Politica Ue în Domeniul Ocupării Forței de Muncă, Educației și Formării Profesionale

=== 3b23f6db536cbfdf84ad925982c064dde55911ad_580973_1 ===

INTRODUCERE

În lucrarea sa tratând problematica politicii sociale, T.H. Marshall considera că scopul declarat al politicii sociale este bunăstarea, cu rezerva unei distincții nete intre politica socială și încercările de a o eticheta cu atributele bunăstării. A caracteriza preocupările provenite din domeniul politicii sociale ca fiind subordonate în exclusivitate bunăstării implică acceptarea opiniilor referitoare la statutul bunăstării așa cum rezultă din orientările diferiților autori consacrați în domeniu – N. Barr, T.H. Marshall, P. Spieker, H. Wilensky, R.M. Titmuss. Așa cum au demonstrat studiile recente, politicile bunăstării sunt izvorâte nu atât din preocuparea umanitară de a răspunde nevoilor populației, ci, mai ales, ca răspuns la modificările sociale contemporane de atenuare a conflictelor sociale.

Mulți economiști au definit economia considerând bunăstarea ca referință. Primii reprezentanți ai școlii neoclasice: Jevons, Edgeworth, Marshall și mai apoi John Hicks și R.G.D. Allen au formulat "convingerea utilitariană a bunăstării" după care "ceea ce este cel mai bine pentru cei mai mulți” se bazează pe structurarea legilor și a instituțiilor în societate, astfel încât suma utilităților indivizilor să fie maximizată. Lângă acești economiști se adaugă A. Pigou, F. Hayek, V. Pareto, J.K. Galbraith, care completează conceptul de bunăstare economică și socială cu noi dimensiuni.

Concentrând opiniile diferiților autori, se pot formula următoarele concepții:

(a).bunăstarea economică are la bază o determinare cantitativă rezultând din consumul efectiv de bunuri și servicii; cu cât acest consum este mai diversificat, complex și bogat cantitativ, cu atât bunăstarea este mai ridicată. Se creează o corelație direct proporțională intre consumul individului, grupului, societății și nivelul de bunăstare;

(b).evaluarea monetară a volumului de bunuri și servicii consumate conduce la aprecierea după care bunăstarea depinde de cât de mult se cheltuiește pentru ea. În această direcție apar două situații apreciative: prima, după care consumul unei cantități mari de bunuri și servicii se face la prețuri scăzute, a doua, consumul unei cantități reduse la un preț ridicat. Bunăstarea va avea în acest caz o "valoare" mai ridicată dacă este apreciată după prețul produselor consumate;

(c).bunăstarea rezulta dintr-un grad cât mai înalt de satisfacție sau utilitate perceput de consumator. Dat fiind caracterul eminamente subiectiv al utilității, bunăstarea ca și mecanismele producerii sale vor avea o nuanță subiectivă.

E de la sine înțeles că punctele de vedere ale celor care le-au exprimat reflectă poziția și reacția față de o anume concepție care în viziunea lui Galbraith capăta conotația de "societate perfectă" ce are drept scop, la ordinea zilei, binele omului.

Dacă obiectivul economiei este de a crea utilități pentru a satisface trebuințe și dacă nemulțumirea socială apare în societățile în care există evidente inegalități apare firesc ca fiecare națiune să-și conceapă și să realizeze un sistem producător de bunăstare economico-socială sau o economie a bunăstării. Contopirea economiei cu politică se realizează în acest punct, deoarece individul în viața zilnică încearcă să sugereze asemenea măsuri prin care să se înfăptuiască maximum de bunăstare.

Am ales această temă deoarece am considerat că, în prezent, când Uniunea Europeană a înregistrat cea mai amplă extindere care are implicații directe asupra statutului european al României, politica socială reprezintă o reală problemă a Uniunii Europene, a instituțiilor sale, a tuturor statelor membre și candidate la integrare.

Protecția socială este o temă de importanță majoră în perioada actuală și un domeniu într-o perpetuă schimbare, datorită fenomenelor economice și sociale care au loc în întreaga lume. Pe lângă acest lucru, motivația alegerii acestei temei de cercetare constă în:

– radiografierea protecției sociale la nivelul statelor UE și România;

– abordarea cadrului conceptual al protecției sociale și a celor două componente ale sale: asigurările sociale și asistența socială;

– semnificația politicilor sociale în asigurarea bunăstării sociale;

– abordarea și identificarea problemelor cu care se confruntă protecția socială a șomerilor;

– descrierea reglementărilor legislative, în ceea ce privește protecția socială a șomerilor;

– necesitatea implementării strategiei europene privind flexicuritatea;

– actualitatea problemelor cu care se confruntă tinerii pe piața forței de muncă;

– importanța cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor la nivelul statelor europene cu particularizarea acestora la nivelul României;

Protecția socială pe care UE o promovează pentru toate țările membre și mai ales pentru regiunile din interiorul său a suferit numeroase schimbări de-a lungul timpului. De aceea doresc să scoatem în evidență aspectele legate de protecția socială a persoanelor pornind de la necesitatea, conținutul și rolul protecției sociale, continuând cu sistemul de protecția sociala a șomerilor și prezentând în detaliu un fenomen inerent oricărei economii – șomajul.

În urma studierii unei ample bibliografii, care a inclus documente oficiale ale Uniunii Europene, lucrări de specialitate și publicații din țară și din străinătate care abordează problematica politicii sociale, am considerat oportun să structurez lucrarea pe următoarele capitole:

CAPITOLUL I. POLITICA SOCIALĂ ȘI DE OCUPARE

CAPITOLUL II. CAPITOLUL II. PARTICULARITĂȚILE ȘOMAJULUI ÎN RÂNDUL TINERILOR ȘI PIAȚA FORȚEI DE MUNCĂ DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL III. CAPITOLUL III. PRIVIND PRIN OCHELARI: TINERII, MUNCA ȘI TRANZIȚIA DINTRE EDUCAȚIE ȘI OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ÎNTR-UN POST-BREXIT UK

CONCLUZII

Consider că pentru Romania o politică socială eficientă este un imperativ al timpului. De aceea, obiectivele de stat în domeniu trebuie să fie similare cu cele a majorității partidelor politice, pentru a păstra o continuitate fermă pe plan social, apărarea și afirmarea cursului social în fața instituțiilor și organismelor internaționale.

CAPITOLUL I. POLITICA SOCIALĂ ȘI DE OCUPARE

1.1 Concepte de bază

Cu o istorie relativ scurtă, de aproximativ un secol, cu un suport teoretic chiar și mai tânăr, de aproape jumătate de secol, aflate într-un proces continuu de transformare, completare și redefinire, politicile sociale necesita în continuare clarificări teoretice înainte de a analiza politicile sociale europene. Termenul de politici sociale se referă la activitățile desfășurate prin intermediul statului (strategii, programe, proiecte, instituții, acțiuni, legislație) care influențează bunăstarea individului, familiei sau comunității într-o societate.

Evident, politicile sociale europene sunt acelea promovate de către Uniunea Europeană ca instituție suprastatală, dar și cele promovate de fiecare dintre statele Europei, cel mai adesea numite în literatura de specialitate "state ale bunăstării sociale".

Pierson (1991) distinge trei tipuri de bunăstare:

• bunăstarea socială, care, în sens larg, se referă la furnizarea sau primirea, (recepționarea) colectivă a bunăstării;

• bunăstarea economică, care descrie acele forme ale bunăstării asigurate

prin intermediul mecanismelor pieței sau ale economiei oficiale;

• bunăstarea de stat, care se referă la asigurarea bunăstării sociale prin

intermediul statului.

Statul bunăstării desemnează statul capitalist (în special occidental) de după cel de-al II-lea război mondial, care s-a constituit într-o modalitate specifică de guvernare pe baza consensului social, prin îmbinarea eficienței sistemului economiei de piața cu solidaritatea socială și umanismul politicilor sociale redistributive. Nicholas Barr consideră că există “trei probleme care generează complicații în cazul termenului de stat al bunăstării”:

Prima problemă se referă la faptul că bunăstarea indivizilor derivă și

din alte surse decât statul. Barr enumera, pe lângă stat:

– piața, care fumizează bunăstare "ocupațională" prin intermediul veniturilor primare; acumulările individuale, care prin intermediul asigurărilor individuale private și economiilor furnizează, de asemenea, bunăstare; bunăstarea voluntară, pe care o plasează atât în organizațiile voluntare, cât și în familie.

Modalitățile de furnizare a bunăstării sunt, de asemenea, multiple. Există servicii și beneficii care satisfac nevoile indivizilor, deci le furnizează bunăstare, finanțate și produse de către stat, dar pot fi finanțate de către stat și produse de/prin sectorul privat, de exemplu, servicii medicale sau medicamente gratuite.

Limitele, "granițele" statului bunăstării nu sunt clar definite.

În modelele occidentale de state "ale bunăstării", statul tinde să formeze împreună cu celelalte instituții "producătoare" de bunăstare individuală-sistemul piață, familia și instituțiile nonprofit (biserica, asociațiile profesionale și organizațiile caritabile) – rețele de securitate socială.

Bazat pe principiul subsidiarității, sistemul de protecție socială are ca obiectiv satisfacerea nevoilor minimale ale fiecărui cetățean. Principiul subsidiarității presupune atât complementaritatea măsurilor de protecție între piața, familie, comunitate, instituții comunitare caritabile, stat și, în ultima vreme, instituții supranaționale (Uniunea Europeană), sau Internaționale (FMI, Banca Mondială etc.), cât și o coerentă și complementaritate între instituțiile statului, pe axa central-locală, în furnizarea serviciilor sociale și între Uniunea Europeană și guvernul din fiecare stat membru.

Rezultă necesitatea preluării de către stat, în ultimă instanță, a tuturor sarcinilor de protecție neîndeplinite sau îndeplinite nesatisfăcător de către celelalte instituții, iar în cazul Uniunii Europene, a preluării de către instituțiile comunitare a problemelor care depășesc granițele statelor sau capacitatea lor de a le soluționa. Se poate vorbi deci de două tipuri de subsidiaritate:

a) pe orizontală, în privința relației piața – familie – comunitate – stat. În ultimă instanță, putem adăuga după stat și instituțiile transnaționale, care intervin în general indirect, prin influențarea pieței, a organizațiilor societății civile și statului, dar care în situații de calamități naturale, războaie etc. când practic nici statul nu mai poate face față necesitaților populației, intervin direct.

b) pe verticală, în privința instituțiilor implicate: nivel comunitar – național – regional – local. Aici se poate, de asemenea, adăuga un supranivel, cel internațional (mondial sau continental), dar el este important în sensul subsidiarității poate doar în țările aparținând unor uniuni formale de state, precum Uniunea Europeană.

Rolul statului în această "ecuație" a subsidiarității este acela de a prelua, ca o ultimă "plasa de siguranța", pe cei care "scapă" plaselor de protecție ale celorlalte instituții amintite. Aceasta face ca toate segmentele sociale, toți indivizii să fie protejați și să atingă, în virtutea drepturilor lor de cetățeni, cel puțin un nivel minim de satisfacere a nevoilor.

Indiferent de modelul de politica socială promovat, în statele occidentale avansate abordarea protecției sociale are o logică internă ce ține de sistem ca întreg și, cel puțin teoretic, nici un grup social nu este complet ignorat de instituțiile furnizoare de bunăstare socială.

Există mai multe tipuri de beneficii de tip social:

a) în funcție de natura beneficiului:

– beneficii în bani – acestea formează, în general, sistemul de securitate socială;

– beneficii în natura – în bunuri sau servicii.

b) în funcție de natura dreptului de a beneficia:

– Beneficiile contributorii sunt cele acordate doar pe baza unei contribuții anterioare a beneficiarului la un fond anume; pensiile, ajutorul de șomaj, asigurările pentru accidente de muncă și, în bună măsură, asigurările de sănătate sunt beneficii plătite doar celor care au contribuit la fondurile respective. Ele se numesc, în general, asigurări sociale, iar cuantumul contribuției și al beneficiilor este determinat de calcularea riscului de a se produce evenimentul asigurat.

– Beneficiile necontributorii sunt cele acordate fară plată unei contribuții prealabile și se acordă de la bugetul de stat, pe baza drepturilor de cetățean. Unele se acorda tuturor cetățenilor și sunt beneficii universale (educația gratuită, alocația pentru copii, serviciile medicale de urgență care sunt gratuite), sau asistenta socială – beneficiul se acorda tuturor indivizilor aflați în situații de risc (ajutor social pentru cei săraci, servicii în instituții pentru copiii în situații de risc, diverse forme de ajutorare a persoanelor cu handicap, burse sociale pentru studenți etc.)

Se cuvin, totodată, subliniate două aspecte semnificative privind implicarea statului în protecția socială a cetățenilor, și anume:

• până spre sfârșitul secolului XIX practic nu au existat politici sociale (statul nu și-a asumat responsabilități privind protecția socială a cetățenilor); reformele sociale și-au extins gradul de acoperire de la protecția celor care lucrau sau au lucrat,fără a exista riscul pierderii veniturilor din muncă (pentru accidente de muncă, pensii, șomaj), la familiile acestora (pensii de urmaș, asigurări de sănătate pentru întreaga familie) apoi la protecția celor care nu puteau să lucreze (persoane cu handicap, copii fără susținători legali), deși pentru aceștia existaseră și anterior instituite și măsuri de protecție și de abia după cel de-al doilea război mondial unele măsuri de protecție s-au generalizat la întreaga populație (asigurări de sănătate universaliste, ajutor social, alocații pentru copii). Pe fondul creșterii masive a implicării statului în protecția socială a indivizilor și a creșterii rapide a cheltuielilor sociale ca procent din PIB, în anii '50 în statele europene au apărut primele tratate și instituții transnaționale europene, instituții care au influențat ulterior politicile sociale la nivelul întregii Europe.

1.2 Istoricul politicii sociale

Câteva evenimente au marcat istoria integrării europene din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Iată-le într-o prezentare sintetică.

– 1950 – Declarația Schumann a dus la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului care promova ideea creării pieței comune. Principala temere se referea la posibilitatea apariției unei distorsiuni a competiției, care ar fi condus la "dumping" social.

Au fost identificați doi factori care puteau conduce la dumping social:

– nivelul scăzut al contribuțiilor la sistemul de securitate socială;

– faptul că în unele țări (în special Italia) femeile erau plătite mai puțin,

comparativ cu bărbații, pentru aceeași muncă.

