Particularitati Privind Asigurarea Riscurilor de Catastrofa In Romania

Diverse

Particularitati Privind Asigurarea Riscurilor de Catastrofa In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== 2a40a729de385b72ed85cd57285216147af1f970_605940_1 ===

Capitolul 1. Catastrofele naturale – delimitări conceptuale

1.1. Aspecte introductive referitoare la catastrofele naturale

Evenimentele catastrofale la nivel mondial au crescut semnificativ în ultimul secol și au cauzat pierderi economice globale și au afectat viețile oamenilor. Având în vedere circumstanțele, este necesar ca toate țările să stabilească politici, proceduri în vederea identificării, evaluării, gestionării și monitorizării riscurilor catastrofale.

Asigurarea reprezintă una dintre soluțiile disponibile pe piață pentru gestionarea riscurilor catastrofale. Această lucrare va studia atitudinile diferitelor autorități față de protecția împotriva riscurilor catastrofale și apoi vom studia răspunsul autorităților românești împotriva dezastrelor naturale. Am concentrat cercetarea asupra a două zone majore, cutremure și inundații, pe baza faptului că România este cea mai expusă acestor riscuri.

Lumea este plină de riscuri și incertitudini. Toate sectoarele economice se confruntă cu multe riscuri. Riscul poate fi considerat orice eveniment care poate afecta capacitatea unei companii de a-și atinge obiectivele și de a-și urma strategiile.

Pentru a identifica orice risc care poate avea un impact negativ asupra oamenilor și a oricărei activități umane, trebuie să răspundem la următoarele întrebări: Ce poate merge prost?, Care este probabilitatea ca acest lucru să se întâmple? Care sunt consecințele? Pentru a gestiona riscul, pentru a lua deciziile corecte și pentru a maximiza oportunitățile și pentru a reduce efectele negative ale oricărui risc, managerii trebuie să se concentreze asupra unui proces de gestionare a riscurilor.

Orice risc poate genera pierderi potențiale viitoare, care pot fi reduse în mod semnificativ prin măsuri de reducere a riscurilor. Una dintre aceste măsuri este transferul de risc, care, înseamnă că un risc pur este transferat de la asigurat la asigurător, care de obicei se află într-o poziție financiară mai puternică pentru a plăti pierderea decât asiguratul. Prin urmare, asigurarea, prin funcțiile de prevenire a riscurilor și de reducere a riscurilor, ajută societatea să fie protejată împotriva pierderilor viitoare.

Asigurarea ca o simplă definiție reprezintă o metodă utilizată pentru a transfera riscurile către o terță parte (societatea de asigurări), prin plata unei prime de asigurare și, în caz de risc, societatea de asigurări va rambursa pierderea.

În urma definiției / conceptului de asigurare, trebuie să menționăm că, precum și alte principii care guvernează industria asigurărilor, este foarte important unul referitor la reciprocitate. Pe baza principiului reciprocității, toți subiecții expuși unui risc / grup de riscuri pot transfera aceste riscuri unei societăți de asigurări. Prin plata primei de asigurare, clienții contribuie la rezervele companiei de asigurări care vor fi utilizate pentru a rambursa către cel care va avea pierderi.

La nivel mondial, piața asigurărilor înregistrează evoluții inegale, de aceea, chiar și astăzi, majoritatea țărilor în curs de dezvoltare nu au o piață de asigurări matură, iar acoperirea pentru dezastre naturale este încă limitată. Societățile de asigurări trebuie să dezvolte strategii pentru a deveni mai active în aceste țări și pentru a oferi acoperire pentru toate tipurile de dezastre.

În această lucrare mă voi concentra asupra riscurilor și măsurilor catastrofale care pot fi adoptate pentru a elimina sau a minimiza efectele negative ale acestor riscuri specifice odată ce acestea apar. Riscurile catastrofale sunt considerate evenimente rare cu consecințe majore și au de obicei două caracteristici majore: distribușie aleatorie și dependența.

În ultimii ani ne-am confruntat cu evenimente catastrofale semnificative care au generat pierderi mari, astfel încât toate măsurile implicate în prevenirea și reducerea riscurilor de dezastre trebuie luate de măsuri concrete. Datorită tuturor acestor catastrofe naturale în creștere, cererea de produse de asigurare specifice, destinată să acopere acest tip de daune, a crescut.

Luând în considerare aspectele particulare ale riscurilor catastrofale, așa cum au fost prezentate mai sus, asigurătorii, care joacă un rol vital în procesul de gestionare a riscurilor, trebuie să găsească soluțiile pentru a acoperi cererea pentru acest tip de produs.

Pentru a face față riscurilor catastrofale, trebuie implicate mai multe părți (autorități, organizații neguvernamentale, comunități etc.) pentru a elabora strategii de risc.

În cadrul acestei lucrări voi începe cu necesitatea și importanța asigurării obligatorii pentru România, voi analiza situația existentă legată de această problemă. Apoi mă voi concentra asupra regiunii Transilvania și voi analiza impactul riscurilor catastrofale asigurabile în această zonă. Voi analiza rolul administrației publice în reducerea expunerilor cauzate de pierderi catastrofale.

Asigurarea obligatorie este stabilită de guvern luând în considerare două aspecte majore: (a) frecvența riscurilor și gravitatea pierderilor și (b) efectele sociale în cazul unui eveniment catastrofal.

Pentru a face acest lucru, trebuie să se țină seama de harta expunerii la riscuri. Având o hartă a riscurilor, guvernele diferitelor țări trebuie să găsească strategii pentru a evita situația pierderilor care sunt incluse în grupul de joasă frecvență și severitate mare. Aceste pierderi vor avea un puternic efect negativ asupra oamenilor. În majoritatea cazurilor (cu excepția terorismului) aceste pierderi sunt cauzate de catastrofe naturale: cutremur sau furtuni, uragane și efectele lor – inundații.

În plus, trebuie să se țină seama de faptul că riscurile de pericol au întotdeauna un impact negativ. Administrațiile publice și guvernele trebuie să aibă studii legate de toleranța la riscuri – cât de mult poate exista un risc pentru o persoană sau o companie. Din păcate, în România nu au existat studii pentru acest lucru. Dacă luăm în considerare numai zonele rurale, este foarte posibil ca această toleranță să fie la un nivel foarte scăzut – oamenii nu dispun de suficiente resurse financiare pentru a repara pierderile minore.

De obicei, în caz de catastrofe naturale, proprietarii de case sunt cei mai afectați. Având în vedere că, pentru aproape toată lumea, achiziționarea de proprietăți este o investiție pe termen lung și costisitoare, necesitatea de a o proteja este aproape obligatorie.

În România, guvernul a decis să introducă asigurări obligatorii proprietarilor de locuințe pentru a asigura imobiliele personale împotriva catastrofelor cauzate de cutremur, inundații și alunecări de teren – Legea 260/2008. În baza acestei legi, a fost înființată o asociație de societăți asigurări de reasigurare, formată din asocierea a 12 societăți de asigurare (PAID). Au existat mulți ani de arbitraj legați de forma sa – necesară în special pentru a studia diferite modele de succes în Europa. Au existat perspective diferite care au suferit schimbări continue. Chiar și după anul 2008, când a devenit obligatorie, a durat mai mult de doi ani.

