu contestație de inculpatul care lipsește, în termen de 24 de ore de la comunicare

se dispune pe perioada desfășurării procedurii de mediere

Suspendarea judecății:

se dispune și în situația în care există un impediment legal temporar pentru punerea în mișcare a acțiunii penale

se dispune printr-o încheiere care trebuie comunicată tuturor părților și subiecților procesuali, indiferent dacă au fost sau nu prezenți la pronunțare

în caz de consorțiu procesual, operează asupra întregii cauze doar atunci când se constată că nu este posibilă disjungerea față de ceilalți inculpați

Schimbarea încadrării juridice în faza de judecată:

se poate dispune doar în măsura în care a fost pusă în discuția contradictorie a părților;

dacă potrivit noii încadrări juridice este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța dispune încetarea procesului penal

poate fi dispusă oricând, chiar și înainte de începerea cercetării judecătorești

Instanța poate dispune schimbarea încadrării juridice:

prin încheiere, doar înainte de terminarea cercetării judecătorești;

prin încheiere, oricând în cursul dezbaterilor;

prin sentință, oricând în cursul cercetării judecătorești;

Schimbarea încadrării juridice în faza de judecată:

permite instanței să extindă acțiunea penală cu privire la alte alte materiale

lasă posibilitatea instanței de a proceda din oficiu la ascultarea denunțătorului care a fost audiat în faza de urmărire penală, chiar dacă inculpatul a cerut să fie judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii

poate fi dispusă în cursul dezbaterilor după ce cauza a fost repusă pe rol

În faza de judecată, anterior citirii actului de sesizare:

persoana vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal

instanța de judecată poate încuviința ascultarea martorilor audiați în cursul urmăririi penale, dacă declarațiile acestora sunt contestate

instanța de judecată poate preschimba termenul de judecată fixat cu motivarea că se impune soluționarea cu celeritate a cauzei

La termenul de judecată la care se dă citire actului de sesizare:

este posibil să nu se dispună începerea cercetării judecătorești

probele administrate în cursul urmăririi penale pot fi contestate sub aspectul legalității și temeiniciei

cercetarea judecătorească începe, de regulă, odată cu ascultarea inculpatului

Ulterior citirii actului de sesizare în fața primei instanțe:

persoana vătămată poate să se constituie parte civilă în procesul penal

inculpatul nu mai poate contesta probele administrate în cursul urmăririi penale dacă nu a formulat cereri în acest sens în fața judecătorului de cameră preliminară

partea civilă poate propune readministrarea unor probe administrate în faza de urmărire penală

În faza de judecată, la audierea:

fiecărui inculpat, de regulă, vor asista și ceilalți coinculpați prezenți

inculpatului, dacă acesta nu își mai amintește anumite fapte, președintele completului poate da citire declarațiilor sale anterioare

unuia dintre martori, martorii deja audiați trebuie să părăsească sala de judecată

În cursul cercetării judecătorești:

nu mai poate fi audiat martorul a cărui declarație a fost exclusă de către judecătorul de cameră preliminară;

procurorul poate renunța la audierea martorului încuviințat de instanță la cererea lui;

cu ocazia audierii persoanei vătămate, întrebările respinse de instanță trebuie consemnate în încheiere de ședință;

Președintele completului de judecată, după consultarea celorlalți membri ai completului:

are posibilitatea respingerii întrebărilor procurorului, dacă acestea nu sunt concludente sau utile cauzei;

poate dispune îndepărtarea inculpatului din sală, dar doar în cursul cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, fiind obligat să îl recheme în sală pentru a fi prezent la pronunțare;

are obligația de a amâna cauza și de a proceda refacerea procedurii de citare, atunci când se constată lipsa persoanei vătămate care nu a fost legal citată pentru primul termen de judecată

În procedura în cazul recunoașterii învinuirii:

dacă admite cererea, instanța poate administra doar proba cu înscrisuri;

instanța este obligată să pună în discuția părților schimbarea încadrării juridice, atunci când constată că încadrarea juridică date faptelor prin rechizitoriu trebuie schimbată;

inculpatul poate încheia un acord scris cu procurorul, prin care recunoaște faptele de care este învinuit.

Judecata poate avea loc potrivit procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii:

în cazul în care inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și încadrările juridice date acestora prin rechizitoriu

în cazul în care infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 7 ani, iar inculpatul absent recunoaște săvârșirea faptei prin intermediul avocatului său ales

doar după ce instanța ascultă inculpatul și ia concluziile procurorului și a celorlalte părți cu privire la cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate

Inculpatul poate solicita să fie judecat potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii:

chiar dacă nu este de acord cu încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu

printr-un înscris autentic depus la dosar, în măsura în care este de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale

instanța având posibilitatea să respingă cererea, chiar dacă inculpatul recunoaște fapta și încadrarea juridică pentru care a fost trimis în judecată

În cazul în care inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni care nu este pedepsită cu detențiunea pe viață, solicită ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii, instanța de judecată:

poate respinge cererea chiar dacă inculpatul recunoaște integral faptele reținute în sarcina sa

este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului și să pună în discuția părților și a procurorului cererea formulată mai înainte de a se pronunța asupra acesteia

poate admite cererea inculpatului care a recunoscut integral faptele reținute în sarcina sa, chiar dacă acesta contestă sub aspectul temeiniciei probele administrate în faza urmăririi penale

Cercetarea judecătorească:

în cazul coinculpaților, audierea acestora se face de regulă în prezența celorlalți inculpați din cauză;

începe de regulă cu audierea persoanei vătămate;

permite administrarea de probe noi, chiar dacă acestea nu au fost solicitate anterior începerii cercetării judecătorești.

În cursul cercetării judecătorești:

martorii, experții și interpreții prezenți pot fi ascultați, chiar dacă nu au fost citați sau nu au primit citație

inculpatul poate adresa personal întrebări persoanelor audiate și poate da explicații ori de câte ori socotește că este necesar

dacă inculpații sunt audiați separat, aceștia nu pot fi audiați din nou în prezența celorlalți inculpați

În cursul cercetării judecătorești:

instanța care a încuviințat cererea inculpatului de audiere a trei martori dispune din oficiu ca proba să nu mai fie administrată atunci când consideră că nu mai este utilă soluționării cauzei;

dacă este necesară administrarea de noi probe, instanța poate dispune amânarea cauzei;

în cazul mijloacelor materiale de probă, instanța poate dispune aducerea și prezentarea acestora

Cercetarea judecătorească:

începe odată cu citirea actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecății;

este o etapă procesuală pe parcursul căreia părțile pot propune oricând administrarea de probe noi, atât în fața primei instanțe, cât și în apel;

este o etapă procesuală pe parcursul căreia instanța, din oficiu, poate administra oricând probe noi, atât în primă instanță, cât și în apel;

În cursul cercetării judecătorești:

inculpatul audiat fără ca ceilalți inculpați să fie de față poate fi reaudiat ulterior în prezența tuturor inculpaților sau a unora dintre ei

atât în cazul martorului, cât și în cazul inculpatului, atunci când există contraziceri între declarațiile făcute în instanță și cele date anterior, președintele poate da citire în parte declarațiilor anterioare

instanța nu are obligația de a consemna în încheierea de ședință întrebările respinse în cursul audierii părții civile

În etapa cercetării judecătorești:

fiecare inculpat poate fi ascultat doar o singură dată în prezența celorlaltor inculpați

administrarea de probe din oficiu poate fi făcută oricând

când inculpatul refuză să dea declarații, instanța dispune citirea declarațiilor pe care acesta le-a dat anterior

După terminarea cercetării judecătorești:

compunerea completului de judecată se poate schimba în cazul în care unul dintre judecători nu mai activează la acea instanță

se trece la dezbateri, acordându-se cuvântul în ordine procurorului, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente și inculpatului

pentru motive temeinice instanța poate întrerupe dezbaterile pentru o perioadă care nu poate fi mai mare de 5 zile

După terminarea cercetării judecătorești:

președintele completului de judecată dă ultimul cuvânt inculpatului personal

se trece la dezbateri, acordându-se cuvântul în ordine procurorului, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente și inculpatului

președintele completului de judecată întreabă părțile și avocații acestora dacă mai au alte cereri în probațiune

În cursul dezbaterilor:

persoana vătămată pune concluzii înaintea inculpatului;

inculpatul pune concluzii înaintea procurorului;

instanța poate dispune schimbarea ordinii dezbaterilor doar după ascultarea inculpatului, dacă este prezent;

În cursul dezbaterilor în primă instanță:

părții responsabile civilmente i se acordă cuvântul înaintea inculpatului, dar după ce i se acordă cuvântul procurorului

părții civile i se acordă cuvântul înaintea părții responsabile civilmente, dar după ce i se acordă cuvântul procurorului

inculpatului nu i se poate da replică și nu poate fi întrerupt cu ocazia susținerii concluziilor

Cu ocazia dezbaterilor judiciare, atât în primă instanță, cât și în apel:

președintele completului de judecată poate limita atât durata concluziilor procurorului, cât și durata concluziilor avocaților celorlalte părți

părțile pot depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost solicitate de instanță

președintele completului are obligația de a acorda cuvântul în replică, dacă se solicită acest lucru

În etapa dezbaterilor asupra fondul cauzei:

președintele completului de judecată poate întrerupe avocatul inculpatului care pune concluzii;

pentru respectarea principiului egalității de arme, intervențiile fiecărui participat trebuie să fie egale ca timp alocat;

orice modificare în compunerea completului de judecată determină în mod obligatoriu reluarea dezbaterilor;

Ultimul cuvânt al inculpatului:

se identifică cu concluziile pe care inculpatul le pune în cursul dezbaterilor;

poate determina reluarea judecății, dacă inculpatul relevă fapte noi, esențiale pentru soluționarea cauzei;

poate determina reluarea cercetării judecătorești, dacă inculpatul relevă împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei;

Ulterior finalizării dezbaterilor, cu ocazia ultimului cuvânt:

dacă părțile relevă împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța dispune reluarea dezbaterilor

instanța și procurorul nu pot adresa întrebări

președintele completului de judecată poate acorda cuvântul în replică

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel:

sunt obligate să îi acorde inculpatului prezent ultimul cuvânt

vor dispune reluarea dezbaterilor atunci când unul din membrii completului de judecată nu mai poate participa la deliberare, fiind înlocuit

vor hotărî în complet de divergență în situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea

În cursul deliberării:

pentru operativitate, îndatorirea de a soluționa diferitele aspecte ale cauzei este partajată între membrii completului de judecată

pot participa doar judecătorii care au alcătuit completul de judecată în etapa dezbaterilor asupra fondului cauzei

discuțiile se poartă între membrii completului de judecată, grefierul notând părerea și argumentele fiecăruia dintre aceștia

Cu ocazia deliberării:

când unanimitatea nu poate fi întrunită, soluția se ia cu majoritate, motivarea opiniei separate fiind obligatorie

dacă instanța apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită și este necesară reluarea dezbaterilor repune cauza pe rol sau solicită părților și procurorului să depună concluzii scrise

rezultatul deliberărilor se consemnează într-o minută ce trebuie semnată de toți membrii completului și de grefier

Dacă judecata în primă instanță s-a derulat în fața tribunalului, în cursul deliberării:

instanța are obligația să procedeze din nou la citarea părților atunci când dispune repunerea cauzei pe rol

la prima instanță, există posibilitatea formulării unei opinii separate, caz în care motivarea acesteia este obligatorie

la instanța de apel, dacă la luarea hotărârii nu se ajunge la un acord între membrii completului de judecată în privința soluției, atunci judecata se reia în complet de divergență

Instanța dispune reluarea cercetării judecătorești atunci când:

cu ocazia ultimului cuvânt inculpatul relevă împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei

cu ocazia ultimului cuvânt inculpatul relevă fapte noi, esențiale pentru soluționarea cauzei

în cursul deliberării membrii completului de judecată nu se pun de acord asupra soluției ce urmează să fie dată în cauză

Trebuie semnată și de către grefier:

încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății

minuta hotărârii pronunțate cu privire la fondul cauzei

declarația inculpatului dată în faza de judecată

În faza de judecată, încheierea de ședință:

este semnată de membrii completului de judecată, de grefier și de procuror

privind dezbaterile judiciare nu se întocmește atunci când sentința se pronunță în aceeași zi în care au avut loc dezbaterile

are și valoare de proces-verbal al desfășurării ședinței de judecată

Încheierea de ședință:

se semnează de către toți membrii completului de judecată și de grefier;

se întocmește de către grefier, în cel mult 72 de ore de la terminarea ședinței de judecată;

se întocmește, fără excepție, în cazul fiecărei ședințe de judecată.

Minuta hotărârii:

la fel ca și hotărârea, se semnează de către toți membrii completului de judecată și de către grefier;

se pronunță de președintele completului de judecată, asistat de către grefier, în ședință publică;

are un conținut ce coincide cu dispozitivul hotărârii.

Pronunțarea hotărârii judecătorești:

se realizează de către președintele completului de judecată, asistat de grefier, în ședință publică

are loc în mod obligatoriu cu citarea prealabilă a părților

se face după redactarea și semnarea hotărârii și constă în citirea minutei și a argumentelor care au stat la baza soluției date în cauză

Este sentință hotărârea prin care:

prima instanță își declină competența în favoarea instanței superioare;

judecătorul de drepturi și libertăți respinge o cerere de liberare provizorie sub control judiciar;

instanța admite cererea de schimbare a încadrării juridice în cursul cercetării judecătorești.