Concluzia: nu se poate crea o piața comună fără armonizarea securității sociale și înlăturarea inegalității de plată a femeilor și bărbaților.

– În Tratatul de la Roma (1957) progresul social era văzut ca rezultat

natural al dezvoltării economice. Scopul economiei era acela de a îmbunătății

standardele de viață și de muncă ale muncitorilor. Tratatul prevedea câteva angajamente obligatorii pentru țările membre:

– libera circulație a muncitorilor;

– coordonarea sistemelor de securitate socială;

– plata egală pentru femei și bărbați.

Obiectivul principal al Tratatului de la Roma era îmbunătățirea activităților de securitate socială în ceea ce-i privește pe muncitori. În Tratat nu se vorbea despre drepturile cetățenilor, ci numai despre muncitori și firmele angajatoare.

– Regulamentul nr. 3, adoptat în ianuarie 1958 (părintele Regulamentului nr. 49, adoptat în 1971) prevedea crearea unui Fond Social European.

– Actul Unic European (1986) conținea directive privind sănătatea și siguranță la locul de muncă:

– Comunitatea avea posibilitatea să adopte directive prin care să definească cerințe minime privind sănătatea și siguranță la locul de muncă.

Actul constituia, de asemenea, începutul construirii dialogului între partenerii sociali europeni. Confederațiile Patronatelor și Sindicatelor nu au avut nici un rol în adoptarea deciziilor privind politicile sociale europene până în anul 1986. În acel an au apărut Fondul pentru Agricultură, Fondul pentru Dezvoltare Regională, Fondul pentru Coeziune Economică și Socială.

Carta Europeană privind Drepturile Fundamentale ale Muncitorilor decembrie 1989) a fost primul acord privind definirea drepturilor muncitorilor, acord motivat nu de teamă de distorsiune a competiției, ci de obiectivul realizării progresului social, care se refereau la:

– dreptul la libera circulație pentru a putea exercita orice profesie în oricare din țările UE în aceleași condiții ca și cetățenii țării respective;

– dreptul la muncă și la o remunerate echitabilă;

– dreptul la ameliorarea condițiilor de viața și de muncă;

– dreptul la protecție socială;

– dreptul la libertatea de asociere;

– dreptul la formare profesională;

– dreptul la egalitate de tratament între femei și bărbați;

– dreptul la informare, la consultare și la participare a lucrătorilor;

– dreptul la protecția sănătății și a securității;

– Tratatul de la Maastricht (1992) prevedea:

– în articolul 2: "atingerea unui nivel înalt al protecției sociale și ocupării forței de muncă"; "realizarea coeziunii economice și sociale și a solidarității dintre statele membre"; semnarea unui "Protocol Social".

– Tratatul de la Amsterdam (1997) prevedea:

Reintegrarea în Tratat a Protocolului Social de la Maastricht.

Integrarea unui nou articol care viza elaborarea unei strategii coordonate de promovare a ocupării forței de muncă. Introducerea acestui articol avea o dimensiune politică importantă. În momentul semnării Tratatului, Comunitatea se afla în mijlocul unui proces de construire a Uniunii Economice și Monetare, perioada în care șomajul înregistra un nivel foarte ridicat, creșterea economică era foarte slabă, eforturile de reducere a deficitului bugetar erau mari. Toate acestea au creat efecte secundare asupra ocupării forței de muncă. Era foarte dificil pentru statele membre să creeze politici ambițioase orientate în această direcție.

Recunoașterea, pentru prima dată în istoria Comunității, a drepturilor

fundamentale ale cetățenilor: "Uniunea se fundamentează pe principiile libertății, democrației, respectului pentru drepturile omului, al libertăților fundamentale și al legii, principii comune tuturor statelor membre."

Așadar, pentru prima dată apare ideea de Uniune a cetățenilor. În Tratatul de la Roma se vorbea numai despre muncitori/firme și drepturile lor. Începând cu Tratatul de la Amsterdam, se vorbește despre cetățeni și drepturile acestora. Diferență majoră consta în faptul că, în afară de liberă circulație a muncitorilor. acum se poate vorbi și despre libera circulație a cetățenilor (muncitori sau nu). Pentru a obține însă dreptul de rezidența într-un stat membru al Uniunii trebuie făcută dovada existenței unei slujbe sau a unor mijloace proprii de întreținere. Sunt prevăzute, de asemenea, condițiile care trebuie îndeplinite pentru a primi dreptul la rezidenta. Există trei directive referitoare la studenți, pensionari/vârstnici și la o a treia categorie de persoane numită, în glumă, "playboy". Directiva prevede că dacă nu ești nici student, nici vârstnic atunci trebuie să fii foarte bogat ca să te califici pentru obținerea dreptului la rezidență. Acestea sunt limitele între care se poate vorbi despre o liberă circulație a cetățenilor.

Un alt aspect este teamă de așa-numitul "turism social". Teama o au în special țările cu sisteme de securitate socială de tip Beveridge, cu beneficii sociale foarte generoase (de ex. Danemarca), care consideră că cetățenii din alte state membre ale Uniunii pot fi atrași să se stabilească aici nu pentru o slujbă, ci pentru a obține aceste beneficii.

În momentul de față, se poate vorbi despre patru provocări comune la care sunt supuse în mod individual toate țările membre ale Uniunii Europene:

– Îmbunătățirea performanțelor privind ocuparea forței de muncă

Rata șomajului în Uniune este încă foarte mare, iar cea a ocupării forței de muncă este încă prea mică. În Uniune ca întreg, doar aproximativ 60% dintre persoanele cuprinse în intervalul de vârsta 15-65 de ani sunt ocupate pe piața muncii, comparativ cu SUA – 74% și Japonia – 75%. Acest fapt determina acumulări reduse la fondurile pentru securitatea socială sau o taxare ridicată, deoarece cu cât procentul de ocupare este mai mic, cu atât nivelul taxelor și contribuțiilor la sistemul de securitate socială este mai mare.

– Reconcilierea dintre imperativul competitivității economice și cel al

bunăstării sociale. Există o teamă permanență ca tinzând spre competitivitate economică poate fi pusă în pericol creșterea bunăstării sociale.

– Adaptarea la progresul tehnic (restructurare industrială și organizarea optimă a muncii).

– Rezolvarea dezechilibrelor create de procesul de îmbătrânire a populației. Tendința de îmbătrânire a populației apare în toate cele 15 state membre ale UE ( 2003) pe fondul creșterii speranței de viață în toate țările, dar în special în Danemarca, Suedia și al scăderii dramatice a ratei natalității, mai ales în Germania, Italia și Spania. Consecințele îmbătrânirii populației sunt dramatice pentru finanțarea sistemului de pensii. Unii spun că aceasta este o problemă pur națională care ar trebui rezolvată la nivel național, alții considera că este o provocare la nivel european și ar trebui soluționata la acest nivel.La nivelul Uniunii Europene putem vorbi despre trei imperative importante, și anume:

– Construirea unei Europe pentru cetățeni. Drepturile fundamentale ale cetățenilor reprezintă elementul cheie al identității europene: pe agenda Conferinței din decembrie 2000 de la Nișa s-au aflat discuțiile privind adoptarea unor reglementări precise privind drepturile fundamentale ale cetățenilor.

– Succesul extinderii UE prin ajutorul acordat țarilor candidate care trebuie să se apropie cât mai mult de "Modelul Social European".

– Reconcilierea Uniunii Economice și Monetare cu coeziunea economică și socială.

1.3 Obiectivele și instrumentele politicii sociale și de ocupare europene

Într-o concepție modernă, integratoare, protecția socială reprezintă un ansamblu de acțiuni întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecințelor unor evenimente considerate ca „ riscuri sociale" cu influență directă sau indirectă asupra nivelului de trai al întregii populații. Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce își schimbă ritmurile și sensurile, șomajul a devenit o problemă macrosocială ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice și politico-ideologige.

Situația persoanelor în dificultate, precum și eficiența reală a sistemului de protecție socială destinat acestora, depinde în mare măsură de corelația dintre nivelul dezvoltării economice a țării și calității vieții familiei, pe de o parte și politica socială promovată de stat, responsabilitatea și rolul protector, socializator al familiei, atitudinea întregii societăți față de generația în căutarea unui loc de muncă și capitalul uman al țării, pe de altă parte.

Una dintre provocările majore ale Uniunii Europene este aceea de a promova ocuparea forței de muncă precum și creșterea economică, fără a pierde suportul politic prin reducerea protecției sociale pentru angajare. Flexicuritatea a fost una dintre cele mai discutate subiecte ale politicii privind piața muncii în ultimii ani. A fost văzută ca un mijloc de rezolvare a problemelor privind nivelul scăzut de ocupare a forței de muncă, al ratei ridicate a șomajului și ca un mijloc de conservare a ceea ce a fost perceput ca fiind nucleul modelului social european, ca un grad ridicat de securitate a cetățenilor.

În condițiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare și restructurare, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecție socială, de la măsurile pasive la cele active și prin promovarea de măsuri de prevenire a șomajului, în special în rândul tinerilor și a persoanelor expuse riscului de a deveni șomeri de lungă durată. În acest context, prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României și a organismelor specializate în vederea elaborării unor măsuri speciale de formare profesională pentru tineri și adulți, în concordanță cu cerințele pieței muncii.

Problema protecției sociale este una complexă, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic. Așa cum politicile economice ale statelor lumii nu mai pot ignora sau ocoli problemele sociale precum sărăcia și bunăstarea socială, tot așa politicile sociale nu pot eluda aspecte legate de eficiență și eficacitate economică. De aceea, se poate afirma că fundamentarea teoretică a protecției sociale reprezintă o temă de actualitate care provoacă interes și în țara noastră. Sistemul de protecție socială a fost îmbogățit, perfecționat și reformat în pas cu evoluțiile în domeniu din țările dezvoltate, sub influență germană și franceză, în principal. Cu unele particularități, o asemenea evoluție a avut loc și în anii regimului comunist. România a ieșit din acest regim cu un sistem de protecție socială care, prin construcția sa, poate fi apreciat ca modern.

Consolidarea protecției sociale constituie o premisă obligatorie pentru stabilitatea forței de muncă și pentru o creștere economică durabilă. Fiecare țară în mod independent își formulează propria strategie și politică privind piața muncii cât și protecția socială a persoanelor apte de muncă, respectiv dezvoltarea pieței muncii, luând în considerare specificitatea concretă a acestora, atât din punct de vedere al modelului politic adoptat cât și din punctul de vedere al culturii, precum și al nivelului dezvoltării economice a națiunilor.

OBIECTIVE ȘI INSTRUMENTE

Obiectivele și instrumentele politicii sociale sunt.

A. Asigurarea locurilor de muncă

* prevederile care vizează locurile de muncă din Tratatul de la Amsterdam;

* Fondul Social European.

B. Inițiativele comunitare și măsurile inovatoare

C. Implementarea libertății de mișcare

* recunoașterea reciprocă a diplomelor și perioadelor de studiu;

* securitatea socială a persoanelor care se deplasează în cadrul UE:

* Agenția Europeană a Locurilor de Muncă.

D. Promovarea învățământului și pregătirii

– programul de pregătire LEONARDO DA VINCI;

– programul de pregătire SOCRATES.

E. Egalitatea șanselor pentru bărbați și femei

* directiva referitoare la salarizarea nediferențiată;

* directiva privind tratamentul nediferențiat;

* tratamentul nediferențiat în domeniul social;

* concediu de maternitate/paternitate;

* povara dovezii.

F. Îmbunătățirea condițiilor de muncă

* organizarea timpului de lucru;

* documente scrise privind drepturile și obligațiile ce decurg din relațiile de la locul de muncă;

* drepturile salariaților în momentul schimbării locului de muncă;

* protecția angajaților în cazul insolvabilității patronilor lor;

* directiva privind excesul de personal;

* Consiliul European al Muncii;

* integrarea lucrătorilor;

* slujbele fără normă întreagă;

* siguranță și protecția sănătății la locul de muncă.

G.Promovarea sistemului de protecție socială

H. Integrarea socială

CAPITOLUL II. PARTICULARITĂȚILE ȘOMAJULUI ÎN RÂNDUL TINERILOR ȘI

PIAȚA FORȚEI DE MUNCĂ DIN ROMÂNIA

Șomajul în rândul tinerilor a devenit o prioritate pentru Uniunea Europeană. Globalizarea, schimbările economice ciclice și evoluția rapidă a pieței forței de muncă necesită o nouă politică publică și noi abordări pentru a stimula integrarea tinerilor pe piața muncii. Această capitol intenționează să evidențieze efectele și eficiența politicii publică care susține piața muncii în Uniunea Europeană și în România.

Concluzia este că România adoptă măsuri importante pentru facilitarea ocupării forței de muncă a tinerilor și scăderea șomajului, dar măsurile și strategiile implementate au înregistrat progrese limitate și sunt necesare mai multe soluții inovatoare.

Șomajul în rândul tinerilor este mai mult ca niciodată o prioritate pentru Uniunea Europeană, deoarece mai mult de 4,5 milioane de persoane cu vârste între 18 și 24 de ani sunt șomerii de astăzi în Europa. Problema cum să creeze măsuri eficiente pentru integrarea tinerilor pe piața muncii se referă la întreaga Europă iar costul acestor măsuri rămâne în continuare foarte ridicat. Politica socială la nivel european iar politicile naționale sociale sunt importante pentru a aborda șomajul în rândul tinerilor. Consiliul Miniștrilor Tinerilor a adoptat Strategia Tineretului Uniunii Europene pentru perioada 2010-2018.

Strategia are două obiective generale: asigurarea de oportunități mai mari și egale pentru tineri în educație și pe piața forței de muncă și promovarea cetățeniei active și a incluziunii sociale pentru toți tinerii (Rezoluția Consiliului, 2009). Deși condițiile de viață ale tinerilor s-au îmbunătățit și se îmbunătățesc în continuare, există provocări cu care trebuie să se confrunte. Acest capitol va explora politicile care sprijină integrarea tinerilor pe piața muncii și efectele acestor politici asupra șomajului și a pieței forței de muncă din România.

Am folosit datele statistice de la Eurostat și de la Institutul Român de Statistică pentru a analiza șomajul în rândul tinerilor. Am explorat caracteristicile politicilor care sprijină integrarea tineretului în piața muncii utilizând analizele textuale și contextuale. Am folosit de asemenea o analiză comparativă pentru a examina situația pieței muncii în România în perioada 2004 – 2014, precum și unele paralele cu Uniunea Europeană.

