Planificarea Fluxurilor Financiare ale Întreprinderii
=== 08a5293aa97818ad152feca2f702d5db8368cc2a_67228_1 ===
UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Specializarea: Management Financiar și Bancar
Planificarea fluxurilor financiare ale întreprinderii
Coordonator științific,
Conf. univ. dr. Bărbuță-Mișu Nicoleta
Masterand,
Tanvuia Mădălina
Galați
2017
Introducere
Importanța temei de cercetare rezultă din însăși definiția finanțelor întreprinderii. Finanțele întreprinderii reprezintă veriga de bază a întregului sistem financiar și de credit. Majoritatea fondurilor bănești ce se formează la diferite nivele ale sistemului financiar și de credit și își au sursa din veniturile create în întreprinderea privată dar și publică. Finanțele își au originea în relațiile pe care întreprinderea le are cu toți agenții economici, financiari, cu statul și alte organisme financiare.
Întreprinderea este o combinație de factori materiali și umani care evoluează într-un mediu complex care interacționează și este determinat de universul economic, financiar, social, statal.
Ea intră în diverse relații cu alți agenți economici pe piețele de desfacere, aprovizionare. Cantitatea de mărfuri sau servicii oferite și prețurile lor se negocieză înfluențând astfel echilibrul financiar al întreprinderii, întreprinderea adaptându-se permanent legilor economice ale aconomiei de piață. Universul financiar apare în același timp cu universul economic al economiei de piață prin care se schimbă active financiare, monedă, cu alți agenți economici.
Principalele tipuri de agenți economici sunt:
furnizorii de materii prime și servicii prezenți pe piață,
clienții de produse și servicii prezenți pe piața de desfacere,
managerii,-salariații,
acționarii, asociații și intermediarii financiari.
Întreprinderea are raporturi cu diferite organisme de stat ce se concretizează în impozite și taxe iar totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea și utilizarea fondurilor necesare realizării variatelor activități economice, culturale, sociale constituie esența finanțelor întreprinderii.
Finanțele întreprinderii reprezintă aceea ramură a stiinței care analizează mecanismele și metodele de procurare, gestionare și utilizare a resurselor financiare.
Tipurile de fonduri bănești care se constituie la nivelul întreprinderii sunt:-fondul pentru investiții pentru procurarea de active corporale și necorporale; -fondul de rulment;-fondul de rezervă; fondul de cercetare științifică și dezvoltare; fondul pentru acțiuni sociale; fondul pentru recalificare; fondul pentru participarea salariaților la profit.
Principalele metode de formare a acestor fonduri sunt: autofinanțarea, aportul asociaților, creditarea de către bănci și finanțarea bugetară.
Perfecționarea finanțelor întreprinderii se realizează prin instituirea: perfecționarea unor pârghii financiare în vederea stimulării unor procese economice și sociale din diferite ramuri economice, îmbunătățirea unor mecanisme de formare, gestionare a capitalurilor proprii și împrumutate, a metodelor de previziune, prognoză financiară.
Finanțele întreprinderii îndeplinesc funcția de control și funcția de repartiție.
1. FUNCȚIA DE REPARTIȚIE = corelarea capitalurilor inițiale din diferite surse criteriul și destinația acestora + utilizarea și constituirea lor + modificarea proporțiilor fondurilor prin reținerea de resurse financiare rezultate din capacitatea de autofinanțare și atragerea de noi surse externe
2. FUNCȚIA DE CONTROL = latura constatativă + latura constructivă
Controlul prin intermediul finanțelor întreprinderii presupune un cadru organizat și măsuri în vederea prevenirii abaterilor de la disciplina financiară pentru creșterea eficienței și rentabilității, apărarea integrității și utilizarea rațională a capitalurilor întreprinderii, respectarea legislației economico financiare, fiscale, a regulilor protecției financiare și fiscale; ea are o largă sferă de acțiune, cuprinde toate laturile și fazele económico – financiare ale circuitului economic al întreprinderii, controlul trebuie să asigure totodată încasarea la timp a tuturor drepturilor bănești ale întreprinderii și achitarea obligațiilor financiare față de stat, finanțarea oportună și rațională a elementelor, identificarea și mobilizarea tuturor rezervelor interne, asigurarea echilibrului financiar, creșterea veniturilor și a eficienței economice. El se execută cu ajutorul diferitelor pârghii economico financiare cum ar fi prețurile, costurile, profitul, impozitul și taxele, creditele bancare. De asemenea controlul poate fi exercitat preventiv, concomitent și postum-post operativ iar funcția de control a finanțelor întreprinderii se execută prin anumite organisme care diferă de la o întreprindere la alta în funcție de forma de proprietate.
Poate fi un control financiar propriu executat de catre contabilul șef, un control intern executat de către comisiile de cenzori care urmăresc respectarea regulilor financiare, contabile și fiscale, utilizarea eficientă a capitalurilor, a fondurilor bănești ale întreprinderii, urmărirea și asigurarea eficienței în fundamentarea programului de producție, investițiilor și finanțării, prevenirea, descoperirea și recuperarea pagubelor cu tragerea la răspundere a celor vinovați de încălcarea normelor de disciplină economico financiară.
Activitatea întreprinderilor este analizată și din afară de către unele organisme specializate cum ar fi băncile care în drumul lor de acordare de credite analizează întreprinderea sub aspectul, solvabilității, lichidității, rentabilității.
Se urmărește respectarea regimului documentelor, a instrumentelor de plată, volumul creditelor solicitate, destinația lor, garanția și rambursarea lor la termen cu plata totodată a dobânzilor aferente. Dar activitatea întreprinderilor este controlată și de către organisme locale, centrale ca Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Conturi.Această lucrare studiează fluxurile financiare de la nivelul întreprinderii și este structurată astfel:
Capitolul 1. Fluxurile financiare ale firmei descrie: sistemul financiar al întreprinderii, resursele și relațiile financiare ale întreprinderii, fluxurile firmei, fluxurile de trezorerie ale întreprinderii, tablourile fluxurilor financiare ale firmei, tabloul fluxurilor de trezorerie, tabloul plurianual al fluxurilor de trezorerie, tabloul explicativ al variației trezoreriei, planul financiar, previziunea contului de profit și pierdere, previziunea fluxurilor de numerar.
Capitolul 2. Prezentarea sectorului hotelier și a firmelor cu: evoluția sectorului hotelier în România în perioada 2012-2016, evoluția investițiilor din sectorul hotelier, scurtă descriere a firmelor din sector analizate, scurt istoric și obiect de activitate, conducerea societății și structura acționariatului, furnizorii și concurenții firmei, scurtă analiză a performanței financiare a firmelor.
Capitolul 3. Planificarea fluxurilor financiare prezintă: analiza politicii de investiții a firmelor, prezentarea propunerii de investiție, previziunea veniturilor și cheltuielilor, previziunea contului de profit și pierdere aferent investiției, previziunea contului de profit și pierdere al firmelor, previziunea fluxului de numerar, previziunea fluxului de numerar generat de investiție, și previziunea fluxului de numerar al firmelor.
În ultimul capitol Capitolul 4.Concluzii și propuneri, sunt prezentate principalele concluzii desprinse din studiul analizat și propunerile de îmbunătățire a fluxurilor financiare.
CAPITOLUL 1. FLUXURILE FINANCIARE ALE FIRMEI
Situația fluxurilor de numerar își are sorgintea în S.U.A – Statele Unite ale Americii-unde contabilitatea este orientată pentru informarea continuă a investitorilor. În Europa-situația fluxurilor de numerar se bazează pe decizia Comitetului pentru Standarde de Contabilitate Financiară – Financial Accouting Standards Board – FASB – denumită ,,Situația standardelor de contabilitate financiară nr. 9.” Aceasta oferă informații relevante privind intrările și ieșirile de numerar ale unei întreprinderi, companii, în cadrul unei perioade de timp. Fluxurile de trezorerie trebuie să fie repartizate între operațiile de exploatare de investiții și de finanțare, fluxurile în monedă străină, trebuie să fie convertite la cursul de schimb în vigoare la data fluxurilor. Este reglemetată și de IAS 7 și de OMFP 1802/2014.
1.1.Sistemul financiar al întreprinderii
Înființarea unei întreprinderi, indiferent de mărimea, tipul de proprietate și formă de organizare, este legată de determinarea resurselor necesare lansării afacerii și de constituirea capitalului acesteia, reprezintă un sistem de organizare, planificare, control, evaluare a resurselor, relațiilor financiare ce se stabilește încă de la înfințarea întreprinderii.
Mecanismele financiare ale întreprinderii sunt pârghii, instrumente și proceduri de formare, corectare și gestionare a capitalurilor sale, sunt diversificate și sunt reprezentate prin mecanismul amortizării activelor, mecanismul echilibrării capitalului, mecanismul de desfacere a fluxurilor financiare, mecanismul formării și utilizării surplusului de monetar. Cantitățile de bunuri sau monedă transferate într-un anumit timp între întreprinderi, agenți economici se numește flux. ” În general se consideră flux orice mișcare generată de o operațiune ce are impacta supra trezoreriei: o vânzare, o cumpărare, o plată de salarii, o rambursare de datorie constituie un flux ce afectează datoria întreprinderii,,.
Acestea pot fi fluxuri reale sau fizice de bunuri și servicii sau fluxuri financiare de monedă sau alte încasări sau plăți cu instrumente bancare, cecuri, bilete la ordin, cambii, iar cantitatea de bunuri sau monedă existente în firmă la un moment dat se numește stoc.
Mecanismele financiare care reprezintă relațiile dintre fluxuri și stocuri pot fi de contrapartidă și apar în cadrul achiziționării bunurilor cu plata în numerar, sau finanțări decalate atunci când activul financiar se materializează într-o creanță la furnizor, în cazul creditelor de exemplu, fluxurile multiple, fluxurile financiare autonome atunci când se produce transfer de monedă de la o persoană fizică sau juridică la alta.
Fluxurile financiare dau naștere la activități financiare, creanțe și datorii, sunt multiple și autonome. Într-o întreprindere apar cicluri financiare principale ca:
ciclul de investiții, prin amortizare, se crează un capital de producție, materializarea investiției se face prin transformarea monedei în active fizice;
ciclul de exploatare, prin achiziționarea de bunuri și servicii, capitalul îmbracă forme diverse circulând și transformându-se în mod continu iar fluxurile reale le corespund fluxuri financiare, creanțe, datorii;
ciclul operațiunilor financiare privește operațiunile și procedurile de acordare sau luare de împrumuturi precum și achizițiile de titluri de participare.
1.1.1. Resursele și relațiile financiare ale întreprinderii
Înființarea întreprinderilor presupune și determinarea resurselor necesare lansării afacerii, constituirea capitalului acesteia, acestea indiferent de mărimea sa, tipul de proprietate și forma de organizare.
Are nevoie de următoarele:
Chiar de la înființare organizația economică, întreprinderea stabilește relații economice și comerciale cu diferite persoane juridice, fizice cu cei prezenți pe piața serviciilor și bunurilor materiale. Aceștia sunt reprezentați de furnizori, clienți, salariați, manageri, acționari și asociați. Aceste relații de tip comercial presupune dezvoltarea fluxurilor de bunuri materiale și nemateriale, a fluxurilor financiare care au rolul de a stinge angajamentele generate de către fluxurile materiale.