Decizia luată de guvernul român este una foarte rațională dacă ne raportăm la rezultatele unei metode Delphi de estimare medie a posibilelor pericole: cutremurele au o estimare medie de 11,1%, incendiile 11,4% și inundațiile 15,6%.

Conform Legii 260/2008, casele sunt împărțite în două categorii majore, cu diferite sume asigurate și diferite prime de asigurare:

– clădirile de clasă A – clădirea are structura sa din beton, fier, lemn și pereți exteriori din piatră, cărămizi sau alte materiale de construcție rezultate dintr-un proces termic sau chimic. Pentru aceste clase A, suma asigurată este de 20.000 €, iar prima de asigurare este de 20 €.

• cladirile din clasa B – clădirea are pereții exteriori realizați din materiale diferite care nu au rezultat dintr-un proces termic sau chimic. Pentru aceste case din clasa B, suma asigurată este de 10 000 EUR, iar prima de asigurare este de 10 EUR.

Această asigurare obligatorie se presupune a fi plătită de către toate persoanele și companiile care au o casă. Din păcate, există multe proprietăți neasigurate. Dacă analizăm datele oficiale furnizate de Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID), la 31 octombrie 2014 existau numai 1.542.040 case de asigurări – reprezentând 18.13% din totalul locuințelor asigurabile.

Se poate observa că, de la introducerea legii, a existat o perioadă importantă de subscriere între octombrie 2010 și octombrie 2011 – în data de 2 octombrie 2011 au existat maximum 845.509 de contracte. Apoi, o scădere importantă a fost înregistrată până la nivelul de 200.425 contracte la 27 August 2012. De atunci, s-a înregistrat o creștere semnificativă, mai ales în ultima perioadă în care numărul contractelor aproape s-a triplat.

Folosind datele disponibile de la PAID Romania, contractele obligatorii de asigurare PAID din Transilvania reprezintă 16.9% din total, în anul 2014.

Acest procent mai mare demonstrează că oamenii din Transilvania sunt mai conștienți de riscurile catastrofale la care propriile proprietăți sunt expuse sau sunt mai bine informați despre cerințele legale ale Legii 260/2008 decât persoanele din alte regiuni ale României (cu excepția Vrancei).

Asigurarea obligatorie este destul de profitabilă în acest moment pentru asiguratorii împotriva catastrofelor naturale. Pentru a determina profitul (înainte de plățile de reasigurare – asiguratorii PAID folosesc reasigurarea ca metodă de transfer al unei părți din riscurile catastrofale în afara României, companiilor de reasigurare diferite):

– ponderea contractelor de clasa A din toate contractele la 31 octombrie 2014 a fost de 89,7%, iar contractele de clasa B au fost de 10,3% (voi folosi aceasta pentru a determina valoarea primelor totale de asigurare);

– comisionul pentru vânzarea contractelor PAID este de 10%;

– toate cifrele sunt exprimate în euro, am folosit un curs oficial mediu de 4.44 Ron pentru 1 euro (am folosit mediile lunare din noiembrie 2013 până în octombrie 2014).

Menționez că pierderile cauzate de catastrofele naturale asigurate prin contracte PAID sunt nesemnificative, în perioada octombrie 2013 – octombrie 2014 fiind plătite 4572 euro reprezentând 1,1% din toate pierderile. În plus, Transilvania a contribuit cu 17,12% la profitul PAID România (profit înainte de contractele de reasigurare). Acest fapt demonstrează că Transilvania are un rol social foarte important în România – respectând principiul reciprocității în domeniul asigurărilor.

1.2. Problema cutremurelor

Profitul acordat de PAID România este investit în instrumente financiare cu risc scăzut, care pot fi ușor încasate înapoi în cazul unui eveniment catastrofal major, de exemplu un cutremur.

Cutremurele din România reprezintă o adevărată amenințare și, dacă folosim estimările experților internaționali de la Banca Mondială, un posibil cutrenur de 7,2 grade pe scara Richter poate ucide mai mult de 1500 de persoane, cu o pierdere estimată între 7,45 și 17 miliarde USD. Zona cea mai expusă cutremurelor din România este Vrancea și județele învecinate.

În plus, în regiunea Vrancea, la 23 noiembrie 2014 a avut loc un cutremur de 5.7 Richter – cel mai puternic dintr-o o perioadă lungă de timp. Unda de șoc a fost resimțită la București, iar cutremurul a fost urmat de niște replici minore. Din fericire, nu s-a produs nici o pierdere de viață. Acest lucru confirmă faptul că cutremurele din România reprezintă un risc real. În continuare am analizat situația protecției împotriva catastrofelor pe baza contractelor PAID în județele din zona Vrancea.

Comparând această regiune cu Transilvania, observăm următoarele:

– contractele plătite (prima brută scrisă) și profitul (înainte de contractele de reasigurare) sunt aproape duble în zona expusă cutremurelor;

– pierderile care au fost rambursate sunt mult mai multe în județele cu expunere la cutremur (29% față de 1,1% în Transilvania) – toate pierderile au survenit după inundații catastrofale.

Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare al României pentru Fizica Pământului întreprinde diferite acțiuni legate de reducerea expunerii la cutremure. El elaborează măsuri concrete de protecție și, după eveniment, acțiunile imediate care trebuie urmate. În plus, există diferite proiecte dezvoltate (de exemplu, proiectul NERA: Rețeaua Europeană de Cercetare pentru Evaluarea și Reducerea Riscului de Cutremur).

1.3. Problema inundațiilor

De la introducerea asigurării obligatorii pentru proprietarii de locuințe, PAID, pierderile care au fost rambursate de companiile de asigurări au fost legate de inundații. Pe baza hărții riscului de inundații semnificativ din România, elaborată de Administrația Națională Apele Române, remarcăm că toate râurile importante din România pot genera pierderi grave. România este amenințată de o combinație de inundații și alunecări de teren, în special în zona munților Carpați.

Dacă analizăm date din cadrul Pool-ului de Asigurări contra Dezastrelor Naturale, putem observa că județele afectate de inundații au fost situate în următoarele regiuni: Muntenia (Arges, Prahova, Buzău, Dambovita), Moldova (Galați, Vrancea), Oltenia (Olt, Vâcea), Banat (Caras Severin, Timiș).

Comparativ cu aceste regiuni (Muntenia, Moldova, Oltenia și Banat), inundațiile din Transilvania nu au fost o problemă serioasă. Cele mai expuse județe din Transilvania au fost Brașov, Harghita, Mureș, Sibiu, dar compensarea pierderilor de inundații a fost la un nivel foarte scăzut față de compensația acordată în alte regiuni (Muntenia, Moldova, Oltenia și Banat).