2.1 Șomajul. Definiție și caracteristici

Șomajul este un fenomen prezent în toate țările lumii și afectează o parte a populației active, indiferent de pregătire socio-profesională, sex, rasă, vârstă etc. Șomajul se poate caracteriza ca o stare negativă, de dezechilibru a economiei, care afectează o parte din populația activă disponibilă, prin neasigurarea locurilor de muncă. Starea de dezechilibru apare când oferta de muncă venită din partea populației este mai mare decât cererea de muncă exprimată de angajatori.

Când cererea de muncă venită din partea angajatorilor este mai mică decât oferta de muncă din partea populației, o parte din oferta de muncă nu va fi satisfăcută. Această situație de dezechilibru de pe piața muncii reprezintă un exces de ofertă și se numește șomaj.

Conform Віrouluі Ιntеrnațіonal al Muncіі еѕtе șomеr orіcе pеrѕoană carе arе maі mult dе 15 anі șі îndеplіnеștе concomіtеnt următoarеlе condіțіі:

еѕtе apt dе muncă;

nu arе loc dе muncă;

еѕtе dіѕponіbіl pеntru o muncă ѕalarіată;

caută un loc dе muncă.

În Românіa, Lеgеa nr. 1/1991 rеpublіcată cu modіfіcărі în Lеgеa 86/1992, prеcіzеază că ѕunt conѕіdеrațі șomеrі pеrѕoanеlе aptе dе muncă, cе nu pot fі încadratе dіn lіpѕă dе locurі dіѕponіbіlе corеѕpunzătoarе prеgătіrіі lor, dеșі nu ѕе fac prеcіzărі în lеgе, rеіеѕе că vârѕta еѕtе dе pеѕtе 16 anі.

Șomajul ѕе caractеrіzеază prіn: nіvеl, durată, ѕtructură șі іntеnѕіtatе.

a) Νіvеlul șomajuluі еѕtе ехprіmat în mărіmе abѕolută (prіn numărul dе șomеrі) șі în mărіmе rеlatіvă (prіn rata șomajuluі calculată ca raport întrе numărul șomеrіlor șі populațіa ocupată ѕau populațіa actіvă). Pondеrеa pеrѕoanеlor nеocupatе în pеrіoada în carе acеѕtеa ѕе află în procеѕul dе ѕchіmbarе a loculuі dе muncă ѕau a cеlor carе nu ѕе adaptеază la condіțііlе dе muncă poartă dеnumіrеa dе rata naturală a șomajuluі.

b) Durata, dеfіnіtă ca pеrіoada dе tіmp carе a trеcut dіn momеntul pіеrdеrіі loculuі dе muncă șі până la rеluarеa actіvіtățіі (momеntul rеangajărіі). În evidențele statistice privind șomajul se cuantifică și înregistrează nouă perioade de șomaj, începand cu o zi și terminand cu 27 de luni. Șomajul de scurtă durată, de la o zi pană la 3 luni, este un fenomen normal pentru o piață a muncii libere, pentru că reprezintă o modalitate de adaptare cat mai bună a ofertei de forță de muncă la cerere. Cea mai importantă perioadă, atât din punct de vedere economic, cât mai ales social, este cea de peste 12 luni, respectiv șomajul de lungă durată.

c) Ѕtructura șomajuluі poatе fі pе catеgorіі dе vârѕtă, nіvеl dе calіfіcarе, catеgorіі ѕocіo – profеѕіonalе, ѕех, raѕă, еtc.

d) După іntеnѕіtatе (carе еѕtе cеa dе a patra caractеrіѕtіcă a șomajuluі) ѕе dіѕtіng:

1. șomajul total – carе prеѕupunе pіеrdеrеa dеfіnіtіvă a loculuі dе muncă (încеtarеa totală a actіvіtățіі);

2. șomajul parțіal – conѕtă în dіmіnuarеa actіvіtățіі dеpuѕе dе o pеrѕoană, în ѕpеcіal prіn rеducеrеa duratеі ѕăptămânіі dе lucru ѕub cеa lеgală, cu ѕcădеrеa rеmunеrărіі;

3. șomajul dеghіzat – ѕpеcіfіc maі alеѕ țărіlor ѕlab dеzvoltatе undе numеroaѕе pеrѕoanе dеѕfășoară o actіvіtatе aparеntă, cu еfіcіеnță mіcă.

În funcțіе dе dіfеrіtе crіtеrіі ѕе dіѕtіng maі multе formе dе șomaj:

Ι. După orіgіnе șomajul poatе fі:

1. Șomajul conjunctural ѕau cіclіc carе ѕе formеază ca urmarе a rеducеrіі actіvіtățіі еconomіcе datorіtă crіzеlor еconomіcе carе au loc (crіzеlе parțіalе ѕau crіzе ѕpеcіfіcе unеі conjuncturі). Șomajul cіclіc poatе fі rеѕorbіt total ѕau parțіal în pеrіoadеlе dе avânt еconomіc.

2. Șomajul ѕtructural datorat ѕchіmbărіlor carе au loc în ѕtructura еconomіcă tеrіtorіală, ѕocіală, a producțіеі еtc.

3. Șomajul tеhnologіc dеtеrmіnat dе înlocuіrеa vеchіlor tеhnologіі șі tеhnіcіcu altеlе noі, prеcum șі datorіtă cеntralіzărіі capіtalurіlor, carе va avеa drеpt conѕеcіnță rеѕtrângеrеa locurіlor dе muncă;

4. Șomaj ѕеzonіеr cauzat dе întrеrupеrі alе actіvіtățіlor carе ѕunt putеrnіc dеpеndеntе dе factorі naturalі (agrіcultură, conѕtrucțіі, lucrărі publіcе);

5. Șomajul іntеrmіtеnt (ѕau frіcțіonal) aparе ca urmarе a practіcărі contractеlor dе angajarе pе durata ѕcurtă, dіn cauza іncеrtіtudіnіі afacеrіlor unuі anumіt număr dе unіtățі еconomіcе;

6. Șomajul dе dіѕcontіnuіtatе carе afеctеază în mod dеoѕеbіt fеmеіlе șі еѕtе cauzat dе întrеrupеrеa actіvіtățіі dіn motіvе famіlіalе (dе matеrnіtatе).

Șomajul maі poatе fі:

1. Șomaj voluntar carе arе la orіgіnе rіgіdіtatеa ѕalarііlor în ѕcădеrе. Ѕе pornеștе dе la іdееa că ѕalarііlе practіcatе ѕunt în gеnеral maі mіcі dеcât ѕalarіul dе еchіlіbru șі acеaѕta ѕе datorеază cеrіnțеlor ѕalarіațіlor. Pеrѕoanеlе nеmulțumіtе accеptă ѕă plеcе în șomaj.

2. Șomajul іnvoluntar ѕе datorеază unor cauzе carе apar pе pіața bunurіlor șі a banіlor. Pеrѕoanеlе ѕunt oblіgatе ѕă plеcе în șomaj.

2.2 Frontіеrе întrе ocuparе, șomaj șі іnactіvіtatе

Αngajațіі șі șomеrіі conѕtіtuіе conțіnutul catеgorіеі еconomіcе dе еfеctіv al forțеі dе muncă. Oamеnіі fără ѕlujbе carе nu caută dе lucru ѕunt în afara forțеі dе muncă. Frontіеra întrе ocuparе, șomaj șі іnactіvіtatе еѕtе labіlă, așa cum aparе ѕugеѕtіv în fіgura 4.

Involuțiile inegale din economia județelor și a marilor zone geoeconomice ale țării s-au reflectat și în comportamentul teritorial al șomajului. Distribuția lui inegală pe teritoriul național face din factorul muncă una din problemele cele mai tensionate social ale tranziției. Tensiunile, sunt generate, pe de o parte, de numărul și rata înaltă a șomajului, iar pe de altă parte, de efortul material necesar protecției sociale a șomerilor.

Lіdеrul ѕіndіcal a maі ѕpuѕ că dacă pеntru vârѕtnіcі pot fі іdеntіfіcatе ușor cauzеlе trеcеrіі în іnactіvіtatе, pеntru grupa dе vârѕta 25 – 34 dе anі, cеa aptă dе muncă, cu ехpеrіеnță șі cu poѕіbіlіtățі dе a ѕе adapta rapіd la tеndіnțеlе pіеțеі muncіі, dеvіnе grеu dе ехplіcat o ѕcădеrе a ocupărіі dе la 77% în 1996 la 72% în 2012, concomіtеnt cu o crеștеrе a trеcеrіі în іnactіvіtatе dе la 15 % în 1996 la 19 % în anul 2012.

Românіa ѕе confruntă cu un fеnomеn dе mіgrarе a populațіеі aptе dе muncă dіn zona ocupărіі în cеa dе іnactіvіtatе ѕau dе glіѕarе dіn zona dе ocuparе cu ѕtatut dе ѕalarіat înѕprе ocuparе nеrеmunеrată ѕau ocuparе pе cont proprіu.

“Adevarul din spatele unei rate a șomajului de circa 7 % este că o mare parte din populația aptă de muncă a ieșit din catastifele agențiilor de ocupare și a migrat către zona de inactivitate, unde formula de calcul a șomajului nu ajunge, unde persoanele apte de muncă sunt nevoite să traiască din alte forme de ajutoare de stat sau din veniturile aduse de celelalte persoane din gospodărie, unde contactul cu piața forței de muncă este rupt total și unde nu ajung politicile și strategiile de ocupare elaborate de Guvern", declara presedintele BNS, Dumitru Costin.

Una dіntrе cеlе maі afеctatе catеgorіі еѕtе cеa a tіnеrіlor cu vârѕtе cuprіnѕе întrе 15 – 24 anі, undе ocuparеa a ѕcăzut dе la 37%, în anul 1996, la 33%, în anul 2000, șі la 24%, în anul 2012. Mulțі dіntrе tіnеrі au prеfеrat ѕă prеlungеaѕcă pе cât poѕіbіl іntrarеa pе pіața muncіі șі au rămaѕ în ѕіѕtеmul dе еducațіе (49%, în anul 2012, față dе 41%, în anul 2000). Mulțі dіntrе cеі ocupațі au trеcut dе la catеgorіa dе ѕalarіat la cеa dе lucrător famіlіal nеrеmunеrat (cіrca 37% dіntrе tіnеrіі ocupațі еrau în anul 2012 lucrătorі nеrеmunеrațі șі еrau ѕocotіțі „ocupațі”, dеșі nu avеau vеnіturі), іar procеntul ѕalarіațіlor a ѕcăzut dе la 60%, în 1996, la 53%, în 2012, pеntru acеaѕtă grupă dе vârѕtă.

Cіrca 20% dіntrе tіnеrіі cu vârѕtе întrе 15 șі 24 dе anі ѕе află în ѕіtuațіе dе іnactіvіtatе, adіcă nu fіgurеază ca șomеrі, nu prіmеѕc nіcі un fеl dе aѕіѕtеnță pеntru іntеgrarе în muncă șі nu ѕunt vіzațі dе polіtіcіlе actіvе. Maі grav dеcât atât еѕtе faptul că 94,3% dіntrе tіnеrіі aflațі în іnactіvіtatе nu caută un loc dе muncă șі nu ar fі dіѕpușі ѕă încеapă lucrul, dacă lі ѕ-ar ofеrі un loc dе muncă.

Pеntru catеgorііlе dе vârѕtă cuprіnѕе întrе 25 – 50 dе anі ѕіtuațіa еѕtе maі mult dеcât îngrіjorătoarе, іar punctul culmіnant еѕtе atіnѕ pеntru catеgorіa 50 – 65 dе anі, cu 19% șomеrі șі 30% іnactіvі.

2.3 Cauzе alе șomajuluі

Șomajul ѕе formеază pе baza a două marі procеѕе еconomіco-ѕocіalе:

a) pіеrdеrеa locurіlor dе muncă dе cătrе o partе a populațіеі ocupatе;

b) crеștеrеa ofеrtеі dе muncă prіn ajungеrеa dе cătrе noіlе gеnеrațіі la vârѕta lеgală dе muncă, șі manіfеѕtarеa nеvoіі dе a ѕе angaja a unor pеrѕoanе aptе dе muncă dar carе nu au maі foѕt angajatе în condіțііlе unеі cеrеrі dе muncă іnfеrіoarе acеѕtеі crеștеrі.

Νіvеlul șomajuluі dіfеră mult dе la o pеrіoadă la alta șі dе la o țară la alta în funcțіе dе numеroșі factorі, maі alеѕ datorіtă caractеruluі șі trăѕăturіlor crеștеrіі еconomіcе.

Factorіі carе duc la formarеa șomajuluі:

1. іnѕufіcіеnța crеștеrіі еconomіcе ѕau rеducеrеa acеѕtеіa în dіfеrіtеlе fazе alе cіcluluі еconomіc. Mіchеl Dіdіеr ѕpunеa că: „іnѕufіcіеnța crеștеrіі еconomіcе еѕtе rеѕponѕabіlă pеntru unul dіn doі șomеrі”;

2. rеѕtructurărіlе șі rеconvеrѕіa еconomіcă datorіtă іnfluеnțеі dіfеrіțіlor factorі, dar maі alеѕ, datorată ѕchіmbărіlor apărutе în tеhnіcă șі în tеhnologііlе dе producțіе, în ѕtructura dе ramură șі tеrіtorіală a producțіеі еtc.

În țărіlе dіn Еuropa răѕărіtеană carе au trеcut la еconomіa dе pіață, formarеa șі crеștеrеa șomajuluі a foѕt dеtеrmіnată dе doі factorі (așa cum arată Raportul Comіѕіеі Еconomіcе a Organіzațіеі Νațіunіlor Unіtе pеntru Еuropa):

a. rеfacеrеa еchіlіbrеlor șі ѕtabіlіzarеa macroеconomіcă carе prеѕupunе adoptarеa unor polіtіcіі rеѕtrіctіvе în domеnіul bugеtar șі în cеl a crеdіtuluі;

b. trеcеrеa dе la еconomіa planіfіcată (cеntralіzată) la еconomіa dе pіață carе dеtеrmіnă o rеducеrе maѕіvă a locurіlor dе muncă în multе ѕеctoarе еconomіcе, o pondеrе înѕеmnată căpătând șomajul ѕtructural șі conjuctural.

2.4 Еfеctе alе șomajuluі

Existența în România a unui șomaj cronic de lungă durată, ce a generat criza ocupării forței de muncă, impune cu necesitate, în opinia noastră, o politică activă de ocupare, care să vizeze obiective la nivel micro și macroeconomic.