Hotărârea judecătorească:

se semnează întotdeauna și de grefier;

se semnează întotdeauna doar de persoanele care au participat la deliberare;

poate fi semnată și de alte persoane decât cele care au participat la deliberare;

Hotărârea judecătorească:

este semnată de grefier și de membrii completului de judecată

este semnată doar de judecătorii care au participat la deliberare

este redactată de grefier în baza dispozițiilor date de președintele completului de judecată

Hotărârea judecătorească:

se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare, de către unul dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei

se pronunță în ședință publică de către grefier, la dispoziția președintelui completului de judecată

trebuie semnată de toți membrii completului de judecată și de grefier

Calea de atac a contestației conduce la desființarea hotărârii atacate și la rejudecarea cauzei de către judecătorul care a pronunțat hotărârea atunci când:

există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență

se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea

inculpatul nu a fost audiat de către judecător deși ascultarea sa era obligatorie potrivit legii

Desființarea hotărârii atacate cu consecința rejudecării cauzei de către judecătorul sau instanța care a pronunțat-o va fi dispusă în cazul în care:

judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de control judiciar constată că cererile și excepțiile inculpatului au fost soluționate deși inculpatul nu a fost prezent și nu a fost legal citat

instanța de apel constată incidența oricărui caz de nulitate absolută cu privire la judecata în primă instanță

instanța de apel constată că au fost încălcare dispozițiile legale privind compunerea completului de judecată în primă instanță

Apelul este o cale de atac:

ireverențioasă

în mod excepțional mixtă, de anulare și de reformare

care permite rejudecarea cauzei, în fapt și în drept

Poate fi atacată cu apel:

încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet

la Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia de condamnare pronunțată de curtea de apel

sentința de achitare pronunțată în primă instanță de o judecătorie necompetentă material

Apelul:

poate fi formulat împotriva încheierilor în mod separat, dacă legea nu prevede altfel

trebuie motivat și se formulează în termen de 10 zile de la comunicarea motivării sentinței atacate

declarat în termenul legal, este suspensiv de executare, atât în ceea ce privește latura penală cât și în latura civilă a cauzei

Termenul de declarare a apelului curge:

de la pronunțare, pentru persoana interesată care a fost prezentă la dezbateri dar a lipsit la pronunțare

de la comunicare, pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare, chiar dacă a fost reprezentat de avocat

de la pronunțare, pentru inculpatul deținut care a fost prezent la dezbateri dar a lipsit la pronunțare

Apelul declarat împotriva unei sentințe ce a fost pronunțată de curtea de apel:

trebuie motivat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată

poate fi motivat chiar și oral, la primul termen de judecată

are efect devolutiv integral

Pot face apel:

avocatul în privința amenzii judiciare aplicate acestuia

orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței

partea civilă și partea responsabilă civilmente, doar în ceea ce privește latura civilă

Repunerea în termenul de apel:

poate fi solicitată de partea care a lipsit de la toate termenele de judecată și de la pronunțare, aceeasta nefiind reprezentată de un avocat

poate fi solicitată în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei ce a fost dispusă de judecătorie prin sentință

în principiu, nu are efect suspensiv de executare

În cazul renunțării la apel, părțile poate reveni asupra declarației de renunțare:

doar în ceea ce privește latura penală

atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă

până la închiderea dezbaterilor

Dacă procurorul și partea civilă declară apel atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei:

în cazul în care instanța respinge apelul procurorului dar admite apelul părții civile, inculpatului nu-i poate fi agravată situația în latura penală a cauzei

dacă partea civilă se află în stare de deținere poate depune cererea de apel inclusiv la administrația locului de deținere

dacă partea civilă își retrage apelul potrivit dispozițiilor legale, nu mai poate reveni în nicio situație asupra retragerii

În apel:

pot fi ascultați pentru prima dată martori audiați în cursul urmăririi penale, chiar dacă nu au fost audiați de către prima instanță

inculpatul poate renunța la apel până la închiderea dezbaterilor, personal sau prin mandatar special

în cazul în care instanța constată că persoana vătămată a formulat apel împotriva laturii civile a cauzei, va respinge apelul acesteia ca inadmisibil

În calea de atac a apelului:

judecata apelului poate avea loc chiar dacă cererea scrisă de declarare a apelului nu conține motivele pe care se întemeiază

în virtutea caracterului devolutiv integral al acestei căi de atac, instanța de control judiciar are obligația să reaudieze martorii pe declarațiile cărora se bazezază sentința primei instanțe

judecata apelului se face întotdeauna cu citarea părților și a persoanei vătămate

Pentru cazul de desființare constând în aceea că instanța nu a fost compusă potrivit legii, instanța de apel va dispune:

admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată

admiterea apelului, desființarea hotărârii și rejudecarea de către instanța de apel

respingerea apelului ca nefondat, în cazul în care motivul de apel vizează nelegala compunere a completului la un singur termen de judecată

Declarația de retragere a apelului se poate face:

numai cu acordul avocatului numit din oficiu, dacă asistența juridică este obligatorie

la instanța de apel până la începerea dezbaterilor

fie la instanța a cărei hotărâre se atacă, fie la instanța de apel

După declararea apelului:

revenirea asupra renunțării la apelul declarat cu privire la latura penală și la latura civilă a cauzei se poate face înăuntrul termenului pentru declararea apelului

reprezentanții legali pot retrage apelul

întocmirea minutei este obligatorie ori de câte ori instanța dispune asupra măsurilor preventive

Dacă inculpatul nu a fost audiat de prima instanță întrucât acesta și-a schimbat adresa fără a aduce la cunoștința organelor judiciare acest fapt, iar în urma verificărilor efectuate nu a putut fi cunoscută noua adresă:

instanța de apel va admite apelul, va desființa sentința dată și va dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță

instanța de apel are obligația de a desemna pentru incupat un avocat din oficiu, dacă asistența juridică este obligatorie

dacă instanța de apel nu procedează la ascultarea inculpatului din aceleași motive, acest fapt reprezintă un caz de contestație în anulare

Cererea prin care partea civilă declară apel:

trebuie să conțină motivele de apel, în fapt și în drept

nesemnată, poate fi confirmată de parte la primul termen fixat pentru soluționarea apelului, chiar dacă inculpatul lipsește fiind nelegal citat

poate fi atestată de un avocat în cazul în care partea nu poate să semneze

Apelul:

declarat de procuror, poate viza și încheierea prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice înainte de începerea cercetării judecătorești în fața primei instanțe

se declară în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei, atunci când se contestă amenda judiciară aplicată avocatului inculpatului în cursul dezbaterilor

va fi admis cu consecința desființării sentinței apelate și se va dispune rejudecarea de către prima instanță, atunci când se constată incidența oricărui motiv de nulitate absolută

Instanța de apel va admite apelul, va desființa sentința primei instanțe și va dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată atunci când:

în cursul urmăririi penale nu a fost asigurată prezența inculpatului;

în cursul judecății nu a fost asigurată asistența juridică a inculpatului, în cazurile în care aceasta era obligatorie;

judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în lipsa persoanei vătămate, care a fost legal citată;

Dacă prima instanță dispune amânarea aplicării pedepsei în urma soluționării cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii:

limitele de pedeapsă se reduc cu o treime în cazul pedepsei închisorii

după declararea apelului, instanța de apel poate administra probe noi pentru stabilirea încadrării juridice

în cazul în care i se respinge apelul ca nefondat, procurorul poate declara recurs în casație atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente

În ceea ce privește calea de atac a apelului:

inculpatul prezent la pronunțarea hotărârii primei instanțe poate declara că renunță la exercitarea acestei căi de atac

asupra renunțării în ceea ce privește latura civilă nu se poate reveni în nicio situație

apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior și nu poate fi însușit de inculpat, atunci când a fost declarat în favoarea acestuia

Este o cale extraordinară de atac:

recursul în casație

recursul în interesul legii

contestația

Este o cale extraordinară de atac ce nu implică etapa verificării admisibilității în principiu:

contestația în anulare în cazul autorității de lucru judecat

revizuirea întemeiată pe hotărârile Curții Constituționale

revizuirea întemeiată pe hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului

Dacă autorul unei infracțiuni a fost achitat, stabilindu-se printr-o hotărâre defintivă că fapta nu există, iar persoana acuzată de complicitate la săvârșirea aceleiași infracțiuni, dar judecată într-un alt dosar, a fost condamnată defintiv, această împrejurare constituie motiv de:

contestație în anulare

revizuire

recurs în casație

În privința hotărârilor penale definitive:

se poate face contestație în anulare, atunci când a existat un caz de incompatibilitate

revizuirea poate fi cerută de un membru de familie al condamnatului doar după moartea acestuia

cererea de revizuire în baza unei hotărâri CEDO se introduce la prima instanță

Când a existat un caz de incompatibilitate, cererea de contestație în anulare:

va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât doar nelegala compunere a completului de judecată constituie motiv de contestație în anulare

este soluționată printr-o decizie definitivă pronunțată în ședință publică

trebuie motivată în fapt și în drept, examinarea în principiu efectuându-se în camera de consiliu, fără citarea părților

Dacă judecata în primă instanță a fost realizată de curtea de apel, cererea de contestație în anulare:

la fel ca cererea de declarare a apelului, trebuie să conțină motivele de fapt aduse în sprijinul motivelor de drept invocate

în cazul în care se invocă nerespectarea dispozițiilor privind citarea, este admisibilă doar dacă se referă la etapa judecății derulate în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

poate fi introdusă oricând, dacă se invocă faptul că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal

Contestația în anulare:

poate fi formulată atunci când două hotărâri definitive sunt contradictorii

se poate introduce la instanța care a pronunțat hotărârea în apel

nu poate conduce în niciun caz la suspendarea executării dacă nu a fost formulată o cerere în acest sens

Contestația în anulare poate fi formulată:

de procuror, în cazul în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal

de persoana vătămată printr-o cerere motivată care trebuie să conțină cazul de contestație în anulare invocat și motivele aduse în sprijinul acestuia

de minorul care are calitatea de parte civilă, în cazul în care judecata în apel s-a desfășurat în lipsa avocatului său, deși asistența juridică era obligatorie

Condamnatul poate formula contestație în anulare oricând, în cazul în care:

două hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia

partea civilă nu a fost legal citată în fața instanței de apel

a fost condamnat, deși în privința sa exista o cauză de nepedepsire prevăzută de lege

Cererea de contestație în anulare formulată în considerarea faptului că partea civilă nu a fost legal citată în fața primei instanțe, iar acest motiv, deși a fost invocat în fața instanței de apel, a fost respins de aceasta din urmă:

poate fi formulată în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, în fața primei instanțe

va fi admisă în principiu, printr-o încheiere definitivă, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege în acest sens

va fi respinsă, prin decizie definitivă, ca inadmisibilă

Cererea de contestație în anulare atunci când se invocă motivul nelegalei citări a părții civile:

se introduce la tribunal, atunci când partea civilă nu a fost citată pentru termenul preschimbat la cererea inculpatului, termen la care s-a dat citire actului de sesizare

poate fi introdusă la curtea de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a dispus pentru prima dată în apel achitarea inculpatului

se introduce la Secția Penală a ICCJ, în cazul în care judecata în primă instanță s-a derulat în fața curții de apel

Contestația în anulare poate fi introdusă:

de persoana vătămată la judecătorie, în cazul în care împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă

de partea responsabilă civilmente, în cazul în care judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului acesteia

de procuror, oricând, în cazul în care inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal

Când inculpatul invocă faptul că a fost condamnat de instanța de apel deși existau probe privind existența unei cauze de nepedepsire în ceea ce-l privește:

cererea de contestație în anulare poate fi introdusă în a 15-a zi de la momentul în care inculpatul a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere

cererea de suspendare a executării hotărârii poate fi soluționată la același termen fixat pentru verificarea admisibilității în principiu a contestației în anulare

judecata contestației în anulare nu poate avea loc decât în prezența inculpatului aflat în stare de deținere, chiar dacă formulează cerere să fie judecat în lipsă

Faptul că inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal constituie motiv de:

contestație în anulare, cererea trebuind să fie introdusă cel mai târziu în termen de 10 zile de la data la care inculpatul a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere

contestație în anulare, cererea putând fi introdusă și de procuror la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere

recurs în casație, cererea trebuind să fie introdusă în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel

Cu ocazia examinării admisibilității în principiu, poate fi respinsă ca vădit nefondată printr-o încheiere definitivă:

cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate

cererea de recurs în casație, indiferent de cazul invocat

cererea de revizuire în care nu sunt indicate faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată

Cererea de recurs în casație va fi respinsă ca inadmisibilă atunci când:

curtea de apel a pronunțat o sentință de condamnare, după ce inițial a fost respinsă cererea de aplicare a procedurii privind recunoașterea învinuirii

tribunalul a pronunțat o hotărâre definitivă prin care a admis acordul de recunoaștere a vinovăției

curtea de apel a respins apelul inculpatului care a solicitat să se constate că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală

Recursul în casație:

nu poate fi formulat împotriva soluțiilor pronunțate cu privire la infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

poate fi introdus de către inculpat în termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei instanlei de apel, dacă a participat la pronunțare

conduce la casarea hotărârii atacate atunci când s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege;

Pentru a fi admisibilă, cererea de recurs în casație:

trebuie să cuprindă indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora

trebuie să se bazeze pe alte motive decât cele invocate într-o cerere de recurs în casație formulată anterior

trebuie să se bazeze pe motive care au fost invocate în apel, dar instanța de apel le-a respins sau a omis să se pronunțe asupra lor

La judecarea recursului în casație:

instanța trebuie să acorde cuvântul în replică procurorului și părților cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor

instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate

instanța va admite recursul în casație dacă constată că inculpatul a fost condamnat deși existau probe din care rezulta că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale

Recursul în casație:

formulat de procuror, poate fi retras de procurorul ierarhic superior

presupune parcurgerea unei proceduri de verificare a admisibilității în principiu, verificare ce se realizează de un complet format dintr-un singur judecător al curții de apel competente

poate fi formulat de partea civilă cu privire la latura penală a cauzei, doar dacă soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă

Recursul în casație declarat de procuror:

trebuie introdus în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel, dacă vizează atât latura penală cât și latura civilă

în cazul în care s-a dispus o soluție de achitare, nu poate avea ca scop obținerea condamnării inculpatului de către Înalta Curte de Casație și Justiție

poate viza o hotărâre prin care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal față de inculpatul judecat pentru o faptă urmărită la plângerea prealabilă a persoanei vătămate care era minor

Recursul în casație:

poate fi formulat de partea civilă doar în latura civilă în cazul în care soluția din latura penală nu a influențat soluția din latura civilă a cauzei

poate fi formulat de procuror și inculpat, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, indiferent de soluția dată de instanța de apel

poate fi formulat în anumite cauze în care curtea de apel s-a pronunțat prin sentință

Recursul în casație declarat de procuror:

poate fi retras de procurorul ierarhic superior

are efect devolutiv parțial

poate fi introdus oricând, atunci când este formulat în favoarea condamnatului

Retragerea cererii de recurs în casație:

se constată printr-o încheiere, dacă retragerea s-a făcut în etapa examinării admisibilității în principiu în fața ICCJ

nu poate fi făcută în cursul dezbaterilor în fața ICCJ

nu poate fi făcută la instanța a cărei hotărâre a fost atacată

Recursul în casație:

poate viza orice hotărâre pronunțată în apel, de curtea de apel

se motivează în termen de 30 de zile de la primirea minutei instanței de apel

se judecă întotdeauna de către un complet compus din 3 judecători

În cazul în care inculpatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală:

președintele curții de apel sau judecătorul delegat de acesta va restitui pe cale administrativă cererea de recurs în casație atunci când aceasta nu a fost formulată de un avocat care poate pune concluzii la ICCJ

dacă se constată cu ocazia examinării admisibilității în principiu faptul că cererea de recurs în casație nu a fost formulată de un avocat care poate pune concluzii la ICCJ, instanța va respinge cererea de recurs în casație prin încheiere definitivă

dacă cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu, instanța poate ulterior să respingă recursul în casație ca inadmisibil, tardiv sau nefondat, menținând hotărârea atacată

Cererea de revizuire în cazul în care s-au descoperit împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei:

poate fi formulată numai în favoarea persoanei condamnate, chiar și atunci când scopul cererii este schimbarea temeiului de achitare

poate fi formulată chiar dacă pedeapsa a fost executată sau este considerată ca executată

dacă este admisă în principiu, prin aceeași încheiere care este definitivă, instanța poate suspenda în tot sau în parte executarea hotărârii supuse revizuirii

Cu ocazia verificării admisibilității în principiu a cererii de revizuire:

instața are obligația să citeze părțile, dar ședința se va ține în camera de consiliu

instanța poate respinge cererea de revizuire ca fiind vădit nefondată printr-o hotărâre definitivă

instanța poate admite în principiu cererea printr-o încheiere definitivă, sau o poate respinge printr-o sentință care este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea

Revizuirea unei hotărâri penale definitive:

este o cale de atac ireverențioasă, care presupune în cele mai multe cazuri parcurgerea procedurii de verificare a admisibilității în principiu

poate fi cerută de procuror doar în favoarea condamnatului atunci când s-au descoperit împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei

poate fi cerută de orice membru de familie al condamnatului, atât înainte cât și după moartea acestuia, în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii definitive date de CEDO