La 31 octombrie 2014, cele mai grave pierderi au avut loc în județul Argeș (regiunea Muntenia). Pierderile înregistrate și rambursate prin contracte PAID numai în județul Argeș au totalizat 338.833 RON și depășesc toate pierderile plătite în Transilvania – 20.300 RON. Aceste pierderi, împreună cu pierderile cauzate în județele vecine la sfârșitul lunii iulie, atât de grave, au dus la despăgubiri din partea ACTAlliance Elveția de 47.473 USD.

Aceasta este o dovadă pentru o distribuție inegală a pierderilor cauzate de inundații în diferite regiuni din România. Din păcate, nu înseamnă că nu există alte pierderi din cauza inundațiilor. Există pierderi care nu sunt plătite deoarece persoanele nu au acest tip de asigurare obligatorie sau sunt plătite prin asigurări facultative.

Folosind statisticile Rețelei Europene de Observare a Dezvoltării și Coeziunii Teritoriale, Transilvania reprezintă unul dintre locurile cele mai expuse inundațiilor din Europa. Astfel, chiar dacă în prezent pierderile plătite de asigurarea obligatorie sunt la un nivel foarte scăzut, în viitor cifrele ar putea părea diferite.

În plus, în 2013, inundațiile (un dezastru hidrologic) au reprezentat cea mai mare parte a producerii dezastrelor la nivel mondial – 48,2%, cu pagube de 53,2 miliarde USD.

Ținând cont de aceste fapte, administrațiile locale din Transilvania trebuie să adopte strategii eficiente de gestionare a inundațiilor. Gestionarea riscurilor implică două tehnici majore: controlul riscurilor și finanțarea riscurilor. Controlul riscului include prevenirea unor măsuri care sunt foarte importante pentru a elimina sau a reduce efectele posibile ale inundațiilor.

1.4. Managementul riscului de catastrofă

O problemă foarte delicată legată de asigurarea obligatorie PAID se referă la acele proprietăți situate în zonele rurale și clădirile de tip B.

Procentul proprietăților asigurate în zonele rurale a scăzut în mod continuu, de la 43% în 2011 la 26% în 2014, iar numărul contractelor a crescut de la 346.238 contracte în 2011 la 407.099 în 2014 (baza de date privind fondurile de asigurări pentru dezastre naturale), după o scădere în primul an și apoi o creștere importantă în ultimul an.

Procentul proprietăților de tip B asigurate a scăzut semnificativ de la 42% în 2011 la 10% în 2014, iar numărul contractelor a scăzut de la 339.797 contracte în 2011 la 158.830 în 2014 (baza de date cu privire la Asigurările împotriva dezastrelor naturale).

Cele mai importante pierderi cauzate de catastrofe naturale – inundații – apar în mediul rural, deoarece infrastructura este slabă în multe locuri și a existat o despădurire semnificativă. Cu o deducere simplă, presupunem că aceste zone rurale sunt cele care au cea mai mare rată de neasigurare (raportul dintre casele eligibile pentru asigurare, dar nu asigurate și casele totale eligibile pentru asigurare).

Zonele rurale s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani – multe sate mici care au fost construite în ultimii ani în apropierea marilor orașe din România sunt încă considerate zone rurale (de exemplu, zona Cluj Napoca: Florești și Baciu au număr semnificativ de apartamente noi). Toate acestea sunt incluse în clasa A deoarece sunt construite din beton și cărămidă.

O formulă matematică simplă arată că casele de tip B sunt casele cele mai expuse – acestea sunt cele situate în zonele rurale tradiționale, unde există mai ales case tradiționale și vechi, construite înainte de 1989 (înainte de creșterea segmentului imobiliar). În plus, dacă împărțim numărul de contracte de tip B din 2014, 158.830 (baza de date cu privire la Asigurările împotriva dezastrelor naturale) pe numărul de județe, avem o medie modestă de 3873 case asigurate pe județ.

Deoarece Transilvania are 16,9% din totalul contractelor PAID din România, înseamnă că în Transilvania sunt în medie 26.842 de contracte, iar împărțit la numărul de județe avem în medie 2682 de contracte pe județ. Presupunem că acest număr este mai aproape de realitate, deoarece Bucureștiul are un număr semnificativ de contracte. În plus, pe baza informațiilor furnizate de Institutul Național de Statistică din România, la sfârșitul anului 2012 au fost 12.956 de sate – adică o medie de 12 case de tip B asigurate pe sat sau 31 de case asigurate pe sat în mediul rural (ținem cont de faptul că pentru concentrațiile rurale apropiate de cele mai mari orașe acest număr va fi mai mare).

Nu contează dacă ne uităm la rezultatele din zonele rurale sau din zonele urbane, procentul de case neasigurate este destul de mare – 81,87% la sfârșitul lunii octombrie 2014. Aceasta este mai puțin de jumătate din estimarea optimistă a lui Bulugea (2009) – directorul general al Departamentului de Reglementare și Autorizații pentru Asigurări Obligatorii – care a estimat că în primul an al PAID, contractele vor ajunge la un nivel de aproape 40% din totalul locuințelor asigurabile.

Aceste rezultate scăzute de asigurare pot fi influențate de atitudinea pasivă a administrațiilor publice locale. Legea 260/2008 menționează faptul că primarul fiecărui oraș / sat, ca membru al administrației publice, și reprezentanții săi trebuie să ia act de lipsa acestei asigurări obligatorii și să dea o amendă între 100 și 500 de lei.

Autoritățile publice din România, din nefericire, au luat act de acest articol din această lege, dar încă nu acționează. Nu s-au luat măsuri practice din cauza următorilor factori posibili.

– alegerile locale / naționale – autoritățile locale nu au vrut să-și piardă viitorii alegători;

– nu există nici o mențiune în nicio administrație publică din România cu privire la nivelul amenzii (în lege nu se menționează procedurile de stabilire a amenzii între cele două nivele: 100 lei și 500 lei);

– nu există suficient personal angajat în administrația locală pentru a gestiona amenzile;

– diferența de timp – este foarte posibil ca, atunci când aceste persoane din administrația locală au transmis amenda proprietarilor, proprietarii au cumpărat acea asigurare;

– există costuri suplimentare legate de trimiterea amenzilor persoanelor care nu au această asigurare plătită – această corespondență trebuie trimisă cu o confirmare de primire. Unele adrese pot fi diferite de domiciliul acelei persoane.

În afară de acest aspect legat de administrațiile publice, există probleme legate de societățile de asigurare care vând asigurări PAID.

• Comisionul pentru vânzarea acestor contracte PAID este de 10%, ceea ce înseamnă 1 sau 2 euro (inclusiv taxa). Oricum, comisionul nu poate fi mai mare din cauza nivelului inferior al primei de asigurare – deci agenții de asigurări nu sunt foarte mulțumiți și stimulați să vândă doar acest contract. În plus, adăugarea costului de transport către client (în cazul în care un client ar dori să nu ajungă la birourile societăților de asigurări), soldul rămas agentului este destul de nesemnificativ.