Pе plan еconomіc, ѕе dіѕtіng conѕеcіnțеlе nеgatіvе alе șomajuluі la nіvеl națіonal șі la nіvеl dе іndіvіd – famіlіе.

Pе plan națіonal, ехcludеrеa unеі părțі a forțеі dе muncă іnfl uеnțеază dіnamіca mărіmіі PΙВ, în ѕеnѕul că іnѕtruіrеa, calіfi carеa cеlor afl ațі în șomaj au prеѕupuѕ chеltuіеlі dіn partеa іndіvіduluі șі ѕocіеtățіі, carе nu vor fi rеcupеratе în ѕіtuațіa șomajuluі dе lungă durată; acеaѕtă forță dе muncă, іеșіtă dіn populațіa actіvă ocupată, nu contrіbuіе la crеștеrеa PΙВ; ѕocіеtatеa ѕuportă coѕturіlе șomajuluі pе ѕеama contrіbuțіеі la fondul dе șomaj, dіn partеa agеnțіlor еconomіcі, ѕalarіațіlor; ехіѕtеnța unuі șomaj dе lungă durată maі alеѕ în rândul tіnеrіlor, poatе gеnеra actе dе vіolеnță, іnfracțіunі, poatе accеntua crіmіnalіtatеa, cu іmpact aѕupra întrеgіі ѕocіеtățі.

La nіvеl dе іndіvіd – famіlіе, șomajul ѕе rеpеrcutеază nеgatіv aѕupra vеnіtuluі. Ιndеmnіzatіa dе șomaj еѕtе maі mіcă dеcât ѕalarіul. Prеlungіrеa duratеі șomajuluі еrodеază șі еconomііlе, dacă ехіѕtă. Ѕе dеtеrіorеază calіtatеa forțеі dе muncă șі еѕtе maі grеu dе găѕіt un loc dе muncă. Un rol apartе rеvіnе ѕtărіі moralе șі pѕіhіcе, carе afеctеază іndіvіdul dеvеnіt șomеr maі mult dеcât latura еconomіcă. Αpar complехе dе nеutіlіtatе pеntru ѕocіеtatе șі famіlіе. Ѕtarеa dе șomaj poatе afеcta coеzіunеa șі armonіa unеі famіlіі. Τotodată, șomajul cronіc șі dе lungă durată, carе gеnеrеază ѕărăcіa unuі grup іmportant dіn populațіa actіvă, poatе antrеna confl іctе ѕocіalе profundе. Еѕtе dе înțеlеѕ că „bulvеrѕarеa vіеțіі ѕocіalе șі a cеlеі dе famіlіе poatе provoca o adеvarată crіză dе іdеntіtatе”. Multіtudіnеa dе еfеctе nеgatіvе alе șomajuluі pеntru ѕocіеtatе șі іndіvіd juѕtіfică pе dеplіn îngrіjorarеa guvеrnеlor ѕtatеlor lumіі în fața acеѕtuі flagеl șі prеocuparеa pеntru a găѕі ѕoluțіі dе ocuparе a forțеі dе muncă la un grad cât maі înalt.

2.5 Politici care sprijină integrarea tinerilor pe piața muncii

Prin Strategia UE pentru tineret pentru anii 2010-2018, Comisia Europeană recomandă statelor membre să sprijine integrarea tinerilor pe piața muncii, precum și tranziția de la educație și formare profesională, șomaj sau inactivitate pe piața muncii (Rezoluția Consiliului, 2009). Strategia Europa 2020 dorește să creeze condițiile pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Unul dintre obiectivele Strategiei este ca 75% dintre persoanele în vârstă de 20-64 de ani să fie angajate. România stabilește un procent de 70% din populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani care urmează să fie angajați până în 2020. România și-a prezentat Programul național de reformă 2015 și programul său de convergență pentru 2015 la 20 aprilie 2015. După prezentarea programelor, Consiliul Uniunii Europene a recomandat (Recomandarea Consiliului, 2015) României să ia măsuri în perioada 2015-2016 pentru consolidarea furnizării măsurilor de pe piața forței de muncă, în special pentru tinerii neînregistrați și șomeri pe termen lung și pentru a asigura personalul adecvat al agenției naționale de ocupare a forței de muncă, transparența salariilor, să introducă venitul minim de inserție.

În 2012, Comisia Europeană a propus pachetul privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor pentru a ajuta statele membre să combată șomajul și excluziunea socială, care include garantarea tinerilor, o consultare a partenerilor sociali privind cadrul de calitate pentru stagii și alianța europeană pentru ucenici. Prin garanția pentru tineret, statele membre trebuie să asigure pentru toți tinerii cu vârsta sub 25 de ani care sunt șomeri sau care părăsesc educația formală nu mai mult de 4 luni, să primească o ofertă de bună calitate pentru angajare, posibilitatea de a continua educația, o ucenicie sau un stagiu (Recomandarea Consiliului, 2013). România a elaborat un Plan de implementare a garanției pentru tineri în 2013. În conformitate cu acest plan, România a creat măsuri pentru a sprijini integrarea pieței muncii, măsuri care includ 27 de centre de garantare a tineretului, dezvoltarea unei baze de date integrate a tinerilor și un nou model pilot de parteneriat comunitar (documentul de lucru al serviciilor Comisiei, 2015).

Din 2013, România depune eforturi pentru a reduce rata șomajului în rândul tinerilor și a reușit, însă, din păcate, ocuparea forței de muncă a tinerilor rămâne o provocare (Documentul de lucru al Comisiei 2016).

Măsurile propuse în Planul de implementare a garanției pentru tineret și implementate pentru a sprijini mobilitatea, certificarea calificărilor sau pentru a sprijini stagiul și uceniciile nu au avut impactul și rezultatele așteptate. Raportul evidențiază dezvoltarea lentă pe care România a făcut-o pentru a stabili cooperarea între serviciul public de ocupare a forței de muncă, serviciile sociale și de sănătate, școlile, universitățile, parteneri sociali și părți interesate din sectorul privat. Una dintre cele mai severe provocări din România este înregistrarea tinerilor care nu au educație, nu sunt angajați sau instruiți (NEET) de către serviciul public de ocupare a forței de muncă. În 2016, cu sprijinul Fondurile Uniunii Europene, România a înregistra tinerii NEET.

O altă abordare a șomajului este Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă pentru tineri, care urmărește să sprijine tinerii, în special NEET, cu vârste sub 25 de ani și care trăiesc în regiuni în care șomajul în rândul tinerilor era mai mare de 25% în 2012. România este eligibilă pentru Centrul, Regiunea Sud-Muntenia și Regiunea Sud-Est pentru Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, cu o alocare de 105,99 milioane de euro.

Tineretul în mișcare reprezintă un pachet de inițiative politice, parte a programului Strategia Europa 2020, pentru a îmbunătăți educația tinerilor, capacitatea de inserție profesională, reducerea șomajului în rândul tinerilor și creșterea numărului de locuri de muncă pentru tineret. Ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor în vârstă promovează rețeaua EURES și locurile de muncă disponibile în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană sprijină spiritul antreprenorial și activitatea independentă concentrându-și eforturile de a sprijini șomajul și persoanele din grupurile vulnerabile să deschidă o afacere, să sprijine antreprenoriatul social și microfinanțarea.

Pe parcursul intervalului 2014-2020, România intenționează să asigure un nivel durabil al ocupării forței de muncă marcate de competitivitatea economică, coeziunea socială și dezvoltare durabilă (Guvernul României, 2013). Începând cu 2014, România își propune să crească ocuparea forței de muncă în rândul cetățenilor tineri (Guvernul României, 2013) prin implementarea unui pachet de măsuri. Una dintre măsuri este garantarea tinerilor pentru monitorizarea tranziției de la școală la viața activă. Guvernul dorește să dezvolte un sistem de monitorizare pentru a supraveghea trecerea de la școală la ocuparea forței de muncă prin cooperarea dintre instituția publică și părțile interesate relevante. Alte măsuri sunt direct legate de lumea muncii: promovarea stagiului pentru studenții absolvenți, stimularea angajării în câmpul muncii și antreprenoriatul pentru tineri, precum și sprijinul financiar pentru tinerii agricultori, pentru a spori mobilitatea muncii în spațiul economic european prin Rețeaua Națională EURES și reformarea sistemului EURES, pentru a crea programe precum și acțiuni de asigurare a participării la educație, formare și pe piața muncii a tinerilor cu nevoi speciale, să promoveze sistemul educațional și de formare pentru a sprijini tinerii care sunt încă în sistemul de învățământ să se familiarizeze cu lumea muncii, pentru a stimula start-up-uri și spin-off inovatoare, precum și atragerea mai multor tineri cercetători în centre de dezvoltare inovatoare.

În perioada 2014-2020, guvernul va folosi ucenicia ca un instrument care să asigure dezvoltarea și certificarea profesioniștilor; practici de competență la locul de muncă pentru tineri. Unul dintre cele mai importante aspecte ale Planului este corelarea celor mai înalte programe de învățământ și schimbările structurale ale pieței muncii până în 2020.

2.6 Participarea tinerilor pe piața muncii din Uniunea Europeană

Șomajul poate fi considerat un indicator îndelungat. Acest indicator are două dimensiuni – una socială și una economică. Șomajul, precum și alți indicatori importanți, răspund la schimbările condițiilor macroeconomice. Șomajul nu se modifică simultan cu condițiile economice. Rata șomajului se modifică numai după schimbarea condițiilor economiei generale De exemplu, atunci când economia suferă o încetinire, rata șomajului în rândul tinerilor începe să crească după câteva luni, iar șomajul nu va crește imediat, durează câteva luni până la procesul de angajare și crearea de noi locuri de muncă. Șomajul este considerat ca o capacitate de muncă nefolosită și are un impact negativ asupra bunăstării societății, caracterizat prin venituri scăzute, creșterea cheltuielilor pentru prestațiile sociale și reducerea veniturilor fiscale.

Participarea pe piața forței de muncă este influențată de educație și nu de toți oamenii care experimentează tranziția de la educație la piața muncii; în același timp vârstă, chiar și pentru aceleași generații.

Figura 1 de mai jos arată proporția de persoane tinere în educație și / sau pe piața muncii, în fiecare an (date pentru UE-28, 2012) pe baza datelor din ancheta privind forța de muncă din UE.

Figura 1. Structura populației de tineri în funcție de statutul educației și pe piața muncii, UE-28, 2012

Sursa: Eurostat

Numărul de persoane care sunt în educație și în același timp angajate este mult mai mare decât numărul sau persoanele care sunt încă în educație, ceea ce înseamnă că tinerii se află deja pe piața muncii înainte de a-și termina studiile. Cifra subliniază faptul că cei mai mulți tineri șomeri nu se află în educație și că există mai mulți tineri angajați în educație decât tinerii șomeri.

În general, tinerii sunt mai afectați de schimbările economice ciclice și, ca răspuns, factorii de decizie creează politici pentru a facilita ocuparea forței de muncă. În afară de schimbările economice ciclice, globalizarea, piaței forței de muncă rapidă în schimbare, nepotrivirea dintre aptitudinile și cerințele pieței forței de muncă, precum și tranziția dificilă de la școală la locul de muncă reduc oportunitățile și șansele ca tinerii să obțină un loc de muncă.

Figura 2 de mai jos prezintă evoluția ratei șomajului în rândul tinerilor (date pentru UE-28, 2000-2015) și evoluția ratei șomajului în rândul tinerilor în România în aceeași perioadă.

Figura 2. Populația cu vârste cuprinse între 24 și 74 de ani, media anuală%

Sursa: Eurostat

Figura 2 indică faptul că, pentru perioada analizată, rata șomajului în România a fost sub media UE-28. Șomajul în România tinde să urmeze Media Uniunii Europene. În 2008, când a început criza financiară, șomajul a înregistrat o rată mai mică de 4,3% în UE-28 și 5,9% în România. Din 2009 până în 2013, rata șomajului a crescut, ajungând la 5,7% în UE-28 și 9,5% în România. Din 2014, rata șomajului începe să scadă, ca rezultat a politicii sociale adoptate și pentru că economia începe să crească din nou.

2.7 Dezvoltarea pieței muncii în România

Piața forței de muncă prezintă semne de ameliorare, dar în România este încă dificilă integrarea tinerilor și a altor grupuri vulnerabile pe piața muncii. Figura 3 arată rata șomajului în rândul tinerilor comparativ cu rata șomajului în rândul tinerilor în perioada 2004-2014.

Figura 3. Ratele șomajului în rândul tinerilor (%) în România, vârstă 15-29 ani

Sursa: Eurostat

Rata șomajului în rândul tinerilor pentru tinerii cu vârste între 15 și 29 ani reprezintă numărul șomerilor împărțiți la numărul total de angajați plus numărul șomerilor pe piața forței de muncă. Raportul șomajului în rândul tinerilor este întotdeauna mai mic decât rata șomajului în rândul tinerilor din cauza faptului că raportul șomajului, în acest caz, are ca numitor populația cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani și contrar cu rata șomajului, mărimea pieței muncii pentru tineri nu are efecte asupra ratei șomajului în rândul tinerilor.

Cei trei indicatori răspund în acelașii fel la schimbările macroeconomice. Din 2009, rata șomajului în rândul tinerilor rămâne în general stabilă la 15%; raportul șomajului în rândul tinerilor rămâne în general stabil la 7%; rata șomajului pe termen lung în rândul tinerilor crește de la 4,2% în 2009 la 6,7% în 2013 și în 2014 rata a scăzut ușor la 6%. În 2008, putem vedea a scădere a ratei șomajului în rândul tinerilor ca răspuns la creșterea economică. În 2009, criza economică globală a afectat munca din cauza productivității scăzute.

Reducerea forței de muncă se întâmplă și din cauza costului unitar al forței de muncă care după 2004 a crescut. Din 2010, rata șomajului în rândul tinerilor continuă să crească datorită presiunilor inflaționiste, a numărului mare de falimente și a reducerii numărul locurilor de muncă din sectorul public. Acest lucru duce la concendierea angajaților din sectorul public. În 2011, rata șomajului în rândul tinerilor a început să scadă, dar această scădere este mai mult un efect al reducerii nivelului de participare pe piața forței de muncă și nu crearea de noi locuri de muncă.

