Planificarea Financiara Personaladocx

=== Planificarea financiara personala ===

CAPITOLUL 1

PLANIFICAREA FINANCIARĂ PERSONALĂ

Scurt istoric al planificării financiare personale

Planificarea financiară personală reprezintă în majoritatea țărilor cu economie dezvoltată o disciplină de sine stătătoareîn domeniul serviciilor financiare. Necesitatea planificării financiare personale a apărut în S.U.A. și Canada în urmă cu aproape 50 de ani ca urmare a complexității problematicii legate de gestiuneapatrimoniului personal și familial. Cu timpul, planificarea personală integrată a devenit un domeniu din ce în ce mai important dezvoltându-se și în Marea Britanie, Franța, Germania etc. Au apărut ordine profesionale ale specialiștilor în domeniu care au elaborat codurile etice și de practică profesională precum și condițiile și exigențele pentru exercitarea profesiunii și a formării continue. La nivelul anului 2015, în România, domeniul planificării financiare personale integrate ca și activitate specifică este practic inexistentă iar formarea planificatorilor financiari nu a fost preluată, îmbrățișată de nici o universitate autohtonă.

Lucrarea de față poate fi utilă atât celor ce doresc să se specializeze în acest domeniu cât și persoanelor interesate în gestiunea și administrarea propriului patrimoniu individual sau familial.

Domeniul de intervenție

Ca și definiție, planificarea financiară personală integrată este un proces structurat de optimizare a situației financiare și patrimoniale a unui consumator în funcție de constrângerile și obiectivele personale care în final trebuie să conducă la atingerea obiectivelor personale ale clientului. Lucrarea de față își propune să abordeze în mai multe volume toate cele șapte domenii ale planificării financiare personale, respectiv:

Investițiile și plasamentele;

Pensionarea / Retragerea;

Asigurările și gestiunea riscului;

Finanțele personale;

Succesiunea;

Fiscalitatea persoanei;

Aspecte legale.

Pentru fiecare din domeniile menționate, consultanții financiari din domeniul asigurărilor, domeniul bancar, fiscal, succesoral, juridic, investițional și al pieței de capital precum și din domeniul contabil și al pensionării / retragerii își desfășoară activitatea limitat pentru fiecare domeniu specializat fără să existe o viziune integrată asupra situației financiare personale și fără să existe posibilitatea elaborării unei strategii integrate care să țină cont de obiectivele personale și familiale ale consumatorului.

Pentru un planificator financiar cel mai important obiectiv profesional îl reprezintă optimizarea analizei interacțiunilor complexe între cele șapte domenii de activitate și a le face să conveargă într-un ansamblu de recomandări care vor fi transmise clientului prin intermediul unui raport de planificare financiară personală.

Procesul de Planificare Financiară Personală

În domeniul financiar singura constantă este schimbarea. Printre schimbările care au survenit în ultimii ani în domeniul serviciilor și produselor financiare, complexitatea produselor reprezintă o caracteristică xxxxxxxxxx iar alegerea produsului care să corespundă obiectivelor și strategiilor individuale și familiale este din ce în ce mai dificilă. Tipurile de produse investiționale și de plasament devin din ce în ce mai complexe atât din punct de vedere al obiectivului investiției cât și din punct de vedere tehnic. Polițele de asigurare de viață cu componentă investițională sau polițele de asigurare de sănătate și / sau invaliditate devin din ce în ce mai complexe.

Toate aceste schimbări fac din ce în ce mai dificile deciziile consumatorului mai ales în lipsa unui planificator financiar care să poată oferi consultanță integrată ținând cont și de constrângerile din punct de vedere fiscal și succesoral mai ales în cazul în care consumatorul este el însuși un om de afaceri ce deține o întreprindere individuală sau este acționar în mai multe companii. Schimbările legislative atât de frecvente în România atât în domeniul financiar, fiscal, al pensionării precum și în domeniul succesoral impun analize frecvente ale situației patrimoniale personale și eventual revizuirea obiectivelor. Aceste analize financiare personale ce fac obiectul și domeniul de intervenție în planificarea financiară trebuie să țină cont de situația specifică fiecărei persoane:

situația în caz de retragere / pensionare;

situația fiscală;

situația financiară în caz de deces;

situația în ceea ce privește finanțarea studiilor copiilor;

situația familială;

situația financiar-bancară;

situația în caz de protecție.

De regulă un planificator financiar acoperă toate aceste domenii dar există situații particulare în care analiza are nevoie de aportul unui specialist în fiscalitate, drept, contabilitate sau succesiune, rolul planificatorului financiar fiind integrarea într-un singur raport asupra situației patrimoniale.

Planificatorul financiar, în general, face apel la cunoștințele unui contabil pentru elaborarea situațiilor financiare, efectuarea de verificări, consultanță în domeniul fiscal și eventual pregătirea declarațiilor de venit. Expertiza contabilului este necesară și în analiza consecințelorfiscale ale diverselor vehicule de plasament precum și pentru elaborrea unor strategii mai complexe și poate veni în sprijinul planificatorului în ceea ce privește repercursiunile și modificările survenite în Codul Fiscal și legile conexe. Consilierul juridic sau notarul sunt în măsură să se pronunțe asupra legalității deciziilor din cadrul raportului și strategia de planificare financiară și poate deasemenea să se pronunțe asupra legalității unor contracte sau convenții între acționari sau asociați. Deasemenea redactarea testamentului ca element de planificare financiară este domeniul unde, cu precădere, consultanța juridică este necesară. Cosultantul în investiții agreat de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare din România poate oferi servicii specializate în ceea ce privește gestiunea de portofoliu de plasament și poate face recomandări autorizate privind produsele de investiții. Consultantul de investiții autorizat poate furniza consultanță în achiziționarea diverselor produse financiare respectiv acțiuni ordinare sau privilegiate, obligațiuni de stat municipale sau ale companiilor, fonduri de investiții, fonduri de pensii, etc.

Deși strict reglementată de către C.N.U.M., activitatea Consultanților de Investiții este puțin cunoscută iar expertiza profesională a acestora este foarte puțin utilizată atât de brokerii pieței de capital cât și de persoanele fizice ce doresc să investească în produsele specifice. Lista completă a Consultanților de Investiții autorizați se regăsește în Registrulnațional unic de pe site-ul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare din România.

În domeniul asigurărilor de viață, al asigurărilor de sănătate sau de bunuri, planificatorul financiar poate colabora cu consilieri financiari din domeniu sau cu brokeri în asigurări cu scopul de a proteja patrimoniul clientului pentru cazul unor situații limită, repsectiv decesul, invaliditatea, furtul sau distrugerea bunurilor patrimoniale. Complexitatea produselor face ca procesul de alegere a produsului să devină foarte important. Din practica curentă rezultă că 90% din asigurați nu cunosc produsul de asigurare pe care îl dețin. Indiferent dacă încheierea poliței de asigurare se face prin intermediul unui broker sau agent este foarte importantă cunoașterea clauzelor contractuale precum și a excluderilor.

În procesul de planificare financiară, dată fiind natura confidențială a datelor ce trebuie analizate, între client și planificatorul financiar trebuie să existe o relație de încredere asemănătoare cu cea între medicul de familie și pacient. Atât timp cât medicul nu cunoaște toate simptomele și analizele medicale ale pacientului nu poate pune un diagnostic corect și nu poate recomanda un tratament adecvat, tot așaplanificatorul financiar nu poate elabora o strategie corectă în vederea atingerii obiectivelor clientului decât în situația în care datele furnizate de client sunt corecte și complete. În acest sens etapele procesului de planificare financiară sunt:

Evaluarea clientului;

Culegerea datelor necesare planificării financiare;

Analiza financiară;

Formularea unui plan și a recomandărilor necesare;

Punerea în aplicare a planului financiar;

Revizuirea periodică a planului și reconfirmarea obiectivelor clientului.

În demersul său planificatorul financiar trebuie să-și utilizeze calitățile sale personale, psihologice și umane pentru a putea respecta regula de aur în domeniul serviciilor financiare respectiv ”Cunoașteți cât mai bine clientul”. Codul de deontologie profesională constituie baza relațiilor între client și consultant. Un exemplu de cod de deontologie este prezentat în Anexa 1. Personal am propus un astfel de cod și pe site-ul propriu, www.investmentadvisor.ro.

Determinarea Obiectivelor personale și familiare

Este deosebit de importantă cunoaștere și identificarea aspirațiilor umane, personale și familiale ale clientului pentru a cunoaște principalele obiective.

Obiectivele financiare pot fi grupate în situații financiare importante, respectiv:

Bilanțul personal care relevă:

Valoarea netă a patrimoniului;

Strategia de creștere a valorii nete;

Situația lichidităților.

Bugetul personal și al familiei care permite:

Evaluarea capacității de economisire;

Eliminarea deficitului de venit (în cazul în care există);

Identificarea cheltuielilor care nu au o influență pozitivă asupra calității vieții.

Obiectivele financiare în materie de reducere a datoriilor, în măsura în care acestea există, au ca scop reorganizarea pasivului și stingerea datoriilor precum și utilizarea posibilităților legate de de ducere a impozitelor.

Relativla obiectivele de investiții și plasamente se poate menționa:

Atingerea independenței financaire

Noțiunea este relativă și fiecare consumator are propriul său nivel. Este important ca acest nivel să fie cunoscut pentru a putea propune o strategie corectă și fezabilă. Fie că este vorba de 100.000 de euro sau de nivelul unui salariu brut lunar sau anual.

Obiectivele în materie de investiții și plasament, obiective ce pot urmări:

protecția contra inflației;

incidența fiscală;

facilitatea gestionării și a managementului;

posibilitățile de creștere;

lichiditatea investiției sau plasamentului;

gestiunea și managementul riscului;

securitatea capitalului.

Toți acești factori permit planificatorului financiar să recomande o structură de portofoliu care să corespundă cât mai bine toleranței la risc a clientului. Aspect fundamental în recomandările de investiții și plasament, determinarea profitului investitorului și a toleranței la risc este un proces complex ce ține în principal de atitudinea clientului și de percepția sa personală asupra noțiunii de risc. Pentru o persoană ce economisește în vederea atingerii independenței financiare riscul este reprezentat de o pierdere a valorii investiției.

Așteptările investitorului sau speranța de câștig se bazează, așa cum au arătat cercetătorii Benartzi și Thaler, pe două noțiuni comportamentale conform cărora investitorii sunt de două ori mai sensibili la pierderi decât la câștig și în al doilea rând investitorii își evaluează investiția pe termen lung, la termene de câteva luni apreciind randamentul investiției ca și cum ar fi investit pe termen scurt. Acest comportament a fost denumit ”aversiune mioapă pentru pierderi”. Pentru a determina nivelul de toleranță la risc este important pentru client să înțeleagă legătura între risc și randament. Pentru obținerea unor randamente superioară este necesară asumarea unor riscuri mai mari. Compromisul risc – randament asigură stabilirea portofoliului. În situația în care clientul nu este mulțumit de randamentul portofoliului, este tentat să modifice structura portofoliului către un portofoliu mai riscant iar în cazul unor pierderi de capital reacția sa este de a lichida o parte a portofoliului care a condus la înregistrarea pierderilor. Pe termen mediu și lung aceste oscilațiiîn structura portofoliului pot determina randamente medii neperformante. Pentru a respecta regula de aur a planificării financiare respectiv ”Cunoașteți cât mai bine clientul”, realizarea profitului investitorului este determinantă. Arbitrajul risc – randament se poate realiza prin intermediul unui chestionar în legătură cu așteptările investitorului. Un astfel de sistem pentru determinarea profitului investitorului a fost realizat și dezvoltat de către Williams Droms de la Universitatea Georgetown din S.U.A. Denumit PASS – Portofolio Allocation Scorring System această metodă este bazată pe două principii ale teoriei moderne a portofoliului:

arbitrajul risc – randament reprezintă o realitate incontestabilă

investitorul trebuie să-și diversifice portofoliul pentru a putea reduce riscurile.

Completarea chestionarului și idwentificarea punctajului obținut de către investitor permite realizarea unei politici investiționale coerente care să permită realizarea obiectivelor investiționale și de plasament ale clientului.

Cu cât punctajul este mai mare cu atât investitorul este mai deschis către obținerea de randamente superioare și acceptarea unor riscuri mai mari. În funcție de scorringul realizat se poate determina structura optimă a portofoliului individual. Sistemul PASS poate fi utilizat și de consumatorii români privați sau instituționali în vederea identificării portofoliului optim.

Chestionarul cu ipotezele de risc – randament pentru Portofolia Allocation Scorring System trebuie completat în funcție de obiectivul investițional al clientului. Astfel, un client ce investește în vederea finanțării studiilor copiilor poate răspunde diferit față de un investitor al cărui obiectiv este obținerea unei pensii private.

În structura chestionarului primele trei elemente sunt legate de obiectivele de plasament. În situația în care punctajul obținut este mare pentru primele chestiuni investitorul este orientat către plasamentele pe termen lung. Chestiunea 4 indică în mod clar obiectivele de plasament în raport cu termenul final al investiției. Elementele 5 și 6 din PASS măsoară toleranța la risc respectiv capacitatea investitorului de a accepta valabilitatea mai mare a portofoliului pe termen scurt cu speranța obținerii unui randament mai important pe termen lung. În funcție de punctajul obținut se poate determina ponderea diferitelor clase de active în structura portofoliului urmând ca structura definitivă a portofoliului să se determine în funcție și de obiectivele xxxxxxxxxx

În aprecierea punctajului trebuie abordată cu prudență structura portofoliului. Astfel în cazul unui punctaj de 18 puncte, proporția titlurilor de creștere respectiv 60% acțiuni poate fi ponderată în funcție de obiectivele clientului. Diferența între 17 puncte și 16 puncte reprezintă o marjă în deținerea de titluri de creștere de la 40% la 20%.

Desigur că diferitele instituții financiare au dezvoltat diferite modele de apreciere și identificare a profitului investitorului. Este esențial de reținut că în utilizarea unui astfel de chestionar experiența planificatorului financiar este esențială. Este demonstrat că repartiția strategică a activelor are rolul determinant în obținerea pe termen lung a randamentelor dorite xxxxxxxx portofoliului fiind direct proporțională cu mărimea componentei de titluri de creștere respectiv de proporția în deținerea de acțiuni.

Un alt model de chestionar ce nu face referire la structura activelor în cadrul portofoliului este prezentat în Anexa 2 și a fost dezvoltat de John Grable și Ruth H. Kyttondupă mai mulți ani de cercetări în domeniu evaluării riscurilor.

Toleranța la risc variază în funcție și de caracteristicile demografice ale investitorului. Astfel, psihologii și economiștii au constatat că în general bărbații acceptă riscuri mai mari ale portofoliului în timp ce femeile au o aversiune mai mare pentru risc. Deasemenea s-a constatat că odată cu vârsta aversiunea pentru risc crește atât la bărbați cât și la femei. Din contră, aversiunea pentru risc scade pe măsură ce volumul activelor deținute crește.

Stabilitatea veniturilor este un factor important în aprecierea toleranței la risc. Pierderea serviciului mai ales după criza financiară din 2008 a determinat numeroși consumatori din România să aibă o aversitate crescută față de risc. Aversiunea pentru risc este stimulată și de lipsa educației financiare ce a făcut și va face numeroase victime în rândul consumatorilor. Este suficient să amintesc criza declanșată de creșterea francului elvețian în raport cu leul, criză ce a dus la incapacitatea de rambursare a creditelor angajate de populație. În opinia mea responsabilitatea principală revine băncilor comerciale care au încurajat acordarea creditelor în franci elvețieni fără să facă dovada unui comportament etic și deontologic din partea consilierilor bancari ce trebuiau să recomande angajarea creditelor în moneda națională atât timp cât veniturile debitorilor erau realizate în lei. În egală măsură Banca Centrală – Banca Națională cunoscând acest principiu elementar nu a luat măsurile necesare atât pentru educarea publicului cât și pentru reglementarea activității bancare în speță explicând faptul că acordarea creditului în alte valute decât leul introduce un risc suplimentar, respectiv riscul de schimb valutar atât de greu suportat de către consumatori.

Pentru calculul riscului și a toleranței la risc se poate utiliza o formulă concepută de Quattlebaum ce se bazează pe stabilitatea jobului.

Nivelul riscului = (Activul net/consum) x (1/risc1) x (1/risc2)

Riscul 1 reprezintă probabilitatea ca venitul actual să poată fi realizat timp de 6 luni

Riscul 2 reprezintă probabilitatea ca valoarea de piață a activului net deținut scade cu mai mult de 10%.

Această formulă permite determinarea capacității financiare a unei persoane de a face față riscurilor. Cu cât rezultatul ecuației este mai mare cu atât capacitatea investitorului de a face plasamente în vehicule financiare mai riscante crește, respectiv cu cât veniturile realizate din salariu sunt mai stabile cu atât capacitatea de a economisi a investitorului este mai importantă. Cu cât serviciul persoanei este instabil cu atât este recomandabil ca investițiile să se facă în acțiuni emise de societăți cu capitalizare mare.

În cursul existenței ca și investitor, conform teoriei ciclului vieții, se pot identifica patru etape distincte ca și atitudine față de risc. Tinerii, pentru care perioada pensionării/retragerii este o perioadă relativ îndepărtată, au o aversiune relativ scăzută față de risc spre deosebire de persoanele mai în vârstă la care aversiunea față de risc este mai ridicată mai ales datorită faptului că în cazul unei crize financiare majore ca cea din 2008 intervalul de timp rămas pentru a putea recupera pierderile este relativ scurt până la retragerea/pensionarea.

În conformitate cu ciclul vieții se pot identifica patru etape:

Acumularea

În această fază investitorul este tânăr, recent intrat pe piața muncii. Deține puține active și este posibil să existe un volum important al datoriilor rezultat al unui credit ipotecar sau a datoriilor contractate pentru studiile universitare. Activul cel mai important îl reprezintă locuința proprietate personală. Majoritatea veniturilor sunt destinate ratelor ipotecare și subzistenței. Cum orizontul temporar al investiției fiind pe termen lung, tânărul își permite titluri cu creștere maximă.

Consolidarea

Corespunde perioadei în care veniturile depășesc în mod substanțial cheltuielile. În familie o parte importantă a datoriilor a fost rambursată, copii sunt independenți din punct de vedere financiar. Deși până la retragere/pensionare rămâne o perioadă activă importantă investitorul poate aloca un procent important al sumelor investite în titluri de venit fix, respectiv obligațiuni și titluri de stat.

Independența financiară

În această etapă cheltuielile de subzistență sunt finanțate în mare parte din pensii și venituri din plasament. Clientul nu mai este activ pe piața muncii și nu mai poate recupera eventualele pirderi în capital în cazul unor crize financiare majjore. Este posibil ca venitul să depindă în întregime din pensii și venituri din plasament. Orice pierdere de capital poate avea consecințe importante legate de nivelul de trai. Orizontul de timp al persoanei legat de speranța de viață este între 10 și 20 de ani. Structura portofoliului este majoritară sub forma unor valori considerate sigure care să asigure venitul curent și prezervarea puterii de cumpărare.

Donațiile

În situația în care activele deținute depășesc cu prisosință nevoile curente, clientul poate transfera o parte din active către copii sau către organisme de binefacere. În cazul copiilor și/sau a membrilor de familie mai tineri sumele transferate pot fi folosite de aceștia pentru rambursarea ipotecilor sau altor datorii. În această etapă, orizontul de timp nu mai este legat de interesele proprii. Este important ca aceste transferuri să se realizeze cu cheltuieli financiare cât mai mici.

Conform celor 4 etape din ciclul vieții identificate mai sus și dată fiind importanța obiectivului financiar în Anexa 3 sunt prezentate detaliat obiectivele și acțiunile întreprinse sau de întreprins pentru fiecare etapă.

Obiectivele fiscale

Obiectivele fiscale se concretizează în elaborarea unei strategii care să conducă la utilizarea creditelor de impozit a posibilităților de deduceri fiscale și revizuirea constantă a acestei strategii în funcție de modificările legislative atât de frecvente în materie fiscală și de taxe. Strategia fiscală personală trebuie coroborată și cu strategia fiscală a întreprinderii în cazul în care persoana deține în nume propriu sau în calitate de asociat și una sau mai multe întreprinderi.

Obiectivele fiscale trebuie să se armonizeze cu necesitățile legate de costul vieții, capacitatea de economisire, plasamentele și investițiile realizate și toleranța la risc a persoanei.

Obiectivele în materie de finanțare a studiilor copiilor

Actualmente costurile legate de finanțarea studiilor copiilor cresc aproape exponențial și nu există încă o deschidere suficientă din partea guvernului în legătură cu finanțarea studiilor, în special a studiilor universitare a tinerelor generații. Acordarea creditelor cu dobândă subvenționată și rambursarea în momentul angajării absolventului rămâne un deziderat. În această situație sarcina rămâne în seama părinților. Diversele produse financiare oferite de bănci și societăți de asigurări trebuie analizate cu discernământ de către planificatorul financiar. Strategia trebuie să țină seama de numărul de copii și costurile estimate și să determine vehicolul financiar adecvat precum și investiția lunară necesară pentru realizarea obiectivelor.

Obiectivele în vederea pensionării/retragerii

Asigurarea veniturilor în vederea pensionării/retragerii se realizează din mai multe surse. Termenul de retragere nu este identic cu termenul de pensionare. Pentru persoanele care au realizat venituri importante în timpul periodei active, retragerea din activitate nu coincide neapărat cu vârsta pensionării. Putem să ne retragem la vârsta de 50 sau 55 de ani în situația în care dispunem de mijloacele financiare care să asigure un venit lunar care să acopere costul vieții. În general sumele necesare la vârsta retragerii/pensionării trebuie să asigure minim 70% din venitul anual brut din timpul perioadei active. Un element important în cadrul strategieiîn vederea retragerii/pensionării îl constituie vârsta.

Sistemul public de pensii – pensia de stat a suferit numeroase modificări legislative, vârsta pensionării fiind majorată progresiv atât pentru femei cât și pentru bărbați. Chiar și în această situație sistemul public de pensii se regasește într-o stare de xxxxxxxxxxx generată de:

pierderea a foarte numeroase locuri de muncă urmare a închiderii și distrugerii a peste 1.000 de întreprinderi începând din 1990 până în prezent, reducând astfel contribuții la sistemul public;

creșterea foarte mare a numărului de pensionari urmare a pensionărilor forțate prin închiderea întreprinderilor;

emigrarea în număr foarte mare a populației mai ales după intrarea României în Uniunea Europeană, aceste persoane devenind contribuabili în celelalte țări ale Uniunii Europene;

practicarea muncii la negru și a salariului minim pe economie datorită costurilor ridicate ale forței de muncă practicate de guvernele succesive.

În conjunctura prezentă strategia în vederea retragerii/pensionării devine un obiectiv greu de atins. Responsabilitatea pentru asigurarea veniturilor necesare la vârsta pensionării s-a transferat din sarcina statului în sarcina persoanei. Creacrea sistemului privat de pensii prin cele două sisteme respectiv Pilonul II prin care o parte a contribuției la sistemul public este transferată către sistemul privat și Pilonul III respectiv pensia privată facultativă oferă în prezent posibilitatea completării veniturilor la vârsta pensionării cu sume provenite din acumulările realizate beneficiind în același timp de avantajele fiscale conferite de lege referitoare la contribuțiile în sistemul privat.

Relativ puțin cunoscut, sistemul privat de pensii constituie însă o componentă importantă a strategiei pentru asigurarea veniturilor necesare la vârsta pensionării. Trebuie menționat că pentru realizarea obiectivelor, cu cât contribuțiile la sistemul privat sunt începute la vârste tinere cu atât cresc șansele de reușită.

Elementele de care trebuie să se țină cont în elaborarea strategiei sunt:

vârsta pensionării/retragerii;

stilul de viață preconizat;

perioada de acumulare;

costul estimat al vieții;

venitul necesar;

existența unei întreprinderi aflată în proprietatea pesoanei.

Dată fiind importanța planificării financiare în vederea pensionării/retragerii elaborarea strategiei va fi abordată separat și dezvoltată.

Obiectivele în cazul decesului

În cazul decesului obiectivele clientuluim pot fi legate de asigurarea veniturilor familiei ținând cont că în bugetul familiei partea de venituri datorată persoanei decedate dispare. În funcție de structura și nevoile financiare ale familiei sumele necesare trebuie să acopere atât datioriile rămase în urma decesului cât și veniturile necesare familiei pentru a compensa pierderile financiare generate.

În principiu sumele necesare provin din:

asigurarea de viață;

sumele acumulate în portofoliul de valori;

vânzarea unor bunuri imobiliare;

vânzarea unor bunuri de colecție, aur, argint etc.

Obiectivele în materie de protecție

Obiectivele în materie de protecție vizează între altele situațiile neacoperite de celelalte obiective în special mandatul în caz de inaptitudine și invaliditatea.

Aceste obiective vizează deasemenea următaorele situații:

boala;

pierderea de bunuri în urma unor calamități, furt, icendiu etc;

urmăriri judiciare;

responsabilități comerciale.

Munca ca și generatoare de venituri poate fi prestată numai în condiții de sănătate. În cazul incapacității de a-și desfășura activitatea, obligațiile financiare sunt reglate din sumele încasate sub formă de prestații ale sistemului public cât și ale sistemului privat. În sistemul public concediile medicale plătite sau indemnizațiile rezultate în urma invalidității totale, parțiale sau reziduale servesc doar pentru subzistență ,cuantumul acestora fiind foarte redus. Sistemul privat al asigurărilor de sănătate, bunuri, responsabilitate, acoperă în contrapartida plății primelor de asigurare, pierderile financiare rezultate în urma producerii evenimentului asigurat.

Din păcate asigurările individuale în caz de boală sau invaliditate sunt costisitoare și pot fi accesate doar de categoriile sociale cu venituri peste medie. Soluția optimă pentru majoritatea persoanelor ce realizează venituri medii o reprezintă asigurările de grup oferite de întreprinderi și companii. Oferite ca și avantaje nesalariale, beneficii sociale, acest tip de asigurări de grup este oferite în principal de companiile străine ce operează pe teritoriul României. Piața românească foarte slab dezvoltată nu poate suplini lipsurile financiare cu care se confruntă sistemul public al asigurărilor de sănătate.

Și mai dificilă este situația persoanelor ce își desfășoară activitatea în întreprinderile mici și mijlocii cu posibilități financiare reduse în comparație cu companiile multinaționale. Deși deductibile din punct de vedere fiscal primele de asigurare de sănătate rămân în continuare prohibitive pentru majoritatea persoanelor. Numai creșterea importantă a numărului de persoane asigurate poate duce la scăderea primelor.

Riscurile comerciale, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii, sunt relativ dificil de acoperit datorită costurilor ridicate. Idem în cazul asigurărilor de business.

O soluție posibilă pentru marele public poate fi apariția societăților mutuale de asigurări care deși sunt menționate și reglementate de legea asigurărilor, până la nivelul anului 2015 nu se înregistrase nicio singură societate mutuală de asigurări în România.

Bugetul și planul de economisire

Bugetul și planul de economii tratează chestiuni legate de planificarea valorii nete și a fluxurilor de trezorerie. Pentru un particular sau o familie valoarea netă constituie măsura fundamentală a sănătății financiare. Valoarea netă reprezită valoarea de piață a tuturor activelor inclusiv a locuinței personale, acțiuni, obligațiuni și alte titluri de plasament din care scădem valoarea angajamentelor, creditelor ipotecare și a altor împrumuturi.

Situația valorii nete este divizată în trei mari categorii respectiv lichidități, plasamente și bunuri personale. Plasamentele sunt divizate în plasamente pe termen scurt și pe termen lung. Activele pe termen lung sunt divizate în acțiuni, titluri de împrumut și diverse. Pasivele sunt divizate în două categorii respectiv angajjamente pe termen scurt și pe termen lung. Valoarea netă la momentul analizei este comparată cu valoarea netă a perioadei precedente. În situația în care rata de creștere a valorii nete se încadrează în obiectivele planificate este posibil să se elaboreze strategii de creștere. În situația în care valoarea netă este negativă strategia financiară trebuie să conducă la reducerea datoriilor și obținerea de randamente mai mari ale plasamentelor și investițiilor. Un model de calcul al valorii nete este prezentat în Anexa 4.

Situația valorii nete permite evaluarea la o dată precisă pe când fluxul de trezorerie dă o imagine a intrărilor și ieșirilor de fonduri în cursul unei perioade ce nu excede 1 an. În situația în care, pentru perioada analizată, creșterea valorii nete nu este cea planificată se impune creșterea veniturilor și reducerea cheltuielilor. Dacă această strategie nu poate fi aplicată se impune reconsiderarea obiectivelor personale sau reconsiderarea strategiei propuse.

În vederea reducerii cheltuielilor, principala sursă o constituie cheltuielile variabile care reprezintă cheltuielile cu îmbrăcămintea, vacanțele și cheltuielile de îngrijire personală. Deasemenea se poate încerca și reducerea cheltuielilor fixe fără o reducere spectaculoasă a modului de viață. Un mijloc util de reducerea cheltuielilor îl constituie supravegherea lunară a cheltuielilor și o estimare realistă pentru întregul an. Astfel este mai ușor de estimat procentul fiecărei categorii de cheltuieli în raport cu suma totală a cheltuielilor și implicit reducerea acelor cheltuieli cu ponderea cea mai importantă în structura totală. Scopul ultim îl reprezită respectarea obiectivului fixat la nivel anual. Restructurarea datoriei poate reprezenta reglementarea soldurilor cărților de credit cu o rată a dobânzi mare prin obținerea unui împrumut personal sau a unei marje de credit cu o rată a dobânzi mai mică. Refinanțarea ipotecii sau amânarea unor cheltuieli importante precum și renunțarea la utilizarea cărților de credit pot constitui deasemenea metode viabile pentru restructurarea datoriei.

Creșterea veniturilor pentru echilibrarea bugetului este o posibilitate reală mai ales prin creșterea randamentelor plasamentelor cu acceptarea unui risc rezonabil sau prin vânzarea unor plasamente cu randamente nesemnificative sau chiar negative. Vânzarea plasamentelor în aur, argint, bijuterii sau obiecte de colecție poate constitui deasemenea o metodă de creștere a veniturilor. Situația fluxului de trezorerie este prezentată în Anexa 5.

Utilitatea finală a situației fluxurilor de trezorerie o constituie aprecierea capacității de economisire în vederea creșterii valorii nete pentru realizarea obiectivelor financiare personale și ale familiei.

Elaborarea bugetului lunar este un mijloc eficient pentru controlul cheltuielilor și atingerea cât mai rapidă a obiectivelor atât pe termen scurt cât, mai ales, pe termen lung.

Situația fluxurilor de trezorerie reprezintă și un mijloc de apreciere a cheltuielilor discreționare și a celor cu caracter nediscreționar permițând adaptarea măsurilor necesare pentru echilibrarea situației financiare a familiei.

În elaborarea planului de economisire situația valorii nete și a situației fluxurilor de trezorerie reprezintă mijloacele principale pentru gestiunea veniturilor și cheltuielilor. În vederea asigurării fondurilor necesare atingerii obiectivelor principale din cadrul strategiei personale pe termen lung.

O strategie de economisire eficace presupune fixarea unor obiective realiste ce pot încuraja și întări dorința de economisire putând crește treptat procentele din venitul disponibil alocate acestui xxxxxxxxx Una din metodele de economisire eficace o reprezintă economisirea sistematică într-un vehicul de plasament respectiv un fond de investiții sau depozite bancare.

O componentă importantă a planului de economisire o reprezintă constituirea unui fond în caz de urgență ce trebuie să reprezinte o sumă echivalentă cu minim trei până la șase salarii nete, fond ce trebuie să compenseze nevoile de lichiditate în situații deosebite.

Planificarea creditului și a împrumuturilor este o componentă importantă în planificarea bugetului și a planului de economisire. Accesul facil la creditul de consum poate duce la creșterea rapidă a datoriilor personale și chiar la incapacitate de plată. Experințele negative ale consumatorilor români încurajați de o politică greșită practicată de băncile comerciale a determinat un recul puternic al activității de creditare. Un dezavantaj major al creditului personal este faptul că a încurajat cumpărarea de bunuri nu neapărat necesare familiei afectând astfel bugetul familial. Cumpărăturile impulsive și compulsive trebuiesc temperate prin utilizarea situației bugetului familial și prin aprecierea corectă a capacităților de rambursare a creditului. Practicarea unor dobânzi mari și a unor comisioane nejustificate din partea băncilor comerciale au afectat în mare măsură bugetele familiale. Lipsa educației financiare a afectat și va afecta în continuare o mare parte a consumatorilor români. Ca și produs financiar, cărțile de credit sunt relativ recent intrate pe piața creditului și reprezintă o modalitate rapidă de acces la credit. Emise în principal de către băncile comerciale, cărțile de credit asigură un profit important acestor instituții financiare provenind din diferența dintre dobânzile la depozite și dobânzile plătite pe sold. În practica internațională dobânzile practicate pe cărțile de credit sunt foarte mari putând merge până la 29-30% pe an. Ușor de utilizat, ele asigură nevoia imediată de lichiditate în vederea cumpărării unor produse mergând de la hrană până la bunuri de folosință îndelungată. Beneficiind de o perioadă de grafic în care nu se percep dobânzi, mergând până la 21 de zile sau chiar mai mult, utilizareacărților de credit a devenit universală.

