Probleme de Practică a Definiției Grupului Infracțional în Contextul Infracțional din Sfera Drogurilor a Legii 5352004

=== 1 ===

PROBLEME DE PRACTICĂ A DEFINIȚIEI GRUPULUI INFRACȚIONAL ÎN CONTEXTUL INFRACȚIONAL DIN SFERA DROGURILOR A LEGII 535/2004

CUPRINS

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

CAPITOLUL 2. ANALIZAREA CONCEPTULUI GRUPULUI INFRACȚIONAL ORGANIZAT

2.1 Mențiuni aduse definirii grupului infracțional organizat

CAPITOLUL 3 DELIMITAREA GRUPULUI INFRACȚIONAL ORGANIZAT

3.1 Delimitarea acțiunilor incriminate

3.2 Grupul infracțional organizat în raport cu grupul infracțional ocazional

CAPITOLUL 4. ABORDĂRI PRACTICE ALE GRUPULUI INFRACȚIONAL ORGANIZAT

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Este bine cunoscut faptul că indiferent de formele sale de manifestare, crima organizată s-a constituit într-un interes special al cercetării științifice. În cadrul prezentei lucrări de diplomă, denumită „Probleme de practică a definiției grupului infracțional în contextul infracțional din sfera drogurilor a legii 535/2004” se va avea în vedere, în partea de început, o prezentare a grupului infracțional organizat (din perspectiva actualei legislații penale, ca și cea a dreptului penal comparat), ca și analiza acestuia, ulterior realizându-se o prezentare a diverselor sale forme de manifestare, mai precis grupul infracțional, organizația criminală, asocierea în vederea comiterii de infracțiuni, banda infracțională, etc.

Necesitatea realizării unei prezentări și implicit a unei analize dedicate fenomenului crimei organizate în general și grupului infracțional organizat în mod special se impune nu doar în contextul determinat de noua legislație în materie penală, ci și în contextul determinat de continuitatea sesizată între momentul promulgării legii penale și momentul intrării efective a acesteia în vigoare, cărora li se adaugă multiplele considerații regăsite la nivel doctrinar în domeniul dedicat acestei forme de infracționalitate.

Ulterior intrării în vigoare a noii legi penale, ce a determinat modificări substanțiale la nivelul vieții juridice din țara noastră, s-a remarcat și apreciat faptul că s-a reușit reglementarea în premieră a unor instituții juridice și implicit a unor infracțiuni ce nu se regăseau în conținutul legislației naționale anterioare.

Un astfel de exemplu este reprezentat de conținutul articolului 367 al Codului Penal, infracțiunea incriminată prin intermediul acestuia fiind pentru prima dată inclusă în legislația penală, textul de lege reușind să definească, prin intermediul unei norme interpretative, noțiunea grupului infracțional organizat.

În versiunea legiuitorului, inițierea unui grup infracțional organizat, ca și constituirea acestuia ori aderarea sau orice fel de sprijin acordat unui grup infracțional organizat este pedepsită cu pedeapsa închisorii între 1 an – 5 ani, ca și cu interzicerea exercitării unor anumite drepturi.

În situația în care respectiva infracțiune, ce se poziționează în scopul unui grup infracțional organizat a fost sancționabilă de legiuitor cu pedeapsa închisorii pe viață ori cu pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, legiuitorul a prevăzut majorarea pedepsei anterior menționate, respectiv la intervalul 3-10 ani, incluzând și interzicerea exercitării unor anumite drepturi.

În cazul în care faptele, anterior prevăzute de legea penală, sunt urmare de comiterea unei infracțiuni, în cauză sunt aplicabile regulile ce privesc concursul de infracțiuni.

Legiuitorul a introdus și excepții de la pedepsele anterior menționate, nefiind pedepsite persoanele ce aleg să denunțe autorităților respectivul grup infracțional organizat, anterior descoperirii grupului, ca și comiterii vreunei infracțiuni ce intră în sfera scopurilor respectivului grup infracțional.

Legiuitorul a reușit, în conținutul aceluiași text de lege penală, să definească și grupul infracțional organizat, acesta fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”.

Anterior prezentării diverselor considerații ce privesc conținutul juridic al infracțiunii de constituire a grupului infracțional organizat, ca și al elementelor comparative privind vechile și noile prevederi legislative în materia ce se constituie în temă a prezentei lucrări de diplomă, se impune necesitatea prezentării elementelor reprezentative ale semnificațiilor și dimensiunilor conferite conceputului crimei organizate.

Astfel, din păcate, se constată tot mai frecvent faptul că în societatea contemporană fenomenul crimei organizate înregistrează periodic creșteri exponențiale, în paralel cu multiplicarea formelor specifice de manifestare, incluzând și criminalitatea transnațională organizată.

Fenomenul crimei organizate, cu toate formele sale de manifestare (ce în ultima perioadă se manifestă din ce în ce mai agresiv) încearcă în mod constant să se impună în complexul tot mai numeroaselor organizații și asociații de tip criminal, în ciuda faptului că periodic sunt adoptate numeroase măsuri special dedicate prevenirii acestuia și implicit controlului, nu doar la nivel instituțional național, ci și la nivel internațional.

De-a lungul vremii, conceputului crimei organizate i-au fost conferite o serie de definiții la nivel global, mare parte dintre acestea nereușind să surprindă diversele elemente caracteristice fenomenului. În domeniul dedicat semnificației conceptului crimei organizate, ca și al înțelegerii acestuia, se remarcă prevederile regăsite în Convenția Națiunilor Unite vizând criminalitatea transnațională organizată (respectiv UNITED NATIONS CONVENTION AGAINST TRANSNATIONAL ORGANIZED CRIME AND THE PROTOCOLS THERETO), ce a fost adoptată în ziua de 15 noiembrie a anului 2000 la New York, aceasta fiind ratificată ulterior și de către țara noastră, prin intermediul Legii nr. 565/20003.

În conformitate cu prevederile regăsite în alineatul (a) al articolului 2 din cadrul United Nations Convention against Transnational Organized Crime and the Protocols Thereto, prin criminalitate organizată (aceasta fiind denumită drept grup infracțional organizat) se reușește definirea grupului „structurat, ce este alcătuit din trei ori mai multe persoane, ce există de un anumit de timp și care acționează în cadrul unei înțelegeri, în vederea comiterii a uneia ori a mai multor fapte grave ori a unor fapte prevăzute în legislație, în vederea obținerii în mod direct ori în mod indirect a diverselor avantaje de natură financiară, ca și a oricăror alte avantaje materiale”. Se poate sesiza faptul că la nivelul legislației naționale în materia penală, nu s-a reușit definirea clară a conceptului crimei organizate, legiuitorul reușind să contureze o parte dintre trăsăturile criminalității organizate în conținutul prevederilor articolului 2, litera c) al Legii nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, ca urmare a definirii „infracțiunii cu caracter transnațional”.

În domeniul dedicat caracterizării grupului infracțional organizat, conceptul este regăsit pentru prima oară tot în conținutul Legii nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, grupul infracțional organizat fiind definit drept „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”.