Relațiile financiare sunt relații bănești de repartiție și alocare a resurselor conform priorităților și obiectivelor planificate, prevederilor contractuale și care se pot raporta la oportunitățile și restricțiile mediului financiar în care întreprinderea își desfășoară activitatea. Activitatea financiară eficientă influențează rezultatele economico financiare ale întreprinderii și relațiile organizației economice respective cu statul și organismele publice, băncile, partenerii de afaceri, organele fiscale, proprietarii și angajații ei. Relațiile întreprinderii se realizează în baza unui contract, iar raporturile cu statul numai în temeiul legislației în vigoare.
Relațiile de schimb implică transferuri de bunuri materiale și/sau servicii contra mijloacelor bănești care se efectuează între agenții economici pe bază de monedă în cadrul unor relații financiare externe.
Mediul financiar se definește ca totalitatea relațiilor financiare ale întreprinderii, care apar în momentul utilizării și câștigării banilor, precum și toate formele pe care banii le pot lua în procesul circulației lor.
Fenomenul financiar al întreprinderii se naște din relațiile pe care le are cu piața factorilor de producție, piața consumatorilor, piața capitalurilor și cu statul ca autoritate publică. Acest fenomen este urmărit de fiecare întreprindere pentru derularea activității sale în condiții de rentabilitate maximă.
1.1.2. Fluxurile firmei
Cantitatea de bunuri și mijloace bănești care se transferă într-o anumită perioadă de timp se numește flux care poate fi de intrare sau de ieșire iar între aceste două categorii există o stare de echilibru de care depinde capacitatea de plată a întreprinderii. Dezechilibrele dovedesc ineficiența cu care este gestionată întreprinderea, patrimoniul său, sursele de finanțare a acesteia.”Se apreciează că studiul bilanțului furnizează analizei o viziune statică a întreprinderii, deoarece variabilele pe care le cuprinde bilanțul sunt redate sub forma unor stocuri ce caracterizează situația la un moment dat (la început și la sfârțit de exercițiu),,.
Fluxurile de finanțare formează următorele elemente:
1. Ciclul de exploatare reflectă mijloacele bănești utilizate în activitatea curentă de exploatare.
2. Ciclul de investiții reflectă operațiile financiare privind vânzarea activelor pe termen lung, procurarea activelor pe termen lung, acordarea de împrumuturi.
3. Ciclul de finanțare reflectă operațiile financiare privind împrumuturile primite și rambursarea lor, vânzarea de acțiuni, răscumpărarea lor, distribuirea dividendelor.
Circuitul financiar reprezintă totalitatea operațiilor ce au loc între momentul transformării monedei în bunuri și/sau servicii pănă în momentul recuperării monedei alocate.
Funcția financiară vizează activitatea planificării, repartizării, evidenței, controlului și modului de gestionare a resurselor întreprinderii, deci este o funcție de analiză și control.
Situația fluxului de numerar a fost cunoscută ca denumire ca situația provenienței și a utilizării fondurilor sau situația evoluției stării financiare. Noua formulare a situației fluxului de numerar indică unde, ce și cum, de ce, cât numerar a fost generat și apoi cheltuit, modificările de solduri de numerar de la o perioada la alta.
Aceasta situație a fluxurilor de numerar furnizează standardele și informațiile referitoare la fluxurile de numerar rezultate din activițăți de exploatare, investiții și finanțare ale companiei.
Situația fluxurilor de numerar își are sorgintea în S.U.A -Statele Unite ale Americii-unde contabilitatea este orientată pentru informarea continuă a investitorilor. În EUROPA-situația fluxurilor de numerar se bazează pe decizia Comitetului pentru Standarde de Contabilitate Financiară-Financial Accouting Standards Board-FASB-denumită ,,Situația standardelor de contabilitate financiară nr. 9.” Aceasta oferă informații relevante privind intrările și ieșirile de numerar ale unei întreprinderi, companii, în cadrul unei perioade de timp. Fluxurile de trezorerie trebuie să fie repartizate între operațiile de exploatare de investiții și de finanțare, fluxurile în monedă străină, trebuie să fie convertite la cursul de schimb în vigoare la data fluxurilor. Este reglemetată și de IAS 7 și de OMFP 1802/2014. Introducerea Situației fluxurilor de numerar (trezorerie) ca ocomponentă a situațiilor financiare anuale (IAS 7), obligatorie în cazul întreprinderilor mari și opțională în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, permite o analiză dinamică a echilibrului financiar, prin descrierea operațiunilor care au antrenat transformarea patrimoniului întreprinderii.
Activități din exploatare
Intrări de numerar:
din vânzarea bunurilor și serviciilor;
din rentabilitatea împrumuturilor, dobânda;
orice alte venituri considerate venituri din exploatare conform legii contabilității
Ieșiri de numerar:
către furnizori pentru stocurile achiziționate;
către angajați și alți furnizori pentru bunuri și servicii;
către stat impozite, datorii la bugete;
dobânzi aferente creditelor;
orice alte cheltuieli recunoscute de legea contabilității ca activitate de exploatare.
Activități de investiții
Intrări de numerar:
din vânzarea activelor cum ar fi terenuri, mijloace fixe;
din vânzarea instrumentelor de creanțe sau de capitaluri proprii ale altor societăți comerciale;
din vânzarea altor instrumente de creanță ale altor societăți comerciale care au fost achiziționate de către entitatea economică.
Ieșiri de numerar:
plăți din numerar pentru achiziționarea activelor productive, mijloace fixe , terenuri;
plăți pentru achiziționarea instrumentelor de creanțe sau de capitaluri ale altor companii;
achitarea împrumuturilor către alte companii.
Activități de finanțare
Intrări de numerar:
intrări de numerar din vânzarea instrumentelor de capital;
colectarea veniturilor din emiterea unor instrumente de creanțe, ipoteci, obligațiuni, alte împrumuturi pe termen scurt.
Ieșiri de numerar:
plata dividendelor către acționari;
achiziționarea capitalurilor în circulație;
rambursarea datoriilor pe termen lung.
Există două metode de dezvoltare și evidență a fluxurilor de trezorerie:
Metoda directă. Se referă la numerar și la fluxul de numerar din componentele intrărilor și ieșirilor de numerar din exploatare, în comparație cu ajustarea sau conversia venitului net prin elemente care nu afectează fondurile companiei. IAS 7 definește fluxul de trezorerie astfel, privind numerarul, cuprinde disponibilitățile bănești și depozitele la vedere.
Conform metodei directe, fluxurile de numerar din activitatea curentă reprezintă un indicator cheie al generării de numerar pentru alte activități: rambursarea împrumuturilor, menținerea capacitații de funcționare a întreprinderii, plata dividendelor, noi investiții fără finanțare externă.
Metoda indirectă. Această metodă se referă la numerar și la fluxul de numerar din componentele intrărilor și ieșirilor de numerar din exploatare, prin ajustarea veniturilor și cheltuielilor care nu au rezultat din tranzacțiile în numerar asupra venitului net al întreprinderii.
Se bazează deci pe corectarea profitului net sau a pierderii nete cu efectele tranzacțiilor care nu se bazează pe monedă adică amânările sau angajamentele de plăți sau încasări în numerar din exploatare trecută și viitoare, venituri și cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din finanțări și investiții.
Scopul fluxurilor de trezorerie îl reprezintă: furnizarea de informații clare și relevante privind intrările și ieșirile de numerar ale unei entități economice, oferind informații creditorilor, investitorilor, și altor persoane care ar putea folosi sau chiar evalua capacitatea companiei de a genera fluxuri de numerar pozitive:
Se urmărește și se poate previziona activitatea întreprinderii, și se determină datoria față de acționari;
Servește ca instrument analitic pentru evaluarea intrărilor de numerar și plăților dar și a situației financiare a investițiilor și a tranzacțiilor sale de finanțare efectuate în numerar sau virament într-o anumită perioada de timp.
Deci ca și bilanțul care furnizează date pentru fluxurile de trezorerie, și acestea din urmă sunt situații care pot interesa investitorii preocupați de riscul inerent al tranzacțiilor și rentabilitatea investițiilor lor, creditorii care sunt interesați de rambursarea împrumuturilor la timp, furnizorii și alți creditori, asociații, clienții, instituțiile statului, angajații, publicul. În mod curent acestea sunt întocmite sau nu de orice societate comercială, interesată de a analiza situația ei economică, și ca instrument previzional iar societățiile din cadrul marilor contribuabili care depun la Ministerul Finanțelor anual bilanț au incluse în situațiile lor financiare și situația fluxurilor de trezorerie.
Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de trezorerie servește la estimarea necesităților viitoare de numerar pe baza situației trecute, cunoașterea acestora fiind utilă atât acționarilor, interesați în existența unui numerar suficient pentru plata dividendelor, cât și creditorilor, interesați în recuperarea împrumuturilor acordate. În egala măsură, cunoașterea fluxurilor viitoare de numerar îi interesează pe potențialii investitori, metoda cash flow-ului actualizat fiind una dintre metodele de evaluare a întreprinderii.
1.2. Tablourile fluxurilor financiare ale firmei
Evoluția teoriei și practicii financiare evidențiează diferite tipuri de tablouri pentru analiza fluxurilor financiare, au rolul de a explica fluxurile financiare care evidențiează variația trezoreriei. Fluxurile privind investițiile, operațiile financiare, sau alte elemente sunt grupate după priorități, reflectă resurse suplimentare sau necesar de trezorerie. Metodologia elaborării tablourilor este diferită, variația trezoreriei este rezultanta acelorlași fluxuri.
1.2.1. Tabloul fluxurilor de trezorerie
Tabloul fluxurilor de trezorerie măsoară din punct de vedere financiar, global coerența deciziilor strategice luate de întreprindere, raționament logic care conduce la realizarea demersurilor ce cuprind mai multe niveluri de analiză a fluxurilor.
Structura tabloului este prezentată în Anexa 1.
Tabloul urmărește evidențierea capacității întreprinderii de a genera trezorerie din întreaga sa activitate, trebuie apoi să constate în ce măsură întreprinderea are capacitatea de a conserva parțial sau total trezoreria sa, de mare interes fiind mărimea prelevărilor obligatorii care afectează această trezorerie ca și partea ce rămâne la dispoziția managementului întreprinderii, reprezentând fluxul de trezorerie disponibil. Se analizează modul de utilizare a trezoreriei pentru investiții evidențiindu-se logica deciziilor de investiții luate de conducerea întreprinderii iar în cazul în care trezoreria disponibilă este insuficientă pentru acoperirea investițiilor nete se analizează factorii ce duc la aceasta și metodele de redresare a trezoreriei.
Acest mod de analiză evidențiează gradul de libertate de care dispune întreprinderea în gestionarea lichidităților în raport cu potențialitățile sale și ierarhizarea prelevărilor pe care acesta le suportă.
Studiul fluxurilor de trezorerie permite aprecierea flexibilității trezoreriei și furnizează informații privind vulnerabilitatea întreprinderii. Excedentul de trezorerie global este evaluat pornind de la excedentul brut global și de la variația nevoii de fond de rulment. Noțiunea de excedent brut global se distinge de aceea de capacitate de autofinanțare pentru că nu ține seama de cheltuielile financiare plătibile și nici de impozitul pe profit ambele sunt considerate prelevări obligatorii.
Fluxul de trezorerie disponibilă apreciează gradul de stăpânire a fluxurilor de trezorerie de către conducătorii întreprinderii, precum și de coerența deciziilor financiare. Soldul rezultă din excedentul de trezorerie global după acoperirea cheltuielilor rezultate din dobânzi, impozit pe profit, dividende și rambursarea împrumuturilor financiare pe care intreprinderea nu le poate reporta la timp.