Clasificate în funcție de dosarul de credit al clientului ele pot fi clasice, aur sau platină. Pentru consumatorul neexperimentat utilizarea excesivă poate reprezenta un real pericol pentru capacitatea de rambursare crescând în mod dramatic gradul de îndatorare. În aceste condiții este foarte recomandat să fie utilizate cu mare prudență cu recomandarea că rambursarea creditului să se facă înaintea expirării periodei de grație pentru care nu se calculează dobânzi pe sold. Aceiași recomandare se poate aplica și pentru cardurile pentru cumpărături emise de supermarket-uri sau rețele comerciale de distribuție a combustibilului auto.

Diversificarea produselor de credit mergând de la creditul de consum, contul de cumpărare pe credit sau „cumpărarea pe datorie” practicat de magazine mari și mici, creditul pentru nevoi personale, cartea de credit, marfa de credit, creditul ipotecar etc, au produs o adevărată revoluție în domeniul creditării. În această situație, dosarul de credit sau nota de credit este deosebit de important. Decizia băncilor în acordarea creditului este luată în conformitate cu dosarul de credit, coeficientul de amortizare a datoriei precum și de caracterul și profilul financiar al consumatorului, capacitatea de rambursare, cota de solvabilitate și capitalul solicitat.

Coeficientul de amortisment total al datoriei se realizează adiționând totalul anual al ratelor plătite pentru rambursarea creditului ipotecar sau totalul anual al ratelor plătite pentru rambursarea creditului ipotecar sau totalul anula al chiriilor, cheltuielile anuale cu încălzirea, 50% din cheltuielile cu întreținerea în cazul apartamentelor în coproprietate precum și plățile efectuate pentru rambursarea altor datorii și divizarea acestor sume în venitul anual brut al familiei. Coeficientul ATD trebuie să fie mai mic sau egal cu 40%.

Pentru exemplificare considerăm cazul unei familii cu venit mediu:

36% < 40%

Rata ipotecară/chiria anuală = 3.600 xxxxxxxxxxxxx

Cheltuieli anuale cu încălzirea = 600

50% cheltuieli cu întreținerea = 150

pentru locuințe în coproprietate

Alte rate = 0

Venitul anual brut al familiei = 12.000

În calculul coeficientului de amortizare total al datoriei se ia în considerare volumul total al creditului acordat pe cărțile de credit chiar dacă soldul nu a fost utilizat, reducând astfel coeficientul. În cazul solicitării unui credit ipotecar este recomandabil ca în cazul în care coeficientul ATDeste mai mare de 40% să se renunțe la cărțile de credit sau să se ramburseze celelalte împrumuturi pentru a putea realiza un coeficient sub limită.

Un alt coeficient de apreciere a capacității de rambursare simplificat este coeficientul de amortizare brut al datoriei. În acest caz se adiționează totalul anual al ratelor plătite pentru rambursarea creditului ipotecar sau totalul anual al chiriilor, suma impozitelor funciare, cheltuielile anuale cu încălzirea și 50% din cheltuielile cu întreținerea pentru locuințele în coproprietate și divizarea acestor sume cu venitul anual brut al familiei. Coeficientul ABD trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu 32%.

În situația în care coeficienții sunt depășiți, acordarea creditului poate fi compromisă.

Un alt criteriu ce poate fi luat în calcul pentru evaluarea dosarului de credit este ca sumele plătite pentru rambursarea creditului de consum să nu depășească 15% din venitul lunar. În acest domeniu fiecare bancă are și alte criterii proprii de evaluare.

În final pot menționa faptul că bugetul și economisirea au drept ultim scop constituirea unui fond de urgență, acumularea de capital și creșterea valorii nete a activelor precum și acumularea de fonduri destinate cumpărării de bunuri.

Un model posibil de buget previzional se găsește în Anexa 6.

O regulă empirică dezvoltată cu experiență prevede că un client trebuie să consacre aproximativ 20% până la 35% din venitul brut pentru:

economisirea în vederea pensionării/retragerii;

rambursarea datoriei;

acoperirea costurilor legate de locuit și locuință.

Putem determina capacitatea personală și a familiei de a economisi.

Pentru calculul capacității de economisire utilizăm datele din buget și situația fluxurilor de trezorerie.

Costul vieții poate fi determinat ca fiind totalul cheltuielilor din buget excluzând valoarea impozitelor. În cazul în care bugetul nu este disponibil, costul vieții poate fi determinat plecând de la valoarea venitului după impozitare și sumele anuale economisite.

Analiza gestiunii datoriei răspunde obiectivelor consumatorului. Analiza propune cunoașterea informațiilor conținute în:

bilanț;

buget;

rata dobânzii la împrumut;

alte obligații către fisc.

Analiza poate pune în evidență capacitatea de rambursare a persoanei, evidențierea posibilităților de refinanțare sau consolidare a datoriei ținând cont de clauzele contractelor de împrumut. Clauzele contractuale pot conține prevederi ce îngrădesc posibilitățile de rambursare anticipată fără penalități. În aprecirea situației gestiunii datoriei putem folosi rații financiare care pot indica cu acuratețe nivelurile de îndatorare.

Pentru aprecierea împrumuturilor în vederea investiției și plasamentului se pot folosi următoarele rații:

Rația activelor nete

în scop de investire

și plasament

Cu cât raportul are o valoare mai mare cu atât situația este mai bună.

Rația de lichiditate

O valoare a rației mai mare decât 1 este favorabilă.

Rația valorii nete

Cu cât valoarea raportului este mai mare cu atât situația este mai favorabilă.

Rația de rambursare

a datoriei

Norma trebuie să fie egală sau mai mică de 30% din venitul net.

Pornind de la situația plasamentelor actualizată putem calcula alocarea activelor pornind de la repartiția activelor pe categorii.

În funcție de structura plasamentelor putem aprecia dacă obiectivele pot fi atinse în conformitate cu toleranța la risc și profilul de investitor al investitorului. În urma analizei poate rezulta dacă plasamentele au o lichiditate redusă sau mare, dacă s-a respectat anume strategie de plasament sau dacă plasamentele sunt prea riscante sau se încadrează în profilul investitorului.

Analiza alocației de active în plasamente și investiții trebuie să țină cont de tipul de plasament respectiv:

titluri de venit fix respectiv contracte de depozit la termen

sau titluri de stat și obligațiuni;

titluri de creștere respectiv acțiuni naționale sau internaționale precum și de termenul pentru care au fost investite,respectiv:

termen scurt;

termen mediu;

termen lung.

În situația în care există și acțiuni ale unor societăți private sau părți sociale ale unor SRL-uri, analiza trebuie să cuprindă și metoda de evaluare a titlurilor și valoarea calculată.

Analiza trebuie să evidențieze și randamentele obținute înainte și după impozitare în comparație cu randamentele dorite.

Totodată analiza alocației de active în titluri de plasament trebuie să evalueze și riscul fiecărui element precum și lichiditatea titlurilor. În cadrul tabloului alocației de active trebuie introduse și plasamentele în titlurile din cadrul pensiilor private Pilonul II și Pilonul III. În acest scop este necesar ca în prealabil să existe o situație la zi furnizată de societatea de administrare sau societatea de asigurări.

Pentru elaborarea situației în materie de finanțare a studiilor copiilor este important să cunoaștem:

bugetul alocat;

costurile prevăzute;

rata inflației;

randamentul;

numărul de copii;

vârsta acestora.

Analiza trebuie să determine lichiditățile necesare în timp pentru finanțarea studiilor pornind de la elementele menționate mai sus și în același timp să determine efortul de economisire lunar sau anual în vederea asigurării capitalului necesar finanțării studiilor. Calculul poate fi efectuat cu ajutorul unui calculator financiar sau utilizând un program Excel.

Una dintre cele mai importante analize o reprezintă Analiza în vederea pensionării/retragerii.

Situația în cazul pensionării/retragerii

Planificarea financiară personală în vederea pensionării/retragerii cuprinde în principal patru etape distincte:

Evaluarea venitului total în momentul pensionării consistă în determinarea nivelului de venit rezultat din pensia de stat, pensia privată obligatorie – Pilonul II, pensia privată facultativă – Pilonul III, plasamente, venituri realizate din chirii, activități independente sau alte activități desfășurate la timp plin sau pațial.

Evaluarea nevoilor prevăzute în momentul pensionării/retragerii consistă în a decide care va fi nivelul de venit necesar în momentul pensionării. Stabilit în funcție de stilul de viață ales. În general se poate accepta că venitul necesar în momentul pensionării reprezintă 70% din venitul realizat înainte de pensionare.

Structura cheltuielilor poate suferi modificări în cursul acestei etape respectiv unele cheltuieli se reduc, cum ar fi:

cheltuielile cu îmbrăcămintea;

cheltuielile cu întreținerea menajeră;

cheltuielile de transport;

sumele economisite.

Iar alte cheltuieli vor crește, cum ar fi:

cheltuielile legate de sănătate, medicamente și

stomatologice;

asigurări de viață;

vacanțe și divertisment.

Elaborarea obiectivelor de economisire cu mult înaintea pensionării/retragerii. Diferența între venitul net necesar și venitul net prevăzut corespunde obiectivului de economisire în vederea pensionării. În decursul acumulării fondurilor destinate pensionării pot apărea variații în decursul etapelor în cursul vieții active.

Elaborarea unui program și a unei strategii în vederea pensionării/retragerii cât mai devreme posibil.

Programul ce permite acumularea capitalului ecesar, fixat ca și obiectiv în vederea pensionării, stabilește procentajul din venitul net ce trebuie economisit în vederea acumulării sumei brute dorite precum și stabilirea unui interval de timp realist pentru scopul vizat. Alegerea plasamentelor ce pot asigura randamentul necesar precum și revizuirea periodică a situației financiare în vederea retragerii pot garanta o retragere confortabilă.

Din păcate problemele financiare cotidiene ne îndepărtează de obiectivul pensionării și putem ajunge în situația în care nu mai există posibilitatea recuperării perioadei destinate acumulării de capital necesar. Pentru persoanele în perioada activă pregătirea pensionării trebuie să reprezinte o preocupare încă din primii ani de activitate.

În funcție de parametrii precedenți și de anii de capitalizare disponibili trebuie stabilit efortul de economisire anual sau lunar necesar pentru atingerea obiectivelor în materie de pensionare/retragere.

Sursele de venit în momentul pensionării pot proveni din:

Pensia publică – pensia de stat;

Pensia provenind din Pilonul II;

Pensia provenind din Pilonul III;

Salariul provenind din activități independente sau la timp parțial;

Fonduri de investiție și plasamente bursiere;

Chirii și alte venituri.

Analiza situației financiare la retragere trebuie să țină cont de:

Determinarea veniturilor

Deficit

Determinarea capitalului necesar (DIN PARTEA A DOUA)

Determinarea sumelor necesare pentru a fi economisite anual se determină ținând cont de:

Anii de capitalizare;

Randamentul investiției/plasamentelor;

Efortul de economisire anual.

Pentru exemplificare considerăm exemplul unei persoane singure locuind un apartament de 2 sau 3 camere la bloc cu o speranță de viață de 20 de ani de la vârsta de 65 de ani până la vârsta de 85 de ani și cu randament real al plasamentelor de 3%. Speranța de viață trebuie să țină cont de factorii ereditari, starea de sănătate și datele statistice referitoare la speranța de viață în România. Pentru a estima veniturile necesare a fi economisite în vederea pensionării/ retragerii este necesar ca în prealabil să fie estimate veniturile și cheltuielile la vârsta pensionării.

Previziunile bugetare la vârsta pensionării

Deficitul total calculat pentru întreaga perioadă respectiv 20 de ani reprezită:

Suma necesară suplimentară lunară = 320 lei x

Perioada totală 20 de ani x 12 luni = 240 luni

Deficit total 76.800 lei

Calculul economiei lunare necesare, presupunând că economisirea începe la vârsta de 27 de ani și se continuă în mod regulat până la vârsta de 64 de ani cu un randament net de 3%/an poate fi efectuat cu autorul unui calculator financiar. Considerând:

FV – valoarea viitoare 76.800 lei

I – randamentul plasamentului 3% anual

n – numărul perioadelor (64 – 27) x 12 = 444 luni

Rezultă că pentru a acoperi deficitul veniturilor în vederea pensionării este nevoie de o sumă de ………. investită la început de lună cu un randament real de 3% timp de 444 luni.

Dacă economisirea începe la 37 de ani în loc de 27 atunci suma necesară a fi investită lunar în aceleași condiții crește de la ……. lei la ………….

În situația în care respectarea acestor condiții nu este posibilă bugetul previzionat trebuie redus renunțându-se spre exemplu la automobilul propriu sau vânzarea locuinței și cumpărarea uneia adaptate bugetului previzionat.

Soluția corectă este:

începerea cât mai devreme a economisirii în vederea pensionării;

creșterea capacității de economisire prin creșterea veniturilor;

eliminarea cheltuielilor discreționare;

plasamentul în vehicole financiare cu randament mai mare dar în conformitate cu profilul de investitor și toleranța la risc;

utilizarea unor plasamente mai dinamice în prima parte a perioadei active și a unor plasamente mai conservatoare în apropierea pensionîrii/retragerii.

Rente și regimuri de pensionare/retragere

Rente individuale

Nevoile financiare ale persoanelor în vederea pensionării cresc datorită faptului că în Europa și America de Nord speranța de viață crește și deci și nevoile de finanțare ale perioadei de pensionare cresc. Dezangajarea statului, respectiv a sistemului public de pensii determină preocuparea din ce în ce mai mare pentru sistemele și regimurile private de pensii. Pentru a satisface cerințele pieței, societățile de asigurări au început să ofere o gamă largă de produse de rentă. Piața românească a rentelor oferite de asiguratori este încă puțin dezvoltată.

Renta este un contract ce prevede prestații periodice ce pot fi lunare, trimestriale, semestriale sau anuale. În contractulde rentă se găsește specificată durata prestației, ce poate fi menționată în ani spre exemplu 5 ani sau cu referire la vârsta persoanei beneficiare respectiv până la vârsta de 75 de ani, etc. Durata rentei poate fi menționată și până la decesul persoanei beneficiare – renta viageră.

Capitalul unei rente se paote constitui:

prin intermediul unei prime unice;

prin prima periodică constantă;

prin prima periodică variabilă.

Principalele tipuri de rente sunt:

renta imediată este renta la care prima prestație după subscrierea rentei se efectuează la sfârșitul primei perioade de după subscriere. Dacă spre exemplu renta este lunară și este subscrisă la 1 februarie prima prestație va fi plătită la sfârșitul lunii.

renta poatea fi plătită și la o perioadă ce poate xxxxxx după 2, 3, 10 sau 20 de luni din momentul subscrierii conform contractului.

Principalele caracteristici ale rentelor ce le diferențiază sunt rentele cu prestație determinantă, rentele temporare, viagere, reversibile sau cu prestație negarantată.

Rentele cu prestație determinată este vărsată beneficiarului pentru o perioadă de timp determinată indiferent dacă rentierul este încă în viață sau a decedat. Prestația va fi vărsată până la expirarea contractului către beneficiarul desemnat.

Renta temporară este plătită până la data prevăzută în contract sau până la decesul rentierului, funcție de evenimentul care se produce în primul rând. Contrar rentei cu prestație determinată, renta temporară încetează în momentul decesului rentierului indiferent dacă capitalul a fost epizat sau nu.

Renta viageră, cea mai cunoscută ca și tip de rentă asigură plata prestației pentru întreaga durată de viață a rentierului. Există trei variante a unei rente viagere:

rentă viageră pură;

rentă viageră cu perioadă garantată;

rentă viageră cu capital rezervat.

Renta viageră pură asigură rentierului plăți periodice atât timp cât este în viață, decesul rentierului atrăgând încetarea prestațiilor.

Renta viageră cu perioadă garantată asigură plata rentei până la decesul rentierului sau până la o perioadă determinată și menționată în contract.

Perioada de timp menționată în contract este garantată. Spre exemplu, în cazul unei rente viagere anuale garantând 10 vărsăminte timp de 10 ani în cazul decesului rentierului după 7 ani renta va fi plătită beneficiarului desemnat pentru următorii 3 ani.

Rentă viageră cu capital rezervat asigură rentierului un venit pe toată durata existenței acestuia urmând ca diferența între capitalul constitutiv și capitalul vărsat rentierului până la deces să fie plătită beneficiarului desemnat în contractul de rentă.

Spre exemplu, în cazul unui contract de rentă imediată cu prima unică de 260.000 lei și un capital rezervat de 26.000 lei pe an și în care rentierul a decedat după 8 ani și a încasat 208.000 lei, capitalul rămas în sumă de 52.000 lei va fi plătit beneficiarului desemnat.

Renta reversibilă poate fi contractată și în numele a doi sau mai mulți rentieri. În această situație renta va fi plătită ambilor soți spre exemplu până la ultimul deces.

Renta cu prestație negarantată presupune un contract de rentă la care cuantumul rentei nu este determinat, rentierul participând la câștigurile sau pierderile realizate de către asigurator. Există două forme de rentă cu prestație negarantată:

rentă cu prestație variabilă;

rentă capitalizată prin plasamente diversificate.

Renta cu prestație variabilă reprezintă renta a cărei prestație variază în funcție de randamentul fondului de investiții utilizat pentru plasarea capitalului inițial. Dacă randamentul fondului este superior rentierul beneficiază de prestații mai mari iar în cazul în care randamentul fondului este inferior prestația va fi mai mică.

Renta capitalizată prin plasamente diverse este asemănătoare cu rentă cu prestație variabilă doar că în cazul prezent, rentierul are posibilitatea alegerii unui portofoliu diversificat pornind de la fonduri monetare până la obligațiuni și acțiuni.

Rente colective

Rentele colective sunt regimuri complementare de pensionare /retragere. Cu alte cuvinte regimul complementar de retragere /pensionare este un contract în virtutea căruia angajații unei companii se angajează să efectuaze vărsăminte periodice cu scopul de a obține o rentă în momentul retragerii/pensionării. Renta colectivă se dovedește foarte necesară datorită limitărilor din sistemul public de pensii. Acest tip de regim permite salariaților să-ți constituie un fond de pensii prin contribuții lunare reținute direct din salariu.

La un asemenea fond poate contribui:

angajatorul și angajatul;

numai angajatul;

numai angajatorul.

În România începând din 01.01.2007 orice cetățean român poate contribui la un fond privat de pensii Piloul III, facultativ. În prezent contribuția este limitată la 15% din venitul anual brut și nu mai mult de 400 euro atât pentru contribuția angajatorului cât și pentru contribuția angajatului. Aceste sume sunt deductibile din impozitul pe venit al angajatului și din impozitul pe profit al angajatorului. Limitele menționate mai sus sunt supuse modificării atât pentru limitarea de 15% din venitul anual brut cât și pentru limita sumei anuale. Deductibilitatea contribuției este prezentă în Codul Fiscal și face parte ca element de strategie în planificarea financiară personală.

Calculul unei prime de asigurare

În calculul unei prime unice de asigurare se utilizează principiul actualizării precum și probabilitatea ca un deces să se producă.

Actualizarea face referire la deplasarea unui flux monetar în timp și constituie un element simplu dar important în matematica financiară. În ce privește probabilitatea decesului se utilizează date statistice naționale ce prezintă numărul de decese pe grupe de vârstă și sex la 1.000 de locuitori. Datele sunt prezentate în tabelele de mortalitate.

Pentru actualizarea unei valori inițiale se folosește factorul de actualizare ce depinde de numărul de perioade și de rata dobânzii preconizate. Factorul de actualizare poate fi folosit în cazul capitalizării în momentul determinării unei valori viitoare = (1+r)n sau în cazul actualizării și determinării unei valori prezente =

n – numărul de perioade (luni, ani, etc.)

r – rata dobânzii preconizate.

Luăm exemplul unei succesiuni de 4 plăți viitoare de 100 de lei și dorim să actualizăm la timpul prezent (to). Prima plată va fi formată în prima lună și va fi actualizată cu o lună, și următoarele plăți în succesiune.

Valoarea actualizată la timpul 0 a plăților viitoare este:

Va = 100 (1+r)-1 +100 (1+r)-2 +100 (1+r)-3 +100 (1+r)-4

Ve =

În calculul unei prime unice în asigurarea de viață folosim tabelele de mortalitate unde regăsim:

lx – numărul de persoane în viață la vârsta x

dx – numărul de decese între vârsta x și vârsta x+1

dx = lx – 1x+1

qx – probabilitatea ca o persoană de vârsta x să nu supraviețuiască până la vârsta de x+1

qx =

nqx – probabilitatea ca o persoană de vârsta x să moară înainte să atingă vârsta de x+n

nqx =

px – probabilitatea ca o persoană de vârstă x să supraviețuiască până la vârsta de x+1

px = 1 – qx =

Probabilitatea ca o persoană de vârstă x să supraviețuiască până la vârsta de x+n

npx = 1 – nqx =

Pentru exemplificare putem considera o persoană de sex feminin în vârstă de 54 de ani și dorim să cunoaștem probabilitatea de deces în cursul viitorilor 11 ani.

11 q54 =

Folosind un total de mortalitate ipotetic dar apropiat de realitate putem considera că la 10 milioane de femei 9.016.884 supraviețuiesc până la vârsta de 54 de ani și 8.134.022 până la 65 de ani.

11 q54 =

Rezultă deci că există 9,79% șanse ca persoana să decedeze între 54 ani și 65 de ani.

În cazul unei asigurări temporare pentru n ani emisă la vârsta x capitalul asigurat se plătește în situația în care persoana asigurată decedează înaintea vârstei x+n. Presupunând o persoană de 32 de ani ce încheie o asigurare temporară pentru 10 ani, acapitalul asigurat va fi plătit dacă decesul survine până la vârsta de 42 de ani. Pentru a calcula o primă unică este necesară determinarea factorului actuarial A(x,n).

n – ani de asigurare

x – vârsta la emiterea poliței

capital asigurat în caz de deces = 1 leu

Cu titlu de exemplu teoretic considerăm o persoană în vârstă de 61 de ani ce dorește o poliță temporară de 2 ani. Rata dobânzii o considerăm 10%.

A(62,2) = 0,134199 – 0,165289 = 0,299488

Pentru determinarea primei multiplicăm factorul actuarialcu suma capitalului asigurat, spre exemplu 10.000 lei.

ZA(62,2) = 10.000 x 0,299488 = 2.994,88

Prima unică pentru un contract de 2 ani și un capital asigurat de 10.000 lei pentru o persoană de 61 de ani este de 2.994,88 lei.

Din rațiuni practice tabelele de mortalitate presupun o vârstă limită Ω (omega) pentru care probabilitatea de deces este de 100%. O asigurare permanentă, respectiv o asigurre valabilă până la decesul asiguratului este similară cu o asigurare temporară de Ω – x ani pentru o persoană în vârstă de x ani. În general tabelele de mortalitate se opresc la vârsta de 100 de ani. În acest caz factorul actuarialpentru o persoană de vârsta x este:

În calculul primelor de asigurare planificatorul utilizează tabele de mortalitate bazate pe date statistice naționale dar prelucrate de fiecare companie de asigurări cu programe proprii.

Calculul unei prime de rentă

În calculul unei prime de rentă intervin două elemente: probabilitatea ca o persoană să supraviețuiască până la o dată specificată precum și rata dobânzii preconizate. Probabilitatea de supraviețuire este direct integrată în calculul primei. Această probabilitate este calculată cu ajutorul tabelelor de longevitate. De menționat este faptul că valorile din tabelele de longevitate sunt mai mari decât cele din tabelele de mortalitate. În calculul primei unei rente se utilizează probabilitatea de supraviețuire iar în calculul primei asigurării de viață se utilizează probabilitatea de deces.

px – probabilitatea de supraviețuire până la vârsta x+1

npx – probabilitatea ca o persoană de vârstă x să supraviețuiască până la vârsta x+n

npx =

Prima unică a unei rente viagere imediate este egală cu valoarea actualizată a prestațiilor viitoare z plătibile la sfârșitul perioadei, respectiv în fiecare sfârșit de an. Prima unică este za(x) unde a(x) este factorul acturial de multiplicare.

În cazul rentei cu prestație determinată este vorba de n vărsăminte în sumă z. În acest caz nbu mai este nevoie să se ia în calcul probabilitatea de supraviețuire deoarece renta este plătită pe perioada n indiferent dacă rentierul este în viață sau nu. În cazul decesului, renta fiind plătită beneficiarului desemnat în contractul de rentă.

Ca exemplu considerăm o rentă garantată pentru 10 ani ce prevede vărsăminte de 5.000 de lei și o dobândă de 5%/an.

Pentru a obține o rentă garantată 10 ani cu o prestație anuală de 5.000 de lei este necesară o primă unică de 38.608,67 lei.

În cazul unei rente temporare factorul de actualizare a(x,n) se multiplică cu suma prestației. Renta emisă la vârsta x timp de n perioade se poate calcula

unde probabilitatea de supraviețuire este px =

Putem considera un exemplu când rentierul are 61 de ani și cumpără o rentă temporară de 2 ani prevăzând vărsăminte de 26.000 lei/an și rata dobâmzii de 10%.

Za(x,n)=26.000 a(61,2)

a(61,2)=1,314050

Za(61,2)=26.000 x 1,314050=34.165,30 lei

În cazul dat prima unică pentru cumpărarea unei rente de 26.000 lei anual timp de 2 ani este de 34.165,30 lei.

Pentru a calcula valoarea actualizată a unei rente cu primă unică ce debutează după un număr ”h” de perioade de timp emisă la vârsta ”x” și cu n vărsăminte de 1 leu trebuie să se determine factorul actuarial a(x,h,n).

(1+r)-h reprezintă funcția de actualizare necesară pentru a transpune valoarea factorului actuarial la timpul 0 adică la vârsta x, data subscrierii rentei.

reprezintă factorul actuarialde primă unică.

Probabilitatea de supraviețuire debutează la x+h perioade în viitor. Spre exemplu pentru o rentă temporară imediată subscrisă la vârsta de 30 de ani a cărei prestație va începe peste 10 ani, probabilitatea de supraviețuire până la 41 de ani a rentierului poate fi determinată.

Factorul actuarial poate fi scris sub forma:

Factorul actuarial va fi multiplicat cu suma prestațiilor de rente z rezultând valoarea primei unice

Regimurile de pensii în România

Regimul de pensii publice (URMEAZA SA TERMIN)

Sistemul de pensii publice este un sistem contributiv garantat de stat prin Legea 263/16 decembrie 2010. Principiul de bază în ceea ce presupune funcționarea sistemului este că cei ce contrinuie la sistem, plătesc pensiile celor ce s-au retras din activitate, respectiv a pensionarilor. Pentru funcționarea sistemului este optim ca cel puțin 5 persoane active să cotizeze pentru a susține prestația unui pensionar. În prezent, datorită unor factori sociali specifici cum ar fi:

migrația masivă a forței de muncă active către țări din Uniunea Europeană și către restul lumii;

reducerea forței de muncă prin introducerea unor tehnologii moderne și a automatizării;

creșterea numărului de persoane aflate în plata pensiei prin creșterea speranței de viață precum și prin pensionarea forțată în urma închiderii a peste 1000 de întreprinderi cu numărul celor ce susțin sistemul, respectiv a contribuabilor a scăzut în mod dramatic.

În această situație este absolut necesară adaptarea altor principii de funcționare bazate mai ales pe fructificarea contribuțiilor urmărindu-se randamente care să permită funcționarea în continuare a sistemului.

Stabilizarea codului legislativ este o altă cerință majoră care să ducă la rentabilizarea sistemului public de pensii.

În actuala lege sistemul public de pensii se bazează pe următoarele principii menționate în Art. 2, citez:

principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toți participanții;

principiul obligativității, potrivit căruia, persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale execitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor;

Situația financiară în cazul decesului

Ținând cont de obiectivele de planificare financiară în cazul decesului este recomandabil să se evalueze veniturile necesare familiei în cazul în care survine decesul unuia dintre soți sau concubini și să evalueze posibilitățile funcționării societății comerciale eventual deținută de persoana decedată, minimizarea impozitelor în cazul decesului precum și posibilitatea respectării dorințelor testamentare.

În acest scop planificatorul financiar trebuie să aibă la dispoziție:

bilanțul succesoral;

lichiditățile succesorale;

costul vieții de menținut pentru restul familiei;

sursele de venit ale familiei după deces;

protecțiile de asigurări de viață în vigoare;

testamentul (dacă există);

rata randamentelor pentru plasamente;

rata de impozitare;

indemnizații și prestații publice;

alte surse de venit:

vârsta supraviețuitorilor.

Pentru realizarea analizei în cazul decesului și pentru elaborarea uneistrategii în caz de deces este necesară:

elaborarea bilanțului succesoral;

situația lichidităților succesorale ținând cont și de prevederile testamentare;

asigurarea securității financiare ai membrilor supraviețuitori ai familiei.

Pentru realizarea bilanțului succesoral la data efectuării analizei este nevoie de utilizarea datelor menționate mai sus presupunând ipoteza decesului soțului sau soției sau decesului simultan.

Pentru a determina costul vieții după impozitare a familiei supraviețuitoare este necesară elaborarea situației lichidităților succesorale disponibile în cazul decesului.

Pentru a putea aprecia dacă în cazul decesului soțului/soției, familia supraviețuitoare mai are nevoie de capital în cazul unui al doilea deces este necesară elaborarea situației capitalului necesar și al surplusului sau deficitului de capital asigurat de polița de viață.

Aceste metode reprezintă metode simple de evaluare a necesarului de asigurare de viață. Trebuie să constatăm dacă obiectivele persoanei supraviețuitoare pot fi atinse. Dacă se constantă că necesarul de capital de asigurat în urma decesului este foarte mare și respectiv prima de asigurare ce ar trebui plătită este foarte importantă valoric putem recurge la ipotezele de calcul reduse:

considerarea costului vieții în cazul decesului mai mic de 70% din venitul înaintea decesului;

reducerea perioadei necesare spre exemplu până la pensionare;

utilizarea capitalului după deces.

Pentru un calcul mai precis putem lua în considerare în aprecierea necesarului de asigurare rata inflației și epuizarea capitalului.

Calculul capitalului necesar la deces.

Pentru a calcula rata reală a dobânzii – randamentul, ținând cont de rata inflației se utilizează formula:

La o rată a randamentului de 6% cu o inflație de 3% xxxxxx :

Independența financiară a persoanei și a familiei nu se poate realiza fără planificarea financiară în domeniul asigurărilor.

Pentru a realiza o planificare eficace este necesară clasificarea evenimentelor în două mari categorii: cele care depind de voința noastră și cele independente de voința noastră. Printre evenimentele ce depind de voința noastră putem cita cumpărarea unei locuințe, planificarea studiilor copiilor sau efectuarea de plasamente și investiții. Printre evenimentele independente de voința noastră pot fi evenimente fericite dar și evenimente nefericite cum ar fi decesul unui membru de familie sau invaliditatea soțului sau soției. În toate aceste situații, fără să considerăm pierderi umane irecuperabile putem planifica și compensa pierderile financiare. La fel putem proteja și bunurile ce pot fi supuse distrugerii prinj incendiu, cutremur, inundație, accident, etc. Deși nu putem prevedeam producerea unui astfel de eveniment, este posibilă, printr-o gestiune corespunzătoare a riscului obținerea unor compensații în caz de pierderi financiare cauzate de o tragedie. Asigurarea este un mijloc prin care suntem expuși în urma unor evenimente imprevizibile.

Asigurarea permite unui consumator cu riscurile de producere a unui eveniment să fie preluate de un terț. Clientul este în măsură să decidă cu ajutorul planificării financiare care dintre riscurile ce pot survine să fie compensate de către o asigurare, să aleagă produsul care corespunde cel mai bine nevoilor sale precum și să decidă asupra sumei asigurate. Asigurarea de răspundere civilă auto – RCA este obligatorie și prevăzută de lege pe când asigurarea de viață și asigurarea în caz de invaliditate sunt funcție de situația individuală.

Un celibatar fără perosane în sarcină poate decide că asigurarea de viață nu este necesară dar poate considera că o asigurare în caz de invaliditate este foarte utilă protejându-l în cazul unei îmbolnăviri prelungite când este în incapacitate de a realiza un venit necesar traiului zilnic.

În România activitatea în domeniul asigurărilor este reglementată de lege și supravegheată de Comisia de supraveghere a Asigurărilor din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF). Deși industria asigurărilor este în continuă creștere, în țara noastră produsele de asigurare mai ales cele specializate pătrund cu greutate iar asigurarea, în afara celor obligatorii, încă nu a intrat în cultura familiei sau a sistemului corporatist. Există încă în piața autohtonă zone aproape inexistente mai ales în domeniul asigurărilor de grup, al asigurărilor medicale și de sănătate. Asigurările de business sunt relativ puțin folosite iar disponibilitatea unor astfel de produse de asigurare sunt reduse.

Procesul ce permite a proteja persoana și bunurile este procesul de gestiune a riscurilor. O gestiune corectă a riscurilor reduce substanțial implicațiile pierderilor financiare posibile în cazul realizării evenimentelor asigurate. Asigurarea permite astfekl reducerea pierderilor financiare.

Sistemul de asigurări cuprinde:

Sistemul public sau de stat care permite protecția persoanelor prin sistemul public de asigurări de sănătate, asigurări de medicamente, accidente de muncă în caz de xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Sistemul privat care permite acoperirea unui volum foarte mare de evenimente asigurabile pornind de la xxxxxxx și xxxxxx până la asigurări individuale de viață.

