Politici Si Tratamente Contabile Privind Socuriledocx

=== Politici si tratamente contabile privind socurile ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

Facultatea ,,Contabilitate și informatică de gestiune”

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. Mihaela Adriana Dumitrana

Absolvent:

Monica Santa (Micu-Santa)

2011

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

Facultatea ,,Contabilitate și informatică de gestiune”

Politici și tratamente contabile privind stocurile (IAS 2)

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. Mihaela Adriana Dumitrana

Absolvent:

Monica Santa (Micu-Santa)

București

2011

Cuprins

INTRODUCERE……………………………………………………………………………. 3

CAPITOLUL I. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. CADRU TEORETIC ȘI REFERINȚE TEMATICE DE STUDIU………………………………………………………………… 4

1.1. Definirea stocurilor………………………………………………………………………………………………………… 4

1.2. Clasificări, delimitări și structuri privind stocurile…………………………………………………. 5

1.3. Analiza și funcționarea conturilor………………………………………………………………………… 7

1.4. Evaluarea stocurilor…………………………………………………………………………………………… 9

1.4.1. Evaluarea stocurilor la intrare……………………………………………………………………… 9

1.4.2. Evaluarea stocurilor la ieșire……………………………………………………… 11

1.4.3. Tehnici de măsurare a costurilor………………………………………………….. 16

1.4.4. Valoarea netă de realizare și deprecierea stocurilor…………………….………… 16

1.4.5. Evaluarea stocurilor la inventar…………………………………………………… 17

1.4.6. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție……………………………………………………………………………………….. 19

1.4.7. Contabilitatea analitică a stocurilor….…………………………………………. 20

1.4.8. Analiza economico – financiară………..………….…………………………… 21

1.4.9. Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului prin bilanț contabil….….……….. 23

CAPITOLUL II. MODEL PRACTIC PRIVIND APLICAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR LA S.C CREAM LINE ROMÂNIA S.A. ……………………………………… 24

2.1. Aspecte generale privind societatea Cream Line România S.A….………….…….…… 24

2.1.1. Cadru juridic de constituire a societății Cream Line România S.A….…………. 24

2.1.2. Obiectul de activitate al societății…………………………………………..…… 25

2.1.3. Structura organizatorică a unității patrimoniale și organigrama acesteia…..…… 25

2.1.4. Piața și comercializarea …………………………………………….……………. 26

2.1.5. Organizarea generală a contabilității…………………………………….……….. 27

2.2. Implicații ale evaluării stocurilor asupra organizării contabilității la SC. Cream Line

România SA………………………………………………………………….…………… 27

2.2.1. Evaluarea la intrare a stocurilor ……………………………………….…….…. 27

2.2.2. Evaluarea la ieșire a stocurilor..……………………………………..………….. 30

2.2.3. Inventarierea și evaluarea stocurilor ………….………………………………… 32

2.3. Metode de organizare a contabilității stocurilor în cadrul SC Cream Line România SA.

Metoda inventarului permanent vs. Metoda inventarului intermittent………………………. 34

2.3.1. Generalități privind aspecte legate de intrările și ieșirile de stocuri………………. 34

2.3.2. Contabilitatea operațiilor privind stocurile fabricate …………………………….. 36

2.3.3. Contabilitatea stocurilor cumpărate fără facturi sosite…………………… ……. 40

2.3.4. Contabilitatea aprovizionării cu elemente de natura stocurilor în metoda

inventarului permanent…………………………………………………………. 42

2.3.5. Contabilitatea ieșirilor de stocuri………………………………………………… 44

2.3.6. Contabilitatea analitică a stocurilor……………………………………………… 45

2.4. Analiza și valorificarea informațiilor privind stocurile în mecanismul de conducere al

întreprinderii…………………………………………………………………………….. 46

2.4.1. Coordonate privind activitatea economico- financiară………………………………… 46

2.4.2. Finanțarea activelor circulante……………………………………………………… 46

2.4.3. Nivelul și dinamica coeficientului asigurării cu fond de rulment…………………. 47

2.4.4. Analiza stocurilor de materiale…………………………………………….……… 48

2.4.5. Analiza principalilor indicatori economico- financiari………………………………. 50

2.5. Concluzii și opinii…….……………………………………………………………….. 52

BIBLIOGRAFIE …………………………………………….…………………………… 53

ANEXE………………………………………………………………………………….…. 54

INTRODUCERE

Funcționarea normală și continuă a activității unei societați comerciale implică existenta unor active circulante dintre care fac parte si stocurile, fără de care activitatea de exploatare nu se poate desfășura. Ele parcurg în ciclul de exploatare mai multe faze, începând de la aprovizionare, stocare și consum, de unde rezultă necesitatea asigurării și gestionării acestora.

Gestiunea stocurilor reprezintă unul din procesele economice căruia i se acordă o atenție deosebită, preocuparea fiind îndreptată spre eficientizarea lor prin mai buna conducere și organizare, asigurarea concordanței desfășurării acestora în raport cu problemele de furnizare-transport a resurselor materiale și cele de producție, dimensionarea rațională a stocurilor și accelerarea vitezei fondurilor unităților productive.

Am ales să tratez această temă deoarece, contabilitatea stocurilor reprezintă o activitate importantă în cadrul unei societăți comerciale. Având un grad de complexitate ridicat, stocurile implică si o analiză detaliată în ceea ce priveste evaluarea, inventarierea și gestionarea acestora, ce trebuie realizată după anumite criterii de eficiență și eficacitate. Aceste criterii fiind indispensabile unei bune organizări și gestiuni a stocurilor în cadrul societății comerciale.

Condițiile în care au loc procesele de stocare influențează direct eficiența procesului de asigurare tehnico-materială, iar volumul și structura stocurilor depind nemijlocit de nivelul și structura bazei materiale asigurate.

Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, acestea incluzând atât probleme de conducere, de dimensionare, de optimizare, a amplasării stocurilor, de repartizare a lor, cât și de depozitare și păstrare de urmărire și control.

Prezenta lucrare se dorește a fi o imagine fidelă atât teoretică cât și practică a contabilității stocurilor.

CAPITOLUL I. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU.

CADRU TEORETIC ȘI REFERINȚE TEMATICE DE STUDIU

Definirea stocurilor

Înainte de a trece la definirea stocurilor trebuie să avem în vedere faptul că stocurile fac parte din categoria activelor circulante. Deci se cuvine ca mai înainte să stăpânim noțiunea de active circulante pentru a putea evoca și înțelege pe deplin definiția stocurilor.

Așadar activele circulante sunt elemente patrimoniale care se utilizează pe o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii și, în general, participă la un singur circuit economic, modificându-și permanent forma. Un activ se clasifică ca un activ circulant atunci când:

Este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă sa fie realizat în termen de doisprezece luni de la data bilanțului;

Este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare;

Este reprezentat de numerar sau de echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Starea de fungibilitate a activului circulant este compensată de reînnoirea continuă a operațiilor legate de ciclul de aprovizionare, de producție și de comercializare a bunurilor și serviciilor. Această reînnoire generază evidențierea activelor circulante ca poziție distinctă permanentă în bilanțul contabil. Conform definiției de mai sus putem evidenția următoarele categorii de active circulante: stocurile, avansuri acordate furnizorilor, creanțele, titlurile de plasament, disponibilitățile.

Ajunși în acest punct în care am trasat definițiile și câteva din caracteristicile de bază ale categoriilor din care stocurile fac parte (active active circulante stocuri) vom defini în continuare stocurile, subiectul acestei lucrări.

Reglementările contabile care se referă la stocuri sunt: O.M.F.P.3055/2009 si I.A.S. 2 „Contabilitatea Stocurilor”. Conform acestor reglementări stocurile sunt active circulante1:

deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

în curs de producție, în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;

sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile, ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

_______________________________

1 O.M.F.P nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene publicat în Monitorul Oficial nr.766 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, pag 58

Clasificări, delimitări și structuri privind stocurile

Potrivit Standardului Internațional de Contabilitate IAS 2 Contabilitatea Stocurilor exista mai multe criterii după care stocurile sunt clasificate și delimitate in contabilitatea financiară:

fizic (forma corporală și necorporală a stocurilor);

destinația (întrebuințarea lor);

faza ciclului de exploatare (aprovizionare, producție, desfacere);

locul de creare a gestiunilor

Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri2:

a) Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în competența lor integral sau parțial, în starea inițială sau transformată.

b) Materiale consumabile sau furniturile cuprind: materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe, materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regula, în produsul rezultat.

c) Produsele se împart în: semifabricate (produse în curs de fabricație), produse finite (produse care au parcurs întregul proces de fabricație), produsele reziduale (rebuturi, materialele recuperabile și deșeuri).

d) Animalele și păsările, respectiv animalele născute și cele tinere de orice fel (viței, miei, purcei, mânji și altele) crescute și folosite pentru reproducție, animalele și păsările la îngrășat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum și animalele pentru producție – lână, lapte și blană.

e) Producția în curs de fabricație, reprezintă materiile prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricație, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime, precum și lucrările și serviciile în curs de execuție sau neterminate.

f) Mărfurile, respectiv bunurile pe care întreprinderea le cumpără în vederea vânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.

g) Ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte.

__________________________________

2 Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru, Corina Ioanăș, Alina Irimescu Contabilitate a societăților comerciale, Ed. a 3-a revizuită, vol. I, Editura Universitară, București 2009, pag. 317-318

În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, mașinile folosite numai ca material de demonstrație pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată de utilizare sub un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă materialele de demonstrație au durată de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.

În contabilitatea din țara noastră, în sfera stocurilor se includ și materialele de natura obiectelor de inventar și baracamente. Obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări corporale, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, sculele, instrumentele, mecanismele, dispozitivele și verificatoarele cu destinație specială, modelele, ștanțele, matrițele si alte obiecte asimilate).

În raport cu locurile de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupează în3:

Stocuri aflate în depozitele întreprinderii;

Stocuri în curs de aprovizionare sau sosite si nerecepționate;

Stocuri sosite fără factură;

Stocuri livrate dar nefacturate;

Stocuri facturate dar nelivrate;

Stocuri aflate la terți.