Dacă fluxul de trezorerie disponibilă înregistrează valori negative pe mai mulți ani viitorul economic al întreprinderii este compromis întreprinderea riscând să frâneze investițiile intră în imposibilitate de plăți, prelevări obligatorii. Cu cât fluxul este mai mare, pozitiv, cu atât creșterea este autofinanțată.
Studiul ultimelor două părți ale tabloului, aporturile la resursele stabile și variația trezoreriei reflectă modul în care intreprinderea a acoperit nevoile de finanțare reziduale, sau a utilizat surplusul degajat la acest nivel.
Aceasta analiză reflectă arbitrajul financiar realizat de întreprindere în funcție de rentabilitatea globală, de costul resurselor externe, de riscul pe care ea și-l asumă, pentru a acoperi nevoile reziduale. În urma analizei se poate constata dacă întreprinderea a preferat să facă apel la asociații săi, a optat la îndatorare sau pentru o finanțare stabilă, sau credite de trezorerie, a acumulat disponibilități sau și-a diminuat îndatorarea.
1.2.2. Tabloul plurianual al fluxurilor de trezorerie
Analiza dinamică a trezoreriei realizată în cadrul tabloului plurianual al fluxurilor financiare permite aprecierea într-o logică financiară și globală a eficienței și coerenței decițiilor de gestiune în domeniul investițiilor și finanțării.
”Metoda fluxurilor vizează o analiză financiară mai modernă ăn comparație cu cea clasică bazată pe bilanțul financiar (lichiditate-exigibilitate), ea realizându-se prin mintermediul talourilor plurianuale de fluxuri financiare,,.
Tabloul plurianual arată că în măsura în care echilibrul nu a fost realizat la nivelul activității economice, întreprinderea trebuie să ia în calcul elementele financiare curente, posibilitatea efectuării de noi cheltuieli financiare, dividende, impozit pe profit, să regurgă chiar în mod excepțional la creșterea capitalului, cesiunea imobilizărilor.
Tabloul plurianual sintetizează pe o perioadă suficient de lungă fluxurile economice și financiare degajate de activitatea întreprinderii.
Tabloul plurianual se structurează, conform Anexei 3, în trei părți distincte:
Prima diviziune regruprează fluxurile economice realizând o paralelă între rezultatul operațiilor din exploatare și investițiile care vor fi necesare menținerii și/sau creșterii activității de exploatare a întreprinderii respective, de exemplu investiția în imobilizări de exploatare și în variația nevoii de fond de rulment pentru exploatare
Partea a doua evidențiează aspectul financiar prin regruparea operațiilor privind îndatorarea globală generatoare de fluxuri financiare sub forma variației datoriilor financiare care includ și creditele bancare curente.
Ultima parte a tabloului regrupează celelate fluxuri financiare neevidețiate încă, aceste fluxuri având un caracter aleatoriu ca acele venituri din cesiuni de imobilizări sau venituri financiare sau excepțional adică acele venituri sau pierderi excepționale, creșterea capitalului propriu.
Informațiile despre fluxurile financiare se culeg din documentele de sinteză cum este Contul de profit și pierdere pentru operațiile curente și excepționale și din Tabloul de finanțare care furnizează întrebuințările de durată ale exercițiului și resursele corespunzătoare pentru finanțare; sumele indicate corespund fluxurilor de încasări sau plăți făcând excepție capacitatea de autofinanțare iți indică variația nevoii de fond de rulment și a trezoreriei nete.
Legătura dintre cele două Contul de profit și pierdere și Tabloul de finanțare se realizează prin calculul capacității de autofinanțare.
1.2.3. Tabloul explicativ al variației trezoreriei
Este un instrument eficace în analiza financiară a unei întreprinderi cu rol primordial în explicarea variației trezoreriei. Trezoreria jucînd un rol important, primordial în activitatea economică a întreprinderilor, este un indicator cheie care permite aprecierea solvabilității pe termen scurt și măsoară nevoile de finanțare pe termen lung. Schema funcțională a acestui tablou de trezorerie evidențiează participarea activă a trei funcții esențiale ale întreprinderii:
1. Funcția de exploatare pentru fluxul de trezorerie provenit din operații de exploatare, relevă performanța întreprinderii la nivelul exploatării și se concretizează într-un excedent de lichidități sau invers vulnerabilitatea întreprinderii în absenta lichidităților necesare funcționării corespunzătoare a întreprinderii.
2. Funcția de investiție care scoate în evidență necesarul de trezorerie născut din operațiile de investiții prezentă atât pentru creșterea internă prin achiziționarea de imobilizări corporale și necorporale, cât și pe plan extern prin achiziționarea de imobilizări financiare. ”Investitiile constituie calea dezvoltarii dinamice a bazei tehnico-materiale a prestarilor de servicii catre populatie, in special, a turismului in complexitatea lui,,.
3. Funcția de finanțare detaliează modul în care întreprinderea a utilizat, finanțat soldul net de trezorerie rezultat din finanțarea investițiilor.
Această ultimă parte evidențiează sursele externe de finanțare la care s-a recurs.
Importanța trezorerie contribuie la echilibrul financiar. ”Echilibrul financiar, exprimat prin bugetul de venituri si cheltuieli al intreprinderii, constituie o premiza a menținerii capacității de plată. Dar capacitatea de plata poate fi influențată de o serie de factori cum sunt: regimul prețurilor, inflația, puterea de cumpărare a monedei naționale, gradul de acumulare pentru autofinanțare”.
Echilibrul financiar reprezintă concordanța dintre sursele financiare necesare la realizarea obiectivelor firmei și posibilitațile de obținere a acestora, fiind principalul obiectiv al analizei economice și financiare pe bază de bilanț, așa cum rentabilitatea este obiectivul analizei pe baza contului de profit și pierdere.
Fondul de rulment (FR) reprezintă acea parte a capitalurilor permanente rămase după finanțarea nevoilor permanente. El apare ca o marja de securitate financiară sau de siguranță privind finanțarea activelor circulante, ca o cotă a autonomiei financiare, care permite firmei să facă față riscurilor diverse pe termen scurt. Această marjă garantează solvabilitatea firmei față de creditorii ei. Se calculează ca diferență între capitalul permanent și active nete imobilizate:
FR = Cpm – Ai
FR – fond de rulment,
Cpm – capitalul permanent,
Ai – active nete imobilizate.
Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezintă sumele de bani de care trebuie să dispună un agent economic pentru a-și finanța activele de exploatare, materializate în stocuri și creanțe. Necesarul de fond de rulment se calculează ca diferență între necesitațile de finanțare a activelor circulante de exploatare și datoriile de exploatare:
NFR = ACexp – Dexp = (S + Cr) – Dexp.
NFR – nevoia de fond de rulment,
ACexp – active circulante de exploatare,
Dexp – datorii de exploatare,
S – stocuri,
Cr – creanțe.
Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, semnifică un surplus al stocurilor și creanțelor în raport cu datoriile de exploatare.
Trezoreria netă (TN) reprezintă diferența dintre fondul de rulment al agentului economic și necesarul de fond de rulment. Analiza acesteia reprezintă analiza echilibrului financiar pe termen scurt, comparându-se o marime relativ constantă (FR) cu o marime fluctuantă (NFR). Ea exprimă poziția globală pe care firma o are asupra operațiunilor sale financiare pe termen scurt.
TN = FR – NFR.
TN – trezoreria netă,
FR – fondul de rulment,
NFR – nevoia de fond de rulment
Valoarea pozitivă a acestui indicator este expresia sintetică a desfașurării unei activitați economice eficiente fiind rezultatul întregului echilibru financiar și se concretizează într-o îmbogățire a trezoreriei firmei. Valoarea negativă înregistrează un dezechilibru financiar care trebuie să fie acoperit prin credite, generând dependență față de resursele financiare externe.
1.3. Planul financiar
Planul financiar este o parte componentă a planului de afaceri al întreprinderii, reprezentând cuantificarea financiară a planurilor de marketing și de producție, a planurilor investiționale prevăzute de întreprindere spre implementare în scopul de a-și realiza obiectivele și performanțele trasate pe termen lung și pe termen scurt.
Planul financiar este un instrument care disciplinează afacerea și asigură un management eficient de diminuare a riscurilor de exploatare, de îndatorare, de insolvabilitate și a riscului variabilelor de reglare.
1.3.1. Previziunea contului de profit și pierdere
Proiecțiunile contului de profit și pierderi reflectă situația resurselor consumate și a rezultatelor obținute, sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile și cheltuielile perioadei previzionate ce vor rezulta din activitatea operațională, investițională și financiară a întreprinderii.
Contul de profit și pierderi măsoară performanțele întreprinderii, făcând o sinteză a fluxurilor economice – venituri și cheltuieli – ce vor fi generate de activitățile viitoare ale întreprinderii. Acest raport include următoarele categorii: Cheltuielile operaționale includ cheltuielile generale și administrative, precum și cheltuielile comerciale. Consolidarea datelor în raportul contului de profit și pierderi ilustrează nivelul previzionat al profitabilității la diferite etape de exploatare.
1.3.2. Previziunea fluxurilor de numerar
Fluxurile de numerar constituie unul dintre cele mai importante aspecte ale ciclului de exploatare a întreprinderii. Fără mijloace bănești întreprinderea nu își poate începe activitatea.
Previziunea fluxurilor de numerar reprezintă o proiecție a încasărilor și plăților de mijloace bănești pentru o perioadă de timp viitoare. Situația fluxurilor de numerar sintetizează toate fluxurile de lichidități ce rezultă în urma operațiilor planificate și reflectă ciclurile financiare ale activității de producție, exploatare, investiții etc.
Obiectivele previziunii fluxurilor de numerar constau în:
prezentarea soldurilor finale de mijloace bănești ce vor fi reflectate ca sold rămas în contul bancar al întreprinderii;
prezentarea situației mijloacelor bănești pentru fiecare lună a anului, astfel încât să poată fi anticipate perioadele cu deficit sau excedent de numerar.
Raportul previzionat al fluxurilor de numerar sintetizează rezultatele monetare ale operațiilor planificate din toate componentele bugetului general al activității.
”Previziunea situației financiare a întreprinderii reflectă starea patrimoniului la sfârșitul perioadei planificate. Planificarea financiara poate deveni o sursa de risipa, prin tendinta tuturor compartimentelor de a-si supraestima nevoile proprii de finantare. Principiile de elaborare și funcționare a acestuia: principiul totalității; principiul suprapunerii sistemului bugetar pe sistemul de autoritate; principiul mentinerii solidaritatii; principiul supleeii principiul cuplarii cu politica de personal.”
Bilanțul contabil este definit ca un tablou al situației patrimoniului la o anumită dată. Situația patrimonială a întreprinderii reprezintă în unități monetare mărimea valorică a bunurilor economice în corelație cu sursele de finanțare a acestora, precum și cu rezultatul obținut. În procesul de previzionare a situației financiare și de întocmire a bilanțului contabil sunt utilizate toate datele și informația generată de bugetele operaționale. Situația financiară reprezintă resursele economice (bunurile, mijloacele) deținute de o întreprindere și drepturile asupra acestora la un moment dat.
”Principalii indicatori care se calculează pe baza bilanțului sunt situația netă (SN), fondul de rulment (FR), nevoia de fond de rulment (NFR) și trezoreria netă (TN). Acești indicatori sunt indicatori statici, ei exprimînd o anumită stare a unei întreprinderi la un anumit moment dat,,.