Putem defini riscul ca posibilitatea de a suferi daune sau pierderi . Gestiunea riscului presupune:

Evoluția riscului

enumerarea factorilor de risc potențial ce pot avea un impact;

evaluarea posibilității ca un risc să se producă și evaluarea pierderilor potențiale;

măsurarea factorilor în ordinea pierderilor potențiale.

Controlul riscurilor

elaborarea tehnicilor și strategiilor pentru reducerea riscurilor cele mai mari;

aplicarea tehnicilor și strategiilor;

evaluarea eficacității startegiilor aplicate.

Riscurile la care în mod curent trebuie să facem față sunt de ordin juridic, financiar, profesional și din punct de vedere al sănătății precum și cele decurgând din diferite forme de proprietate xxxxx la locuințe, automobile, bărci, reședințe secundare și alte bunuri. În principal există două categorii de risc:

riscul speculativ;

riscul pur.

Cu titlul de exemplu un investitor pe bursă este supus riscului speculativ respectiv posibilitatea de cîștig sau pierdere pe când în timp ce conducem un automobil ne confruntăm cu un risc pur, un accident poate surveni și pot fi produse daune ce antrenează costuri de reparații. Acest tip de risc reprezintă posibilitatea unei pierderi. Orice risc este caracterizat de două componente:

frecvența;

severitatea.

Frecvența unui risc face referire la numărul de evenimente într-o unitate de timp dată, pe când severitatea reprezintă suma de bani asociată acestui risc în eventualitatea că evenimentul se produce.

În selecția riscului interesul asigurabil face referire la existența unui prejudiciu real în cazul în care evenimentul asigurat se realizează. Persoana care face o cerere de asigurare precum și persoana care va încasa prestația trebuie să aibă un interes asigurabil pentru ca un contract de asigurare să fie valabil. Un individ are un interes asigurabil asupra unui bun când are un interes financiar direct asupra acestui bun, poate suferi o pierdere financiară prin pierderea bunului respectiv.

În asigurarea de bunuri, noțiunea de proprietate este foarte importantă. Interesul asigurabil în domeniul asigurărilor de viață este legat de existența:

contractantului ce face cererea de asigurare și plătește prima;

asiguratului – persoana asupra vieții căruia se încheie contractul de asigurare;

beneficiarul – persoana fizică sau juridică desemnată de proprietar și care va încasa eventuala prestație.

Intervenanții, respectiv contactantul, proprietarul și beneficiarul pot fi în anumite cazuri una și aceiași persoană. În asigurările de persoane există un interes asigurabil numai dacă contactantul, proprietarul sau beneficiarul are mai multe de câștigat dacă persoana asigurată supraviețuiește sau este în bună stare de sănătate decât în cazul decesului sau invalidității asiguratului. Prezența efectivă a unor dependențe financiare denotă cu interes asigurabil. Un interes asigurabil există și în cazul unui împrumut și banca ce a acordat împrumutul.

Evaluarea cererii de asigurare și xxxxficarea se efectuează ținând cont de principiul selecției și antiselecției. În asigurările de viață xxxxficarea ține cont de obiceiurile de viață și de starea de sănătate a persoanei de asigurat (vârstă, sex, greutate, înălțime etc.) Acest proces permite clasificarea riscurilor și acceptarea sau refuzul.

Riscurile pot fi clasificate în risc:

Privilegiat

risc inferior mediei;

prime inferioare mediei.

Normal

risc mediu;

primă medie.

Agravat

risc superior mediei;

prime mari.

Refuzat – risc prea mare.

Selecția și xxxxficareariscurilor are ca obiectiv stabilirea corectă a costurilor de asigurare, în conformitate cu riscul pe care îl prezintă. Conceptul de antiselecție face referire la motivarea directă sau indirectă a unui individ de a încerca să beneficieze de un cost al asigurării mai scăzut în raport cu riscul real. Un exemplu de antiselecție este cel al evoluției xxxxxxx între fumători și nefumători, fumătorii prezentând un risc mai mare de deces. Riscurile asigurabile trebuie să fie:

predictibile în mod rezonabil;

definite și măsurabile;

datorate hazardului;

necaxxxxx pentru asigurator.

Predictibilitatea rezonabilă este legată de „legea numerelor mari”. Cu cât numărul xxxxx este mai mare cu atât estimările de producere ale unui eveniment sunt mai aproape de realitate.

Riscul este definit și măsurabil când poate fi determinat mometul în care se realizează pierderea și putem determina suma atribuabilă.

Riscul trebuie să se datoreze hazardului, adică trebuie să se producă în mod neașteptat, aleatoriu iar prejudiciul nu trebuie să fie cauzat în mod voluntar de către asigurat.

Riscul nu trebuie să fie catastrofic pentru asigurator, respectiv nu trebuie să antreneze o catastrofă financiară pentru compania de asigurări. Repartizarea riscurilor pe un teritoriu cât mai vast reprezintă un mijloc de reducere a riscului.

Transferul riscurilor se realizează și prin reasigurare. Principiul reasigurării permite transferul unor riscuri către un alt asigurator denumit reasigurator în contrapartida unei părți din prima de asigurare. În cazul producerii evenimentului, reasiguratorul se angajează la plata despăgubirilor proporțional cu prima primită.

Riscurile asigurabile pot fi:

riscuri asociate pesoanei;

riscuri asociate bunurilor;

riscuri asociate responsabilității civile.

Principalele riscuri asociate pesoanei sunt:

moartea prematură;

incapacitatea fizică, invaliditatea;

îmbătrânirea asociată cu scăderea drastică a venitului;

șomajul asociat cu scăderea bruscă a venitului.

Principalele riscuri asociate bunurilor:

furtul;

distrugerea totală sau pațială;

Pierderile datorate furtului și distrugerii pot fi pierderi directe reprezentând dispariția sau distrugerea bunului și pierderii xxxxxx reprezentând lipsa posibilității de utilizare a bunului.

Riscurile de responsabilitate civilă permit persoanei asigurate ca în cazul în care din vina sa produce daune, să încaseze capitalul asigurat și să stingă obligațiile decurgând în urma evenimentului produs. Identificarea riscurilor la care un individ și familia sa trebuie să facă față reprezintă un proces important în planificarea financiară personală. Evaluarea riscurilor permite identificarea categoriei de risc:

risc neglijabil, fără pierderi financiare importante;

risc important, cu pierderi financiare majore;

risc critic, poate antrena falimentul personal.

În considerarea importanței unui risc trebuie luat în considerarea faptul dacă:

riscurile sunt severe;

riscurile sunt repetabile într-o perioadă de timp.

După identificarea și evaluarea riscului este posibilă tratarea riscului folosind patru principii:

evitarea riscului;

controlul;

conservarea;

transferul riscului.

Evitarea riscului se poate face prin evitarea activităților ce pot conduce la producerea evenimentului.

Controlul riscului se poate realiza prin prevenție și reducerea severității riscului.

Conservarea riscului rezidă în faptul că deși persoana este conștientă de existența riscului, nu întreprinde nicio acțiune în scopul diminuării sau asigurării.

Transferul riscului se realizează în modul cel mai eficient prin subscrierea unei asigurări. Transferul riscului poate fi realizat în cazul bunurilor prin existența unor garanții de bună funcționare.

Asigurările de viață răspund unor nevoi ce variază în funcție de obiectivele persoanei și/sau a familiei, a situației patrimoniale și profesionale.

Datorită evoluției nevoilor de asigurare de viață trebuie analizată periodic și adaptată situației prezente. Putem identifica următoarele nevoi de asigurări de viață:

susținerea financiară a persoanelor în sarcină;

acoperirea ultimelor cheltuieli în cazul decesului;

fructificarea unor sume plasate în polițe de asigurare cu componentă investițională;

asigurarea unei rente în momentul pensionării/retragerii;

finanțarea studiilor copiilor.

Asigurarea procură un venit supraviețuitorilor persoanei asigurate. În această situație este important să cunoaștem nevoile pe termen scurt și pe termen lung cu scopul de a menține nivelul de viață în urma decesului persoanei susținătoare.

O sumă forfetară este asigurată în cazul decesului, sumă ce permite rambursarea împrumuturilor personale, a cheltuielilor funerare, a cheltuielilor legate de deschiderea succesiunii etc.

Contractul de asigurare de viață poate constitui o formă de economisire și de plasament. Polițele de asigurare de viață pot conține o valoare de răscumpărare pe termen lung. Polița de asigurare de viață universală numită și Unitlink conține și o componentă investițională

Un produs important ce poate fi furnizat de către companiile de asigurări îl constituie renta. Puțin cunoscută încă, renta poate contribui la creșterea veniturilor în momentul pensionării.

Decesul unui părinte poate împiedica posibilitatea de a finanța studiile copiilor. Prevederea impune subscrierea unei asigurări de viață al cărei capital, în caz de deces va asigura sumele necesare finanțării studiilor copiilor. Nevoile de asigurare variază în funcție de ciclul vieții.

Nevoile corporative se referă la asigurarea persoanelor „cheie” precum și convenția între asociați/acționari. Convenția între asociați sau acționari denumită convenție de vânzare/cumpărare este practic neutilizată încă în România. Un model posibil de convenție va fi abordat la finele capitolului referitor la asigurări.

Existența unui număr foarte mare de societăți comerciale în nume propriu, societăți cu răspundere limitată – SRL, etc cu un număr mic de angajați și de manageri precum și existența unor persoane importante pentru supraviețuirea întreprinderii determină necesitatea subscrierii unei polițe de asigurare a persoanei sau persoanelor considerate ”persoane cheie” în funcționarea unei societăți comerciale mici sau mijlocii. Existența unei astfel de asigurări se impune și în cazul unor societăți mari în care activează specialiști de înaltă clasă a căror dispariție poate antrena pierderi financiare mari în cazul decesului ”persoanei cheie”. Capitalul asigurat trebuie să acopere și cheltuielile legate de căutarea unui înlocuitor.

Pentru evitarea intruziunii unor persoane nedorite în cazul decesului unui asociat în societățile mici și mijlocii se utilizează convenție de vânzare-cumpărare ce protejează atât asociații supraviețuitori cât și familia asociatului decedat. Convenția face parte din mijloacele de protecție ideale în cazul asigurărilor corporative. În baza convenției o asigurare de viață va fi contractată de întreprindere pentru a genera lichiditățile necesare pentru răscumpărarea părților sociale sau ale acțiunilor evitând ca succesiunea să vândă unor terți.

Chiar și în cazul întreprinderii cu proprietar unic o convenție de vânzare-cumpărare permite angajaților să răscumpere societatea în cazul decesului proprietarului în scopul prezervării slujbelor și continuarea activității societății.

Pentru a determina necesarul de asigurare de viață este nevoie de identificarea bunurilor ce pot fi lichidate în cazul decesului soțului sau soției și determinarea valorii de piață a acestor bunuri. Într-o etapă ulterioară trebuie determinate obligațiile succesiunii în momentul decesului ținând cont de necesarul imediat de lichidități iar pe de altă parte de nevoile pe termen lung ale soțului/soțiein supraviețuitoare. Calculul capitalului necesar pentru a fi asigurat trebuie să țină cont și de situație financiară a familiei cât și de obiectivele pe termen lung, numărul copiilor, nevoile previzionale de finanțare pentru studii, ipoteci și împrumuturi angajate. Capitalul necesar poate fi important ca valoare iar prima poate fi o sarcină financiară importantă.

Analiza nevoilor de capital în cazul decesului soțului/soției

Obligațiile financiare în urma decesului

Analiza trebuie refăcută de fiecare dată când apar evenimente importante în viața familiei sau schimbări ale obiectivelor familiale. Spre exemplu, în momentul în care copiii au terminat studiile și au fost încadrați în piața muncii, nevoia de capital de asigurat scade. Dacă, spre exemplu se dorește transmiterea unor active financiare și bunuri prin succesiune către copii, nevoia de capital se modifică. În momentul în care nevoile de asigurare au fost determinate se poate trece la alegerea tipului de asigurare de viață ce corespunde cel mai bine obiectivelor familiei. Experiența practică demonstrează că în cursul existenței, capitalul de asigurat se modifică de cel puțin patru ori și ori de câte ori survin modificări majore în necesarul de finanțare.

Tarificarea asigurării de viață reprezintă procesul de selecție a riscurilor asociate producerii unui eveniment asigurabil. Tarificarea riscului pur permite evaluarea cuantumului primei pure, respectiv a costului actuarial al asiguratorului pentru riscul asigurat. La prima pură se adaugă cheltuielile de administrare, marja beneficiară și rezerva actuarialpentru eventualități. Prima pură este stabilită în funcție de rata de mortalitate pe grupe de vârstă la 1.000 de locuitori. Rata de mortalitate ca principal factor de tarificarepermite evaluarea probabilității decesului unei persoane asigurate și se stabilește utilizând date statistice rezultate din analize demografice, registrul nașterilor și al deceselor, sondaje, studii etc. De manieră generală femeile au o rată a mortalității mai mică decât bărbații pentru aceiași grupă de vârstă. Cu cât rata mortalității este mai ridicată cu atât prima de asigurare este mai mare. În România comparativ cu țările vest-europene, SUA și Canada rata mortalității este mare iar costurile asigurărilor sunt ridicate.

Asiguratorii pot lua în considerare rate ale mortașității mai mari pentru persoane și grupuri de persoane cu meserii periculoase cum ar fi: cascadori, scafandri, piloți, militari, pompieri, etc. Deasemenea se practică rate de mortalitate mai mari pentru persoane ce practică sporturi extreme sau periculoase precum și pentru persoanele suferind de hipertensiune arterială, obezitate, diabet etc. Cum fiecare companie de asigurări are propriile criterii de evaluare a riscului este posibil ca și sumele de asigurare pentru același risc să fie diferite. În determinarea primei de asigurare tarificatorul ia în considerare rata dobânzii preconizate. În industria asigurărilor rata dobânzii preconizată este o rată conservatoare. Cheltuielile de administrare sunt parte din structura primei și reprezintă din cheltuielile de subscriere, comisioanele intermediarului, impozite și taxe, salariile și avantajele sociale ale salariaților, daunele plătite precum și marja beneficiară. Denumim prime brute, primele calculate ținând cont de rata mortalității, rata dobânzii prevîzute și cheltuielile de administrare. Rezervele adăugate primelor sunt destinate a face față perioadelor în care rata mortalității este mai mare decât media deceselor din anii precedenți și pentru compensarea pierderilor cauzate de plata unor daune superioare sau pentru compensarea pierderilor rezultate din acumularea contractelor. În cazul unei asigurări de viață riscul crește odată cu vârsta persoanei asigurate și în mod normal și prima ar trebui să crească proporțional cu riscul. Pentru a oferi o primă constantă pe durata de existență a contractului se impune nivelarea primei rezultând o primă fixă pe durata contractului de asigurare utilizând principiul actualizării fluxurilor monetare.

Din istoria asigurărilor

În România istoria asigurărilor a început să fie scrisă anterior anului 1871, prin manifestări ale protecției pe baze mutuale, ce au aparut în Transilvania încă din secolul al XlV-lea. În anul 1744 a apărut la Brașov, Casa de Incendiu, organizată prin fuzionarea a mai multe asociații mutuale.

În anul 1848 ia ființă Institutul General de Pensii, organizație ce își face apartiția tot la Brașov, ca asociație mutuală care asigură membrilor o pensie anuală.

După tratatul de la Adrianopole din anul 1829, au apărut în București, la Iași și în porturile dunărene, reprezentante ale unor companii străine din Austria, Italia, Anglia și Ungaria. Aceste reprezentante practicau asigurări de transport, de incendiu și asigurări de viață.

1. Societățile de asigurare în dreptul românesc modern„Asigurarea Românească”, „Astra”, „Carom”.

Administrația Asigurărilor de Stat și-aîncetat activitatea începând cu data de 1 ianuarie 1991. Locul acesteia a fost luat de un număr de trei societăți comerciale cu capital integral de stat la momentul constituirii, Societatea „Asigurarea Românească” S.A., Societatea „Astra” S.A. și Societatea „Carom” S.A., societăți înființate în baza Hotărârii Guvernului nr. 1279/1990.

Societatea „Asigurarea Românească” S.A. a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme și altor asigurări în suma de 1.000 milioane și, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare, precum și bunurile imobile aparținând ADAS,incluse în capital. Societatea „Astra” S.A. a preluat activele societăților mixte, cu participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea, în suma de 3.000 milioane de lei, și, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare. Agenția „Carom” S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurări din străinătate. Dintre cele trei, Asigurarea Românească S.A. era singura abilitată săîncheie asigurările obligatorii, deținând până la data de 01 februarie 1996 monopolul acestui tip de asigurări. Această societate comercială putea, deasemenea, încheia și asigurări facultative și reasigurări, la fel ca și celelalte două societăți de asigurare.

În luna septembrie 1990, a fost înființată prima societate cu capital integral privat din România, UNITA S.R.L., cu sediul la Timișoara, iar Guvernul României a înființat Banca de Export-Import a României S.A. – EXIMBANK, având capital integral de stat. Această societate practica asigurări pentru credite la export împotriva riscului de neplată.

În anul 1991, apare Legea nr.47/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor.Prevederile legii stipulau faptul că, în România, activitatea de asigurare se desfașoară prin intermediul societăților de asigurare, societăților de asigurare-reasigurare și societăților de reasigurare și, deasemenea, prin intermediul societăților de intermediere (agenții de intermediere). Acest act normativ a abrogat expres normele în baza cărora fusese înființată Administrația Asigurărilor de Stat. Legea reglementa faptul că societățile comerciale din domeniul asigurărilor trebuie să se constituie cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare din Ministerul Economiei și Finanțelor. Conform legii, companiile care activau în domeniul asigurărilor se puteau constitui ca societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată.

Prin Hotarârea Guvernului României nr. 574/1991 privind atribuțiile Oficiului de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare – OSAAR, se înființează organismul de supraveghere a pieței asigurărilor, ca direcție în cadrul Ministerului Finanțelor. Aceste prime reglementări de după 22 decembrie 1989 au permis înființarea de societăți de asigurări de drept român cu capital privat, românesc sau/și cu capital străin, ținând cont de faptul că legea nu permitea înființarea unei societăți cu capital integral străin, majoritatea având sediile în București.

După anul 1990, pe piața româneasca a asigurărilor au apărut foarte multe societăți de intermediere în asigurări care jucau rolul de agenți, dar și de brokeri de asigurări. În anul 1994, ia naștere, la inițiativa a treisprezece societăți, Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România – UNSAR.

Prin Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România s-a armonizat legislația românăîn domeniul asigurărilor cu directivele comunitare, ceea ce a dus la dezvoltarea unui puternic sector privat în asigurări unde pot acționa și societăți de asigurare cu capital integral străin, precum și reprezentante ale societăților de asigurare străine.

Prin apariția Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, se înființează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, organism independent, autonom, finanțat de societățile de asigurare, cu rol de reglementare, control și supraveghere a pieței asigurărilor.

2. Influența directivelor comunitare asupra sistemului asigurărilor

2.1. Comitetul Asigurărilor.Printr-o directivă adoptatăîn decembrie 1991 și intratăîn vigoare în ianuarie 1992, a fost înființat un Comitet al Asigurărilor, alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de aceeași persoană care deține președenția Comisiei Europene. Acest Comitet are ca obiectiv precizarea adaptărilor tehnice reclamate de directive, interpretarea prevederilor acestora și supravegherea aplicării lor în mod egal și uniform față de țările terțe.

Prin directivele adoptate începând cu 1964, Comunitatea Europeană s-a implicat în procesul de uniformizare a regimului juridic în statele membre, în ceea ce privește societățile de asigurare și protecția asiguraților.

România a preluat în mare parte reglementările europene pe care le-a transpus în Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și în Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, care au fost modificate și completate în repetate rânduri.

2.2. Reglementările comunitare în materia asigurărilor au fost adoptate în trei tranșe.

În prima tranșă au fost emise următoarele directive:

Directiva privitoare la reasigurări – 1964 (64/225/CEE)care a urmărit eliminarea restricțiilor vizând libertatea de stabilire și pe cea de oferire a serviciilor în domeniul reasigurării;

Directive privitoare Ia asigurările de automobile – 1972 (72/166/CEE; 72/430/CEE; 84/5/CEE; 90/232/CEE; 90/618/CEE).Directiva din 1972 solicita statelor membre să introducă asigurarea obligatorie auto, să acopere orice pierdere sau alt prejudiciu provocat în alte state membre în conformitate cu legislația în vigoare din țările respective și să suprime sistemul „carte verde” la frontiere. În 1983 a fost extinsă obligativitatea asigurării auto pentru acoperirea daunelor provocate la un nivel minim garantat, iar din 1990, acoperirea viza toți pasagerii din vehicul;

Directiva privind asigurările "non-viață"- 1973 (731239/CEE)și Directiva privind eliminarea restricțiilor la libertatea de stabilire în domeniul activității de asigurare directă, alta decât asigurarea de viață- 1973 (73/240/CEE). Directivele conțineau reglementări privind supravegherea companiilor de asigurări, altele decât cele care furnizau asigurări de viață sau numai reasigurări;

Directiva vizând înființarea și funcționarea companiilor furnizoare de asigurări de viață- 1979 (77 /92/CEE).Directiva a urmărit introducerea unui sistem statal de autorizare care să aibăîn vedere o limită de solvabilitate pentru societățile de asigurare și soluționarea diferendelor privind societățile de asigurare cu activitate compozită (practica atât asigurări de viață, cât și de non-viață);

Societățile cu activitate specializată urmau să ia naștere abia după intrarea în vigoare a directivei, iar societățile compozite își puteau derula activitatea cu condiția unei contabilizări separate a celor două tipuri de asigurări. Prin directivele din cea de a treia tranșă a fost recunoscută activitatea compozitelor, în anumite condiții.

Directiva privind coasigurarea în Comunitate – 1978 (78/473/CEE) – a fost necesarăîntrucât legislația unor state membre nu permitea asigurătorilor din alte țări să participe la acoperirea riscurilor.

În a doua tranșă, au fost adoptate directive care se refereau la libera prestare de servicii (L.P.S.);

Directiva L.P.S. în asigurarea de daune (88/357/CEE) a făcut distincția pentru prima datăîntre „marile riscuri” industriale și riscurile obișnuite. Reglementările directivei au fost modificate prin directivele din a treia tranșă;

Directiva L.P.S.privitoare la asigurările de viață(90/619/CEE)distingea între L.P.S. activă, când societatea de asigurări, de la sediul de origine, contactează un candidat la asigurare dintr-un alt stat membru și L.P.S. pasivă, când un candidat la asigurare contactează un asigurător dintr-un alt stat membru.

Directivele din a treia tranșă se refereau la licența unică și impuneau un „pașaport european” al asigurărilor cu regim de licența unică. Pașaportul unic presupunea dreptul unui asigurător autorizat într-un stat membru, stat de origine, în care își are sediul principal, de a-și oferi spre vânzare produsele în orice alt stat membru. În unele state membre ale DE, s-a impus condiția obținerii unei aprobări din partea autorităților competente din staturi în care urma săîși desfășoare activitatea asigurătorul autorizat într-un alt stat.

Directiva Licența unică pentru asigurare nonviață (92/49/CEE) și Directiva Licența unică pentru asigurare de viață (92/96/CEE), în vigoare din 1 iulie 1994,permiteau societăților de asigurare agreate de statul membru de origine, unde își au sediul social, să opereze prin intermediul libertății de stabilire (agenție sau sucursală) și al libertății de a presta servicii în toate celelalte țări member ale Comunității Europene doar pe baza controlului (agreement) șia regulilor practicate în statele de origine (home country control). Cei doi poli ai libertăților comunitare, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, au fost integrați și în dreptul nostru pozitiv prin ultimele modificări ale Legii nr.3212000.

Comitetul European de Asigurări a reușit, în 1994, o codificare a tuturor directivelor privitoare la asigurări într-un Cod european al asigurărilor, care împarte dispozițiile comunitare în două părți: prima parte se referă la asigurările de nonviață și cuprinde 95 de articole, iar cea de-a doua privește asigurările de viață și conține 70 de articole. Fiecare articol face referire la dispozițiile din directivele originale.

Sistemul de Asigurări de Sănătate Public și Privat

Sistemul de asigurări de sănătate public este un regim mixt finanțat de la Bugetul de Stat și prin contribuția asigurărilor. Casa Națională de Asigurări de Sănătate gestionează Sistemul Public asigurând prin intermediul Caselor Județene următoarele servicii:

Asistență medicală de specialitate în ambulatorii clinice;

Servicii medicale primare;

Medicamente cu și fără contribuție;

Servicii medicale spitalicești – pachet de bază;

Dispozitive medicale (orteze și proteze);

Servicii medicale paraclinice (analize de laborator);

Servicii medicale de urgență.

Printre serviciile care nu sunt decontate de CNAS se pot menționa:

Servicii medicale de înaltă performanță;

Unele proceduri de recuperare și de fizioterapie;

Corecții estetice efectuate persoanelor cu vârstă de peste 18 ani;

Unele medicamente, materiale sanitare și tipuri de transport;

Unele servicii de asistență stomatologică etc.

Sistemul privat de asigurări de sănătate poate asigura gama completă de asigurări medicale și de sănătate în regim individula și de grup. Pentru acest tip de asigurări există și avantaje fiscale prevăzute de lege, prima putând fi deductibilă.

Tipuri de produse de asigurări de viață

Cea mai importantă chestiune în domeniul asigurărilor de viață o reprezintă suma necesară de asigurat în cazul decesului. Odată cunoscută trebuie precizat tipul de contact ce convine cel mai bine nevoilor și obiectivelor clientului. Există două mari categorii de asigurări de viață, respectiv asigurarea temporară de viață și asigurarea pentru întreaga viață. Atunci când este vorba de a determina tipul de asigurare temporară sau permanentă trebuie luați în considerare mai mulți factori. În primul rând trebuie luat în considerare pentru cât timp persoana asigurată are nevoie de asigurare iar în al doilea rând trebuie ținut cont de bugetul persoanei de asigurat.

Asigurarea temporară servește în primul rând pentru nevoi temporare ca spre exemplu în cazul unui credit ipotecar.Prețul unei asigurări temporare este calculat de maniera de a ține cont de riscurile de deces pentru perioada vieții. Asiguratorul se angajează să plătească beneficiarului desemnat în cazul în care persoana asigurată decedează în cursul perioadei determinate în contract. În cazul în care decesul persoanei asigurate survine după expirarea perioadei asiguratorul nu plătește nicio sumă. Cum prețul poliței de asigurare este stabilit în funcție de vârsta persoanei asigurate, acest tip de asigurare este relativ mai ieftină pentru persoanele tinere. În apropierea vârstei de 60 de ani și după această vârstă prețul unei asigurări temporare de viață devine costisitor. Polițele de asigurare temporară de viață expiră în general la vârsta de 75 de ani.

Asigurarea permanentă de viață este concepută pentru a rămâne în vigoare pentru întrega viață. Dacă pentru asigurările temporare primele cresc cu fiecare perioadă de viață, în cazul asigurării permanente prima este nivelată rămânând constantă pnă la expirare sau deces. Dacă la emiterea unei polițe temporare prima este mai mică decât în cazul unei polițe permanente, cu timpul prima aferentă unei polițe temporare depășește prima unei polițe permanente de viață, ceea ce face ca prima unei asigurări permanente să fie mai mare decât prima unei asigurări temporare se datorează rezervelor matematice incluse în primă, rezerve ce permit în timp compensarea creșterilor costurilor legate de vârstă. Aceste provizioane matematice constituie valoarea de răscumpărare a poliței. Unele persoane pot utiliza valoarea de răscumpărare pentrzu constituirea unei rente. În prezent diversificarea produselor este foarte mare permițând satisfacerea unor obiective mult mai diversificate. Polițele devin mult mai flexibile și în acest fel mult mai atrăgătoare.

Asigurările temporare se încheie pentru perioade determinate: 5, 10 sau 20 de ani sau cu un termen limită, spre exemplu până la 65 de ani. Regăsim mai multe tipuri de contracte de asigurări temporare:

Asigurare temporară cu capital constant la care capitalul asigurat este același în caz de deces pentru întreaga perioadă a contractului.

Asigurare temporară cu capital decrescător la care capitalul asigurat descrește valoric pe întreaga perioadă. O astfel de asigurarea este asigurarea ipotecară la care capitalul asigurat descrește uniform și este egal cu soldul creditului ipotecar.Evoluția capitalului asigurat este în funcție de perioada de amortizare a ipotecii (10 ani, 20 ani, 21 ani etc). Multe instituții bancare din România condiționează acordarea creditului ipotecar de existența unei asigurări ipotecare și de multe ori solicită ca banca să fie beneficiara poliței de asigurare. De regulă această prctică este la limita legalității și poate fi interpretată ca o vânzare legată sau o vânzare condiționată. Toate băncile au în acest moment și companii de asigurări iar obligativitatea încheierii unei polițe de asigurare prin compania proprie este un abuz. În momentul în care persoana împrumutată deține deja o poliță de asigurare de viață nu mai este obligată să încheie o asigurare suplimentară destinată special creditului ipotecar. Este deasemenea indicat ca și beneficiarul poliței să fie un membru al succesiunii și nu instituție bancară. Este indicat ca în cazul decesului stingerea creditului să se facă de către succesiune. Băncile nu au nici un drept să facă o asemenea solicitare dar dat fiind interesul persoanei ce dorește creditul, acceptă și această condiție.

Un alt tip de asigurare temporară este asigurarea temporară descrescătoare cu primă fixă, asigurare ce comportă un capital ce descrește liniar pe întrega durată a contractului și o primă nivelată și garantată.

– Asigurarea temporară cu capital crescător la care capitalul asigurat crește cu cun anumit procentaj sau cu o anumită sumă la intervale fixe cu titlul de exemplu, capitalul asigurat poate crește conform IPC (indicele prețurilor de consum) pentru a putea ține cont de creșterea prețurilor datorate inflației. Conform contractelor primele pot fi nivelate, constante sau pot crește proporțional cu creșterea capitalului asigurat. Există și posibilitatea oferită persoanei asigurate ca să solicite blocarea la un nivel dorit a capitalului asigurat.

– Asigurarea temporară transformabilă și cu posibilitatea de reînnoire ce dau persoanei asigurate dreptul de a solicita la expirare reînnoirea poliței precum și dreptul de a transforma asigurarea temporară în asigurare permanentă. Dreptul de reînnoire permite persoanei asigurate să solicite reînnoirea contractului pe o perioadă similară (5, 10,15 etc.) fără probă de asigurabilitate, respectiv fără analize medicale. Reînnoirea poate fi limitată spre exemplu până la vârsta de 65 de ani. Avantajul constă în faptul că persoana asigurată poate avea o stare de sănătate precară și totuși în virtutea acestui drept va fi asigurată. La reînnoire prima se stabilește ținând cont de vârsta reală a persoanei asigurate. O asigurare transformabilă permite titularului de contract să transforme asigurarea temporară într-o asigurare permanentă fără probă de asigurabilitate. Perioada de transformare este restricționată și menționată în contract și în contrapartida plății unei prime suplimentare. Valoarea primei este stabilită în funcție de vârstă din momentul transformării. Există și unele contracte care permit transformarea la vârsta de origine respectiv la vârsta la care s-a semnat contractul inițial. Dată fiind existența acestui privilegiu, prima inițială plătită pentru asigurare este mai mare.

Asigurările permanente se diferențiază de asigurările temporare prin două elemente. După cum rezultă din denumire asigurarea permanentă rămâne în vigoare până la decesul persoanei asigurate cu condiția ca prima să se plătească în conformitate cu lauzele contractuale. O practică curentă este ca la vârsta de 100 de ani să fie plătit capitalul asigurat chiar dacă persoana este încă în viață. Al doilea element de diferențiere este existența unei sume economisite. O caracteristică a poliței de asigurare permanentă este valoarea de răscumpărare ce provine din partea de economisire a contractului. Valoarea de răscumpărare este generată de sistemul de nivelare a primei proprietarul poliței plătind o sumă superioară riscului, mai ales în primii ani de existență a poliței, sumă ce alimentează rezervele matematice. Din acest motiv, compania de asigurări permite obținerea unei valori de răscumpărare în caz de reziliere a contractului. Un contract tip specifică valoarea de răscumpărare pentru fiecare an de existență a poliței în funcție de unele aniversări precise ale contractului (de exemplu 5, 10 ani etc.). Această valoare crește până la valoarea capitalului asigurat la vârsta de referință de 100 de ani. O altă caracteristică a poliței permanente este posibilitatea de a beneficia de un capital asigurat fără să se mai plătească o primă. Contractul prevede capitalul corespunzător duratei de existență a contractului sau la date aniversare. Cu titlu de exemplu o asigurare de viață permanentă de 100.000 de lei încheiată la 32 de ani poate prevedea o asigurare eliberată de plata primei de 45.000 lei la vârsta de 60 de ani. În acest moment asiguratul poate manifesta opțiunea de a rămâne asigurat pentru a conserva un capital redus fără să se mai plătească o primă. Contractele de asigurare permanente pot avea și alte caracteristici respectiv valoarea de reducere, valoare de prelungire și avansul primelor. În cazul în care proprietarul contractului încetează să mai plătească primele, asigurarea rămâne în vigoare datorită valorii de răscumpărare acumulată. Valoarea de reducere, o altă caracteristică corespunde unei asigurări permanente unde capitalul asigurat este inferior contractului inițial. Acest nou contract este tributar valorii de răscumpărare acumulate în contractul inițial care va fi utilizată ca primă unică pentru cumpărarea noii polițe de asigurare. Noul capital asigurat va depinde de valoarea de răscumpărare acumulată. Valoarea de prelungire corespunde a ceea ce valoarea de răscumpărare acumulată în contractul de asigurare de viață permite cumpărarea unei asigurări temporare având același capital asigurat inițial dar pentru o durată mult mai scurtă. În această situație contractul inițial de asigurare permanentă va fi înlocuit de un contract de asigurare temporară de viață, achiziționat printr-o primă unică egală cu valoarea de răscumpărare acumulată. În cazul în care prprietarul poliței încetează plata primelor de asigurare, asiguratorul împrumută asiguratul cu cuantumul primei plus dobânda până în momentul în care împrumutul plus dobânda egalează valoarea de răscumpărare acumulată. În acel moment contractul încetează. O importantă carateristică o reprezintă și participarea la beneficii. Un contract cu participare la beneficii acordă proprietarului dreptul de a primi din partea asiguratorului benefici sub formă de sume forfetare, reducerea primelor sau capitalizarea beneficiilor. Deasemenea există posibilitatea ca din beneficiile ralizate să se primescă bonificații sub formă de asigurări suplimentare temporare de 1 an.