Corespunzător criteriilor de clasificare de mai sus sunt individualizate două structuri informaționale de bază:

Structura financiară standardizată este proprie gestiunii si contabilității financiare a întreprinderii și operează cu două criterii: destinația, faza ciclului de exploatare. Din punct de vedere metodologic, o asemenea structură se realizează și se identifică cu ajutorul conturile sintetice de gradul I și de gradul II.

Structura internă sau de gestiune, necesară, dar nestandardizată, este opozabilă contabilității interne de gestiune. Ea operează cu celelalte două criterii: fizic, locul de creare a gestiunilor.

Se delimitează prin conturile analitice de stocuri corespunzătoare sortimentelor și gestiunilor (depozitelor create ca entități gestionare repartizate în răspunderea unor persoane fizice).

____________________________________

3 Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru, Corina Ioanăș, Alina Irimescu Contabilitate a societăților comerciale, Ed. a 3-a revizuită, vol. I, Editura Universitară, București 2009, pag. 318

Modelul de contabilitate a stocurilor în România adoptat în cadrul reformei este conceput în condițiile în care ambele structuri informaționale sunt realizate prin contabilitatea financiară, motivată în perioada de tranziție, printr-un sistem standardizat, obligatoriu, evidența si controlul integritații stocurilor.

Analiza și funcționarea conturilor4

Evidența constituirii si mișcarii stocurilor si a producției în curs de execuție se realizează prin conturile ce formează conținutul clasei a 3 -a din Planul de conturi general, denumită “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”

Sunt conturi de bilanț sau inventar, ele furnizează informația de reflectare si control gestionar privind situația și miscarea stocurilor și comenzilor în curs de execuție. Soldul lor debitor este preluat în activul bilanțului.

Prețul de înregistrare din conturi, corespunzător valorii contabile de intrare a stocurilor si producției în curs de execuție, este egal cu costul de achiziție pentru bunurile procurate din afară si costul de producție pentru bunurile obținute din producția proprie.

Conturile de stocuri și producția în curs de execuție au funcția contabilă de activ.

Se debitează cu valoarea stocurilor intrate în gestiunea unității patrimoniale prin achiziționarea de la furnizori, aportate de către asociați, realizate din producția proprie si din alte surse.

Se crediteaza cu valoarea stocurilor ieșite din gestiunea unitații patrimoniale prin consum, vânzare si alte destinații.

Soldul conturilor este debitor si reprezintă valoarea bunurilor și serviciilor în stoc sau în sold la sfârșitul exercițiului financiar.

Conținutul si funcția contabilă a conturilor de stocuri se diferențiază în raport de metoda inventarului permanent sau intermitent, folosită pentru evidența mișcarii stocurilor.

Astfel, în cazul folosirii metodei inventarului permanent conturile de stocuri și comenzi în curs de execuție se debitează cu intrările de valori materiale și se creditează cu ieșirile de valori materiale.

În cazul utilizării metodei inventarului intermitent, conturile înregistrează numai stocurile de valori materiale si producție în curs de execuție.

____________________________________

4 Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru, Corina Ioanăș, Alina Irimescu Contabilitate a societăților comerciale, Ed. a 3-a revizuită, vol. I, Editura Universitară, București 2009, pag. 318

Astfel, la închiderea exercițiului financiar, în debitul conturilor se înregistrează stocurile de la sfârsitul perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exercițiului, în credit, stocurile de la începutul perioadei preluate în categoria cheltuielilor, pentru perioada următoare de gestiune, în cazul materialelor si mărfurilor, și ca venituri, în cazul produselor si producției în curs de fabricație. Rulajul intrărilor și ieșirilor se înregistrează direct prin debitul, respectiv creditul conturilor de cheltuieli în cazul materialelor și mărfurilor și de venituri, în cazul produselor, lucrărilor și serviciilor.

O variantă a metodei inventarului intermitent este și cea a debitării și creditării conturilor numai cu variația – creșterea și micșorarea – stocurilor la sfârșitul perioadei de gestiune. Creșterea – micșorarea stocurilor de materiale și mărfuri generează o creștere -micșorare de cheltuieli, iar creșterea – micșorarea de producție neterminată, semifabricate și produse finite determină o creștere -micșorare de venituri.

În cazul în care evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor se face la prețuri prestabilite (standard), conturilor de stocuri li se asociază conturi distincte care înregistrează diferențele de preț fată de costul de achiziție sau costul de producție.

În debitul conturilor de diferențe, de regula, se înregistrează diferențele aferente bunurilor intrate în gestiunea întreprinderii, iar în creditul lor, diferențele corespunzătoare stocurilor ieșite. Soldul conturilor reprezintă diferențele de preț aferente bunurilor economice existente în stoc în gestiunea întreprinderii.

O asemenea modalitate de funcționare impune înregistrarea în roșu a diferențelor dacă prețurile prestabilite sunt mai mari decât costul de achiziție sau de producție, dupa caz și în negru când situația este inversa. Daca nu se accepta mecanismul de înregistrare rosu – negru, prezentat mai sus, conturile de diferențe înregistreaza în debit diferențele în plus (costul de achiziție sau de producție este mai mare decât pretul prestabilit) aferente stocurilor intrate în gestiune și diferențele de preț în minus (costul de achiziție sau de producție este mai mic decât cel prestabilit) aferente stocurilor ieșite din gestiune. În creditul conturilor se reflectă diferențele de preț în minus aferente stocurilor intrate în gestiune și diferențele în plus corespunzătoare stocurilor ieșite din gestiune.

De asemenea, în cadrul clasei s-a creat o grupa distinctă de conturi: 39 ,,Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”.

Cu ajutorul acestor conturi se ține evidenta ajustărilor pentru deprecierea stocurilor. Sunt conturi de pasiv (datorii), în creditul lor se înregistreaza valoarea ajustărilor pentru depreciere, constituite pe seama cheltuielilor, în debitul acelorași conturi se reflectă valoarea ajustărilor reluate prin diminuare sau anulare.

Soldul creditor al acestor conturi reprezintă valoarea ajustărilor constituite prin prelevarea din rezultate.

Evaluarea stocurilor

Evaluarea stocurilor la intrare

La intrarea în gestiune stocurile se evaluează și se înregistreză în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare de înregistrare sau cost istoric, identificată/identificat după caz, prin costul de achiziție, costul de producție, valoarea de aport și cea de utilitate și alte costuri ocazionate de stocurile intrate.

Metoda de evaluare aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elementele de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul. Dacă se modifică metoda în notele explicative se prezintă motivul schimbării și efectele asupra rezultatului.

O entitate trebuie să utilizeze aceleași metode de evaluare pentru toate stocurile ca natură și utilizare similară. Pentru stocurile cu natură și utilizare diferită, folosirea de metode de calcul a costului poate fi justificată. O diferență de localizare geografică nu este suficientă pentru alegerea de metode de evaluare diferite.

Costul de achiziție5 este propriu stocurilor din cumpărări: materii prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje și alte bunuri cumpărate cu titlu oneros.

Potrivit IAS 2 ,,Stocuri” costul de achiziție cuprinde: prețul de cumpărare, taxele vamale și alte taxe (altele decât taxele recuperabile ulterior de întreprindere de la administrația fiscală), cheltuieli de transport, manipulare și alte costuri direct imputabile achiziției de mărfuri, materiale și servicii.

Cum taxa pe valoarea adăugată este în mod normal recuperabilă, in cea mai mare parte, stocurile sunt evaluate ,,în afara taxelor”. Stocurile pentru care taxa nu este deductibilă sunt evaluate incluzând în cost TVA.

Reducerile comerciale (rabaturi, remize și alte elemente similare) sunt deduse din costul de achiziție.

Reducerile financiare, motivate în general de o plată anticipată (sconturile de decontare sau altă soluție de încadrare), soluția de calcul este coerentă cu cea adoptată pentru contabilizarea cumpărărilor (în acord cu standardul IAS 18).

_____________________________________

5 Nicolae Feleagă, Liliana Feleagă – Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională, (ediția a doua), vol. 2, Contabilitate financiară aprofundată, Editura Economică, 2007, pag. 140

Costul de producție este propriu stocurilor fabricate: produse finite, semifabricate, producție in curs de execuție și alte stocuri produse în întreprindere.

Costul de producție cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producție (transformare), precum și cota cheltuielilor indirecte de producție, fixe și variabile, ocazionate de transformarea materiilor prime în produse finite.

Organismul internațional de normalizare contabilă insistă asupra distincției între cheltuieli fixe și cheltuieli variabile.

Cheltuielile fixe sunt costuri de producție indirecte care rămân constante indiferent de volumul producției. Este vorba, in mod esențial despre: cheltuieli cu amortizarea, cheltuieli de întreținere a clădirilor și a echipamentelor industriale, cheltuieli de conducere și administrare a secțiilor.

Cheltuielile variabile sunt cheltuieli de producție indirecte care variază direct, sau aproape direct în funcție de volumul producției cum ar fi costurile directe cu: materiile și materialele, manopera.

Cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și cele financiare, de regulă, nu se includ în costurile de producție.

Valoarea produselor, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție se determină prin inventarierea producției neterminate la sfârșitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice și evaluarea acestora la costurile de producție.

Estimarea costului subactivității din valoarea producției stocate depinde de metoda de inventar aplicată, după cum urmează:

in cazul inventarului intermitent, corecția valorii producției stocate se face cu ocazia evaluării acesteia;

in cazul inventarului permanent, valorile aferente producției stocate se corectează prin creditul conturilor de produse.

Valoarea de aport și valoarea justă

Valoarea de aport este proprie stocurilor reprezentând aport la capitalul social. Ea se stabilește în urma evaluării efectuate potrivit legii, în funcție de prețul pieței, starea și amplasarea stocurilor.

Valoarea justă se stabilește pentru stocurile obținute cu titlu gratuit în funcție de aceleași criterii ca valoarea de aport.

Alte costuri ocazionate de stocurile intrate6 nu sunt incluse în baza de evaluare a stocurilor la intrare decât în măsura în care ele sunt angajate pentru a aduce aceste active la locul și starea în care ele se găsesc cum ar fi:

Mărimile anormale de deșeuri de fabricație, de manoperă sau referitoare la alte costuri de producție;

Costurile de stocaj, exceptând situația în care aceste costuri sunt necesare procesului de producție, anterior trecerii intr-o nouă fază de fabricație;

Cheltuieli generale administrative care nu contribuie la aducerea stocurilor în locul și starea în care ele se găsesc;

Cheltuieli de comercializare

În anumite circumstanțe, în costurile stocurilor sunt incluse:

Alte cheltuieli generale decât cele de producție;

Costurile proiectării produselor destinate anumitor clienți;

Costurile îndatorării

De asemenea în costul de producție se poate include dobânda la capitalul împrumutat pentru finanțarea achiziției, construcției sau producției de active cu ciclu lung de fabricație, in măsura în care aceasta este legată de perioada de producție.