• Consumul de timp: subscrierea la contractul PAID durează ceva timp pentru a strânge toate informațiile solicitate – deci agenții de asigurări preferă să utilizeze acest timp pentru a subscrie alte tipuri de asigurări (cu prime de asigurare mai mari și, evident, cu comisioane mai mari).

• Există o atitudine practică (nerecunoscută oficial) a multor reprezentanți ai companiilor de asigurări: de exemplu pentru agenții, inspectorii și agenții brokerilor, atunci când un client ar dori să cumpere doar o asigurare plătită, clientului i se spune că acesta o poate cumpăra numai împreună cu asigurarea facultativă a casei.

Problema reală a acestei lipse de subscriere se referă la zonele rurale – zona cea mai expusă catastrofelor naturale – dacă judecăm numai zone de inundații în majoritatea regiunilor din România. Cauzele acestui număr redus de contracte pot fi următoarele.

• Nu există filiale ale companiilor de asigurări în cele mai multe zone și nu vor fi niciodată.

• Reprezentanții firmelor de asigurări nu vor merge acolo, deoarece costurile pentru transport în aceste zone sunt mult mai mari decât în zonele urbane.

• Lipsa informațiilor, nu au fost întreprinse acțiuni de marketing nici de către PAID România, nici de companiile de asigurări – mulți dintre proprietarii caselor din mediul rural nu au nicio idee despre această asigurare obligatorie.

• Cerințele de subscriere a acestei asigurări necesită acces la internet (platforme ale companiilor de asigurări) și la o imprimantă portabilă – nici un reprezentant de asigurări nu va face acest lucru pentru câștiguri financiare mici.

În Transilvania, problemele legate de posibile inundații includ următoarele zone hidrografice majore: Somes-Tisa, Criș, Mureș, Olt (în regiunea transilvăneană). Toate aceste zone hidrografice au luat măsuri avansate de gestionare a riscurilor. Aceste măsuri se referă la: strategii de protecție pentru a evita pierderile cauzate de inundații și, de asemenea, limitarea pierderilor – în caz de inundații.

În zona hidrografică a Transilvaniei există măsuri eficiente care au fost luate, care implică proiecte hidrotehnice de: diguri, regularizări, acumulări. Prin aceste măsuri, scopul administrațiilor locale este de a proteja în principal toate zonele rurale și urbane. Folosind diferite sisteme de avertizare împotriva inundațiilor (EAST AVERT, WATMAN etc.), autoritățile locale responsabile de situația de urgență sunt capabile să stabilească avertismente / alerte pentru diferite zone expuse la posibilele amenințări la inundații.

De exemplu, când Dunărea a dus inundații grave în Europa în 2013, autoritățile române au avut posibilitatea de a lua măsuri urgente de prevenire pentru a controla fluxurile de apă pe Dunăre – în special pentru a controla fluxurile altor râuri majore care se varsă în Dunăre. Având aceste instrumente disponibile, apa este gestionată eficient, iar fluxurile principalelor râuri Somes-Tisa, Cris, Mureș, Olt sunt monitorizate continuu.

A fost elaborat un proiect național DESWAT (Destructive Water Abatement and Control of Water Disasters) care a fost conceput pentru modelarea problemelor hidrologice și realizarea unui sistem de prognoză. Fiind un sistem hidrologic monitorizat pentru toate bazinele de apă medii și mari, se poate dezvolta prognoza inundațiilor în timp real pentru a reduce impactul inundațiilor.

Toate aceste măsuri sunt luate de autoritățile locale, respectând cerințele Hotărârii Guvernului României nr. 846/2010 pentru aprobarea Strategiei naționale de gestionare a riscului de inundații pe termen mediu și lung (2010). Prezenta Hotărâre a Guvernului a fost stabilită în conformitate cu Directiva 2007/60 / CE a Parlamentului European și a Consiliului. Cerințele suplimentare includ: restricții pentru construirea de case în zonele expuse, întreținerea infrastructurilor existente, informarea populației cu privire la măsurile individuale care trebuie luate pentru a preveni / limita pierderile în caz de inundații.

Deși toate aceste proiecte sunt destinate râurilor majore, există unele pierderi semnificative cauzate de râurile minore care ocazional au excese de apă cauzate de ploi abundente și defrișări. Prima cauză dintre acestea nu poate fi prevenită, dar a doua reprezintă o problemă reală, care este foarte greu de gestionat, deoarece există încă o mulțime de despăduriri ilegale.

În plus, după un studiu din 2006 – Risc de inundații în Europa – putem vedea că România este a doua țară, după Bulgaria, cu un nivel ridicat de riscuri în localități, în special din cauza dezvoltării urbane în afara orașelor mari. Multe construcții au fost aprobate pentru a fi construite în zone cu expunere la inundații sau în zone fără studii legate de acest risc.

Autoritățile publice trebuie să colaboreze cu toate celelalte entități implicate în gestionarea inundațiilor și să stabilească hărți reale de pericole.

Pe baza estimărilor până la 65% din pierderile cauzate de climă din viitor (inclusiv inundațiile) pot fi evitate prin utilizarea unor măsuri rentabile. Aceasta înseamnă că autoritățile publice trebuie să investească resurse financiare semnificative pentru a avea măsuri eficiente de avertizare.

Autoritățile publice trebuie să aibă o implicare puternică în etapa de prevenire. Este foarte ușor să luați măsuri de prevenire în locul măsurilor post-eveniment. Autoritățile trebuie să acționeze împreună cu companiile de asigurări – ambele au interesul de a avea un nivel scăzut de pierderi în caz de inundații.

• Administrațiile publice vor avea nevoie de mai puține resurse financiare pentru a acționa pentru cazurile sociale și repararea infrastructurii.

• Companiile de asigurări vor avea mai puține pierderi de rambursat, iar profitul pe acest tip de asigurare poate fi mai mare.

Acționând împreună în etapa de prevenire, companiile de asigurări pot oferi administrațiilor publice statistici diferite legate de gravitatea pierderilor compensate într-o anumită perioadă și viceversa.