Produsele de asigurare permanente de viață pot fi:

asigurarea permanentă de viață de tip tradițional;

asigurarea de viață cu primă unică;

asigurarea de viață cu primă viageră;

asigurarea de viață cu prime limitate;

asigurarea mixtă;

asigurarea de viață tip universală – Unit-Link.

Asigurarea de viață tradițională prevede o protecție de asigurare atât timp cât asiguratul este în viață iar primele sunt plătite de proprietarul poliței. În momentul decesului asiguratorul plătește beneficiarului capitalul asigurat. Această formulă de contract prevede o primă uniformă pe toată durata contractului. Acest sistem face ca în primii ani de existență ai contractului primele permit și realizarea unor provizioane matematice pentru a putea compensa primele mai mari din partea finală a contractului unde riscul de deces este mai mare.

Asigurarea cu primă unică permite cumpărarea unei polițe de asigurare permanentă plătind o primă unică.

Asigurarea cu primă viageră solicită proprietarului plata primei până la decesul persoanei asigurate.

Asigurarea cu prime limitate se situează între asigurarea cu primă unică și cea cu primă viageră. În contract se prevede plata primei pe o durată stabilită mai mică decât durata contractului.

Asigurarea mixtă este un contract având ca particularitate plata unui capital asigurat chiar dacă persoana asigurată este în viață. Spre exemplu în cazul unui contract prin care o persoană subscrie un capital asigurat de 50.000 lei pe o durată de până la 60 de ani. În cazul în care decesul persoanei asigurate survine până la vârsta de 60 de ani, succesiunea sau beneficiarul desemnat primește capitalul asigurat de 50.000 lei iar în cazul în care persoana asigurată este în viață capitalul asigurat revine chiar persoanei asigurate. Acest tip de contract prevede crearea unei valori de răscumpărare mult mai repede și în consecință primele sunt mai importante valoric.

Asigurarea de viață tip universală cunoscută consumatorului român sub denumirea de Unit-Linkconține pe lângă un produs de asigurare și un vehicul de economisire beneficiind de avantaje fiscale. Produsul este flexibil dar complex. Pe măsura dezvoltării diferitelor vehicule de economisire, investitorii au înțeles posibilitatea de a obține randamente interesante plasând în fonduri de investiții. Industria de asigurări a răspuns acestei situații dezvoltând produse cu componente investiționale cu randamente interesante. În cadrul acestor produse există o asigurare de viață de tip temporarminimizându-se astfel costurile de asigurare. Cele mai populare sunt polițele temporare 1 an sau 100 ani.Valoarea de răscumpărare disponibilă este în funcție de economiile acumulate și de comisioanele și de comisioanele de răscumpărare aplicabile. O parte din primele plătite sunt transferate într-un cont ce generează un randament din investițiile realizate. La polițele sofisticate posibilitățile investiționale sunt foarte diversificate, mergând de la fonduri monetare sigure până la fonduri indiciale mai riscante, oferind proprietarului poliței posibilitatea de gestiune a portofoliului. Investițiile acumulate nu sunt disponibile în totalitate. Comisioanele de răscumpărare sunt solicitate de asigurator mai ales în primii ani de existență a poliței.Comisioanele percepute pot fi variabile sau fixe și pot fi diferențiate în funcție de natura retragerii.

În afară de flexibilitatea produsului, asigurarea prezintă și un avantaj fiscal interesant, prin faptul că, câștigurile în capital nu sunt impozitate, permițând investițiilor să se acumuleze la adăpostul impozitului, realizând astfel randamente mai mari. Deși în interiorul poliței de asigurare se realizează randamente ale componentei investiționale, polița nu este totuși o pensie privată. Argumentul de marketing utilizat de agenții de asigurări, cum că produsul reprezintă o pensie privată, este fals și induce în eroare majoritateapersoanelor asigurate. Ca și în cazul celorlalte tipuri de contracte de asigurare primele totale sunt stabilite în funcție de riscul pur, la cheltuielile de administrare, de marja beneficiază și rezervele matematice. Teoretic, primele de asigurare pot varia în funcție de componenta investițională. În caz de deces, capitalul asigurat va fi plătit beneficiarului împreună cu suma acumulată în componentă investițională. Dată fiind natura complexă și variabilă a asigurării în practica societăților de asigurări intră utilizarea proiecțiilor. Proiecțiile sunt realizate pornind de la ipoteze și un ansamblu de particularități și este foarte important pentru proprietarul poliței să examineze aceste proiecții cu mare atenție deoarece ipotezele de randament nu sunt garantate și de multe ori ele nu țin cont de diversele implicații fiscale rezultate în urma efectuării de retrageri de sume de bani. Complexitatea poliței solicită multă atenție din partea contractantului. Deși este un produs cu posibilități de investiție, este totuși o poliță de asigurare cu clauze complexe ce trebuie studiate și mai ales înțelese.

Polița Unit-Link sau polița universală:

nu este o pensie privată;

randamentele componentei investiționale nu sunt garantate și depind de structura portofoliului și gestiunea sa;

este un produs scump și dată fiind complexitatea sa se adresează unor persoane ce dețin active financiare importante.

Făcând o comparație cu o mașină, această poliță reprezintă un BMW pe care nu toată lumea își permite să-l cumpere. Alegerea trebuie făcută ținând cont de nevoile noastre personale și ale familiei și nu de interesele agentului de asigurare.

Față de tipurile de asigurări enumerate mai există și produse particulare cum ar fi:

Asigurarea temporară 100 ani, asigurare ce garantează o protecție până la 100 de ani cu primă nivelată (fixă). Unele contracte garantează cuantumul primei pentru o anumită perioadă de timp. Acest produs poate fi oferit cu sau fără participarea la beneficii. Unele valori de răscumpărare pot fi prevăzute fără a fi garantate. Obiectivul principal al produsului este asigurarea unui capital în caz de deces, cu costuri medii.

Asigurarea comună soț-soție permite asigurarea în cadrul aceluiași contract atât a soțului cât și a soției. Capitalul asigurat, în funcție de optțiunea aleasă la contractarea produsului, poate fi plătit la primul deces soțului, soției supraviețuitor. Se poate opta și pentru un contract în care capitalul asigurat se plătește la al doilea deces beneficiarilor desemnați. În această variantă soții doresc să lase succesiunii respectiv copiilor sau nepoților un capital succesoral. Acest tip de poliță de asigurare este un mijloc de planificare succesorală foarte interesant. O poliță de asigurare la al doilea deces poate fi contractată de copii iar beneficiarii pot fi nepoții asigurând astfel un capital lăsat moștenire nepoților. Totodată unele contracte pot oferi o garanție de exonerare de primă în urma primului deces astfel încât persoana supraviețuitoare rămâne asigurată fără să mai plătească prima aferentă contractului. Un alt avantaj îl constituie faptul că prima calculată astfel este mai mică decât într-un contract individual deoarece riscurile sunt partaje iar rata de mortalitate pentru soție este mai mică deoarece, așa cum s-a constatat, femeile au o rată de mortalitate mai mică decât bărbații.

Asigurarea cu capital variabil prezintă diferența că valoarea de răscumpărare și capitalul asigurat variază în funcție de randamentul componentei investiționale. Nu există nicio garanție asupra unei valori de răscumpărare minimale. Asiguratorul afectează rezervele matematice diferitelor plasamente considerate sigure oferind proprietarului poliței posibilitatea de a alege vehicolul investiției. Această poliță prezintă un nivel de risc superior unei polițe clasice. Pe termen lung componenta investițională asigură un randament superior ratei inflației.

Tipul produselor de asigurare

Principalele caracteristici

În interiorul unui contract de asigurare putem găsi și anumite garanții complementare cum ar fi:

garanția de exonerare de plată a primelor de asigurare;

garanția în caz de deces accidental sau mutilare:

garanția de asigurabilitate.

Garanția de exonerare de plată a primelor se aplică:

când proprietarul contractului este și persoana asigurată caz în care asiguratorul exonerează asiguratul de plata primelor atât timp cât acesta este considerat invalid conform definiției din contract. Garanția încetează în momentul în care asiguratul nu mai este considerat invalid. În cazul în care, spre exemplu, asiguratul este accidentat, asiguratorul îl exonerează de plata primelor până în momentul refacerii sănătății. În cazul în care în contract există o valoare de răscumpărare, aceasta crește ca și cum asiguratul ar plăti primele în mod regulat. Definiția contractuală referitoare la invaliditate este importantă și poate fi diferită de la companie la companie. În general invaliditatea este considerată a fi incapacitatea persoanei de a exersa principalele funcțiuni ale profesiei sale sau de a exersa o altă profesie pentru care este în mod normal capabil și apt în conformitate cu școlarizarea, formația și experiența sa. Există totuți câteva restricții în acordarea acestui avantaj. Garanția nu se aplică decât după un interval între xxxxx și 6 luni după ce persoana a devenit invalidă. Această perioadă de așteptare este fixată în contract. Deasemenea garanția se aplică în general asiguraților cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani.

când proprietarul contractului (cel ce plătește prima) nu este persoana asigurată poate exista garanția de exonerabilitate de plată a primei. Poate fi cazul unui părinte ce a încheiat o asigurare unde copilul este persoana asigurată. Garanția prevede ca în cazul în care proprietarul contractului devine invalid compania de asigurări plătește prima în locul său. În mod curent garanția se acordă până la vârsta de 65 de ani a proprietarului și până la vârsta de 18÷21 de ani a asiguratului copil.

Garanția în caz de deces accidental sau mutilre se poate adăuga la contractul de origine permițând adăugarea unui capital asigurat dacă asiguratul este decedat în urma unui accident sau este mutilat ca și consecință a unui accident. Capitalul asigurat poate fi echivalent cu capitalul asigurat în contractul de origine, un multiplu sau o sumă diferită. De obicei este considerat accident ca fiind rezultatul unei cauze externe de natură violentă și accidentală. Această clauză exclude totuși accidentele:

de război;

aviație;

misiuni în serviciul militar;

sinucidere sau tentativă de sinucidere.

În multe contracte asiguratorii impun un interval între 90, 180 sau 360 de zile între data accidentului și data decesului asiguratului.

Ca și definiție mutilarea este definită ca fiind separarea completă a cel puțin unui membru sau pierderea completă și definitivă a vederii sau a auzului. În caz de mutilare asiguratorul se angajează să plătească o fracțiune a capitalului asigurat în conformitate cu gravitatea mutilării.

Prestațiile în caz de mutilare pot fi:

pierderea a două membre – 100% din capitalul asigurat în contractul de origine;

pierderea unui membru – 50% din capitalul asigurat în contractul de origine;

pierderea unui ochi – 50% capitalul asigurat în contractul de origine.

Garanția de mutilare cuprinde totuți unele restricții. Garanția se sfârșește la vârsta de 65 de ani și nu poate fi adăugată contractului de origine, deci nu poate fi subscrisă decât până la vârsta de 55 de ani.

Garanția de asigurabilitate permite persoanei asigurate să beneficieze de posibilitatea de a majora capitalul asigurat la date aniversare, ale contractului. Spre exemplu la 25 de ani sau 60 de ani. Pe perioada de existență a contractului poate fi majorat până la de 6 ori capitalul inițial. Avantajul este că persoana asigurată sau proprietarul contractului poate exercita această opțiune la fiecare 3 ani în intervalul între 25 și 40 de ani sau la ocazii speciale cum ar fi nașterea unui copil sau căsătoria. Asigurarea de viață suplimentară se calculează la vârsta atinsă de asigurat. Avantajul constă în faptul că pentru majorarea capitalului asigurat nu se mai cer analize medicale. Acest avantaj permite unei persoane asigurate și care constată că este bolnavă de o boală incurabilă poate majora capitalul asigurat lăsând astfel succesiune un capital mai mare.

Produsele de asigurare de grup – asigurări colective

Comparativ cu asigurările individuale, asigurările colective prezintă avantaje foarte mari. Puțin utilizate în România anului 2015 aceste produse de asigurare de grup sunt oferite în special de companiile multinaționale ce activează pe teritoriul țării și care oferă angajatorilor astfel de asigurări ca și avataje sociale – beneficii marginale.

O asigurare colectivă protejează mai multe persoane în virtutea unui singur contract numit contract cadru. Este vorba despre un contract încheiat între angajator și compania de asigurări. În cazul asigurării colective asiguratul este considerat ca fiind un terț beneficiar și nu ca și contractant. Astfel angajatul asigurat are drepturi de proprietate limitate în raport cu cele ale unui contract individual de asigurare de viață.

Admisibilitatea la un regim de asigurare colectivă impune asiguratului ca și condiție prealabilă să fie angajat permanent al companiei contractante. În majoritatea contractelor angajatorul solicită ca angajatul să fi lucrat o anumită perioadă de timp înainte de a fi admis în cadrul unui contract colectiv. Această perioadă numită perioadă probatorie diferă de la un contract la altul mergând de la 1 lună până la 6 luni. În situația în care angajatul părăsește compania asigurarea sa colectivă încetează. În unele contracteexistă un drept de transformare a asigurării colective în asigurare individuală.

O altă caracteristică a asigurării colective este că nu permite asiguratului, cu câteva excepții, să aleagă mărimea capitalului asigurat sau a garanțiilor atașate contractului. Este angajatorul care stabilește suma asigurată precum și garanșiile aferente contractului. Acest fapt permite împiedicarea fenomenului de antiselecție, respectiv nu ar permite asiguraților care știu că au o stare de sănătate precară să solicite un capital asigurat mai mare în raport cu restul grupului. Asiguratorul poate să protejeze de fenomenul de antiselecție limitând posibilitățile de garanții suplimentare oferite. În acest tip de contract angajatorul participă la plata primelor de asigurare. Există două categorii de contracte din punct de vedere al modului de plată a primelor:

regim contributiv în careatât angajatorul cât și angajatul participă la plata primei;

regimul necontributiv la care doar angajatorul participă la plata primei de asigurare.

În majoritatea cazurilor în care regimul este contributiv, se impune ca măcar 75% dintre angajați să participe la contract. Reducerea numărului de participanți poate duce la încetarea contractului. În regimurile contributive este sarcina angajatorului să preleveze din salariul angajaților primele de asigurare. Tasificatorul ține cont în stabilirea primelor de natura grupului și de activitățile lor obișnuite, specifice.

Grupurile admisibile pot fi:

grupuri constituite din personal al aceleiași societăți;

grupuri constituite din personal al mai multor societăți;

grupuri constituite de membrii unui anumit sindicat;

grupuri constituite de membrii unei organizații, asociații profesionale liberale.

Până în prezent organizațiile sindicale la nivel confederativ nu s-au implicat în procesul de negociere a unor contracte de grup – contracte colective iar în cazul organismelor și asociațiilor profesionale astfel de contracte sunt abia la începuturi.

Un factor determinant în tarificarea primelor o constituie mărimea grupului. Cu cât grupul este mai mare cu atât prima per asigurat este mai mică. La debutul utilizării unui produs de asigurare colectivă asiguratorii impuneau un număr minim de 50 de persoane. În prezent există contracte cu un număr de minim 10 persoane. Grupurile mari nu impun condiții de asigurabilitate, respectiv membrii grupului pot fi asigurați indiferent de starea lor de sănătate preexistentă. De altfel un proces de selecție individual ar fi foarte costisitor. Un criteriu important în tarificare îl constituie aderarea de persoane tinere ce iau locul persoanelor care se pensionează astfel încât media de vârstă a angajaților să fie cât mai mică menținând vârsta medie cât mai aproape de media inițială. După analiza naturii grupului, mărime, ritm de adeziune, tarificatorul crează grupul în funcție de natura muncii. Clasarea grupurilor se face în:

risc acceptabil;

risc agravat;

risc normal.

Când activitățile grupului nu depășesc un risc mediu rata primei va fi normală. Dat fiind faptul că o asigurare colectivă este o asigurare temporară pentru 1 an tarificatorulva calcula prima pentru 1 an. În funcție de solicitările de despăgubire tarificatorul va stabili o nouă primă în anul următor.

Cuantumul primei este inferioară primei individuale datorită faptului că în cazul asigurării colective cheltuielile administrative sunt mult reduse față de asigurarea individuală. Principalele garanții oferite sunt:

asigurarea de viață a angajaților;

asigurarea de sănătate;

asigurare în caz de accident;

asigurare în caz de invaliditate;

asigurarea dentară, etc.

Asigurarea de viață a angajaților este de regulă un multiplu de salarii brute. Poate reprezenta un multiplu de 2 până la 3 salarii. Există posibilitatea și a unui capital asigurat în sumă fixă în special pentru cadre.

Asigurarea de sănătate presupune rambursarea cheltuielilor medicale ce nu sunt decontate de către Casa Națională de Sănătate. În cadrul acestei protecții putem regăsi:

rambursarea costurilor medicamentelor;

cameră de spital semiprivată;

indemnizații în caz de intervenții chirurgicale;

proteze și orteze;

tratamente specializate.

Asigurarea pentru tratamente stomatologice pot fi oferite în general pentru tratamente de bază și cuprind:

diagnosticarea;

restaurări minore;

extracția;

medicamente;

tratamente prevenționale.

O opțiune mai completă poate cuprinde în plus:

chirurgie;

anestezie;

restaurări majore, etc.

Există și opțiuni exhaustive care prevăd și lucrări majore și proteze dentare. Asigurările medicale și asigurările stomatologice pot cuprinde o franciză ce reprezintă o sumă fixă menționată în contract, plătibilă o singură dată precum și un element de colpată. Coplata reprezintă o sumă cu care asiguratul participă financiar la acoperirea costurilor. Pentru asigurator reprezintă un element ce poate descuraja abuzul.

Asigurarea în caz de moarte accidentală sau mutilare prevede ca în cazul unui deces din accident capitalul asigurat reprezintă de două ori capitalul din contractul de origine. În cazul unei mutilări asiguratul poate primi o sumă asigurată reprezentând un procntaj din capitalul de deces din accident.

Asigurarea în caz de invaliditate de scurtă durată permite asiguratului devenit inapt de muncă primirea unui venit în situația în care este bolnav sau accidentat. În contract poate fi menționată o perioadă în care plata indemnizației nu se realizează. Această perioadă este prevăzută de către angajator pentru a descuraja abuzurile.

Asigurarea în caz de invaliditate de lungă durată intră în vigoare după expirarea perioadei acoperite de asigurarea de scurtă durată sau după perioada acoperită de asigurările din sistemul public. Ca și regulă generală persoana asigurată nu poate fi mai bine remunerată ca în perioada activă. În general prestația rezultată ca urmare a asigurării nu poate depăși 2/3 din salariul brut.

Asigurările colective reprezintă alternativa financiarmentecea mai economică în raport cu asigurarea individuală și va cunoaște o dezvoltare rapidă beneficiind și de avantaje fiscale pentru angajator. Pentru angajat existența unui contract colectiv de asigurări în cadrul unei companii reprezintă un criteriu important în alegerea unei companii în care să-și desfășoare activitatea mai ales că un asemenea contract poate asigura și protecție ce vizează familia. Deși încă mentalitatea la nivelul anului 2015 este anacronică, avantajele oferite de acest tip de contract vor impune dezvoltarea unei piețe potențiale în creștere.

Contractul de asigurare

Tipurile de contracte

În conformitate cu riscurile asociate există mai multe tipuri de contracte, respectiv pentru:

asigurare de viață;

asigurări colective (sau de grup);

asigurări de boală sau accident;

asigurări de bunuri, responsabilitate, etc.

Contractul de asigurare de viață cuprinde în general cinci clauze relative la asigurarea de viață:

documentele constitutive respectiv propunerea și contractul reprezentând contractul părților;

proprietatea contractului ce asigură proprietarului toate drepturile contractuale atât timp cât persoana asigurată este în viață;

sinuciderea poate antrena anularea contractului dacă se produce în primii ani de existență a contractului;

avansul sau retragerile de sume de bani din polița de asigurare mai ales Unit-Link sunt permise numai în condițiile contractual și numai în cazul existenței valorii de răscumpărare;

transformarea contractului poate fi realizată cu respectarea clauzelor contractuale numai la solicitarea proprietarului de contract. Asiguratorul nu are în nicio situație posibilitatea solicitării modificării contractului.

Contractul de asigurare de grup (asigurarea colectivă) conține în principal două elemente:

certificatul de asigurare distribuit fiecărui asigurat de către asigurator certifică calitatea de asigurat;

transformabilitatea ca și clauză contractuală, dacă există, permite persoanei asigurate care părăsește compania să beneficieze de posibilitatea de a transforma protecția colectivă în protecție individuală.

Contractul de asigurare în caz de boală sau accident prezintă caracteristici specifice cum ar fi:

perioada de așteptare reprezentând numărul de zile înainte ca persoana asigurată să înceapă să primească indemnizația contractuală. Această perioadă poate să dureze de la câteva zile până la 2 ani în cazul invalidității permanente.

invaliditatea repetată într-un interval de 6 luni de regulă este considerată ca o singură invaliditate și în acest caz se aplică o singură perioadă de așteptare;

exonerarea și rambursarea primelor este menționată în unele contracte și permite asiguratului ca în caz de invaliditate să înceteze să plătească prima iar dacă a făcut plăți să-i fie rambursate sumele plătite cu titlul de prime;

opțiunea de protecții suplimentare reprezintă posibilitatea oferită asiguratului de a adăuga la contractul inițial, protecții fără probă de asigurabilitate, respectiv fără evaluarea stării de sănătate;

reînnoirea contractului se poate solicita numai de către persoana asigurată, asiguratorul neavând niciun drept în acest sens;

dreptul de reziliere a contractului din partea asiguratului se poate realiza doar cu plata unor despăgubiri stipulate în contract.

Validitatea contractelor

Contractul este valid dacă:

Consimțământul pentru încheierea contractului este dat în mod legal. Părțile contractante manifestă mutual consimțământul pentru încheierea contractului în mod liber și în cunoștiință de cauză. Consimțământul poate fi expres sau tacit.

Capacitatea de a contracta este considerată ca regulă generală, excepție făcând minorii și persoanele majore sub tutelă.

Obiectul contractului trebuie clar menționat în contract pentru a beneficia de obligația de a face sau de a nu face să fie validă.

Cauza contractului

În asigurarea de viață cauza din punct de vedere a asiguratorului o reprezintă plata unui capital asigurat iar din punct de vedere a persoanei asigurate cauza este reprezentată de prima plătită. Un contract poate fi considerat nul dacă:

obiectul contractului este interzis de lege;

contractul este semnat într-o atmosferă de presiune sau violență;

există un prejudiciu cauzat uneia dintre părți;

există o fraudă.

Contractul de asigurare este valid dacă a fost semnat în condiții în care există:

bună credință atât din partea asiguratorului cât și din partea asiguratului. Asiguratorul trebuie să enunțe în mod clar și exact circumstanțele și riscurile asigurate cât și a condițiilor de plată a daunelor. Asiguratul trebuie să declare de manieră exactă starea sănătății sale spre exemplu în cazul asigurării de viață.

interesul asigurabil. Pentru a valida un contract de asigurare, asiguratul trebuie să aibă un interes asigurabil pentru un bun, spre exemplu în asigurarea de bunuri, respectiv poate suferi o pierdere financiară fie prin distrugerea bunului fie datorită faptului că este privat de avantajele conferite de utilizarea acelui bun. Această exigență permite de a elimina situațiile în care asiguratul să nu fie proprietarul casei de asigurat.

Există un interes asigurabil pentru:

viața proprie sau sănătatea proprie;

viața și sănătatea soțului/soției;

viața și sănătatea descendenților și ascendenților;

viața persoanelor care contribuie la susținerea financiară sau la educație persoanei în cauză.

Există un interes asigurabil și în cazul unei relații de

afaceri unde fiecare asociat într-o societate comercială

are un interes asigurabil reciproc. Idem și în cazul

unui creditor față de un debitorul său.

principiul indemnizării ce asigură faptul că o persoană nu poate primi în nicio situație o sumă superioară pierderii suferite. Spre exemplu un bun nu poate fi asigurat pentru o sumă mai mare decât valoarea sa reală.

Principalele clauze ale unui contract de asigurare:

documentele constitutive ale contractului;

incontestabilitatea;

perioada de așteptare;

garanția de menținere a contractului;

proprietatea;

clauza în caz de sinucidere;

avansul sau retragerea unei sume de bani;

repunerea în vigoare;

eroarea asupra vârstei sau sexului în asigurarea de

viață; transformarea contractului.

Documentele constitutive sunt reprezentate de propunerea de asigurare și contractul propriuzis și permit părților să reglementeze răspunderile fiecărei părți. Conform dreptului contractual este permisă contestarea unui contract pentru declarații false sau fraudă. În cazul asigurării de viață poate fi vorba despre vârsta sau sexul asiguratului sau despre starea de sănătate. Există totuși un termen în care asiguratorul poate contesta contractul. După depășirea acestui termen contractul devine incontestabil cu excepția cazurilor de fraudă când contractul poate fi contestat oricând. Garanția de menținere a contractului este asigurată contractelor de asigurare de viață cu valoare de răscumpărare și garantează rămânerea în vigoare contractului în cazul neplății primei de asigurare până la epuizarea valorii de răscumpărare. Proprietarul contractului de asigurare posedă toate drepturile contractuale atât timp cât persoana asigurată rămâne în viață respectiv dreptul de a desemna un beneficiar, de a schimba un beneficiar existent, de a rezilia contractul, de a alege garanțiile suplimentare etc. În caz de sinucidere a persoanei asigurate contractul devine nul dacă sinuciderea se produce într-un interval de timp mai mic decât cel stipulat în contract. Clauza de avans prevăzută în contract permite proprietarului să împrumute o anumită sumă în cazul în care în polița de asigurare s-a acumulat o valoare de răscumpărare. Avansul acordat de asigurator este purtător de dobândă. În situația în care un contract de asigurare de viață este reziliat datorită neplatei primei de asigurare există posibilitatea repunerii în vigoare dacă proprietarul contractului face această solicitare într-un interval de timp specificat în contract, dacă persoana asigurată face dovada asigurabilității dacă primele aflate în suferință sunt achitate și dacă eventualele avansuri au fost returnate.

În contractele de asigurări de viață pot surveni erori legate de vârsta persoanei asigurate sau de sexul acesteia. Aceste erori induc un calcul eronat de torificare a primei de asigurare. Această clauză contractuală permite asiguratorului să facă rectificările necesare pentru îndreptarea erorii. În funcție de evoluția nevoilor de asigurare contractul poate permite proprietarului unor contracte să solicite modificări.

Desemnarea și schimbarea beneficiarilor unui contract de asigurare.

Beneficiarul reprezintă persoana desemnatăa primi suma asigurată în contract. Beneficiarul poate fi o persoană sau un grup de persoane, o societate comercială, o organizație non-profit, o asociație, fundație sau instituție de cult.

Desemnarea beneficiarului constituie un drept al proprietarului de contract. Dacă proprietarul contractului este și persoana asigurată beneficiarul poate fi desemnat de asigurat. Dacă proprietarul nu este persoana asigurată, beneficiarul desemnat trebuie să aibă un interes de asigurabilitate în supraviețuirea persoanei asigurate. În această situație proprietarul poliței poate fi beneficiarul contractului. O companie de asigurări poate refuza încheierea asigurării dacă are dubii referitoare la existența unui interes de asigurabilitate. Beneficiarul unei polițe de asigurare nu se poate bucura de drepturile decurgând din calitatea sa decât dacă proprietarul si asiguratul au respectat clauzele contractuale în perioada de valabilitate a acestuia. Dacă de exemplu persoana asigurată a omis să declare antecedente legate de starea de sănătate sau nu a comunicat anumite rezultate ale analizelor medicale, beneficiarului i se poate refuza plata sumei asigurate.

Beneficiarul de prim ordin este persoana sau persoanele desemnate de a primi sumele asigurate în caz de deces a persoanei asigurate. În lipsa unor dispoziții contrare, beneficiarii desemnați vor primi sume egale ca valoare. Pentru a putea plăti sumele asigurate, asiguratorul solicită proprietarului să desemneze și un beneficiar de-al doilea ordin sau beneficiar subsidiar. Beneficiarul subsidiar sau beneficiarii subsidiari primesc sumele asigurate în cazul în care beneficiarul de prim ordin sau beneficiarii de prim ordin au decedat. În cazul în care beneficiarul nu este desemnat, sumele asigurate sunt plătite celor în drept respectiv succesiunii. Beneficiarii desemnați pot fi desemnați de manieră irevocabilă. În cazul în care proprietarul contractului dorește să schimbe un beneficiar irevocabil este necesar acordul scris al acestuia. În cazul în care beneficiarul este revocabil proprietarul poliței poate înlocui beneficiarul fără acordul acestuia. În mod normal în urma unui divorț soțul/soția desemnați ca beneficiari irevocabili sunt decăzuți automat din această calitate. În situația în care un beneficir nu este menționat în mod expres este considerat revocabil. Este important de menționat că orice beneficiar desemnat într-un testament este considerat ca fiind revocabil deoarece testamentul este un document ce poate fi revocat în tot timpul. De regulă în cazul desemnării unui beneficiar irevocabil se cere acordul scris al acestuia pentru acceptarea acestei calități.

În cazul în care asiguratul și beneficiarul au decedat în același timp, asiguratul este reputat ca fiind supraviețuitor și în acest caz suma asigurată va fi vârsta beneficiarului subsidiar sau în cazul în care nu există suma va fi virată succesiunii. Dacă decesul persoanei asigurate este constatat în mod clar înaintea beneficiarului atunci suma asigurată va fi virată succesiunii.

Drepturile proprietarului poliței de asigurare se manifestă prin posibilitatea acestuia de a desemna sau schimba beneficiarul contractului prin obligația de a plăti primele de asigurare, opțiune de reglementare a contractului. În cazul decesului persoanei asigurate și prin posibilitatea de a participa la beneficii (dacă este cazul). Proprietatea contractului nu are o valoare intrinsecă, valoarea sa reală este reprezentată de valoarea capitalului pe care îl reprezintă. Contractul de asigurare poate fi transmis altui proprietar cu condiția să nu fie afectate drepturile beneficiarului desemnat irevocabil. Transferul contractului se poate face numai cu acordul companiei de asigurări. În ce privește plata primei compania de asigurări oferă proprietarului posibilitatea de a alege modalitatea de plată precum și termenul, anula, lunar, semestrial, trimestrial, prin mandat poștal, prin ordin de plată bancar, numerar, la sediul agenției sau direct la agentul de asigurări.

În momentul decesului în cazul unei asigurări de viață, compania de asigurări oferă mai multe opțiuni de reglementare a contractului:

depozitul în contul beneficiarului;

opțiunea unor vărsăminte periodice determinate;

opțiunea unei rente viagere.

Unele contracte de asigurare dau proprietarului posibilitatea de a participa la beneficiile companiei. Practic beneficiul este reprezentat de returnarea unei prime excedentare datorată rezervelor matematice. Sumele rezultate pot fi plătite în cont, pot fi utilizate pentru reducerea primelor, capitalizarea sau achiziționarea de asigurări suplimentare.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Produsele de asigurare de boală sau accident

Asigurările în caz de boală sau accident sunt acoperite și de regimurile publice și de companiile private. Asigurările de boală acoperite de regimul public prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt finanțate din bugetul public prin contribuția salariaților. Datorită bugetelor publice insuficiente, lipsa fondurilor pentru sănătate determină limitarea serviciilor oferite precum și imposibilitatea acordării unor medicamentecu preț subvenționat sau a unor intervenții chirurgicale deosebite. Îmbătrânirea populației și nevoia crescândă de servicii medicale complică și mai mult finanțarea sistemului public. În această situație regimurile private sunt chemate să suplinească oferte de servicii printr-o ofertă de produse de asigurare de boală și accident. Principiile care stau la baza emisiunii de polițe de asigurare sunt:

persoana asigurată nu poate fi mai bine remunerată pe timpul perioadei de invaliditate decât în timpul perioadei active;

rambursarea cheltuielilor efectuate de asigurat nu trebuie să depășească cuantumul real al cheltuielilor angajate.

Regimul privat de asigurare de boală și accident oferă protecții de asigurare în cazul:

accidentului;

bolii;

spitalizării;

îngrijirilor medicale;

îngrijirii și intervențiilor stomatologice.

Protecțiile aferente pot fi:

plata unei indemnizații de înlocuire a venitului;

plata unei indemnizații în caz de deces sau mutilare;

rambursarea cheltuielilor medicale, chirurgicale sau

pentru îngrijiri medicale.