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

1.4.2. Evaluarea stocurilor la ieșire7

La data ieșirii sau la darea în consum, bunurile se evaluează și înregistreză la cheltuieli la valoarea contabilă de ieșire. În principiu, valoarea contabilă de ieșire este egală cu valoarea contabilă de intrare. Totuși dacă bunurile sunt de natura stocurilor și titlurilor de valoare similare sau identice, au valori de intrare diferite și nu există posibilitatea identificării valorilor de intrare, evaluarea la ieșire se poate face fie pe baza costului mediu ponderat, după metoda primul intrat – primul ieșit, după metoda ultimul intrat – primul ieșit sau după metoda prețului ultimului lot intrat.

_____________________________________

6 Nicolae Feleagă, Liliana Feleagă – Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională, (ediția a doua), vol. 2, Contabilitate financiară aprofundată, Editura Economică, 2007, pag. 142

7 Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru, Corina Ioanăș, Alina Irimescu Contabilitate a societăților comerciale, Ed. a 3-a revizuită, vol. I, Editura Universitară, București 2009, pag. 325

Decizia de evaluare a stocurilor la ieșire aparține entității economice, iar metoda de evaluare aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elementele de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul. Dacă se modifică metoda trebuie să se prezinte în situațiile financiare următoarele informații: motivul schimbării și efectele asupra rezultatului ezercițiului.

În situațiile financiare se va prezenta pe total și categorii de stocuri, și informația privind diferența semnificativă creată între valoarea calculată pe baza aplicării metodelor de evaluare la ieșire (CMP, FIFO, LIFO) și valoarea realizabilă netă cunoscută înainte de închiderea exercițiului.

Problema fundamentală a înregistrărilor la ieșirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a prețului utilizat pentru evaluarea loturilor ieșite. În acest sens s-au delimitat mai multe metode cum sunt:

Metoda identificării specifice (IS). Metoda identificării specifice pornește de la ipoteza ca fiecare articol ieșit este identificat prin data de intrare și costul de achiziție.

Sistemul de depozitare permite o asemenea identificare. O asemenea metodă utilizată pentru elementele de stocuri care sunt în mod obisnuit fungibile, prin alegerea loturilor, poate reprezenta o modalitate de ,,aranjare” a beneficiului perioadei.

Metoda costului mediu ponderat (CMP). Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau după fiecare operație de intrare sau înainte de fiecare operație de intrare, ca raport între valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor pe de o parte si cantitatea existenta în stocul initial plus cantitatea intrata, pe de alta parte. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție, fără ca perioada de calcul să depășească durata medie de stocare.

Exemplu:

Calculul lunar

Relația de calcul aplicată este următoarea:

In cazul calculării valorii medii dupa fiecare operație de intrare

Relația de calcul aplicată este următoarea:

Comparând cele două variante ale metodei costului mediu ponderat se constată că evaluarea ieșirilor din stoc după prima variantă (CMP lunar) prezintă avantajul unui calcul simplu, dar nu permite valorizarea ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. Varianta a doua însă (CMP calculat după fiecare intrare), oferă posibilitatea evaluării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. Această variantă prezintă inconvenientul unui calcul mai complex, inconvenient anulat prin utilizarea mijloacelor informatice.

În ansamblu metoda CMP tinde să anuleze efectele creșterii sau descreșterii prețurilor, deoarece nivelul costului mediu ponderat și al costului stocului final calculat conform acestei metode este influențat de toate prețurile plătite pe parcursul exercițiului și de prețul stocului inițial.

Metoda epuizării loturilor, varianta ,,primul intrat – primul ieșit” (FIFO). Bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al primei intrari (lot). Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite se evaluează la costul de achiziție al lotului următor în ordine cronologică.

Evaluarea ieșirilor în metoda FIFO la cele mai vechi, adică cele mai mici prețuri, conduce la o majorare a rezultatului exercițiului și a impozitului pe profit. Ca urmare, în perioadele de creștere susținută a prețurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exercițiului, iar costul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului la momentul când aceste stocuri au intrat în gestiune. În perioadele de descreștere a prețurilor efectele sunt inverse.

Metoda epuizarii loturilor, varianta ,,ultimul intrat – primul iesit” (LIFO). Bunurile ieșite din stoc sunt evaluate la costul de achiziție al articolelor intrate ultimele în stoc. Pe masura epuizarii lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior în ordine invers cronologica.

Evaluarea ieșirilor în metoda LIFO la cele mai recente, adică cele mai mari prețuri, conduce la o micșorare a rezultatului exercițiului și a impozitului pe profit. Efectele sunt accentuate în perioada de inflație, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar cotul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.

Metoda epuizării loturilor, varianta “următorul (proximul) intrat – primul ieșit” (NIFO), ieșirile din stoc sunt evaluate la valoarea de înlocuire bazată pe prețul ultimei facturi (eventual la prețul estimativ al următoarei facturi). De regulă acest preț este egal cu prețul pieței sau costul de înlocuire, după caz.

Metoda ultimului preț de cumpărare, stocurile ieșite sunt evaluate la prețul de cumpărare înscris în factură ultimelor loturi intrate în gestiunea întreprinderii.

Metoda prețurilor standard (prestabilite). Aceste prețuri se stabilesc cu anticipație, pe baza costurilor medii ale bunurilor respective dintr-o perioadă anterioară, și sunt denumite prețuri de înregistrare.

Diferențele care se stabilesc între prețurile standard și costurile de achiziție sau producție, după caz, pentru toate aprovizionările care se efectuează, se contabilizează distinct, iar ulterior, la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune, se repartizează în mod proporțional atât asupra bunurilor ieșite, cât și asupra celor aflate în stoc, pe bază de coeficient de repartizare, care se determină cu date cumulate de la începutul anului.

Coeficientul de repartizare amintit se calculează după formula:

Soldul inițial al Diferențe de preț aferente

diferențelor de preț + intărilor în cursul perioadei

Coeficient (cumulat de la începutul anului)

de =

repartizare Soldul inițial al Valoarea intărilor în cursul

stocurilor + perioadei, la preț de înregistrare

(cumulat de la începutul anului)

Coeficientul astfel obținut se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost evidențiate bunurile ieșite.

Utilizarea metodei prețurilor standard, în condițiile fluctuației mari a prețurilor, nu este avantajoasă pentru unitate deoarece estimarea prețurilor de înregistrare pe durata unui exercițiu financiar are un grad mare de probabilitate, iar marja diferențelor de preț față de costul efectiv de intrare este, de asemenea, mare.

1.4.3. Tehnici de măsurare a costurilor

Anumite tehnici de măsurare a costurilor pot fi utilizate atunci când acestea conduc la rezultate apropiate de cost cum ar fi:

Metoda costului standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor și consumabilelor, manoperei, eficienței și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile actuale.

Metoda prețului de vânzare cu amănuntul este adesea folosită în comerțul cu amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă de determinare a costului. Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Procentajul marjei brute utilizat ia în considerare stocurile al căror preț a fost redus sub prețul de vânzare inițial. Adesea este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament.

1.4.4. Valoarea netă de realizare și deprecierea stocurilor

La închiderea exercițiului, stocurile trebuie să fie evaluate la costul lor sau la valoarea lor realizabilă netă, dacă aceasta din urmă este mai mică. In fond această regulă a standardului internațional IAS 2 urmează linia uzanțelor anglo-saxone care presupun alegerea la inventar a celei mai mici valori dintre cost și prețul pieței.

Estimarea valorii realizabile nete trebuie să țină cont de destinația elementului considerat. Astfel, elementele care fac parte din clauzele unui contract de vânzare sau de prestare servicii deja încheiat trebuie să fie evaluate în funcție de prețul stipulat în contract.

Materiile prime și materialele consumabile, deținute pentru a fi utilizate în producția de stocuri, nu sunt evaluate sub mărimea costului lor, dacă se așteaptă ca produsele finite, în care ele vor fi incorporate, să fie vândute la nivelul costului sau la o valoare mai mare decât acesta. Totuși, dacă o scădere a prețurilor materiilor prime arată că nivelul costului produselor finite va fi mai mare decât valoarea netă de realizare, materiile prime vor fi aduse, prin depreciere, la valoarea netă de realizare. Într-un astfel de caz, costul de înlocuire al materiilor prime poate să fie cea mai bună măsură disponibilă a valorii nete de realizare.

În mod normal, valoarea netă de realizare trebuie să fie determinată separat, pentru fiecare articol.

Cu toate acestea, pot să fie realizate regrupări de elemente asemănătoare sau care au legătură între ele. Este cazul elementelor care aparțin aceleiași linii de produse, ce au scopuri sau utilizări asemănătoare, fabricate și comercializate în aceeași zonă geografică și care nu pot fi evaluate separat de celelalte elemente ale aceleiași linii de produse.

Practica de prudență, pentru deprecierea stocurilor sub nivelul costului, cu scopul de a le aduce la valoarea lor netă de realizare, este o uzuanță coerentă cu principiul conform căruia activele nu trebuie să figureze la o valoare mai mare decât cea care se așteaptă să fie obținută prin vânzarea sau utilizarea lor.

Estimările valorilor nete de realizare, efectuate pe o bază individuală, sunt fundamentate pe informațiile probante cele mai fiabile, disponibile la data la care sunt înfăptuite aprecierile respective.

Aceste estimări țin cont de fluctuațiile de prețuri sau de costuri, direct legate de evenimentele care survin după închiderea exercițiului financiar, în măsura în care astfel de evenimente confirmă condițiile existente la sfârșitul exercițiului.

În fiecare exercițiu următor, este efectuată o nouă estimare a valorii nete de realizare. Atunci când au dispărut circumstanțele care au justificat evaluarea stocurilor sub nivelul costului, deprecierea (provizionul) trebuie reluată, diminuată sau anulată astfel încât o nouă valoare contabilă să fie cea mai mică valoare dintre cost și valoarea netă de realizare.