În plus, trebuie creat un plan adecvat de gestionare a riscului de inundații prin interconectări între infrastructură, administrații publice, companii private și persoane fizice – fiecare parte trebuie să știe cu exactitate rolul său în prevenirea măsurilor și a acțiunilor post-eveniment. Având aceste roluri stabilite, pierderile pot fi reduse la minimum. Ei pot lucra împreună pentru a:

• furniza informații detaliate despre riscul de catastrofă naturală pentru toți proprietarii imobiliari situați în zonele cu risc pentru a limita pierderile;

• a avea reguli de planificare pentru a limita sau a interzice dezvoltarea în zone cu risc ridicat. Dacă autoritățile nu pot limita dezvoltarea în zonele deja construite, pot stabili restricții obligatorii pentru zonele de dezvoltare cu risc ridicat. Aceste restricții pot fi impuse de legislația națională privind folosirea terenului, de legea construcțiilor, de guvern sau de autoritățile locale. Ei vor putea să limiteze pierderile în caz de catastrofe naturale;

• educa populația din zone de risc. Trăim în momente de vulnerabilitate crescândă la pericolele naturale extreme. Pierderile pot fi limitate dacă populația știe să reacționeze în caz de catastrofe naturale;

• asigura un cadru care să permită transferul de cunoștințe între asiguratorii internaționali și asiguratorii locali legați de problema pierderilor din catastrofe;

• promova acțiuni care întăresc comunitățile împotriva pierderilor cauzate de catastrofele naturale;

• direcționa investițiile în infrastructură către zone cu risc scăzut;

• aezvolta sisteme de avertizare timpurie pentru a reduce pierderile economice și a reduce numărul de răniri sau decese în cazul unui dezastru natural iminent. Sistemul va permite comunităților să ia măsuri și să răspundă înaintea unui dezastru.

Pentru a fi operative și pentru a produce efectel maxime, toate aceste măsuri trebuie incluse în politicile de atenuare a dezastrelor. Toate aceste măsuri sunt menite să reducă șansele de a dezvolta riscuri catastrofale sau să limiteze efectele nedorite (daune și pierderi) în cazul oricărui eveniment catastrofal.

=== 2a40a729de385b72ed85cd57285216147af1f970_614244_1 ===

Capitolul 1. Aspecte teoretice referitoare la asigurări

1.1. Importanța asigurărilor pentru diminuarea riscurilor

În timp ce asigurările, sistemul bancar și piețele de valori mobiliare sunt strâns legate, piața asigurărilor îndeplinește oarecum diferite funcții economice decât alte servicii financiare, iar la rândul său, necesită condiții speciale să se dezvolte și să aducă o contribuție economică deplină.

Din fericire, în ultimii ani, mai multe cercetări interesante au început să studieze contribuțiile specifice ale pieței asigurărilor la procesul de creștere economică, precum și la bunăstarea celor săraci. Dovezile sugerează că asigurările contribuie în mod semnificativ la creșterea economică, prin îmbunătățirea climatului investițional și promovarea unei combinații mai eficiente de activități decât ar fi întreprinse în absența unor instrumente de gestionare a riscurilor. Această contribuție este amplificată de dezvoltarea complementară a altor sisteme bancare și financiare.

Studiile empirice sugerează că asigurările contribuie la creștere în țările aflate la mai multe niveluri diferite de dezvoltare. Asigurare de viață are o contribuție substanțială la creșterea mai ales în țările mai bogate, de vreme ce asigurarea de viață este în mod tipic o parte mai mică din totalul pieței de asigurări în țările cu venituri mici. Relația dintre nivelurile de venit pe cap de locuitor și penetrarea asigurărilor este puternică și în sens invers – creșterea veniturilor fiind un indicator puternic al acoperirii asigurărilor de viață.

Cu toate acestea, este dificil de clarificat dacă un consum mai mic al asigurărilor la un nivel de venituri mai mic, reflectă reducerea cererii pentru produsele de asigurare de viață sau constrângeri pe partea ofertei, asociate cu medii de reglementare și de supraveghere slabe și costuri ridicate de furnizare a asigurării.

Desigur, chiar și în cazul în care datele nu au susținut un rol cauzal puternic pentru asigurare ca motor al creșterii globale agregate, ar putea exista un caz puternic pentru asigurarea celor săraci din motive de protecție socială, dat fiind faptul că cei de la sau sub pragul sărăciei sunt deosebit de vulnerabili la șocurile catastrofale asupra veniturilor și consumului. Și într-adevăr, se pare că diferența dintre valoarea socială potențială de asigurare și costurile tranzacțiilor de furnizare ar putea fi neobișnuit de mare pentru cel mai sărac segment al societății, ceea ce explică interesul tot mai mare în microasigurare din partea organizațiilor non-guvernamentale și fundațiilor filantropice, dintre care unele sunt în parteneriate cu furnizorii comerciali.

Contribuțiile asigurărilor la creștere și dezvoltare

Asigurările oferă o serie de funcții economice valoroase, care sunt în mare măsură diferite de alte tipuri de intermediari financiari. Pentru a evidenția în mod specific atributele unice ale asigurărilor, este de preferat concentrarea pe acele servicii care nu sunt furnizate de către alți furnizori de servicii financiare, cu excepția, de exemplu, a produselor de economii contractuale sau a produselor universale de viață.

Despăgubirea și punerea în comun a riscului proprietăților asigurate facilitează tranzacțiile comerciale și acordarea de credite prin diminuarea pierderilor, precum și măsurarea și gestionarea riscului nediversificat, mai general. În mod tipic contractele de asigurare implică mici plăți periodice în schimbul protecției împotriva pierderilor incerte, dar potential severe. Printre altele, acest efect de atenuare al șocurilor, produs de asigurări ajută la evitarea falimentelor excesive și costisitoare și facilitează creditarea intreprinderilor. În mod fundamental, disponibilitatea asigurării permite persoanelor fizice și antreprenorilor să se opună unui risc mai mare, activităților de returnare mai mari decât în lipsa asigurării, promovarea productivității și o creștere mai mare.

Managementul riscului este un aspect fundamental al activității de întreprinzător. Antreprenorii gestionează riscul pierderilor accidentale prin cântărirea costurilor și beneficiilor fiecărei alternative. Într-un proces structurat de management al riscului, acest lucru implică: (1) identificarea expunerilor la pierderi accidentale; (2) evaluarea tehnicilor alternative pentru tratarea fiecărei expuneri la pierderi; (3) alegerea celei mai bune alternative; și (4) monitorizarea rezultatelor pentru a rafina alegerile. Cei care nu aplică un proces structurat, tot iau decizii cu privire la risc, cu toate că, uneori, iau decizii în mod implicit, mai degrabă decât decizii conform unui plan. Domeniul de aplicare al unei economii a pieței asigurărilor afectează atât gama de alternative disponibile, precum și calitatea informațiilor pentru sprijinirea deciziilor.

De exemplu, un producător ar putea produce numai pentru piața locală, renunțând la oportunități mai profitabile de pe piețele îndepărtate, pentru a evita riscul de a pierde bunuri în timpul livrării. Asigurarea transporturilor poate atenua această expunere la pierdere și permite producătorului să se extindă.

În mod similar, pentru a evita riscul de pierdere totală de pe urma secetei, un agricultor, care face și comerț, poate păstra jumătate din semințe, ca rezervă. Asigurarea culturilor îl poate proteja împotriva secetei și îi permite ca toate semințele să fie plantate cu o sumă mai mică decât costul depozitării unei jumătăți, ca rezervă. Astfel, politicile publice care încurajează operațiunile de asigurare, îmbunătățesc productivitatea economiei prin lărgirea gamei de investiții.