„Bugetul de trezorerie reprezinta un grafic unde sunt trecute toate fluxurile financiare de incasări și plăți. Trezoreria provine din diferenta dintre fluxurile de intrare si de iesire de moneda, astfel ca soldul trezoreriei depinde de volumul incasarilor si al platilor. Gestiunea trezoreriei se bazeaza pe previziuni financiare care tin seama de fluxul incasarilor si platilor intr-o anumita perioada,,
Indiferent de abordarea și metodele aplicate în proiecțiunile elaborate ale bugetului general, managerul unei afaceri mici trebuie să monitorizeze permanent mai multe aspecte de ansamblu privind poziția economico-financiară a întreprinderii, printre care: lichiditățile; profitabilitatea; performanța operațională; solvabilitatea pe termen lung.
Concluzie: Relațiile financiare sunt relații bănești de repartiție și alocare a resurselor conform priorităților și obiectivelor planificate, prevederilor contractuale și care se pot raporta la oportunitățile și restricțiile mediului financiar în care întreprinderea își desfășoară activitatea. Planul financiar este o parte componentă a planului de afaceri al întreprinderii.
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA SECTORULUI HOTELIER ȘI A FIRMELOR
La începutul anilor 1900, până la Marea Recesiune din anii ’30, dezvoltarea industriei hoteliere a fost influențată și marcată de marile hoteluri de lux, respectiv de renumitul hotel Plaza din New York care este considerat și astăzi un hotel foarte bun în lume. Caesar Ritz a realizat hotelul Ritz care a devenit ulterior prototipul hotelurilor Ritz Carltons din Londra și Madrid urmate de cele din New York și Boston. Anul 1931 a marcat inaugararea hotelului Waldorf Astoria din New York care este unul dintre cele mai renumite hoteluri din lume și acum. După cel de-al doilea război mondial Conrad Hilton a închiriat H. Stevens din Chicago cu o capacitate de 2000 locuri, iar apoi a achiziționat și alte clădiri pe care le-a transformat în mari hoteluri din New York și din Los Angeles. În anii ’50 se realizează fuziunea Hilton Statler cu Service, sisteme de rezervări între hoteluri. Aceste prime lanțuri hoteliere au dominat piața până când s-a deschis Atlanta Hyatt Regency în 1967.
Anii ’90 sunt recunoscuți în industria hotelieră pentru dezvoltarae hotelurilor budget. Astfel se instalează fenomenul globalizării și în domeniul hotelier. Clasificarea hotelurilor se face în funcție de criterii ca amplasarea, tipul pasagerilor, serviciile oferite, prețul sau tariful perceput. Clasificarea hotelurilor este mai precisă în Europa față de alte părți ale lumii, unde funcționează un sistem de apreciere pe stele. O evoluție distinctă în rândul unităților de alimentație publică au avut-o cafenelele care la început erau localuri de lux frecventate de lumea boemă scriitori, artiști, persoane distinse și era interzis accesul femeilor. O cafenea celebră a fost în Paris, Procope construită în 1686 și care există și astăzi, la Roma cafeneaua Greco celebră datorită prezenței scriitorilor și muzicienilor precum Ghothe, Stendhal, Baudleire, Berlioz, Lizt, Wagner.
2.1. Evoluția sectorului hotelier în România în ultimile decenii
Serviciile de cazare și alimentație publică au un rol distinct, esențial, primordial în ansmblul turismului din țara noastră fiind prin natura, conținutul lor serviciile de bază de consum pentru turiștii la locul de petrecere al vacanței. Pentru a desemna în mod unitar aceste categorii de servicii se folosește termenul de ospitalitate. Acest concept al activității turistice reprezintă un ansamblu de activități comerciale care asigură cazarea și servicii de alimentație persoanelor aflate în unități de cazare.
România este una dintre cele mai frumoase țări fapt recunoscut de noi ca locuitori și în calitate de turiști dar mai ales de cei ce ajung aici din afara țării. Mai trebuies realizate multe investiții pentru turism chiar dacă avem munți frumoși, ieșire la Marea Neagră, fluviul Dunărea și Delta Dunării, vestigii istorice, și multe alte locuri cu o încărcătură istorică deosebită. Există totuși multe pensiuni și hoteluri din țara noastră carea au un nume în țară și peste hotare.
2.2. Evoluția investițiilor din sectorul hotelier
Orașul Craiova este reședință de județ în Dolj, supranumit și capitala Olteniei în 2009 având o populație de 298,928 de locuitori, o populație destul de numeroasă în raport cu suprafața orașului; municipiul Craiova este situat în sudul țării noastre pe malul stâng al Jiului, la ieșirea din regiunea deluroasă, la 227 km față de București și la 68 de km față de Dunăre. Prima atestare documentară în secolul VII-VIII sub forma latinească Ponsiona- Pod peste Jiu sau Pelenddava, ultima denumire fiind cea de acum Craiova. Obiective turistice: Grădina Botanică, Grădina Zoologică, Parcul Nicolae Romanescu, Muzeul de artă, Casa memorială Elena Farago, Casa Memorială Traian Demetrescu, Muzeul de artă , Mânăstirea Cosuna, Biserica Madona Dudu ridicată între anii 1750-1756, Biserica Jitianu, casa Băniei, Palatul Jean Mihail, Muzeul Olteniei. Hoteluri apreciate de către turiși interni și externi: Hotel Plaza Craiova, Grim, Dunărea, Helin Aeroport, Andres, La Rocca. Restaurante cunoscute: Restaurantul Bavaria, Casa blancă, Golden House, Helin Aeroport, Victoria, Jiul, Hanul Craiovița, Caffe teatro Play, Casa Romănească, Casa Boierească, La Rocca. Sunt deschise în orașul Craiova 15 pensiuni, 30 de hoteluri și 35 de restaurante.
Conform Institutului Național de Statistică, capacitatea de cazare turistică în funcțiune a structurilor de primire turistică în perioada 1/01-30/09/2015 a fost mai mare cu 5,0% față de perioada1/01-30/09/2014. În 1/01-30/09/2015, hotelurile au deținut cea mai mare pondere de 61,3% din totalul capacității de cazare turistică în funcțiune , fiind urmate de pensiuni turistice cu 11,0%, pensiuni agroturistice cu 10,4%, apoi vile turistice, hosteluri, moteluri, campinguri și alte structuri de cazare totalizând 17,3%. În tabelul 2.1 sunt prezentați indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune, pe tipuri de structuri de primire turistică și zone turistice, în perioada 1/01-30/09/2015:
Tabelul 2.1 Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune, pe tipuri de structuri de primire turistică
Sursă: Activitatea de turism in perioada 1.I -30.IX.2015, disponibil la
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/publicatii%20statistice%20operative/Seria%20turism%20tr%20III%202015.pdf, accesat la data de 28/01/2017
Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări la capacitatea de cazare turistică în funcțiune. În perioada 1/01-30/09/2015 numărul de turiști români cazați ân structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat 77,2% din total sosiri.
Comparativ cu perioada 1/01-30/09/2014 numărul sosirilor a crescut cu 17,3% pe total, numărul de sosiri ale turiștilor români ca și străini înregistrând o creștere cu 17% respectiv cu 18,5%
2.3. Scurtă descriere a firmei analizate
Hotelul Plaza Craiova este situat în centrul orașului Craiova în imediata apropiere de Casa studenților la 400 de metri distanță de Universitate. A fost renovat în 2011 are un design modern, armonios și oferă clenților săi servicii foarte bune este considerat cel mai nou hotel de lux din oraș și dispune de 11 camere cu pat matrimonial, 9 camere twin, 1 suite VIP și 1 suite VIP cu jacuzzi.
Eleganța, stilul modern dar totodată și rafinamentul designului interior creează o atmosferă plăcută iar dotările camerelor privind sistemele de climatizare, spații sanitare individuale, cablu tv, linie telefonică internațională, conexiune internet , mini-bar asigură un confort sporit. Restaurantul hotelului are o capacitate de 350 de locuri și oferă un meniu cu preparate tradiționale românești și internaționale asupra cărora se regăsește amprenta maeștrilor bucătari. Varietatea serviciilor oferite de Plaza constau în room-service, servicii de spălătorie, de curățătorie, bar de zi, terasă de vară, spații de parcare proprii, servicii închiriere mașini.
Hotel Plaza Craiova afost înregistrat la Registrul comerțului din Craiova cu numărul J/16/1161/1993, CUI RO 3872624, sub denumirea SC Parc Ștrand Impex SRL și are sediul pe Strada Arieș numărul 16-Craiova.
Servicii oferite: recepție 24 de ore din 24; 18 camere elegante și confortabile, telefon și acces la internet din fiecare cameră, tv color și programe tv prin cablu, climatizare, minibar, pază și protecție, parcare privată cu supraveghere video, seif în fiecare cameră, centru de relaxare sauna și dușuri, doctor la cerere, servicii de secretariat și mesagerie, fax și copiator, spălătorie clasică și chimică, stand de ziare și reviste, masaj, personal calificat, vorbitor de limbi de circulație internațională, servicii de transfer aeroport și gară total la niște prețuri și tarife accesibile. Hotelul este amplasat în centrul orașului Craiova și mai dispune și de 3 săli de conferință cu o capacítate de 600 de locuri, 2 săli de restaurant cu o capacítate de 560 de locuri.
2.3.1. Scurt istoric și obiect de activitate
Obiectul de activitate pentru Hotel Plaza Craiova, este prestarea serviciilor de cazare. Deciziile managerilor și a asociatului unic sunt concretizate în trei direcții: rentabilitatea afacerii, autonomia firmei pe care o conduce și extinderea afacerii prin reinvestirea profitului, construcția de hoteluri în zone turistice ale țării chiar dacă prezintă caracter sezonier.
Deci se preconizează construcția unui hotel pe malul Mării Negre în România într-o stațiune unde segmentul de piață principal este reprezentat de familiști cu 1-3 copii, clienți de vârsta a treia și a doua, în stațiunea Neptun.
Se previzionează o cotă de piață de 65% deoarece concurența nu este foarte mare pe plan local, nu foarte mulți investitori au fost prezenți aici în ultimii 10-15 ani, cotă de piață pe care o va atinge in primii cinci ani 2017-2022, și de 37% la nivelul întregului litoral românesc, dar această cotă de piață se va obține în viitorii 10 ani la nivelul întregului litoral, de la lansarea investiției. Unitățile hoteliere ale investitorilor din acest segment de cazare, litoralul, au creat hoteluri luxoase de 4-5 stele.
Acest lucru va trebui să se înfăptuiască și prin noua investiție, chiar dacă unele stațiuni au rămas aproape neschimbate și chiar neglijate unele unități de cazare.
Politica hotelului trebuie adaptată noilor segmente de piață, având în vedere tendința de îmbătrânire a populației și creșterea mediei de viață. Statisticile ne indică faptul că în anul 2025 trei oameni din zece vor fi de vârsta a treia și vor prefera să facă un turism intern, ca și cei cu vârste mai mici, dar cu o putere financiară mică, care preferă litoralul românesc în detrimentrul celui bulgăresc sau alt litoral aflat în afara țării, sau turismul de week-end pe litoral. Pentru această categorie de clienți se pregătește o investiție hotelieră, luxoasă la standarde înalte, cu servicii de înaltă calitate rezultând în viitor mai multe investiții pentru a lansa unui lanț hotelier ale aceluiași proprietar.
Se va realiza și o extindere în relațiile cu statul pentru amenajarea plajelor pentru această primă investiție.