Acest caz se probează atunci când un element al stocurilor, care a fost contabilizat la valoarea netă de realizare, deoarece prețul său de vânzare se diminuase, este încă disponibil în exercițiul următor (sau exercițiile următoare), perioadă în care prețul său de vânzare va fi crescut.

1.4.5. Evaluarea stocurilor la inventar

Metoda de contabilitate a stocurilor adoptat în România răspunde cerințelor cuprinse în Reglementările contabile conforme cu Directivele Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Potrivit acestor reglementări, contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor atât cantitativ cât și valoric, evaluate la valoarea de intrare, prețul standard sau prețul de facturare, după caz:

Sf = Si + I – E

Unde: Sf = sold final, Si = sold inițial, I = intrări, E = ieșiri

Astfel la intrare vom avea înregistrări contabile de forma: conturi de stocuri = conturi de furnizori, iar la ieșire, prin darea în consum sau cu ocazia descărcării gestiunii, vom avea înregistrări contabile de forma: conturi de cheltuieli = conturi de stocuri.

Această metodă se aplică, de regulă, la întreprinderile mari.

Metoda inventarului permanent, deși presupune un volum mai mare de muncă, asigură o cunoaștere mai riguroasă, în orice moment, a mărimii stocurilor și un control mai bun al integrității lor.

Metoda inventarului intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrare lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii:

E = Si + I – Sf

În cadrul acestei metode, se renunță la utilizarea pe parcursul lunii a conturilor de stocuri, iar intrările de stocuri se înregistrează după formule contabile de forma: conturi de cheltuieli = conturi de furnizori

Cu ocazia inventarierii, când se determină existența faptică a stocurilor, acestea se vor înregistra în contabilitate prin formule contabile de forma: conturi de stocuri = conturi de cheltuieli.

Față de metoda inventarului permanent, metoda inventarului intermitent prezintă următoarele dezavantaje:

imposibilitatea efectuării unui control asupra gestiunii stocurilor prin intermediul contabilității

orice eroare sau omisiune de înregistrare la efectuarea inventarului fizic duce la informații false în documentele contabile de sinteză (se încalcă deci principiul imaginii fidele)

orice pierdere sau furt din gestiune apare ca o ieșire din stoc, fiind inclusă în cheltuielile exercițiului

Dintre cele două metode de contabilizare a stocurilor, agenții economici preferă metoda inventarului permanent deoarece oferă posibilitatea cunoașterii în orice moment a nivelului stocurilor. Metoda inventarului intermitent face posibilă cunoașterea nivelului stocurilor doar în urma inventarierii.

1.4.6. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție

Ajustările pentru deprecierea valorii stocurilor se calculează la închiderea exercițiului financiar cu ocazia inventarului general. In acest scop se folosește relația de principiu:

Stocurile pot suferi deprecieri în raport cu valoarea de intrare datorită demodării, degradării sau ca urmare a faptului că la inventar valoarea lor de utilitate sau de piață la care se vor valorifica în viitor este apreciată ca fiind mai mică decât valoarea contabilă.

Contabilitatea acestor ajustări se realizează prin sistemul de ajustări, care constă în constituirea de rezerve ce se includ pe cheltuieli în exercițiul curent în vederea preîntâmpinării efectelor negative în exercițiile următoare.

Pentru deprecierea stocurilor de materii prime și materiale, de regulă, la finele exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie ajustări pe seama cheltuielilor.

În perioada următoare, la finele fiecărui exercițiu financiar sau la ieșirea din patrimoniu a bunurilor respective, ajustările respective se suplimentează, se diminuează sau se anulează astfel:

în situația în care deprecierea este superioară ajustări constituite, atunci se constituie o ajustare suplimentară

în cazul în care deprecierea constatată este inferioară ajustări constituite, diferența se deduce din ajustarea constituită și se înregistrează la venituri.

cu ocazia anulări unei ajustări la ieșirea din patrimoniu a stocurilor, ajustarea constituită se înregistrează la venituri.

În principiu, la închiderea exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, valoarea de intrare în gestiune a stocurilor se compară cu valoarea de inventar a acestora, aceasta fiind dată de utilitatea bunului și de prețul pieței.

Dacă valoarea de intrare este mai mare decât valoarea de inventar, aceasta se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferența dintre valoarea contabilă de intrare și cea de inventar, firma poate constitui o ajustare.

1.4.7. Contabilitatea analitică a stocurilor

În principiu contabilitatea analitică a stocurilor se organizează pe feluri (sortimente) de bunuri materiale stocate sau pe grupe de stocuri și locuri de depozitare (gestiuni create). Excepție face contabilitatea analitică a marfurilor și ambalajelor aflate în unitațile de desfacere cu amanuntul, care se ține global – valoric pe gestiuni (magazine de desfacere). Aceeași structură se poate adopta și în cazul contabilitații rechizitelor de birou, imprimatelor și materialelor folosite pentru ambalare.

Din punct de vedere metodologic contabilitatea analitica se nuanțează în raport de metoda inventarului permanent sau cea a inventarului intermitent folosită pentru evidența stocurilor.

În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza dupa una din metodele: metoda cantitativ – valorică, metoda operativ-contabilă și metoda global – valorică.

Metoda cantitativ – valorică constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe cantitativ – valorice pe feluri de bunuri și gestiuni.

În cadrul ambelor evidențe, înregistrarea se face pentru stocuri, intrari si iesiri. Se poate folosi si varianta în care se conduce numai evidența cantitativ -valorica realizată prin contabilitatea analitica.

Metoda operativ – contabilă (pe solduri) consta în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe valorice a mișcărilor (intrari – iesiri) pe gestiuni, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Totodată, se organizează și o evidență cantitativ valorică, numai pentru stocuri, pe feluri de bunuri stocate si gestiuni. Această evidență se creeaza la sfârșitul lunii cu scopul de a verifica concordanța dintre contabilitatea analitică și evidența cantitativă ținută la locul de depozitare.

Soldul final al gestiunii ,,N” calculat în contabilitatea analitică are la bază relatia:

Soldul final al gestiunii “N” calculat pe baza evidențelor cantitative de la depozite se determină prin ponderarea cantităților în stoc cu prețul de evaluare ales în funcție de metoda de evaluare, identificării specifice, epuizării loturilor (FIFO, LIFO, NIFO) si prețul standard (prestabilit). Nu se poate aplica metoda costului mediu ponderat.

Metoda global – valorică constă în ținerea unei evidențe valorice atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitatea analitică.

Periodic, se efectuează controlul asupra integritații bunurilor stocate. În acest scop se procedează la inventarierea stocurilor si evaluarea lor, potrivit uneia din metodele: identificării specifice, epuizării loturilor (FIFO, LIFO, NIFO) si pretul standard (prestabilit). Soldul final astfel calculat trebuie sa fie egal cu cel stabilit în contabilitatea analitică pe baza relatiei:

Dacă pentru evidența stocurilor se folosește inventarul intermitent, contabilitatea analitică este circumscrisă numai la nivelul stocurilor inițiale si finale, fiind realizată cantitativ – valoric direct prin inventarul stocurilor. Pentru a se exercita controlul asupra integritatii stocurilor este necesar ca prin conturile grupei 60 ,,Cheltuieli privind stocurile” să se organizeze o evidență global – valorica a miscărilor pe gestiuni de stocuri. În aceste condiții controlul asupra stocurilor se realizează prin relațiile:

și

1.4.8. Analiza economico – financiară

Analiza structurii patrimoniale urmărește analiza ponderii diferitelor elemente patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor. Ratele de structură permit „normalizarea” situației patrimoniului, aceasta ajutând la o comparație facilă între întreprinderi de dimensiuni diferite, precum și la observarea rapidă a unor modificări structurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul timpului. O prezentare a ratelor de structură patrimonială va evidenția o situație a activelor și datoriilor în mărimi relative.

Acest indicator înregistrează în mod normal niveluri ridicate în cazul întreprinderilor cu activitate de producție și ciclu lung de fabricație, precum și în cazul firmelor de distribuție care prin specificul activității înregistrează un volum ridicat al stocurilor.

Analiza lichidității și solvabilității

Lichiditatea semnifică abilitatea unui activ de a fi transformat în bani rapid și cu o pierdere minimă de valoare iar solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a acoperi datoriile totale. Analiza lichiditătii și solvabilității se efectuează cu ajutorul unor rate financiare care reflectă abilitatea unei întreprinderi de a-și onora obligațiile financiare exigibile pe termen scurt. Ele compară datoriile pe termen scurt cu activele curente sau cu fluxul de disponibilități care va permite onorarea acelor datorii.

Rata lichidității intermediare (RLi) măsoară câte unități monetare de active aproape lichide revin la o unitate monetară de datorii pe termen scurt.

Rata solvabilității generale (RSg) – măsoară gradul în care o întreprindere poate face față datoriilor.

Un alt activ curent ce este examinat din prisma analizei lichidității interne a întreprinderii este rotația stocurilor. Stocurile oricărei firme necesită timp pentru a fi transformate în creanțe și apoi în lichidități.

Rotația stocurilor poate fi calculată prin raportare fie la cifra de afaceri, fie la costul vânzărilor. În general este preferată rata „stocuri / costul vânzărilor” ca urmare a faptului că CA include și componenta profit. Ca și în cazul perioadei de recuperare a creanțelor și în acest caz putem calcula perioada de rotație.

O perioadă de rotație a stocurilor în scădere reprezintă un semnal favorabil, dar și în acest caz este esențială examinarea nivelului ratei față de nivelurile din ramură. Și aici o perioadă mult mai mare decât media ramurii reprezintă o problemă ca urmare a blocării capitalului și ulterior dificultăți în onorarea obligațiilor. În plus aceasta poate fi un semnal privitor la existența unor stocuri cu mișcare lentă. În cazul opus, când nivelul se situează mult sub media industriei, poate să apară riscul unor niveluri inadecvate ale stocurilor ce pot afecta livrările către clienți și implicit vânzările.

1.4.9. Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului prin bilanț contabil

Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:

Pentru stocurile la care au rezultat diferențe în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate.

Pentru stocurile la care s-au constatat diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanț la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de ajustări. Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate și înregistrate ajustări, se obține valoarea de inventar ca valoare netă ce se înscrie în bilanț.

Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare si înregistrare a stocurilor, si anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul costului de achiziție sau a costului de producție, după caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se asigură aplicarea principiului realității, costurile efective de achiziție și de producție fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.