Cererea de revizuire care vizează exclusiv latura civilă:

poate fi formulată de condamnat, partea civilă și de către procuror în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare

se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță, nemaifiind necesară parcurgerea etapei examinării în principiu

se formulează în scris și trebuie motivată, putând fi cerută numai în fața instanței civile

Revizuirea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpat:

nu poate viza exclusiv soluția dată în latura penală a cauzei, atunci când revizuirea este formulată de partea civilă

poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, în termen de 3 luni de la data la care hotărârile au fost cunoscute de persoana care face cererea

nu poate fi formulată de un membru de familie al celui față de care s-a dispus încetarea procesului penal, după moartea acestuia, dacă revizuirea este în defavoarea acestuia din urmă

Cererea de revizuire:

atunci când este introdusă de soția condamnatului în vederea pronunțării unei hotărâri de achitare, trebuie înregistrată în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare

poate fi formulată în cazul în care împotriva unei persoane au fost pronunțate două hotărâri definitive cu privire la aceeași faptă

în cazul hotărârilor pronunțate de CEDO, se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere

În cazul în care hotărârea definitivă se întemeiază pe declarația unui martor care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, revizuirea:

reprezintă o cale de atac atât de anulare, cât și de reformare

este admisibilă doar dacă este formulată în favoarea condamnatului, iar proba săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă trebuie făcută, de regulă, printr-o hotărâre definitivă de condamnare

nu trebuie să aibă aptitudinea de a conduce la o soluție diametral opusă celei date prin hotărârea definitivă

Dacă apelul a fost soluționat de Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție:

cererea de revizuire se adresează curții de apel, în cazul în care unul din membri completului de apel a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere

hotărârea se pune în executare de Tribunalul București

decizia instanței de apel rămâne definitivă de la data comunicării acesteia

Cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă:

nu presupune în toate cazurile o procedură de examinare a admisibilității în principiu

dacă este admisă, atrage desființarea de drept a hotărârii pronunțate în lipsa persoanei condamnate

dacă este admisă, instanța redeschide procesul penal prin extindere și cu privire la părțile care nu au formulat cerere, putând hotărî și în privința lor, fără să le poată crea o situație mai grea

Cererea de redeschidere a procesului penal în caz de judecare în lipsă:

se adresează instanței care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanță, fie în apel

poate fi formulată de persoana condamnată definitiv, judecată în lipsă, față de care un stat străin a dispus extrădarea, în termen de o lună de la data la care a fost notificată oficial că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa

poate fi admisă printr-o încheiere ce poate fi atacată doar odată cu fondul

Cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă:

poate fi formulată de orice persoană fizică sau juridică

poate fi formulată de o persoană condamnată care nu a declarat apel împotriva sentinței judecătoriei în termenul prevăzut de lege

poate fi formulată de oricare dintre părțile din proces și se adresează instanței care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanță, fie în apel

În ceea ce privește redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate:

dacă cererea nu este motivată, instanța pune în vederea celui care a formulat-o să o completeze fie până la primul termen de judecată, fie într-un termen scurt stabilit de instanță

încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată separat, fiind supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea pronunțată în lipsă

rejudecarea cauzei se face, după caz, potrivit regulilor privind judecata în primă instanță sau în apel

Cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate:

poate fi formulată de inculpatul care nu a fost prezent la judecată întrucât nu a fost legal citat, chiar dacă la judecată a participat un avocat ales al acestuia

este examinată sub aspectul admisibilității la un termen de judecată fixat cu citarea părților și a subiecților procesuali principali interesați

poate fi formulată în termen de o lună din ziua în care inculpatul a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa

Nu este supusă niciunei căi de atac încheierea prin care:

judecătorul de drepturi și libertăți respinge contestația privind durata procesului penal

instanța dispune suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii

instanța dispune reconstituirea înscrisului cu privire la care s-a constatat dispariția

Se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent:

plângerea prealabilă greșit îndreptată la instanța de judecată

cererea de recurs în casație formulată de inculpat prin intermediul unui avocat care nu poate pune concluzii în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

contestația privind durata procesului penal formulată în cursul urmăririi penale cu nerespectarea termenelor prevăzute de lege

Proceduri speciale

Într-o cauză penală în care sunt mai mulți suspecți și inculpați:

la soluționarea cauzei în cursul urmăririi penale, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de unul dintre inculpați face parte integrantă din rechizitoriu

procurorul poate încheia acord de recunoaștere a vinovăției cu oricare dintre ei, fără a fi afectată prezumția de nevinovăție a celorlalți

dacă unul dintre inculpați este minor, ulterior sesizării instanței, judecata se va desfășura în condiții de publicitate, dacă disjungerea nu este posibilă

Acordul de recunoaștere a vinovăției:

diferă de procedura recunoașterii învinuirii prin aceea că inculpatul trebuie să accepte încadrarea juridică dată faptei de procuror

presupune o informare a persoanei vătămate cu privire la declanțarea procedurii încheierii acestuia

este o procedură derulată în fața procurorului, în care asistența juridică este obligatorie dacă maximul special al pedepsei este mai mare de 5 ani

Acordul de recunoaștere a vinovăției:

este supus controlului prim-procurorului atât ante factum cât și post factum;

în cazul inculpatului minor, se încheie numai în prezența avocatului acestuia;

trebuie să fie inițiat de către inculpat, dacă este propus de procuror constituind obținerea neloială a recunoașterii, în baza unei promisiuni;

Acordul de recunoaștere a vinovăției:

poate fi încheiat de către orice persoană fizică sau juridică, în calitate de inculpat

poate fi încheiat în tot cursul urmăririi penale cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani

presupune existența a două avize care trebuie date de procurorul ierarhic superior

În cazul în care instanței îi este înaintat un acord de recunoaștere a vinovăției:

dacă acordului îi lipsește vreuna dintre mențiunile obligatorii, instanța dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile și sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul

dacă acordului îi lipsește semnătura procurorului această omisiune poate fi acoperită de îndată de către procurorul de ședință

în măsura în care nu este descrisă fapta ce formează obiectul acordului, instanța dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile și sesizează în acest sens procurorul care a semnat acordul

Acordul de recunoaștere a vinovăției:

diferă de procedura recunoașterii învinuirii prin aceea că inculpatul trebuie să fie de acord cu încadrarea juridică dată faptei

dacă este admis de instanță, în măsura în care părțile nu încheie o tranzacție sau un acord de mediere cu privire la latura civilă, acțiunea civilă trebuie lăsată nesoluționată

trebuie încheiat în prezența unui avocat doar dacă ne aflăm în prezența unui caz de asistență juridică obligatorie dintre cele prevăzute în partea generală a Codului de procedură penală

În cazul în care inculpatul recunoaște acuzațiile reținute în sarcina sa:

după sesizarea instanței, indiferent de modul în care se realizează sesizarea, judecătorul de cameră preliminară poate cenzura sub aspectul legalității ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale

în cazul în care se încheie un acord de recunoaștere a vinovăției, acesta privește inclusiv felul și cuantumul pedepsei

limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției se stabilesc printr-un aviz al procurorului ierarhic superior

Este o procedură publică dar necontradictorie:

procedura de soluționare a contestației privind durata procesului penal

procedura în fața instanței în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției

procedura de soluționare a cererii de reabilitare

Contestația privind durata procesului penal:

poate fi inițiată de procurorul care efectuează urmărirea penală în cauză, atunci când suspectul sau inculpatul se sustrage anchetei;

retrasă de către suspect, poate fi reiterată în cursul procesului penal;

formulată în faza de judecată, va intra în competența instanței superioare, în toate cazurile

Contestația privind durata procesului penal:

nu poate fi formulată în faza camerei preliminare

poate fi introdusă atât de suspect, cât și de inculpat, după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale și va fi soluționată de procurorul ierarhic superior celui care efectuează urmărirea penală

poate fi retrasă oricând până la soluționarea acesteia, nemaiputând fi reiterată în aceeași fază procesuală

Suspectul poate introduce contestație privind durata procesului penal:

dacă au trecut cel puțin 6 luni de la începerea urmăririi penale

după ce a trecut cel puțin un an de la sesizarea instanței cu rechizitoriul

în conținutul acesteia având obligația de a indica atât motivele de fapt, cât și cele de drept pe care se întemeiază

Inculpatul care a săvârșit infracțiunea în timpul cât era minor:

este judecat potrivit procedurii comune de judecată dacă la data sesizării instanței are 19 ani

dacă este trimis în judecată, instanța poate proceda o singură dată la ascultarea minorului, reascultarea putând fi admisă doar în cazuri temeinic justificate

poate fi ascultat de către instanță doar dacă sunt prezenți părinții minorului sau, după caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea căreia se află temporar minorul

Procedura judecării cauzelor cu inculpați minori:

este aplicabilă inculpatului care a săvârșit fapta la 16 ani, chiar dacă la momentul sesizării instanței inculpatul este major

implică citarea obligatorie a părinților la judecarea cauzei

se face cu întocmirea referatului de evaluare, sub sancțiunea nulității relative

În cauzele în care sunt și inculpați minori:

judecata se realizează întotdeauna în ședință nepublică

după începerea judecății instanța are obligația de a dispune, în toate cazurile, efectuarea referatului de evaluare a minorului

compunerea completului de judecată este specială în toate cazurile

Atunci când într-o cauză sunt doi inculpați, dintre care unul este minor în vârstă de 15 ani, iar altul este major:

procurorul este obligat în faza de urmărire penală să solicite întocmirea referatului de evaluare, dacă s-a dispus împotriva minorului măsura arestării preventive

ședința de judecată este nepublică

compunerea instanței este specială, din complet făcând parte judecători anume desemnați

Dacă inculpatul este minor:

peste 16 ani, instanța are facultatea de a-i cita și pe părinții acestuia la audierea sa;

ședința de judecată este nepublică, chiar dacă acesta împlinește 18 ani în cursul procedurilor;

instanța nu poate soluționa cauza în lipsa unui referat de evaluare întocmit de serviciul de probațiune;

Darea în urmărire poate fi solicitată și dispusă:

pentru identificarea persoanei ce urmează a fi citată în fața primei instanțe

pentru prinderea unei persoane față de care s-a emis un mandat de arestare preventivă în lipsă

prin ordin de Inspectoratul General al Poliției Române

Darea în urmărire:

se poate dispune și împotriva suspectului minor în vârstă vârsta de 15 ani;

se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Poliției Române;

nu poate fi revocată decât ca urmare a prinderii persoanei urmărite;

Atunci când acțiunea penală se exercită împotriva persoanei juridice:

este reprezentată, în mod obligatoriu, de reprezentantul legal, iar în mod excepțional, numai de către un mandatar desemnat de aceasta;

aceasta din urmă este citată la sediul declarat, iar dacă are un nou sediu, citarea se face la sediul organului judiciar;

aceasta din urmă este obligată să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore, intenția de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social;

În cazul procedurii speciale privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice:

dacă reprezentantul legal al persoanei juridice este urmărit penal pentru aceeași faptă sau fapte conexe, fiind pusă în mișcare acțiunea penală, persoana juridică va fi reprezentată de un mandatar;

în cazul în care există motive temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, procurorul poate dispune suspendarea procedurii de lichidare a persoanei juridice;

pentru a se asigura respectarea măsurilor preventive, persoana juridică este întotdeauna obligată la depunerea unei cauțiuni.

Cererea de reabilitare judecătorească:

poate fi formulată și de soțul sau rudele apropiate ale condamnatului, dacă acesta din urmă nu se opune;

se judecă în ședință nepublică, de către tribunalul care a pronunțat sentința de condamnare pentru infracțiunea de omor calificat;

se respinge atunci când condamnatul nu poate proba plata despăgubirilor civile la care fusese obligat prin hotărârea de condamnare;

Cererea de reabilitare judecătorească va fi respinsă:

atunci când a fost introdusă de rudele apropiate ale condamnatului, înainte de decesul acestuia, la instanța corespunzătoare în a cărui circumscripție domiciliază condamnatul

dacă este depusă după decesul condamnatului, de rudele apropiate ale acestuia, în cazul în care se constată că s-a ajuns la prescripția specială a uneia dintre faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată din motive imputabile condamnatului

în cazul în care este cerută de soția inculpatului decedat, care s-a sustras de la executarea pedepsei, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei

Privarea de libertate în mod nelegal în cadrul procesului penal:

dă dreptul persoanei vizate să ceară repararea pagubei prin plata unei rente viagere;

trebuie stabilită prin ordonanță, încheiere sau hotărâre definitivă;

va duce, în final, prin exercitarea dreptului de regres al statului, la suportarea despăgubirilor de către organul judiciar care a dispus măsura privativă de libertate nelegală;

Acțiunea pentru repararea pagubei pentru eroare judiciară poate fi formulată:

de persoana condamnată, în cazul în care i-a fost admis apelul declarat împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță, iar în rejudecare instanța de apel a dispus o soluție de achitare, atunci când desființarea s-a datorat unui fapt nou care a dovedit eroarea judiciară

de către persoanele aflate în întreținerea condamnatului decedat, la tribunalul din circumscripția căruia decedatul a avut ultimul domiciliu

de către concubina condamnatului, după decesul acestuia, dacă la data decesului se afla în întreținerea sa

Executarea hotărârilor penale

Hotărârea de condamnare rămasă definitivă ca urmare a respingerii apelului de către Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție:

se pune în executare de către Tribunalul București

atrage competența curții de apel în privința acordării amânării executării pedepsei

poate fi atacată cu contestație în anulare în cazul în care se constată că împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă

Poate fi retrasă de condamnat sau de procuror, după caz:

contestația la executare întemeiată pe punerea în executare a unei hotărâri care nu era definitivă

contestația la executare prin care se invocă amnistia

cererea de apel, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei

Hotărârile instanțelor penale devin executorii:

la data pronunțării hotărârii primei instanțe, dacă hotărârea nu este supusă contestației sau apelului;

la data pronunțării hotărârii primei instanțe, dacă apelul declarat a fost retras după expirarea termenului de apel;

în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii instanței de apel, dacă împotriva acesteia nu s-a formulat recurs în casație.

Hotărârile penale:

dobândesc putere executorie doar după ce devin definitive;

date de prima instanță, pot fi executorii chiar dacă nu sunt definitive;

definitive, sunt puse în executare întotdeauna de către judecătorul delegat cu executarea din cadrul instanței care a judecat cauza în fond;

Întreruperea executării pedepsei se dispune:

de instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere

de instanța de executare în cazul în care persoana condamnată se află în stare de libertate în urma unei întreruperi anterioare

numai de către judecătorie

Înainte de începerea executării pedepsei, în cazul în care condamnatul suferă de o boală gravă constatată printr-o expertiză medico-legală, fiind îndeplinite toate celelalte condiții legale:

Tribunalul București este instanța competentă să dispună întreruperea executării pedepsei, atunci când instanța la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă este Completul de 5 Judecători al ICCJ

Tribunalul București este instanța competentă să dispună amânarea executării pedepsei, atunci când instanța la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă este Completul de 5 judecători al ICCJ

curtea de apel este instanța competentă să dispună amânarea executării pendepsei, atunci când hotărârea de condamnare a rămas definitivă la Secția penală a ICCJ

Contestația la executare:

este o cale extraordinară de atac

poate fi formulată și de persoana care beneficiază de întreruperea executării pedepsei

este întotdeauna de competența instanței de executare

Contestația la executare se poate face:

la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, atunci când se invocă grațierea

la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, atunci când se invocă prescripția

la instanța de executare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută

Contestația la executare:

în toate cazurile, se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută;

poate fi reiterată în situația în care se invocă un alt temei legal decât cel invocat inițial;

se poate formula în situația în care se invocă o cauză de micșorare a pedepsei.