Plaja este achiziționată prin licitație publică, iar în construirea digurilor, lucrările de amenajare a stațiunii, statul reprezentat prin autoritatea locală trebuie să vină cu un real sprijin financiar, logistic. Analiza swot pentru hoteL, se prezintă astfel (Tabelul 2.2.):
Tabelul 2.2. Analiza SWOT
Sursa: Realizat de autor
Obiectivele de dezvoltare ale celor două hoteluri sunt următoarele:
Obiective strategice:
1. Asigurarea dinamicii profitului de cel puțin 20% în fiecare an prin creșterea cifrei de afaceri cu minim 15% anual, intensificând activitatea de îmbunătățire a serviciilor de cazare, de vânzare a camerelor, servicii de alimentație publică de calitate îmbinând tradiționalul cu modernul, dezvoltarea activității de marketing, instruirea continuă și motivarea personalului, activități corespunzătoare privind juridicul, contabilitatea, activitatea economică și financiară.
2. Crearea unui management performant prin modernizarea metodelor de previziune, organizare managerială, sistem informațional puternic și performant.
Dintre metodele de realizare a obiectivelor putem menționa efectuarea de investiții noi, construcții pentru cele două hoteluri sau construcția unui nou hotel într-o zonă turistică;
asimilarea unui nou bun sau serviciu; modernizarea managementului, promovare serviciilor de cazare prin reclame, reviste, televiziune, adică o intensificare a reclamei, sporirea motivației personalului angajat prin remunerații mari, fidelizarea lui și evitarea fluxului de personal salariat.
Dintre modalitățile de realizare a unor servicii înalte calitativ de cazare menționăm:
1. Sănătatea și securitatea clienților și a personalului angajat,
2. Evitarea disconfortului produs de anumite zgomote, o izolare foarte bună față de zgomotul străzii;
3. Analiza corespunzătoare a apei;
4. Respectarea politicilor privind deșeurile;
5.Alegerea surselor de energie folosite pentru încălzire sau iluminare cu determinarea consumurilor specifice pentru fiecare cameră;
6. Alegerea corespunzătoare a soluțiilor chimice și a detergenților de curățare a hotelului.
7. Mobilierul ales profesional, odihnitor, de înaltă calitate; culori plăcute în armonie și design modern.
Cele două hoteluri au fiecare câte 3 nivele, 65 de camere respectiv 35 de camere hotelul 1 si 30 de camere hotelul 2, birourile societății, 4 săli de conferință fiecare, câte un restaurant fiecare, săli de fitnes una pe hotel.
Fiecare cameră deține mobilierul corespunzător, un pat sau două paturi de tipul dublu sau single, twin, 2 fotolii, minibar, măsușă cafea,sunt dotate fiecare cu baie, televizor, măsuță de tv aer condiționat, sifonier, telefon.
Acestea toate asigură confortul clienților celor două hoteluri. Pachetul de servicii cuprinde: masaj, sală de fitness, locuri de joacă pentru copii în interior dar și în exteriorul hotelurilor, piscină acoperită în fiecare hotel, închirieri mașini, parcari proprii, săli pentru conferițe, organizarea de nunți și botezuri, servicii de secretariat , xerox, fax, internet, spălătorie.
Personalul are un rol important în derularea activității de cazare din cele două hoteluri, clasificarea celor două unități de cazare este de patru stele.
2.3.2. Conducerea societății, structura organizatorică
Structura organizatorică poate fi definită cau sistem de activități coordonate, ale unui grup de oameni care cooperează în atingerea unui scop comun.
Hotelul este o organizație pentru că este înfințat pentru a atinge anumite obiective cum ar fi serviciile de cazare și alimentație prestate în vederea obținerii profitului maxim.
Distingem 2 nivele de organizare și anume nivelul managementului hotelului și nivelul operațional al hotelului.
Alimentație publică – oferă clienților săi o diversitate de facilități, dar se concentrează pe oferta de preparate culinare și băuturi, aici se relizează prin restaurant și room-service. Activitatea se desfășoară prin producție în bucătărie și în spațiile de servire.
Vânzări și marketing – acest serviciu este responsabil de generarea de noi afaceri pentru hotel, care pot consta în noi închirieri de camere și săli de conferințe, organizarea de reuniuni, evenimente pe restaurante, publicitate și vânzări.
Contabilitate – acest serviciu este responsabil de monotorizarea tuturor activitățălor financiare și economice ale hotelului.
Include încasările și plățile în numerar, operațiuni bancare de încasări și plăți, procesarea statelor de plată, acumularea de date operaționale, pregătirea datelor și a rapoartelor interne pentru management și externe pentru bănci în vederea finanțării, autofinanțării obținerii de leasinguri, credite pe termen scurt, mediu și lung, rapoarte pentru audit și elaborarea balanțelor lunare și a situațiilor financiare semestiale și anuale.
Datorită importanței datelor șă a statisticilor financiare, este necesar să existe o coordonare strânsă între serviciul financiar contabil și front-office-ul hotelului.
Întreținere – acest serviciu este responsabil cu întreținerea și funcționarea corespunzătoare a tuturor instalațiilor, aparatelor, mașinilor din hotel.
Securitate – securitatea hotelului este responsabilă pentru siguranța hotelului, a clienților, vizitatorilor, angajaților hotelului și a bunurilor acestora.
Resurse umane – asigură recrutarea, intervievarea, selecționarea, angajarea, întocmirea dosarului fiecărui angajat, completarea registrului de salariați în Revisal și în programul informatic, legal și corespunzător, implementarea programelor de training pentru salariații hotelului.
Cazare. Închirierea camerelor de hotel constituie în general, principala sursă de venit pentru hotel, se obține și cea mai mare rată aprofitului din această activitate.
Serviciul cazare este compus din: recepție sau front-office și cameriste sau housekeeping.
Punctul forte este desk-ul recepției care cuprinde următoarele sectoare: casierie, corespondenșă și informații, și luarea în evidență a clienților hotelului și atribuirea camerelor.
Front – desk-ul poate fi deservit de o echipă întreagă de lucrători pe timpul nopții, dar în acest hotel activitatea este relativ redusă, se procesează totuși documente și se verifică rezultatele diferitelor operațiuni efectuate. În figura 2.1. este prezentată organigrama generală a hotelului:
Figura 2.1. Organigrama hotelurilor
Sursa: Realizata de autor
2.3.3. Furnizorii și concurenții firmei
Furnizorii sunt fideli societății comerciale în cauză pentru că își plătesc la timp datoriile către ei, sunt furnizori de materii prime pentru restaurant, pentru hotel la micul dejun și furnizorii de materiale de curățenie atât de necesare hotelurilor și restaurantelor.
Concurenții firmelor sunt celelalte hoteluri din Craiova.
2.4. Scurtă analiză a performanței financiare a firmelor
Performanța financiară a firmei se analizează pe baza contului de profit și pierdere și pe baza bilanțului. Soldurile intermediare de gestiune pot de asemena reflecta performanța întreprinderilor. Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare. În tabelul 2.3. sunt prezentate și calculate Soldurile intermediare de gestiune și rezultatele de la Hotel Plaza Craiova.
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova
Din calculele realizate rezultă că cifra de afaceri a avut o evoluție mai bună în anul 2013 când a crescut cu 8% față de anul 2012 (figura 2.2), iar în restul perioadei analizate descrește ca valoare, având aceeași influență asupra rezultatului net al exercițiului care crește cu 1% în 2013 față de 2012 respectiv cu 2100 lei și se diminuează în 2014 cu 38400 lei (20%); rezultatul net al exercițiului se diminuează și în anul următor 2014 față de 2013 cu 19% adică cu suma de 30400 lei, iar în 2016 înregistrează o scădere cu 34400 lei față de anul 2015 (27%).
Figura 2.2. Cifra de afaceri în perioada 2012-2016
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova
În privința rezultatului exercițiului (figura 2.3), scăderea acestuia în timp este influențată în principal de creșterea cheltuielilor totale cu 1% în 2013 față de anul anterior, în 2014 cu 6% față de 2013, cu 5% în 2015 față de 2014, iar în 2016 cresc doar cu 3% față de 2015. În perioada analizată cheltuielile cu personalul au crescut mai mult decât alte cheltuieli din exploatare.
Figura 2.3. Rezultatul net al exercițiului
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova
Excedentul brut din exploare (figura 2.4) care reprezintă valoarea adăgată de capitalul economic are o valoare foarte bună în anii 2015, cu 144% mai mare decât anul anterior, dar în 2016, deși are o valoare mare, a scăzut cu 3% față de anul anterior 2015.
Figura 2.4. Excedentul (deficitul) brut din exploatare 2012-2016
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova
În tabelul 2.3. este prezentat calculul capacității de autofinanțare prin metoda deductivă:
Tabelul 2.4. Capacitatea de autofinanțare – metoda deductivă
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova
Capacitatea de autofinanțare a avut o evoluție bună pe toată perioada analizată, chiar dacă a avut și valori descrescătoare: a crescut cu 11,96% în anul 2013 față de 2012 , a scăzut în 2014 față de 2013 cu un procent de 42,74%, a crescut semnificativ în 2015 față de 2014 cu un procent de 245,55%, iar în 2016 față de 2015 a înregistrat o descreștere de 15,91%.
Surplusul financiar degajat în cursul exercițiului de ansamblul operațiilor de gestiune (CAF) nu va avea decât un caracter potențial dacă nu este susținut de mijloace financiare efective, acest aspect fiind confirmat sau infirmat de variația trezoreriei nete. Întreprinderile cu o bună capacitate de autofinanțare își micșorează riscul financiar, fiind în masură să surmonteze greutațile în perioadele de criza economică, când accesul la credite este dificil din cauza dobânzilor înalte. Totodată, capacitatea de autofinanțare este un indicator de lichiditate financiară și de solvabilitate, care indică gradul de bonitate al firmei, mărește încrederea partenerilor de afaceri, creând condiții mai bune de negociere a contractelor economice. Putem adăuga, de asemenea, că o capacitate de autofinanțare bună exprimă și o capacitate de îndatorare bună, respectiv posibilitatea de a garanta mai bine creditele bancare la care face apel întreprinderea.
Pe baza indicatorilor privind soldurile intermediare de gestiune s-au calculat următoarele rate (tabelele 2.5-2.7):
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova,
Valoarea ridicată a acestei rate, reflectă posibilitatea financiară de reînnoire rapidă a echipamentelor întreprinderii. Rata marjei brute de exploatare are o evoluție crescătoare aproape pe toată perioada analizată, mai puțin în anul 2014, în care a scăzut cu 12,92%, față 2013, dar în 2015 a înregistrat cele mai mari valori din toată perioada analizată crescând în 2015 față de 2014 cu un procent de 40,26% (Figura 2.6.), excedentul brut din exploatare fiind factor determinant în această fluctuație valorică.
Rata marjei nete de exploatare Rmne = ( Rez. expl. / CA ) x 100
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova
Rata marjei nete de exploatare este aproape constantă în anii 2012 cu 2013, 2013 cu 2014, dar a scăzut în 2014 față ce 2013 cu 2,31%, iar în 2016 a crescut față de 2015 cu 1,16% (Figura 2.7.), aceasta din cauza rezultatului din exploatare, cifra de afaceri neinfluențînd prea mult acest indicator, având a evoluție nesemnificativă.
Rata marjei brute de autofinanțare Rmba = ( CAF / CA ) x 100
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova
Rata marjei brute de autofinanțare, a avut o evoluție bună pe toată perioada analizată, crescătoare, mai puțin în 2014 (Figura 2.8.), aceasta datorită indicatorului CAF, care a fost studiat anterior această rată având o evoluție asemănătoare cu CAF.