CAPITOLUL II. MODEL PRACTIC PRIVIND APLICAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR LA S.C CREAM LINE ROMÂNIA S.A.

2.1. Aspecte generale privind societatea Cream Line România S.A.

2.1.1. Cadrul juridic de constituire a societății Cream Line România S.A.

Cream Line România S.A. este prezentă pe piața românească din anul 1996 și deține o unitate de producție în comuna Clinceni, sat Olteni, județul Ilfov, str. Drumul Mare, nr. 8A.

Societatea Comercială Cream Line România S.A. face parte din grupul internațional S.C. Chipita S.A. din Grecia având sucursale deschise în Bulgaria, Grecia, Rusia. Este o societate pe acțiuni al cărui principal acționar este S.C. Chipita S.A. alături de alți cinci acționari – persoane fizice. În prezent, valoarea capitalului subscris și vărsat de către acționari este de 5.807.200 Ron. Capitalul social este divizat în 29.036 acțiuni, o acțiune având valoarea nominală egală cu 200 Ron. Răspunderea patrimonială a acționarilor pentru obligațiile sociale este limitată la valoarea acțiunilor pe care le dețin. Acțiunile societății sunt negociabile și liber transmisibile.

Activitatea societății este organizată și condusă de Adunarea Generală a Acționarilor (A.G.A.), care asigură astfel coordonarea politicii economice și comerciale. Adunările Generale sunt ordinare și extraordinare iar Consiliul de Administrație este compus din Președinte, Vicepreședinte și un alt membru ales de A.G.A. prin vot secret.

Potrivit legii, Cream Line România SA are numiți trei cenzori, reeligibili după trei ani. Exercițiul economico- financiar al societății începe de la 1 ianuarie la 31 decembrie ale fiecărui an. Profiturile societății se stabilesc anual, prin bilanțul contabil. După scăderea fondului de rezervă legal și a impozitului aferent, se pot plăti dividende în termen de cel mult 60 zile de la aprobarea bilanțului în A.G.A.

A fost înmatriculată la Registrul Comerțului sub numărul J23/2030/2002. De asemenea, societatea este înregistrată cu codul fiscal nr. RO 8573178 având codul CAEN 1082.

Societatea comercială aplică Reglementările contabile conforme cu directivele Europene aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/29.10.2009.

2.1.2. Obiectul de activitate al societății

S.C. Cream Line România S.A. are ca obiect de activitate producerea și comercializarea produselor din cacao, a cicolatei si a produselor zaharoase, comercializate sub marca Finetti (crema de ciocolată), respectiv Finetti sticks (rulouri de napolitane umplute cu cremă de ciocolată).

Crema de ciocolată se prezintă într-o gamă sortimentală variată în funcție de gramajul pe unitatea de produs și de numărul de produse similare ambalate, ca de exemplu: Finetti 24 x 200g, Finetti 16 x 400g, Finetti 6 x 1kg, Finetti 8 x 400g.

Același criteriu de sortimentare delimitează și producția de rulouri de napolitane umplute cu cremă de ciocolată, ca de exemplu: Finetti Sticks 8 x 400g, Finetti Sticks 12 x 160g .

Structura organizatorică a unității patrimoniale și organigrama acesteia

Structura de organizare a S.C. Cream Line România S.A. este de tip ierarhic-funcțional și este reprezentată în organigrama generala a societății. Potrivit structurii organizatorice aprobate, organigrama include organele de conducere la nivel superior sub care sunt redate succesiv celelalte funcțiuni organizatorice, corespunzător dependenței ierarhice (vezi anexa nr. 1).

Din organigramă reies următoarele niveluri de conducere:

Nivelul I – Conducerea strategică, reprezentată de: Directorul General, Directorul economic;

Nivelul II – Conducerea generală și operativă, reprezentată de următorii directori executivi: Director de producție, Director tehnic, Director C.T.C;

Nivelul III – Conducerea funcțională, reprezentată de: Șefii de secție, Șefii de servicii, Șefii de birouri funcționale.

Personalul S.C. Cream Line România S.A.cuprinde 250 de persoane și este structurat astfel: Muncitori – 230 persoane, TESA – 20 persoane, din care: 5 în funcții de conducere, Șefi de formații – 6 persoane.

Se apreciază că structura organizatorică este corelată cu structura de activitate actuală a societății comerciale și că echipa de conducere este echilibrat încărcată, asigurând coordonarea operațională a tuturor activităților.

Analiza domeniilor de activitate ale societății, cu influențele și legăturile inerente oricărui domeniu de activitate, conduce la delimitarea următoarelor funcțiuni în cadrul S.C. Cream Line România S.A:

Funcțiunea de producție acoperă și activitățile de control al calității materiilor prime utilizate și a ambalajelor, precum și a produselor finite. De asemenea, activitățile de natură tehnică sunt încorporate în această funcțiune.

Funcțiunea financiar-contabilă asigură înregistrarea și evidențierea valorică a tranzacțiilor economice din cadrul societății, utilizarea eficientă a resurselor societății, desfășurarea unei activități rentabile în cadrul societății. Funcțiunea financiar-contabilă acoperă în cadrul societății și pe cea de resurse umane.

Piața și comercializarea

S.C. Cream Line România S.A. se prezintă pe piață ca ofertant de produse dar și ca solicitant de mijloace de producție, materii prime și materiale, servicii etc.

Societatea se aprovizionează în mare măsură de la furnizori externi cum ar fi:

Furnizori de materii prime și ambalaje: Soya Hellas Bulgaria, Thrace Plastics Grecia, Chatzioannou Grecia, Haberfellner Austria.

Furnizori de imobilizări (utilaje producție): Haas Waffelmaschinen Industrie.

Furnizori de servicii (transport intern): TAB International Transport SA.

Activitatea de distribuție este organizată la nivel național printr-un contract de exclusivitate cu compania de distribuție S.C. Elgeka Ferfelis S.A.

Societatea are de asemenea, o rețea de distribuție proprie, efectuând exporturi în diverse țări cum ar fi: SUA, Germania, Israel, Franța.

Există o preocupare continuă a societății pentru apropierea de consumator, cunoașterea profundă a acestuia, oferirea de produse și servicii de încredere cât și capacitatea de a răspunde rapid la nevoile specifice.

În momentul de față în urma unui studiu Retail Audit cota de piață pe segmentul cremă de ciocolată deținută de S.C. Cream Line România S.A. este de 90 %.

Organizarea generală a contabilității

Cream Line România SA organizează și conduce contabilitatea în cadrul unui departament propriu. Fiind o societate internațională cu regim de raportare periodic, în scopul consolidării la nivel de grup. Societatea lucrează de asemenea cu o societate de consultanță (audit) care anual retratează bilanțul și contul de profit și pierdere al societății în conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate. Contabilitatea S.C. Cream Line România S.A. evidențiază următoarele categorii de stocuri:

Materii prime → cont 301 cu analitice distincte în funcție de proveniența bunurilor.

Materiale consumabile → cont 302 cu analitice distincte în funcție de proveniență.

Ambalaje → cont 381 cu analitice distincte în funcție de proveniența bunurilor.

Produse finite → cont 345 cu analitice distincte pe fiecare sortiment.

Mărfuri → cont 371 cu analitice distincte în funcție de proveniența bunurilor.

Implicații ale evaluării stocurilor asupra organizării contabilității la SC. Cream Line România SA

Evaluarea la intrare a stocurilor

În evidența Cream Line România SA, materiile prime, ambalajele și mărfurile se evaluează la intrare la cost de achiziție, cu mențiunea că acest cost include și taxele vamale, comisionul vamal, transportul aferent cumpărării, dacă este cazul. Produsele finite se evidențiază la cost standard determinat pe bază de rețetar și de cheltuielile directe pe care le presupune realizarea produsului finit.

În cursul perioadei de gestiune au avut loc următoarele operații:

Societatea Cream Line România a achiziționat în luna decembrie 2010 mărfuri din import în valoare de 2.000 €, cursul de schimb la data achiziției fiind de 1€ = 4,2 Ron. Taxa vamală este de 10%, comisionul vamal de 0,5%. TVA este 24%, cheltuielile de transport pe parcurs intern = 300 Ron, cheltuieli de manipulare = 100 Ron, reducere comercială acordată de furnizor = 0,2%.

Societatea Cream Line România estimează că va vinde aceste mărfuri la prețul de 13.000 Ron. În scopul vânzării vor fi necesare următoarele costuri: costuri cu evaluarea mărfii = 2.500 Ron, costuri cu pregătirea vânzării = 600 Ron, costuri cu vânzarea efectivă = 900 Ron.

Valoarea cu care stocurile vor fi recunoscute în situațiile financiare va fi minim dintre costul de achiziție și valoarea realizabilă netă.

Acest stoc de mărfuri este depreciat pentru suma de 12.225 – 9.000 = 3.225 Ron, pentru care se constituie o ajustare pentru depreciere:

c) Valoarea mărfurilor = min. (12.225 Ron și 9.000 Ron) La 31.12.2010 stocul de mărfuri este prezentat în bilanț la valoarea de 9.000 Ron.

În luna decembrie 2010 societatea Cream Line România S.A. a fabricat cantitatea de 2.000 baxuri din produsul Finetti 6 x 1kg pentru care s-au efectuat următoarele cheltuieli:

-Ron-

Capacitatea normală de producție a societății este de 3.200 baxuri.

a) determinarea regiei fixe recunoscută drept cheltuială a perioadei în exercițiul 2010 (RFP):

b) calculul regiei fixe încorporabilă în costul stocului (RFI):

RFI = Regia fixă totală – RFP

RFI = 4000 Ron – 1500 Ron = 2.500 Ron

c) determinarea costului de producție total:

d) determinarea costului de producție unitar (CPU):

CPU = Costul de producție total / Numărul de produse fabricate

CPU = 13.900 Ron / 2.000 baxuri = 6,95 Ron/bax

e) determinarea cheltuielilor neîncorporabile în valoarea stocurilor:

Dacă numărul de baxuri fabricate ar fi fost mai mare decât capacitatea normală de producție atunci costul unitar scade.e baxuri fabricate ar fi fost mai mare decât FI):

De aici rezultă următoarele:

nivelul CPU crește pe măsură ce scade volumul producției sub capacitatea de producție

nivelul CPU scade pe măsură ce crește volumul producției sub capacitatea de producție

Evaluarea la ieșire a stocurilor

În evidențele Cream Line România SA, identificarea cheltuielilor cu materiile prime și ambalajele se efectuează folosind procedeul costului mediu ponderat (CMP). Pentru mărfuri și produse finite, Cream Line România folosește metoda FIFO.