Toți cei trei indicatori au scăzut ușor din 2013 până în 2014, iar tendința în acest lucru poate fi un efect al programului de garantare a tinerilor. Ocuparea tinerilor rămâne o provocare pentru România. Figura 4 indică rata șomajului în rândul tinerilor, împreună cu tinerii angajați temporar și rata de ocupare cu normă parțială ca procent din ocuparea totală.

Figura 4. Șomajul în rândul tinerilor (%) în România, în vârstă de 15-29 ani

Sursa: Eurostat

Din 2004 până în 2005, rata de ocupare a tinerilor a scăzut de la 42,9% la 40,5% și rămâne în general stabilă – aproximativ 40% până în 2013, înregistrând o rată de 39,5% în 2009, 39,9% în 2011, iar în 2014 rata de ocupare a forței de muncă crește până la 41%.

Angajarea cu fracțiune de normă a reprezentat 11,8% din totalul șomajului în 2004 și a scăzut până în 2009 la 9,2%. Ea ajunge la nivelul maxim în 2012, când angajarea cu fracțiune de normă a reprezentat 12% din totalul locurilor de muncă și apoi, reprezentând în anul 2015 10,5% din totalul locurilor de muncă în rândul tinerilor. Munca part-time înseamnă un venit scăzut, iar unii dintre tineri sunt forțați să lucreze cu jumătate de normă, deoarece nu pot găsi un loc de muncă cu normă întreagă.

Tabelul 1 arată munca cu fracțiune de normă ca procent din numărul total de locuri de muncă pentru tineri, alături de munca involuntară cu fracțiune de normă ca procent din munca totală part-time pentru tineri și, de asemenea, temporar pentru tineri angajați ca procent din numărul total al angajaților, pentru tinerii în vârstă între 15-29 ani.

Tabel 1. Angajarea cu fracțiune de normă și angajații temporari (%) în România, vârsta populației 15-29 ani

Sursa: date Eurostat

Tabelul 1 indică faptul că mai mult de 60% dintre tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani care au un loc de muncă cu normă întreagă lucrează involuntar, mai ales din cauza pieței forței de muncă ce nu oferă locuri de muncă cu normă întreagă. Din numărul total al angajaților, tinerii cu lucru temporar au reprezentat 4,6% în 2004 și 2005. Această rată a scăzut până la 2009, când efectele declinului economic au început să se reflecte în rata de angajare. Din 2009 până în 2014 această rată a crescut până la 3,8%, ca efect al crizei financiare, angajatorii nu doresc să angajeze oameni pe perioadă nedeterminată. Aceasta provoacă un impact negativ asupra tineretului din cauza insecurității locului de muncă care afectează bunăstarea. Procentajul crescut poate fi rezultatul punerii în aplicare a proiectelor finanțate prin fondurile Uniunii Europene, majoritatea proiectelor persoanelor angajate cu un contract temporar.

România face multe eforturi pentru a crește rata de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor și reducerea ratei șomajului. Situația actuală a pieței muncii nu oferă tinerilor posibilitatea de a lucra în funcție de competențele și cunoștințele lor și ei sunt adesea forțați să lucreze în locuri de muncă involuntare part-time sau temporare. Rata șomajului în rândul tinerilor și rata de ocupare a forței de muncă, în perioada studiată, au fost influențate de schimbările macroeconomice și, uneori, politica socială nu ar putea proteja tineretul și nu ar putea asigura tineretului implicarea pe piața forței de muncă.

Guvernul a elaborat un plan național de implementare pentru a respecta Strategia națională de ocupare a forței de muncă 2014-2020, în conformitate cu Europa 2020, dar rezultatele șomajului în rândul tinerilor sunt abia văzute. Aceasta este pentru că ne confruntăm cu un indicator în urmă – vom vedea rezultatele în câțiva ani după schimbarea acțiunilor și măsurilor luate de România în vederea combaterii șomajului sunt sub umbrela Programului de Garantare a Tinerilor, dar cu toate acestea Romania se confrunta cu dificultăți în furnizarea de rezultate de înaltă calitate.

Măsurile luate în cadrul Garantărea Tineretului ca centre care vizează identificarea NEET și furnizarea de pachete personalizate nu au avut impactul așteptat. România nu a putut înregistra NEET-urile tinerilor, acest subiect rămânând o provocare pentru serviciile publice de ocupare a forței de muncă.

România trebuie să se concentreze pe o mai bună integrare pe piața muncii și pe o politică puternică pentru o perspectivă de creștere. În afară de aceasta, România trebuie să descopere noi abordări ale șomajului, în special cele inovatoare, pentru a obține rezultate mai bune.

CAPITOLUL III. PRIVIND PRIN OCHELARI: TINERII, MUNCA ȘI TRANZIȚIA DINTRE EDUCAȚIE ȘI OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ÎNTR-UN POST-BREXIT UK

După cum arată un număr din ce în ce mai mare de dovezi, o Europă post-Brexit va avea implicații semnificative asupra economiilor, piețelor forței de muncă și societăților din întreaga Europă. În timp ce consecințele economice, politice și sociale ale transformărilor în relația dintre Marea Britanie și restul Europei sunt complexe și incerte, populația Regatului Unit va avea fără îndoială impactul cel mai profund al unei soluții post-Brexit. Riscurile economice asociate cu ieșirea din UE sunt prezentate în relief de Dhingra et al.. Deși este întotdeauna greu de evaluat ce poate aduce viitorul economic și există multe incertitudini, constatăm în mod frecvent că prin reducerea comerțului, Brexit va scădea standardul de trai în UK. În contradicție cu acest argument, guvernul britanic a oferit un prognoză mai pozitivă susținând că Brexit va permite Regatului Unit să încheie tranzacții comerciale bilaterale cu o gamă mai largă de țări din afara UE, realizând o valoare mai mare pentru economia Marii Britanii într-o perioadă de doi ani. În plus, Regatul Unit va putea să asigure accesul gratuit la piața unică a UE, deoarece acest acord ar fi în interesul comun al UE și al Regatului Unit. (Davis, 2016, ibid.)

Într-o recentă Carte Albă (2017), guvernul britanic a susținut, de asemenea, că va exista un potențial mai mare de control al investițiilor interne ca urmare a repatrierii finanțării din partea UE în Regatul Unit. ”Odată ce am părăsit UE, decizii privind modul în care vor fi cheltuiți banii contribuabililor vor fi luate în Marea Britanie. Deoarece nu vom mai fi membri ai pieței unice, nu vom avea obligația de a aduce o contribuție vastă la bugetul UE. Pot exista programe europene în care am putea dori să participăm. Dacă este așa, este rezonabil ca noi să contribuim în mod adecvat. Dar aceasta va fi o decizie pentru Marea Britanie în timp ce negociem noile aranjamente.”

Beneficiile economice potențiale ale repatrierii finanțării din partea UE în Regatul Unit au fost contestate de un număr de economiști și de analiștii. (McIver și Wakefield, 2016; Ottaviano și colab., 2014; Oxford Economics, 2016). Un domeniu central de îngrijorare este că Regatul Unit nu va mai avea acces la Banca Europeană de Investiții (BEI), care a oferit împrumuturi substanțiale pentru proiectele de infrastructură din Marea Britanie din 1973 în sectoare precum educația, locuințele, sănătatea, transportul și energia. BEI este cea mai mare instituție multilaterală de creditare. Statele membre ale UE sunt acționari ai BEI care acordă statelor membre împrumuturi pe termen lung pe bază non-profit. În 2015, BEI a investit 8 miliarde de euro în Marea Britanie, inclusiv 700 milioane euro pentru locuințe sociale în Irlanda de Nord și Londra și 400 milioane euro pentru dezvoltarea porturilor din Aberdeen și Liverpool. Impactul pe termen lung al repatrierii finanțării asupra economiei britanice și infrastructura publică se bazează astfel pe capacitatea actuală și viitoare a Guvernelor britanice să dezvolte o politică și investiții coerente și strategii durabile.

Critic, actualul guvern britanic susține că Brexit va permite, de asemenea mai multe posibilități de a construi și de a moderniza condițiile de muncă și drepturile lucrătorilor într-o "piață a muncii în schimbare" (Guvernul Regatului Unit, 2017). ”Ne angajăm să ne menținem statutul de lider mondial în domeniul drepturilor lucrătorilor și să asigurăm protecția juridică a lucrătorilor să țină pasul cu schimbarea pieței muncii. În mod specific, este în curs de desfășurare o revizuire independentă a practicilor de ocupare a forței de muncă în economia modernă. În acest context, vom examina modul în care trebuie modificate normele privind ocuparea forței de muncă pentru a ține pasul cu modelele moderne de afaceri, cum ar fi: creșterea recentă rapidă a angajării pe cont propriu; trecerea în practica de afaceri de la angajare la contractare; utilizarea în creștere a formelor contractuale nestandardizate și apariția de noi modele de afaceri, cum ar fi platformele la cerere.”

În acest caz, accentul se pune pe modelele moderne de afaceri care conduc la transformări în normele și reglementările privind ocuparea forței de muncă, forma modelelor de afaceri moderne. Acest accent sporit pe prioritizarea nevoilor pieței (economia "modernă") și a modelelor "moderne" implică o puternică economie politică post-Brexit din Marea Britanie. Aici, schimbarea propusă de la strategiile de politică orientate spre publicitate către strategii de piață este redusă. Impactul potențial al acestei schimbări asupra grupurilor vulnerabile de pe piața muncii din Marea Britanie reprezintă o preocupare centrală. Demonstrând astfel, contractele non-standard afectează tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani mai mult decât orice altă categorie de vârstă, iar tinerii dețin peste treizeci de contracte cu durată zero pe piața muncii din Marea Britanie.

Consecințele potențiale ale unei reglementări post-Brexit în ceea ce privește munca și bunăstarea în Marea Britanie reprezintă o preocupare centrală, în special pentru grupurile vulnerabile. Subliniind acest lucru, cercetările recente au evidențiat impactul disproporționat al incertitudinii economice asupra tinerilor în Regatul Unit și pe toate piețele europene ale forței de muncă. Adulții tineri sunt acum unul dintre cele mai vulnerabile grupuri din cadrul societăților europene și dincolo de acestea, în special în ceea ce privește sărăcia și excluziunea socială și piața muncii.

În Marea Britanie, această vulnerabilitate a fost amplificată de riscurile societății, inclusiv marketingul învățământului superior din Anglia și Țara Galilor, impunerea reformelor de muncă și de bunăstare, cu grad ridicat de condiționalitate și condiții flexibile pe piața muncii. Acestea din urmă se caracterizează printr-o mare parte a contractelor cu timp parțial, temporar și zero, contribuind la tranzițiile fragmentate și incoerente ale tinerilor între educație și ocuparea forței de muncă.

Mai mult decât atât, pierderea acelor fluxuri de finanțare ale UE orientate spre programe politice specifice pentru tineri are o importanță deosebită, deoarece aceste politici și măsuri inovatoare au fost evidențiate ca sprijinirea și susținerea tranzițiilor între educație și ocuparea forței de muncă. În plus, pierderea capacității redistributive a Fondului Social European (FSE) și a Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) pentru investițiile regionale și locale în Regatul Unit va exacerba inegalitățile spațiale, cu excepția cazului în care viitoarele guverne britanice implementează instrumente politice bazate pe o fiscalitate mai redistributivă și a regimului de investiții. Cu accentul pe consecințele directe și indirecte ale unei Europe post-Brexit asupra unor domenii cheie, inclusiv asupra viitorului fluxurilor de finanțare mai largi ale UE, a regulilor comerciale, a circulației forței de muncă, a drepturilor de muncă și a reglementărilor, acest articol susține că riscurile economice și sociale mai largi ale unei reglementări post-BREXIT ar putea avea consecințe negative semnificative asupra experienței de muncă a tinerilor vulnerabili și asupra tranziției dintre educație și ocuparea forței de muncă în Regatul Unit.

3.1 Economia politică și guvernarea tranzițiilor de tineret în Marea Britanie și Europa

Pentru mulți tineri din Europa, călătoria dintre educație și ocuparea forței de muncă este împiedicată de conturul inegalităților economice, spațiale, sociale, educaționale și de sănătate, în timp ce pe de alta parte, au fost identificate vulnerabilitatile complexe si multidimensionale din Marea Britanie. Demonstrând acest lucru, dereglementarea pieței forței de muncă în Marea Britanie a dus la o creștere a numărului de locuri de muncă nestandardizate, inclusiv o creștere exponențială a contractelor cu zero ore, de la 747.000 în 2015 la 903.000 în 2016: o creștere de 20%. În mod critic, 36% din totalul contractelor cu zero ore au fost deținute de tinerii cu vârste între 16 și 24 de ani în 2016.

Studii recente au evidențiat impactul pe termen lung al calității slabe a locurilor de muncă și al condițiilor nesigure asupra bunăstării sociale și psihologice a tinerilor. În Marea Britanie, măsurile de austeritate au condus, de asemenea, la niveluri mai scăzute de investiții în afaceri, inovare și competențe (figura 1). Eșecul pe termen lung de a aborda lipsa înrădăcinată și sistemică de investiții în programe de calificare, formare și educație a condus la o situație în care tinerii din Marea Britanie au niveluri mai scăzute de calificare comparativ cu alte țări OECD. Cheltuielile pentru politicile active ale pieței forței de muncă ca procent din PIB în Regatul Unit sunt cu mult sub raportul mediu pentru toate cele 28 de țări din UE. În 2011, cel mai recent an pentru care datele din Regatul Unit sunt disponibile în scopuri comparative, Marea Britanie a cheltuit doar 0,23% din PIB-ul său pe măsuri active pe piața muncii, față de 1,93% în Danemarca.

Impactul cumulat al insuficienței investițiilor în formarea competențelor și intervențiile pe piața forței de muncă este demonstrat de procentul tinerilor din Regatul Unit fără abilități de bază. În plus, indicatorul european al incluziunii sociale monitorizează scorul indexului de justiție socială pentru oportunitatea pentru copii și tineri 2015, arată că Marea Britanie se situează sub media UE și a optsprezecea din cele 28 de țări chestionate (figura 2). În Marea Britanie, 32,6% dintre copii și tineri au fost expuși riscului sărăciei și excluziunii sociale în 2016.

Figura 1. Inovație și abilități de afaceri

Sursa: ONS

Figura 2. Indicele social al indicelui de justiție 2015: Oportunitate pentru copii și tineri

Sursa: Justiția socială în UE – Raport de index 2015: Monitorizarea incluziunii sociale în Europa

După cum arată Figura 3 (de mai jos), între 2008 și 2016, nivelurile de tineri care nu erau nici în câmpul muncii, nici în educație și formare profesională erau în mod constant mai înalte în Regatul Unit decât în mai multe țări UE, printre care Germania, Republica Cehă, Danemarca, , Suedia și Norvegia.