Indemnizațiile pentru compensarea pierderilor de venit în urma invalidității pentru o anumită perioadă cauzată de boală sau accident sunt plătite persoanei asigurate în cazul în care aceasta nu este capabilă să desfășoare activitatea remunerată anterioară producerii evenimentului asigurat. În caz de moarte accidentală suma asigurată este vărsată în conformitate cu contractul, beneficiarului desemnat sau succesiunii după caz, într-o singură tranșă. De manieră generală se înțelege prin mutilare pierderea xxxxxx unei părți a corpului cum ar fi o mână, un picior, un ochi. Suma indemnizației variază în funcție de gravitatea mutilării. Astfel pierderea xxxx a două membre antrenează plata unei indemnizații maxime. Rambursarea cheltuielilor medicale, chirurgicale și alte cheltuieli legate de tratamente au ca scop completarea protecțiilor aferente de regimurile publice. De cele mai multe ori un astfel de contract de asigurar comportă o franciză și o coplată.

Asigurarea individuală de boală și accident compensează regimul publiciar suma ce urmează a fi plătită beneficiarului este menționată în contract. Definiția menționată în poliță este foarte importantă pentru că în funcție de modul în care este definit evenimentul asigurat, beneficiarul poate sau nu să primească suma asigurată. În cazul bolii putem gasi două definiții. Prima consideră boala ca un eveniment la care primele simptome se manifestă și cauzează invaliditatea în timp ce contractul este în vigoare pe când a doua definiție consideră că boala contractată și se manifestă după emiterea contractului.

Conform primei definiții o boală contractată de persoana asigurată fără ca aceasta să fie cunoscută de către aceasta și care se manifestă după încheierea contractului de asigurare este acoperită pe când în conformitate cu a doua definiție numai bolile contractate după intrarea în vigoare a contractului sunt acoperite.

Invaliditatea totală definită deja în capitolel anterioare este acoperită în general și de sistemu public de asigurări de sănătate, sistemul privat intervenind ca al doilea plătitor.

Regăsim și definiția invalidității prezumate, considerată ca invaliditate totală și în care se consideră că invaliditatea care în urma unui accident sau a unei boli cauzează surzenie totală, pierderea vorbirii, orbirea sau pierderea a două membre.

Se poate regăsi și invaliditatea parțială ca fiind incapacitatea de a exersa unele din activitățile profesionale sau practicile curente la timp plin. În cadrul evaluării riscurilor în asigurările de boală și accident se iau în considerare:

antecedentele medicale și starea actuală de sănătate;

activitățile profesionale;

salariul sau venitul realizat.

Antecedentele medicale și natura activității profesionale determină rata primei calculată în funcție de riscuri iar salariul sau venitul determină suma de asigurat.

În domeniul considerat existp trei tipuri de contracte:

reziliabile;

cu reînnoire garantată;

nereziliabile și cu garanție de reînnoire.

În ce privește contractul reziliabil compania de asigurări își rezervă dreptul de a modifica prima și garanțiile diferite oricân d în viitor. Poate chiar refuza încheierea unui nou contract dacă reclamațiile în decursul existenței contractului sunt prea mari în raport cu previziunile.

Contractele cu reînnoire garantată oferă mai multă securitate persoanei asigurate deoarece compania de asigurări nu va putea refuza un nou contract dar poate majora prima dacă reclamațiile depășesc previziunile. Garanția de reînnoire nu se aplică dacă se descoperă că au fost făcute declarații false sau a existat o fraudă.

În cadrul contractului se regăsesc diverse opțiuni cum ar fi:

exonerarea de la plata primei în caz de invaliditate;

garanția de asigurabilitate;

prestația viageră în caz de accident;

prestația viageră în caz de boală;

returnarea primelor.

Exonerarea de pa plata primei de invaliditate se regăsește în marea majoritate a contractelor la care există garanția de reînnoire a contractului. Astfel, dacă incapacitatea asiguratului persistă mai mult de 3 la 6 luni, primele nu mai sunt exigibile. Exonerarea va dura până la sfârșitul perioadei de incapacitate sau până la expirarea contractului.

Garanția de asigurabilitate dă dreptul asiguratului de a majora protecțiile de asigurare pe tranșe fără să se țină cont de starea de sănătate sau de ocupația persoanei.

Prestația viageră în caz de accident sau boală permite persoanei asigurate să primească indemnizațiile prevăzute chiar și după expirarea contractului.

Opțiunea de returnare a primei permite asiguratului să beneficieze de a obține o rambursare a rimelor la o dată stabilită în cazul în care asiguratul nu e reclamat daune care să depășească un anumit procentaj din primele plătite într-o perioadă dată.

Asigurarea colectivă de boală și accident

În asigurarea colectivă sau de grup există un singur contract cadru între compania de asigurări și angajator.

În asigurarea de grup se au în vedere câteva principii:

salariatul trebuie să lucreze la timp plin ceea ce presupune

că starea de sănătate este bună;

salariatul nu are altă alegere decât cea oferită de regimul

colectiv;

cotizațiile trebuie reținute de către angajator direct din

salariu;

angajatorul cotizează o sumă, de regulă, egală cu jumătate

din costurile cntractului.

grupul trebuie să cuprindă un număr minim de asigurați.

O caracteristică a contractelor colective este că nu sunt solicitate analize medicale. Compania de asigurări analizează riscurile unui contract în comparație cu experiențe anterioare cu alte grupuri asemănătoare. Prima unui contract de grup nu este garantată decât pentru un an de zile. Ca și tipuri de grupuri distingem:

asociații comerciale sau profesionale;

persoană fizică autorizată;

grupuri de creanțieri.

Asigurarea colectivă subscrisă de asociații comerciale sau profesionale acoperă de regulă mai multe unități de angajatori sau mai mulți membrii ai unei organizații profesionale. Asigurarea colectivă a creanțierilor acoperă împrumutații ce au o datorie către deținătorul contractului.

Garanțiile oferite de un contract de asigurări colective de boală și accident pot fi:

garanția de deces sau de mutilare din accident;

garanția unei indemnizații de scurtă durată;

garanția unei indemnizații în caz de invaliditate de lungă

durată;

garanția complementară de asigurare de boală;

garanția de asigurare dentară.

Garanția în caz de deces sau de mutilare prin accident este similară celei întâlnite în asigurarea individuală. Indemnizația de scurtă durată este plătită în caz de accident sau boală ce face ca persoana asigurată să fie declarată invalidă pentru o perioadă în general mai mică de 2 ani. Indemnizația de lungă durată este plătită asiguratului declarat invalid pentru o perioadă mai lungă de 2 ani și până la vârsta de 65 de ani.

Garanția complementară completează regimurile publice în caz de spitalizare și de boală. Ea prevede rambursarea cheltuielilor efectuate de către persoana asigurată pentru tratamente și îngrijire medicală neacoperite de asigurarea publică recte neacoperite de Casa Națională de Sănătate. În ce privețte asigurarea dentară permite rambursarea cheltuielilor legate de îngrijirile stomatologice cu excepția:

tratamentele acoperite de alte regimuri de asigurări;

tratamentele stomatologice de ordin estetic;

toate cheltuielile ce exced cheltuielile normale și

rezonabile.

Un tablou al pieței autohtine în 2012, 2013 este pezentat în Anexa nr. xxxxxxxxxx

Asigurarea locuințelor

Din punct de vedere al patrimoniului familial locuibilă reprezintă cea mai mare parte și este firesc și normal ca să existe o protecție de asigurare a locuinței. Legea asigurării obligatorii a locuinței prevede obligativitatea asigurării celor peste 8 milioane de locuințe din România. Prin lege s-a stabilit ca nivelul de primă să fie de 20 de euro pentru o protecție de 20.000 euro.

În opinia mea legea transferă responsabilitatea statului în caz de xxxxx mai ales inundații, în sarcina proprietarilor prima calculată ținând seama de riscurile asociate celor peste 8 milioane de locuințe este mult prea mare, legea nefăcând dovada moduluid e calcul al primei. S-a născut astfel o piață potențială pentru campaniile de asigurări private. În plus asigurarea este individuală legea nefăcând referire la modul de asigurare a locuințelor în xxxxxx respectiv a blocurilor de locuințe administrate în regim asociativ. Fixarea primei și a capitalului asigurat prin lege fără să se țină cont de zona de seismicitate sau de frecvența inundațiilor contravine principiilor de bază în asigurarea de bunuri și a riscurilor asociate.

Asigurarea locuinței reprezintă o înțelegere între proprietar și asigurator concretizată într-un contract de asigurare bazat pe declarația asiguratului prin care pe baza unei prime plătite de acesta se angajează să plătească o despăgubire până la concurența unei sume stipulate în contract.

Compania de asigurări nu asigură în mod neapărat toate bunurile pentru orice risc. Există clauze și excluderi pentru care asiguratorul nu-și asumă sarcina compensării valorii acestora.

În România activitatea de asigurare este o activitate reglementată și supravegheată de organisme special constituite prin lege.

Asigurarea locuințelor și a bunurilor ce o compun sde concretizează în polița de asigurare în care sunt menționate garanțiile oferite de asigurator. Ca și structură putem identifica mai multe garanții oferite:

În formula asigurărilor multirisc putem regăsi:

Condițiile particulare pot apărea în cadrul contractului. De manieră generală ele sunt:

numele și adresa asiguratului;

adresa unde sunt situate bunurile;

durata contractului;

protecțiile rezultate din asigurările obligatorii;

numele și adresa beneficiarului;

protecțiile oferite;

franciza dacă există și cuantumul ei;

prima de asigurare.

Garanțiile prevăzute în contract pot fi:

suma asigurată;

clădirea de locuit;

dependințe;

bunurile mobile (conținutul locuinței);

garanții complementare.

Garanția pentru clădirea de locuit acoperă casa sau apartamentul și alte bunuri ce pot fi:

anexe în contact cu locuința;

piscină exterioară;

alte materiale exterioare permanent instalate;

garaj sau adăpost pentru mașină;

materialele și furniturile destinate reparării locuinței și

anexele până la o limită procentuală din valoarea locuinței;

pentru asigurările multirisc, arborii și arbuștii, peluzele,

plantele până la o limită procentuală din valoarea locuinței.

În polițele de asigurare bunurile se definesc ca fiind bunuri transparitabile și care pot fi înlocuite. O sumă mică este stipulată în contract, acoperind totalitatea bunurilor:

bunurile mobile ce sunt în proprietatea asiguratului și care

se regăsesc în mod normal într-o locuință;

cărți, echipamente și instrumente asigurate numai până la

o anumită sumă și care rămân asigurate numai pe timpul cât se găsesc în locuință;

fotoliile rulante, echipamentele de grădină etc.;

dacă locuința este închiriată pot fi asigurate bunurile

chiriașilor.

De regulă în contract sunt menționate bunurile ce nu pot fi asigurate. În contractele multirisc pot fi prevăzute garanții de răspundere civilă prin care asiguratorul se obligă să plătească ansamblul consecințelor pecuniare legate de responsabilitatea civilă a asiguratului față de terți. Garanția nu acoperă sumele ți daunele legate de amenzi, penalități, daune pozitive sau exemplare:

responsabilitățile civile ținând de viața privată acoperă consecințele pecuniare provenind din daune corporale, daune materiale sau privarea de utilizare cauzate în mod involuntar unui terț;

responsabilitatea locativă acoperă responsabilitatea civilă survenite datorită producerii unui incendiu, explozii, inundații, dacă persoana asigurată este vinovată cu titlul de locatar și de utilizator;

responsabilitatea patronală acoperă daunele cauzate în mod involuntar angajaților și care privesc daune corporale provocate în timpul exercitării activităților specifice prin evenimente legate de daune provocate clădirii (cutremure, incendii, inundații etc.).

Riscurile acoperite de o poliță de asigurare multirisc poate acoperi daunele cauzate de:

incendiu și fulgere;

explozii;

fumul cauzat de defectarea unui aparat de încălzit sau alt

aparat menajer;

șocurile exterioare cauzate de obiecte căzute pe clădire;

șocurile cauzate de automobile sau aeronave;

vandalismul. În general asiguratorul nu acoperă riscurile

de vandalism dacă locuința nu este utilizată sau este în construcție.

inundații datorate accidentelor unor conducte de apă din

sistemul public sau casnic, vapori de apă din instalații de încălzire etc. ;

înghețul instalațiilor de încălzire, sanitare, instalații de

climatizare;

penetrarea apei printr-o spărtură, fisură survenită

accidental;

grindină sau vânt puternic cu excepția daunelor pricinuite

de greutatea stratului de zăpadă acumulat pe acoperiș;

furtul sau tentativa de furt cu excepția furtului efectuat de

un membru al familiei sau un chiriaș.

Excluderile menționate într-un contract reprezintă riscurile neacoperite de către polița de asigurare. Printre acestea se regăsesc daunele provocate de:

evenimentele petrecute într-o locuință vacantă mai mult

de 30 de zile;

consecințele unui accident nuclear sau daunele survenite

consecință a infestării cu substanțe radioactive;

consecințele unei invazii, război, insurecții, rebeliuni,

revoluții sau terorism;

construcții sau modificări ale construcției neautorizate de

către autoritatea în materie;

consecințele directe ale unor dispoziții legale privind

demolarea, reparații sau lucrări de repunere în stare după modificări neautorizate;

bunurile deținute ilegal;

bunurile sechestrate sau confiscate;

produse în mod intenționat de către asigurat sau fraudă.

Asigurările Auto

În domeniul asigurărilor auto legislația națională prevede obligativitatea încheierii unei polițe asigurate de răspundere civilă. Ca și celelalte tipuri de asigurări, domeniul asigurărilor auto este strict reglementat și supravegheat dar rămâne în totalitate la dispoziția companiilor de asigurări private. Din păcate, în România nu există un sistem public de asigurări auto, sistem care ar putea garanta un nivel al primei mai scăzut precum și indemnizarea victimelor unor accidente de circulație, fie că sunt pietoni sau conducători auto sau pasageri.

Regimurile private de asigurări auto protejează individul contra pierderilor materiale cauzate de accidentele de automobil. În general polița de asigurare auto cuprinde:

Natura și întinderea poliței de asigurare în ceea ce

privește:

Răspunderea civilă:

excluderile;

garanțiile subsidiare;

angajamentele financiare.

Daunele pricinuite automobilului:

franciza;

excluziunile;

garanțiile subsidiare.

Dispozițiile diverse.

Dispoziții generale.

Clauze și garanții suplimentare.

Asigurarea auto de răspundere civilă protejează persoana asigurată contra consecințelor precuniare ale responsabilității civile decurgând din faptul de a fi proprietar în cazul utilizării sau conducerii automobiluluiasigurat. Asigurarea acoperă daunele corporale sau materiale suferite de către un terț în cazul producerii evenimentului asigurat. O simplă neglijență este suficientă pentru a xxxxxx responsabilă de daunele produse prin utilizarea autovehicului. Persoana asigurată poate fi persoana desemnată în polița de asigurare sau orice persoană care conduce respectivul automobil. Excluziunile menționate în poliță fac referire la toate daunele corporale acoperite de alte regimuri de asigurări publice sau private. Garanțiile subsidiare reprezintă angajamentul asiguratorului de a servi interesele persoanei asigurate în momentul prezentării solicitărilor de daune. Asiguratorul protejează asiguratul contra daunelor ocazionale cauzate vehicolului asigurat, echipamentelor și accesoriilor. Riscurile asigurate sunt:

coliziuni sau răsturnări;

accident fără coliziune;

riscuri specifice.

Din categoria accidentelor fără coliziune se regăsesc:

incendiu;

fulgerul;

furtul și tentativa de furt;

exploziile;

inundațiile;

mișcările populare;

furtunile și vânturile puternice;

grindina;

cutremurul.

Printre excluziuni regăsim daunele rezultate ca urmare a uzurii normale sau defecțiunilor cauzate de lipsa lucrărilor de întreținere.

În majoritatea polițelor de asigurare auto se regăsesc și condițiile speciale impuse asiguraților. Istoricul reclamațiilor și a încălcărilor al codului rutier de către conducătorul auto, reprezintă un factor ce poate determina „scoringul” pe care compania de asigurări îl acordă persoanei asigurate. Încă la început, în România comportametul la volan al persoanei asigurate trebuie luat în calculul riscului și respectiv a primei de asigurare. Calculul primei funcție de comportamentul la volan are menirea de a tempera conducerea imprudentă și agresivă a conducătorului auto. Bonificațiile acordate de către asigurator pentru comportament corect la volan și pentru lipsa reclamațiilor poate stimula reducerea accidentelor și implicit a primelor de asigurare atât pentru polițele RCA cât și pentru polițele tip CASCO.

Dintre tipurile de asigurări descrise nu toate se regăsesc încă pe piața românească la nivelul anului 2015, în special asigurările destinate IMM-urilor și sectorului de business.

Toate serviciile financiare în domeniul asigurărilor sunt prestate de către societăți de asigurări organizate ca și societăți pe acțiuni, fie că sunt societăți publice, cotate pe diverse burse, fie sunt socități închise.

Un segment foarte important pe piața globală de asigurări este deservit de către societățile de asigurări mutuale.

Societățile Mutuale de Asigurări

În prezent, în România, deși legea asigurărilorprevede posibilitatea de a înființa societăți de asigurare organizate ca societăți mutuale, nimeni nu a avut inițiativa de a continua tradiția începută la Brașov în acest domeniu.

În Europa numărul cel mai mare de societăți de asigurare mutuale se găsesc în Germania, Franța, Spania, Belgia și Elveția. Industria asigurărilor aparține în proporție de peste 60% societăților mutuale de asigurări.

Statele Unite și Canada reprezintă însă adevăratul bastion al mutualelor cu un număr impresionant de contracte de asigurări și o istorie ce începe în 1752 .

Dintre țările nou intrate în spațiul european doar Ungaria și mai timid Polonia au reușit să intre în rândul membrilor AMICE (asociația mutualelor de asigurări din Europa)

Definiție: Mutuala de asigurări este o societate care est

este proprietatea colectivă a membrilor săi și care acționeazăîn interesul acestora.

Societatea mutuală nu are acțiuni și nici acționari și este proprietatea deținătorior de contracte de asigurare. Datorită structurii sale nu poate fi cotată la bursăși deci nu poate face obiectul unei cumpărări ostile din partea concurenței și nici nu are de suferit în timpul crizelor economice la fel ca si societățile pe acțiuni cotate. Caracteristica de bază a mutualelor este profilul profund social.

Ca și societari asigurați, membrii unei societăți de asigurare mutuală condiționează politica companiei în mod direct și indirect. Astfel această implicare permite crearea unui echilibru între tendința de maximizare a beneficiilor și dorința de a putea furniza servicii de înaltă calitate.

Proprietatea societarilor este cu atât mai mult pusăîn valoare în acest caz, ei beneficiând în majoritatea cazurilor de egalitate de tratament.

Efortul de transparență vis-a-vis de societari, competitivitatea și viziunea pe termen lung sunt punctele forte ce permit oferirea societarilor de prestații și servicii de calitate la cel mai bun preț.

Dat fiind ca societățile de asigurare mutuală nu sunt supuse presiunii acționarilor de a plăti dividende, investițiile financiare și o gestiune pe termen lung duc spre o rentabilitate durabilă și loialitatea societarilor.

Dovada o reprezintă faptul că majoritatea mutualelor rezistă de zeci chiar sute de ani. În loc de a căuta un beneficiu pe termen scurt, munca este bazată pe alte principii cum ar fi etica, democrația și participarea activă a societarilor la viață societățiilor de asigurare mutuală. Aceasta se regăsește atât în gestiune cât și în crearea de noi produse.

II. Forța structurii juridice mutuale

1. O specificitate juridică unică

Scopul final al unei societăți mutuale de asigurări este de a oferi cel mai bun randament și cele mai bune servicii posibile societarilor. Această particularitate reprezintă un avantaj potențial pe care asigurătorii mutuali au construit forța și puterea societăților lor.

Societățile de asigurare mutuală nu au acționari, prin urmare nici capital social.

nu au necesitatea imperativă de a urmării cotația bursei și nici nu evaluează în permanență returul investiției;

această caracteristică, combinată în anumite cazuri cu distribuția fără intermediari, permite societăților de asigurare mutual, fie de a propune garanții de asigurare foarte competitive cu un excelent raport calitate/preț, fie de a redistribui profitul către societari sub formă de ,,restituiri”.

Într-o societate de asigurare mutuală, societarul cumulează dubla calitate de asigurat individual și asigurător colectiv. Această caracteristică de bază permite eradicarea conflictelor ce se ivesc în mod curent în cazul altor forme de societăți.

Clienți/Acționari

Într-o societate de asigurări mutuale, cele două grupe sunt

confundate. Luarea deciziilor și arbitrajul se efectuează

natural fără a fi nevoit de a allege (o adevărată dilemă

pentru celelalte forme de societăți) între a servi clientul

sau a servi acționarul.

Administrarea Societății

Administratorii societății de asigurare mutuală sunt supuși unei presiuni mai mici și pot să se concentreze asupra satisfacerii nevoilor societarilor. În plus, structura societății mutuale, face ca societarii să controleze administratorii (participând direct la Consiliul de administrație sau alegând administratorii). Administratorii sunt responsabili de actele lor, conform legislației în vigoare dar au și responsabilitatea morală vis-a-vis de societarii care i-au numit.

Un model de companie luat din istorie, azi mai actual ca niciodată

Idealul de solidaritate stă la originea creației structurilor de asigurare în general și în special în asigurarea mutuală. Principiul ramâne intact până în prezent.

Structura mutualistă, urmare a crizei financiare și economice din S.U.A și Europa, apare ca o alternativă corectă și aducătoare de noi valori.

Despre societar

Într-o societate de asigurări mutuale, societarul are cu societatea mai mult decât o simplă relație bazată pe o tranzacție comercială. El este în același timp proprietar și beneficiar al servicilor oferite.

Societarul prin dreptul sau de vot poate să se implice real în viața societății de asigurare mutuală și în luare deciziilor strategice.

Societatea cultivă și încurajează dreptul la exprimare. În timp ce alte forme de societăți cheltuiesc sume considerabile pe sondaje și studii asigurătorii mutuali au acces la informații similare organizând dialogul cu societarii lor.

Astfel, societarul:

are un sentiment de apartenență (nu este țintă, este inimă);

propune noi produse și garanții în funcție de nevoile sale;

alertează sistematic și anticipativ evenimentele disfuncționale;

este ambasadorul societății de asigurări mutuale.

OPORTUNITĂȚI

Prima oportunitate: Piața asigurărilor continuă să fie o piața în expansiune.

Universul riscurilor este în expansiune. Materia primă pentru dezvoltarea industriei asigurărilor este prezentă și abundentă : noile activități economice, tehnologii, globalizarea, sunt sinonime ale noilor riscuri pentru viitor devenind deasemenea oportunități ale industriei asigurărilor.

Noile piețe strategice sunt în totală concordanță cu obiectivul mutualitatii.

A doua oportunitate: Distincția dintre ideal și instrument.

O societate de asigurare mutuală trebuie să utilizeze toate instrumentele moderne de management și comunicare într-o optică 100% societară. Acest lucru nu exclude generarea profitului ci exclude generarea profitului pentru profit cu toate costurile.

Societățile de asigurare mutuală trebuie să fie în fruntea progresului :

Fixând obiective foarte precise ;

Utilizând arsenalul planificării strategice;

Acceptând și căutând aprecierea agențiilor de

evaluare (financiare și etice);

Recurgând la mijloace moderne de gestiune și

comunicare cum ar ficentre de apel și internet.

A treia oportunitate este investiția în relațiile cu societarii.

O altă oportunitate pentru asigurătorii mutuali constăîn investiția, sau în unele cazuri reinvestiția, în relația cu societarii:

Prin dialog;

Prin prevenire și întrajutorare;

Prin partajul beneficiilor;

Prin aportul de servicii anexe;

Prin serviciul de gestiune mai performant al daunelor.

A patra oportunitate : Necesitatea imperativă de a comunica.

Trebuie cunoscute cât mai bine valorile și practicile mutuale interne (față de angajați și membri), dar și externe față de autoritățile publice, față de jurnaliști, analiști financiari, etc.

În Europa, USA și Canada, pe lângă societăți mutuale care reunesc medici, avocați, fermieri, funcționari publici, uniuni de spitale, regiuni și provincii sau cantoane, existăși societăți de asigurare care grupează consilii municipale.

În cazul Consiliilor Municipale și al Primăriilor se are în vedere asigurarea patrimoniului imobiliar, al bunurilor și mijloacelor auto și utilajelor aflate în proprietate sau ale regiilor din subordine precum și asigurarea corpului de funcționari publici salariați ai Primăriilor prin intermediul contractelor de asigurări de grup (viață, sănătate,accidente,boli profesionale,pensii facultative).

Principalul avantaj îl reprezintă faptul căîn dubla calitate de societar mutualist și beneficiar al polițelor de asigurare poate găsi calea optimăîntre prima de asigurare și nivelul de profit dorit.

Viitorul societăților mutuale este confirmat de recenta criză financiarăși economică mondială care va impune un sistem diferit față de perioada precedentă,un sistem mai aproape de stat și de structurile locale,mai echitabil și mai stabil.

O componentă importantă în cazul persoanelor ce dețin părți sociale într-o societate cu răspundere limitată sau acțiuniîntr-o societate pe acțiuni cu un număr mic de acționari, respectiv o societate închisă, este Convenția între asociați/acționari.

Convenția între asociați/acționari

Convenția între asociați/acționari reprezintă un contract civil. Întreprinderea vizată este o IMM. Într-o astfel de întreprindere investiția asociaților/acționarilor nu reprezintă numai un plasament ci, de cele mai m ulte ori, reprezintă chiar locul de muncă și impicit sursa principală a venitului personal și familial. O astfel de convenție reprezintă un document juridic facultativ. Contractul de societate și statutul reglementează modul de administrare și funcționare, convenția având principalul rol de a prevedea modul de a rezolva în mod satisfăcător diferitele situații ce pot surveni între asociați/acționari respectiv în cazul unui deces, a pensionării, retragerii unuia sau mai multor asociați/acționari, în cazul invalidității unui asociat/acționar care își desfășoară activitatea în cadrul firmei, sau în cazul izbucnirii unui conflict. Necesitatea unei Convenții rezidă în faptul că un astfel de document permite de a stabili în momentul constituirii societății, când armonia domnește între asociați/acționari, un regulament eficace de reglementare a viitoarelor conflicte posibile precum și a modului de soluționare. Este primordial necesar ca acest contract civil să se negocieze liber între asociați/acționariîn mod liber și mai ales cu condiția ca asociații/acționarii majoritari să nu-și impună prin forță punctul lor de vedere. Regula ce guvernează un astfel de contract permite asociatului/acționarului ce se consideră lezat de a cere anularea unei clauze abuzive sau incomprehensibile. Acest recurs va fi acceptat în situația în care clauza în chestiune este considerată abuzivă de orice persoană rezonabilă sau dacă clauza respectivă impune obligații prea mari asociaților/acționarilor. Dacă acționarul majoritar se obligă să redacteze respectiva convenție, este primordial necesar să se asigure și participarea asociaților/acționarilor minoritari la redactare. Obiectivele convenției sunt atinse dacă în cazul unui conflict permit stingerea conflictului oferind și mijloacele pentru soluționare . Convenția completează statutul și Contractul de societate și pentru a fi eficace trebuie să răspundă de manieră precisă nevoilor asociaților/acționarilor.

Obiectivele vizate de către Conveția între asociați/acționari sunt:

menținerea deținerilor proporționale inițiale între asociați/acționari;

menținerea caracterului închis al societății comerciale

restrângerea drepturilor de transfer al părților sociale sau al acțiunilor;

crearea posibilității de înstrăinare ale părților sociale sau ale acțiunilor;

protejarea acționarilor minoritari contra abuzurilor acționarilor majoritari;

definirea rolului asociaților/acționarilor în administrarea și finanțarea companiei;

determinarea modului de retragere monetară putând fi făcută de asociați/acționari;

prevederea soluțiilor în caz de conflict referitor la administrarea și finanțarea companiei.

Aceste obiective pot fi acoperite de către convenția de vânzare-cumpărare sau prin clauze de administrare sau de către convenția unanimă a acționarilor.

Convenția de vânzare-cumpărare vizează în principal obiectivele legate de transferul și înstrăinarea părților sociale/acțiunilor și cuprinde:

dreptul de prexxxxx și dreptul primului refuz;

oferta obligatorie;

clauze de diferend;

clauza de evaluare;

condițiile de plată;

clauza de asigurare;

clauza de protecție;

clauza de răscumpărare de către companie;

clauze de depozitare;

clauze penale.

Dreptul primului refuz este o clauză obligând asociatul/acționarul doritor să-și vândă părțile sociale/acțiunile să ofere în primul rând asociaților/acționarilor titlurile deținute. Această clauză permite restrângerea posibilității pătrunderii unor terți în companie. Este posibil să se prevadă că părțile sociale/acțiunile trebuie achiziționate de către asociați/acționari proporțional cu deținerile inițiale anterioare ofertei. În lipsa unei astfel de clauze un asociat/acționar ar putea crește procentajul său de deținere și ar putea deveni acționar majoritar. Condițiile de exercitare sau neexercitare a acestei clauze nu trebuie să împiedice sistematic asociatul/acționarul ce dorește să-și vândă participația unui terț. Această clauză nu oferă celorlalți asociați/acționari un drept de proprietate asupra titlurilor disponibile a fi cesionate sau un drept absolut de cumpărare ci o opțiune de disponibilă de cumpărare.

Ofertă obligatorieare ca scop obligarea asociatului/acționarului de a oferi titlurile deținute către ceilalți deținători în situația specială a:

decesului;

pensionării/retragerii.

Decesul asociatului/acționarului este principala situație în care așa zisa ”ofertă obligatorie” își produce efectul. În această situație titlurile deținute fac parte din patrimoniul succesoral al defunctului, moștenitorii devenind astfel proprietarii părților sociale/ acțiunilor. Clauza de ”ofertă obligatorie” vizează deci a permite acționarilor supraviețuitori de manieră irevocabilă titlurile persoanei decedate. Clauza trebuie redactată de maniera în care fiecare asociat/acționar acceptă să vândă părțile sociale/acțiunile deținute celorlalți asociați/acționari iar aceștia acceptă să cumpere în cazul în care survine decesul proprietarului. În acest fel se evită pătrunderea moștenitorilor sau a altor persoane în companie. Moștenitorii vor dispune de sumele rezultate din vânzarea-cumpărarea titlurilor. În fond clauza de ”ofertă obligatorie” reprezintă o promisiune de vânzare-cumpărare făcută reciproc a cărei executare este supusă aceleiași clauze suspensive rspectiv decesul. Promisiunea de vânzare și promisiunea de cumpărare fiind făcute irevocabil leagă asociații/acționarii precum și moștenitorii acestora. Este vorba de angajamentul mutual de vânzare-cumpărare concluzionat în momentul semnării convenției și care va deveni obligatoriu în momentul decesului asociatului/acționarului. Angajamentele sunt deci contractate în timpul vieții, decesul fiind momentul în care aceste angajamente au efect. În acest fel la decesul unui asociat/ acționar, moștenitorii sau reprezentanții legali nu au altă alegere decât de a proceda la vânzarea părților sociale/acțiunilor defunctului către asociații, acționarii supraviețuitori care au obligația să cumpere.

Acest angajament reciproc are ca finalitate protejarea acționarilor supraviețuitori contra prezenței moștenitorilor legali în cadrul societății comerciale precum și administrării acesteia. În același timp acest angajament garantează moștenitorilor sau reprezentanților legali ai asociatului/acționarului decedat posibilitatea de a încasa contravaloarea părților sociale/acțiunilor la un preț predeterminat agreat și de defunct. Este cunoscut faptul ca în cazul unei societăți comerciale închise și mai ales în cazul unui asociat/acționar minoritar vânzarea titlurilor la un preț corect poate reprezenta o problemă greu de rezolvat. În cazul vânzării părților sociale/acțiunilor există posibilitatea ca din punct de vedere fiscal să existe repercursiuni și impozite de plătit asupra câștigului în capital. Dat fiind faptul că legislația fiscală se modifică continuu, elementele de planificare fiscală succesorală trebuie apreciate și aplicate în funcție de prevederile Codului Fiscal în momentul decesului.

Este posibil ca într-un viitor foarte apropiat legislația fiscală în România să se apropie de cea a țărilor dezvoltate din U.E. și în acel moment se va putea discuta despre valoarea de piață a părților sociale/acțiunilor, despre dividendele prezumate în cazul acțiunilor, despre deduceri asupra câștigului în capital sau a pierderilor deductibile etc.

Retragerea/ pensionarea poate depinde de voința proprie a asociatului/acționarului sau de cauze independente de voința acestuia. Aceste situații ce pot conduce la pensionarea sau retragerea din afaceri a unui asociat/acționar trebuie precizate în mod clar în cadrul Convenției. Printre cauzele posibile pot fi:

incapacitatea fizică sau metală permanentă a asociatului;

falimentul asociatului/acționarului;

fraude comise de către asociat/acționar contra companiei;

încetarea activității în cadrul companiei;

pensionarea;

concurența neloială față de companie.

Unele din aceste cauze au caracter penal cum sunt fraudele. Scopul vizat îl reprezintă faptul că în situațiile menționate asociatul/acționarul în cauză să fie obligat să-și înstrăineze titlurile deținute în favoarea celorlalți asociați/acționari. În cazul în care asociatul majoritar se retrage din afacere și dorește să vândă unui terț iar asociații minoritari nu doresc să cumpere se poate prevedea ca acești asociați/acționari minoritari să poată vinde titlurile deținute aceluiași terț care ar putea deveni viitorulasociat/acționar majoritar, situație în care viitorul companiei poate fi greu de anticipat.