În luna ianuarie 2011 se cunosc următoarele informații privind stocul de materii prime (zahăr) la SC. Cream Line România SA. Stocul la 1 ianuarie 2011 este format din 10.000 kg zahăr la un cost calculat pe baza ultimei intrări din decembrie 2010 de 3 Ron/kg. Pe data de 5 ianuarie 2011 se dau în consum 1.000 kg.Pe data de 10.01.2011 se achiziționează conform facturii, 10.000 kg zahăr la un cost de achiziție unitar de 3,5 Ron/kg. Pe 12 ianuarie 2011 pe baza bonului de consum colectiv se dau în consum 2.000 kg. Pe 15 ianuarie 2011 pe baza bonului de consum colectiv se dau în consum 3.000 kg Pe 20 ianuarie 2011 s-au achiziționat 15.000 kg la un cost de achiziție unitar de 4 Ron/kg. Pe 31 ianuarie 2011 se consumă 8.000 kg de zahăr.

Relația de calcul aplicată este următoarea:

La 1 ianuarie 2011 stocul de produse finite (Finetti spread 8x400g) era de 2000 baxuri la un cost de 15 Ron/bax. În cursul lunii au avut loc următoarele operații care afectează stocul de marfă la SC. Cream Line România SA:

Raportul de producție și bonul de predare din 05 ianuarie 2011 indică obținerea și respectiv, predarea la depozit a 1.000 baxuri de crema Finetti 8x400g. Prețul de înregistrare – 15 lei/bax (cost estimat).

Pe data de 05 ianuarie 2011 S.C. Cream Line România S.A. livrează clientului intern S.C. Elgeka Ferfelis S.A., 2.000 baxuri de crema Finetti 8x400g.

Pe data de 15 ianuarie 2011 din procesul de producție se obțin 6.000 baxuri de cremă Finetti 8x400g, procedându-se la predarea lor la depozit. Prețul de înregistrare fiind de 15 Ron/bax (cost estimat).

Pe data de 16 ianuarie 2011 societatea livrează 5.200 baxuri de crema Finetti 8x400g clientului intern S.C. Elgeka Ferfelis S.A.

Pe data de 23 ianuarie 2011 se obțin 6800 baxuri de crema Finetti 8x400g la un cost de 16 Ron/bax.

Societatea livrează pe data de 31 ianuarie 2011 clientului intern S.C. Elgeka Ferfelis S.A. 6.000 baxuri de crema Finetti 8x400g.

Inventarierea si evaluarea stocurilor

Cream Line România SA efectuează inventarierea stocurilor la sfârșitul fiecărei luni, în așa fel încât să se urmărească cât mai operativ consumurile lunare reale, comparativ cu cele teoretice. Ron

Cu ocazia întocmirii situațiilor financiar-contabile anuale, rezultatele inventarierii activelor aparținând societății au fost consemnate în Lista de inventariere, prezentate în Anexa nr. 2. Explicațiile diferențelor consemnate în inventar sunt:

Pentru materiile prime deținute în stoc se constată o lipsă de 400 Ron considerată drept perisabilități.

Referitor la materialele de ambalat aflate în depozit, se constată un plus de 280 Ron aferent ambalajului carton finetti 8x400g și o lipsă în gestiune aferentă materialului pahar finetti 400g mono în valoare de 90 Ron, imputabilă gestionarului.

Lipsa din gestiune înregistrată în cazul stocului de produse finite în valoare de 134 Ron a fost determinată de o calamitate naturală.

Pentru stocul de mărfuri nu se constată diferențe la inventar.

După inventariere situația stocurilor societății Cream Line România SA se prezintă astfel:

Ron

Materii prime: valoarea de inventar 48.000 Ron < valoarea contabilă de intrare 48.400 Ron, de unde rezultă o ajustare necesară de 400 Ron

Materialele consumabile:

Carton finetti 8x400g: valoarea de inventar 1.120 Ron > valoarea contabilă 840 Ron. Rezultă un plus care nu se înregistrează în contabilitate.

Pahar finetti 400g mono: valoarea de inventar 12.000 Ron < valoarea contabilă 12.090 Ron, de unde rezultă o ajustare necesară de 90 Ron.

Produse finite: valoarea de inventar 10.586 Ron < valoarea contabilă 10.720 Ron, se va constitui o ajustare de 134 Ron.

Metode de organizare a contabilității stocurilor în cadrul SC Cream Line România S.A. Metoda inventarului permanent vs. Metoda inventarului intermitent

2.3.1. Generalități privind aspecte legate de intrările și ieșirile de stocuri

Cea mai mare pondere a tranzacțiilor de intrări și ieșiri de stocuri, în cadrul SC Cream Line România SA, o reprezintă cumpărările respectiv vânzările și consumurile de elemente de stoc.

În ceea ce privește cumpărările, în special de materii prime și ambalaje, Cream Line România SA angajează contracte de cumpărare cu furnizori interni și externi. În ceea ce privește contractele de vânzare pe care Cream Line România SA le încheie cu beneficiarii externi, ele îmbracă de regulă forma unor contracte cadru, urmând ca fiecare comandă efectuată de un client extern să constituie baza unui act adițional la contractul cadru. De asemenea, aceste contracte și acte adiționale stau la baza întocmirii facturilor de vânzare și ale avizelor de însoțire a mărfii ale Cream Line România SA către clienții săi.

În ceea ce privește consumurile de materii prime, politica internă a firmei prevede folosirea unui formular specific Internal transfer – Transfer intern, asociat cu un bon de consum.

Transferul de produse finite din fabrică în depozit se realizează de asemenea pe baza unui document specific, întocmit în limba engleză Finished product – Produse finite, căruia i se asociază un bon de transfer. De asemenea, trebuie menționat ca element de organizare internă a stocurilor în cadrul societății, că fiecare element de stoc are un corespondent într-o fișă de magazie.

Contabilizarea operațiilor de intrări și ieșiri de stocuri prin metoda inventarului permanent

În contabilitatea Cream Line România SA, operațiile privind utilizarea acestei metode se delimitează astfel:

Cumpărarea de materie primă (Lapte praf 1%) de la furnizorul intern SC Ducal SRL conform facturii 14 din data de 16.01.2011 (vezi anexa nr. 3), recepționată conform notei de intrare-recepție numărul 7 prezentată în Anexa nr. 4, valoarea materiei prime fiind de 18.000 Ron, TVA 24%, se contabilizează astfel:

Ieșirile elementelor de natura stocurilor – materii prime în procesul de fabricație (valoarea materiei prime la CMP fiind de 14.000 Ron) se contabilizează pe baza documentului IT – Bon de consum (colectiv) nr.30 din data de 20 ianuarie 2011 (vezi anexa 5).

Contabilizarea operațiilor de intrări și ieșiri de stocuri prin metoda inventarului intermitent

În cadrul acestei metode momentele sunt delimitate astfel:

Cumpărarea elementelor de natura stocurilor se consideră o cheltuială, înregistrându-se în contabilitate, ca de exemplu, în cazul materiilor prime ( valoare facturii fiind de 20.000 Ron, TVA = 24 % ) astfel:

Consumul în cadrul acestei metode se va deconta la sfârșit de lună, ceea ce impune în mod obligatoriu, inventarierea faptică a elementelor de natura stocurilor; în această situație valoarea ieșirilor se va determina conform relației:

E = Si + I – Sf (stabilit la inventariere)

Pe baza datelor din inventarierea stabilită, suma corespunzătoare stocului final (presupunem valoarea sa egală cu 16.000 Ron), se va înregistra:

Prin această operație, se înregistrează astfel, în contul 301, valoarea stocului final și raportându-ne la contul 601, rămâne astfel la nivelul cheltuielilor, valoarea ieșirilor.

Contabilitatea operațiilor privind stocurile fabricate

Metoda inventarului permanent

SC Cream Line România SA desfășurând activitate de producție materializată în produse finite, înregistrează aceste valori materiale la costul standard (prestabilit), cost cu care se va înregistra in contabilitate intrarea și descărcarea de gestiune pe tot parcursul anului.

Produsele finite se evidențiază la cost standard determinat pe bază de rețetar și de cheltuielile directe pe care le presupune realizarea produsului finit pentru o capacitate normală de producție de 25.200 kg de cremă.

Determinarea costului standard se face astfel:

Conform rețetelor prezentate mai sus vom avea cheltuieli cu materiile prime diferite, astfel vom calcula prețul per kg. pentru fiecare rețetă in parte.

Costul standard per kg pentru crema single (black):

Costul standard per kg pentru crema white:

Reflectarea în contabilitate a producției obținute la cost standard este prezentată mai jos pentru o producție de cinci sortimente evaluată la cost standard de 116.250,820 Ron, conform machetei înscrise în Anexa 6.

La sfârșitul lunii se calculează costul efectiv al produselor finite obținute și în mod obligatoriu se stabilesc diferențele dintre costul standard și costul efectiv de producție. Această diferență este preluată într-un cont de diferențe 348 – Diferențe de preț la produse prin înregistrarea sumei în roșu sau negru. Diferențele de preț aferente producției realizate se contabilizează după cum urmează:

118.520,63 Ron – 116.250,80 Ron = 2.269,83 Ron (diferențe nefavorabile)

Produsele finite obținute din procesul de producție au ca destinație principală vânzarea către clienți. Operația de vânzare presupune și scăderea din gestiune a produselor finite la preț standard contabilizăndu-se astfel:

La scăderea din evidență a produselor ieșite trebuie să se țină cont și de diferențele de preț ale produselor intrate în gestiune, diferențe calculate cu ajutorul coeficientului mediu de repartizare:

Cota348 = 144.558,11 x 0,0102 = 1.470,95 Ron

Stabilindu-se diferența aferentă ieșirilor o vom repartiza astfel:

Lipsurile constatate în procesul de gestiune a produselor finite, indiferent că sunt imputabile sau nu, se înregistrează:

711 345

Variația stocurilor = Produse finite

Semifabricatele rezultate care fac obiectul depozitării sunt contabilizate folosind contul 341.