De asemenea, asigurătorii contribuie la expertiza specializată în identificarea și măsurarea riscului. Această expertiză le permite acestora să accepte riscuri specificate cu atenție la prețuri mai mici decât cele de la non-specialiști. Ei au, de asemenea, un stimulent pentru a colecta și analiza informații despre expunerile la pierderi, deoarece cu cât costul riscului se măsoară mai precis, cu atât mai mult ei se pot extinde. Ca urmare, piața asigurărilor generează semnale de preț pentru întreaga economie, ajutând alocarea resurselor pentru utilizări mai productive.

Asiguratorii au, de asemenea, un stimulent pentru a controla pierderile, ceea ce constituie un avantaj social semnificativ. Prin oferirea de reduceri pentru centurile de siguranță, detectoare de fum, sau alte măsuri care reduc frecvența sau severitatea pierderilor, scad costurile eventualelor daune, ajută procesul de salvare a vieților și reducere a leziunilor.

Pe partea de investiții, din cauza naturii pe termen lung a datoriilor lor, rezervelor considerabile, și primelor previzibile, furnizorii de asigurări de viață pot servi o funcție importantă în calitate de investitori instituționali care furnizează capital pentru infrastructură și alte investiții pe termen lung, precum și o supraveghere profesională a acestor investiții. Desigur, aceste beneficii sunt realizate pe deplin doar pe piețele în care furnizorii de asigurări investesc o parte substanțială a portofoliilor lor pe plan intern.

Rezultatul net al bunei funcționări piețelor de asigurări ar trebui să fie o mai bună stabilire a prețurilor de risc, o mai mare eficiență în alocarea globală a capitalului și în mixul activităților economice, precum și o productivitate mai mare. Foarte important, aceste funcții unice ale asigurărilor ar trebui să fie complementare cu sectorul bancar și financiar, aprofundându-le într-un sens mai larg. De exemplu, asigurările facilitează operațiunile de creditare, cum ar fi achiziționarea de case și mașini și operațiunile din afaceri, în timp ce depind la la rândul lor, de sistemele de plăți funcționale și oportunitățile de investiții solide.

Având în vedere multiplele beneficii potențiale ale unui sector de asigurări activ, cât de mult contribuie asigurrările, în practică? Chiar dacă încă sunt rare, punctările din cercetări au aluns la câteva concluzii relativ robuste:

Consolidarea piețelor de asigurări are o contribuție pozitivă la creșterea economică. În timp ce asigurările de viață sunt legate de creșterea cauzală numai în economiile cu venituri mai mari, asigurările non-viață aduc o contribuție pozitivă în ambele economii, și cele în curs de dezvoltare și cele mai dezvoltate. Unele cercetări sugerează că contribuția pozitivă a asigurărilor de viață la creșterea economică se face în primul rând prin modul de intermediere financiară și prin investițiile pe termen lung. Cu toate acestea, este important de menționat faptul că aceste studii nu abordează contribuțiile importante aduse bunăstării individuale și sociale de pe urma managementului riscului.

Asigurările și aprofundarea sistemului bancar par să joace roluri complementare în procesul de creștere. Cu toate că sistemul de asigurări și cel bancar separat, aduc contribuții pozitive la creșterea economică, contribuțiile individuale ale acestora sunt mai mari atunci când ambele sunt prezente. Există, de asemenea, unele dovezi că dezvoltarea piețelor de asigurări contribuie la starea de sănătate a piețelor de valori mobiliare.

După cum s-a sugerat mai sus, există mai multe motive pentru care această relație de complementaritate ar putea fi prezentă, inclusiv probabilitatea ca prezența asigurărilor de proprietate evită niveluri ridicate ale probabilității falimentului și ajută la facilitarea tranzacțiilor prin credite a caselor, bunurilor de consum, și inteprinderile mici și mijlocii pe care băncile de obicei, le finanțează. Dovezi separate, că o prezență mai mare de furnizori de asigurări de viață și de fonduri de pensii este asociat cu bănci mai eficiente, sugerează că acestea promovează o anumită disciplină a pieței de capital pe partea de investiții, care este, de asemenea, complementară.

Desigur, în cazul în care, creșterea de pe piețele de asigurări aduce o contribuție pozitivă la creșterea economică, atunci este important să se înțeleagă la rândul lor, factorii care permit contribuția la dezvoltarea unor piețe solide de asigurări. Aici, dovezile indică creșterea veniturilor, stabilitatea macroeconomică și consolidare financiară, ca principalii factori de creștere a pieței de asigurări, pe fondul unui mediu de reglementări și supraveghere favorabil.

1: Creșterea veniturilor, inflația moderată, și stabilitatea financiară, sunt factori cheie.

Creșterea în dezvoltarea asigurărilor este puternic asociată cu creșterea veniturilor, dezvoltarea unui sector bancar din ce în ce mai sofisticat, și niveluri scăzute sau moderate ale inflației. Contribuția puternică a veniturilor în creșterea folosirii asigurărilor, ar putea fi atribuită cererii (creșterea cererii de acoperire pe măsură ce indivizii devin mai bogați), factoriilor de aprovizionare (devine mai rentabilă oferirea de asigurări pe măsură ce economia se extinde, oferind atât un mediu instituțional mai puternic, cât și profituri mai mari în raport cu costul tranzacțiilor), sau o combinație a acestora.

Mediul instituțional general joacă un rol important, în ceea ce privește stabilitatea politică și deschiderea, precum și eficiența guvernamentală, statul de drept, și controlul corupției. Factorii religioși joacă de asemenea un rol, cu un consum de asigurare invers corelat cu ponderea populației care este de religie islamică.

O serie de factori care ar putea fi considerați a fi factori puternici de creștere a pieței de asigurări par mult mai puțin semnificativi în practică, inclusiv factorii demografici, cum ar fi ponderea populației care se apropie sau este la pensie în raport cu procentul celor tineri și nivelul de educație al populației. În special, asigurările sociale, cum ar fi pensia, șomajul și asigurările guvernamentale de sănătate, par să crească în tandem cu furnizarea de asigurări private, probabil pentru că ambele sunt asociate cu creșterea veniturilor, mai degrabă decât în calitate de înlocuitori, cum unii cred. În plus, chiar dacă urbanizarea ar putea fi de așteptat să conducă la o creștere a dezvoltării asigurarilor ca urmare a separării asociate cu practicile tradiționale de asigurări informale care predomină în mediul rural, urbanizarea nu pare a fi un factor semnificativ.

Variația în dezvoltarea asigurărilor

Cu toate că factorii cheie menționați mai sus sunt relativ rudimentari în explicarea dezvoltării pieței asigurărilor, totuși există o variație semnificativă a dezvoltării pieței de asigurări între diferite economii, care nu poate fi explicată în totalitate de acești factori. Acest lucru sugerează că unii factori idiosincrazici își fac simțită prezența.

Observatorii au remarcat o relație în forma literei S între venitul pe cap de locuitor și penetrarea asigurărilor: penetrarea asigurărilor este moderat corelată pozitiv cu venitul pe cap de locuitor în cadrul grupului de țări cu venituri mici și același lucru este valabil și pentru cele mai dezvoltate țări, ca venituri.