Ulterior, se remarcă modificarea acesteia prin conținutul articolului 126, punctul 1, litera a) al Legii nr. 187/2012 vizând punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, grupul infracțional organizat urmând să fie definit în conformitate cu prevederile legii penale.

CAPITOLUL 2. ANALIZAREA CONCEPTULUI GRUPULUI INFRACȚIONAL ORGANIZAT

La o simplă analiză a infracțiunii ce face obiectul de studiu al prezentei lucrări de diplomă, infracțiune ce se regăsește incriminată în conținutul Codului Penal al României se poate sesiza similitudinea existentă între parametrii ce se regăsesc în conținutul Convenției Națiunilor Unite dedicate criminalității transnaționale organizate și cei pe care legiuitorul a înțeles să îi includă în conținutul legii penale, care în acest fel a reușit să se alinieze legislației europene dedicate sintagmei în discuție, reținându-se totalitatea elementelor regăsite în anterior-menționatul document.

În ceea ce privesc diversele asemănări, dar și deosebiri existente între anterioara lege penală și legea specială, se remarcă faptul că:

În conținutul anterioarei legislații penale nu s-a reușit incriminarea constituirii grupului infracțional organizat, legiuitorul reușind să prevadă numai fapta asocierii în vederea comiterii de infracțiuni

Atât noțiunea grupului infracțional organizat, cât și infracțiunea inițierii ori a constituirii grupului infracțional organizat re regăsesc în cadrul legislației naționale, mai precis în prevederile articolului 7 al Legii nr. 39/2003 vizând prevenirea și combaterea criminalității organizate, acesta fiind ulterior abrogat prin intermediul punctului 2 al articolului 126 din cadrul al Legii nr. 187/2012 vizând punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

În ceea ce privesc diversele asemănări, dar și deosebiri existente între actuala lege penală și legea specială, se remarcă faptul că:

Ambele includ prevederi ce definesc grupul infracțional organizat, dispoziția regăsită în conținutul articolului 2, litera a) al Legii nr. 39/2003 vizând prevenirea și combaterea criminalității organizate s-a modificat prin intermediul literei a), punctul 1, articolul 126 al Legii nr. 187/2012 vizând punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prin grupul infracțional organizat înțelegându-se grupul ce este constituit în conformitate cu prevederile regăsite în alineatul (6) al articolului 367 din Codul penal al României

În conținutul dispoziției articolului 367 al legii penale actuale se reușește incriminarea constituirii grupului infracțional organizat, prin intermediul prevederilor punctului 2 al articolului 126 al Legii nr. 187/2012 vizând punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal este abrogat articolul 7 al Legii nr. 39/2003, prin care era prevăzută infracțiunea inițierii ori a constituirii grupului infracțional organizat.

Demn de menționat este faptul că având în vedere importanța, ca și semnificația conferite de către legiuitor diverselor expresii sesizate în cadrul prezentei teme de cercetare, în cuprinsul acestei lucrări de diplomă se vor avea în vedere diversele prevederi regăsite în actualul Cod penal al României, în conținutul Legii 51/1991 vizând siguranța națională a României, ca și în cel al Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, toate acestea incluzând anumite prevederi ce au fost fie modificate fie abrogate prin intermediul Legii nr. 187/2012 vizând punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În cadrul analizei ce se va realiza în cuprinsul acestei lucrări, se va avea în vedere actuala legislație penală, în cadrul căreia se regăsesc atât infracțiunea de constituirea grupului infracțional organizat, cât și infracțiunea de constituire a structurilor informative ilegale.

Se remarcă faptul că prin intermediul dispozițiilor regăsite la punctul 1 al articolului 37 din cadrul Legii nr. 187/2012 vizând punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-a reușit abrogarea prevederilor articolului 19 al Legii nr. 51/1991 privind inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a structurilor informative, în vigoare fiind prevederile regăsite în conținutul articolului 409 al Codului penal al României, ce privesc infracțiunea de constituire a structurilor informative ilegale.

În actuala legislație penală sunt încă în vigoare prevederile regăsite în conținutul literei 1) articolului 3 al Legii nr. 51/1991 privind inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a structurilor informative.

În ceea ce privește Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, se constată faptul că:

Au fost nemodificate prevederile dedicate grupului structurat, grupării teroriste, dar și organizației teroriste, ce se regăsesc în conținutul punctelor 3-5 ale articolului 4

Se constată modificarea articolului 35 prin intermediul punctului 6 al articolului 159 din Legea nr. 187/2012 vizând punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, modificarea vizând numai limitele pedepsei, nu și respectivul conținut incriminator.

Se remarcă faptul că, în conformitate cu prevederile regăsite în conținutul punctului 3 al articolului 4 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, grupul structurat este definit drept „un grup care nu este format aleatoriu pentru săvârșirea imediată a unui act terorist, nu presupune un număr constant de membri și nu necesită stabilirea, în prealabil, a rolului acestora sau a unei structuri ierarhice”.

În următorul punct al articolului anterior menționat se regăsește și definirea grupării teroriste, aceasta fiind definită drept un „grup structurat mai mare de două persoane, înființat de o anumită perioadă de timp și care acționează concertat pentru comiterea de acte teroriste”.

De asemenea, în conținutul punctului 5 al articolului 5 din Legea 535/2004 se definește și organizația teroristă, ca fiind o „structură constituită ierarhic, cu ideologie proprie de organizare și acțiune, având reprezentare atât la nivel național, cât și internațional și care, pentru realizarea scopurilor specifice, folosește modalități violente și/sau distructive”.

Modificarea regăsită în cadrul articolului 35 al Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului prevede că fapta „de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se pedepsește cu închisoare de la 10 la 15 ani, fără a se putea depăși maximul prevăzut de lege

pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii”.

În cadrul literaturii de specialitate se consemnează că o „grupare” se constituie într-o categorie, o adunătură de persoane ce este, de regulă, formată dintr-un număr redus al membrilor, ea având o structură organizatorică simplă, cu un plan limitat de activitate, în vreme ce „asociației” îi este atribuită gruparea de persoane ce se caracterizează nu doar prin intermediul numărului membrilor acesteia, ca și al calității, ci și prin structura organizatorică și implicit prin programul dedicat realizării diverselor obiective avute în vedere.

Se impune a se remarca faptul că nu doar gruparea, ci și organizația trebuie să urmărească, ca și scop, urmărirea uneia sau a mai multor infracțiuni, așa cum acestea sunt menționate în conținutul textului de lege incriminator.

Se remarcă însă și păreri conform cărora această asociere se poate face prin intermediul acțiunilor tuturor persoanelor ce iau parte la adunarea colectivă, fără a se lua în calcul în mod efectiv contribuția individuală a acestora.

Astfel s-a conturat pluralitatea realizată de către făptuitorii ce sunt supuși unei anumite discipline pe plan intern, ca și a diverselor reguli ce privesc nu doar ierarhia, ci și planurile de activitate și inclusiv rolurile diverșilor membri.