341 711

Semifabricate = Variația stocurilor

Semifabricatele reflectă o anumită fază a procesului tehnologic, iar uneori pot fi vândute terților. Indiferent de modalitatea de ieșire, scăderea lor din evidență se face astfel:

711 341

Variația stocurilor = Semifabricate

Producția neterminată se găsește din punct de vedere tehnologic, ca stadiu între materia primă și semifabricate sau între semifabricate și produse finite și existența ei se evidențiază la sfârșit de lună astfel:

331 711

Produse în curs de execuție = Variația stocurilor

La începutul lunii următoare producția neterminată intră în procesul tehnologic și scăderea din evidență se face:

711 331

Variația stocurilor = Produse în curs de execuție

Metoda inventarului intermitent

În cadrul acestei metode momentele sunt delimitate astfel:

Obținerea de produse finite în sumă de 18.000 Ron, cost de producție.

La sfârșitul perioadei de gestiune (lunii), pe baza stocului final constatat în listele de inventariere de 10.586 Ron, se determină și se înregistrează costul produselor finite ieșite (presupunem stocul inițial 10.444 Ron).

Costul produselor finite ieșite = Stoc inițial + Intrări – Stoc final

= 10.444 Ron + 18.000 Ron – 10.586 Ron

= 17.856 Ron

Contabilitatea stocurile cumpărate fără facturi sosite

Metoda inventarului permanent

La nivelul societății există situații în procesul de aprovizionare când sunt primite bunuri fără factură, aceasta fiind primită ulterior. Cumpărătorul recepționează aceste bunuri conform avizului de expediție și pe baza datelor din contract, nota de recepție va fi completată conform datelor din contract.

În luna decembrie 2010 s-au achiziționat materii prime (zahăr) de la furnizor intern în valoare de 42.000 Ron, TVA – 24%; în ianuarie 2011 se primește factura în valoare de 45.000 Ron, TVA -24 %.

În luna decembrie 2010 se înregistrează recepția materiilor prime sosite fară factură:

În luna ianuarie 2011 la primirea facturii se efectuează următoarele operații:

se înregistrează stornarea operației la deschiderea exercițiului:

se înregistrează factura:

Sau:

la primirea facturii, se corectează cu diferențele în plus:

se înregistrează exigibilitatea TVA calculată la recepția materiilor prime:

În situația în care la primirea facturii valoarea acesteia era de 38.000 Ron, TVA -24%, în contabilitatea societății se efectuau operațiile:

corectarea la primirea facturii cu diferențele în minus:

evidențierea exigibilității TVA calculată la recepția materiilor prime:

Metoda inventarului intermitent

În cadrul acestei metode operațiile privind cumpărările de stocuri sunt structurate în următoarele moment (luând exemplul de mai sus):

În momentul primirii materiilor prime ( decembrie 2010 ) se efectuează următoarea înregistrare:

La primirea facturii (ianuarie 2011 ) se înregistrează următoarele operații:

se înregistrează stornarea operației la deschiderea exercițiului:

se înregistrează factura :

Sau:

la primirea facturii, se corectează cu diferențele în plus:

se înregistrează exigibilitatea TVA calculată la recepția materiilor prime:

2.3.4. Contabilitatea aprovizionării cu elemente de natura stocurilor în metoda inventarului permanent

Contabilitatea aprovizionării cu elemente de natura stocurilor în situația când datele din factură coincid cu datele din notele de recepție

Aprovizionare cu mărfuri de la un furnizor extern.

Societatea Cream Line România a achiziționat în luna decembrie 2010 mărfuri din import în valoare de 2.000 €, cursul de schimb la data achiziției fiind de 1€ = 4,2 Ron. Taxa vamală este de 10%, comisionul vamal de 0,5%. TVA este 24%, cheltuielile de transport pe parcurs intern = 300 Ron, cheltuieli de manipulare = 100 Ron, reducere comercială acordată de furnizor = 0,2%.

Înregistrarea datoriei față de furnizorul extern și intern:

Înregistrarea taxelor vamale și a comisionului vamal

Înregistrarea taxei pe valoare adăugată (TVA)

Aprovizionare cu materii prime de la un furnizor intern

Factura nr. 12/05.01.2011, emisă de S.C. Zaharul S.A. indică livrarea cantității de 10.000 kg. zahăr (materii prime) pentru S.C. Cream Line România S.A. Prețul unitar fără TVA este 3.5 ron/kg., rabat 10%, cheltuieli cu transportul facturat de furnizor fiind de 1000 ron, TVA 24%.

Înregistrarea facturii în contabilitate:

2.3.5. Contabilitatea ieșirilor de stocuri

Elementele de natura stocurilor ies din gestiunea societății în raport de natura lor ca de exemplu:

În cazul materiilor prime ponderea ieșirilor o reprezintă consumul de materii prime pentru nevoile producției ceea ce determină înregistrarea:

Materiile prime pot face și obiectul vânzării contabilizându-se în debitul contului 371 Mărfuri și 301 Materii prime. Însă în măsura în care au fost înregistrate la contul 371 iar la vânzare în contul 707 Venituri din vânzarea mărfurilor, acestea sunt incluse în cifra de afaceri. Pentru a se evita această situație este indicat ca vânzarea de materii prime și materiale consumabile să se înregistreze direct în contul 7588 Alte venituri din exploatare.

Facturarea materiilor prime, pentru prețul de vânzare de 6.000 Ron, conform facturii de vânzare nr. 26 din 25 ianuarie 2011, emisă către SC Chipita România SRL atestă vănzarea unor mărfuri aflate în contabilitatea societății Cream Line România SA.

Ieșirea din inventar, pentru valoarea contabilă:

O cale de ieșire a unor elemente de natura stocurilor o reprezintă trimiterea la terți pentru prelucrare. Cu privire la aceasta sunt de reflectat în contabilitate următoarele operațiuni:

Scăderea din evidență a materiilor prime de exemplu, care au fost trimise la prelucrare:

Cheltuielile cu ducerea și aducerea de la prelucrare sunt cuprinse în costul bunului ce rezultă din prelucrare. De exemplu dacă se consideră că din materiile prime trimise la terți rezultă ambalaje se vor contabiliza cheltuielile cu transportul în sumă de 200 Ron.

Manopera facturată de unitatea prestatoare trebuie de asemenea să se includă în costul bunului ce rezultă din prelucrare (ambalaje) – cheltuieli cu manopera 8000 Ron, TVA- 24%.

Procesul de prelucrare fiind încheiat, se recepționează intrarea ambalajelor în unitate:

În cadrul acestui capitol s-a urmărit realizarea unei comparații între cele două metode de organizare a contabilității prin prezentarea modurilor distincte de înregistrare a operațiilor.

În situația aplicării metodei inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiile privind existența și mișcarea elementelor de natura stocurilor, astfel că prin soldul conturilor se poate cunoaște situația scriptică a acestora, permițând un control permanent asupra modului de gestionare a lor.

În cazul metodei inventarului intermitent contul de stocuri intervine numai la sfârșitul lunii, când pe baza inventarului faptic se determină valoarea stocurilor care se blochează în acest cont diminuându-se cheltuielile cu elementele de stocuri înregistrate la un cont anume destinat acestui scop, cu ocazia intrărilor de stocuri. La începutul exercițiului lunar următor intervine din nou contul de stocuri, care se creditează cu valoarea stocului inițial fiind preluată din nou din contul de cheltuieli privind stocurile.

Dezavantajul este că în cadrul acestei metode nu se poate realiza controlul gestionar prin inventariere, deoarece nu este determinat stocul scriptic care apoi să fie comparat cu stocul de inventar.

SC Cream Line România SA nu utilizează metoda inventarului intermitent.

Contabilitatea analitică a stocurilor

Cream Line România SA folosește metoda cantitativ – valorică. Spre exemplificare anexăm la prezenta lucrare o copie a unei fișe de magazie pentru articolul Carton finetti 16x400g, prezentată în Anexa nr. 7. Gestionarul depozitului urmărește mișcările cantitative ale articolului, iar contabilitatea deschide fișa de evidență cantitativ- valorică pe fiecare articol, lunar efectuându-se punctaj între cele două fișe.

2.4. Analiza și valorificarea informațiilor privind stocurile în mecanismul de conducere al întreprinderii

2.4.1. Coordonate privind activitatea economico- financiară

Structuri privind bilanțul Cream Line România SA.

Ron

Structuri privind contul de profit și pierdere al Cream Line România SA.

Ron

2.4.2. Finanțarea activelor circulante

Un rol deosebit revine fondului de rulment care trebuie să asigure finanțarea permanentă a activelor circulante, astfel încât acestea să poată avea un volum mai mare decât datoriile curente. Pentru aprecierea dinamicii fondului de rulment și a măsurii în care acesta a putut acoperii necesarul de mijloace circulante, avem în vedere, pe de o parte că fondul de rulment depinde de creditul acordat clienților, de creditul acordat de furnizori precum și de volumul stocurilor iar pe de altă parte că fondul de rulment se formează din două categorii de resurse financiare, respectiv capitaluri proprii și credite bancare plus împrumuturile pe termen mediu și lung. Astfel fondul de rulment existent rezultă din calculul prezentat în tabelul următor:

Evoluția fondului de rulment Ron

Valorile pozitive ale fondului de rulment în cei doi ani și mai mult creșterea acestuia în anul 2009 față de anul 2010 arată o situație favorabilă cu privire la finanțarea activelor circulante.

Din calculul indicatorilor de echilibru financiar se poate observa că echilibrul financiar al întreprinderii prezintă o situație favorabilă (FR > NFR), societatea înregistrând o trezorerie netă pozitivă, ceea ce confirmă starea de echilibru financiar la nivelul întregii firme.

2.4.3. Nivelul și dinamica coeficientului asigurării cu fond de rulment

Analizând datele din Tabelul 1 se observă că atât valoarea coeficientului de finanțare a activelor circulante cu fond de rulment, care reflectă proporția în care fondul de rulment a participat la constituirea activelor circulante este pozitivă (0,06 respectiv 0,17 ) cât și cea a coeficientului de finanțare a stocurilor cu fond de rulment care exprimă proporția în care fondul de rulment participă la finanțarea stocurilor (0,10 respectiv 0,33 ). Totuși chiar dacă acești coeficienți sunt pozitivi valorile înregistrate de ei se mențin sub limitele normale. O valoare ce poate fi considerată normală este de 0,5 – 0,1.