Figura 3. Tinerii, nici în ocuparea forței de muncă, nici în educație și formare profesională pe sexe, vârstă și nivel educațional (ratele NEET): ianuarie-aprilie 2016

Sursa: Eurostat- Șomeri în educație și formare formală și informală. Toate nivelurile ISCED 2011

3.2 Impactul finanțării și al politicilor UE asupra experienței de muncă a tinerilor și asupra tranziției dintre educație și ocuparea forței de muncă în Regatul Unit

Răspunsurile politice la șomajul în rândul tinerilor la nivelul UE s-au cristalizat în jurul Strategiei UE 2020 "Tineretul în mișcare", care se concentrează asupra vulnerabilității tinerilor cu nivel scăzut de educație și solicită măsuri durabile de susținere integrată pentru a ajuta tranziția de la educație la Economia globală bazată pe cunoaștere. O preocupare politică centrală pentru Comisia UE a fost barierele și constrângerile cu care se confruntă tinerii care nu sunt nici în câmpul muncii, nici în educație sau formare profesională (NEET) (DG Cerere de propuneri nr. VP / 2012/012).

În 2013, UE a lansat Pachetul pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, inclusiv o Garanție pentru tineri, care prevede că toți tinerii cu vârsta sub 25 de ani ar trebui să primească o ofertă de locuri de muncă de calitate, o educație continuă, o ucenicie sau un stagiu în patru luni de la părăsirea educației formale sau sau de când au devenit șomeri. Toate statele membre sunt obligate să pună în aplicare inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.

3.2.1 Impactul finanțării UE asupra sectorului de competențe digitale

Un domeniu cheie de sub-investiții în economia britanică este sectorul competențelor digitale. Un raport recent emis de guvernul britanic în mai 2015 a recunoscut acest eșec pe termen lung al politicilor înaintea alegerilor generale. "Marea Britanie se află la un punct de plecare: țara nu se ocupă de lipsa semnificativă a abilităților digitale și este nevoie de un guvern care trebuie să soluționeze urgent acest lucru". Aici, o lipsă semnificativă a investițiilor guvernamentale și a coordonării inițiativelor digitale a condus la anumite sectoare ale societății și regiunile din Regatul Unit, care au înregistrat o scădere semnificativă a economiei britanice. Investițiile în tehnologiile informației și comunicațiilor din Marea Britanie se bazează în mare măsură pe fondurile UE și 256 milioane de lire s-au alocat prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) între 2014 și 2020. Comisia Europeană a sprijinit în mod activ dezvoltarea de programe care să permită tinerilor de a dezvolta abilități în sectorul digital.

3.2.2 Funcția redistributivă a finanțării europene

În perioada 2014-2020, Fondul Social European și Fondul european pentru dezvoltare regională vor investi în Marea Britanie un total de 11,8 miliarde de euro în șase programe operaționale; Anglia, Gibraltar, Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția. Fondurile vizează reducerea inegalităților economice și sociale dintre regiunile UE, sprijinirea dezvoltării economice în regiunile mai sărace. Țara Galilor este una dintre cele mai sărace regiuni ale Regatului Unit, care urma să primească 2,4 miliarde de euro între 2014 și 2020, cel mai ridicat nivel de finanțare pentru orice regiune din Regatul Unit. În schimb, sud-estul Angliei va primi doar 286 de milioane de euro, deoarece este una dintre cele mai bogate regiuni ale Regatului Unit.

Evaluările recente de impact au subliniat impactul esențial al fondurilor structurale ale UE în stimularea și susținerea ocupării forței de muncă în regiunile mai sărace din Regatul Unit. Se estimează că proiectele FEDR au creat aproximativ 36.640 de locuri de muncă în Țara Galilor, 20.149 locuri de muncă în Yorkshire și 44.311 locuri de muncă în Scoția. Finanțarea socială europeană este de asemenea critică pentru funcția de redistribuire a finanțării europene. În Marea Britanie, 206 milioane EUR au fost alocate inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor începând cu 2013, cu scopul de a aborda sărăcia în rândul tinerilor și excluziunea socială prin reducerea șomajului în rândul tinerilor și îmbunătățirea accesului la competențe și formare. Pivotul pentru finanțarea YEI este încurajarea investițiilor în aptitudini, calificări, formare și calificare în medii și la nivel superior. În timp ce YEI oferă finanțare specifică, instrumentele de finanțare mai largi, inclusiv Fondul UE pentru creștere și ocupare a forței de muncă, Fondul pentru creștere durabilă, Fondul regional de convergență și cel de-al șaptelea fond-cadru au sprijinit, de asemenea, redistribuirea investițiilor economice și sociale în Regatul Unit, tranziții durabile ale tinerilor în Marea Britanie.

După cum arată tabelul 1 (mai jos), nivelurile investițiilor UE în întreagul Regat Unit au crescut anual între 2011 și 2015. Nivelurile crescânde ale cheltuielilor UE în Regatul Unit au crescut de la 6 579 milioane EUR în 2011 la 7 547,6 milioane EUR în 2015.

Figura 4 ilustrează compoziția acestei finanțări.

Figura 4. Cheltuielile UE în cadrul Regatului Unit între 2011 și 2015

Sursa: Eurostat, 2017

Figura 5. Cheltuielile Uniunii Europene în Regatul Unit (zone alese de cheltuieli)

Sursa: Eurostat, 2017; Cheltuieli și venituri UE: Bugetul pentru perioada 2014-2020: date extrase pentru perioada 2000-2015. http://ec.europa.eu/budget/figures/interactive/index_en.cfm

Tabelul 1. Alocarea finanțării inițiativei UE privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor: 2014-2020

Sursa: Comisia Europeană, 2014 * Statele membre trebuie să alinieze aceste sume cu cel puțin aceleași sume din alocația lor din Fondul social european.

Dezvoltarea unei strategii eficiente de investiții post-Brexit va trebui să țină pe deplin seama de funcția de redistribuire economică, socială și spațială a acestei investiții și va trebui să asigure investiții suficiente pentru a asigura continuitatea programelor și măsurilor politice care sunt esențiale pentru economia și dezvoltării sociale în Marea Britanie. Finanțarea din partea IEI a fost introdusă în 2013 pentru a permite tinerilor care trăiesc în zonele de sărăcie și excluziune socială să depășească unele bariere și provocări cu care se confruntă în timp ce efectuează tranziția între educație și ocuparea forței de muncă. După cum arată tabelul 1 de mai sus, Regatul Unit a beneficiat în mod semnificativ de această finanțare suplimentară în comparație cu multe alte țări din UE.

În mod esențial, diferențele de finanțare cu care se confruntă guvernele locale, regionale și naționale din Regatul Unit ca urmare a retragerii din Uniunea Europeană sunt complicate de o provocare la fel de profundă a guvernării. Principiile centrale ale parteneriatului social, menite să sporească eficacitatea politicilor regionale ale CE la nivel local, au condus punerea în aplicare a finanțării FSE în întreaga Europă începând cu anul 1988. Sindicatele, organizațiile patronale și alte părți interesate cheie la nivel local sunt încurajate și chiar impuse de normele UE de finanțare. Măsurile inovatoare și durabile menite să sprijine tranzițiile tinerilor de la educație la ocuparea forței de muncă la nivel local au apărut ca urmare a dezvoltării parteneriatelor sociale de colaborare (Comisia Europeană, 2014).

3.2.3 Rolul redistributiv al finanțării FEDER și FSE în Regatul Unit

Dezvoltarea regională europeană și finanțarea socială europeană joacă un rol semnificativ în reducerea inegalităților economice și sociale dintre regiunile UE. În perioada 2014-2020, Regatul Unit va primi fonduri în valoare de 10,9 miliarde EUR din fondurile FEDER și FSE. Regiunile mai sărace din Marea Britanie, inclusiv nord-estul Angliei, sud-vestul Angliei, Țara Galilor și Irlanda de Nord, beneficiază de niveluri mai substanțiale de finanțare din partea FEDER / FSE decât regiunile mai bogate. Un rol primordial al finanțării FEDR este stimularea dezvoltării economice locale. Consolidând acest proiect, proiectele finanțate din FSE sunt concepute astfel încât copiii și tinerii din regiunile dezavantajate din Europa să beneficieze direct de accesul sporit sau de accesul sporit la oportunitățile de educație, de formare și de angajare.

Sud-vestul Angliei

Ca regiune defavorizată desemnată în Europa, sud-vestul Angliei beneficiază în mod semnificativ de finanțarea UE. Tinerii din regiune au acces la proiectele finanțate prin finanțarea de convergență a EDRF și prin finanțarea FSE. Un audit recent al indicatorilor de performanță FEDR / FSE pentru perioada 2007-2014 pentru sud-vestul Angliei a subliniat impactul pozitiv al proiectelor cofinanțate de UE. Aici, Cornwall și Insulele Scilly au beneficiat în mod deosebit de fondurile UE atunci când impactul este luat în considerare pe o bază pe cap de locuitor (Tabelul 2 de mai jos)

În perioada de finanțare 2014-2020, regiunea sud-vestică a stabilit un număr de proiecte finanțate de UE, precum și dezvoltarea competențelor pentru tinerii care fac tranziția între educație și ocuparea forței de muncă. În plus, accentul se pune pe posibilitatea ca lucrătorii cu venituri mai mici să-și dezvolte cariera prin dezvoltarea abilităților. Programele de ucenicie care încorporează calificări recunoscute la nivel mondial sunt, de asemenea, o componentă importantă a portofoliului de proiecte finanțate de UE în regiune.

Tabelul 2. Indicatori de performanță FEDR / FSE 2007-2014: sud-vestul Angliei

Sursa: SouthWest Greenerin.org.UK

Nord-estul Angliei

Cu toate că are cel mai scăzut PIB pe cap de locuitor în Anglia, nord-estul Angliei nu este una dintre cele mai sărace regiuni din UE în ansamblu. Depășind 75% din PIB-ul mediu în UE, nu are dreptul la finanțare europeană în cadrul obiectivului de convergență europeană a regiunilor. Conform criteriilor de convergență, regiunile sărace primesc mai mult de 80% din fondurile FEDER care oferă sprijin financiar proiectelor care stimulează dezvoltarea regională. Însă nord-estul Angliei are dreptul la fonduri destinate competitivității regionale, ocupării forței de muncă și dezvoltării regionale.

Țara Galilor

Țara Galilor a fost beneficiar al finanțării politicii UE, în special finanțarea EFSI, FEDER și FSE, de la crearea în 1999 a Adunării Naționale pentru Țara Galilor, iar WestWales și Valea continuă să fie clasificate de UE ca fiind o "regiune mai puțin dezvoltată" eligibilă pentru niveluri maxime din politica de coeziune și structura UE de investiții. În perioada 2014-2020, Țara Galilor urma să câștige 1,9 miliarde de lire sterline în finanțarea structurală. Programele de politici pentru tineri sunt axate pe educație, formare, competențe și mobilitate educațională în Europa. Irlanda de Nord In nordul Irlandei, apropierea politicilor dintre strategiile politice ale UE2020 și cele ale administrației devolute din Irlanda de Nord este evidențiată de accentul pus pe programele pentru tinerii vulnerabili care nu sunt nici șomeri, nici în educație și nici în formare. Irlanda de Nord urma să primească 3,5 miliarde de euro între 2014 și 2020 pentru programe precum BelfastWorks și LEMIS. Proiectul LEMIS oferă formare profesională gratuită ca parte a programului FSE al Irlandei de Nord de combatere a sărăciei și excluziunii sociale și de creștere a bazei de competențe a celor care lucrează în prezent. Concluzii legate de impactul Brexit asupra acestor programe au fost exprimate de un număr de organizații CBI în Irlanda de Nord. Directorul CBI din Irlanda de Nord a declarat recent că: ”Membrii noștri sunt foarte temuți de retragerea fondurilor UE pentru investiții și formare de competențe.”

De o preocuparea majoră este impactul provocărilor constituționale ridicate de retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană asupra procesului de pace din Irlanda de Nord. Din 1995, Europa a plătit 1,3 miliarde de euro pentru a sprijini pacea în Irlanda de Nord și în județele de graniță din Irlanda prin programele PEACE și Interreg.

Scoția

În Scoția, cercetările recente efectuate de proiectul de cercetare INSPIRES UE (FP7) au evidențiat importanța parteneriatelor colaborative finanțate de UE, între sindicate, organizații patronale, autorități locale și instituții de învățământ superior și superior în promovarea unor măsuri mai durabile care vizează sprijinirea tinerilor deoarece acestea fac tranziții semnificative și coerente între educație și ocuparea forței de muncă. După cum arată studiile de caz din Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția, tinerii care efectuează tranziția dintre educație și muncă în Regatul Unit beneficiază în mod substanțial de finanțarea alocată de Comisia Europeană. Funcția redistributivă a bugetului UE și aranjamentele de guvernanță directă la nivel înalt între UE și administrațiile locale din Regatul Unit sunt intrinsec legate de politicile de dezvoltare regională din Marea Britanie.

Proiectarea și implementarea unei strategii de investiții post-Brexit va necesita cunoașterea completă a acestor provocări. Continuitatea măsurilor și programelor politice progresive care susțin în mod efectiv tranzițiile coerente și semnificative ale tinerilor necesită un angajament al guvernului britanic pentru redistribuirea investițiilor economice, industriale și sociale în Marea Britanie.

Mai mult, după cum s-a arătat anterior, punerea în aplicare și durabilitatea efectivă a acestor programe necesită, de asemenea, un angajament politic față de acordurile progresive de guvernanță și de parteneriat social. Baza de probă prezentată în acest capitol a demonstrat impactul pozitiv al formelor existente de guvernanță pe mai multe niveluri și aranjamente de parteneriat social între UE și părțile interesate locale din Regatul Unit. Provocarea este de a asigura continuitatea acestor aranjamente pentru a oferi tinerilor forme de sprijin local și oportunități de angajare pentru a le permite să navigheze în provocările și barierele cu care se confruntă în susținerea tranzițiilor coerente și semnificative între educație și ocuparea forței de muncă.