Clauza de diferend se referă la situația în care între doi asociați/acționari există un diferend ce poate fi reglat prin vânzarea/cumpărarea părților sociale/acțiunilor deținute de unul dintre ei către celălalt. Astfel dacă unul dintre asociați/acționari dorește să cumpere titlurile celuilalt partener la un preț ridicol de mic să fie obligat să vândă propriile sale titluri la același preț partenerului său cu care se află în diferend în cazul în care acesta din urmă refuză oferta. Această clauză poate fi periculoasă în cazul în care există mai mulți asociați/acționari. În această situație asociatul/acționarul cumpărător poate fi obligat să cumpere părțile sociale/acțiunile celorlalți putând antrena sume considerabil de mari. Prezenta clauză are ca prim efect împiedicarea asociatului/acționarului doritor să cumpere și fără o ofertă sub prețul corect și rezonabil.

Clauza de evaluare este una dintre cele mai importante clauze datorită faptului cădetermină prețul de vânzare a părților sociale/acțiunilor în mod echitabil și corect. Pentru ca această clauză să fie eficace este necesar ca metoda de evaluare a părților sociale/ acțiunilor să fie o metodă rapidă și eficace și stabilită de comun acord de către parteneri în cadrul convenției. Există mai multe metode de avluare, unele empirice sau convenționale sau chiar metoda evaluării contabile. Este important ca valoarea părților sociale/acțiunilor să fie determinată și actualizată în fiecare an. Pentru a fi echitabilă valoarea titlurilor trebuie stabilită ținând cont și de faptul că asociatul/acționarul vânzător va avea de suportat anumite sarcini fiscale și în acest sens valoarea titlurilor trebuie să conțină o compensare convenită de parteneri.

Condițiile de plată trebuie să stabilească în cazul vânzării unor titluri modul în care se va face plata, intervalul de timp în care vor fi efectuate plățile și eventual graficul plăților pentru a reduce importul fiscal. Astfel se poate conveni ca plata să se execute pe mai mulți ani caz în care trebuie prevăzute și dobânzi compensatoare care să acopere măcar inflația. Pentru cumpărători eșalonarea plăților reprezintă un avantaj în cazul în care valoarea părților sociale/acțiunilor reprezintă o valoare importantă.

Clauza de asigurare prevede posibilitatea pentru asociați/acționari să subscrie o asigurare de viață și/sau de invaliditate care să permită finanțarea cumpărării părților sociale/ acțiunilor în cazul decesului sau invalidității permanente a uneia dintre asociați/acționari. În cazul poliței de asigurare beneficiarul/beneficiarii poate fi societatea comercială sau asociații/acționarii. Această asigurare trebuie să facă parte din startegia de planificare financiară personală a oricărui asociat/acționar într-o societate comercială. Foarte puțin folosită în România ca element de planificare financiară, asigurarea de business poate deveni o metodă eficace în finanțarea cumpărării de părți sociale/acțiuni între parteneri. Capitalul asigurat nu trebuie luat în considerare în calculul valorii titlurilor. Din contră, valoarea de răscumpărare existentă în cazul unei polițe de asigurare de viață de tip Unit-Link trebuie să fie luată în considerare în cazul evaluării părților sociale/ acțiunilor.

Clauza de protecție permite asociaților/acționarilor ce se retrag din societate să fie descărcați de orice angajament financiar lăsat în numele societății iar asociaților/acționarilor rămași să se asigure de faptul că toate informațiile și tranzacțiile companiei vor rămâne confidențiale.

Clauza de cumpărare de către companie poate prevedea ca în cazul în care un asociat/acționar se retrage din companie, partea sa de părți sociale/acțiuni să fie răscumpărate de către companie în conformitate cu clauzele stipulate în convenție. Clauzele trebuie să stabilească în mod precis cum se inițiază această clauză și de către cine astfel încât importul fiscal să fie minim și echitabil pentru toți partenerii.

Clauza de depozitare se referă la faptul că în cazul acțiunilor să existe un terț care să îndeplinească, în conformitate cu legea, activitatea de depozitare al acțiunilor. Astfel procesul de vânzare/cumpărare se poate realiza fără greutăți suplimentare legate de diferendele posibile între proprietari.

Clauzele penale au ca scop penalizarea asociatului/acționarului care în anumite circumstanțe încalcă clauza de confidențialitate sau de concurență neloială sau se face vinovat de fraudă. În astfel de cazuri convenția poate prevedea că asociatul/acționarul vizat trebuie în mod obligatoriu să vândă partea sa de părți sociale/ acțiuni. Prețul titlurilor în acest caz va fi mai mic decât în celelalte cazuri pentru a descuraja partenerii să comită astfel de abateri. Această clauză nu poate împiedica societatea sau ceilalți asociați/acționari să se adreseze instanței.

Convenția între asociați/acționari trebuie să aibă prioritate asupra statutului în cazuri de incompatibilitate. Clauza de modificare trebuie să precizeze în mod clar modul în care convenția poate fi modificată sau amendată. În caz de diferend asociații/acționarii pot apela la un mediator înainte de a se adresa justiției. În afară de capitalul inițial, în cursul exploatării societății comerciale poate apare necesitatea unui aport suplimentar de capital. O clauză de finanțare poate prevedea că orice aport la capital să se facă de către fiecare partener proporțional cu deținerile inițiale și că orice aport suplimentar să fie considerat ca un împrumut acordat de către asociat/acționar către societate iar acest împrumut să fie purtătyor de dobândă. În cazul acționarilor există și posibilitatea emiterii de acțiuni fără drept de vot dar cu drept de dividend. Convenția reprezintă un mijloc eficace pentru reglarea eventualelor diferende între asociați/acționari dar și un mijloc foarte eficace de planificare financiară personală în cazul persoanei ce își desfășoară activitatea în cadrul unei IMM deținând și calitatea de asociat/acționar. Asigurările de viață controlate de către societate și în care societatea este beneficiară permite finanțarea cumpărării părților sociale/ acțiunilor rămase în urma decesului, succesiunea partenerului decedat primește contravaloarea părților sociale/ acțiunilor la un preț corect iar importul fiscal este diminuat deoarece o parte din primele de asigurare plătite de societatea comercială către angajații săi pot fi deductibile. În situația în care asociații/acționarii subscriu polițe de asigurare unii pentru ceilalți unde fiecare dintre perteneri este contractant și beneficiar dar și persoană asigurată primele de asigurare plătite de fiecare dintre ei trebuie să țină cont de starea de sănătate, vârstă și antecedentele fiecăruia dintre parteneri.

Pentru fiecare dintre parteneri asigurarea în caz de invaliditate permite retragerea din activitate în condițiile în care există resurse financiare rezonabile care să permită un nivel de viață confortabil.

Mandatul în caz de inaptitudine/incapacitate

(DIN PARTEA A DOUA)

Mandatul în caz de inaptitudine face parte din regimul de protecție privată. Mandatul în caz de inaptitudine este un contract prin care mandatul acordă mandatarului puterea de a acționa în numele său pentru toate actele pe care mandatarul le va considera necesare inclusiv protecția persoanei și administrarea bunurilor mandantului în situația în care intervine inaptitudinea, incapacitatea acestuia.

Mandatul în caz de inaptitudine este deci mijlocul prin care se poate evita deschiderea unui regim de protecție, respectiv tutela xxxxx sau consilierea, protejând în același timp drepturile persoanei substituindu-l un reprezentant ales. În acest caz putem discuta despre un regim de protecție privat.

În principiu mandatul previzionalîn caz de inaptitudine /incapacitate trebuie să respecte una din cele două forme:

mandatul sub formă notarială;

mandatul în prezența a doi martori.

Mandatul în caz de inaptitudine sub formă notarială prezintă următoarele avantaje:

act autentificat;

nu există necesitatea unui martor;

capacitatea mandantului este verificată;

conservat în mod securitar;

în general mai complet și explicit în ceea ce privește

descrierea puterilor acordate mandatarului.

Inconvenientul este reprezentat de faptul că există cheltuieli de onorariu.

Mandatul semnat în prezența a doi martori are următoarele avantaje:

există doi martori care nu au nici un interes în semnarea

actului;

martorii trebuie să constate aptitudinea mandantului de a

acționa în deplinătatea facultăților fizice și mentale;

este mai simplu;

în general fără costuri;

mandatul poate fi scris de un terț, dactilografiat sau tip

formular.

Inconvenientele sunt:

termeni foarte generali relativ la puterilr de administrare

ce necesită cunoștințe juridice din partea mandatarului și a gterților;

poate fi distrus sau pierdut;

unul dintre martori poate fi ținut să ateste aptitudinile

mandantului la semnarea mandatului.

Mandantul are latitudinea de a decide asupra conținutului mandatului:

mandatul poate fi special pentru un caz particular ca spre

exemplu un mandat bancar;

mandatul poate fi general pentru toate activitățile

mandatate.

Pentru ca mandatul în caz de inaptitudine/incapacitate să fie complet ar trebui să conțină următoarele clauze:

protecția mandatului – clauze care să prevadă

eventualitatea în care mandantul nu mai este capabil să aibă grijă de sine însăși, mandatarul fiind mandatat să asigure protecția și îngrijirea persoanei;

administrarea bunurilor mandantului – clauză ce acordă

mandatarului o procură generală în administrarea și gestiunea bunurilor mobile și imobile ale mandantului;

consimțământul pentru îngrijire – clauză ce acordă

mandatarului puterea de a consimți asupra tratamentelor și îngrijirii mandantului a cărui stare de sănătate este pusă în pericol indiferent de natură;

supravegherea bunăstării morale și materiale a mandantului – clauză ce autorizează mandatarul de a îndepini orice acțiune care să vizeze satisfacerea necesităților vieții cotidiene a mandantului.

Mandatul incomplet sau parțial în caz de inaptitudine nu acoperă toate necesitățile de reprezentare ale persoanei inapte, fie pentru că este limitat de administrarea bunurilor mandantului fie că este limitat doar la protecția vieții și sănătății mandantului. În aceste cazuri mandatul poate fi completat cu un regim de tutelă, xxxxxx sau consiliere. În această situație mandantul va fi reprezentat fie de mandator, fie de tutore sau curator.

Capacitatea mandantului în caz de inaptitudine de a semna un mandat trebuie să fie deplină la semnarea mandatului. Spre deosebire de alte tipuri de mandat, mandatul în caz de inaptitudine/incapacitate nu are efect la semnarea mandatului ci în momentul în care mandantul este considerat inapt judiciarmente.

Mandantul are obligația să ramburseze mandatorului toate cheltuielile rezonabile angajate de către mandator în scopul îndeplinirii mandatului precum și să asigure o remunerare la care ar putea avea dreptul.

Mandantul poate limita sau preciza puterile acordate mandatarului în rolul său de administrator al bunurilor mandantului. Astfel mandatarului îi poate fi acordată simpla administrare a bunurilor sau completă administrare a bunurilor precizând în același timp unele puteri specifice cum ar fi vinderea locuinței, asigurarea bunurilor, etc.

O persoană juridică poate fi mandatar dar numai în ce privește administrarea bunurilor și dacă există compatibilitate cu obiectul de activitate al firmei. Există posibilitatea ca un mandant să numească mai mulți mandatari care să acționeze împreună. Mandatul trebuie să prevadă în mod clar responsabilitățile fiecărui mandatar.

Mandantul trebuie să prevadă și un înlocuitoral mandatarului în cazul în care acesta devine la rândul său inapt sau decedează sau refuză să acționeze ca mandatar.

Este util de inserat în mandat că:

orice nou mandatar trebuie să declare că acceptă această

sarcină fie în fața notarului, fie în fața martorilor;

orice mandatar poate renunța în orice moment la această

calitate cu condiția ca renunțarea să fie făcută prin act notarial sau minută în fața martorilor.

Mandatarul trebuie să acționeze cu prudență și vigilență, cu onestitate și loialitate, în interesul mandantului și să evite de a se plasa într-o situație de conflict între interesul personal și interesul mandantului. La finalul mandatului, mandatorul trebuie să prezinte raportul activității sale în fața unei persoane desemnate de către mandant pentru a evita proasta gestiune din partea mandatarului.

Intrarea în vigoare a mandatului previzional în caz de inaptitudine intră în vigoare numai în momentul inaptitudinii /incapacității mandantului. În cazul declanșării inaptitudinii/ incapacității este necesară o evaluare medicală și o evaluare psihosocială care să constate starea de inaptitudine/incapacitate.

Mandatul se termină în cazul în care:

survine decesul mandantului;

mandantul apt și lucid anulează mandatul;

mandantul redactează un nou mandat;

mandatarul renunță la îndeplinirea obligațiilor sale;

mandatarului declară falimentul personal;

mandatarul devine inapt sau decedează.

Mandatul se completează cu prevederile Codului Civil.

Convenția între concubini

În prezent din ce în ce mai multe familii trăiesc în concubinaj. Tendința în România se va amplifica dată fiind tendința din Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere multe din legile referitoare la succesiune, pensii, etc. sunt discriminatorii față de concubini. Din această cauză planificarea financiară în cazul familiilor trăind în concubinaj trebuie să țină cont de situația de fapt. Convenția între concubini reglează relații patrimoniale între concubini în timpul uniunii de fapt dar și în cazul unei rupturi. Convenția permite de a prevedea între altele:

alegerea reședinței comune;

contribuția la sarcinile menajului;

administrarea și vânzarea bunurilor comune;

lista bunurilor mobile și a efectelor personale aflate în

posesia concubinilor la momentul semnării convenției;

posibilitatea de a face donații între vii??? în favoarea

unuia dintre concubini cu scopul de a echilibra patrimoniile sau pentru orice alt motiv;

reguli care să vizeze indiviziunea reședinței comune dacă

este cazul;

reguli privind încetarea vieții comune fie ca este vorba de

conservarea bunurilor sau plata unei pensii alimentare sau o indemnizație de separare cu eventuala posibilitate de a recurge la un mediator, etc.

Convenția poate fi notarială mai ales în ceea ce privește partaul patrimoniului familial. O astfel de convenție poate fi elaborată și pentru concubinii de același sex.

O altă modalitate pentru a asigura o sumă forfetară sau o rentă viageră concubinului supraviețuitor în cazul decesului unuia dintre concubini este încheierea unei asigurări de viață ce poate fi întreruptă în momentul încetării concubinajului.

Pentru a putea regla consecințele decesului unui concubin este mai mult decât necesarăredactarea unui testament.

Testamentul

În principiu orice persoană poate prin testament să regleze transmiterea bunurilor. Trebuie menționat totuși că persoana trebuie să fie considerată aptă în conformitate cu legea.

În principiu există trei forme de testament:

testamentul notarial;

testamentul olograf;

testamentul în fața martorilor.

Testamentul olograf este în întregime scris de către persoana interesată și semnat fără intermediul unui mijloc tehnic, repsectiv calculator sau mașină de scris.

Testamentul în fața martorilor este scris de către persoana interesată sau de către un terț. Testatorul semnează alături de cei doi martori. În testament, testatorul poate dona o parte sau totalitatea bunurilor prin intermediul unui leg. Putem regăsi, în principiu, trei tipuri de leguri:

legul universal;

leg cu titlu universal;

leg cu titlu particular.

Printr-un leg universal testatorul include totalitatea bunurilor.

Pentru ca un leg să poată fi considerat universal trebuie ca legatorul să aibă calitatea de a primi toate bunurile. Legul universal poate fi făcut către mai mulți legatori iar legul cu titlu universal dă dreptul beneficiarului de a primi moștenire o cotă parte a succesiunii.

Legul cu titlu particular nu este nici leg universal, nici leg cu titlu universal. Trebuie menționat că legatorul cu titlul particular are un drept pentru un bun determinat și clar menționt în testament. Printre bunurile ce pot face obiectul unui leg particular putem menționa: un imobil, acțiuni cotate la bursă, o întreprindere, uzufructul unui bun, etc.

În principiu, un legator cu titlu particular nu este considerat ca un moștenitor și deci nu este ținut responsabil de datoriile defunctului spre deosebire de legatorii universali și legatorii cu titlu universal care preiau și datoriile. Legatorul cu titlu particular poate fi privit ca și un creanțier al defunctului.

Testamentul ca și element de planificare financiară asigură transmiterea succesiunii în condițiile dorite de testator și ținând cont de implicațiile financiare și fiscale. Pentru persoanele ce dețin active importante, testamentul este un mijloc de protecție a succesiunii.

Un notar specializat poate găsi strategia optimă financiară pentru transmiterea cu costuri minime a succesiunii.

ANEXA 1

Codul de Deontologie

În domeniul planificării financiare personale – propunere

Datoriile și obligațiile față de client

Planificatorul financiar trebuie să pună în prim plan interesele clientului înaintea interesului personal.

1.1. nu poate consilia un client să facă investiții și plasamente în valori mobiliare în care are interese personale directe sau indirecte;

1.2. nu poate îndeplini și executa nicio tranzacție, înțelegere sau contract în numele unui client care în mod manifest nu este în deplinătatea facultăților sale și care nu poate gestiona patrimoniul său decât în măsura în care acesta are un reprezentant legal.

Planificatorul financiar trebuie să dea dovadă de obiectivitate să formuleze recomandări independente fără să țină cont de câștigul său personal.

Planificatorul financiar trebuie să dea dovadă de disponibilitate și diligență față de clientul său sau orice alt client potențial.

Planificatorul financiartrebuie să respecte cu strictețe mandatul încredințat de client și să-l îndeplinească întocmai și la timp.

În exercitarea activităților sale planificatorul financiar nu trebuie să se eschiveze prin înșelăciune, fraudă sau lipsă de onestitate de la responsabilitățile sale civile și profesionale.

Planificatorul financiar trebuie să se abțină de la orice falsă reprezentare în ceea ce privește nivelul său de competență sau eficiență comparativ cu alți profesioniști din domeniu.

În exercitarea activității sale planificatorul financiar trebuie să țină cont de limitele cunoștințelor sale profesionale precum și de mijloacele de care dispune. În mod concret nu poate continua un mandat pentru care nu este suficient pregătit fără să obțină ajutorul necesar.

Planificatorul financiar trebuie să-și exercite activitatea cu integritate profesională.

Planificatorul financiar nu trebuie să divulge informațiile cu caracter personal sau de natură confidențială și nici nu poate utiliza aceste informații pentru obținerea unor avantaje personale sau în numele unui terț.

Planificatorul financiar nu trebuie să-și împiedice clientul să consulte un alt specialist în domeniu.

Planificatorul financiar trebuie să acționeze față de client cu probitate și conștiinciozitate aferindu-i acestuia toate informațiile necesare și suficiente pentru luarea unei decizii optime.

Planificatorul financiar trebuie să acționeze în așa fel încât să nu se găsească în nici un moment în conflict de interese cu clientul său.

Planificatorul financiar trebuie să explice de manieră clară și obiectivă avantajele precum și dezavantajele unui produs financiar pe care îl propune evitând să ofere date și informații ce nu sunt exacte sau incomplete.

Planificatorul financiar trebuie să ofere clientului său, sau oricărui client potențial, toate explicațiile necesare și suficiente pentru înțelegerea și aprecierea corectă a produsului financiar sau a serviciului propus.

Înainte de a consilia sau de a face recomandări clientului, planificatorul financiar trebuie să aibă o cunoaștere completă și exhaustivă a situațiilor realizate.

Planificatorul financiar are datoria să înapoieze clientului toate documentele ce i-au fost furnizate în bună stare și complete.

Planificatorul financiar trebuie să evite să utilizeze metode care să privilegieze un anumit domeniu al planificării financiare cu scopul recomandării unui anumit tip de produs sau serviciu financiar.

Planificatorul financiar trebuie să aducă la cunoștința clientului în timp util orice eveniment care împiedică continuarea mandatului său.

Datoriile și obligațiile față de public

Planificatorul financiar trebuie să-și îmbunătățească continuu calitatea și disponibilitatea serviciilor oferite.

Planificatorul financiar trebuie să se perfecționeze și să se informeze continuu în domeniul său de activitate.

Conduita planificatorului financiar trebuie să fie demnă, discretă, obiectivă și moderată.

Planificatorul financiartrebuie să se abțină să incite o persoană de manieră presantă sau repetată pentru a recurge la serviciile sale sau pentru a cumpăra un anume produs sau serviciu financiar.

ANEXA 2

Măsurarea Toleranței la Risc

Chestionar

În general, cum vă descrie cel mai bun prieten din punct de vedere al riscurilor?

persoană căreia îi place să parieze;

persoană capabilă să accepte riscuri după efectuarea

unor cercetări;

persoană prudentă;

persoană care evită sistematic riscul.

Ați participat la un concurs și aveți mai multe opțiuni de câștig. Pe care dintre ele o alegeți?

un premiu de 1.000 de euro;

șansă din două de a cîștiga 5.000 de euro;

șansă din patru de a cîștiga 10.000 de euro;

șansă din 20 pentru a cîștiga 100.000 de euro.

Ați economisit suficienți bani pentru a pleca în vacanța visurilor dumneavoastră. Trei săptămâni înainte de plecare vă pierdeți serviciul. Cum procedați?

anulați vacanța;

alegeți o vacanță mai puțin costisitoare;

plecați în vacanță așa cum v-ați propus;

vă prelungiți vacanța deoarece poate este ultima șansă

să petreceți o vacanță de vis.

Primiți în mod neașteptat 20.000 de euro pentru a-i investi. Cum procedați?

depuneți banii într-un cont bancar sau într-un depozit

bancar;

investiți într-un fond de investiții obligator sau

investiți în obligațiuni;

plasați banii în acțiuni sau în fonduri de investiții în

acțiuni.

Ținând cont de experiența dumneavoastră în ce măsură sunteți dispuși să investiți în titluri bursiere sau fonduri de investiții?

nu sunteți dispus să investiți;

oarecum dispus să investiți;

foarte dispus pentru astfel de investiții.

Când vă gândiți la cuvântul risc, care dintre următoarele cuvinte vă vin în minte?

pierdere;

incertitudine;

oportunitate;

frică.

Unii specialiști prevăd că pentru active cum sunt aurul, bijuteriile, articolele de colecție și domeniul imobiliar cursul va crește. În același timp specialiștii consideră că în cazul obligațiunilor cursul va scade iar titlurile de stat sunt considerate ca fiind relativ securitare.Actualmente majoritatea plasamentelor dumneavoastră sunt în titluri de stat. Cum procedați?

vă conservați portofoliul;

vă vindeți portofoliul și reinvestiți jumătate în valută și

cealaltă jumătate în aur, bijuterii, articole de colecție și

imobiliare;

vindeți portofoliul și plasați banii în aur, bijuterii, articole

de colecție și imobiliare;

vindeți titlurile de stat și cumpărați aur, bijuterii, obiecte

de artă și de colecție și împrumutați alte sume de bani

pentru a cumpăra mai mult.

Care din cele patru scenarii de plasament corespunde cel mai bine opțiunii dumneavoastră?

în cel mai bun caz câștigați 200 de euro iar în cel mai rău

caz pierderea dumneavoastră este 0;

în cel mai bun caz câștigați 800 de euro iar în cel mai rău

caz pierdeți 200;

câștigați 2.600 de euro în cel mai bun caz sau pierdeți 800

de euro în cel mai rău caz;

câștigați 4.800 de euro în cel mai bun caz sau pierdeți

2.400 de euro în cel mai rău caz.

În plus de ceea ce aveți mai primiți 1.000 de euro și vi se cere să alegeți între:

un câștig în capital de 500 de euro;

50% șanse de a câștiga 1.000 de euro și 50% șanse să nu

câștigați nimic.

În plus de ceea ce aveți mai primiți 2.000 de euro și vi se cere să alegeți între:

pierdere sigură de 500 de euro;

50% șanse de a pierde 1.000 de euro și 50% șanse de a nu

pierde nimic.

Presupunând că o rudă a dumneavoastră vă lasă moștenire 100.000 de euro stipulând în testament că trebuie să investiți toată suma într-unul din produsele financiare următoare:

un cont de economii sau în valută;

un fond de investiții în acțiuni și obligațiuni;

un portofoliu constituit din 15 acțiuni diferite;

bunuri cum ar fi aurul, argintul.

Dacă ați dispune de 20.000 de euro, care dintre opțiunile de plasament le considerați cele mai atractive?

60% plasamente cu risc scăzut, 30% plasamente cu risc

mediu și 10% plasamente cu risc ridicat;

30% plasamente cu risc scăzut, 40% plasamente cu risc

mediu și 30% plasamente cu risc ridicat;

10% plasamente cu risc scăzut, 40% plasamente cu risc

mediu și 50% plasamente cu risc ridicat;

Un prieten apropiat și apreciat al dumneavoastră, geolog de meserie dorește să găsească și să reunească un grup de investitori dispuși să investească într-o exploatare auriferă. Întreprinderea ar putea aduce un profit echivalent cu de 50 de ori până la 100 de ori valoarea investiției daca afacerea reușește. Dacă eșuează pierderea poate fi totală. Prietenul estimează 20% șanse de reușită. Dacă ați avea banii disponibili cât ați fi dispus să investiți?

nimic;

un salariu lunar;

trei salarii lunare;

șase salarii lunare.

Pentru aprecierea toleranței la risc punctajul pentru fiecare întrebare este următorul:

Funcție de punctajul obținut toleranța la risc poate fi considerată:

18 puncte și mai puțin -Toleranță scăzută la risc

19 la 22 de puncte -Toleranță la risc sub medie

23 la 28 de puncte -Toleranță la risc medie spre moderată

29 la 32 de puncte -Toleranță la risc peste medie

33 și mai multe -Toleranță la risc ridicată

Sursa: J.E. Grable and R.H. Lytton ”Financial Risk Tolerance

Revisited: The Development of a Risk Assessment

Instrument (1999) 8. Financial Services Review 163

ANEXA 3

Ciclul vieții unui consumator și obiectivele financiare

Înainte de 21 de ani

De la 21 la 34 de ani

De la 35 la 44 de ani

De la 45 la 55 de ani

Între 55 și 64 de ani

Între 65 și 70 de ani

După 71 de ani

ANEXA 4

Situația Valorii Nete

ANEXA 5

Situația fluxului de trezorerie

ANEXA 6

Buget previzionat pentru anul ………….

ANEXA 7

Principalele companii de asigurări în domeniul asigurărilor de boală și accident

Volumul total al subscrierilor pe segmentul asigurărilor de sănătate a fost de circa 10,3 mil. EUR, la finalul lunii iunie 2013, cu 9% mai mult decât în ianuarie-iunie 2012. Cifra reprezintă puțin peste 1% din totalul pieței de asigurări. În același timp, daunele plătite de companii au totalizat 2,4 mil. EUR, în creștere în valoare absolută cu circa jumătate de milion de EUR.

Topul companiilor de asigurare pe acest segment de piața (care cuprinde atât companiile de asigurare autorizate să desfășoare activitate pe clasa B2 din cadrul asigurărilor de viață, cât și pe clasa II – asigurări generale), este format din ASTRA Asigurări, SIGNAL IDUNA Asigurări de Viațăși BCR Asigurări de Viață VIG. Cele trei companii au generat circa două treimi din totalul pieței de profil. Top 5 este completat de ALLIANZ-TIRIAC și AXA Life Insurance, gradul de concentrare al primelor cinci clasate majorându-se de la 76% în semestrul 1 2012 la 90% în iunie 2013.

Totodată, EUREKO Asigurări – una dintre cele mai mari companii de asigurări pe 2013 acest segment de piațăîn anii trecuți, a realizat în prima jumătate a anului un volum total de subscrieri de circa 11,9 mil. lei, dintre care 0,6 mil. lei – asigurări de sănătate.

Principalele societăți de asigurare în funcție de primele brute subscrise în anul 2012 pentru clasele de asigurări generale de accidente și de sănătate

Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă și

bolii profesionale)

Asigurări de sănătate.

Sursa: Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru

anul 2012

Principalele societăți de asigurare în funcție de primele brute subscrise în anul 2012 pentru clasele de asigurări:

Bl. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă și bolile profesionale)

B2. Asigurări de sănătate.

Sursa: Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru

anul 2012

Pentru a avea o imagine concretă asupra protecțiilor oferite vă prezint mai jos produsele de asigurare sănătate puse la dispoziția persoanelor fizice de către:

ASTRA asigurări

Prin polița de asigurare de sănătate sunt acoperite toate afecțiunile, inclusiv afecțiunile cronice, preexistente.Asigurații nu sunt implicați financiar, decontarea serviciilor medicale făcându-se de către Asigurător direct către clinicile agreate.

Nu există franșiză. Există doar un sistem de coplată pentru unele tipuri de beneficii, asigurătorul acoperind 60-80% din costuri.

Asigurarea are o componentă preventivă, de diagnosticare a bolii în ambulatoriu, spitalizare dar și de tratament medical, chirurgical și protetic. Nu există excluderi pentru practicarea unor sporturi, hobby-uri sau a unor profesii cu grad ridicat de risc. Perioada de așteptare de 2 luni specifică doar pentru spitalizare este numai pentru boală și este eliminată în cazul unui accident.

Compania asigură consiliere medicală și programare la serviciile medicale necesare prin call center-ul medical AstraMedica, în permanență asistat de medici și poate oferi planuri de asigurare adaptate nevoilor Asiguraților:

serviciile medicale în rețeaua națională de parteneri;

investigații și proceduri de diagnostic efectuate cu aparatură

performantă;

Management integrat al cazului (managed care);

Renunțarea la "out of pocket money", serviciile fiind

decontate de ASTRA;

Planurile de asigurare FLEXIBILE, fiecare asigurat poate

să-și aleaga acoperirile pe care le dorește în funcție de

necesități și posibilitățile financiare;

planuri de asigurări complexe incluzând și planurile de

asigurări stomatologice, farmaceutice, de medicina muncii

și medicină alternativă, programe de prevenție și control al

greutății.

Asigurarea de sănătate ASTRAMEDICA

OPTIM

Pachetul de bază:

Consultații medicale de medicină generală și de

specialitate;

Examen medical preventiv;

Acces la Call – Center medical – AstraMedica 24h din 24, 7

zile din 7;

Analize de laborator (recoltare și interpretare ) incluzând

analize de sânge;

Analize de laborator (recoltare și interpretare ) incluzând

analize de urină EKG (înregistrare 12 derivații);

Clauza suplimentară: Ambulanță;

servicii de transport medical și asistență medicală de

urgență facilitare acces rapid în spital.

CLASS

Pachetul de bază:

Consultații medicale de medicină generală și de

specialitate;

Examen medical preventiv;

Ambulanță;

Investigații medicale efectuate în scopul diagnosticării;

Acces la Call – Center medical – AstraMedica 24h din 24, 7

zile din 7;

Analize de laborator (recoltare și interpretare) incluzând

analize de sânge;

Analize de laborator (recoltare și interpretare) incluzând

analize de urină EKG;

Clauze suplimentare:

Servicii deîngrijire în spital;

Servicii deStomatologie;

Cheltuieli medicale – (medicamente, proteze);

Intervenții Chirurgicale;

Medicină alternativă.

BUSINESS

Pachetul de bază:

Consultații medicale de medicină generală și de

specialitate;

Examen medical preventive;

Ambulanță;

servicii asistență medicală de urgență;

facilitare acces spital;

Investigații medicale;

Acces la Call – Center medical – AstraMedica;

Analize de laborator de bază (recoltare și interpretare)

incluzând analize de sânge;

Analize de laborator (recoltare și interpretare) incluzând

analize de urină EKG;

Analize de laborator suplimentare;

Consultații medic nutriționist (endocrinolog);

Servicii de îngrijire în spital.

Clauze suplimentare:

Servicii de Stomatologie;

Cheltuieli medicale – (medicamente, proteze);

Intervenții Chirurgicale;

Medicină alternativă.

Datorită specificului există posibilitatea asigurării unor servicii de sănătate în Germania și Austria, prin Asigurarea de sănătate Astra Sante.

Pachetul de asigurări de sănătate exclusivist Astra Sante, garantează accesul la cele mai bune servicii medicale cu acoperire în Germania, Austria și opțional România.

Astra Sante asigură accesul la orice tip de tratament medical fără limite la suma asigurată.

Fiecare tip de asigurare acoperă toate costurile medicale necesare fără limite, ori de câte ori este nevoie (în funcție de planul ales):

Acoperă orice metoda de diagnosticare necesarăși nu

exclude niciocondiție medicală;

Acces la o rețea prezentând cardul Astra Sante în Germania,

Austria sau România;

Acces la servicii medicale la alegere, în rețeaua de stat sau

privată;

Contractul se poate reînnoi automat după un an, fără a se

mai verifica starea de sănătate.

Acest produs se numește Astra-Sante și are variantele :

Astra Sante Premiere Class;

Astra Sante Deluxe.

Ambele oferă tratamente și intervenții în Germania la:

Spitalul Universitar din Bonn;

Universitatea medicală Charite-Berlin;

Spitalul Universitar din München;

Spitalul General din Viena;

Clinica Wienner PrivatKlinik.

Față de abonamentele medicale,contractul de asigurare de grup prezintă avantajul unor prime competitive față de abonamentele medicale. Abonamentele medicale pun un accent mai mare pe rolul preventiv, în timp ce asigurarea de sănătate ASTRA Asigurări are atât rol preventiv cât și curativ.

Din punct de vedere fiscal Asigurările private de sănătate beneficiazădedeductibilitate fiscală în limita a 250 de euro pe an, pentru fiecare asigurat.