Concluzii:
Excedentul brut din exploatare poate fi privit ca o sursă potenșială de trezorerie, un flux de numerar potențial de exploatare.
Excedentul brut din exploare care reprezintă resursa rezultată din exploatre și folosită pentru menținerea și dezvoltarea potențialului productiv al întreprinderii și remunerarea capitalurilor utilizate are o valoare bună, profitul net al exercițiului este relevant pe perioada analizată deci o investiție ar fi oportună.
Capacitatea de autofinantare este un indicator de mare expresivitate economică, reflectând forța financiară a societății comerciale, garanția securității și independența acesteia. Acest indicator este foarte bun pe periada analizată pentru societatea comercială din studiul de caz.
CAPITOLUL 3. PLANIFICAREA FLUXURILOR FINANCIARE PENTRU HOTEL BLUEL NEPTUN
Din capitolele anterioare am constatat că analiza fluxurilor de trezorerie este utilă pentru corelarea profitului cu numerarul, separarea activităților care implică numerar de cele care nu necesită numerar, evaluarea capacității întreprinderii de a-și îndeplini obligațiile de plată, precum și pentru evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitățile viitoare. Astfel pentru asigurarea performanței întreprinderii și previzionarea activitățiilor viitoare ale acesteia este esențială analiza fluxurilor de trezorerie și previziunea bugetului de trezorerie.
3.1. Analiza bonității financiare a firmei Hotel Plaza Craiova
În general, analiza indicatorilor esențiali ai firmei ne arată oportunitatea unei noi investiții. Vom analiza ratele esențiale ale firmelor prezentate anterior care se mai numesc și indicatori de bonitate financiară pentru că toate băncile analizează firmele din acest punct de vedere înainte de a le acorda credite. Se determină pe baza datelor din bilanțul anual și raportările semestriale și sunt reprezențați prin: lichiditatea globală, solvabilitatea patrimonială, rata profitului brut și rata datoriilor.
1. Lichiditatea globală (Lg) se mai numește și "Lichiditatea generală" sau "Lichiditatea curentă", sau "Indicatorul capitalului circulant". Se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani și, practic reprezintă garanția acoperii datoriilor curente din activele circulante. Rata lichidității stabilește cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilități bănești și cât poate să devină lichidă imediat exemplu: creanțele, stocurile de produse finite.
Lg = (Active circulante/Datorii pe termen scurt)x100[%]
Valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mare de 100%, iar valoarea recomandată ca acceptabilă în jurul valorii de 200%.
2.Solvabilitatea patrimonială (Sp) se mai numește și "Rata autonomiei financiare" (Raf) și reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față prin activele sale de care dispune, obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente.
Sp=Raf'(Capital propriu/Capital permanent)x[100%],
unde Capital permanent = Capital propriu +Datorii pe termen lung.
Solvabilitatea face referire la disponibilitățile de numerar pe o perioadă mai lungă de timp în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. Se apreciază că valoarea minimă să fie 30%, iar peste 50% situația poate fi considerată normală.
3.Rata profitului brut (Rpb), denumită și Marja brută din vânzări, măsoară capacitatea agentului economic de a obține profit din activitatea proprie.
Rpb= (Profit brut/Cifra de afaceri)x100[%],
Se consideră că întreprinderea are o activitate foarte bună dacă valoarea indicatorului este mai mare de 30%. O scădere a ratei scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. Pentru a fi edificator, acest indicator trebuie calculat pe parcursul mai multor ani.
4.Rata rentabilități financiare (Rrf), reflectă eficiența utilizării capitalului investit de către acționari.
Rpn= (Profit net/Capitaluri proprii)x100[%],
5.Rata datoriilor (Rd) este un indicator care măsoară nivelul obligațiilor totale din total activ și exprimă echilibrul financiar al întreprinderii. Rata datoriilor indică dacă agentul economic dispune de suficiente active pentru acoperirea datoriilor sale.
Rd=(Datorii totale/Active totale)x100[%],
Dacă valoarea indicatorului Rd este mai mare de 100%, atunci se înregistrează un deficit de capital de lucru. O valoare prea mică poate indica faptul că întreprinderea dispune de active imobilizate cu valoare mare și că nu au investit excesul de numerar. Uzual, valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mică de 50%.
Pentru Hotel Plaza Craiova, indicatorii analizați se prezintă în Tabelul 3.1.
Tabelul 3.1 Solvabilitatea și lichiditatea firmei Hotel 1
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Bilanț Hotel Plaza Craiova,
1. Lichiditatea globală (Lg). În perioada analizată 2012-2016 această rată are valori foarte bune aproape de 200% și chiar de 212 în 2013 ceea ce înseamnă ca întreprinderea a avut posibilitatea acoperiri datoriilor curente din activele circulante (figura 3.1).
Figura 3.1 Lichiditatea globală
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Bilanț Hotel Plaza Craiova,
2. Solvabilitatea patrimonială (Sp). Se consideră ca întreprinderea are o activitate foarte bună dacă valoarea indicatorului este mai mare de 30%. O scădere a ratei scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. După cum se observă pe toată perioada analizată 2012-2016, această rată are valori nesatisfăcătoare (figura 3.2).
Figura 3.2 Solvabilitatea patrimonială
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Bilanț Hotel Plaza Craiova,
3. Rata profitului brut ( Rpb). Se consideră ca întreprinderea are o activitate bună în anii 2012, 2013, 2014, valoarea indicatorului este mai mare de 30 % în 2015 și 2016 deci a avut o activitate economică foarte bună (figura 3.3).
4. Rata rentabilității financiare(Rrf). Se consideră ca întreprinderea are o activitate bună în anii 2012, 2013, 2014, valoarea indicatorului este mai mare, de respectiv 9%, 8%, 7%, iar în 2015 și 2016 a ajuns la 6%, respectiv 4% (figura 3.4).
Figura 3.3. Rata profitului brut
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Bilanț Hotel Plaza Craiova,
Figura 3.4 Rata rentabilității financiare(Rrf)
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova
5. Rata datoriilor (Rd). Valoarea indicatorului Rd este mai mică de 100%, deci nu se înregistrează un deficit de capital de lucru sau de numerar (figura 3.5).
Figura 3.5 .Rata datoriilor
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova
Valoarea acestui indicator este mai mică de 50%, valoare normală, dar pe toată perioada analizată după cum se observă are o valoare mică, ceea ce indica faptul că întreprinderea dispune de active imobilizate cu valoare mare și nu au investit excesul de numerar (figura 3.6).
3.2. Prezentarea propunerii de investiție
Hotelul ce face obiectul investiței va avea sediul pe litoralul românesc în stațiunea Neptun, pe malul Mării Negre dispunând de plajă proprie, privată, parcare proprie. Stațiune era foarte populară înainte de 1990 dar investițiile au fost neglijate în următorii ani în această stațiune ca și în celelalte învecinate, concurența de piață fiind slab reprezentată. Propietarul va deschide acest hotel destinat în totalitate turismului sezonier propunându-si un număr mic de camere dar cu o clasificare de 4-5 stele, prețuri și servicii foarte bune. Motivul acestui proiect este reinvestirea profitului obținut din activitatea hotelieră desfășurată până în prezent. Societatea își va desfășura activitatea de prestări servicii în domeniul turistic privind unitățile de cazare. Obiectiv prioritar este construcția clădirii care se aa face în decursul unui an calendaristic și va începe în luna ianuarie a anului următor.
Valoarea investiției va fi de 400.000 lei acoperită din profitul anilor anteriori (ANEXA 6 Cont de profit și pierdere Hotel Plaza Craiova SRL)
2012 – 194.400 lei
2013 – 196.500 lei
2014 – 158.100 lei
2015 – 127.700 lei
2016 – 93.156 lei
Total profit = 769.856 lei
Etape succesive de relizare:
1. Realizarea proiectului pentru construcție;
2.Obținerea de avize și autorizații pentru construcție;
3.Obținerea Certificatului de Urbanism;
4.Obținerea de avize și încheierea de contracte cu furnizorii de utilități :gaze, energie electrică, apă, telefon și internet etc;
5.Execuția clădirii.
Clădirea va avea 30 de camere repartizate pe 3 etaje iar execuția ei se va face din materiale din țară, de bună calitate fără finisaje scumpe, de lux. Va mai ține un demisol parțial redus cu depozite, pivniță, centrala termică, parter cu living și bucătărie, sala restaurantului, hol, 5 camere suplimentare pentru cei ce administrează hotelul, pentru tot personalul care este angajat în timpul verii și care necesită cazare permanentă și 2 camere pentru birouri. La mansardă seva află o sală de fitness și o terasă.
Planul de afaceri urmărește realizarea unei evaluări obiective a șanselor de reușită a noii afaceri iar elaborarea lui se bazează pe ideea că este o afacere realizabilă, viabilă, afacerea nu este de o avengură prea mare.
Obiectul de activitate va fi turismul sezonier pe malul Mării Negre în stațiunea Neptun, prestarea de servicii turistice privind cazarea. În perioada actuală industria hotelieră, turismul în general se află în continuă dezvoltare. Condițiile economiei de piață , nevoia oamenilor de a face turism, dezvoltarea întregii infrastructuri din turism reprezintă puncte de interes pentru dezvoltarea acestei afaceri.
Obiectivele noii societăți comerciale: Misiunea noii investiții materializată sub forma unui nou hotel o reprezintă promovarea turismului autohton, sezonier dar nu numai, cunoașterea ospitalității oamenilor din această zonă a Dobrogei, promovarea frumuseți Mării Negre, atragerea de turiști din afara țării noastre prin promovarea unui grad ridicat al serviciilor de cazare, relaxarea și liniștea din această zonă turistică, petrecerea vacanțelor activ prin promovarea sporturilor adecvate, dar și petrecerea concediilor și sejurilor în liniște și cu un grad sporit de cazare, mâncare bună cu un meniu tradițional stropit cu vinurile noastre tradiționale, dar și adaptat cerințelor internaționale, porții generoase, și mai ales mâncarea să fie gustoasă și să fie servită la timp și într-un mod decent.
Alt obiectiv este obținerea fidelității clienților prin intermediul calității serviciilor prestate de cazare și alimențație publică. Acesta se poate realiza și prin alt obiectiv acela de stabiliza fluctuația de personal, chiar dacă este sezonier personalul salariat să dorească să se întoarcă anual să lucreze aici, obținănd astfel fidelizarea și loialitatea salariaților.
Privind pe termen lung obiectivul societății comerciale nou constituite vizează să se dezvolte continuu, să își crească afacerea diversificând continu serviciile oferite, având un grad ridicat de satisfacere a nevoilor clienților săi, construirea unei adevărate zone de agrement și oază de liniște pentru turiștii săi și ceilalți prezenți în stațiune.
Piața turistică:
Clienții sunt reprezentați de către turiștii sezonieri prezenți în stațiune din luna mai până la începutul lunii octombrie, motivul pentru care se află în zonă este turismul de agrement.
Structura clienților:
70 % români;
25% străini cu preponderență germani, austrieci, francezi, italieni, americani, spanioli;
5% alte naționalități; albanezi, bulgari, sârbi, croați, polonezi
Vârsta în care se încadrează turiștii stațiunii Neptun ar fi:
70% sunt turiști cu vărsta 40-65 ani dintre care 65% sunt însoțiți de familii cu 1-3 copii și 5% sunt fără familie.