Se poate aprecia că prin termenul „asociere” se înțelege acea asociere ce este constituită ori asocierea a cărei constituire a fost inițiată sau la care se face aderarea ori căreia îi este acordat un sprijin (indiferent de forma acestuia), ce are drept scop comiterea unei infracțiuni ori a mai multor fapte penale, oricare ar fi gravitatea ori natura acestora.

Se remarcă faptul că în cazul grupului infracțional organizat legiuitorul a reușit să îl definească prin intermediul textului de lege regăsit în conținutul articolului 367 al Codului penal, ceea ce nu se poate afirma și despre „structura informativă”, aceasta neregăsindu-se în conținutul noii legi penale.

Din acest motiv se poate aprecia faptul că această lacună se dovedește a fi cu atât mai mare cu cât conceptul „structurii informative” nu este regăsit nici în conținutul Legii nr. 51/1991 privind inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a structurilor informative, ca de altfel nici în conținutul Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.

În literatura de specialitate există și opinii conform cărora prin sintagma „structură operativă” ce acționează în exteriorul cadrului legal se poate înțelege modul de organizare al două persoane, ori a mai multor persoane, ce alcătuiesc un grup în cadrul căruia principalele activități constau în culegerea, în evaluarea și în valorificarea diverselor informații ce sunt specifice sistemului ce include respectiva structură.

De asemenea, se remarcă și opinii conform cărora structura operativă se constituie într-o grupare ce este formată din trei persoane ori mai multe, acestea ființând o perioadă mai lungă, în cadrul unei structuri organizatorice, având un plan detaliat și specific de acțiune, în vederea culegerii ori prelucrării, în afara cadrului legii, a diverselor informații ce sunt secrete de stat.

La baza definirii conceptului structurii operative se poziționează mai multe trăsături, dintre care amintim:

Respectiva acțiune de inițiere, de organizare ori de constituire a structurii se impune a se realiza pe teritoriul național

Respectiva acțiune de inițiere, de organizare ori de constituire a structurii se impune a avea un scop determinat precis

Alternativitatea obiectului dedicat constituirii respectivei structuri informative, mai precis:

Culegerea informațiilor încadrate în categoria secretelor de stat ori prelucrarea acestora

Derularea activităților de culegerea informațiilor secrete de stat ori a activităților de prelucrarea acestora, în afara cadrului legii

În actuala legislație penală, în conținutul articolului 409 dedicat constituirii structurilor informative ilegale, se reușește definirea structurii informative, cu mențiunea că „inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative în scopul culegerii de informații secrete de stat ori desfășurarea de către acestea a unei activități de culegere sau prelucrare de asemenea informații, în afara cadrului legal, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi”.

În cadrul literaturii de specialitate, se remarcă o abordare interesantă a „grupării”, aceasta fiind definită drept reuniunea persoanelor într-un număr redus, ce are o structură organizatorică amplă, dar un plan limitat de activitate.

În ceea ce privește „organizația”, aceasta reprezintă asocierea mai multor persoane, într-o formă complexă, fiind cu mult superioară grupării, având disciplină internă, o anumită organizare, un program strict și reguli clare, ce sunt determinate în funcție de scopurile urmărite.

Analizând literatura de specialitate se remarcă faptul că structura informativă se constituie din două persoane sau mai multe, cu precizarea că în societatea contemporană, marcată de o dezvoltare exponențială a tehnicii informatice, informațiile secrete de stat pot să fie culese ori prelucrate și de două persoane.

2.1 Mențiuni aduse definirii grupului infracțional organizat

În ceea ce privește definirea expresiei grupului infracțional organizat, aceasta este regăsită în textul de lege dedicat normei de incriminare (mai precis al articolului 367 din Codul penal al României) definirea fiind apreciată de către specialiști ca fiind corectă și în spiritul impus de Convenție, cu câteva mici excepții.

Mai precis, în cadrul acțiunii de definire a grupului infracțional organizat, se remarcă faptul că scopul dedicat constituirii acestui grup se constituie în elementul determinant și esențial. Respectiv, dacă în conținutul Legii nr. 39/2003, s-a prevăzut faptul că inițierea unui grup infracțional organizat ori constituirea unui grup de acest tip se realizează cu scopul de a se comite o infracțiune gravă sau mai multe, scop ce se regăsește și în cuprinsul articolului 2 din Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, în cadrul actualei legi penale (mai precis în conținutul articolului 367 al Codului penal) legiuitorul nu a mai menționat categoria infracțiunilor pentru care se va constitui respectivul grup infracțional organizat, acesta limitându-se la a menționa, la modul general, că „prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”.

În acest context, se poate sesiza faptul că în cadrul actualei legislații penale, legiuitorul a înțeles să extindă în mod deosebit sfera aferentă infracțiunilor de tip scop. Astfel că, principalul obiectiv urmărit, avându-se în vedere diversele dispoziții ale Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (incluzând infracțiunile grave, ca și infracțiunile ce sunt enumerate în conținutul acesteia), ca și prevederile regăsite în conținutul Legii nr. 39/2003 (cele dedicate infracțiunii grave) nu se mai regăsește în reglementarea noii legislații penale, ca urmare a extinderii exagerate a aplicării ori a reținerii grupului în cadrul diverselor categorii de infracțiuni (fie ele mai grave sau nu), ca și în cadrul diverselor asocieri de natură infracțională.

Ca urmare a acestui aspect se poate remarca faptul că se determină o diminuare a fenomenului infracțional (în paralel cu dificultatea menținerii unui control asupra acestuia), existând și posibilitatea ca legislația penală națională să nu se mai racordeze în mod corespunzător legislației comunitare.

În plus, se poate sesiza și faptul că prin această abordare s-a reușit diminuarea importanței conceptului în sine, în ciuda faptului că, la modul practic, acesta se impune a se menține la nivelul limitelor impuse de către Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate.

Cu toate acestea, nu se poate face vorbire despre un așa numit abuz la nivel național în domeniul legiferării, aceasta constituindu-se doar într-o atitudine caracterizată de zel în raport cu totalitatea recomandărilor din materie.

În ciuda faptului că în conținutul alineatului 1 al articolului 367 al Codului penal nu mai este prevăzut scopul în care s-a inițiat ori constituit un grup infracțional organizat, respectiv la care s-a realizat aderarea sau căruia i-a fost oferit sprijinul, în următorul alineat al aceluiași text de lege se face vorbire despre forma agravantă în constituirea grupului infracțional organizat, respectiv „când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.

Se remarcă astfel că, în ciuda faptului că legiuitorul nu a avut în vedere prevederea unui anume scop în acest caz, acesta se impune a exista, în condițiile anterior expuse, mai ales în contextul în care o simplă inițiere a unui grup, o constituire de grup, o aderare ori sprijinire a grupului, fie acesta inclusiv organizat, nu se poate constitui în infracțiune decât în eventualitatea în care respectivul grup este unul de genul infracțional organizat, ce are o structură și care se constituie într-un anumit timp, astfel cum aceste aspecte sunt regăsite în conținutul alineatului (6) al articolului 367 din Codul penal al României.