Hotărârea de condamnare rămasă definitivă după admiterea apelului de către Secția Penală a ICCJ:

se pune în executare de către Tribunalul București

atrage competența curții de apel în privința acordării amânării executării pedepsei

se pune în executare de tribunalul militar în cazul în care inculpatul este militar

Când a rămas definitivă o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei:

dacă condamnatul invocă faptul că hotărârea nu era definitivă, sau faptul că a intervenit prescripția, contestația la executare se introduce la instanța de executare

Tribunalul București este instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare în cazul în care se invocă grațierea, în toate cazurile în care hotărârea a rămas definitivă la ICCJ

dacă se invocă vreo nelămurire cu privire la hotărârea pronunțată în recurs în casație, întotdeauna competența de soluționare a contestației la executare revine ICCJ

În cazul în care se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, contestația la executate:

poate viza exclusiv dispozițiile date de instanța de apel în latura civilă a cauzei

se soluționează de Tribunalul București, în cazul în care judecata în primă instanță a fost efectuată de Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție

poate fi retrasă de procuror, când este formulată de acesta

Când o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei a rămas definitivă:

dacă condamnatul invocă faptul că hotărârea nu era definitivă, sau faptul că a intervenit prescripția, contestația la executare se introduce la instanța de executare

tribunalul este instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare în cazul în care se invocă grațierea, în toate cauzele în care hotărârea a rămas definitivă la curtea de apel

dacă se invocă vreo nelămurire cu privire la hotărârea pronunțată în recurs în casație, întotdeauna competența de soluționare a contestației la executare revine Înaltei Curți de Casație și Justiți

În situația în care după punerea în executare a unei hotărâri penale definitive se invocă prescripția răspunderii penale:

recursul în casație trebuie introdus în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel

contestația la executare poate fi adresată la instanța de executare

cererea de contestație la executare poate fi retrasă de condamnat sau de procuror, când este formulată de acesta

Partea a II-a. Spețe

Reprezentantul legal al persoanei vătămate a formulat plângere penală împotriva deputatului Y pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În urma efectuării unor acte de cercetare, organul de urmărire penală a stabilit că există indicii temeinice din care rezultă că Y a săvârșit infracțiunea, motiv pentru care, după ce a obținut acordul Comisiei Juridice a Camerei Deputaților, a dispus față de acesta efectuarea în continuare a urmăririi penale. După ce a demisionat din funcția pe care o exercita, suspectul a formulat o cerere prin care a solicitat trimiterea dosarul pe cale administrativă la parchetul de pe lângă judecătorie. Prin aceeași ordonanță prin care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de abuz de încredere, procurorul a respins cererea suspectului și a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestuia. Reprezentantul legal a solicitat să fie ascultat cu privire la noua încadrare juridică, însă procurorul nu a procedat la ascultarea acestuia deoarece inculpatul a dat o declarație de recunoaștere a vinovăției. În fața judecătorului de cameră preliminară, inculpatul a invocat excepția necompetenței materiale a organului care a efectuat urmărirea penală, solicitând restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii urmăririi penale de către organul de urmărire penală competent.

Comentați situația din speță. Soluționați motivat excepția inculpatului.

După ce a fost sesizat cu un denunț care nu era semnat, un ofițer de poliție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a dispus, prin aceeași ordonanță, începerea urmăririi penale și efectuarea în continuare a urmăririi penale împotriva suspectului de profesie procuror pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și luare de mită. Ulterior, procurorul a dispus disjungerea în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, iar dosarul disjuns a fost trimis pe cale administrativă la parchetul de pe lângă tribunal în vederea continuării cercetărilor. La data de 10 noiembrie 2014, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, fiind sesizată în acest sens curtea de apel. Întrucât în camera preliminară nu au fost formulate cereri și excepții, la primul termen de judecată, care a avut loc la data de 26 februarie 2015, instanța a început cercetarea judecătorească și a procedat la ascultarea inculpatului. La data de 1 martie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului a admis plângerea formulată de persoana vătămată împotriva ordonanței prin care s-a dispus clasarea față de suspect pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a reținut cauza spre judecare.

Comentați situația din speță.

În data de 30 ianuarie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pe baza actului de constatare întocmit de inspectorii ANAF la data de 20 ianuarie 2014. În data de 20 februarie 2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de X sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare. Din actele de la dosar rezultă că după s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, în cursul anului 2014 au fost audiați majoritatea martorilor despre care se credea că au cunoștință de activitatea infracțională desfășurată de X. Cei mai mulți martori audiați au infirmat susținerile organelor de urmărire penală, precizând că dl. X este o persoană incontestabilă din punct de vedere moral și profesional. Printre mijloacele de probă aflate la dosar se regăsesc procesele verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice și în mediul ambiental purtate de dl. X în perioada 21 ianuarie 2014 – 3 februarie 2014, din care rezultă elemente de fapt care susțin cele reținute de procuror în ordonanța de începere a urmăririi penale. Cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, avocatul ales, după ce consultă dosarul de urmărire penală, solicită excluderea tuturor probelor la care am făcut referire mai sus, motivând că au fost administrate cu încălcarea dispozițiilor legale.

Formulați în scris cererea de excludere a probelor. Soluționați motivat cererea avocatului.

La data de 12.02.2015, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă tribunal a dispus, prin ordonanță, începerea urmăririi penale in rem și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul R.J. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. 1 lit. b C.pen. Ordonanța procurorului a avut la bază ,,procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și sesizare din oficiu” întocmit de un lucrător al Grupării mobile de jandarmi. Procurorul a audiat persoana vătămată și a emis ordonanță de delegare a audierii unui martor către organele de cercetară penală din cadrul Biroului de Investigații Criminale. În aceeași zi, procurorul a dispus reținerea suspectului pentru 24 de ore, deducând din durata reținerii cele 3 ore în care suspectul a fost condus la sediul parchetului. Înainte de expirarea măsurii reținerii suspectul a fost audiat, în prezența unui avocat desemnat din oficiu, aducându-i-se la cunoștință faptul că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. b C.pen.

Cu aceeași ocazie, suspectul a depus la parchet o plângere penală privind săvârșirea de către AN a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, arătând că în timp ce se plimba pe stradă a auzit țipete, s-a speriat și a luat-o la fugă, fiind prins de către o persoană pe care nu o cunoaște și lipsit de libertate aproximativ 20 de minute, până la sosirea unui jandarm. Plângerea a fost trimisă pe cale administrativă parchetului inferior, iar procurorul căruia i-a fost repartizată a dispus începerea urmăririi penale in rem. După administrarea mijloacelor de probă în cauză, procurorul a constatat existența unor probe din care rezultă indicii rezonabile că fapta a fost comisă de C.R.B., dispunând începerea urmăririi penale față de acesta. Suspectul CRB nu a dat nicio declarație în dosar, arătând doar că este deputat și că în ziua comiterii faptei era în teritoriu în interes de serviciu. Dosarul a fost preluat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin dispoziția Procurorului General al României, iar procurorul căruia i s-a repartizat dosarul a dispus clasarea cauzei în baza art. 16 lit. e C.pr.pen.

În cauza ce îl privește pe R.J., la expirarea celor 24 de ore de reținere suspectul a fost pus în libertate. După audierea unui alt martor ocular, în lipsa avocatului desemnat din oficiu al suspectului, procurorul a constatat că există probe din care rezultă comiterea infracțiunii de către R.J. În aceste condiții, procurorul a procedat la întocmirea rechizitoriului prin care a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a lui R.J. pentru săvârșirea infracțiunii arătate mai sus.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei a invocat, din oficiu, excepția nulității absolute a urmăririi penale ca urmare a lipsei unui act valid de sesizare a organului de urmărire penală. Ulterior, a admis excepția și a înlăturat toate probele administrate în cursul urmăririi penale, dispunând clasarea cauzei în baza art. 16 lit. c C.pr.pen. cu motivarea că nu există probe din care să rezulte că inculpatul R.J. a comis infracțiunea.

Comentați motivat situația din speță.

Prin plângerea formulată la procuror, petiționarii au sesizat că autori necunoscuți s-au folosit de înscrisuri falsificate și s-au prezentat în fața notarului care a eliberat certificatul de vacanță succesorală prin care se certifica faptul că de pe urma defuncților nu au rămas legatari și moștenitori legali care să fi acceptat succesiunea, astfel că succesiunea a fost declarată vacantă și a fost predată statului român. Prin ordonanță, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie a dispus clasarea  față de notarul public, în temeiul art. 16 lit. f) C. pr. pen., în legătură cu infracțiunile de înșelăciune și fals, stabilind că a intervenit prescripția răspunderii penale. Împotriva ordonanței petiționarii au formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin ordonanța procurorului ierarhic superior a fost menținută soluția inițială ca fiind legală și temeinică. Împotriva celor două ordonanțe, petiționarii au formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară solicitând desființarea acestora și restituirea cauzei la procuror în vederea dispunerii efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect. Prin sentință, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții de apel a admis plângerea petiționarilor, a desființat cele două ordonanțe atacate și a trimis cauza la procurorul care a dispus anterior clasarea în vederea redeschiderii urmăririi penale. Procurorul desemnat astfel a formulat o declarație de abținere.

Comentați starea de fapt. Soluționați declarația de abținere a procurorului.

După ce a dispus prin ordonanță efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect, procurorul a citat persoana vătămată pentru a o audia în cauză. Aceasta s-a prezentat însoțită de avocatul ales care, după audiere, a formulat o cerere de audiere a unui martor, respectiv pe fratele său. Întrucât acesta din urmă era prezent, procurorul l-a audiat în calitate de martor, în prezența avocatului persoanei vătămate. Ulterior, a fost citat suspectul pentru a fi audiat în cauză și pentru a i se aduce la cunoștință învinuirea. După ce acesta a arătat că nu dorește să dea declarație în tot cursul urmăririi penale, procurorul a pus în mișcare acțiunea penală și, fundamentându-și acuzația pe declarația persoanei vătămate și a martorului, a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea inculpatului în judecată.

În calitate de avocat al inculpatului, formulați eventuale cereri și excepții în fața judecătorului de camera preliminară.

Prin ordonanța din 03.06.2014, dată în dosarul nr. 15/P/2011, procurorul a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 16 lit. e C.pr.pen cu privire la făptuitorul B.C., care avea calitatea de ministru și deputat, acuzat de comiterea unor infracțiuni de luare de mită și trafic de influență. La data de 31.12.2015, un inculpat dintr-un alt dosar, cercetat de același procuror, a formulat denunț împotriva lui B.C. susținând că printr-un intermediar i-a remis acestuia din urmă suma de 100.000 euro pentru obținerea unor contracte în mod privilegiat. La data de 05.01.2015, în dosarul nr. 15/P/2011, procurorul ierarhic superior, în temeiul art. 335 alin. 1 C.pr.pen., infirmă ordonanța din 03.06.2014 și dispune redeschiderea urmăririi penale. B.C. formulează plângere împotriva ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, însă aceasta este respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că redeschiderea urmăririi penale a fost confirmată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții de apel prin încheierea din data de 25.01.2015. La data de 27.01.2015, procurorul cere ridicarea imunității în ceea ce-l privește pe B.C. cu privire la toate faptele care formează obiectul dosarului 15/P/2011. B.C. solicită respingerea cererii procurorului susținând că aceasta are la bază doar denunțul și declarația dată în calitate de martor de către denunțător.

Comentați situația din speță.

Prin ordonanța din 12.02.2014 procurorul din cadrul parchetului de pe lângă tribunal dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale față de SC NUP SRL și față de administratorul societății A.M. La data de 25.02.2015, orgranul de cercetare penală îi aduce la cunoștință lui A.M. calitatea de suspect, acesta fiind bănuit de săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, sens în care întocmește un proces-verbal. Ulterior, la 03.03.2015, A.M. este citat din nou de organul de cercetare penală, ocazie cu care i se aduce la cunoștință faptul că prin ordonanța din 27.02.2015 s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra unui imobil aflat în proprietatea SC NUP SRL. Cu această ocazie, avocatul ales al suspectului A.M. solicită organului de cercetare penală să înregistreze la dosar o cerere prin care solicită să fie încunoștiințat cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală. Organul de cercetare penală refuză să primească cererea, motivând că aceasta nu-i este adresată lui, ci procurorului din cadrul parchetului de pe lângă tribunal. La data de 06.03.2015, SC NUP SRL și A.M. formulează contestație împotriva ordonanței de luare a măsurii asigurătorii.

Identificați organul judiciar competent să soluționeze contestația. Motivați contestația. Soluționați motivat contestația.

Organul de cercetare penală a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, având la bază un proces verbal de sesizare din oficiu întocmit de un lucrător al poliției locale care l-a prins în flagrant pe făptuitor. Procurorul care supraveghează urmărirea penală a preluat dosarul și a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect. Suspectul, prin avocat ales, a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului pe care a adresat-o judecătorul de camera preliminară, căruia i-a solicitat să anuleze actul și să dispună refacerea urmăririi penale.

Soluționați motivat plângerea.

Din actele dosarului reiese că, la data de 02.02.2014, față de A.A., s-a dispus prin ordonanță ,,extinderea urmăririi penale și schimbarea încadrării juridice” sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cumpărare de influență și dare de mită. La data de 10.02.2014, A.A. a fost chemat în fața procurorului care, după ce l-a identificat și i-a adus la cunoștință încadrarea juridică, a procedat direct la audierea acestuia. Imediat după ce a început audierea, șocul determinat de acuzațiile aduse i-a provocat lui A.A. un infarct miocardic. La aceeași dată, avocatul ales a formulat o cerere de suspendare a urmăririi penale, în condițiile în care printr-un raport medico-legal s-a stabilit că A.A. suferă de o boală gravă care îl împiedică să ia parte la procesul penal. Prin aceeași ordonanță, procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. a dispus suspendarea urmăririi penale și continuarea cercetărilor în dosar de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O., cărora le-a fost delegată activitatea de audiere a mai multor martori. La data de 10.02.2014 A.A. a fost externat din spital, iar la data de 27.02.2014 procurorul a constatat că a încetat cauza care a determinat suspendarea, motiv pentru care a dispus reluarea urmăririi penale. A.A. a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului de reluare a urmăririi penale.

La data de 10.03.2014, inculpatul A.A. a fost prezentat în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel cu propunere de luare a măsurii arestării preventive. Din actele dosarului rezultă că, în cauză, începerea urmăririi penale s-a dispus inițial, la data de 10.10.2010, în privința lui B.B., față de care s-a formulat de asemenea propunere de luare a măsurii arestării preventive. S-a reținut că la momentul comiterii presupuselor fapte, B.B. era suspendat din profesia de avocat.