Cu toate acestea, în cadrul grupului de țări cu venituri medii, penetrarea asigurărilor este puternic corelată pozitiv cu venitul pe cap de locuitor. Această corelație în formă de S este oarecum înșelătoare, cu toate acestea, din moment ce compară țări, cu diferite niveluri de venit pe cap de locuitor, dar nu prezice modul în care penetrarea asigurărilor va crește pe măsură ce un locuitor al unei țări devine mai bogat în timp.

Într-adevăr, chiar si după controlul venitului, există o eterogenitate substanțială a dezvoltării asigurărilor între regiuni (cu America Latină și Orientul Mijlociu rămase în urmă) și chiar între diferite țări din aceleași regiuni (câteva țări din America Latină au piețe de asigurări mult mai dezvoltate decât restul).

Analiza eterogenității chiar și în cadrul grupului de țări relativ bogate, conduce unii analiști la concluzia că o înțelegere deplină a relației dintre asigurări și gradul de dezvoltare necesită o anumită analiză a caracteristicilor culturale și instituționale din cadrul fiecărei țări în parte.

În paralel, în unele țări sectorul public prezintă un interes mai mare în furnizarea de asigurări sociale pentru populațiile mai sărace, prin sistemele de asigurări publice subvenționate pentru sănătate, dezastre naturale sau asigurarea culturilor în fața condițiilor meteorologice. Guvernul mandatează chiar asigurarea obligatorie, extinzând de asemenea, populația acoperită, deși dificultatea de a obține o stabilire a prețurilor bazate pe risc, poate duce la denaturări ale pieței.

Asigurări pentru familii

Furnizorii de microfinanțare și alți intermediari financiari bazați pe comunitate au început să diversifice produsele de asigurare. În Uganda, 2 milioane de oameni au cumparat de asigurare de viață la pachet cu conturi de economii și micro-credite. Asigurarea pentru înmormântare are o creștere rapidă în alte zone și există unele experimente cu asigurarea proprietății, cum ar fi pentru animale și locuințe.

Asigurarea culturilor împotriva dezastrelor naturale și intemperiilor

Ar trebui să existe un potențial enorm ca asigurările de dezastru natural și asigurările meteorologice să îmbunătățească performanța economiilor cu venituri mai mici, care tind să fie mai vulnerabile la o volatilitate ridicată a veniturilor din cauza fluctuațiilor prețurilor materiilor prime și a catastrofelor naturale datorate construcțiilor și infrastructurii sărace. Investițiile curente în noi produse și inovațiile asigurărilor împotriva dezastrelor naturale, ar trebui să fie urmărite îndeaproape, având în vedere că se anticipează că schimbările climatice vor agrava incidența modelelor climatice și a dezastrelor naturale, în multe zone sărace.

În ultimii ani, Banca Mondială și alți donatori au fost implicați în experimente în țări precum Turcia și Mexic, care oferă asigurare împotriva riscului seismic, finanțate printr-o combinație de reasigurări și piețe de capital. În zonele din Asia și Africa, un interes totmai mare prezintă dezastrele derivate din vreme, pentru asigurarea împotriva pierderilor agricole asociate condițiilor meteorologice. Acestea sunt concepute pentru a da la o parte motivația tradițională (hazardul moral), problemele legate de asigurarea culturilor prin utilizarea măsurătorilor independente ale rezultatelor vremii, cum ar fi ploile, mai degrabă decât ale randamentului culturilor.

Asigurări de Sănătate

Ca și în economiile mai bogate, dezvoltarea piețelor de asigurări de sănătate în economiile în curs de dezvoltare depinde de compoziția furnizorilor de sănătate – publici sau privați – și implicarea guvernului în furnizarea de asigurări de sănătate. Cu toate acestea, există o puternică tendință în economiile mai sărace pentru familii să poarte responsabilitatea pentru plata unei proporții mult mai mare din costurile totale de sănătate din buzunar decât în economiile mai bogate, ceea ce duce la subinvestiții în domeniul serviciilor de sănătate (în special pe latura preventivă) și vulnerabilitatea la șocurile legate de sănătate.

Astfel, o intervenție bună se poate face pentru îmbunătățirea rezultatelor sănătății în țările sărace printr-o variată combinație a furnizării de asigurări publice și private, în funcție de setarea instituțională. Într-adevăr, țări precum Mexic și Columbia au întreprins reforme interesante în acest domeniu, în ultimii ani, iar acest lucru este probabil să fie un segment cu o creștere puternică.

Micii antreprenori

Contribuția economică a întreprinderilor mici și mijlocii la economii, cu venituri mari, este bine-cunoscută. Cu toate acestea, în multe economii sărace, afacerile și întreprinderile mici au un potențial scăzut din cauza unei varietăți de bariere, inclusiv accesul la capital. Pe măsură ce atenția asupra acestor bariere crește, este critic ca asigurările să fie considerate deosebit de importante. În timp ce apetitul pentru risc al marilor corporații poate fi dezbătut, micii antreprenori, al căror venit familial este legat de prosperitatea întreprinderilor lor, sunt fără îndoială, preocupați de gestionarea riscului. În lipsa unor instrumente de gestionare a riscurilor furnizate de o asigurare formală, va exista o tendință de investiții cu risc mai mic, dar și cu câștig mai mic, diminuând astfel contribuția potențial critică a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii la ocuparea forței de muncă, în investiții, precum și în creșterea economică generală.

În concluzie, extinderea accesibilității produselor de asigurări pentru familiile sărace și mici antreprenori, ar trebui să fie o parte esențială a agendei de democratizare a accesului la active financiare. Atunci când programe de succes sunt puse în practică, nu numai că se va adăuga o bunăstare socială masurabilă, dar de asemenea, se va genera un mix de creștere mai productivă și mai mare a activităților și investițiilor, cu un câștig probabil mai mare decât al micro-creditelor.

1.2. Reglementări în asigurări la nivel global

Globalizarea piețelor de asigurări

Cu toate că dovezile sugerează că aprofundarea pieței de asigurări ar trebui să fie o prioritate în strategiile sectoriale financiare ale țărilor în curs de dezvoltare, gradul de conștientizare a rolului asigurărilor se află în urma piețelor bancare și de capital. Din aceste motive, este important să crească vizibilitatea acestui sector și să se clarifice ceea ce ar putea fi dispoziții unice de reglementare necesare pentru a permite dezvoltarea pieței de asigurări, alături de alte aspecte financiare. Pentru multe țări, un bun punct de plecare ar fi să se includă analize și recomandări specifice pentru asigurări, în evaluările din sectorul financiar.