În acest sens, se impune a se remarca deosebirile existente între incriminarea regăsită în textul articolului 367 al Codului penal și cea formulată în conținutul articolului 7 al Legii nr. 39/2003, ea fiind ușor asemănătoare cu prevederea regăsită în conținutul articolului 323 al vechii legi penale (mai precis asocierea în vederea comiterii de infracțiuni), în cadrul căruia era prevăzut faptul că fapta este realizată cu scopul de a se comite o infracțiune sau mai multe, diferite de infracțiunile regăsite în conținutul articolului 167 al vechii legi penale.

În plus, se impune a se remarca și aspectul conform căruia acțiunea de inițiere a unui grup, de constituire a grupului, ca și acțiunea de aderare la grup, respectiv de sprijinire a acestuia nu trebuie să vizeze orice fel de grupare, de grup, de organizație, ci doar grupul infracțional organizat.

Sintetizând, în vederea existenței infracțiunii ce este prevăzută în conținutul articolului 367 al Codului penal se impune necesitatea ca diversele acțiuni (respectiv inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea), ce au fost descrise de legiuitor la modul limitativ, să vizeze grupul infracțional organizat, în vreme ce constituirea grupului nu se mai impune a se realiza în scopul, respectiv în vederea comiterii unor anumite infracțiuni, ci chiar în scopul oricărei alte infracțiuni.

Prin prisma aceasta, se poate aprecia că prin intermediul dispozițiilor regăsite în actuala lege penală, s-a reușit extinderea deosebită a sferei dedicată infracțiunilor pentru comiterea cărora poate fi constituit grupul infracțional, cu mențiunea că astfel grupul infracțional organizat se reduse la orice asociere de tip infracțional.

De asemenea, în cadrul textului de lege anterior menționat, legiuitorul a reușit să introducă și expresia „sub orice formă”, în acest fel lăsându-se să se înțeleagă că diversele acțiuni dedicate aderării la un grup infracțional organizat ori al sprijinirii acestuia se pot realiza „sub orice formă”, aceasta expresie reușind să imprime varianta caracterului enunțiativ, nu a celui exhaustiv, prin intermediul căreia se poate realiza aderarea la un astfel de grup ori sprijinirea unui grup infracțional organizat.

În actuala legislație penală, prin intermediul dispozițiilor regăsite în conținutul alineatului (6) al articolului 367, legiuitorul nu a mai menținut expresia anterioară ce viza obținerea directă ori indirectă a beneficiilor financiare ori a altor beneficii de ordin material, aspect ce poate determina aprecierea această renunțare nu se încadrează în sensul, respectiv spiritul vizat de legiuitorul comunitar (respectiv de cel național, prin intermediul Legii 39/2003) la definirea conceptului grupului infracțional organizat.

Ca urmare a omisiunii mobilului în cadrul acțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, expresia privind obținerea directă ori indirectă a diverselor beneficii financiare ori a beneficiilor materiale există riscul ca aceasta să fie reținută ori invocată și în situația în care se va constitui un grup din diverse considerente psihice ori morale.

Se remarcă astfel că acest exces din partea legiuitorului român care nu a mai prevăzut în mod expres și nici limitativ diversele categorii de infracțiuni în cazul cărora se constituie grupul infracțional organizat, ca și decizia acestuia de a omite din cadrul definirii grupului infracțional organizat aspectul conform căruia autorii acestuia nu se constituie în vederea obținerii directe ori indirecte a beneficiilor financiare ori a altor beneficii materiale, are capacitatea de a transforma agravanta (în speță grupul infracțional organizat) într-o asociere infracțională simplă.

CAPITOLUL 3 DELIMITAREA GRUPULUI INFRACȚIONAL ORGANIZAT

3.1 Delimitarea acțiunilor incriminate

Așa cum deja se cunoaște, procesul dedicat inițierii grupului infracțional organizat include, printre multe altele, și realizarea diverselor acte prin intermediul cărora se reușește determinarea, ca și pregătirea constituirii unui grup infracțional de acest tip. Cel mai bun exemplu este reprezentat de propunerea adresată diverselor persoane în vederea constituirii unui grup infracțional organizat, ca și prezentarea diverselor mijloace de acțiune ale respectivului grup infracțional, incluzând și scopul pentru care respectivul grup infracțional organizat urmează să funcționeze.

În cadrul literaturii de specialitate se regăsește mențiunea conform căreia prin intermediul inițierii grupului infracțional organizat se are în vedere activitatea dedicată punerii în aplicare a planurilor ce vizează organizarea grupului infracțional organizat, aceasta materializându-se nu doar prin planificarea diverselor acțiuni în acest sens, ci și prin contactarea diverselor persoane, cu scopul convingerii acestora de a face parte din respectivul grup infracțional organizat, al cărui principal scop constă în comiterea diverselor infracțiuni.

Activitatea de constituire a unui grup infracțional organizat are în vedere intrarea în respectivul grup infracțional organizat, mai precis o asociere cu diverși alți membrii ai acestui grup infracțional, cu intenția declarată de a ajunge membru în cadrul grupului infracțional organizat și implicit de a comite diverse infracțiuni.

În ceea ce privește acțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, aceasta presupune o intrare a unei persoane în respectivul grup ce s-a constituit în vederea comiterii de infracțiuni, intrare ce se finalizează cu obținerea calității de membru în cadrul grupului infracțional organizat respectiv.

Demn de menționat în cuprinsul acestui subcapitol al prezentei lucrări de diplomă este faptul că această aderare la un grup infracțional organizat poate fi de tip expres sau dimpotrivă, o aderare tacită, caz în care aderarea rezultă din însăși activitatea ce se derulează în calitatea de membru în fapt al respectivului grup infracțional, cu mențiunea că se impune probarea aderării efective a persoanei în cauză la asocierea la grupului infracțional organizat, nu numai a simplei intenții a acestei persoane privind aderarea.

Activitatea de sprijinire a unui grup infracțional organizat, oricare ar fi forma acesteia, presupune respectivul ajutor pe care o persoană înțelege să îl dea grupului organizat, pe perioada în care acesta funcționează și comite diverse infracțiuni.

Această activitate poate să se materializeze în forme diverse, inclusiv cea a contribuției prin intermediul căreia se reușește o înlesnire a diverselor activități derulate de grupul infracțional organizat, ca și a ajutorului material efectiv acordat, respectiv a ajutorului moral (prin intermediul furnizării unor informații deosebite, cu importanță pentru respectivul grup infracțional organizat).

În acest context, se remarcă faptul că nu poate fi perceput ca fiind un grup infracțional organizat acel grup:

Ce se formează în mod ocazional

Al cărui scop constă în comiterea imediată a unei infracțiuni (ori a mai multor infracțiuni)

Care nu se remarcă prin continuitate

Care nu se evidențiază printr-o structură de tip determinat

Care nu include diverse roluri prestabilite între membrii săi

3.2 Grupul infracțional organizat în raport cu grupul infracțional ocazional

În marea majoritate a cazurilor de constituire a grupurilor infracționale organizate se remarcă faptul că membrii acestora obișnuiesc să argumenteze în fața legii faptul că doar la nivel ocazional au făcut parte din grupurile respective, respectiv au avut legături cu membrii acestor grupuri, astfel încercându-se inducerea ideii că nu există nici un fel de implicare în cadrul activității de comitere de infracțiuni.