3.3 Reechilibrarea disparităților regionale în condițiile pieței forței de muncă pentru tineri; rolul instrumentelor UE de finanțare redistributivă în Regatul Unit

Strategiile economice și industriale, caracterizate printr-o concentrare a investițiilor publice și private în sudul Regatului Unit, sunt demonstrate în mod semnificativ în continuare de schimbările în locurile de muncă din perioada 2015-2016. În special, atât nord-vestul Angliei cât și Scoția au înregistrat o scădere a numărului de locuri de muncă în această perioadă, pierzând, respectiv, 5 000 și 7 000 de locuri de muncă, iar Nord-Estul Angliei, Țara Galilor și Irlanda de Nord au înregistrat creșteri mici în această perioadă. În ciuda acestei tendințe, nivelurile șomajului în rândul tinerilor în toate cele cinci domeniile au scăzut între 2015 și 2016, cu tendințe descendente de scădere a nivelului șomajului în rândul tinerilor, continuând în Scoția, nord-estul, nord-vestul și Irlanda de Nord.

Deși o serie de factori au influențat nivelul de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor, evaluarea impactului proiectelor finanțate de FSE / FEDR în aceste domenii subliniază contribuția finanțării FSE / FEDR la stabilizarea și chiar scăderea nivelului șomajului în rândul tinerilor în regiunile cu experiență semnificativă în reducerea locurilor de muncă în această perioadă. În mod semnificativ, patru dintre aceste regiuni au beneficiat, de asemenea, de niveluri mai ridicate de alocări ESF și FEDER pe cap de locuitor în comparație cu alte regiuni din Regatul Unit. Nivelurile alocate de către Scoția a fondurilor combinate între FSE și FEDER pe cap de locuitor nu sunt la fel de ridicate ca celelalte patru regiuni, fiind similare nivelurilor alocate Yorkshire și Humberside și East Midlands. Cu toate acestea, actualul guvern scoțian a demonstrat un nivel ridicat de angajament față de Comisia Europeană în ceea ce privește dezvoltarea și cofinanțarea proiectelor, aranjamentele de guvernanță pe mai multe niveluri și strategiile de punere în aplicare pentru a sprijini politicile multisectoriale menite să reducă inegalitățile și sărăcia în cadrul " Scop”.

Figura 6. Schimbarea locurilor de muncă pe regiuni, pe regiuni, ajustate sezonier, septembrie 2015 și septembrie 2016

Sursa: Biroul pentru statistica națională (2017), Ancheta Forței de Muncă: forța de muncă regională – statisticile de piață. http://www.ons.gov.uk/ons/rel/subnational-labour/regional-labour statistics market / ianuarie-2014 / stb-regional-labor-market-ianuarie-2014.html

Figura 7. Șomaj regional în funcție de vârstă: 18-24 ani în Marea Britanie între 2014 și 2017

Sursa: Oficiul pentru statistica națională (2017), Ancheta forței de muncă: statistici regionale ale pieței muncii. line, http://www.ons.gov.uk/ons/rel/subnational-labour/regional-labour marketstatistics / ianuarie-2014 / stb-regional-labor-market-ianuarie-2014.html

Figura 8. Șomajul regional după vârstă: 18-24 ani în Marea Britanie între 2011 și 2014

Sursa: Oficiul pentru statistica națională (2017), Ancheta forței de muncă: statistici regionale ale pieței muncii. line, http://www.ons.gov.uk/ons/rel/subnational-labour/regional-labour marketstatistics / ianuarie-2014 / stb-regional-labor-market-ianuarie-2014.html

Figura 9. FSE per capita combinate și FEDR alocările pe regiuni (în euro)

Sursa: SPERi: BritishPolitical EconomyBrief.No24: UKRegions și Fondurile Europene Structurale și de Investiții https://www.publications.parliament.uk/pa/cm201314/cmhansrd/cm130703/ text / 130703w0003.htm # 130703w0003.htm_wqn31 http: // parlament .uk / business / publications / written-questionsanswers-declarații / întrebare scrisă / Commons

În mod semnificativ, Londra și West Midlands au avut un nivel ridicat al șomajului în rândul tinerilor în perioada ianuarie 2016 – august 2016, în ciuda creșterii semnificative a locurilor de muncă în perioada septembrie 2015 – septembrie 2016. Nivelul șomajului în rândul tinerilor în Londra, în perioada ianuarie 2016 – august 2016, a fost de 18,1% în pofida unei creșteri substanțiale a numărului de locuri de muncă totale de 103 000 între septembrie 2015 și septembrie 2016. Este semnificativ faptul că, la 96 de euro pe cap de locuitor între 2014 și 2020, Londra primește una din cele mai mici alocări de finanțare combinată a FSE și EDRF în Regatul Unit.

În contrast, nivelul șomajului în rândul tinerilor din Țara Galilor în perioada ianuarie 2016 – august 2016 a fost de 11,0%, în ciuda faptului că regiunea a beneficiat de o ușoară creștere a locurilor de muncă, la 8 000 în această perioadă. În mod critic, cu toate acestea, Țara Galilor a beneficiat, de asemenea, de cele mai mari alocări ale alocărilor combinate între FSE și FEDER pe cap de locuitor ale tuturor regiunilor în această perioadă. Se poate argumenta că nivelul șomajului în rândul tinerilor din Țara Galilor este mai mic decât șomajul în rândul tinerilor din Londra în această perioadă, datorită programelor specifice și nivelurilor mai ridicate ale investițiilor care vizează tranziția susținută a tinerilor între educație și ocuparea forței de muncă, inerente unui număr de fonduri finanțate prin FSE / EDRF proiecte.

În schimb, în ​​ciuda consolidării condițiilor pieței forței de muncă (o creștere de 100.000 de locuri de muncă în perioadă), parteneriatele locale de întreprinderi din Londra au acces la niveluri mai scăzute ale fondurilor UE, ceea ce conduce la niveluri mai scăzute de investiții specifice în proiecte de care beneficiază tinerii, și pe piața forței de muncă. În special, în ceea ce privește sectoarele de creștere, există o cerere mai mare pentru lucrători cu înaltă calificare și profesioniști în Londra, care necesită disponibilitatea formării în domeniul competențelor superioare. În acest context, este esențială alinierea dintre formele și nivelurile de formare a competențelor pentru tineri și oportunitățile de locuri de muncă disponibile în cadrul setărilor distincte ale pieței muncii locale.

Încurajarea accesului tinerilor la formarea de formare a competențelor și dezvoltarea cunoștințelor relevante pentru o economie globală a cunoașterii este considerată ca fiind centrală pentru piețele mai flexibile și mai flexibile.

Tinerii din zonele de munte au obținut acces la proiectele finanțate de FSE și de IEI vizate, cu accentul pe "persoane fizice și nu pe structuri". Demonstrând acest lucru, proiectele actuale finanțate de FSE în Țara Galilor includ Programul pentru Fondul Social European din Vestul Țării Galilor și Valleys (650 milioane lire sterline acordate de Uniunea Europeană la cursul de schimb curent), menite să sprijine în mod eficient oamenii în muncă și să-și îmbunătățească calificarea lipsa de competențe adecvate. Contribuția Finanțării Europene la stagii de cofinanțare a FSE / SFA (Agenția de Finanțare a Competențelor) în Anglia este semnificativă. Guvernul britanic a propus ca acesta să creeze încă trei milioane de ucenici până în 2020. Actualul guvern britanic intenționează să înlocuiască până în aprilie anulacesta elementul de finanțare UE pentru ucenici (cofinanțat FSE / SFA) cu o taxă de afaceri până în aprilie 2018. Aceasta ridică probleme importante pentru durabilitatea uceniciei, în special în regiunile cu profiluri economice mai slabe.

3.4 Retragerea din UE și încetarea finanțării UE

După cum demonstrează dovezile de mai sus, un număr mare de programe și proiecte UK, adresate tinerilor vulnerabili din Marea Britanie, sunt cofinanțate de Fondul Social European. Atunci când sunt combinate cu niveluri substanțiale de finanțare din fondurile EDRF pentru dezvoltarea economică locală în zonele mai sărace ale Regatului Unit, impactul retragerii acestei finanțări va fi substanțial. Raportul Comitetului Uniunii Europene (2017) al Camerei Lorzilor prezintă în mod clar dispozițiile legale ale articolului 50 privind retragerea fondurilor UE. În mod critic, Comisia Europeană a oferit o descriere foarte clară a impactului celor două opțiuni de retragere din UE în temeiul articolului 50. Primul acord ar prevedea "modalitățile de retragere a Regatului Unit într-un mod ordonat, Tratatul de la Viena, orice drept, obligație sau situație juridică a părților create prin executarea tratatului înainte de încetarea acestuia ". Aceste aspecte ar include obligațiile legale și financiare în curs, în temeiul deciziei privind resursele proprii, al cadrului financiar multianual și al bugetului anual. Acordul de retragere ar putea include, de asemenea, un mecanism de soluționare a litigiilor în caz de dezacord în viitor.

După intrarea în vigoare a acordului de retragere, articolul 50 alineatul (3) din TUE clarifică faptul că "tratatele UE încetează să se aplice statului în cauză". Acest lucru ar permite, în mod crucial, negocierea unor dispoziții tranzitorii clare privind finanțarea, inclusiv păstrarea anumitor Programele sau domeniile de cooperare ale UE. În acest caz, proiectele și programele finanțate în prezent de UE ar putea să planifice fie eventuala retragere a finanțării, fie cooperarea continuă și oportunitățile de finanțare negociate în cadrul soluționării finale. În special, includerea unui mecanism de soluționare a litigiilor în caz de dezacord viitoare ar oferi anumite garanții și securitate pentru proiectele finanțate în prezent de UE pentru o tranziție efectivă de la cofinanțarea UE către acordurile cofinanțate de guvernul britanic și de afaceri. Realitatea strictă pentru proiectele direcționate în prezent către tinerii vulnerabili din Marea Britanie este că toate fondurile UE vor înceta imediat dacă nu se ajunge la un acord între Marea Britanie și Comisia Europeană în intervalul de doi ani. "Lucrările pregătitoare" ("travaux préparatoires") precizează faptul că a fost introdusă întreruperea de doi ani pentru a garanta că dreptul unui stat membru de a se retrage din UE este unilateral, în loc să depindă de încheierea unui acord de retragere.

A doua opțiune este strictă: dacă nu se ajunge la un acord în termen de doi ani, efectul este exact același ca și cum ar fi fost convenit și intrat în vigoare un acord de retragere: tratatele UE încetează să se aplice statului respectiv "(articolul 50 (3) din TUE). Cea de-a doua opțiune permite, așadar, cea mai dezordonată retragere. " Astfel, abordarea guvernului britanic în timpul negocierilor cu Brexit este critică la acordurile tranzitorii pentru proiectele cofinanțate de UE destinate tinerilor vulnerabili din Marea Britanie.

CONCLUZII

Într-o concepție modernă, integratoare, protecția socială reprezintă un ansamblu de acțiuni întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecințelor unor evenimente considerate ca „ riscuri sociale" cu influență directă sau indirectă asupra nivelului de trai al întregii populații . Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce își schimbă ritmurile și sensurile, șomajul a devenit o problemă macrosocială ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice și politico-ideologige.

Situația persoanelor în dificultate, precum și eficiența reală a sistemului de protecție socială destinat acestora, depinde în mare măsură de corelația dintre nivelul dezvoltării economice a țării și calității vieții familiei, pe de o parte și politica socială promovată de stat, responsabilitatea și rolul protector, socializator al familiei, atitudinea întregii societăți față de generația în căutarea unui loc de muncă și capitalul uman al țării, pe de altă parte.

Una dintre provocările majore ale Uniunii Europene este aceea de a promova ocuparea forței de muncă precum și creșterea economică, fără a pierde suportul politic prin reducerea protecției sociale pentru angajare. Flexicuritatea a fost una dintre cele mai discutate subiecte ale politicii privind piața muncii în ultimii ani. A fost văzută ca un mijloc de rezolvare a problemelor privind nivelul scăzut de ocupare a forței de muncă, al ratei ridicate a șomajului și ca un mijloc de conservare a ceea ce a fost perceput ca fiind nucleul modelului social european, ca un grad ridicat de securitate a cetățenilor .

România face multe eforturi pentru a crește rata de ocupare a tinerilor și pentru a reduce rata șomajului în rândul tinerilor. Situația actuală a pieței muncii nu oferă tinerilor posibilitatea de a lucra în funcție de aptitudinile și cunoștințele lor și sunt adesea forțați să lucreze în locuri de muncă cu fracțiune de normă sau să aibă locuri temporare

Rata șomajului în rândul tinerilor și rata de ocupare a forței de muncă, cum am arătat în CAPITOLUL II, au fost influențate de schimbările macroeconomice și, uneori, politica socială nu a putut proteja tinerii și nu a putut asigura inserția tinerilor pe piața muncii. Guvernul a elaborat un plan național de implementare pentru a se conforma Strategiei naționale de ocupare a forței de muncă 2014-2020, în conformitate cu Strategia Europa 2020, dar rezultatele șomajului în rândul tinerilor sunt abia văzute. Acțiunile și măsurile luate de România pentru combaterea șomajului se află sub umbrela Programului de Garantare a Tinerilor, însă România se confruntă cu dificultăți în obținerea rezultatelor de înaltă calitate. Măsurile luate în cadrul Garanției pentru tineret ca centre care vizează identificarea NEET și furnizarea de pachete de servicii personalizate nu au avut impactul așteptat. România nu a putut înregistra tinerii NEET, acest subiect rămânând o provocare pentru serviciile publice de ocupare a forței de muncă. România trebuie să se concentreze pe o mai bună integrare pe piața muncii și o politică puternică pentru o perspectivă de creștere. În afară de aceasta, România trebuie să descopere noi abordări ale șomajului, în special una inovatoare, pentru a obține rezultate mai bune.

După cum au demonstrat informațiile din CAPITOLUL III, impactul retragerii din UE a UK asupra tinerilor care fac tranziția între educație și ocuparea forței de muncă într-un post-Brexit din Regatul Unit va fi semnificativ. În cazul în care se ajunge la un acord, sfera de aplicare a dispozițiilor tranzitorii și înlocuirea finanțării UE pentru proiectele cofinanțate vor atenua în mod semnificativ aceste efecte, în special în cazul în care programele UE specifice continuă după ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, implicațiile mai largi ale pierderii capacității redistributive spațiale a finanțării EDRF, care abordează disparitățile economice regionale și ale pieței muncii, precum și finanțarea FSE, orientate spre atenuarea sărăciei în rândul tinerilor și excluziunii sociale prin intermediul programelor locale orientate, reprezintă o preocupare deosebită.