1: Fundații instituționale pentru dezvoltarea pieței de asigurări

Dezvoltarea unor piețe solide de asigurări impune, în general, multe dintre aceleași fundamente ca și pentru sectorul bancar și aprofundarea pieței financiare: stabilitate macroeconomică și politică rezonabilă, drepturi de proprietate clare, încheierea de contracte, precum și măsuri de protecție împotriva corupției. Cu toate acestea, aceste condiții sunt necesare, dar nu și suficiente. Dezvoltarea pieței asigurărilor depinde, de asemenea, de amploarea și creșterea piețelor conexe, inclusiv vânzările de autoturisme și alte bunuri de folosință îndelungată, piețele ipotecare rezidențiale și comerciale, mediului de afaceri, venitului disponibil și tranzacțiile comerciale, amintind doar câteva dintre ele. Creșterea în aceste piețe conexe este esențială pentru ca industria de asigurărilor să se dezvolte pentru a ajunge la crearea unei infrastructuri proprii, a capacității de subscriere, a bazelor de date statistice în scopuri actuariale și a altor perspective.

O varietate de condiții publice sunt critice pentru saltul și susținerea creșterii piețelor de asigurări interne. Printre acestea se numără colectarea și schimbul de date într-o bază consistentă, principii comune de supraveghere, de exemplu cu privire la rezerve și solvabilitate, precum și educarea consumatorilor. Recunoscând rolul critic al acestor condiții publice, mai multe bănci multinaționale de dezvoltare, asociații internaționale ale autorităților de reglementare și de supraveghere precum și asociații din sectorul privat sunt deja active în furnizarea de asistență tehnică cu privire la toate aceste dimensiuni.

Potrivit unui studiu în profunzime al factorilor care au încetinit expansiunea piețelor de asigurări din America Latină, profesioniștii din domeniul asigurărilor din regiune au văzut lipsa unei suficiente educații despre asigurări, ca cel mai mare impediment pentru dezvoltarea pieței. Ei au citat, de asemenea, lipsa de încredere în eficacitatea sistemului judiciar și eșecul aplicării legii pentru colectarea informațiilor cu privire la furturi și accidente auto, ca impedimente cheie în calea dezvoltării pieței asigurărilor.

2: Asigurările pentru diferite etape de dezvoltare economică

Cu toate că există un consens larg cu privire la necesitatea unor cadre de reglementare și de supraveghere adecvate, există unele dezbateri cu privire la conținutul acestor cadre, și, în special, la măsura în care țările în curs de dezvoltare pot sau ar trebui să armonizeze standardele lor cu cele mai bune practici de la nivel mondial sau să caute o serie de standarde intermediare. Cele mai bune practici globale bazate pe disciplina transparentă și guvernanța corporativă, încă lipsesc în mare parte, în multe țări în curs de dezvoltare. Pentru anumite regiuni din Africa și America Latină, un caz pas mare se poate face prin elaborarea standardelor regionale, care sunt comune în cadrul grupurilor de țări vecine sau parteneri din Acordul de Liber Schimb (ALS). Armonizarea regională oferă multe beneficii, iar aceasta poate fi un pas spre standarde globale. Asociația Internațională a Supraveghetorilor în Asigurări a articulat principiile de bază ale supravegherii asigurărilor, dar punerea în aplicare a acestor principii de bază abia a început.

Având în vedere dovezile de conectare a dezvoltprii pieței de asigurări cu atingerea unor venituri medii, economiile cu venituri sub acest prag ar trebui să-și concentreze resursele limitate fie pe segmente specifice de asigurare (cum ar fi de diminuarea riscului de dezastre naturale) sau pe alte sectoare. În țările cu o capacitate limitată, trebuie să se întreprindă secvențial dezvoltarea instituțională, de exemplu, concentrându-se inițial pe legile și reglementările care sunt fundamentale pentru extinderea sectorului financiar global și nu specifice sectorului asigurărilor. În paralel, domeniul tot mai mare al micro-asigurărilor este probabil să aducă produse și modele de afaceri care contribuie la bunăstarea socială și a întreprinderilor mici din țările cu venituri mici, în timp stabilizează asigurarea formală a familiilor și crearea premiselor pentru creșterea economică viitoare, proporțional cu creșterea venitului.

3: Liberalizarea comerțului și investițiilor și piața asigurărilor

Extinderea piețelor de comerț transfrontaliere și a investițiilor vor rămâne factori-cheie de creștere a pieței de asigurări. Comerțul asigură creșterea pieței asigurărilor, atât în mod indirect, prin creșterea volumului de tranzacții care necesită asigurări, cât și în mod direct, prin privatizarea și liberalizarea piețelor de asigurări și migrarea noilor produse dincolo de frontiere.

Pe masură ce companiile de asigurări de la nivel mondial, înaintează spre liberalizarea pieței transfrontaliere, acestea ar fi trebui să rămână la fel de active, pentru construirea încrederii consumatorilor în infrastructura de reglementare și supraveghere a piețelor de asigurări emergente. Liderii de la nivel mondial din domeniul asigurărilor, nu vor avea prea mare succes, dacă vor câștiga concesii majore în noi piețe privind liberalizarea pieței de asigurări prin intermediul OMC (Organizația Mondială a Comerțului) și a negocierilor bilaterale pentru acorduri de liber schimb, fără a pune un accent corespunzător pe dezvoltarea concomitentă a reglementărilor și supravegherii, precum și pe autoreglementarea industriei asigurărilor. Deschiderea pieței poate fi stopată atunci când se poate acțiunile unor furnizori de pe piața internă slab reglementată subminează încrederea consumatorilor, ceea ce duce la efecte adverse asupra reputației tuturor furnizorilor, fapt care poate fi reparat printr-un efort ce poate dura ani.

Direcții viitoare

Dovezile sugerează că există un potențial substanțial al asigurărilor de a aduce o contribuție mai mare la creșterea economică și bunăstarea socială în multe țări cu venituri mici și mijlocii. Într-adevăr, experții din industrie susțin că piața asigurărilor se situează în urma altor servicii financiare în extinderea globalizării, oferind oportunități de creștere substanțiale. Marea variație în dezvoltarea asigurărilor în rândul țărilor cu niveluri similare de venituri, întărește tendința de creștere agregată și stabilitatea într-un număr mare de economii cu venituri mici și mijlocii, iar diminuarea concentrării pieței interne în mai multe țări indică un potențial semnificativ de creștere al asigurărilor, cu beneficii concomitente pentru productivitate, creștere și bunăstare.

Ce sunt asigurările într-o economie modernă

Asigurarea riscurilor într-o economie modernă este o întreprindere multidimensională. Este o afacere complexă, care interacționează cu multe aspecte ale vieții noastre. Importanța industriei asigurărilor pentru o economie poate fi măsurată doar parțial prin mărimea absolută a activității sale, numărul angajaților săi într-o anumită țară, activele aflate în administrare, sau contribuția sa la PIB-ul național. De fapt, joacă un rol mai fundamental în modul de funcționare a unei societăți moderne, fiind o condiție necesară pentru multe activități care nu ar avea loc dacă nu ar fi asigurate. Asigurarea este o componentă esențială a dezvoltării economice, iar această lucrare este preocupată de contribuțiile pe care de asigurările le au la dezvoltarea unei economii moderne.