Signal Iduna asigurări de viață

Pentru a răspunde provocărilor legate de piață, Signal Iduna a creat o asigurare de grup flexibilă – Signal Enterprise: o soluție integrată de asigurare de grup. Signal Enterprise a fost creată special pentru a furniza, într-un singur pachet, soluții de asigurare de sănătate, viațăși accident, în concordanță cu cerințele și exigențele beneficiarilor și cu o flexibilitate de 100%.

Pachetul de asigurare este constituit din două mari componente, fiecare având un rol importantîn construirea nivelului de protecție optim pentru fiecare asigurat.

Asigurarea de sănătate ce cuprinde:

Proceduri ambulatorii: Control anual preventiv, consultații

de specialitate, intervenții paraclinice, analize de laborator,

tratamente;

Proceduri chirurgicale intraspitalicești;

Transport de urgență și vizite la domiciliu;

Monitorizarea sarcinii și nașterea în sistem privat;

Asistență specializată prin serviciul call center (disponibil

non stop).

Asigurarea de accident

Deces ca urmare a unui accident;

Invaliditate permanentă totală sau parțială ca urmare a unui

accident;

Indemnizație zilnică pentru spitalizare și/sau incapacitate

temporară de muncă;

Intervenții chirurgicale ca urmare a unui accident;

Decesul sau invaliditatea ca urmare a unei boli profesionale.

Asigurarea privată de sănătate acoperă riscuri individuale apărute în diverse situații în clinici și spitale private de accident și de viață sunt suplimente necesare sistemului public de protecțieIntervenția statului român nu este suficientăîn acest domeniu, de aceea asigurările private de sănătate sunt apreciate în țările în care sistemul național de sănătate este precar Asigurarea privată de sănătate reprezintă o protecție în plus față de sistemul de asigurări social.Oferta cuprinde :

Proceduri Ambulatorii:

Control anual preventiv: O consultație la medical

generalist.

Analize de laborator: glicemie, colesterol total, HDL

colesterol, trigliceride, enzime hepatice: ALAT, creatinină

serică, sumar de urină;și LDL colesterol, antigenul

specific prostatic, tușeu rectal.

Asistență medicală primară:

Consultații inițiale și de control la medicină generală sau

medicină internă.

Consultații de specialitate:

Consultații inițiale și de control în cadrul următoarelor

specialități: medicină internă, oftalmologie, O.R.L.,

ginecologie, pediatrie, cardiologie, dermatologie,

endocrinologie, alergologie, oncologie, psihologie,

neurologie, ortopedie, urologie, balneofizioterapie,

reumatologie.

Investigații paraclinice și analize de laborator:

Medicină internă: ecografie abdominală, radiografie

abdominală, radiografie cardiopulmonară,

electrocardiogramă de repaus, spirometrie;

Oftalmologie: prescripție de ochelari și/ sau lentile de

contact, câmp vizual, exoftalmometrie, ecografie oculară,

perimetrie computerizată oculară;

O.R.L.: radiografia sinusurilor, audiogramă;

Ginecologie: ecografie de sân, mamografie, colposcopie,

histerosalpingografie, testul Babeș-Papanicolau;

spirometrie, ecografie de șold;

Analize de laborator: hemoleucogramă, analize de

biochimie, exudat nazal și faringian, antibiogramă, marked

hormonali, tumorali, imunologici, virali, teste alergologice;

Cardiologie: ecocardiografie, electrocardiogramă de efort,

monitorizarea Hotter a tensiunii arteriale, oscilometrie,

coronarografie, arteriografie, aortografie;

Dermatologie: dermatoscopie, examinarea cu lampăWood;

Endocrinologie: ecografie tiroidiană;

Neurologie: electroencefalogramă;

Ortopedie: radiografie osoasă;

Urologie: urografie, cateterism uretro-vezical;

Balneofizioterapie: stabilirea planului de recuperare;

Reumatologie: ecografia articulațiilor;

Investigații speciale: Rezonanță Magnetică Nucleară

(RMN), Tomografie Computerizată (CT), scintigrafie,

endoscopie digestivă.

Pentru sexul feminin, se acordă:

Consultații de specialitate, investigații și analize de

laborator pentru monitorizarea sarcinii. Sunt acoperite

costurile 100%.

Tratamente:

Tratamente generale: injecții, bandaje, perfuzii;

Oftalmologie: extragerea corpilor străini, puncția colecției

purulente;

O.R.L.: aerosoli, extragerea corpilor străini, puncția

sinusului maxilar;

Ginecologie: electrocauterizare;

Dermatologie: laserterapie, electrocauterizare;

Ortopedie: imobilizare în cazul fracturilor sau luxațiilor;

Balneofizioterapie: masaj, ionizare, magnetoterapie.

Proceduri intraspitalicești

Proceduri chirurgicale

Proceduri chirurgicale ca urmare a unei boli și/ sau a unui

accident, nașterea. În cazul nașterii sunt acoperite 100% din

costuri.

Spitalizare:

Proceduri chirurgicale ca urmare a unei boli sau a unui

accident (inclusiv cazarea în rezerve speciale).

Proceduri chirurgicale:

Oftalmologie;

Chirurgia cataractei (inclusiv implant de cristalin);

Chirurgia glaucomului;

Extragerea corpilor străini ocular;

Mici intervenții chirurgicale oculare (ectropion, entropion,

pterigium, chalasion).

O.R.L.:

Amigdalectomie;

Adenoidectomie.

Tiroidă:

Chirurgia tiroidei

Inimă și vase:

Angioplastia coronariană;

Angioplastia non-coronariană;

Implant stimulator cardiac;

Implant defibrilator cardiac;

Chirurgia venelor varicoase.

Sistemul digestiv:

Apendicectomie (clasică sau laparoscopică);

Colecistectomie (clasică sau laparoscopică);

Cura herniei (toate tipurile);

Chirurgia stomacului (gastrectomie parțială);

Proceduri chirurgicale la nivelul intestinului gros;

Hemoroidectomie;

Proceduri incizionale la nivelul rectului sau anusului.

Sistem genital feminin:

Biopsie;

Histerectomie;

Proceduri chirurgicale la nivelul ovarelor;

Chirurgia prolapsului uterin, prolapsului pelvin și chirurgia

enterocelului;

Chirurgia sânului (mastectomie).

Sistem genital masculin:

Varicocel, hidrocel;

Chirurgia prostate.

Oferta companiei cuprinde :

Accesul preferențial al asiguraților într-o rețea deschisă de clinici private partenere cu acoperire teritorială – 33 Clinici private în București și 136 parteneri în restul țării. Rețeaua SIGNAL MEDIQA NET oferă oportunitatea de a obține programări într-un timp foartescurt și cât mai aproape de locul dorit de către pacient datorităproximității partenerilor.

Consilierea de către un expert Signal Iduna în alegerea planului de asigurări cel mai potrivit conform solicitărilor din partea companiei.

Flexibilitatea pachetelor de asigurări medicale – oferă angajatorului posibilitatea de a alege ce i se potrivește în funcție de nevoile companiei și disponibilitățile financiare.

Servicii despitalizare, intervenții chirurgicale,

monitorizareasarcinii și nașterea în sistem privat

Accesul la mai mult de 3200 investigații, teste de laborator, proceduri chirurgicale.Opțiunea de a beneficia de servicii acoperite numai de rețeaua Signal Iduna precum: monitorizarea sarcinii, nașterea, balneofizioterapia, teste alergologice intervenții chirurgicale la standarde internaționale.

Accesul la serviciile medicale este nelimitat cu recomandare de la medici din rețeaua Signal Iduna.

Programare în timp optim pentru intervenții chirurgicale.

Call Center specializat – un singur apel este suficient pentru a accesa rețeaua de parteneri Signal Iduna și a obține programare într-un interval de timp eficient.

Vizite la domiciliu – partenerii garantează timpul foarte scurt de la apel la intervenția de urgență. Actualizarea permanentă a rețelei de furnizori medicali atât în București cât și în țară conform standardelor Signal Iduna și expertizei germane, colaboratorii sunt selectați în funcție de calitatea serviciilor, aparaturii medicale, accesibilității, medici cu renume. Într-un studiu efectuat de Signal Iduna referitor la beneficiile dorite în București și în țară, majoritatea au considerat asigurarea de sănătate xxxxxxxxx

Care sunt primele trei beneficii suplimentare pentru care ați opta la locul de muncă?

DE REFACUT

Conform aceluiași studiu 45,4% din respondent au avut o problemă de sănătate ce a necesitat spitalizare în decursul anului, iar din aceștia 41,2% au avut cheltuieli suplimentare.

ALLIANZ – TIRIAC ASIGURĂRI SA

Compania dispune de un plan de asigurări de grup SanaPlan care este un produs modular format din Planul Ambulatoriu ce include o gamă largă de beneficii, la care se pot adăuga opțional planurile Spitalizare și Stomatologie. Pachetele de servicii medicale SanaPlan includ servicii medicale specifice, în conformitate cu cele 3 planuri de asigurare: Ambulatoriu, Spitalizare, Stomatologie.

Planul Ambulatoriu include serviciile medicale ambulatorii din policlinici și centre medicale:

consultații medicale generale sau de specialitate;

investigații medicale;

analize de laborator;

servicii de diagnostic imagistic: radiografii, ecografii,

tomografie computerizată, scintigrafii, RMN etc.;

servicii de ambulanță;

intervenții chirurgicale în ambulatoriu;

pachetul complex de consultații, ecografii și teste de

laborator necesare în perioada de sarcină.

Planul Spitalizare include serviciile medicale oferite în condiții de spitalizare:

consultații și examinări medicale;

investigații medicale;

analize de laborator;

intervenții chirurgicale;

medicamente și consumabile furnizate în regim de

spitalizare;

costul cazării.

Planul Stomatologie include:

tratamentul dentar restaurativ;

consultații și investigații în scopul diagnosticării, ca urmare

a unui accident.

Asigurarea de accidente

Polița de asigurare de accidente a persoanelor, încheiată cu Allianz-Tiriac, oferă grupului asigurat protecție permanentă, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, oriunde se află, pe întreg teritoriul României cât și în afara țării, împotriva diferitelor consecințe ale accidentelor care pot surveni.

Riscurile asigurate:

deces și invaliditate permanentă, ca urmare a unui accident.

Accidentele cuprinse în asigurare sunt următoarele:

evenimente subite, provenite din afarăși produse fără

voința persoanei asigurate: explozia, prăbușirea/ alunecarea

de teren, lovirea, înțeparea, tăierea, căderea, alunecarea,

atacul din partea altei persoane sau a unui animal, trăsnetul,

electrocutarea, arsura, degerarea, înecul, intoxicarea subită,

otrăvirea, asfixierea subită, infecția accidentală, cele

produse ca urmare a circulației mijloacelor de transport sau

din cauza accidentelor produse acestora, precum și cele

provocate de funcționarea ori folosirea mașinilor,

aparatelor, instrumentelor, sculelor sau armelor, urmările

imediate (deces sau invaliditate permanentă) ale efortului

fizic excesiv, impus de forță majoră;

opțional – convalescențăși spitalizare;

opțional – fracturi din accident;

opțional – intervenții chirurgicale post traumatice.

Persoana asigurată:

Persoane fizice angajate sau alte grupuri de persoane (cu vârsta de până la 70 de ani).

Prima de asigurare:

prima de asigurare se va stabili în funcție de suma asigurată, vârsta asiguratului, grupa de risc în care se încadrează activitatea desfășurată de asigurat,acoperirile solicitate; frecvența de plată este: anuală, semestrială sau trimestrială.

Despăgubiri în cazul producerii unui accident

Din categoria celor cuprinse în polița de asigurare Alianz-Tiriac va acorda:

suma asigurată, în caz de deces sau de invaliditate

permanentă totală a persoanei asigurate. Dacă invaliditatea permanentă este parțială, se plătește procentual din suma asigurată pentru invaliditate permanentă, corespunzător încadrării în tabelul de invaliditate permanent;

cheltuieli pentru medicamente și tratament, în limita a 10%

din suma asigurată pentru invaliditate permanentă, potrivit precizărilor din poliță;

opțional – indemnizație zilnică de convalescență/spitalizare

pentru maxim 180 zile pe an;

opțional – indemnizație pentru fracturi (în procent din suma

asigurată stabilită pentru riscul de fracturi, conform Scalei de indemnizare pentru fracturi);

opțional – indemnizație pentru intervenții chirurgicale (în

procent din suma asigurată stabilită pentru riscul de intervenții chirurgicale, conform Scalei de indemnizare pentru intervenții chirurgicale).

Asigurarea de accidente

Riscurile asigurate:

decesul și invaliditatea permanentă, ca urmare a unui

accident;

opțional indemnizația zilnică de spitalizare, fracturi,

intervenții chirurgicale, din accident.

AXA LIFE INSURANCE SA

Una din primele societăți de asigurări ce făcea parte din topul societăților de asigurări de sănătate, AXA, a decis sa-și vândă operațiunile din România și a anunțat încheierea unui acord cu Astra Asigurări pentru vinderea ,,operațiunilor sale de programe de asigurări de viață și economisire,,din România, precum și ieșirea de pe piața din România.

Astra Asigurări devine astfel principalul asigurător în domeniul asigurărilor de sănătate și este unul dintre cele mai mari grupuri de asigurări din România. Finalizarea tranzacției se supune îndeplinirii condițiilor de finalizare obișnuite, inclusiv obținerea aprobărilor din partea autorităților de reglementare.

EUREKO ASIGURĂRI SA

Asigurări de sănătate

Asigurările de sănătate Eureko constituie un concept integrat de sănătate care oferă atât protecția financiară cât și infrastructura necesară actului medical.

Prin asigurarea de sănătate Eureko se acordă acces la clinici private din cadrul Rețelei de Sănătate Eureko și la servicii medicale de calitate:

consultații la medici specialiști,

control anual preventiv,

vizite ale medicului la domiciliu,

proceduri medicale, analize de laborator, imagistică

(ecografii, radiografii, tomografie computerizată etc),

discounturi la servicii stomatologice,

spitalizare,

intervenții chirurgicale în țarăși în străinătate,

transport medical de urgență,

Call Center,

asigurare de călătorie ăn străinătate,

acces 24 de ore din 24, 7 zile din 7 la Centrul de

Coordonare, acces la Rețeaua de Sănătate Eureko.

Rețeaua de Sănătate Eureko pune la dispoziție:

cabinete și clinici medicale private,

centre de diagnostic și tratament,

laboratoare, centre de diagnostic imagistic, spitale,

furnizori de servicii de urgență.

Rețeaua este distribuită astfel încât să ofere maximum de accesibilitate geografică.

Planul de sănătate Full Plan acordă:

număr nelimitat de consultații pe an efectuate de medici

specialiști din rețeaua de sănătate Eureko;

toate procedurile medicale;

toate examenele de diagnostic;

5 vizite la domiciliu;

2 vizite medicale pentru a doua opinie a unui alt medic

specialist în cazul unei intervenții chirurgicale;

un control anual preventiv;

reduceri la servicii stomatologice în clinici partenere

Eureko;

până la 70% din costul unei intervenții chirurgicale majore

în străinătate;

toate cheltuielile de spitalizare și pentru intervenții

chirurgicale în spitalele Regina Maria – Euroclinic și spitalele Regina Maria rețeaua privată de sănătate și 70% din cheltuielile de spitalizare si pentru intervenții chirurgicale în alte spitale din rețeaua de sănătate Eureko;

transport medical de urgență nelimitat;

asigurare medicală de călătorie;

acces 24 de ore din 24 la Centrul de Coordonare;

acces la toți furnizorii și la toate specialitățile medicale ce

alcătuiesc rețeaua de sănătate Eureko.

Eureko poate prezenta Asigurări de grup

Membrii grupului pentru care firma încheie o asigurare sunt acoperiți în cazul următoarelor riscuri:

deces și invaliditate permanentă din accident;

spitalizare și convalescență din accident;

incapacitate temporară din accident;

intervenții chirurgicale din accident.

Contractul se încheie pe 1 an și poate fi apoi reînnoit și cu beneficii de reduceri de primă, calculate în funcție de numărul de persoane asigurate și de despăgubirile acordate în anul anterior de asigurare.

Prima de asigurare poate fi plătită anual, semestrial, trimestrial (cazuri în care se pot acorda reduceri de primă) sau lunar.

Avantajele asigurării de grup de la Eureko:

se acoperă o gamă largă de evenimente asigurate (vătămări

corporale datorate accidentării) și de intervenții chirurgicale.

dacă invaliditatea persoanei asigurate survine după mai

multe luni de la producerea accidentului, asiguratul va beneficia de indemnizația de despăgubire.

este un produs flexibil care poate fi modelat conform

solicitării contractantului.

în cazul în care se dorește reînnoirea contractului de

asigurare după 1 an, contractantul poate beneficia de anumite reduceri de prima.

transparența – contractul cuprinde informații complete, clar

exprimate, iar consultantul oferă toate datele necesare pentru ca firma contractantă să știe exact pentru ce plătește și ce beneficii are.

BCR ASIGURĂRI DE VIAȚĂ

Asigurarea de grup BCR oferă :

Asistență medicală primarăși de prevenție;

Asistență medicalăîn ambulatoriu de specialitate clinic,

paraclinic și stomatologie;

Investigații paraclinice;

Investigații de înaltă performanță;

Analize de laborator;

Manopere diagnostice și terapeutice pe specialități;

Asistență medicală spitaliceascăîn condiții hoteliere

ridicate;

Indemnizații pentru spitalizare în sistem privat sau de stat;

Asistență medicală de urgențăși transport medical de

urgență;

Asistență medicală de recuperare și fizioterapie;

Asistență medicală a îngrijirii la domiciliu, acordarea de

medicamente și dispozitive medicale;

Pachet special pentru top management – Asigurare de

sănătate cu acces la servicii medicale din Europa, inclusiv România.

În același timp BCR Asigurări oferă și Opțiuni suplimentare în schimbul plății unei prime adiționale, asiguratul poate atașa poliței principale oricare din următoarele clauze suplimentare:

Asigurarea suplimentară de exonerare de plată a primelor în

caz de invaliditate;

Asigură exonerarea contractantului de la plata primelor

viitoare aferente atât asigurării principale cât și a tuturor clauzelor suplimentare cu un procent egal cu gradul de invaliditate în cazul în care invaliditatea fiziologică este de cel puțin 25% sau în totalitate, în cazul în care invaliditatea este totală.

Asigurarea suplimentară pentru deces din accident. Asigură

plata către beneficiarii poliței a sumei asigurate pentru această clauză dacă asiguratul suferă un accident mortal pe durata de valabilitate a poliței.

Asigurarea suplimentară de invaliditate din accident. În

funcție de gradul de invaliditate din accident, dobândit pe perioada valabilității clauzei, constăîn plata unui procent din suma asigurată sau suma integrală.

Asigurarea suplimentară pentru riscul de intervenție

chirurgicală. Asigură plata unui procent din suma asigurată, în funcție de tipul intervenției chirurgicale.

Asigurarea suplimentară pentru riscul de intervenție

chirurgicală din accident.Asigură plata unui procent din suma asigurată, în funcție de tipul intervenției chirurgicale cauzate de producerea unui accident.

Asigurarea suplimentară de îmbolnăvire gravă.Asigură

plata unei sume de despăgubire făcută pe baza unui diagnostic al unei boli grave (cancer, infarct miocardic, atac vascular cerebral etc), fără nicio legătură cu cheltuielile medicale, cheltuielile de spitalizare ori tratamentele medicale, diagnosticarea bolii în sine reprezentând evenimentul asigurat.

Asigurarea suplimentară pentru spitalizare din accident.

Asigură plata unei indemnizații zilnice pentru fiecare zi de spitalizare datorate unui accident sau unei boli.

ANEXA 8

Contract model de convenție între acționari/asociați

Convenție între:

Între

Domnul/Doamna resident în România, cu domiciliul în …………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………..

și

Domnul/Doamna resident în România, cu domiciliul în …………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………..

Numiți în continuare acționari

și

SC ……………………………………………………S.A. legal constituită în conformitate cu legea română, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J……/……./………, având C.U.I……………………………, cu sediul în……………….., Strada…………………………………….

…………………………………., județul………………………………..

ACȚIONARII

Fac următoarele declarații:

Acționarii sunt deținătorii totalității acțiunilor aflate în circulație, emise de către societate; în procentajele următoare:

Dl / D-na ___________________%, sau _________ acțiuni

Dl / D-na ___________________%, sau _________ acțiuni

Dl/ D-na ___________________%, sau _________ acțiuni ……………………………………………………………………………………..

Acționarii sunt interesați în dezvoltarea societății, dorind să conserve drepturile conferite de acțiuni și să evite toate cauzele de dezacord.

ACESTEA FIIND DECLARATE, ACȚIONARII CONVIN CELE CE URMEAZĂ:

SCOPUL GENERAL

Acționarii convin să-și unească eforturile și resursele lor financiare în scopul promovării intereselor societății.

PARTEA I

EMISIUNEA ȘI TRANSFERUL ACȚIUNILOR

DREPTUL DE PREEMPȚIUNE

Acționarii vor proceda de asemenea manieră, ca în cazul în care societatea va emite noi acțiuni de aceeași categorie, persoanele ce dețin deja acțiuni vor avea dreptul ca într-un interval de 15 zile de la notificarea acestui drept să-și exercite dreptul de preferință pentru a subscrie proporțional cu numărul de acțiuni deja deținute.

Acționarii se angajează să nu subscrie nici o acțiune adițională atât timp cât dreptul de preempțiune sus menționat nu a fost acordat tuturor acționarilor.

IPOTECAREA ACȚIUNILOR

Sub rezerva art. 23 un acționar nu poate ipoteca totalitatea sau o parte a acțiunilor sale deținute fără ca în prealabil să nu existe un consimțământ scris a celorlalți acționari.

INTERDICȚIE DE TRANSFER

Acționarii se angajează în mod expres să nu vândă, să nu cesioneze sau să nu înstrăineze acțiunile ce le dețin decât în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. Orice acționar nou trebuie să adere la convenție înainte de a fi validat transferul.

OFERTA PREALABILĂ

a. Dacă un acționar, în urma unei oferte de cumpărare primite de la un terț de bună credință, dorește să vândă, să dispună sau să înstrăineze toate sau o parte din acțiunile ordinare deținute, în favoarea acestui terț, el va trebui să ofere în prealabil acțiunile celorlalți acționari prin aviz scris, la prețul și condițiile de oferta primită de la terț. Acționarul trebuie să anexeze avizului o copie a ofertei primite. Înainte ca drepturile prevăzute în prezentul articol să intre în vigoare, se presupune că există deja o ofertă făcută de un terț dacă :

– este vorba de o ofertă scrisă fără condiții;

– oferta aparține unui terț care nu are legături de rudenie sau de dependență cu acționarul;

– prețul acțiunilor și plata lor se va face cash la o dată stabilită în ofertă.

b. Ceilalți acționari vor beneficia de un termen de 15 zile începând cu data recepției avizului pentru a accepta oferta.

c. La expirarea celor 15 zile, dacă ceilalți acționari nu se prevalează de oferta, ofertantul va fi liber să ofere acțiunile sale spre vânzare terței persoane în condițiile și la prețurile stipulate în ofertă într-un termen de 3 luni ce succed termenului de 15 zile. Dacă prețul sau oricare din termenii sau condițiile stipulate în oferta inițială se modifică ofertantul trebuie să avizeze fără întârziere, în scris ceilalți acționari care, la rândul lor, vor dispune de 15 zile de la recepția noului aviz pentru a refuza sau accepta noile condiții.

d. La expirarea celor 3 luni, ofertantul va trebui dacă dorește din nou să efectueze o tranzacție să urmeze dispozițiile paragrafului a până la d.

VÂNZAREA – CUMPĂRAREA ACȚIUNILOR

(CU LICHIDARE)

Acționarii convin să nu vândă sau să nu înstrăineze acțiunile ordinare altfel decât în conformitate cu prezenta convenție, dacă o înțelegere ulterioară nu a intervenit între acționari.

Sub rezerva ultimului paragraf al prezentului articol, acționarii care doresc să-și vândă acțiunile vor putea să le ofere celorlalți acționari la prețul și în condițiile prevăzute în această convenție. Acționarii convin ca termenul pentru luarea deciziei într-un asemenea caz va fi determinat de ofertant, dar trebuie să fie cuprins în limita a 15 sau 20 zile de la ofertă.

În situația în care ceilalți acționari nu dau curs ofertei primite în condițiile prevăzute în paragraful precedent precum și în situația în care nu s-a realizat o altă înțelegere amiabilă între acționari referitoare la vânzarea acțiunilor între ei sau unei terțe persoane, acționarii se angajează și se obligă să procedeze fără un termen suplimentar la lichidarea societății în conformitate cu prevederile legale. Acționarii convin să-și exercite dreptul de vot în scopul realizării angajamentul și obligației de a lichida societatea.

Procedura de ofertare prevăzuta în prezentul articol nu va putea fi utilizată de către acționari decât în situația în care evenimentele prevăzute în art 7, 8 și 9 se realizează, fără alte indicații contrare.

sau

VÂNZARE – CUMPĂRARE DE ACȚIUNI

În cazul în care un acționar dorește, indiferent de motive, să pună capăt înțelegerii cu ceilalți acționari, acest acționar (desemnat în continuare ofertant) va putea aviza în scris ceilalți acționari și dacă avizul specifică în mod expres că ofertantul dorește să se prevaleze de prezentul articol, se vor aplica următoarele dispoziții:

a. Ofertantul va trebui ca în avizul semnat și datat, să se ofere în mod irevocabil ca într-o perioadă de 30 de zile să cumpere toate acțiunile deținute de ceilalți acționari la prețul și în condițiile menționate în această ofertă. Aceste modalități și condiții prevalând asupra celor enunțate în art. 21 în ceea ce privește acțiunile privilegiate. Această ofertă trebuie să fie însoțită de o dovadă (confirmare bancară sau alt document) că ofertantul dispune de lichiditățile necesare pentru a plăti prețul de cumpărare a acțiunilor.

b. Ceilalți acționari vor beneficia de termen de 30 de zile fie pentru:

i.) acceptarea ofertei de cumpărare;

ii.) cumpărarea acțiunilor deținute de ofertant la prețul, modalitățile și condițiile stabilite în oferta, această alegere trebuie însoțită și de o dovadă (confirmare bancară sau alt document) că ofertantul dispune de lichiditățile necesare pentru a plăti prețul de cumpărare al acțiunilor.

c. În situația în care acționarii acceptă oferta de cumpărare făcută de ofertant, se angajează să vândă ofertantului care la rândul lui se angajează să cumpere toate acțiunile deținute la prețul și în condițiile enunțate în oferta susmenționată.

d. În cazul în care ceilalți acționari vor hotărâ să cumpere acțiunile ofertantului, aceștia se angajează să cumpere, iar ofertantul să vândă toate acțiunile deținute la prețul, modalitățile și termenii menționate în ofertă.

e. Ceilalți acționari trebuie să informeze ofertantul despre alegerea lor conform paragrafului b de mai sus, prin aviz scris, cel mai târziu la expirarea termenului de 30 de zile. În situația în care acționarii nu furnizează un astfel de aviz, acest termen va fi considerat ca o acceptare a ofertei și în acest caz ofertantul se angajează să considere aceasta ca o acceptare.

f. Exercitarea procedurii de ofertă prevăzute în prezentul articol de către un acționar va împiedica orice alt acționar de a se prevala la rândul său atât timp cât perioada de 30 de zile nu a fost depășită.

g. Procedura de ofertare prevăzuta în prezentul articol nu va putea fi utilizată de către acționari dacă unul din evenimentele prevăzute în art 7, 8 și 9 se realizează și pe durata lor, cu excepția cazurilor când există alte indicații contrare.

OFERTE AUTOMATE

Fiecare acționar oferă irevocabil spre vânzare totalitatea acțiunilor sale ordinare la prețul fixat în conformitate cu dispozițiile art. 10, în condițiile enunțate mai jos, în cazul în care survine unul dintre evenimentelor următoare:

a. retragerea din afaceri a ofertantului;

b. decesul ofertantului.

Prezenta ofertă se referă la totalitatea acțiunilor deținute de ofertant la data realizării unuia dintre evenimentele descrise la punctele a și b.

RETRAGEREA DIN AFACERI

Retragerea unui acționar din afacerea societății va declașa automat oferta irevocabilă menționată în articolul precedent.

Oferta acționarului care se retrage va intra în vigoare automat la data retragerii sau la data la care ceilalți acționari au luat cunoștință, în funcție de cea mai tardivă dintre cele două date.

Ceilalți acționari vor beneficia de un termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a ofertei pentru acceptarea acesteia.

În cazul în care acționari nu aceptă oferta, ofertantul nu va fi legat de dispozițiile prezentei convenții și în această situație se aplică clauzele de la art. 5 și 6.

În conformitate cu prezenta convenție, prin retragerea din afacerile societății se înțelege acționarul care:

refuză sau neglijează sistematic, fără motive întemeiate, să se achite de obligațiile asumate față de societate în virtutea unui contract scris sau verbal, sau care pune capăt unilateral unui astfel de contract sau nu remediază aceste neajunsuri în termen de 3 zile de la recepția unui aviz scris din partea societății sau al altui acționar care semnalează acest fapt.

este găsit vinovat de furt, fraudă sau deturnare de fonduri în prejudiciul societății.

acționează direct sau indirect comite acte ce contravin angajamentului de concurență neloială sau care aduce atingeri și prejudicii grave societății.

nu reușește să-și îndeplinească funcțiile și obligațiile în cadrul societății pe o perioadă continuă de 12 luni sau a mai multor perioade totalizând 12 luni într-un interval de 2 ani pe motiv de boală sau invaliditate.

a declarat falimentul, a cesionat toate bunurile sau s-a prevalat de legile privind debitorii insolvabili.

este pus sub tutelă sau curatelă sau a devenit inapt să-și administreze bunurile conform prevederilor codului civil.

este absent în sensul codului civil de mai mult de 6 luni.

a gajat toate sau o parte a acțiunilor ordinare unei instituții ipotecare, alta decât este prevăzut despre gaj la art. 23, fără consimțământul scris al acționarilor.

refuză sau omite să se conformeze dispozițiilor prezentei convenții (de ex. angajamentului sau de a contribui financiar la o necesitate conform art. 26, independent de faptul că ceilalți acționari au compensat cu avansuri superioare) și nu remediază în 3 zile de la primirea avizului scrise din partea celorlalți acționari.

DECES

Decesul unui acționar declanșează automat oferta irevocabilă menționată la art. 7 începând cu data decesului.

Fiecare acționar acceptă irevocabil oferta declanșată prin decesul unui acționar, această acceptare intrând în vigoare la data decesului.

Fiecare acționar convine ca moștenitorii de drept nu vor avea în cazul decesului său nici un drept de recurs relativ la acțiunile astfel vândute acționarilor supraviețuitori, în afara faptului de a solicita suma convenită conform modalităților enunțate mai jos precum și respectând celelalte dispoziții aplicabile ale prezentei convenții.

VALOAREA ACȚIUNILOR

a. Valoare acțiunilor societății la sfârșitul transferului, în virtutea art 5, 6 și 7 va fi ultima valoare stabilită de acționari într-un document scris și anexat prezentei convenții reprezentând Anexa A. Acționarii pot în mod discrețional fie să fixeze periodic o valoare pentru acțiuni, fie să determine din timp în timp o formulă de calcul prezentând stabilirea valorii acțiunilor.

Dacă nici o valoare nu a fost stabilită în 12 luni precedând data vânzării acțiunilor și dacă nici o formulă pentru stabilirea acestei valori nu a intrat în vigoare la această dată, valoarea va fi cea mai mare dintre ultima valoare stabilită și valoarea contabilă reajustată. Această valoare va fi cea care va aparea în ultimul bilanț anual al societății ajustată pentru a reflecta valoarea reală a imobilizărilor și a plasamentelor. Această valoare va fi subiectul unei ajustări la întocmirea viitorului bilanț anual. Această ultimă ajustare va ține cont de perioada de timp scursă de la ofertă sau de la deces comparativ perioadei financiare în curs. Ajustările sus menționate vor fi efectuate pe cheltuiala societății de către un auditor financiar expert contabil.

b. Pentru realizarea ofertei de vânzare de acțiuni în cazurile retragerii din afaceri enunțate la art. 8 paragrafele (II), (III) și (VIII), valoarea acțiunilor va fi de __RON pe acțiune sau ___% din valoarea stabilită la art 10. paragraful (a).

c. În nici un caz la determinarea valorii acțiunilor nu se va ține cont de valoarea produsului de asigurare pe viața unui acționar, menționat mai jos, încasat de societate ca urmare a decesului unuia dintre acționari.

PLATA ACȚIUNILOR

În cazul vânzării acțiunilor pentru motive, altele decât deces suma plătibilă la data tranzacției va fi o treime din valoarea acțiunilor transferate fără a se ține cont de ajustările prevăzute la art. 10 paragraful a-referitor la perioada de timp scursă de la ofertă comparativ cu perioada financiară în curs. În ceea ce privește diferența, incluzând ajustarea menționată mai sus, acționarii cumpărători vor trebui să plătească a doua treime în cele 12 luni următoare și a treia treime în anul ce va urma, cu dobânzi egale cu cele a certificatelor de depozit emise de banca/băncile unde societatea are cont/conturi deschise, pe o perioada de un an pentru o sumă echivalentă cu soldul neplătit (nu mai puțin de ___ % pe an în cazul unei vânzări de acțiuni conform art. 8 paragraful 2, 3 sau 8) aceaste dobânzi fiind recalculate în fiecare an pe aceiași bază, plătibile în același timp cu vărsământul de capital. Soldul poate fi plătit anticipat, oricând și fără penalitate. Termenii nu mai pot fi respectați în cazul în care se declară falimentul societății sau vinderea fondului său de comerț, sau vânzarea totalității acțiunilor sau neplata unui vărsământ incluzând capital și dobânda la termenul fixat. În acest caz toate soldurile vor deveni exigibile și plătibile imediat.