În special, pierderea cofinanțării de către UE a programelor destinate sprijinirii tinerilor vulnerabili, deoarece acestea fac tranziția între educație și ocuparea forței de muncă, va fi considerabilă dacă guvernul britanic nu înlocuiește pe deplin această finanțare. Această reasigurare va deveni deosebit de vitală în cazul în care nu se ajunge la un acord cu Uniunea Europeană. Decizia unilaterală de a părăsi UE fără o reglementare negociată va duce la o ieșire dezordonată a UE și la retragerea imediată a sprijinului european pentru proiectele din Regatul Unit (House of Lords, 2017). Având în vedere acest lucru, guvernul britanic a propus recent o taxă pentru întreprinderi pentru a asigura continuarea schemelor de ucenicie finanțate de EUCo în întreaga Uniune Europeană. Această propunere este în concordanță cu accentul actual al guvernului britanic asupra transformărilor bazate pe afaceri în normele și reglementările privind ocuparea forței de muncă, mai degrabă decât pe normele privind ocuparea forței de muncă, reglementările și drepturile care determină structura modelelor de afaceri moderne.

Critic, acest accent sporit pe prioritizare a nevoilor pieței (economia "modernă") și implică puternic o economie politică post-Brexit condusă de piață în Marea Britanie dacă actuala guvernare își păstrează puterea ca urmare a alegerilor generale din 8 iunie 2017 (Guvernul Regatului Unit, 2017). Impactul disproporționat al acestei transformări asupra condițiilor de angajare a tinerilor vulnerabili din Regatul Unit este deosebit de îngrijorător deoarece tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani dețin mai multe contracte decât orice altă grupă de vârstă cu peste o treime din totalul contractelor cu ore zero pe piața muncii din Marea Britanie (ONS, 2017).

O preocupare centrală este măsura în care reprezentanții grupurilor vulnerabile și ai sindicatelor vor avea o voce în "Revizuirea independentă" a practicilor de ocupare a forței de muncă și modificările ulterioare ale drepturilor și reglementărilor privind ocuparea forței de muncă ca urmare a ieșirii din UE a Uniunii Europene (guvernul britanic, 2017) . Mai mult, gradul în care noi forme de cofinanțare va asigura continuitatea în furnizarea de programe eficiente și relevante la nivel local pentru tinerii vulnerabili este extrem de contingent dezvoltării arhitecturilor de politică și a formelor de guvernare care permit proiectarea, livrarea, evaluarea și sustenabilitatea programelor locale.

Cu riscuri sociale asociate, cu retragerea drepturilor și protecțiilor în materie de ocupare a forței de muncă din UE, a programelor de mobilitate educațională și a ucenicilor transnaționale, retragerea Regatului Unit din UE va anunța o perioadă de nesiguranță și vulnerabilitate crescută pentru o generație de tineri din Marea Britanie. O primă privire prin sticlă în incertitudinile vieții într-un post-Brexit Marea Britanie a condus 71% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani să voteze să rămână în Uniunea Europeană în 2016 (YouGov, 2016). Spre deosebire de lumea imaginată a lui Lewis Carroll, in care Alice se consideră curajoasă in depașirea cifrelor fanteziste care îi amenința identitatea și viitorul (Carroll, 1865), provocările economice, sociale si personale cu care se confrunta tinerii vulnerabili din Marea Britanie sunt foarte reale și va fi exacerbată într-o Europă post-Brexit.

Nevoia de a dezvolta arhitecturi de politici incluzive și coerente, forme de guvernanță și strategii de investiții redistributive spațial care să sprijine programele durabile relevante la nivel local pentru tineri într-un post-Brexit UK este acum o prioritate urgentă a guvernelor actuale și viitoare din Regatul Unit.

BIBLIOGRAFIE

Barca, F. (2009), An Agenda For A Reformed Cohesion Policy. A place-based approach to meeting European Union challenges and expectations. Independent Report prepared at the request of Danuta Hubner, Commissioner for Regional Policy, http://www.dps.mef.gov.it/documentazione/comunicati/2010/report_barca_v0306.pdf

Booth, S., Howarth, C., Persson, M., Ruparel, R. and Swidlicki, P. (2015), What If? The Consequences, Challenges and Opportunities facing Britain outside the EU, London: Open Europe, http://europas-krisen.zdf.de/media/downloads/Brexit/150507-Open-Europe-What-If-Report-Final-Digital-Copy.pdf

Ciocan L., Organizațiile sindicale și piața muncii. Teza de dr. în economie,București, ASE, 2006

Comisia Europeană, 2010

Comitetul Select al Camerei Lorzilor pentru Uniunea Europeană, 2017

Comitetul Selectabil al Camerei Lorzilor privind abilitățile digitale, Raportul din sesiunea 2015

Consiliul Județean Rhondda Cynon Taf, 2016

Coralia Angelescu, Dumitru Ciucur, Niță Dobrotă, Ilie Gavrilă, Paul Tănase Ghiță, Constantin Popescu Cornel Târhoacă, Academia de Studii Economice, Economie, Editura Economică, Bucurețti, 2000

Davis, D. (2016), Britain would be better off out of the EU – and here’s why. Conservative Home.

Dhingra, Ottaviano S., , S., Sampson, T. and Van Reenen, J. (2016), The consequences of Brexit for UK trade and living standards. The London School of Economics and Political Science. Centre for Economic Performance

Ellison, M. (2013), Identifying Policy Innovations increasing Labour Market Resilience and Inclusion of Vulnerable Groups. Edinburgh, Queen Margaret University. http://www.inspires-research.eu/userfiles/SCOTLAND%20FINAL%20REPORT%20FOR%20WP3%20Author%20M%20Ellison%20QMU%20Edinburgh%20Scotland(2).pdf

Ellison, M. and Fenger, M. (2013), ‘Review article: Social Investment, Protection and Inequality within the New Economy and Politics of Welfare in Europe’. Social Policy and Society, Volume 12

Ellison, M. and Van Berkel, R. (2014), ‘Introduction, Innovative social and labour market policies in Europe in times of crisis’. International Social Security Review, Vol. 67, 1/2014

Emilia Ungureanu, Piața muncii în context european, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005

European Commission (2014), ‘Guidance on Implementing the Youth Employment Initiative. European Social fund thematic paper’. Directorate-General for Employment, Social Affairs and Inclusion Unit Luxemburg,http://www.google.co.uk/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwiBpoNlYHUAhUGVRoKHcpfAqYQFgguMAA&url=http%3A%2F%2Fec.europa.eu%2Fesf%2FBlobServlet%3FdocId%3D457%26langId%3Den&usg=AFQjCNELdDs9K5dX-OyEmhT0xyYtMbDVzQ;

European Commission (2016), ‘A New Skills Agenda For Europe’. Communication From The Commission To The European Parliament, The Council, The European Economic And Social Committee And The Committee Of The Regions. Brussels,

Eurostat (2017), Regional Database. http://ec.europa.eu/eurostat/web/regions/overview.;

Frunzaru Valeriu, De la statul bunăstării național la politicile sociale europene. În CALITATEA VIEȚII, XIII, nr. 1–4, 2002

Furlong, A. and Cartmel, F. (2004), Vulnerable Young Men in Fragile Labour Markets, York: Joseph Rowntree Foundation. UK

Gal, Anișoara, Protecția socială a șomerilor în România în perioada 2004-2010, în volumul: Economia și afacerile pe piețele emergente. Contribuții ale tinerilor cercetători, Editor coordonator: prof.univ.dr. Alina Bădulescu, Editura Universității din Oradea, 2012

Gardiner, L. (2014), ‘Zero-Hours Contracts: The latest figures and analysis’. The Resolution Foundation, analysis and action on living standards. London

Guvernul Regatului Unit (2017): Cartea albă privind ieșirea și noul parteneriat al Regatului Unit cu Uniunea Europeană

House Of Lords European Union Committee (2017), 15th Report of Session 2016–17 HL Papern 125 Brexit and the EU budget. 4th March, 2017https://www.publications.parliament.uk/pa/ld201617/ldselect/ldeucom/125/125.pdf

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1223&langId=en

http://socio-umane.ct-asachi.ro

http://www.conservativehome.com/platform/2016/02/david-davis-britain-would-bebetter-

http://www.incont.ro/joburi-romania/numarul-tinerilor-salariati-a-scazut-dramatic-adultii-trec-masiv-in-inactivitate-dupa-somaj.html

http://www.resolutionfoundation.org/publications/zero-hours-contracts-the-latestfigures- and-analysis/

Hunt, T., Lavery S., Vittery, W. and Berry C. (2016), ‘UK Regions and European Structural Investment Funds’. Sheffield Political Economy Research Unit. SPERI British Political Economy Brief No. 24. The University of Sheffield, http://speri.dept.shef.ac.uk/wp-content/uploads/2016/05/Brief24-UK-regions-and-European-structural-andinvestment-funds.pdf

ILO, (2016), Global Employment Trends for Youth 2016, Geneva

http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/—dgreports/—dcomm/—publ/documents/publication/wcms_513739.pdf

IPPR (2017), ‘New Skills atWork’, http://www.ippr.org/major-programmes/new-skills-at-work;

Irwin, G. (2015), ‘BREXIT:the impact on the UK and the EU, June 2015’, Global Counsel.

Jurnalul Oficial al UE, 2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2013

Lindsay, C. and Houston, D. (2011), Fit for purpose? Welfare reform and challenges for health and labour market policy in the UK, Environment and Planning, 43

MacGowan Angela, directorul Irlandei de Nord a CBI: Radio Four Today Program 10/5/2017

Magnusson, L., Murhem, Sofia, Social Europe – the role of institutions and social partners, 2008, www.snee.org/filer/papers/373.pdf

Marius Profiroiu, Irina Popescu, Politici Europene, Editura economică, București, 2003

Mocanu Irena, Șomajul în România, disparități teritoriale, Revista Romană de Statistică, nr. 4/2009

Molnar M., M. Poenaru, Protecția socială în România. Repere europene, București, Editura BREN, 2008

MacDonald, R. (2011), ‘Youth transitions, unemployment and underemployment: Plus ca change, plus c’est la meˆme chose?’ Journal of Sociology 47(4)

OCDE, 2016

OECD (2016), SkillsMatter: Further Results fromthe Survey of Adult Skills, OECD Publishing, Paris. DOI: http://dx.doi.org/10.1787/9789264258051-en.;

Office for National Statistics. (2017), Contracts that do not guarantee a minimum number of hours: May 2017,https://www.ons.gov.uk/employmentandlabourmarket/peopleinwork/earningsandworkinghours/articles/contractsthatdonotguaranteeaminimumnumberofhours/latest

off-out-of-the-eu-and-heres-why.html.

Otto, A. andTaylor-Gooby, P. (2014),National report on the labourmarket position of vulnerable groups in theUnitedKingdom.Kent:University ofKent. http://www.inspiresresearch.eu/userfiles/D2_1%20National%20report%20UK(1).pdf;

Pascal I., și alții., Politici sociale și ocuparea forței de muncă, București: Centrul de Resurse Juridice, 2002

Popescu, C., Economie, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2009

Popescu, C.R., Disparități regionale în dezvoltarea economico-socială a României, București, Editura Meteor Press, 2007

Profiroiu M., Popescu I., Politici europene. București, Editura Economică, 2003

Proiectul UE (FP7) INSPIRES (2013-2016)

Report prepared by Chief Economist of the Global Counsel, Dr Gregor Irwin, https://www.global-counsel.co.uk/sites/default/files/special-reports/downloads/Global%20Counsel_Impact_of_Brexit.pdf;

Roberts, S. (2011), ‘Beyond ’NEET’ and ’tidy’ pathways: considering the ’missing middle’ of youth transition studies’, in Journal of Youth Studies

Schraad-Tischler, D. (2015), Social Justice in the EU 2015 –Index. Social Improvement Monitor. Bertelsmann Siftung 2015.1-178. https://www.social-inclusion-monitor.eu/uploads/tx_itao_download/Studie_NW_Social-Justice-in-the-EU-Index-Report-2015_2015_01.pdf;

Scottish Government (2015a), Scotland’s Action Plan for EU Engagement. The Scottish Government. Edinburgh. 1–14, http://www.gov.scot/Resource/0047/00473826.pdf

Scoția Europa, 2017, Guvernul scoțian, 2015

Ștefan, M.C., Economie politică, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2009

The Northern Ireland Government, Department of Economy (2016), Northern Ireland European Social Fund programme 2014–2020. Northern Ireland Government.https://www.economy-ni.gov.uk/esf

The Prince’s Trust Macquarie (2014), Youth Index 2014, London: The Prince’sTrust. [Online] Available at: https://www.princes-trust.org.uk/help-for-young-people/news-views/youth-index-2014

The Welsh Government (2017), European Territorial Cooperation Programmes.http://gov.wales/funding/eu-funds/european-cooperation/?lang=en

Thompson, R. (2011), Individualisation and social exclusion: The case of young people not in education, employment or training. Oxford Review of Education

Tinson, A., Ayrton, C., Barker, K., Born, T., Aldridge, H. and Kenway, P. (2016), Monitoring poverty and social exclusion 2016 (MPSE) https://www.jrf.org.uk/report/monitoring-poverty-and-social-exclusion-2016;

Tinson, A., Ayrton, C., Barker, K., Born, T., Aldridge, H. and Kenway, P. (2016), Monitoring poverty and social exclusion 2016 (MPSE) https://www.jrf.org.uk/report/monitoring-poverty-and-social-exclusion-2016;

Tomlinson, S. (2013), ‘Social Justice and Lower Attainers in a Global Knowledge Economy’. Social Inclusion, 1(2)

Țoțan Lavinia Ștefania, Drd. Barbu Bogdan POPESCU, Prof. univ. dr. Silvia Elena CRISTACHE, Impactul șomajului asupra creșterii economice din România, în perioada de criză în Romanian Statistical Review nr. 6 / 2013

Vodopivec, M., Introducing Unemployment Insurance to Developing Countries, Iza Policy Paper, nr.6, 2009

Youth@work în turneu prin Europa, disponibil la http://ec.europa.eu/eures /main.jsp?lang=ro&acro =news&catId=20&parentId=0&function=focusOn&focusOnId=9652&fromHome=Y

Zamfir, Elena, Asistența socială față în față cu societatea riscurilor, din perspectiva politicilor sociale europene, apărut în revista Calitatea vieții XXIII, nr.2, 2012