Referatul ce conține propunerea de luare a măsurii arestării preventive are la bază următoarele mijloace de probă: declarațiile date de 5 martori în data de 01.02.2014; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de AA. cu B.B. în intervalul 07.11.2013 – 07.03.2014; declarația denunțătorului și declarațiile altor 4 martori obținute la data de 07.02.2014; declarațiile persoanelor vătămate și a altor 7 martori ascultați în intervalul 12.02.2014-25.02.2014; mai multe înscrisuri ridicate cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul lui A.A. la data de 25.02.2014.

În temeiul art. 227 C.pr.pen, A.A. solicită respingerea propunerii de arestare preventivă pentru următoarele motive: nu a fost audiat în calitate de inculpat după ce împotriva lui s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 07.02.2014; propunerea de arestare preventivă nu are la bază probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că ar fi comis vreo infracțiune; a formulat o plângere la judecătorul de cameră preliminară împotriva ordonanței prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale, iar plângerea nu este soluționată până în acest moment. De asemenea, în fața judecătorului de drepturi și libertăți A.A. formulează o cerere prin care solicită refacerea tuturor actelor de procedură prin care s-a încuviințat administrarea probelor care îl vizează.

Soluționați motivat propunerea de luare a măsurii arestării preventive. Redactați încheierea prin care soluționați propunerea. Soluționați cererea de refacere a actelor de procedură.

Prin ordonanța din data de 11.04.2014, procurorul a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale față de T.O. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. 1 lit. d C.pen., reținând că, în jurul orei 23:00 suspectul a intrat într-o gheretă de ziare prin spargerea unui geam, sustrăgând din acel loc un număr de 25 de reviste National Geographic, producând un prejudiciu de 350 de lei persoanei vătămate.

Suspectul T.O. a fost identificat din imaginile surprinse de camerele de supraveghere aflate pe o clădire din apropiere. Procurorul a dispus aducerea acestuia cu mandat de aducere pentru data de 14.04.2014, însă din procesul-verbal de punere în executare a mandatului a rezultat că suspectul s-a baricadat în casă și nu dorește să iasă afară. În continuare, procurorul a audiat persoana juridică vătămată și un martor, respectiv un taximetrist care cumpărase de la suspect o revistă pentru care a plătit suma de 5 lei.

A doua zi, procurorul emite un alt mandat de aducere, pentru aceeași zi, ordonând intrarea forțată a jandarmilor în locuința suspectului și aducerea acestuia împotriva voinței sale. Suspectul a fost adus în acest mod la sediul parchetului, fiind încătușat și foarte agitat. I s-au adus la cunoștință fapta, încadrarea juridică și drepturile procesuale. Acesta a recunoscut fapta și a arătat că va plăti pentru paguba produsă.

După finalizarea actelor de urmărire penală, organul de cercetare penală a trimis cauza, pe cale administrativă, la procuror, pentru ca acesta să dispună trimiterea în judecată.

După o lună, procurorul a dispus renunțarea la urmărire penală motivând că nu există interes public în cercetarea faptei. Suspectul a făcut cerere de continuare a urmăririi penale, arătând că dorește să răspundă penal pentru greșeala făcută. După alte două luni, procurorul a dispus din nou renunțarea la urmărire penală. Suspectul a aflat neoficial despre soluția dată, făcând plângere împotriva ordonanței la judecătorul de cameră preliminară. Acesta a trimis-o pe cale administrativă la parchetul din care face parte procurorul care a dispus renunțarea la urmărire penală.

Prim-procurorul parchetului a admis plângerea și a dispus clasarea în baza art. 16 lit. a C.pr.pen. Suspectul a formulat plângere împotriva ordonanței prim-procurorului în fața judecătorului de cameră preliminară, acesta din urmă respingând-o pe motiv că plângerea la prim-procuror fusese formulată tardiv.

Comentați soluțiile adoptate în speță.

Prin ordonanță procurorul a dispus renunțarea la urmărire penală față de suspect motivând că prin raportare la gravitatea redusă a faptei, lipsa prejudiciului și existența unor circumstanțe favorabile privind persoana suspectului și având în vedere faptul că parcurgerea unor procedee probatorii suplimentare ar reprezenta o consumare nejustificată a resurselor parchetului, se constată că nu există interes public în continuarea urmăririi penale.

Împotriva ordonanței procurorului și a ordonanței prim-procurorului prin care a fost respinsă plângerea sa inițială, suspectul formulează plângere la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în fond, arătând că soluția de renunțare la urmărire penală este nelegală în condițiile în care raportat la lipsa probelor din dosar, soluția legală ar fi fost aceea de clasare în baza art. 16 lit. c din C.proc.pen. În plus, suspectul arată că dispozițiile art. 318 C.proc.pen. au fost declarate neconstituționale.

Având în vedere că între momentul formulării plângerii și soluționarea acesteia s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale cu privire la infracțiunea cercetată, soluționați motivat plângerea suspectului.

(a se vedea și decizia nr. 33/2015 din 11 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 36 din 19/01/2016 Decizia Curții Constituționale a României din 20 ianuarie 2016 privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 318 C.pr.pen. )

La data de 09.02.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în conținutul ordonanței fiind menționat și numele făptuitorului. La data de 25.03.2015 procurorul dispune efectuarea în continuare a urmăririi față de suspect pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale și spălare de bani. În continuare se dispune ascultarea mai multor martori și efectuarea unor percheziții domiciliare. La data de 30.03.2015 se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile menționate mai sus. La aceeași dată procurorul procedează la aducerea la cunoștință a calității de suspect, după care trece la audierea inculpatului cu privire la conținutul ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale. Cu ocazia soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, formulată în temeiul art. 223 alin. 2 C.pr.pen., avocatul inculpatului solicită judecătorului de drepturi și libertăți să constate că actele de urmărire efectuate în dosar sunt lovite de nulitate relativă, fapt ce atrage implicit excluderea tuturor probelor administrate.

Comentați procedeul procurorului. Soluționați motivat cererea avocatului.

X, Deputat în Parlamentul României și Y, avocat, formulează plângeri adresate judecătorului de cameră preliminară împotriva soluțiilor de clasare date de procuror. X arară în conținutul plângerii că soluția de clasare dată în temeiul art. 16 lit. c) C.pr.pen. este nelegală deoarece i-a fost prejudiciată ireversibil imaginea publică prin apariția în presă a unor acuzații ce preluau pasaje din ordonanța de începere a urmăririi penale, fără ca față de el să se fi dispus vreodată efectuarea în continuare a urmăririi penale în calitate de suspect. Y, față de care s-a dispus clasarea în temeiul art. 16 lit. a) C.pr.pen., solicită judecătorului de cameră preliminară să infirme ordonanța de clasare și, întrucât i s-a comunicat faptul că a fost supravegheat tehnic timp de 3 luni, să oblige procurorul să-i comunice care au fost datele și informațiile din care rezulta suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit vreo infracțiune dintre cele prevăzute de lege și infracțiunea de care era bănuit, în condițiile în care nici față de el nu s-a dispus vreodată efectuarea în continuare a urmăririi penale. Procurorul cere judecătorului de cameră preliminară să respingă cele două plângeri ca inadmisibile.

La termenul fixat pentru soluționarea plângerilor, avocatul ales al lui Y solicită judecătorului de cameră preliminară din cadrul judecătoriei să-și decline competența în favoarea curții de apel, având în vedere profesia exercitată de clientul său. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei își declină competența în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul curții de apel.

Motivația cererea procurorului. Soluționați motivat cele două plângeri.

Procurorul a dispus prin ordonanță clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d C.pr.pen., arătând că suspectul a săvârșit infracțiunea în stare de legitimă apărare. Împotriva ordonanței procurorului, persoana vătămată a formulat plângere la prim-procuror, arătând că soluția dispusă este neîntemeiată. Prim-procurorul, analizând plângerea, a constatat că aceasta este întemeiată, astfel încât a admis-o, a infirmat ordonanța procurorului și a dispus redeschiderea urmăririi penale. Aflând după cinci zile despre soluția dispusă de prim-procuror, suspectul formulează în aceeași zi plângere împotriva ordonanței prim-procurorului la procurorul ierarhic superior. În conținutul plângerii, suspectul a arătat că ordonanța de redeschidere a urmăririi penale este lovită de nulitate întrucât nu a fost supusă confirmării de către judecătorul de cameră preliminară în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care confirmarea este necesară chiar dacă infirmarea soluției de neurmărire sau netrimitere în judecată s-a făcut la plângere și nu din oficiu.

Soluționați motivat plângerea suspectului.

(a se vedea și decizia nr. 27/2015 din 29 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 919 din 11/12/2015)

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie calificată. În procedura camerei preliminare inculpatul cere judecătorului de cameră preliminară restituirea cauzei la parchet întrucât rechizitoriul este neregulat întocmit, faptele reținute în sarcina sa nefiind probate suficient, motiv pentru care solicită și schimbarea încadrării juridice din tâlhărie calificată în furt, arătând că persoanele vătămate sunt dispuse să își retragă plângerile formulate. În plus, acesta arată că în cursul urmăririi penale i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece, după ce s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, nu i-au fost aduse la cunoștință calitatea de inculpat, faptele și încadrarea juridică, drepturile și obligațiile procesuale și nici nu a fost audiat în această calitate.

În răspunsul formulat la cererile inculpatului, procurorul arată faptul că dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat, acestuia fiindu-i aduse la cunoștință atât faptele și încadrarea juridică, cât și drepturile și obligațiile procesuale cu ocazia aducerii la cunoștință a calității de suspect, aceste aspecte rămânând neschimbate până la trimiterea în judecată. În plus, procurorul precizează că potrivit procesului-verbal existent la dosar inculpatul a fost citat telefonic însă a arătat că nu se va prezenta pentru audiere, ocazie cu care i-au fost aduse la cunoștință prin telefon calitatea procesuală, faptele și încadrarea juridică a acestora, drepturile și obligațiile procesuale.

Soluționați motivat cererile și excepțiile inculpatului.

(a se vedea și încheierea penală nr. 217 din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori)

În data de 14.01.2015, față de X și Y a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de dare, respectiv luare de mită în formă continuată și spălare de bani în formă continuată.

La baza începerii urmăririi penale in rem a stat un proces-verbal de sesizare din oficiu, datat 12.02.2014, care avea următorul conținut: ”Procuror A, mă sesizez din oficiu cu privire la săvârșirea de către X a infracțiunii de dare de mită în formă continuată și cu privire la săvârșirea de către Y a infracțiunii de luare de mită.” A doua zi după sesizarea din oficiu și emiterea ordonanței de începere a urmăririi penale in rem s-a cerut de către procuror autorizarea supravegherii tehnice a celor doi pe o perioadă de 30 de zile, motivându-se că față de aceștia urmează să se dispună efectuarea în continuare a urmăririi penale, iar X și Y ar putea purta comunica în legătură cu faptele ce urmează să li se reproșeze. Judecătorul de drepturi și libertăți a dispus prin încheiere autorizarea supravegherii tehnice, preluând întocmai motivarea din cererea procurorului. În cauză au mai fost emise încă 6 mandate prin care s-a dispus prelungirea mandatului de suraveghere tehnică.

În data de 28.01.2015 suspecților li s-au adus la cunoștință învinuirile, aceștia fiind audiați în prezența avocaților aleși. Deși au formulat cereri de consultare a dosarului, acestea au fost respinse. Cu această ocazie, avocații celor doi au formulat și cereri de încunoștințare despre efectuarea oricărui act de urmărire penală în cauză. În data de 30.01.2015 a fost audiată martora B, secretara lui X, care a fost amenințată cu începerea urmăririi penale față de aceasta, pentru a da o declarație împotriva șefului ei.

În data de 31.01.2015 a fost emis rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a lui X și Y pentru infracțiunile pentru care se dispusese efectuarea în continuare a urmăririi penale. Probele avute în vedere de către procurori erau declarația martorei B, procesele verbale de transcriere a interceptărilor efectuate în cauză.

În 10.02.2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus citarea inculpaților pentru termenul stabilit în 21.02.2015, punându-le în vedere acestora să formuleze în scris cereri și excepții până la aceeași dată.

Inculpatul X a formulat cereri și excepții cu privire la nelegalitatea actelor de urmărire penală, a solicitat excluderea unor probe și a cerut să se constate neregularitatea rechizitoriului. Dati fiind că inculpatul a înregistrat cererile și excepțiile la data de 16.02.2015, judecătorul de cameră preliminară le-a comunicat procurorului solicitându-i să răspundă în scris până la 21.02.2015.

La termenul fixat, în fața judecătorului de cameră preliminară se prezintă avocatul inculpatului X, pentru inculpatul Y fiind prezentă fiica acestuia, care arată că tatăl ei decedase cu o zi după emiterea rechizitoriului. Judecătorul de cameră preliminară, după verificarea certificatului de deces, pune în vedere avocatului lui X să își expună oral argumentele prezentate în scris și refuză să dea cuvântul procurorului, arătând că acesta nu a formulat niciun răspuns scris la excepțiile formulate de X.

Cu această ocazie, avocatul arată că cere suspendarea procedurii, dat fiind că este în posesia unui certificat medical care atestă că X este în comă. Judecătorul de cameră preliminară respinge cererea avocatului și îi pune în vedere să susțină cererile și excepțiile formulate pentru X. Avocatul arată că dorește să prezinte judecătorului o înregistrare efectuată de martora B, din care reies amenințările la adresa acesteia și un act autentificat notarial care conține o declarație a acesteia. Judecătorul de cameră preliminară respinge cererea, arătând că în această fază nu se pot administra probe.

După expunerea argumentelor, judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea din 21.02.2015, pune în vedere procurorului să remedieze rechizitoriul în sensul delimitării fiecărui act material al infracțiunilor reținute în formă continuată și admite în parte excepțiile formulate de X.

În 08.03.2015, procurorul emite o ordonanță prin care arată că rechizitoriul se va completa cu următoarele precizări: „Aspectul continuat al infracțiunilor reiese din faptul că au fost încheiate patru contracte de sponsorizare, în datele de 9.10.2010, 12.11.2010, 01.02.2011 și 3.06.2011”.

În 12.03.2015, judecătorul de cameră preliminară constată neregularitatea rechizitoriului și exclude mai multe probe. Împotriva încheierilor din data de 21.02.2015, respectiv 12.03.2015, procurorul și inculpatul formulează contestație.

Redactați motivat contestația procurorului. Redactați motivat contestația inculpatului. Soluționați motivat contestațiile.

La data de 22.05.2014 procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. emite un proces-verbal de sesizare din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de influență, respectiv cumpărare de influență, întocmind în acest sens dosarul nr. 13/P/2014. În data de 06.08.2014 emite ordonanța de începere a urmăririi penale. În aceeași zi dă o ordonanță prin care dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale împotriva lui A sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, respectiv împotriva lui B sub aspectul comiterii infracțiunii de cumpărare de influență. Aducerea la cunoștință a învinuirilor are loc la data de 08.08.2014. La data de 20.09.2014 dispune extinderea urmăririi penale în privința celor doi inculpați sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, respectiv dare de mită, învinuiții fiind încunoștiințați cu privire la extindere la data de 19.03.2015, când le-a fost adusă la cunoștință și ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din aceeași dată. O altă ordonanță de extindere a urmării penale este emisă în privința lui B, la data de 20.03.2015, reținându-se în sarcina acestuia o altă infracțiune de dare de mită și o infracțiune de spălare de bani, B luând cunoștință de conținutul acesteia cu ocazia studierii dosarului după sesizarea instanței prin rechizitoriu.