În astfel de cazuri, apărătorii celor incriminați se văd puși în situația probării unei neimplicări în comiterea respectivelor infracțiuni, ori a probării faptului că în speță s-a realizat numai o asociere de tip ocazional, situație în care poate fi pusă la îndoială existența/apartenența la grupul infracțional organizat.

În actuala legislație penală, constituirea grupului infracțional organizat este o infracțiune ce se regăsește în cadrul Capitolului 1 al Codului penal al României (dedicat infracțiunilor contra ordinii și liniștii publice), mai precis a Titlului VIII ce vizează infracțiunile ce aduc atingeri diverselor relații ce privesc conviețuirea socială.

Conform legii, se înțelege prin grup infracțional organizat „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”.

În ceea ce privesc modalitățile prin intermediul cărora, la nivelul unui grup infracțional organizat, se pot realiza diverse activități ce sunt interzise de lege, se are în vedere definirea conduitei interzise, ce include numeroase acțiuni dedicate inițierii unui grup infracțional organizat ori constituirea acestuia, respectiv aderarea la un grup infracțional organizat ori sprijinirea unui astfel de grup infracțional, indiferent de formă.

Activitatea de inițiere a grupului infracțional organizat include realizarea diverselor acte dedicate determinării, ca și pregătirii constituirii unui grup infracțional organizat.

În cazul grupului infracțional organizat, nu sunt pedepsite persoanele ce au comis diverse infracțiuni în calitate de membrii ai acestuia, dar care înțeleg să denunțe respectiv grup autorităților, anterior descoperirii acestora, respectiv anterior demarării comiterii vreuneia dintre infracțiunile ce pot intra în sfera scopurilor respectivului grup infracțional.

De asemenea, în situația în care un membru al grupului infracțional organizat, ce a comis diverse infracțiuni ce au intrat în sfera scopurilor grupului infracțional organizat respectiv, dar acesta înțelege să ușureze, pe perioada derulării acțiunii de urmărire penală, a aflării adevărului, ca și tragerea la răspunderea penală pentru unul din membrii grupului infracțional organizat ori pentru mai mulți membrii ai respectivului grup, legiuitorul a prevăzut o diminuare la jumătate a limitelor speciale aferente pedepselor ce urmează să fie aplicate.

Grupul infracțional organizat poate să existe numai în condițiile stipulate în lege, respectiv:

Existența unui minim de trei membrii

Existența unei anumite discipline interne la nivel de grup

O subordonare de tip ierarhic

Existența diverselor reguli ce vizează sarcinile ce le revin membrilor grupului infracțional organizat

Realizarea unor coordonări a acțiunilor derulate

O durată anume în care grupul infracțional organizat înțelege să acționeze

Obținerea unor avantaje de natură financiară

Obținerea diverselor beneficii de tip material

În situația în care se constată neîntrunirea condițiilor anterior enumerate, se poate aprecia inexistența grupului infracțional organizat, în cauză remarcându-se o eventuală participație penală a unui grup ce s-a constituit în mod ocazional, cu scopul declarat al comiterii diverselor infracțiuni.

Mai precis, respectivul grup derulează diverse activități într-un interval nesemnificativ de timp și nu are continuitate. În plus, în cadrul acestui grup membrii acestuia nu dețin roluri bine determinate, acțiunile acestora nefiind coordonate.

În acest context se remarcă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi reținută comiterea unei infracțiuni din domeniul traficului de droguri în situația în care, din totalul probelor ce sunt administrate într-o cauză nu rezultă existența unui structuri de tip organizat, în interiorul căreia se acționează în mod coordonat, avându-se în vedere reguli ce sunt bine stabilire, respectiva structură fiind inițiată ori constituită de către diverse persoane (ori la care acestea au aderat ori pe care au sprijinit-o), în interiorul acesteia fiecare membru având un rol bine stabilit.

CAPITOLUL 4. ABORDĂRI PRACTICE ALE GRUPULUI INFRACȚIONAL ORGANIZAT

În acest moment, criminalitatea organizată se constituie în forma cea a gravă a pluralității constituite de infractori. Așa cum s-a menționat și în cuprinsul anteriorului capitol al prezentei lucrări de diplomă în categoria grupului infracțional organizat nu se încadrează grupul ce s-a format în mod ocazional, cu scopul de a comite imediat o infracțiune ori mai multe, care nu se remarcă prin continuitate ori prin structura bine determinată și în cadrul căruia membrii acestuia nu au roluri prestabilite.

Ulterior apariției Legii nr. 39/2003 vizând prevenirea și combaterea criminalității organizate, la nivel teoretic, dar și practic a început să se ia în calcul problema dedicată ariei de aplicarea textului de lege penal dedicat asocierii în vederea comiterii de infracțiuni, astfel remarcându-se faptul că în cadrul normei speciale regăsite în articolul 2 al textului de lege anterior menționat incidența se produce numai în situația în care obiectivul respectivului grup infracțional organizat vizează comiterea unei infracțiuni încadrate în categoria infracțiunilor grave, în mod expres menționate în cadrul legii speciale.

În acest context, în categoria infracțiunilor grave sunt incluse toate faptele ce pot fi încadrate într-una din categoriile următoare:

Omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav

Lipsirea de libertate în mod ilegal

Sclavia

Infracțiunile de corupție, infracțiuni ce sunt asimilate infracțiunilor de corupție, ca și diversele infracțiuni ce au o legătură directă cu infracțiuni de corupție

Șantajul

Falsificarea de monede, falsificarea altor valori

Infracțiunile contra patrimoniului, ce au reușit să producă diverse consecințe ce sunt deosebit de grave

Infracțiunile ce privesc nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a materiilor explozive, a materialelor nucleare ori a diverselor alte materii radioactive

Proxenetismul

Divulgarea secretelor economice, nerespectarea diverselor dispoziții ce privesc operațiunile de import/export

Concurența neloială

Nerespectarea dispozițiilor dedicate importului de deșeuri/reziduuri

Deturnarea de fonduri, bancruta frauduloasă

Infracțiunile ce privesc jocurile de noroc

Traficul de imigranți

Infracțiunile de trafic de droguri ori precursori

Spălarea de bani

Infracțiuni ce privesc traficul de persoane, infracțiuni ce au legătură cu traficul de persoane

Evaziunea fiscală și infracțiunile ce se regăsesc în conținutul Legii nr. 86/2006 vizând Codul vamal al României

Traficul de țesuturi ori de organe umane, etc

Se remarcă faptul că obiectul juridic al infracțiunii analizate este constituit prin prisma diverselor relații sociale ce privesc prevenirea, ca și combaterea infracțiunii organizate, cu mențiunea neregăsirii obiectului material în conținutul infracțiunii ce este prevăzută în conținutul articolului 7 al Legii nr. 39/2003 vizând prevenirea și combaterea criminalității organizate.