20% au vârsta cuprinsă între 30-40 ani dintre care 15% sunt însoțiți de famili 1-2 copii iar 5% sunt neînsoțiți de familie;
10% au vârste sub 30 de ani , 8% și sunt neânsoțiți de familie de regulă sunt grupuri, și 2% sunt însoțiți de familie 0-1 copil.
Conform acestei statistici rezultă că stațiunea este solicitată de cei mai maturi cu familie și copii majoritatea de naționalitate română dar și 30% turiști din afara țării sau/și cetățeni străini de origine română.
Gradul de ocupare se estimează a fi de la 20% lunile mai, iunie, septembrie la 100% în iulie, august rezultând o medie de 52%, cu o durată medie a sejurului de 6-7 zile.
Serviciile de cazare și alimentație publică care vor fi prestate de către hotel în primii 3 ani de funcționare, afacerea fiind în stadiul de debut:
Tabelul 3.2.Tipuri de camere
Sursa: autor lucrare
Promovarea serviciilor de cazare se impune, pentru că nu este singurul hotel din stațiunea Neptun care oferă cazare și mic dejun, deci necesită formarea unei imagini a firmei conform spațiilor de cazare oferite, o informare corectă și adecvată a potențialilor clienți ai hotelului, și ca atare se vor edita și distribui materiale promoționale de tipul pliantelor unde se vor explica detaliat beneficiile serviciului oferit, cărți de vizită cu adresă și căi de acces, mijloace de transport, numere de telefon / fax ce aparțin locației respective, un tilu al hotelului de tip slogan care să stimuleze clientul.
Crearea unui site în mai multe limbi de circulație internațională care să cuprindă toate informațiile despre hotel, stațiune, activitatea de sport și agrement ce se poate desfășura în stațiune cu diverse poze și filmulețe video, promovarea spoturilor video pe youtoube și facebook, promovarea în ziare și reviste, radio sunt alte modalități de promovare. Întocmirea contractelor cu clienții prin intermediul agențiilor de turism, promovarea serviciilor pentru grupuri de turiști, oferte promoționale de cazare în funcție de luna calendaristică. Distribuția serviciilor se va face în funcție de rezervarea locurilor individual sau prin agențiile de turism cu care hotelul va avea contract contra unui comision către agenție.
Prețurile, tarifele se vor stabili în funcție de piață în funcție de concurență dar și de costurile de producție. Concurența este numeroasă în stațiunile de la mare dar afacerea se bazează pe localizarea respectivă și anume în Neptun unde investițiile de acest gen este mai mică decăt în Venus, hotelurile din această stațiune sunt foarte vechi și nemodernizate foarte multe fiind o ruină chiar, Costinești sau chiar Mamaia unde prețurile sunt destul de ridicate.
3.3. Previziunea veniturilor și cheltuielilor
Pe baza costurilor directe și indirecte, a pragului de rentabilitate se dezvoltă previziunea cheltuielilor, iar pe baza capacității hotelului de cazare se preconizează un grad de ocupare mare în primii 3 de funcționare. Pe parcursul celor 3 ani veniturile ramân neschimbate dar se modifică cheltuielile crescând cu 10% în fiecarea an. Pe baza acestora se previzionează cheltuielile și veniturile noului hotel.
Costurile fixe pot varia de la un sezon la altul în cursul unei perioade de gestiune, datorită creșterii prețurilor la materia prime, materiale, utilități, sau creșterea salariilor directe stabilită prin decizie managerială, sau pot descrește de la un an la altul.
Este necesar să indentificăm costurilor cât mai exact posibil, este important să cunoaștem cât mai exact nivelul cheltuielilor și o eventuală variație cât mai aproape de realitate, și aceasta în raport cu vânzările hotelului. Pragul de rentabilitate este un punct de referință pentru planificarea activității.
Vom previziona un buget flexibil pentru o anumită cifra de afaceri calculată pe baza unui posibil grad de ocupare al hotelului, care este constantă pe perioada previzionată, pe 3 ani și vom cosidera costurile mobile crescând cu 10% în fiecare an (Tabelele 3.3 – 3.5).
3.3.1. Previziunea Contului de profit și pierdere aferent investiției
Pe baza bugetelor de venituri și cheltuieli se previzionează contul de rezultate pe cei trei ani din viitor (Tabelul 3.6.).
După cum se observă în contul de profit și pierdere previzionat pentru învestiție, se păstrează proporția din bugetul de venituri și cheltuieli la o cifră de afaceri constantă și creșterea cheltuielilor în fiecare an cu 10%, respectiv în anul 2019 cresc cu 20% față de anul 2017 se înregistrează o diminuare a rezultatului din exploatare, rezultatului net cu 3% în 2018 față de 2017, și o diminuare cu 3% în 2019 față de 2018, evident diminuarea este de 6% în 2019 față de 2017.
3.3.2. Previziunea Contului de profit și pierdere al firmelor
În Tabelul 3.7 este prezentată previziunea Contului de profit și pierdere al firmelor prin totalizarea veniturilor și cheltuielilor din ultimul an de funcționare al hotelului din Craiova cu veniturile și cheltuielile celui de al doilea hotel nou construit în 2017.
Tabelul 3.3. Bugetul de venituri și cheltuieli previzionat anul 1 de investiție
Sursa: Realizat de autor
Tabelul 3.4. Bugetul de venituri și cheltuieli previzionat anul 2 de investiție
Sursa: Realizat de autor
Tabelul 3.5. Bugetul de venituri și cheltuieli previzionat anul 3 de investiție
Sursa: Realizat de autor
Tabelul 3.6. Contul de rezultate previzionat – lei-
Sursa: Realizat de autor
Tabelul 3.7. Previziunea Contului de profit și pierdere al firmelor lei-
Sursa: Realizat de autor
3.4. Previziunea fluxului de numerar
În evaluarea acestei afaceri este necesar să realizăm unele previzionări referitoare la resursele necesare demarării investiției, afacerii, sursele și resursele de acoperire a acestor nevoi, previzionarea veniturilor și cheltuielilor, a fluxurilor de numerar a pragului de rentabilitate etc. Trebuie realizată estimarea costurilor pentru demararea afacerii în vederea determinării profitabilității și a rezultatelor afacerii pe primii 3 ani de funcționare.
3.4.1. Previziunea fluxului de numerar generat de investiție
Pentru realizarea bugetului flexibil, este esențială împărțirea costurilor în cele două categorii majore:
costuri fixe
costuri variabile, care se modifică în relație directă cu volumul încasărilor.
Costurile fixe pot varia de la un sezon la altul, în cursul unei perioade date, exemplul cel mai facil fiind cel al salariului unei cameriste. Alte costuri fixe pot fi mai mari sau mai mici, dar ca urmare a deciziei direcțiunii hotelului și nu datorită modificării volumului de activitate. Folosind previziunile pentru venituri și cheltuieli se întocmesc previziunile pentru fluxurile de numerar necesare funcționării noului hotel construit în 2017 (Tabelul 3.8-3.10).
3.4.2. Previziunea fluxului de numerar al firmelor
Pentru previziunea fluxului de numerar al firmelor se totalizează fluxul de numerar al firmei care implementează investiția cu fluxurile de trezorerie previzionate pentru noul hotel care reprezintă investiția. Se observă pe această previziune că firma mamă ar putea avea un sold numerar net crescut cu 156% în 2019 față de 2016 când nu exista hotelul nou (Tabelul 3.11).
Concluzii: Crearea unei unități hoteliere este un lucru dificil, dezvoltarea și promovarea serviciilor sale la fel, întrucât necesită bani. Factorii de succes ai acestei afaceri sunt: calitatea serviciilor, prețurile de vânzare pentru cazare și mic dejun, gradul de fidelizare al clienților intermi și externi, promovarea afacerii hoteliere respective, gradul de fidelizare al salariaților, precum și mărirea portofoliului de clienți interni și externi.
Tabelul 3.8. Bugetul fluxului de numerar previzionat pentru anul 1 investiție
Sursa: Realizat de autor
Tabelul 3.9. Bugetul fluxului de numerar previzionat pentru anul 2 investiție
Sursa: Realizat de autor
Tabelul 3.10. Bugetul fluxului de numerar previzionat pentru anul 3 investiție
Sursa: Realizat de autor
Tabelul 3.11. Previziunea fluxului de numerar al firmelor
Sursa: Realizat de autor
CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Operațiile de trezorerie circumscriu fluxurile financiare și monetare derulate pentru procurarea mijloacelor bănești necesare desfășurării activității, precum și cele pentru desfășurarea acestora.
Luând în considerare timpul ca factor în realizarea lor, se poate face o clasificare de fluxuri, o categorie este reprezentată de cele care generează angajamente pe termen lung, fiind asimilate operațiilor de capital, cele care generează operații pe termen scurt pentru asigurarea lichidităților și efectuarea decontărilor, acestea din urmă cuprind încasările și plățile curente formând trezoreria sau fluxurile de trezorerie. Într-un sens mai restâns trezoreria este reprezentată de către disponibilitățile bănești la bancă în lei sau valută precum și cele în numerar, în lei sau valută, iar o altă definiție prezintă trezoreria ca toate mijloacele bănești de care dispune întreprinderea pentru a face față plăților curente. Ea cuprinde și investițiile financiare pe termen scurt ca titlurile de plasament, efectele comerciale de primit, creditele primite pe termen scurt numite și credite de trezorerie. La organizarea contabilității trezoreriei trebuie să se țină seama strict de evidența și controlul obiectiv asupra operațiilor bănești în numerar, gestiunea și valorificarea disponibilităților bănești din conturile bancare ale societății economice și a efectelorde primit, efectuarea plăților la termenele scadente, respectarea legislației financiar bancare și fiscale, valorificarea disponibilităților bănești prin investiții financiare pe termen scurt.
Această lucrare prezintă noțiuni teoretice despre planificarea fluxurilor financiare ale întreprinderii și aplicat ca studiul practic pe un hotel nou construit de un propietar a altor două hoteluri la care are profit în ultimii 5 ani și a hotărât construirea unui nou hotel ca reinvestire a profitului obținut.
Planificarea fluxurilor financiare prezintă: analiza politicii de investiții a firmelor, prezentarea propunerii de investiție, previziunea veniturilor și cheltuielilor, previziunea contului de profit și pierdere aferent investiției, previziunea contului de profit și pierdere al firmelor, previziunea fluxului de numerar, previziunea fluxului de numerar generat de investiție, și previziunea fluxului de numerar al firmelor.
Planul financiar este o parte componentă a planului de afaceri al întreprinderii, reprezentând cuantificarea financiară a planurilor de marketing și de producție, a planurilor investiționale prevăzute de întreprindere spre implementare în scopul de a-și realiza obiectivele și performanțele trasate pe termen lung și pe termen scurt. Planul financiar este un instrument care disciplinează afacerea și asigură un management eficient de diminuare a riscurilor de exploatare, de îndatorare, de insolvabilitate și a riscului variabilelor de reglare.
Proiecțiile contului de profit și pierderi reflectă situația resurselor consumate și a rezultatelor obținute, sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile și cheltuielile perioadei previzionate ce vor rezulta din activitatea operațională, investițională și financiară a întreprinderii. Contul de profit și pierderi măsoară performanțele întreprinderii, făcând o sinteză a fluxurilor economice – venituri și cheltuieli – ce vor fi generate de activitățile viitoare ale întreprinderii. Acest raport include următoarele categorii: Cheltuielile operaționale includ cheltuielile generale și administrative, precum și cheltuielile comerciale. Consolidarea datelor în raportul contului de profit și pierderi ilustrează nivelul previzionat al profitabilității la diferite etape de exploatare.