Aceasta înseamnă că resursele financiare permanente participă într-un ritm moderat la formarea fondului de rulment și implicit la acoperirea activelor circulante.

TABEL 1.

2.4.4. Analiza stocurilor de materiale

Aprovizionarea întreprinderii cu resurse materiale este o funcție importantă a oricărei afaceri. Ritmicitatea aprovizionărilor, perioada optimă de stocare a resurselor materiale și a produselor finite, evitarea rupturilor , ca și a suprastocajelor în asigurarea resurselor sunt factori determinanți pentru asigurarea unei activități eficiente.

Analiza pieței de aprovizionare cu principalele materii prime

În cadrul analizei pieței de aprovizionare se studiază structura surselor de aprovizionare pe principalii furnizori și zone, precum și gradul de dependență față de anumiți furnizori. În acest scop, toate datele care fac referire la aprovizionarea cu resurse materiale sunt centralizate într-un tablou sintetic (tabelul 2) pentru evaluarea necesarului de aprovizionat în intervalul de timp: 01- 28 februarie 2011:

TABEL 2.

F1- furnizorul SC Zahărul Oradea SA

F2 – furnizorul SC Brenntag SRL

F3- furnizorul SC Ducal Internațional SRL

Din datele precedente se observă că peste 50 % din necesarul de aprovizionat provine din import. Primele două materii prime și materiale au un rol determinant în activitatea de producție a întreprinderii. Piața internă este segmentată în mai mulți furnizori, cu ponderi diferite în totalul aprovizionărilor interne. Un aspect important este faptul că societatea deține mai multe surse de aprovizionare la anumite materiale, fapt ce constituie o garanție a posibilității procurării resurselor necesare.

Analiza evoluției stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de afaceri

Analiza realizată pe un interval de timp de cinci ani, prezentată în Tabelul 3 evidențiază faptul că stocurile au înregistrat o evoluție oscilantă. În primii trei ani au crescut semnificativ, însă nu se poate spune că situația a fost mereu favorabilă întreprinderii deoarece numărul de rotații s-a redus, deci ritmul mediu al aprovizionărilor a scăzut, fie datorită:

creșterii cererii de piață pentru produsele proprii într-un ritm mai lent decât volumul producției;

existenței unei structuri necorespunzătoare a stocurilor de materiale necesare procesului de producție;

pierderii unor furnizori importanți la anumite materii prime și materiale.

În al patrulea an al perioadei de analiză, atât stocurile , cât și vânzările s-au diminuat, iar în ultimul an, se asistă la o creștere a stocurilor și a cifrei de afaceri, pe fondul unei accelerări a vitezei de rotație , deci la o reducere a imobilizărilor.

TABEL 3

Analiza stocurilor de materiale se referă și la determinarea rezervei în zile, respectiv a perioadei de timp în care societatea dispune de materiale pentru desfășurarea procesului de producție, în condițiile unui consum zilnic cunoscut (Tabel 4).

TABEL 4

Se constată că la materiile prime Ulei de bumbac și Pastă de alune se asigură continuitatea, în timp ce la materia primă Zahăr sunt necesare măsuri urgente pentru completarea stocului.

2.4.5. Analiza principalilor indicatori economico- financiari

Ratele de structură patrimonială oferă posibilitatea exprimării bilanțului în procente și permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului, oferind de asemenea posibilitatea realizării de analize comparative în timp și spațiu.

a) Rata stocurilor 2009 =

Rata stocurilor 2010 =

În ambele perioade de analiză nivelul acestui indicator se menține constant dar scăzut pentru valorile sale normale. Ținând cont de faptul că SC Cream Line România SA este o întreprindere cu activitate de producție nivelul acestui indicator ar fi trebuit să înregistreze un volum mai ridicat al stocurilor.

b) Rata lichidității curente (generale) 2009 =

Rata lichidității curente (generale) 2010 =

În cadrul firmei nivelul ratei lichidității curente se încadrează în limitele 1,06 – 1,20. O valoare recomandată acceptabilă este în jurul valorii de 2, care oferă garanția acoperirii datoriilor pe termen scurt pe seama activelor circulante. Astfel în cadrul firmei este o situație favorabilă ce evidențiază existența unui fond de rulment pozitiv.

În aceste condiții întreprinderea poate să-și onoreze obligațiile scadente pe termen scurt însă pe viitor firma ar trebui să aibă în vedere o creștere a acestui indicator la un nivel de 1,5 – 2,0 pentru o marjă de siguranță în cadrul firmei privind capacitatea acesteia de a-și onora obligațiile.

c) Rata lichidității intermediare 2009 =

Rata lichidității intermediare 2010 =

Lichiditatea intermediară a avut și ea o evoluție favorabilă, totuși nu se încadrează în limitele normale (0,8 – 0,1). Această situație poate evidenția probleme de onorare a plăților scadente.

d) Rata solvabilității generale 2009 =

Rata solvabilității generale 2010 =

Nivelul acestui indicator înregistreză atât în 2009 cât și în 2010 valori situate peste limita normală, valoarea minimă fiind de 1,4 ceea ce presupune că întreprinderea poate face față datoriilor.

e) Viteza de rotație 2009 =

Stocul mediu =

Viteza de rotație 2010 =

Acest indicator indică numărul de ori în care a fost rulat stocul de-a lungul exercițiului financiar. Nivelul ridicat al acestui indicator evidențiază o situație favorabilă pentru întreprindere.

Numărul de zile de stocare 2009 =

Numărul de zile de stocare 2010 =

Nivelul indicatorului arată că în unitate sunt stocate bunurile în anul 2009 timp de aproximativ 51 de zile. Această situație este considerată ca fiind favorabilă pentru întreprindere în condițiile în care în anul 2010 perioada de stocare a acestora scade la 44 de zile, indicând un semnal favorabil.

Situația financiară favorabilă în care se află SC Cream Line România SA este pusă în evidență și de respectarea corelației importante dintre ritmul de creștere al cifrei de afaceri și ritmul de creștere al stocurilor. O situație financiară normală se caracterizează prin următoarea corelație: indicele cifrei de afaceri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egal cu indicele stocurilor ( I CA > I st ).

I CA =

I st =

Corelația dintre acești doi indicatori la SC Cream Line România SA este considerată a fi normală și anume I CA – 115,8 % mai mare decât I st – 114,7 %.

2.5. Concluzii și opinii

Cream Line România SA este o societate cu un departament financiar- contabil bine conturat. Evidența gestiunilor este în general bine organizată în concordanță cu principiile generale ale contabilității.

Dintre aspectele negative sesizate, putem remarca lipsa evidențierii conturilor de producție în curs, agreându-se o inventariere lunară a producției neterminate, descompunerea acesteia conform rețetarului și transferul scriptic al materiilor prime rezultate din producție în depozit în ultima zi a lunii, precum și consumarea lor imediată, în prima zi a lunii următoare.

Apreciem metoda folosită, destul de protejată din punct de vedere fiscal, dar lipsită de acuratețe din punct de vedere contabil.

Măsuri care pot fi luate pe termen scurt, dar și pe termen lung:

Organizatorice: valorificarea prin vânzare a unor active și mijloace fixe; îmbunătățirea sistemului de aprovizionare și depozitarea a materiilor prime și materialelor.

Manageriale: sporirea responsabilității personalului din conducerea executivă prin delegarea clară a responsabilităților; introducerea unui sistem mai performant de prelucrare automată a lucrărior financiar-contabile la nivelul secțiilor și a compartimentelor centrale.

Financiare și comerciale: creșterea volumului de export prin promovarea de noi sortimente și adaptarea la cerințele pieții; obținerea de materii prime de calitate și la prețuri mai reduse, în condiții avantajoase de plată corelate cu durata ciclului de fabricație; livrarea produselor către clienți cu capacitate de plată; obținerea de credite în condiții avantajoase pentru achitarea datoriilor; studierea atentă a pieței în legătură cu: cererea, oferta, concurența, mediul general, materii prime și materiale, forța de muncă, resurse financiare și informaționale, rețele de distribuție și strategii de promovare; introducerea în fabricație numai a produselor care asigură desfacerea prin contracte sau comenzi ferme, produse carea sigură o valorificare superioară a materiilor prime asigurând totodată un nivel tehnic și calitativ competitiv și costuri de producție cât mai reduse.

Tehnice și tehnologice: trebuie elaborate tehnologii de execuție, asigurând condiții de calitate și parametrii tehnico-funcționali, precum și încadrarea în normele de consum, de manoperă și materiale; stabilirea ciclurilor tehnologice să se facă pe baza tehnologiilor de execuție.

BIBLIOGRAFIE

Feleagă Niculae, Bazele contabilității. O abordare europeană și internațională

Malciu Liliana Editura Economică, București, 2002.

Bunea Ștefan

Feleagă Niculae, Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București,

Feleagă (Malciu) Liliana 2003.

Feleagă (Malciu) Liliana, Contabilitate financiară. O abordare europeană și

Feleagă Niculae internațională. Contabilitate financiară aprofundată,

Volumul 2, ediția a doua, Editura Economică, București, 2007.

Ristea Mihai, Contabilitatea societăților comerciale, vol. I, ediția a 3-a rev.

Dumitru Graziella C Editura Universitară, București, 2009.

Ristea Mihai, Contabilitate financiară a întreprinderii, Editura Universitară,

Baviță Ilie București, 2005.

Vâlceanu G, Analiză economico- financiară, Editura Economică, București

Robu V, Georgescu N 2005.

*** Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor

Internaționale de Contabilitate. IAS 2 – Stocuri, Editura

Ceccar, București, 2004

*** Standarde Internaționale de Raportare financiară: incluzând

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 2), Editura

Ceccar.

*** O.M.F.P nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea

Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene

publicat în Monitorul Oficial nr.766 care a intrat în vigoare la

data de 1 ianuarie 2010

ANEXE

Anexa nr. 1 Organigrama Societății Cream Line România S.A.

Anexa nr. 2 Listă de inventariere

Anexa nr. 3 Factura

Anexa nr. 4 Nota de recepție și constatare de diferențe

Anexa nr. 5 Bon de consum

Anexa nr. 6 Costul standard

Anexa nr. 6 Costul standard (continuare)

Anexa nr. 7 Fișa de magazie