În situația analizată, subiectul activ se constituie la forma plurală, excepție făcând modalitatea inițierii grupului infracțional organizat, cunoscut fiind faptul că existența acestei infracțiuni presupune existența mai multor subiecți activi, oricare ar fi rolul pe care aceștia îl au în cadrul comiterii infracțiunilor.

Se remarcă faptul că participația penală poate fi realizată numai sub modalitatea instigării privind inițierea unui grup infracțional organizat, respectiv a asocierii grupului infracțional organizat, al sprijinirii grupului infracțional ori a complicității la acesta, prin intermediu promisiunilor de tăinuire ori prin intermediul favorizării.

În domeniul dedicat laturii obiective, se remarcă faptul că elementul material are capacitatea manifestării alternative, respectiv prin intermediul inițierii grupului infracțional organizat ori prin constituirea acestuia, ca și prin intermediul aderării la grupul infracțional organizat, respectiv al sprijinirii acestui grup infracțional organizat, indiferent de forma de sprijinire.

Se remarcă faptul că activitatea de inițierea grupului infracțional organizat presupune pregătirea unei structuri infracționale organizate ori organizarea unei astfel de structuri, cu mențiunea că inițiatorul unui astfel de grup se constituie în persoana ce pune bazele pluralității ce este constituită de către infractori.

În vederea existenței, în această modalitate, a infracțiunii, se remarcă faptul că nu prezintă absolut nici un fel de relevanță aspectul conform căruia inițierea grupului infracțional organizat a fost transpusă la nivel practic sau nu.

În ceea ce privește constituirea grupului infracțional organizat, aceasta se constituie într-o activitate prin intermediul căreia se reușește înființarea unei organizații criminale ce are în vedere comiterea diverselor infracțiuni ce intră în sfera de influență a Legii nr. 39/2003. În plus, se remarcă faptul că prin intermediul activității de inițierea grupului infracțional organizat, ca și de constituirea acestuia se reușește întemeierea și organizarea și a pluralității de infractori.

În ceea ce privește aderarea la asocierea ce se constituie într-un scop infracțional, aceasta se constituie în dobândirea respectivei calități de membru al respectivei asocieri.

Se impune a se menționa faptul că aderarea la grupul infracțional organizat poate:

Să se manifeste în mod expres – cel mai bun exemplu constituindu-se în depunerea jurământului

Să se manifeste în mod tacit – spre exemplificare derularea activităților diverse din care poate să rezulte că persoana în care se constituie într-un membru al grupului infracțional organizat

Privind sprijinirea unei asocierii infracționale aceasta se constituie în ajutorul, oricare ar fi forma acestuia, pe care cineva îl acordă unui grup infracțional organizat. Acest ajutor poate îmbrăca:

Forma materială – reprezentând, de exemplu, plata unei așa numite contribuții ori a unei cotizații

Formă morală – cel mai bun exemplu constituindu-se în atragerea de noi adepți

Indiferent de formele de manifestare ale acestei infracțiuni, latura obiectivă a acesteia se impune a avea drept finalitate grupul infracțional organizat, scopul principal al acestuia constituindu-se în comiterea unei infracțiuni ori a mai multor infracțiuni, așa cum acestea sunt regăsite prevăzute în conținutul articolului 2 al Legii nr. 39/2003.

Exceptând modalitate de inițiere, se remarcă faptul că un grup infracțional organizat se impune:

Să fie unul de tip structurat, alcătuit din trei persoane sau mai multe

Să existe o anumită perioadă în care acesta să acționeze, acțiunea fiind în mod coordonat, în vederea săvârșirii unei infracțiuni grave ori a mai multor infracțiuni grave, principalul scop urmărit constând în obținerea, directă sau indirectă, a diverselor beneficii financiare ori a beneficiilor materiale

Demn de menționat este faptul că infracțiunea ce este reglementată în conținutul articolului 7 al Legii nr. 39/2003 nu trebuie confundată nici cu pluralitatea ocazională, dar nici cu infracțiunile ce se regăsesc reglementate în conținutul articolelor 167, respectiv 323 ale Codului penal al României, în contextul în care prima dintre acestea presupune o serie întreagă de condiții de natură intrinsecă (mai precis organizarea grupului infracțional, regulile de acțiune ale acestuia, o anumită ierarhie a membrilor grupului infracțional, ca și repartizarea diversă a rolurilor acestor membrii ai grupului), ca și condiția ce este specifică și care privește comiterea uneia din infracțiunile apreciate de către legiuitor ca fiind grave, așa cum acestea sunt menționate în conținutul articolului 2 al Legii anterior menționate.

În conformitate cu prevederile articolului 8 al Legii nr. 39/2003, se remarcă faptul că atât inițierea grupului, cât și constituirea acestuia sau aderarea la acest grup, respectiv sprijinirea acestuia, sub orice formă, în vederea comiterii infracțiunilor, respectivul grup nefiind unul de tip infracțional organizat, sunt pedepsite, după caz, avându-se în vedere prevederile articolului 167 ale Codului penal, respectiv ale articolului 323 din aceeași legislație.

În ceea ce privește urmarea imediată, aceasta presupune determinarea stării de pericol dedicate ordinii de drept, mai precis chiar dacă respectivul grup infracțional organizat nu comite diversele infracțiuni ce se constituie în scopul respectivei constituiri, urmarea specifică infracțiunii se produce imediat după realizarea integrală a elementului material, indiferent care ar fi modalitățile acestuia.

În eventualitatea în care membrii unui grup infracțional comit respectiva infracțiune propusă, se remarcă existența concursului dintre infracțiunea analizată și această infracțiune.

În privința legăturii de cauzalitate, aceasta nu poate ridica probleme, ea rezultând din însăși redactarea textului de lege.

În privința laturi subiective, se remarcă faptul că această infracțiune este comisă cu vinovăție, aceasta îmbrăcând forma intenției directe, ce este calificată prin intermediul scopului, mai precis comiterea unei infracțiuni grave ori a mai multor infracțiuni de acest gen (conform prevederilor regăsite în conținutul articolului 2 al Legii 39/2003), în cele mai multe dintre cazuri respectivii membrii ai grupului infracțional organizat prevăzând respectivul rezultat și implicit urmărindu-l.

În ceea ce privesc formele și modalitățile, se poate sesiza faptul că diversele acte de pregătire, ca și tentativele, în situația în care nu se pot introduce în conținutul uneia din diversele modalități ale elementului material, nu se consideră a fi incriminate.

Mai precis, consumarea unei infracțiuni este dependentă de felul respectivei modalități infracționale ce a fost realizată, în așa fel încât realizarea integrală a oricărei dintre aceste modalități infracționale are capacitatea de a determina respectiva consumare a infracțiunii.