ASIGURAREA DE VIAȚĂ

Pentru protecția financiară a fiecăruia, acționarii se obligă să încheie și să păstreze în vigoare una sau mai multe polițe de asigurare, fiecare pe viața celuilalt, pentru a respecta exigențele art. 9 și să plătească prețul de cumpărare a acțiunilor, acționarului decedat sau un acont. Polițele de asigurare mai sus menționate pot fi încheiate și păstrate în vigoare și de către societate, pe viața fiecăruia dintre acționar iar în acest caz art. 13, 14, 15 și 16 nu se vor aplica acestor polițe. Polițele în vigoare sunt enumerate în anexa B.

Acționarii supraviețuitori vor avea dreptul de a răscumpăra de la succesorii acționarului decedat polițele de asigurare pe propria viață, plătind acestora valoarea de răscumpărare.

Un acționar nu va putea ceda, transfera sau răscumpăra una dintre polițele emise în scopurile prezentei convenții și nici de a contracta împrumuturi asupra rezervelor capitalizate din polița de asigurare fără să fi obținut în prealabil consimțământul asiguratului.

În cazul în care prezenta convenție ia sfârșit pentru alte motive decât decesul unui acționar, se convine între acționari ca polițele de asigurare pe viața fiecăruia să fie transferate acționarului a cărui viață este asigurată. Fiecare acționar va trebui să plătească celorlalți, după caz, o compensație pentru surplusul dintre valoarea de răscumpărare și totalitatea primelor vărsate.

În cazul în care produsul de asigurare depășește valoarea globală a sumei plătibile moștenitorilor acționarului decedat, surplusul acestei asigurări rămâne proprietatea beneficiarului contractului de asigurare.

Sub rezerva dispozițiilor art. 20, dacă societatea a subscris ea însăși o poliță de asigurare pe viața unui acționar în beneficiul societății și că decesul acestuia survine, acționarii se obligă ca produsul acestei polițe să fie distribuit de către societate acționarilor înregistrați (excluzând acționarul decedat) imediat după deces (data decesului fiind considerată ca data vânzării acțiunilor), imediat ce permit circumstanțele și în maniera cea mai puțin costisitoare posibilă.

PLATA ACȚIUNILOR ÎN CAZ DE DECES

La decesul unui acționar suma plătibilă moștenitorilor sau celor în drept va fi prelevată din produsul de asigurare provenind din polița sau polițele emise pe viața acționarului decedat până la concurența dintre cea mai mică dintre produsul de asigurare și prețul de cumpărare al acțiunilor, fiind vărsată succesorilor la data reuniunii de închidere prevăzută în art. 42. Excedentul, dacă există, va fi plătit în conformitate cu unul dintre modurile urmăătoare, la alegerea cumpărătorului:

a. în totalitate, oricând, fără înștiințare, bonificații sau dobânzi în cele 12 luni următoare decesului, sub rezerva plății subsecvente cât de repede va fi cunoscută valoarea ajustării prevăzute la art. 10 paragraful (a)-relativ la perioada de timp scursă de la ofertă comparativ cu perioada financiară în curs.

b. prin 3 plăți anuale, egale și consecutive, prima plată trebuind să fie efectuată în 12 luni urmând decesului până la plata totală. Sumele exigibile sunt purtătoare de dobânzi egale cu cele a certificatelor de depozit emise de banca/băncile unde societatea are cont/conturi deschise, pe o perioada de 1 an pentru suma echivalentă soldului neplătit, această dobândă fiind recalculată anual, pe aceași bază. Dobânzile sunt plătibile în același timp cu vărsămintele de capital. Tot soldul poate fi plătit oricând, anticipat și fără penalități. Termenii nu mai pot fi respectați în cazul în care se declară falimentul societății sau vinderea fondului său de comerț, sau vânzarea totalității acțiunilor sau neplata unui vărsământ incluzând capital și dobândă la termenul fixat. În acest caz toate soldurile vor deveni exigibile și plătibile imediat.

IMPOZITE

Cu excepția prevederilor referitoare la valoarea acțiunilor stabilite în conformitate cu art. 10 paragraful (b), în cazul în care prevederile Ministerului de Finanțe atribuie acțiunilor societății o valoare superioară prețului fixat, impozitele suplimentare pe câștigul în capital vor fi în sarcina cumpărătorului acțiunilor. Pentru determinarea costului de achiziție a acțiunilor pentru acționarul cumpărător, suma impozitelor suplimentare va fi adaugată la prețul de vânzare al acțiunilor, așa cum este stabilit în dispozițiile art. 10 paragraful (a).

CUMPĂRAREA DE CĂTRE SOCIETATE

În cazul în care un acționar va trebui să vândă acțiunile sale celorlalți acționari în caz de deces, succesorii acționarului vânzător vor putea, dacă doresc și dacă situația financiară a societății permite fără a contraveni dispozițiilor legii societăților și considerând că valoarea acțiunilor este valoarea cea mai mare dintre valoarea contabilă și valoarea de vânzare a activului, să decidă dacă cumpărarea se va face de către societate. În acest caz acționarii cumpărători se obligă a vota în favoarea acestei achiziții, ce va rămâne subiectul altor dispoziții din prezenta, mutatis mutandis.

Opțiunea prevăzută în paragraful precedent trebuie exercitată în 30 de zile de la data decesului, prin comunicarea unui aviz scris din partea succesorilor acționarului decedat către acționarii cumpărători și către societate.

În cazul achiziției de către societate a acțiunilor unui acționar în urma unui deces, conform art. 9 , dispozițiile art. 17 nu se aplică. Societatea va lua deciziile potrivite conform dispozițiilor fiscale aplicabile în așa fel încât achiziția să fie făcută în maniera cea mai avantajoasă posibilă pentru acționarul vânzător. În acest sens vor fi consultați specialiști în fiscalitate. Acționarii rămași se obligă să gireze personal față de moștenitorii în drept ai acționarului decedat, executarea obligațiilor societății în calitate de cumpărător al acțiunilor. Aceștia se vor conforma dispozițiilor art. 23.

În cazul în care succesorii acționarului decedat nu exercită opțiunea prevăzută în primul paragraf al prezentului articol, acționarii cumpărători pot determina unilateral cine va cumpăra această parte de acțiuni ale acționarului vânzător, și cel din urmă sau cei în drept trebuie să respecte această decizie.

ACȚIUNI PRIVILEGIATE ȘI CREANȚE

Prezenta convenție se aplică numai acțiunilor ordinare ale societății. În ceea ce privește acțiunile privilegiate deținute de un acționar în momentul decesului sau la data vânzării acțiunilor sale ordinare celorlalți acționari, și de asemenea în ceea ce privește orice bilet la ordin sau orice altă creanță pentru avansurile deținute de acest acționar în cadrul societății, acționarii rămași se obligă să facă în așa fel încât societatea să le răscumpere sau să le ramburseze într-o perioadă de 3 luni, la valoarea lor întreaga (adică în cazul acțiunilor privilegiate la valoarea lor de piață, această valoare nu trebuie să depășească suma vărsată în contul de capital-acțiuni emise și plătite de societate la “valoarea de răscumpărare” cum este definită în drepturile, privilegiile, condițiile și restricțiile acestor acțiuni privilegiate plus toate dividentele declarate, acumulate și neplătite). În cazul în care societatea nu face răscumpărarea sau rambursarea, acționarii rămași vor trebui să cumpere sau să ramburseze personal aceste acțiuni privilegiate, bilete la ordin sau avansuri și să le plătească conform perioadei și termenilor din art. 11 sau 18, după caz. Produsul poliței sau polițelor de asigurare pe viața acționarului decedat poate fi folosit la această răscumpărare sau rambursare. Acționarul vânzător sau succesorii acestuia se angajează să se conformeze dispozițiilor prezentului articol.

ELIBERARE DE ANDOSARE

Ca o condiție prealabilă și esențială transferului de acțiuni între vii, în afară de cazurile menționate la art. 8 paragrafele 2, 3, 5 și 8, acționarii cumpărători vor trebui să facă în așa fel încât acționarul vânzător să fie complet eliberat de andosările sale, giruri sau garanții personale cu privire la afacerile societății de la data reuniunii de închidere.

Ca o condiție prealabilă și esențială transferului de acțiuni în caz de deces, acționarii cumpărători vor trebui să facă în așa fel încât succesorii acționarului decedat să fie complet eliberați de toate responsabilitățile ce rezultă din andosări, giruri sau garanții personale consimțite de acționarul decedat, relativ la afacerile societății. Acționarii cumpărători se angajeză personal vis-a-vis de sucesorii defunctului pentru a indemniza toate cheltuielile rezultate din această responsabilitate.

ACȚIUNI DEPUSE ÎN GAJ

Pentru a garanta acționarului vânzător sau succesorilor acționarului decedat plata bunurilor vândute în conformitate cu dispozițiile prezentei (fie acțiuni ordinare, acțiuni privilegiate, și toate creanțele sau toate biletele la ordin deținute) și de asemenea pentru a garanta acționarului vânzător sau succesorilor acționarului decedat respectarea angajamentelor de rambursare și indemnizare menționate în art. 21 și 22, acționarii cumpărători vor trebui la cererea acționarului vânzător sau a succesorilor acționarului decedat, să depună toate acțiunile vândute la fel ca și cele a acționarilor rămași, în gaj unui depozitar acceptat de acționarul vânzător sau succesorii acționarului decedat, până la plata totală a soldului prețului de vânzare a bunurilor vândute sau până la eliberarea completă a acționarului vânzător sau a succesorilor acționarului decedat doar dacă acționarii cumpărători nu oferă acționarului vânzător sau succesorilor acestuia alte garanții pe care aceștia le vor considera suficiente.

În cazul în care acționarul vânzător sau succesorii acționarului decedat solicită ca acțiunile societății să fie puse în gaj, acționarii convin că toate documentele necesare sau utile pentru constituirea și validarea acestei depuneri în gaj să fie semnate de toate părțile implicate în tranzacție. Acționarii convin că dacă nu se constituie sau nu se păstrează în vigoare gajul sus menționat în 6 zile de la primirea avizului de către acționarii cumpărători din partea acționarului vânzător sau a succesorilor acționarului decedat, aceasta va constitui o cauză adițională de anulare a termenilor menționati în art. 11 și 18. Acționarii cumpărători vor acorda pentru acțiunile subscrise la gajul sus menționat sau pentru o parte din ele, o ipotecă fără deposedare și fără autorizarea prealabilă, scrisă din partea acționarului vânzător sau a succesorilor acționarului decedat.

DECESURI SIMULTANE

Dacă acționarii mor în același accident sau la un interval de 3 luni unul de celălalt, acționarii vor fi considerați decedați în același timp. În acest caz produsul asigurării va fi vărsat succesorilor fiecărui acționar direct proporțional cu valoare acțiunilor deținute în societate și art. 7 nu va avea aplicabilitate.

PROTECȚIA VÂNZĂTORULUI

Atât timp cât un acționar vânzător vinde celorlalți acționari sau societății în virtutea prezentelor și nu a primit plata integrală a tuturor sumelor datorate, acționarii cumpărători și societatea se obligă să:

a. Societatea nu declară și nu varsă nici un dividend, nu cumpără sau răscumpără, și nu plătește o altă acțiune a capitalului de acțiuni propriu exceptând cele menționate la art. 21 și nu aprobă nici un ajutor financiar acționarilor săi sau persoanelor dependente acestora fără a obține în prealabil consimțământul expres acționarului vânzător sau a succesorilor săi.

b. Acționarul vânzător are dreptul să primească situațiile financiare anuale și trimestriale ale societății, în momentul înregistrării lor.

c. Societatea acordă acces acționarului vânzător sau reprezentantului său autorizat, la cerere și în timpul programului obișnuit de lucru, la registrele și actele contabile incluzând procesele verbale ale adunărilor acționarilor și administratorilor.

Acționarii convin că orice contravenție la prezentul articol pe care societatea nu a remediat-o în 5 zile de la primirea avizului scris de către acționarul vânzător sau a succesorilor săi, va constitui o cauză adițională de anulare a termenelor conform art. 11 și 18.

PARTEA II

CLAUZELE RELATIVE LA VOT ȘI LA SOCIETATE

CONTRIBUȚIE

a. Acționarii se obligă în mod solidar, să investească în societate fondurile necesare pentru buna administrare a acesteia. Toate fondurile vor fi investite de către acționari prorată cu deținerile lor de acțiuni, fără dobânzi. În cazul în care circumstanțele impun ca unul dintre ei să facă un avans superior, partea excedentară avansului va purta dobânda egală cu dobânda preferențială pentru împrumuturi comerciale pe care instituția financiară unde societatea are cont/conturi deschise le acordă, plus ___%.

b. Acționarii se obligă în mod solidar față de societate, să nu reclame rambursarea avansurilor lor fără dobândă în favoarea societății conform paragrafului precedent atât timp cât sunt acționarii societății, cu excepția unei înțelegeri exprese intervenite între toți acționarii sau în cazul în care o astfel de rambursare nu este efectuată proporțional între acționari.

c. În cazul în care va fi necesar ca andosările și garanțiile personale să fie prezentate de către acționari pentru a garanta împrumuturi sau obligațiuni ale societății, acționarii se angajează să prezinte o astfel de andosare sau garanție prorată deținerilor de acțiuni ordinare.

ALEGEREA ADMINISTRATORILOR

Acționarii se angajează să-și exercite dreptul de vot pe care-l dețin în calitate de acționari ai societății în așa fel încât administratorii societății să poată fi aleși și/sau realeși în scopul formării unui consiliu de administrație compus din …. membrii.

DEMISIA

Fiecare acționar care, în virtutea prezentei, dispune de totalitatea acțiunilor sale în societate, și care a fost administrator, a deținut o funcție executivă sau a fost angajat al societății va trebui să-și prezinte demisia din funcțiile societății simultan cu transferul acțiunilor sale și să dea societății o chitanță pentru orice datorie sau obligație în legătură cu aceste funcții, în afară de remunerația sau altă sumă datorată în legătură cu munca executată până la data demisiei.

REPARTIZAREA VENITURILOR

Acționarii convin ca veniturile fiecăruia dintre ei retrase din societate sub orice formă să fie proporționale cu deținerea acțiunilor ordinare, fără dobânzile menționate în art. 26 paragraful (a), dividendele acțiunilor privilegiate, ca și remunerațiile ce pot fi alocate de consiliul de administrație pentru funcțiile determinate.

RAMBURSAREA CHELTUIELILOR

Cheltuielile acționarilor făcute în interesele societății vor fi rambursate în conformitate cu actele justificative. La cererea unuia dintre acționari, alocațiile pentru cheltuieli pot fi fixate conform unor plafoane determinate, pe care părțile se obligă să nu le depășească.

INVALIDITATE

În cazul în care un acționar este impiedicat să-și exercite funcțiile în cadrul societății din cauza bolii sau de invalidității, acesta va continua să primească salariul obișnuit pe o perioadă care nu excede:

6 luni de la începutul bolii sau invalidității;

sfârșitul perioadei de așteptare precedând plata unei indemnizații salariale făcute de o societate de asigurări.

Societatea va contracta o poliță de asigurare ce va permite acționarilor de a primi compensațiile salariale pe timpul bolii, cu o perioadă de așteptare ce nu depășeste 6 luni. Dacă boala sau invaliditatea durează mai mult decât perioada prevăzuta în art. 8 aliniatul 4, acționarul invalid va fi obligat de a se retrage din afaceri.

PARTEA III

GENERALITĂȚI

CLAUZA DE NON-CONCURENȚĂ

Fiecare acționar convine și se angajează în mod expres pe timpul prezentei convenții ca timp de 2 ani începând cu data înstrăinării acțiunilor să nu intre în afaceri direct sau indirect, sau să acorde sprijin și/sau consultanță unei alte societăți din județul de reședință cu același domeniu de activitate. Acționarul convine și se angajează în mod expres să nu solicite nici un angajat cadru, furnizor, distribuitor, sau client al societății în folosul unei societăți concurente sau să intevină asupra oricărei persoane pentru ca aceasta din urmă să renunțe la colaborările cu societatea. Acționarul se angajează în mod expres să nu comită nici un act, indiferent de natura lui, care să facă concurență societății.

Fiecare acționar acceptă să plătească celorlați acționari o penalitate de______RON pe zi pentru orice contravenție, fără nici o altă formalitate sau aviz. Fiecare dintre acționari declară în mod expres și recunoaște prin prezenta că angajamentele prevăzute sunt rezonabile în ceea ce privește durata, teritoriul și persoanele vizate.

ARBITRAJ

Acționarii se obligă în cazul unui dezacord sau unei diferențe de opinii în legătură cu interpretarea sau modul de funcționare a prezentei convenții sau drepturile și obligațiile părților, să fie reglementate exclusiv prin arbitraj și ținând cont de următoarele :

a. Aviz de arbitraj. Fiecare acționar care dorește să supună o diferență de opinie sau un dezacord arbitrajului, va trimite un aviz scris celorlalți acționari incluzând cel puțin unul din elementele următoare:

descriere rezonabil de detaliată a diferenței de opinii sau dezacordului ce va fi supusă arbitrajului.

declarație în care să menționeze dorința de a apela la arbitraj conform prezentei.

numele, adresa și profesia persoanei propuse ca arbitru.

memoriu celorlalți acționari ce trebuie să acționeze conform prezentei într-o perioadă de 15 zile.

b. Alegerea arbitrului sau arbitrilor. Ceilalți acționari vor avea 15 zile fie pentru alegerea arbitrului propus în avizul menționat în paragraful (a), fie pentru a desemna prin aviz scris numele arbitrului pe care-l propun ei înșiși și care va fi considerat ca un membru al unui comitet format din 3 arbitrii.

Cei doi arbitrii astfel desemnați vor avea 7 zile de la data nominalizării celui de-al doilea arbitru pentru a numi un al treilea ce va prezida comitetul de arbitraj.

În cazul în care nominalizarea unui arbitru din partea fiecărei părți nu se realizează sau în cazul în care al treilea arbitru nu este numit de către primii doi în termenul indicat, această nominalizare va putea fi efectuată de către instanță la cererea părții interesate.

c. Înlocuirea unui arbitru. În caz de deces, de refuz, de plecare sau în cazul în care unul dintre arbitrii nu este diponibil pentru o durată mai mare de 7 zile, după ce un aviz a fost transmis uneia dintre părți de către cealaltă parte sau de către un alt arbitru, un nou arbitru va fi numit în termen de 10 zile după expirarea termenului de mai sus de către partea ce a desemnat arbitrul ce trebuie înlocuit sau de ceilalți doi arbitrii dacă arbitrul ce trebuie înlocuit era cel de-al treilea sau de instanță la cererea oricărei părți interesate.

d. Reguli de arbitraj. Imediat ce este numit arbitrul și acceptat de cele două părți sau că cei trei arbitrii au fost numiți, acesta sau aceștia proced la instrumentarea cazului în maniera cea mai expeditivă și cea mai puțin formală posibilă, acordând totodată părților o libertate rezonabilă de a-și expune pretențiile și de a aduce dovezi în legatură cu litigiul. Arbitrul sau arbitrii vor lua decizia în 15 zile de la încheierea prezentării probelor părților implicate în litigiu. Părțile trebuie să prezinte probele în 15 zile de la nominalizarea definitivă a arbitrului sau după caz celor 3 arbitrii (nici una dintre părți nu va avea la dispoziție mai mult de 2 zile de audieri pentru prezentarea probelor, iar cealaltă parte nu va dispune mai mult de o zi pentru prezentarea răspunsului). În cazul în care nu prezintă decizia lor într-un termen de 15 zile, părțile ce au cerut arbitrajul vor putea resolicita arbitrajul respectând dispozițiile prezentei, mutatis mutandis. În orice caz, regulile aplicabile sunt următoarele:

Decizia comitetului de arbitraj va fi determinată cu majoritate de voturilor.

Sentința arbitrală va fi finală și fără drept de apel, iar părțile trebuie să se conformeze.

Arbitrul sau arbitrii vor fi și mediatori între părțile implicate.

Arbitrajul va avea loc în ___________________

Arbitrul sau arbitrii trebuie să precizeze în decizia lor de cine și în ce proporție vor fi suportate onorariile și decontarea cheltuielilor în exercitarea funcțiilor lor.

AVIZ

Fiecare aviz în virtutea prezentei va fi făcut de bună credință, în scris, prin aprod, mesager, curier recomandat sau alt mijloc de comunicare ce conține o dovadă de recepție, la adresele menționate la începutul prezentei convenții sau la orice altă adresă indicată în scris de un acționar celorlalți acționari. Aceste avize vor putea fi înmânate personal. Avizul va fi luat în considerare în ziua livrării doar dacă este trimisă prin curier recomandat, în acest caz fiind luat în considerare a doua zi de lucru după ce a fost expediat prin poștă.

TERMENE

Acționarii declară că termenele stabilite prin prezenta trebuie respectate.

PRIORITATEA ÎNTRE CONVENȚII

Prezenta convenție va avea prioritate în ceea ce-i privește pe acționari asupra oricărei convenții anterioare semnate între ei, de asemenea asupra oricăror dispoziții a actului constitutiv sau a regulamentelor societății în ceea ce privește transferul de acțiuni și care nu vor fi compatibile cu dispozițiile prezentei convenții. Acționarii renunță în mod expres să invoce aplicarea acestor dispoziții a actului constitutiv sau a regulamentelor societății.

Părțile convin ca în momentul în care o procedură de exercitare a dreptului de preempțiune, a unei obligațiuni de vânzare-cumpărare sau de opțiune este declanșată conform prezentei convenții, această procedură are prioritate între părțile implicate asupra oricărei procedure care ar putea fi declanșate ulterior. Punerea în aplicare a unei alte proceduri va fi raportată până în momentul în care tranzacția va fi terminată.

MODIFICARE

Prezenta convenție poate fi modificată sau schimbată total sau parțial la înțelegerea acționarilor, dar toate schimbările sau modificările nu vor avea efect decât în momentul în care documentul constatator va fi semnat de către toți acționarii și va fi adăugat prezentei convenții.

ÎNCETARE

Prezenta convenție va înceta automat în caz de faliment sau dizolvare a societății, o cesiune generală a bunurilor sau în caz de insolvabilitate. În ceea ce privește fiecare dintre acționari convenția va înceta îndată ce acționarul nu va mai deține acțiuni în societate, dacă este declarat falit, face o cesiune generală a bunurilor sale sau devine insolvabil, sub rezerva obligațiilor mutuale ale părților și a societății în urma transferului de acțiuni a prezentului acționar și a prezentei convenții. Prezenta convenție poate înceta deasemenea prin acordul părților.

INTERPRETARE

Titlurile articolelor ce preced sunt doar titluri de referință și nu pot servi la interpretarea dispozițiilor prezentei.

DIVIZIBILITATE

Fiecare dispoziție din prezenta formează o individualiate, în așa fel încât orice decizie a unui tribunal în urma căreia o dispoziție este nulă sau ne-executabilă nu va avea nici un efect asupra validității celorlalte dispoziții și în plus asupra caracterului lor executoriu.

NERENUNȚAREA LA DREPTURI

Dacă o parte nu a insistat asupra executării în totalitate a unui angajament conținut în prezenta, sau nu a exersat unul dintre drepturile obținute nu trebuie considerată ca o renunțare a dreptului sau execuției angajamentului. Orice renunțare a uneia dintre părți la unul dintre drepturi nu este valabilă decât dacă este în scris și renunțarea este valabilă doar pentru drepturile și circumstanțele în mod expres vizate în această renunțare.

SEMNAREA CONTRACTELOR

Acționarii se obligă de a semna toate documentele necesare sau utile pentru a intra în vigoare prezenta convenție. Ei se angajează în particular să semneze orice contract de vânzare a acțiunilor având ca efect acceptarea unei oferte de vânzare în virtutea prezentei, în cele 30 de zile de la data acestei acceptări, cu excepția cazului în care vânzarea este în urma decesului unui acționar. În acest caz părțile acestei vânzări trebuie să semneze contractul în 120 de zile de la data decesului.

INTERVENȚIE

Societatea intervine prezentelor pentru a declara luarea la cunoștință și se angajează să respecte și să se conformeze dispozițiilor ce pot necesita intervenția sa.

DECLARAȚII

Fiecare dintre acționari declară și recunoaște în mod expres, că dispozițiile prezentei nu au fost impuse de unul sau de altul dintre ei, ci dimpotrivă că ele au fost discutate liber între acționari și scrise de un jurist reprezentând părțile.

Fiecare acționar a obținut explicațiile adecvate asupra naturii și întinderii fiecărei din dispozițiile prezentei. Consilieri juridici ai acționarilor au avut posibilitatea de a examina aceste dispoziții și se declară satisfăcuți de caracterul lizibil și comprehensibil al acestora.

Fiecare acționar declară și recunoaște că fiecare din dispozițiile prezentei, inclusiv cele care conțin penalități sau obligații, cum ar fi între altele obligația de a vinde acțiunile proprii celorlalți acționari la un preț ce poate fi inferior valorilor de piață, este rezonabil și necesar pentru a proteja interesele societății, pentru a păstra caracterul privat și de a asigura participarea acționarilor în mod activ, onest, loial și solvabil.

Interesul comun al acționarilor justifică prezența acestor dispoziții, unde aplicarea potențială vizează fiecare acționar în aceiași măsură și cu aceiași rigoare.

Fiecare din acționari renunță în mod expres, prin prezenta de a invoca nulitatea oricărei dispoziții din prezenta, pe motiv că nu se înțelege, nu se poate citi sau este abuzivă.

De bună voie, acționarii și societatea au semnat la………………………………………., în data de………………………

Actionarii:……………………………………………………………………….

………………….

………………….

Societatea ………………………………………………

Reprezentată prin:

………………………………………………………..

Președinte

ANEXA A

VALOAREA STABILITĂ A ACȚIUNILOR (ART.10(a))

De la prezenta dată, pentru următoarele 12 luni, valoarea stabilită a acțiunilor societății…………………………………………………….., va fi de …………….RON pe acțiune.

De la prezenta dată, până când va fi modificată, formula utilizată pentru a determina valoarea acțiunilor societății……………….., va fi următoarea:

Semnat la………………………………………, în data de…………………………..

………………………………………………………….. …………………………………………………………..

ANEXA B

LISTA POLIȚELOR DE ASIGURARE ÎN VIGOARE (ART.12)

Semnat la………………………în data de………………..

Acționari Dl / Dna ……………………………

……………………………

……………………………

……………………………

CONCLUZII

ASTRA

Din perspectiva performanțelor realizate în domeniul asigurărilor de sănătate și de accidente și în conformitate cu Anexa 5 din raportul CSA pentru anul 2012:

Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă și

bolii profesionale);

Asigurări de sănătate precum și din punct de vedere al

primelor brute subscrise, ASTRA asigurări ocupă o poziție de top, mai ales după achiziția portofoliului de la compania AXA.

SIGNAL IDUNA ASIGURĂRI DE VIAȚĂ

Cu o experiență vastă pe piața germanăîn domeniul asigurărilor de sănătate compania se găsește în topul companiilor de asigurări de sănătate așa cum este menționat în raportul CSA în funcție de primele brute subscrise în anul 2012 pentru clasele de asigurări:

Bl. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă și

bolile profesionale);

B2. Asigurări de sănătate.

Datorită bunelor servicii pe care le prestează Signal Iduna este una dintre companiile cele mai performante în domeniu.

ALLIANZ – TIRIAC ASIGURĂRI SA

Statistic Allianz face parte din topul primelor 5 companii de asigurări de sănătate și accidente în care gradul de concentrare al primelor reprezintă în 2012 aprope 90 % din piață.Mai bine echilibrată din punct de vedere al primei brute subscrise în domeniul polițelor de accident și de sănătate, compania poate oferi produse fiabile și flexibile.

BCR ASIGURĂRI DE VIAȚĂ VIENNA INSURANCE GROUP SA

Societatea detinea în anul 2012 un record în domeniul polițelor de asigurări de sănătate. Deținătoarea unei experiențe valoroase în domeniul asigurărilor din piața austriacă,BCR este un competitor redutabil.

Anexa prezintă cu titlu informative produsele de asigurare individuale sau collective în domeniul asigurărilor de boală și accident oferite de unele societăți de asigurări la nivelul primului semestru al anului 2012-2013.

Performanțele trecute nu garantează performanțele viitoare.

Toate produsele prezentate pot fi modificate de către societățile de asigurări în funcție de evoluția pieței în domeniu.

În finalul acestui volum câteva recomandări:

Pentru investiții și plasamente în fonduri de investiții și valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni), apelați la un consultant de investiții. Lista consultanților de investiții autorizată de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) se găsesc în registrul național unic pe site-ul ASF-CNVM, Secțiunea Consultanți de Investiții.

Utilizați recomandările din carte pentru a determina profilul dumneavoastră de investitor și toleranța la risc în funcție de ciclul vieții.

În toate situațiile de investiții și economisire este important să țineți cont de inflație. O rată a inflației de numai 3% pe an poate diminua în decurs de 10 ani valoarea reală a investiției cu 30%.

Economisiți cât mai devreme în vederea retragerii /pensionării preferabil prin depuneri lunare atât în fondurile private de pensii cât și în fondurile de investiții.

Pentru achiziționarea unui produs de asigurări se recomandă consultarea unei societăți de brokeraj în asigurări și analizați cel puțin 3 oferte. Regula celor 3 oferte se poate aplica la orice achiziție de produse financiare.

Asigurările de viață cu component investițională tip Unit-Link nu reprezintă pensii private. Înainte de a investi în astfel de polițe de asigurare este preferabil să epuizați posibilitățile de investiții în sistemul de pensii private Pilonul III, sistem ce vă permite să investiți annual până la 400 Euro beneficiind de deducere fiscală.

Reanalizarea necesarului de capital de asigurat în polițe de asigurare de viață se realizează de cel puțin patru ori în decursul existenței și de câte ori intervine o schimbare majoră în necesarul de finanțare.

Înainte de a semna orice contract de servicii financiare citiți cu atenție contractual indiferent dacă este vorba de:

deschidere de cont;

contract de credit ipotecar;

cerere pentru carte de credit mai ales cuantumul dobânzilor pentru sold și perioada de grație în care nu se percep dobânzi;

polița de asigurare mai ales textul cu caractere mici în subsolul paginilor.

Dacă salariul dumneavoastră este plătit în lei și nu este actualizat la cursul euro-leu, este foarte important să angajați creditele numai în lei. Orice credit în altă monedă introduce un factor de risc – cursul de schimb. Cursul de schimb vă poate fi favorabil sau puteți avea mari probleme în cazul aprecierii monedei respective. A se vedea problemele create de aprecierea francului elvețian. Creditul în monedă națională vă permite o planificare financiară corectă a bugetului personal și familial pentru a evita incapacitatea de plată.

Pentru a crește capacitatea de rambursare înaintea solicitării unui credit bancar/ipotecar, rambursați soldul cărților de credit și solicitați închiderea conturilor cărților de credit. Le puteți solicita din nou după achitarea creditului.

În conformitate cu legea actual a pensiilor publice, pensia de urmaș se acordă numai persoanelor căsătorite. Pentru cumplurile heterosexuale ce conviețuiesc în concubinaj precum și pentru cuplurile homosexual, pentru a compensa pierderile financiare rezultate în urma decesului unuia dintre parteneri este necesară asigurarea de viață încheiată reciproc sau cumpărarea unui produs de rentă.

Pentru emigranții români ce lucrează în străinătate cu un statut “neclar” sau pentru persoanele ce doresc să beneficieze de o pensie publică se recomandă încheierea unui contract de asigurare social cu Casa Națională de Pensii.

Convenția între Asociați/Acționari eswte foarte utilă pentru persoanele ce își desfășoară activitatea în cadrul unui IMM și sunt în același timp asociați sau acționari. Convenția poate rezolva eventualele litigii între asociați/acționari precum și situații dificile rezultate de decesul sau invaliditatea unuia sau a mai multor asociați/ acționari.

BIBLIOGRAFIE

Association de Planification Financiére et Fiscale – Stratége 2003

Benartzi, Shlomo and Thaler, Richard H – Myopic Loss Aversion and the Equity Premium Puzzle

The Quartely Jurnal of Economics 02/1995

J.E.Grable and R.H.Lyton – Financial Risk Tolerance Revisite The Development of a Risk Assessment Instrument (1999).8 Financial Services Review 163

John Grable Ph.D and Ruth H. Lyton Ph.D – Sonday. Sursa traduceri din limba franceză http://209.146.210.234/l’actualite’/ risqué

Legea Nr. 263/16 decembrie 2010 Privind Sistemul Unitar de Pensii

Owen Quattlebaum – Investment Risk and the Individual Client Part III; Asset Allocationfor the Individual Client

The Institute of Chartered Financial Analyst – 1987

L’Industrielle Alliance Compagnie d’Assurance sur la vie

Analyse de votre situation financiere ou décés

Temps d’arret – 1999 – L’evaluation des besoins en assurance – vie

Zvi Bodie, Alex Kane, Alan J.Marcus – Investments – 3rd. ed. Times Mirror Aigher Education Group