Dosarul de urmărire penală conține un volum ce cuprinde procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în intervalul de timp cuprins între 10.01.2014 – 27.09.2014, respectiv mai multe autorizații de interceptare emise după cum urmează: o autorizație dată de Secția Penală a Inaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10.01.2014, reînnoită de două ori până la data de 10.06.2014; o autorizație emisă de tribunal într-un dosar de urmărire al D.N.A., din data de 10.05.2014; o autorizație dată de tribunal, la data de 23.05.2014, la cererea procurorului D.I.I.C.O.T.care efectuează urmărirea penală în dosarul nr. 13/P/2014, prelungită în mai multe rânduri până la data de 27.09.2014. Deopotrivă, dosarul conține înscrisuri ca mijloace de probă și declarațiile mai multor martori ascultați între 07.06.2014 – 20.02.2015 în dosarul nr. 13/P/2014. La dosar se mai regăsesc cereri formulate la data de 08.08.2014 de avocații aleși ai celor doi inculpați prin care solicită să fie încunoștiințați cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală.

Dosarul conține dovezi privind încunoștiințarea avocaților cu privire la 5 din cele 7 termene în care s-a procedat la audierea martorilor ulterior datei formulării cererilor de încunoștiințare. Împotriva celor doi inculpați s-a luat măsura arestării preventive la data de 20.03.2015, de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel, competența acestei instanțe fiind atrasă de calitatea de avocat a inculpatului A. La data de 01.04.2015 instanța este sesizată cu rechizitoriul și cu dosarul de urmărire penală.

Formulați cereri și excepții care se impun în fața judecătorului de cameră preliminară. Soluționați motivat cererile și excepțiile formulate.

Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului de pe lângă judecătorie pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, instanța sesizată fiind tribunalul. În procedura camerei preliminare inculpatul solicită restituirea cauzei la parchet întrucât actul de sesizare este neregulat întocmit, lipsind din cuprinsul acestuia mențiunile privind persoanele care trebuie citate de instanța de judecată și, în plus, pentru motivul că urmărirea penală nu este completă, mai fiind probe de administrat în vederea aflării adevărului.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului dispune prin încheiere respingerea cererii inculpatului de restituire a cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale. Împotriva încheierii de cameră preliminară inculpatul formulează contestație la instanța superioară.

Soluționați motivat contestația inculpatului.

(a se vedea și încheierea penală nr. 292/CO/CP din 19.03.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală)

În cadrul procedurii de cameră preliminară, inculpații solicită restituirea cauzei la parchet pentru următoarele motive: rechizitoriul este neregulat întocmit întrucât descrierea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este sumară, perioada în care acestea au fost comise fiind indicată generic, fără precizarea în concret pentru fiecare dintre ei a datei în care a participat la comiterea infracțiunilor. În plus, inculpații invocă faptul că între considerentele actului de sesizare și dispozitivul acestuia există contradicții în privința aplicării dispozițiilor privind recidiva. Ca ultim aspect, inculpații relevă faptul că mai multe procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză nu au fost certificate pentru autenticitate de către procuror.

În răspunsul înaintat judecătorului de cameră preliminară procurorul arată că rechizitoriul este regulat întocmit, descrierea faptelor fiind suficient de clară pentru ca instanța să poată identifica din aceasta limitele și obiectul judecății, nefiind necesară indicarea cu precizie a datei în care fiecare inculpat a participat la săvârșirea infracțiunilor, acest aspect fiind cvasi-imposibil prin prisma numărului mare de fapte, a clandestinității acestora și a timpului scurs de la comiterea acestora.

În calitate de judecător de cameră preliminară dați soluția legală și temeinică.

(a se vedea și încheierea penală din 03.07.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală – în dosarul penal nr. 656/54/2015)

În cadrul procedurii de cameră preliminară, inculpatul solicită constatarea nulității raportului de expertiză fiscală în care se stabilește prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii și excluderea probelor rezultate din acesta întrucât procurorul, cu încălcarea dispozițiilor art. 178 alin. 5 C.pr.pen., nu l-a încunoștințat despre întocmirea raportului de expertiză și nici nu i-a adus la cunoștință dreptul de a studia raportul, astfel încât, având în vedere valoarea probantă a acestui mijloc de probă, dreptul său la apărare a fost afectat iremediabil, aflându-se în imposibilitatea de a face obiecțiuni în legătură cu concluziile cuprinse în acesta.

Procurorul solicită respingerea cererilor inculpatului, constatarea legalității efectuării actelor de urmărire penală și a rechizitoriului și dispunerea începerii judecății. Acesta arată faptul că inculpatul și-a desemnat un avocat ales care să îi reprezinte interesele procesuale, avocat căruia i s-a permis studierea actelor de urmărire penală, printre acestea aflându-se și raportul de expertiză fiscală, ocazie cu care puteau fi formulate obiecțiuni.

Dați soluția legală și temeinică, motivând corespunzător.

(a se vedea și încheierea penală nr. 10 pronunțată la data de 29 ian .2016 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Olt în dosarul nr. 3481/104/2015/a3)

În apelul declarat în cauză inculpatul solicită curții de apel admiterea acestuia, desființarea sentinței pronunțate în fond ca fiind nelegală și achitarea sa pe motiv că nu există probe că a comis fapta reținută în sarcina sa. În motivarea apelului inculpatul arată că încheierea prin care s-a dispus începerea judecății este nelegală întrucât procedura în camera preliminară a fost necontradictorie și nepublică, fără participarea inculpatului, a părții vătămate și a procurorului, cu încălcarea vădită a prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014. În acest context inculpatul apreciază că i s-a încălcat dreptul la apărare astfel încât toate actele procesuale subsecvente sunt lovite de nulitate, trebuind desființate.

Soluționați motivat apelul inculpatului.

(a se consulta și decizia penală nr. 135/A din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori)

Curtea de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de minori prevăzută în art. 211 C.pen.; proxenetism prevăzută în art. 213 C. pen. și trafic de persoane prevăzută în art. 210 C.pen. În motivele de apel, inculpatul a criticat faptul că ședințele de judecată în fața primei instanțe au fost nepulice.

Soluționați motivat apelul inculpatului. (Art. 24 alin. 1 din legea 678/2001:  „Ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 din Codul penal, și de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 din Codul penal, sunt nepublice.” n.n.).

Inculpatul, arestat într-o altă cauză, a fost citat la un alt centru de detenție. Cu o zi înainte de primul termen de judecată, față de inculpat s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În aceeași zi, avocatul său ales i-a comunicat faptul că într-o altă localitate are termen fixat în dosarul în care este acuzat de săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe. După ce a constatat că nu este lipsă de procedură în ceea ce privește citarea inculpatului, dat fiind că acesta s-a înfățișat în fața instanței, președintele a dispus înlăturarea inculpatului din sală motivând că a tulburat solemnitatea ședinței de judecată prin reacția pe care a avut-o la cererea procurorului de a se constata că a încălcat obligațiile ce i-au fost impuse prin măsura preventivă dispusă împotriva sa. Președintele a chemat inculpatul în sală după finalizarea dezbaterilor pentru a-i acorda ultimul cuvânt, fără a-i aduce la cunoștință faptul că partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă.

Comentați procedeul instanței.

La data de 10.10.2015 inculpatul minor în vârstă de 17 ani și 10 luni a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt în formă continuată. La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în data de 10.11.2015, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței, fiind reprezentat de un avocat desemnat din oficiu. La următorul termen de judecată, fixat la data de 10.01.2016, inculpatul a fost prezent, astfel încât instanța de judecată a declarat ședința nepublică. La același termen au avut loc dezbaterile asupra fondul cauzei, iar instanța a amânat pronunțarea pentru o săptămână. La termenul fixat, hotărârea a fost pronunțată în ședință publică, în prezența părților și a procurorului.

Împotriva sentinței de condamnare inculpatul a formulat apel, arătând că aceasta este nelegală întrucât, minor fiind, întreaga judecată a cauzei trebuia să se realizeze în ședință nepublică și nu doar faza dezbaterilor, prin încălcarea acestei garanții fiindu-i lezată onoarea și imaginea socială.

Soluționați apelul și motivați corespunzător.

(a se vedea și decizia penală nr. 400 din 3 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția penală)

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune. Înainte de primul termen de judecată, avocatul ales al inculpatului a depus la dosar trei declarații autentificate notarial ale persoanelor vătămate în care acestea arată că prejudiciul a fost recuperat și că renunță la judecată față de inculpat. La primul termen cu procedura legal îndeplinită, președintele completului a dat citire actului de sesizare după care a declarat deschisă faza cercetării judecătorești. Ulterior, instanța l-a condamnat pe inculpat pentru toate cele trei infracțiuni de înșelăciune la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, dispunând executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Inculpatul a formulat apel împotriva sentinței solicitând curții de apel admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de încetare a procesului penal, iar în subsidiar, dacă se va dispune condamnarea acestuia, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. În motivare inculpatul arată că instanța de fond în mod nelegal nu a ținut seama de faptul că între el și persoanele vătămate a intervenit împăcarea, așa cum rezultă cu claritate din declarațiile notariale depuse la dosar. Pe de altă parte, prima instanță a omis să facă aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 374 alin. 4 C.pr.pen., cu toate că inculpatul a recunoscut încă din faza urmăririi penale comiterea celor trei infracțiuni.

Soluționați motivat apelul inculpatului.

(a se vedea decizia nr. XXVII/2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 20/03/2007 privind soluționarea unui recurs în interesul legii; și decizia penală nr. 345 din 13.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția penală)

În fața primei instanțe, în cursul cercetării judecătorești, avocatul ales al inculpatului depune la dosar un înscris autentificat notarial conținând declarația de recunoaștere a învinuirii formulată de inculpat. În baza acestui înscris, instanța a admis cererea de soluționare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, în termen legal, au declarat apel părțile civile. Apelul a fost motivat în scris, sentința fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, s-a arătat că prima instanță a aplicat în mod nelegal dispozițiile art. 374 și următoarele din Codul de procedură penală, fiind încălcată condiția conform căreia recunoașterea învinuirii trebuie să se realizeze la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită. Pe de altă parte, s-a arătat că inculpatul nici nu s-a prezentat în instanță, astfel că în mod nelegal instanța a luat act de declarația autentificată depusă la dosar, fără să procedeze în mod nemijlocit la audierea acestuia.

Instanța de apel a admis apelul părților civile, a desființat sentința dată în primă instanță și a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin.1 lit. b) C.pr.pen., reținând că fapta a fost dezincriminată.

Analizați legalitatea deciziei instanței de control judiciar. Indicați soluția legală și temeinică.

(a se vedea și Decizia nr. 516 din 22.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava)

În cursul cercetării judecătorești, procurorul cere schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului. Instanța pune în discuția părților această cerere. Inculpatul solicită acordarea unui termen de judecată motivând că încadrarea juridică propusă de procuror atrage o sancțiune mai aspră în sarcina lui. Procurorul solicită respingerea cererii inculpatului, arătând că instanța are opțiunea de a lăsa cauza mai la urmă.

Soluționați motivat cererea inculpatului.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe. La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită inculpatul arată că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor și nu are probe de propus în apărarea sa. Instanța a trecut la audierea acestuia și a uneia dintre persoanele vătămate care era prezentă la termen, iar întrucât nici aceasta din urmă nu a solicitat administrarea de probe, a acordat cuvântul părților și procurorului în dezbateri pe fondul cauzei. După finalizarea dezbaterilor instanța a rămas în pronunțare și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea ambelor infracțiuni, fundamentându-și soluția pe probele ce au reieșit din declarațiile date în faza de urmărire penală de persoanele vătămate, pe declarațiile a doi martori audiați în urmărire penală, respectiv pe declarația persoanei vătămate audiate în faza cercetării judecătorești.

Împotriva sentinței, inculpatul, prin avocat ales, a declarat apel, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea apelului inculpatul a arătat că prima instanță a nesocotit principiile nemijlocirii, oralității și contradictorialității, garanții specifice unui proces echitabil, realizând o judecată formală și încălcând astfel substanțial dreptul său la apărare, prin aceea că nu a recurs la readministrarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale. Inculpatul își fundamentează cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare pe dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului.

Procurorul a arătat că potrivit dispozițiilor legale probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești, manifestarea de voință trebuind să aibă loc înainte de începerea dezbaterilor. Or, în speță, inculpatul a contestat conținutul declarațiilor celor doi martori doar în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar după ce instanța de judecată a rămas în pronunțare. În plus, procurorul arată că potrivit dispozițiilor art. 421 pct. 2 din C.pr.pen., în cazul în care va admite apelul, instanța de apel nu poate decât să pronunțe o nouă hotărâre.

Soluționați motivat apelul.

(a se vedea și decizia penală nr. 445/P din 18.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția penală)

După citirea actului de sesizare, la cererea inculpatului și după ce procurorul a arătat că nu se opune admiterii cererii, instanța a încuviințat audierea celor 32 de martori audiați în faza de urmărire penală. Cu aceeași ocazie, inculpatului a solicitat efectuarea a două expertize (contabilă și tehnică), arătând că întreg rechizitoriul se bazează în mod determinant pe raportul de constatare întocmit de Garda Financiară, iar concluziile acestui raport sunt contradictorii. Cu privire la această cerere, instanța a arătat că amână pronunțarea până după epuizarea administrării preobelor testimoniale.

După ascultarea a 8 din cei 32 de martori încuviințați, instanța a dispus renunțarea la celelalte probe testimoniale deja încuviințate, apreciind că administrarea acestora este inutilă pentru soluționarea cauzei. În continuare, președintele completului a întrebat părțile dacă mai au de formulat alte cereri, ocazie cu care avocatul inculpatului a formulat următoarele cereri: administrarea în continuare a probei cu martorii propuși prin rechizitoriu, audierea acestora impunându-se în condițiile în care 6 din cei 8 martori deja ascultați au dat declarații diferite în fața instanței; încuviințarea efectuării celor două expertize de specialitate, expunând oral obiectivele acestora; audierea în calitate de martor a denunțătorului, dat fiind că acesta nu a fost ascultat în faza de urmărire penală în prezența avocatului inculpatului; administrarea mai multor probe cu înscrisuri. Instanța a respins toate cererile, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, motivând că ,,administrarea acestora nu este necesară și utilă soluționării cauzei”. În continuare, instanța a solicitat inculpatului să depună la dosar înscrisurile încuviințate, însă avocatul acestuia a solicitat acordarea unui termen în acest sens. Instanța a dispus amânarea cauzei pentru a a putea fi depuse înscrisurile încuviințate.

La următorul termen de judecată au fost depuse la dosar înscrisurile solicitate și două expertize extrajudiciare, întocmite de cei mai reputați specialiști în domeniu, din care rezulta faptul că întreg conținutul raportului Gărzii Financiare conține date nereale, concluziile acestuia fiind contradictorii. Pe baza concluziilor celor două expertize extrajudiciare, inculpatul a formulat o nouă cerere de efectuare a unor expertize judiciare, cu noi obiective. Președintele completului de judecată a refuzat să se pronunțe cu privire la această cerere arătând că deja s-a pronunțat în acest sens. Nemaifiind alte cereri de formulat, s-a acordat cuvântul în dezbateri. Instanța a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 5 ani, preluând în conținutul expunerii din sentință întreg conținutul rechizitoriului și stabilind, în latura civilă a cauzei, un prejudiciu în același cuantum cu prejudiciul constatat prin Raportul Gărzii Financiare.