Cum modalitățile infracționale normative sunt de tip alternativ (respectiv inițiere, constituire, sprijinire ori aderare), se poate aprecia că realizarea uneia dintre acestea se dovedește a fi suficientă în vederea existenței respectivei laturi obiective a infracțiunii. În plus, în cazul aceluiași grup infracțional organizat, se remarcă faptul că săvârșirea a două modalități normative ori chiar a mai multor, nu determină condiția pluralității de infracțiuni.

În domeniul dedicat modalităților faptice, se poate sesiza că acestea sunt de tip nelimitat.

Privind cauzele de nepedepsirea pedepsei, având în vedere prevederile regăsite în conținutul alineatului (1) al articolului 9 din cadrul Legii 39/2003, nu este pedepsită persoana ce, comițând una din faptele ce sunt prevăzute în conținutul aceleiași legi (mai precis al alineatului (1) al articolului 7), înțelege să le denunțe autorităților respectivul grup infracțional, anterior descoperirii acestuia, ca și anterior comiterii infracțiunii grave ce se înscrie în scopul grupului infracțional.

Acțiunea de denunțare poate să fie în mod scris sau în mod oral, aceasta îmbrăcând toate formele dedicate sesizării organelor judiciare, așa cum acestea se regăsesc prevăzute în conținutul articolului 221 al legislației penale, mai precis forma plângerii penale, a autodenunțului ori a denunțului.

În domeniul dedicat aplicării legii penale mai favorabile în cadrul grupului infracțional organizat, se remarcă faptul că în cazul în care, pe rolul diverselor instanțe sunt în cursul judecății diverse acte și fapte ce ar putea să constituie infracțiunea grupului infracțional organizat, se are în vedere realizarea încadrării juridice legale.

În această situație se remarcă existența a două norme ce pot fi puse în aplicare, respectiv prevederile regăsite în conținutul alineatului 1, articolul 7 al Legii nr. 39/2003, dar și cele din articolului 367 al Codului penal al României. Se remarcă faptul că în practică este aplicabilă legea penală mai favorabilă, în speță prevederile noului cod penal, mai ales în contextul regimului sancționator mai ușor.

În privința cadrului legal al acestui scop, prin prisma prevederilor alineatului 2 al articolului 15 din textul constituțional, în coroborare cu prevederile alineatului (1) și (2) ale articolului 16 ale aceluiași text de lege, avându-se în vedere și prevederile alineatului 1 al articolului 5 din Codul penal al României, se remarcă norma potrivit căreia în situația în care din momentul comiterii infracțiunilor și până în momentul judecării definitive a acestei cauze a intervenit o lege penală ori mai multe, este aplicabilă legea penală mai favorabilă.

Prin analiza comparativă a textului de lege regăsit în conținutul Legii 39/2004, cu prevederea regăsit în conținutul Codului penal al României, se sesizează faptul că cea de-a doua este mai favorabilă, prin prisma exclusivă a pedepselor aplicate, mai precis între 1-5 ani, față de pedeapsa de 5-20 ani.

Abordarea însă poate fi apreciată ca fiind una superficială, inclusiv în situația raportării stricte la sancțiunile ce sunt menționate în cuprinsul acestor norme. Concluzia este însă impusă în strict raport cu diversele prevederi legale, anterior menționate, mai precis definițiile pe care legiuitorul a înțeles să le utilizeze în cadrul normelor potențial incidente.

În conținutul articolului al 2 din Legea 39/2003 s-a reușit legiferarea grupului infracțional organizat, acesta fiind perceput drept grupului ce este structurat, alcătuit din trei persoane sau „mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”.

De cealaltă parte, în conținutul alineatului 6, articolul 367, Codul penal al României, se regăsește prevederea conform căreia grupul infracțional organizat reprezintă „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”.

Chiar dacă la prima vedere se remarcă faptul că ambele norme legale par a fi asemănătoare, acestea prezintă anumite diferențe, mai precis, în cadrul vechii legi, scopul dedicat constituirii grupului infracțional organizat constă în „comiterea uneia sau mai multora infracțiuni grave”, în conținutul noii legi penale acesta incluzând drept scop comiterea numai a „uneia sau mai multor infracțiuni”.

Astfel, norma legală veche reușește să limiteze cadrul legal numai la infracțiunile considerate a fi „grave”, în vreme ce în noua normă legală scopul constă numai în săvârșirea infracțiunii, oricare ar fi aceasta. În acest context se remarcă faptul că mai favorabilă este legea anterioară, aceasta fiind cu mult mai restrictivă în raport cu actuala lege.

De asemenea, în cuprinsul articolului 2 al Legii 39/2003, se remarcă definirea scopului dedicat comiterii unor infracțiuni grave ca fiind în vederea obținerii în mod „direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”, din actuala incriminare lipsind total scopul comiterii de infracțiuni, oricare ar fi acestea. Și din perspectiva aceasta, se constată că cea mai favorabilă este legea anterioară, prin prisma determinată de limitare și restricție.

În plus, în cadrul normei anterioare dedicate definirii grupului infracțional organizat se remarcă și existența unei excepții de la încadrarea juridică respectivă, mai precis „nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi, în cadrul grupului”.

În legea penală actuală lipsește, de asemenea, această delimitare, context în care se poate aprecia că și din considerentul acestui argument legea anterioară este mai favorabilă în raport cu cea actuală.

În tot acest context, anterior menționat, se remarcă faptul că raportarea la pedepsele ce sunt prevăzute în cadrul ambelor norme legale, legea penală mai favorabilă nu este cea veche, în cadrul căruia pedeapsa este între 5-20 de ani, respectiv maximul prevăzut de legiuitor, datorită faptului că în cuprinsul articolului 2 s-a prevăzut că pedeapsa „pentru faptele prevăzute de art. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat”.

Voința legiuitorului a fost, astfel după cum se remarcă, să vizeze în cadrul normei pe care o legiferează în conținutul alineatului 1 al articolului 7, o individualizare exclusivă a pedepsei, cu mențiunea că limitele maxime sunt menționate în conținutul acesteia.

Nu același lucru se sesizează la noua lege, în conținutul alineatului 1 al articolului 367 din Codul penal fiind menționată pedeapsa între 1-5 ani, în vreme ce în conținutul alineatului 1 se legiferează varianta agravantei, mai precis: „când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani”.

Respectiv, pedeapsa cadru se constituie din minimul special regăsit în conținutul legii penale actuale, cu mențiunea că norma penală anterioară include o pedeapsă cadrul ce are un maxim special. Numai că, în cadrul procesului dedicat alegerii normei penale ai favorabile, se remarcă anormalitatea comparării unor norme diferite, respectiv ambele alineate ale normelor incriminatoare ce reușesc să prevadă ambele pedepse, acestea fiind însă diametral opuse.

Legiuitorul a încercat să rămână constant în voința impusă, remarcându-se că respectivul minim al pedepsei din cadrul maximului special regăsit în cadrul anterioarei norme este similar maximului pedepsei din minimul special regăsit în norma actuală, mai precis de cinci ani.