Fluxurile de numerar constituie unul dintre cele mai importante aspecte ale ciclului de exploatare a întreprinderii. Fără mijloace bănești întreprinderea nu își poate începe activitatea. Previziunea fluxurilor de numerar reprezintă o proiecție a încasărilor și plăților de mijloace bănești pentru o perioadă de timp viitoare. Situația fluxurilor de numerar sintetizează toate fluxurile de lichidități ce rezultă în urma operațiilor planificate și reflectă ciclurile financiare ale activității de producție, exploatare, investiții etc. Obiectivele previziunii fluxurilor de numerar constau în: prezentarea soldurilor finale de mijloace bănești ce vor fi reflectate ca sold rămas în contul bancar al întreprinderii; prezentarea situației mijloacelor bănești pentru fiecare lună a anului, astfel încât să poată fi anticipate perioadele cu deficit sau excedent de numerar. Raportul previzionat al fluxurilor de numerar sintetizează rezultatele monetare ale operațiilor planificate din toate componentele bugetului general al activității.
Previziunea situației financiare a întreprinderii reflectă starea patrimoniului la sfârșitul perioadei planificate. Planificarea financiara poate deveni o sursa de risipa, prin tendinta tuturor compartimentelor de a-si supraestima nevoile proprii de finantare. Principiile de elaborare și funcționare a acestuia: principiul totalității; principiul suprapunerii sistemului bugetar pe sistemul de autoritate; principiul mentinerii solidaritatii; principiul cuplarii cu politica de personal.
Bilanțul contabil este definit ca un tablou al situației patrimoniului la o anumită dată. Situația patrimonială a întreprinderii reprezintă în unități monetare mărimea valorică a bunurilor economice în corelație cu sursele de finanțare a acestora, precum și cu rezultatul obținut. În procesul de previzionare a situației financiare și de întocmire a bilanțului contabil sunt utilizate toate datele și informația generată de bugetele operaționale. Situația financiară reprezintă resursele economice (bunurile, mijloacele) deținute de o întreprindere și drepturile asupra acestora la un moment dat.
Trezoreria provine din diferenta dintre fluxurile de intrare și de ieșire de monedă, astfel soldul trezoreriei depinde de volumul încasărilor și al plaților. Gestiunea trezoreriei se bazează pe previziuni financiare care țin seama de fluxul încasărilor și plăților într-o anumită perioadă. Indiferent de abordarea și metodele aplicate în proiecțiunile elaborate ale bugetului general, managerul unei afaceri mici trebuie să monitorizeze permanent mai multe aspecte de ansamblu privind poziția economico-financiară a întreprinderii, printre care: lichiditățile; profitabilitatea; performanța operațională; solvabilitatea pe termen lung.
Noțiunea de investiție definește o categorie financiară complexă dar și controversată, ea se poate defini mai simplist ca o modificare și creștere a patrimoniului inițial prin construcții civile, industriale, achiziția montajului, instalarea de echipamente industriale, cumpărarea de mașini și utilaje. Din punct de vedere financiar investiția reprezintă schimbarea unei sume de bani certe în speranța obținerii unor venituri viitoare superioare ca achiziționarea unei mașini pentru mărirea productivității muncii, construcția de întreprinderi industriale pentru creșterea producției, asimilarea de brevete pentru fabricarea unor produse noi, în cazul nostru construcția unui nou hotel într-o zonă turistică cu accente sezoniere. Din punctul de vedere al politicii generale a întreprinderii putem distinge investiții cu caracter intern și investiții cu caracter extern.
Fundamentarea alocării eficiente a capitalurilor în proiecte de investiții pornește de la asumarea unor ipoteze ce privesc mediul cert, o piață financiară eficientă chiar perfectă, independența deciziei de finanțare, independența deciziei de investiții. Cel mai solid și eficient criteriu de selecție a proiectelor de investiții este cel al valorii nete, plusul de valoare pe care proiectele noi de investiții promit că îl aduc la valoarea existentă a întreprinderii. Selecția celor mai performante proiecte de investiții se face în raport cu maximizarea valorii actuale nete. Conceptul de investiție este complex și se poate defini din punct de vedere tehnic, contabil financiar și managerial, ea reprezintă o alocare durabilă de capitaluri de achiziție de active fizice reale și/ sau financiare care să permită desfășurarea unor activități cu rentabilitate superioară ratei de rentabilitate medie pentru clasa de risc a respectivei afaceri, investițiile pot fi tehnice, comerciale, financiare, socio-umane.
Din punct de vedere al analizei financiare se poate clasifica în raport cu riscul implicit pe care îl presupune o investiție nouă comparativ cu celelalte investiții anterioare ale întreprinderii, investițiile de înlocuire a activelor nu aduc riscuri suplimentare cele de modernizare a întreprinderii au un risc redus, investițiile de dezvoltare, cele strategice, prezintă un risc mare pentru întreprinderea economică în cauză. În raport cu riscul investițiile recomandate sunt împrumuturile, autofinanțarea și majorări de capital social. Evaluarea proiectelor de investiții apelează la conceptul de valoare actuală prezentă a fluxurilor de numerar viitoare ale investiției decât la conceptul de valoare viitoare.Valoarea prezentă măsoară fluxurile de trezorerie viitoare , previzionate de noua investiție la puterea de cumpărare a capitalurilor alocate inițial în această investiție. Pentru aceasta are loc un proces de actualizare a fluxurilor de trezorerie viitoare în funcție de rata dobânzii a pieței monetare aleasă ca referință pentru investițiile eficiente. Fundamentarea deciziei de investiții în mediul cert presupune calcularea elementelor de măsurare a valorii actualizate nete apreciind cheltuielile de investiții, durata de exploatare, fluxurile de trezorerie disponibile, o valoare reziduală și o rată de actualizare. Finanțarea din surse proprii presupune a efectua plăți pentru proiecte de investiții din fondurile proprii disponibile.
Avantajele finanțării proprii ale investiției sunt:
1.Economii cu cheltuieli ale dobânzilor bancare, ele sunt egale cu zero în acest caz de finanțare proprie;
2. Nu există obligații pe termene lungi și medii, se păstrează flexibilitatea financiară prin angajarea veniturilor în finanțarea de capital,
3.Obținerea mai ușor de împrumuturi pe viitor pe termen lung și mediu, obținerea de credite pentru alte investiții, neavând datorii mari acumulate,
Propuneri :
1.Evitarea fondurilor insuficiente pentru necesarul de capital, a se baza pe numerarul disponibil poate duce la insuficiente investiții de capital,
2.Neangrenarea în mai multe proiecte în același timp pentru a evita aceasta adică insuficiența banilor,
3.Renunțarea la proiectele mari și costisitoare sau proiecte care au costurile mereu în creștere.
4.Din punct de vedere al costurilor este echitabil ca ele să se extindă pe o perioadă egală cu beneficiile previzionate, pe același număr de ani.
5. Cheltuielile de capital trebuie repartizate în mod egal, se necesită inițial cheltuieli mari, adică plata pentru bunurile ce constituie investiția produce o repartizare inegală a cheltuielilor de capital de la un an la altul, veniturile pot fi constante și mai ușor de estimat.
6. Determinarea costurilor, cheltuielilor aproximativ egale cu veniturile investiției care vor duce la realizarea unui management, financiar mai ușor.
BIBLIOGRAFIE
1.Adoichiței, M. Finanțele întreprinderii, Editura Sylvi, București, 2000,
2.Boruna V,Finantele întreprinderilor din turism și comerț-note de curs-2015, diponibil la http://documents.tips/documents/finatele-intreprinderilor.html., accesat la data de 8/01/2017,
3.Brezeanu P,- Diagnostic financiar , Editura. Economică., București, 2003,
4.Bran, P.,Finanțele întreprinderilor, Editura Economică, București, 1997;
5.Corduneanu, C., Murgea, A. Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton.2009
6.Ciobănașu M.,Situațiile financiare și planificarea financiară pe termen lung – Studia Universitatis “Vasile Goldis” Arad Seria Stiințe Economice 2009
7.Diaconu M. Decizia financiara privind investitiile intreprinderii sub impactul politicilor bugetare, Editura Lumen, Suceava 2008;
8.Dragotă, V., Dragotă, M.,Țâțu, L., Ciobanu, A., Obreja, L., Racsc, A., Abordări practice în finanțele firmei, Editura Irecson, București, 2005;
9.Dumitrașcu V.,Diagnosticul financiar și evaluarea afacerii, Editura Universitară, București-2013;
10.Dragotă, V. și Colectiv, Management financiar – Analiza financiară și gestiune financiară operațională – vol. 1, Ed. Economică, București, 2003
11.Epstein J Ifrs-Interpretarea si aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate și Raportare financiara, Monitorul Oficial R.A.2007;
12.Feleagă N.,Feleagă L,Contabilitate Financiară, Editura Economică vol 2,București 2007;
13.Gigore M.,Finanțele firmei,Editura Cartea Studențească, București, 2009;
14.Hoanță, N.,Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura C.H. Beck, București, 2011,
15.Mitea N, Contabilitate Financiară, Editura Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța, 2008;
16.Mihăilescu N,Răducan M.,Analiza activității Economico Financiare, Editura Victor, București 2008;
17.Onofrei M, Finanțele întreprinderii, Editura Economică, București, 2004,
18.Negrea; Tatu; Brasoveanu, Finanțe generale și de întreprindere, 2000-www.biblioteca digitală ase.ro accesat pe 3/01/2017
19.Petrescu S, Analiză financiară aprofundată concepte – metode – studii de caz studii aprofundate, Tiparul Iași, Iași, 2002 ;
20.Popa L., Finanțele întreprinderii-notițe de curs-2006, pag. 18, diponibil la http://documents.tips/documents/finatele-intreprinderilor.html., accesat la data de 8/01/2017.
21.Vasile I.,Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, București, 2010;
22.Vintilă G.,Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Did. și Pedag., București, 2010;
23.Tole M, Analiza economico-financiară. Metode, tehnici și modele, EdituraProUniversitaria, București, 2012,
24.OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014
25.http://caam.utm.md/files/docs/ANTREPRENORIAT_c8.pdf- accesat 24.11.2016
26.http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/publicatii%20statistice%20operative/Seria%20turism%20tr%20III%202015.pdf-accesat 28/01/2017
27.wwwhotelplaza.ro
ANEXA 1 RELAȚIILE FINANCIARE EXTERNE ȘI RELAȚIILE FIANCIARE INTERNE
Sursa: http://caam.utm.md/files/docs/ANTREPRENORIAT_c8.pdf- accesat 24.11.2016
ANEXA 2. MEDIUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII
Sursa: http://caam.utm.md/files/docs/ANTREPRENORIAT_c8.pdf- accesat 24.11.2016
ANEXA 3 TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE
Sursa: http://caam.utm.md/files/docs/ANTREPRENORIAT_c8.pdf- accesat 24.11.2016
ANEXA 4 TABLOUL EXPLICATIV AL VARIAȚIEI TREZORERIEI
Sursa: http://caam.utm.md/files/docs/ANTREPRENORIAT_c8.pdf- accesat 24.11.2016
ANEXA 5 BILANȚ HOTEL PLAZA CRAIOVA
Sursa: autor lucrare
ANEXA 6 Contul de profit și pierdere HOTEL PLAZA CRAIOVA
Sursa: autor lucrare
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Planificarea Fluxurilor Financiare ale Întreprinderii (ID: 119096)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.