Inculpatul a declarat apel. Identificați eventualele motive de apel. Soluționați motivat apelul formulat de inculpat.

Prin intermediul motivelor de apel inculpatul invocă nelegala compunere a completului care l-a condamnat în primă instanță arătând faptul că unul dintre judecătorii care au făcut parte din complet nu a fost desemnat aleatoriu la momentul la care l-a înlocuit pe unul dintre membrii completului căruia i-a fost repartizată inițial cauza. De asemenea, inculpatul, judecat în primă instanță potrivit procedurii simplificate a recunoașterii invinuirii, invocă faptul că, deși a solicitat expres, nu i-a fost acordat un nou termen de judecată pentru pregătirea apărării după ce persoana vătămată a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei reținute inițial într-o faptă mai gravă. Pe de altă parte, procurorul, prin intermediul motivelor de apel, solicită desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că hotărârea contestată este complet nemotivată, întrucât, pe de o parte, nu au fost indicate circumstanțele atenuante concrete reținute în favoarea inculpatului, iar pe de altă parte, pentru că prima instanță nu a motivat excluderea unor probe ce susțineau acuzația.

Soluționați motivat apelul inculpatului. Soluționați motivat apelul procurorului.

Prin intermediul motivelor de apel, inculpatul arată că în mod nelegal prima instanță i-a respins cererile de readministrare a unor probe administrate în cursul urmăririi penale cu motivarea că nu le-a contestat în fața judecătorului de cameră preliminară. De asemenea, inculpatul invocă faptul că în mod nejustificat i-au fost respinse de către judecătorul de cameră preliminară excepțiile privind necompetența organului de urmărire penală, solicitând în privința acestui motiv restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. În plus, în fața instanței de apel, inculpatul a reformulat cererile de readministrare a acestor probe și a solicitat încuviințarea unor probe noi. Instanța de apel a respins toate cererile, admițând doar probele cu înscrisuri care pot fi depuse la acel termen de judecată, motivând fie că probele nu sunt utile soluționării cauzei, fie că probele noi nu au fost solicitate în fața primei instanțe.

Comentați procedeul instanței de apel. Soluționați motivat apelul inculpatului.

Curtea de apel a admis apelul declarat de inculpat și a dispus desființarea sentinței primei instanțe cu trimitere spre rejudecare pe motiv că prima instanță nu a fost compusă legal, deoarece, fiind vorba de o infracțiune prevăzută de Legea nr. 78/2000 completul de judecată nu a fost alcătuit din judecători specializați, iar hotărârea nu este motivată din moment ce soluția de condamnare este fundamentată exclusiv pe probele administrate în cursul urmăririi penale. În rejudecare, prima instanță a rămas în pronunțare la primul termen de judecată, după ce a respins toate cererile formulate de părți. Instanța și-a însușit integral motivarea din primul ciclu procesual, arătând suplimentar doar faptul că în ceea ce privește nemotivarea aceasta nu putea conduce la o desființare cu trimitere spre rejudecare deoarece nu figurează expres în textul procedural. În privința inexistenței unui complet specializat instanța arată că, pe de-o parte, nelegala compunere are în vedere doar numărul de judecători prevăzuți de lege și, pe de altă parte, printr-o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus că orice judecător din cadrul instanței poate să facă parte din compunerea specială pentru judecarea infracțiunilor de corupție prevăzute de Legea 78/2000. Inculpatul formulează apel.

Identificați eventualele motive de apel. Soluționați motivat apelul inculpatului.

Apelul procurorului a ajuns la registratura instanței la două zile după ce a fost înregistrat în registrul de iesiri al parchetului. În registrul parchetului apelul a fost înregistrat la zece zile după pronunțarea sentinței de condamnare. În cursul deliberării, instanța de apel a decis repunerea cauzei pe rol în vederea punerii în discuție a schimbării încadrării juridice. La termenul de judecată fixat în acest sens, din compunerea completului a făcut parte președintele instanței care l-a înlocuit pe președintele completului deoarece acesta se afla în concediu de odihnă. În lipsa inculpatului, avocatul desemnat din oficiu a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei dintr-o infracțiune unică de luare de mită într-o infracțiune de luare de mită în formă continuată. Prin decizia instanței de apel, inculpatului, care nu a uzat de calea apelului, i s-a modificat numai pedeapsa, în sensul că suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost înlocuită cu suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Comentați desfășurarea judecății în apel și soluția dată.

Prin sentința penală pronunțată, judecătoria l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 10 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis (1-5 ani), dispunând totodată amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 3 ani. Inculpatul a formulat apel împotriva sentinței de condamnare arătând că dispozitivul acesteia conține dispoziții incompatibile.

Instanța de control judiciar a admis apelul și a desființat sentința atacată, constatând că pedeapsa aplicată nu se încadrează în limitele prevăzute de lege întrucât instanța de fond a reținut în mod eronat incidența circumstanțelor atenuante legale. În rejudecare, curtea de apel a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Analizați legalitatea deciziei și dați soluția legală.

(a se vedea și decizia penală nr. 17/A din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală)

Prin intermediul motivelor de apel formulate în scris inculpatul critică hotărârea primei instanțe, printre altele, și pentru motivul constând în aceea că în mod greșit a fost condamnat, cu toate că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale. Cu ocazia concluziilor orale susținute de avocatul inculpatului în fața instanței de apel, acesta a omis să pună concluzii și cu privire la prescripție. Instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a menținut hotărârea primei instanțe prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii. În ceea ce privește motivul privind intervenirea prescripției speciale, instanța de apel a motivat că întrucât inculpatul prin avocatul ales nu a formulat concluzii în această privință, acesta a înțeles să renunțe la cererea sa inițială formulată în scris.

Comentați procedeul instanței de apel.

În cursul judecății în primă instanță, președintele completului de judecată i-a aplicat inculpatului o amendă judiciară pentru manifestări ireverențioase în timpul ședinței de judecată. Un alt complet de judecată a dispus prin încheiere respingerea ca neîntemeiată a cererii de scutire sau reducere a amenzii judiciare aplicate inculpatului și menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică.

Împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de scutire sau reducere a amenzii judiciare inculpatul formulează apel, arătând că potrivit legii încheierile premergătoare sunt parte componentă a sentinței și se atacă odată cu aceasta.

Soluționați motivat apelul declarat din perspectiva motivului indicat mai sus.

(a se vedea și decizia penală nr.1028 din 14.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția penală)

Împotriva sentinței date în primă instanță de tribunal declară apel procurorul și inculpatul. Procurorul susține că în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru una dintre faptele de care a fost acuzat cu motivarea că fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea penală. Inculpatul invocă faptul că în mod greșit a fost condamnat pentru complicitate la forma agravată a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care în rechizitoriu se făcea referire la complicitate la forma simplă a aceleași infracțiuni. De asemenea, inculpatul susține că la unul dintre termenele de judecată, cu toate că era arestat într-o altă cauză, deși a fost citat la locul de deținere nu a fost adus la sediul instanței. De asemenea, inculpatul susține că prima instanță nu și-a motivat hotărârea de condamnare raportat la infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Soluționați motivat cele două apeluri.

Prin intermediul motivelor de apel inculpatul a invocat faptul că în mod greșit curtea de apel i-a respins excepția necompetenței după calitatea persoanei cu toate că a dobândit calitatea de senator în cursul cercetării judecătorești. Instanța a respins excepția cu motivarea că s-a stabilit deja în camera preliminară în mod definitiv competența primei instanțe. În expunerea motivelor de apel inculpatul a mai susținut că hotărârea în primă instanță a fost pronunțată de un complet nelegal compus, întrucât compunerea completului s-a schimbat în cursul cercetării judecătorești, după administrarea unui număr însemnat de probe. De asemenea, a arătat că în cursul cercetării judecătorești prima instanță i-a respins nemotivat cererea de administrare a unora dintre probele administrate în cursul urmăririi penale, cu toate că a contestat în camera preliminară toate probele administrate în cursul urmăririi penale, iar împotriva procurorului care a efectuat urmărirea penală a fost pusă în mișcare acțiunea penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de mărturie mincinoasă. Procurorul a cerut ca apelul să fie respins ca tardiv întrucât motivele de apel nu au fost depuse la dosar până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită. Deopotrivă, procurorul a arătat că apelul este nefondat întrucât dobândirea calității ulterior începerii cercetării judecătorești nu determină schimbarea competenței instanței în favoarea instanței superioare, iar completul de judecată a fost legal compus, fiind respectate toate dispozițiile legale privind judecata în primă instanță.

1. Soluționați motivat apelul inculpatului.

2. În cazul în care apelul inculpatului ar fi respins ca nefondat, analizați posibilitatea formulării unor căi extraordinare de atac.

Inculpatul, acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pedepsite cu închisoarea de la 1 la 3 ani, a fost condamnat de prima instanță la 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe au formulat apel procurorul și inculpatul. Prin intermediul motivelor de apel, procurorul a susținut că în mod greșit prima instanță l-a judecat pe inculpat potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, în condițiile în care acesta nu a recunoscut încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu. De asemenea, a susținut că persoana vătămată nu a fost legal citată la singurul termen de judecată în primă instanță, așa cum nu a fost legal citată nici în fața instanței de apel. La rândul său, în motivele de apel, inculpatul a arătat că în mod greșit a fost condamnat întrucât, după ce instanța a rămas în pronunțare, a intervenit o lege de dezincriminare a infracțiunii de care a fost acuzat în modalitatea reținută prin sentință. În fața instanței de apel, deși nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul a reiterat cererile de probe formulate în fața primei instanțe, susținând că președintele completului de judecată i-a respins în mod nelegal cererile de administrare a probei cu înscrisuri și a celei de audiere a doi martori în apărare, cu toate că din acestea rezultau împrejurări noi care ar fi putut conduce la achitarea sa. Prin decizia pe care a pronunțat-o, curtea de apel a admis în parte apelul procurorului și, în rejudecare, după ce a schimbat încadrarea juridică într-o altă modalitate a aceleiași infracțiuni reținute prin sentință, a constatat că în mod greșit inculpatul a fost judecat potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, dispunând condamnarea acestuia la 3 ani închisoare în regim de detenție. În același timp a respins apelul inculpatului.

1. Analizați motivat soluția instanței de apel.

2. Pe baza stării de fapt din speța de mai sus, analizați motivat posibilitatea formulării unor căi extraordinare de atac.

Inculpatul solicită admiterea apelului și rejudecarea cauzei de către instanța care a pronunțat sentința atacată invocând, mai întâi, faptul că nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală, nici în fața primei instanțe, fiind nelegal citat întrucât organele judiciare l-au citat la adresa de domiciliu, fără a face alte verificări, cu toate că nu mai locuia acolo. Mai apoi, inculpatul arată că în urma schimbării încadrării juridice a infracțiunii în cursul cercetării judecătorești, noua încadrare atrăgea competența instanței ierarhic superioare celei care a soluționat cauza. De asemenea, solicită instanței de apel să nu ia în considerare declarațiile martorilor audiați deoarece în cursul urmăririi penale organele de urmărire penală nu au încunoștiințat avocatul ales cu privire la data și ora audierii martorilor, iar în faza de judecată, în condițiile în care avocatul din oficiu nu a contestat probele administrate în faza de urmărire penală, au fost audiați doar 5 dintre cei 15 martori propuși prin rechizitoriu. Deopotrivă, inculpatul cere să se constate nulitatea absolută a mijloacelor de probă rezultate în urma măsurilor de supraveghere tehnică realizate în dosar, întrucât au fost autorizate de un judecător de drepturi și libertăți din cadrul instanței superioare celei competente potrivit legii.

Soluționați motivat apelul inculpatului.

Tribunalul pronunță în privința inculpatului o sentință de condamnare la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. Împotriva sentinței au formulat apel procurorul și inculpatul. Curtea de apel a respins cele două apeluri. După 30 zile de la comunicarea minutei, inculpatul, prin avocat ales, a formulat recurs în casație invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. 1 pct. 1 C.pr.pen. Acesta a depus cererea la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție. După ce instanța a admis în principiu cererea, a rămas în pronunțare cu privire la recursul în casație formulat. De asemenea, procurorul a formulat recurs în casație susținând că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, atât timp cât acesta nu a uzat de procedura recunoașterii învinuirii și instanțele de fond nu au reținut circumstanțe atenuante.

În același timp inculpatul s-a adresat curții de apel cu o contestație în anulare prin care a solicitat să se constate existența autorității de lucru judecat, întrucât pentru aceeași faptă anterior s-a dispus o soluție de clasare care a rămas definitivă prin respingerea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară în temeiul art. 340 C.pr.pen. Contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, motiv pentru care inculpatul a formulat apel împotriva hotărârii curții de apel.

Analizați situația descrisă prin raportare la dispozițiile procedurale incidente.

Inculpatul a fost judecat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în regim privativ de libertate.

Împotriva sentinței inculpatul formulează apel, solicitând desființarea sentinței primei instanțe întrucât aceasta este nelegală raportat la faptul că la dosarul cauzei nu se află încheierea ce trebuia întocmită la ultimul termen de judecată, termen la care au avut loc dezbaterile privind fondul cauzei și s-a dispus amânarea pronunțării pentru 20 de zile. Totodată arată că sentinței îi lipsește practicaua. În aceste condiții, inculpatul susține că dreptul său la un proces echitabil i-a fost vătămat iremediabil, neputându-se stabili cu precizie ce s-a întâmplat din punct de vedere procesual și procedural la ultimul termen de judecată.

Soluționați motivat apelul inculpatului.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, fiind condamnat la pedeapsa amenzii de 3.000 lei. În apel, inculpatul solicită instanței de control judiciar desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care să stabilească o pedeapsă cu închisoarea și să dispună amânarea aplicării pedepsei. În motivele de apel inculpatul arată că amânarea aplicării pedepsei îi conferă o situație mai favorabilă, acesta nefiind condamnat și obligat în consecință să execute pedeapsa aplicată, chiar dacă aceasta este amenda penală, așa cum s-a dispus în primă instanță. În plus, perioada în care acestuia i-ar fi interzis dreptul de a conduce autovehicule ar fi mult diminuată în ipoteza amânării aplicării pedepsei.

Soluționați motivat apelul declarat de inculpat.

(a se vedea și decizie penală nr. 345 din 13.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția penală)

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b din vechiul Cod penal. Cu ocazia dezbaterilor privind fomdul cauzei, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților și a procurorului recalificarea faptei având în vedere succesiunea legilor penale în timp și necesitatea aplicării legii penale mai favorabile. După închiderea dezbaterilor instanța a rămas în pronunțare dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.

Inculpatul a formulat apel împotriva sentinței de condamnare, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, arătând că în cursul dezbaterilor trebuia să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei și nu recalificarea acesteia, instanța de fond omițând în consecință să îi pună în vedere inculpatului că are dreptul să ceară acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.

Procurorul arată că noua încadrare juridică dată faptei este favorabilă inculpatului astfel încât acesta nu avea nevoie să își pregătească apărarea, lipsind orice vătămare a intereselor acestuia.

Soluționați motivat apelul declarat de inculpat.