Atitudinea legiuitorului se poate datora practicii instanțelor de judecată, ce au reclamat o serie întreagă de dificultăți în cadrul procesului dedicat aplicării concrete a legii, mai precis prevederile alineatului 2 al articolului 7 din cadrul Legii nr. 39/2003, ce se constituie în norma de aplicare, în acest context avându-te, în realitate, în vedere limitele pedepsei dedicate infracțiunii scop, respectiv cea mai gravă, cu mențiunea că limitele regăsite în incriminarea cadrul au maxime speciale.

Pornind de la pedeapsa de cinci ani regăsită în conținutul alineatului 1, prin punerea în aplicare a prevederilor alineatului 3 al textului de lege în discuție, în cazul concursului de infracțiuni, se poate sesiza destul de ușor că pedepsele aplicate erau destul de ridicate.

În marea majoritate a cazurilor, diverșii reprezentanți ai Ministerului Public, ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca și ai D.I.C.O.T.-ului sunt de părere că norma actuală se constituie în legea penală mai favorabilă, în ciuda faptului că în conținutul studiului denumit „Material de analiză redactat de Grupul de lucru constituit la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Ordin al procurorului general pentru asigurarea unui instrument de lucru în cadrul Ministerului Public, în scopul interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor noilor coduri, penal și de procedura penală” se menționează că prin „reglementarea din Noul Cod penal s-a preluat conținutul constitutiv al infracțiunii, astfel cum este reglementat de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, fiind reduse limitele de pedeapsa prevăzute pentru sancționarea acesteia, prin urmare legea noua este mai favorabilă”.

La o simplă vizualizare se poate sesiza discordanța între formulare și modul de redactare al textului de lege invocat, mai precis respectivul conținut constitutiv al infracțiunii coincide numai în privința alineatului 1 al articolului 7 din cadrul Legii 39/2003, respectiv articolul 367 din actuala lege penală.

În plus, se poate remarca și faptul că definirea și implicit conținutul constitutiv amintit este similar doar parțial, mai precis între textul legii penale actuale și prevederile regăsite în conținutul literei a) a articolului 2 din Legea 39/2003 există similitudine numai pe jumătate, în restul sesizându-se și menționarea definiției negative și o serie de diferențe, mai precis:

În cadrul legii anterioare, scopul unui grup infracțional constă în comiterea infracțiunilor grave (cazul special), în vreme ce în actuala lege acesta constă în comiterea de infracțiuni (cazul general)

În norma anterioară, scopul infracțiunilor ce sunt comise de către grupul infracțional organizat este acela al obținerii în mod direct ori indirect beneficii financiare ori alte beneficii materiale, în vreme ce în norma actuală scopul acesta nu mai există

În norma anterioară, se remarcă excepția conform căreia nu se constituie într-un grup infracțional de tip organizat grupul ce este format în mod ocazional în vederea comiterii imediate a unei infracțiuni ori a mai multor infracțiuni, acesta neavând nici continuitate și nici structura de tip determinat ori roluri ce sunt prestabilite membrilor acestuia, excepție neregăsite în cadrul normei actuale

CONCLUZII

La finalul prezentei lucrări de diplomă se poate aprecia că, având în vedere reglementarea realizată de către legiuitor la nivelul legii penale din România, în vederea realizării unei interpretări unitare, ca și pentru aplicarea diverselor dispoziții regăsite în materie, se impune:

Ca în cadrul conținutului infracțiunii dedicate grupului infracțional organizat, așa cum aceasta este regăsită în Codul penal al României, să fie prevăzute și acțiunile dedicate asocierii, ca și organizării, avându-se în vedere faptul că:

Aceste acțiuni de asociere sunt cele care determină constituirea grupului infracțional

Prin intermediul acțiunilor de organizare este asigurat cadrul coordonat, ordonat, dar și disciplinat în cadrul derulării cât mai eficiente a diverselor acțiuni propuse

A se remarca faptul că urmare a renunțării la sintagma dedicată „infracțiunii grave”, aceasta fiind înlocuită cu sintagma „uneia ori a mai multor infracțiuni” se poate crea contextul unei aplicări de tip neunitar a dispozițiilor ce se regăsesc în conținutul articolului 367 al Codului penal al României, astfel grupul infracțional organizat fiind reținut pentru infracțiuni nu atât de grave, ceea ce contrazice spiritul indus de prevederile regăsite în conținutul literei a) a articolului 2 din Convenția anterior menționată

A se remarca faptul că în situația infracțiunii privind grupul infracțional organizat, ca și în situația altor infracțiuni regăsite în legislația penală română, legiuitorul nu s-a arătat preocupat de o definire cât mai exactă și mai corectă a explicării sensului, ca și a explicării semnificațiilor unor expresii și termeni, acestea căzând în sarcina jurisprudenței ori a doctrinei.

Nu același lucru se poate afirma însă și în cazul modelelor similare din străinătate, în cadrul cărora legiuitorul s-a arătat preocupat în mod deosebit nu doar de explicarea unor termeni și expresii, ci și de definirea acestora, acestea realizându-se ulterior redării respectivelor conținuturi incriminatorii, ceea ce a făcut ca respectivele definiri să se constituie în parte integrantă a conținutului infracțiunii respective, căreia i-a fost asigurat un alineat distinct. Demersul este de natură a evita eventuale interpretări, ca și aplicări de tip neuniform a diverselor norme de incriminare, aspect ce ar trebui să fie avut în vedere și de către legiuitorul român.

BIBLIOGRAFIE

Autori:

Gh. Diaconescu și C. Duvac, Dreptul penal. Partea specială. Noul Cod penal, vol. I, 2006, București, Editura Fundației României de Mâine

V. Dongoroz și alții, Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială, vol. III, I. Fodor, Complotul, 1971, R.S.R., București, Editura Academiei

P. Dungan, Considerații privind criminalitatea organizată. Reglementări naționale, în revista Dreptul nr. 12/2005

P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, Drept penal. Parte specială, vol. II, Prezentare comparativă a noului Cod penal și a Codului penal din 1968, 2013, București, Editura Universul Juridic

I. Oancea, Asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, în V. Dongoroz, opus citat

S. Ioan Florescu, Pluralitatea constitutivă de făptuitori, 2011, Timișoara, teză de doctorat

Site-uri consultate:

https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-367

https://www.unodc.org/documents/middleeastandnorthafrica/organised-crime/UNITED_NATIONS_CONVENTION_AGAINST_TRANSNATIONAL_ORGANIZED_CRIME_AND_THE_PROTOCOLS_THERETO.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/geydsnrtgy/legea-nr-565-2002-pentru-ratificarea-conventiei-natiunilor-unite-impotriva-criminalitatii-transnationale-organizate-a-protocolului-privind-prevenirea-reprimarea-si-pedepsirea-traficului-de-persoane-in

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_187_2012_punerea_aplicare_codul_penal_legea_286_2009.php

https://lege5.ro/Gratuit/geydsnrxgm/legea-nr-39-2003-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-organizate

https://www.sri.ro/fisiere/legislatie/legea535.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gy3deobs/legea-nr-51-1991-privind-siguranta-nationala-a-romaniei

https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-409

Documente consultate:

Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000

Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalității organizate, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003