(a se vedea și decizie penală nr. 416/A din 01 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția penală)

Prin decizia curții de apel inculpatul a fost condamnat în latura penală la pedeapsa închisorii, iar în latura civilă, ca urmare a admiterii acțiunii civile, acesta a fost obligat la plata de despăgubiri în favoarea părții civile. Inculpatul formulază contestație în anulare împotriva dispozițiilor prin care a fost soluționată latura civilă a cauzei. În motivarea contestației în anulare arată că se impune ca aceasta să fie soluționată de secția civilă a curții de apel, în speță fiind aplicabile prevederile art. 453 alin. 2 C.proc.pen., care stabilesc că revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă a cauzei, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit Codului de procedură civilă, acesta constituind dreptul comun în materia procedurală. Inculpatul mai susține că în materia căilor extraordinare de atac, nu există nicio rațiune pentru care revizuirea privind latura civilă să fie judecată de instanța civilă, iar contestația în anulare împotriva aceleași decizii să fie soluționată de instanța penală, cu atât mai mult cu cât o contestație în anulare în latura civilă nu se poate încadra niciodată în dispozițiile art.426 literele a) – i) Cod procedură penală. Ca urmare, aplicând dispozițiile Codului de procedură penală în spiritul său, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 2 Cod procedură penală, competența de soluționare trebuie să revină secției civile a curții de apel. În privința cuantumului despăgubirilor contestatarul arată că este atât de disproporționat încât există suspiciunea existenței unei erori materiale evidente comise de către instanța de control judiciar.

Indicați instanța competentă să judece contestația în anulare și soluționați motivat calea de atac.

(a se vedea și decizia penală nr. 351 din 12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția penală, în dosarul penal nr. 75/35/P/2015)

Condamnatul formulează în termenul legal contestație în anulare împotriva deciziei curții de apel, în temeiul art. 426 alin. 1 lit. a) C.proc.pen., arătând că în cursul judecății în apel i-a fost desemnat un avocat din oficiu, fapt despre care a luat la cunoștință abia după soluționarea definitivă a cauzei, citațiile destinate acestuia fiind trimise la sediul profesional al avocatului desemnat din oficiu.

Judecătoria care a soluționat cauza în fond, fiind sesizată cu contestația în anulare formulată de contestator, o admite în principiu iar în fond dispune respingerea acesteia ca neîntemeiată. Împotriva sentinței contestatorul formulează apel.

Soluționați motivat apelul declarat în cauză.

(notă jurisprudențială: decizia penală nr. 748/10.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală)

Inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 5 ani. Împotriva deciziei, inculpatul formulează contestație în anulare în temeiul art. 426 lit. c C.pr.pen. În motivarea cererii arată că după închiderea dezbaterilor în apel, unul dintre judecătorii care făcea parte din completul de judecată a promovat la instanța superioară, locul său fiind luat de un alt judecător, iar instanța a pronunțat hotărârea fără ca faza dezbaterilor să fie reluată. La termenul de judecată fixat în cauză, judecătoria sesizată cu contestația în anulare formulată de inculpat, în camera de consiliu, fără citarea părților, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare pe motiv că aceasta a fost introdusă în a 12-a zi de la momentul în care inculpatul a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.

Împotriva soluției de respingere a contestației în anulare inculpatul formulează o nouă contestație în anulare în temeiul art. 426 lit. e C.pr.pen., arătând că judecarea contestației în anulare s-a făcut fără citarea sa, în condițiile în care prin decizia nr. 542/14.07.2015 (Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 707 din data de 21 septembrie 2015) Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) din C.pr.pen., constatând că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează de către instanță "fără citarea părților" este neconstituțională.

Soluționați motivat noua contestație în anulare formulată de inculpat.

(a se vedea și decizia nr. 5/2015 din 04 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10/04/2015)

Condamnatul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei prin care i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare în regim de detenție, motivând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Curtea de apel a admis în principiu contestația în anulare, însă ulterior a respins-o ca neîntemeiată. Condamnatul petent a formulat cerere de redeschidere a procesului penal susținând că nu a fost citat la termenul fixat pentru examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare și nici la termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare.

Soluționați motivat cererea condamnatului.

(a se vedea și decizia nr. 1.321/1/2015/HP/P din 9 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 935 din 486 din 02/07/2015)

Condamnatul formulează contestație în anulare invocând următoarele motive: existența unui caz de incompatibilitate în privința unuia dintre membri completului de apel din cadrul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că acesta se afla în relații de dușmănie cu președintele completului de judecată care a pronunțat sentința în primă instanță; faptul că persoana vătămată nu a fost legal citată în fața instanței de apel; a fost condamnat deși existau probe din care rezulta că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale; a fost condamnat de instanța de apel la o pedeapsă cu executare, deși a uzat de procedura în cazul recunoașterii învinuirii, fără a fi audiat de instanța de apel. Procurorul a solicitat în principal respingerea contestației în anulare ca tardivă, întrucât a fost introdusă în cea de-a 12-a zi după pronunțarea hotărârii instanței de apel, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

De asemenea, condamnatul a formulat recurs în casație invocând faptul că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, cu toate că nu erau îndeplinite elementele constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile în care din suplimentul la expertiză efectuat în cauză a rezultat lipsa unui prejudiciu. Procurorul a solicitat respingerea recursului în casație ca fiind în mod vădit nefondat.

Soluționați motivat contestația în anulare.

Soluționați motivat recursul în casație.

Condamnatul formulează contestație în anulare împotriva soluției instanței de apel susținând că există autoritate de lucru judecat, atât timp cât pentru aceeași faptă materială s-a pronunțat anterior în privința lui o soluție de clasare de către procuror. Instanța admite contestația în anulare prin sentință, motivând că soluția procurorului a rămas definitivă ca urmare a respingerii plângerii formulate de persoana vătămată împotriva soluției de clasare. După ce a desființat hotărârea atacată, instanța a dispus încetarea procesului penal datorită intervenției prescripției speciale a răspunderii penale. Persoana vătămată introduce contestație în anulare împotriva hotărârii date de instanță după admiterea contestației în anulare.

Comentați soluția instanței. Soluționați motivat contestația în anulare a părții civile.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pedepsite cu închisoarea de la 3 la 6 ani. În fața primei instanțe, după ce i-a fost admisă cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă, inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare. Instanța de apel a procedat la judecata apelului în lipsa avocatului inculpatului, care a formulat o cerere de amânare nemotivată, și în lipsa părții civile care nu a fost legal citată, respingând apelul inculpatului.

Identificați eventualele căi extraordinare de atac care ar putea fi avute în vedere de inculpat.

Inculpatul a fost trimis în judecată în anul 2013 fiind acuzat de săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat. Audiat fiind înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că știe pentru ce este trimis în judecată și recunoaște faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu, solicitând să fie judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii. Cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că este acuzat de comiterea unei fapte care sub imperiul vechiului Cod penal putea fi pedepsită cu detențiunea pe viață. Prin sentință, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor și l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare. În fața instanței de apel, inculpatul a solicitat să fie judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, însă cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă. Instanța de apel a admis în parte apelul inculpatului și a redus cuantumul pedepsei principale la 6 ani și 3 luni închisoare. Inculpatul formulează recurs în casație, în temeiul art. 438 pct. 12, susținând că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Soluționați motivate recursul în casație formulat de inculpat.

Inculpatul formulează o cerere de revizuire a hotărârii de respingere a contestației formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale. La cererea de revizuire inculpatul atașează o decizie penală din care rezultă că pentru fapta pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive împotriva sa există o hotărâre de condamnare definitivă pronunțată față de o altă persoană care nu are nicio calitate în dosarul său.

Soluționați motivat cererea inculpatului.

Inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de sinuciderea victimei, printr-o sentință penală rămasă definitivă prin neapelare. Soțul supraviețuitor al condamnatului formulează o cerere de revizuire a sentinței de condamnare în temeiul art. art. 453 alin. 1 lit. c) C.proc.pen., arătând că înscrisul intitulat ,,scrisoare de adio” atribuit victimei este un fals, anexând cererii de revizuire o expertiză grafologică extrajudiciară. Judecătoria sesizată cu cererea de revizuire respinge cererea, în cameră de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Împotriva sentinței date ca urmare a soluționării cererii de revizuire revizuentul formulează apel arătând că instanța care l-a judecat în fond pe inculpat, respectiv judecătoria, a fost necompetentă material, iar sentința atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât participarea procurorului la judecată era obligatorie.

Soluționați motivat apelul declarat în cauză.

(a se consulta și decizia penală nr. 711 din 02.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală)

Inculpatul a încheiat cu procurorul un acord de recunoaștere a vinovăției cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt, stabilindu-se o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În temeiul art. 385 alin. 1 lit. a C.proc.pen., instanța de judecată a admis acordul de recunoaștere a vinovăției doar în ceea ce privește pedeapsa aplicată, reducând-o la 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva sentinței procurorul a formulat apel, arătând că soluția instanței de judecată este nelegală întrucât potrivit dispozițiilor legale (art. 385 alin. 1 lit. b teza II C.proc.pen.) instanța de judecată nu poate decât să respingă acordul atunci când apreciază că pedeapsa este prea blândă, neputând reduce durata pedepsei. În aprecierea procurorului hotărârea este și netemeinică întrucât față modificările legislative privind limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt, care permit instanțelor stabilirea unor pedepse adecvate în funcție de gravitatea fiecărei fapte deduse judecății, aplicarea unor pedepse individualizate la sau spre minimul special prevăzut de lege nu se mai justifică decât în cazul în care fapta concret săvârșită prezintă într-adevăr o gravitate minimă față de alte fapte de aceeași natură, aspect care nu se verifică în speță.

Soluționați motivat apelul formulat de procuror, analizând atât legalitatea cât și temeinicia sentinței.

(a se vedea decizia penală nr. 860/A din data de 08.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ii-a penală, în dosar nr. 928/299/2015)

Fiind sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției, instanța de fond a dispus respingerea acestuia și trimiterea dosarului la procuror pentru continuarea urmăririi penale. În motivarea sentinței s-a reținut că procurorul și inculpatul nu au finalizat negocierile cu privire la acordul de recunoaștere a vinovăției, întrucât deși au stabilit felul pedepsei, durata, modalitatea de executare și obligativitatea prestării unei munci în folosul comunității, aceștia au omis să stabilească în concret și durata negociată cu privire la prestarea de către inculpată a muncii în folosul comunității, fapt care a determinat instanța să aprecieze că acordul este incomplet. În plus, această lipsă nu poate fi acoperită în condițiile art. 484 alin. 1 C.proc.pen., pentru că formal acordul îndeplinește toate cerințele de legalitate prevăzute de art. 482 C.pr.pen., fiind respectate și dispozițiile art. 483 C.pr.pen. Instanța a mai constatat că în raport de art. 485 alin. 1 lit. a C.pr.pen., nu ar putea să completeze conținutul acordului cu privire la aspectele ce țin de forma de executare a pedepsei negociate, întrucât, pe de o parte, o astfel de posibilitate nu este prevăzută de lege în privința acordului de recunoaștere a vinovăției, iar pe de altă parte, inculpatului i s-ar putea crea o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord.

Împotriva sentinței a formulat apel procurorul, acesta apreciind că instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției, care îndeplinea toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, în condițiile în care avea posibilitatea legală să dispună îndreptarea omisiunii vădite în termen de 5 zile de la constatarea acesteia.

Soluționați motivat apelul.

(a se vedea și decizia penală nr. 861/A din data de 08 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, Dosar nr. 75749/301/2014)

Între inculpat și procuror s-a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, stabilindu-se o pedeapsă de un an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În fața instanței de judecată inculpatul solicită respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat cu procurorul întrucât s-a aflat în eroare la data la care acesta a fost încheiat, nefiind de acord cu pedeapsa consemnată în acest acord și cu modalitatea de executare a acesteia.

Instanța de fond a dispus respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției reținând că în lipsa manifestării de voință a inculpatului, exprimată clar și neechivoc în fața instanței, acordul de recunoaștere a vinovăției nu poate produce consecințe juridice. În motivare s-a mai arătat că instanța realizează un control de fond și formă a acordului de recunoaștere a vinovăției, astfel încât, la fel ca în cazul împăcării, manifestarea de voință a inculpatului trebuie percepută nemijlocit de către instanță.

Procurorul a formulat apel împotriva sentinței Soluționați motivat apelul.

(a se vedea și decizia penală nr. 1688 din 18.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția penală; ori decizia penală nr. 258/A din 14.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția penală)

În faza de urmărire penală, în prezența avocatului ales, inculpatul a încheiat cu procurorul un acord de recunoaștere a vinovăției. În conținutul acordului procurorul reține în încadrarea juridică dată faptei inculpatului și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Persoana vătămată solicită instanței de judecată respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției și trimiterea dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale întrucât pedeapsa închisorii stabilită prin acord este în afara limitelor prevăzute de lege, fiind cu o treime mai mică decât minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea respectivă.

Dați soluția legală și motivați.

(a se vedea și decizia nr. 25/2014 din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 935 din 22 decembrie 2014)

Față de X s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de: efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția; conflict de interese; fals intelectual, în formă continuată (10 acte materiale). Cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, X și-a manifestat disponibilitatea de a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției, arătând că în măsura în care i s-ar aplica suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ar recunoaște atât faptele reținute de procuror, cât și încadrarea juridică dată acestora. Procurorul a refuzat propunerea lui X. În aceste condiții, avocatul ales al suspectului a formulat o cerere scrisă ce conținea o inițiativă în vederea încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției pe care a înregistrat-o la registratura parchetului. Procurorul a respins cererea prin ordonanță. Împotriva ordonanței a formulat plângere adresată procurorului șef, în temeiul art. 339 C.pr.pen. Procurorul șef a admis plângerea și a ordonat procurorului să încheie acordul de recunoaștere vinovăției, stabilind limitele acestuia. Având în vedere limitele impuse, procurorul a convenit cu X aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru toate faptele comise. Instanța sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției pune în discuția părților conținutul acordului, după care procedează la ascultarea procurorului și a inculpatului. După deliberare, instanța admite acordul de recunoaștere a vinovăției, dar pronunță o altă soluție, de încetare a procesului penal, constatând faptul că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale pentru toate faptele. Procurorul declară apel.

Identificați motivele de apel incindente în speță. Soluționați motivat apelul.

Inculpatul acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție este condamnat definitiv de curtea de apel la pedeapsa închisorii de 6 ani. Avocatul inculpatului îl încunoștiințează pe condamnat că grefiera de la curtea de apel a fost acuzată că a falsificat mai multe încheieri din dosar, în sensul că a menționat în fals prezența la dezbateri a procurorului din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apelîn condițiile în care, în realitate, la dezbaterile vizând cauza inculpatului a participat un procuror din cadrul parchetului de pe lângă tribunal.

Analizați motivat dacă în cauză se poate solicita revizuirea hotărârii.

Pe calea contestației la executare, judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul judecătoriei a solicitat instanței, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d C.proc.pen., să se pronunțe asupra împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei cu închisoarea dispuse față de condamnat. Găsind cererea întemeiată, judecătoria a dispus admiterea acesteia.

Împotriva sentinței a formulat contestație parchetul arătând că soluția este nelegală, fiind incident unul dintre cazurile de nulitate absolută, întrucât la termenul de judecată la care instanța a rămas în pronunțare, deși procurorul a fost prezent, instanța nu i-a dat cuvântul în dezbateri.

Analizați susținerile parchetului și dați soluția legală.

(a se vedea și decizia penală nr. 121/C din 08.12.2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș)