Parteneriat Public Privat In Sistemul Sanitar

=== ca07afb1d1ccc2a755e751de12710c11d34f0351_390803_1 ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

Parteneriat public – privat în sistemul sanitar

Coordonator:

Prof. Univ. Dr. Cristina Alpopi

CUPRINS

PARTEA I – STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Motivarea alegerii temei

Investigarea literaturii de specialitate

Explicarea conceptelor

PARTEA II – CONTRIBUȚII PERSONALE

2.1 Obiectivele și metodologia cercetării

2.2.1 Scopul și obiectivele cercetării

2.2.2 Metodologia cercetării

2.2 Prezentarea instituției/localității

2.3 Chestionar

2.4 Prezentarea rezultatelor chestionarului

2.5 Concluzii și recomandări

PARTEA III – BIBLIOGRAFIE ȘI ANEXE

PARTEA I – STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Motivarea alegerii temei

Motivul optării pentru lucrarea „Parteneriat public – privat în sistemul sanitar” derivă în primă instanță, din dorința și nevoia personală de documentare în acest domeniu în vederea unei aprofundări a acestui subiect precum și în vederea unei orientări spre o profesie în domeniu. În instanță secundă, abordarea subiectului se bazează pe lipsa de lucrări cu tematică asemănătoare (cel puțin în perioada contemporană), motiv pentru care se vor accentua, în mod expres, specificitățile acestui fenomen prin raportare la o instituție de profil.

Investigarea literaturii de specialitate

Sănătatea reprezintă un sector reprezentativ al activității administrației publice locale și centrale, identificându-se într-o parte semnificativă din totalul cheltuielilor administrației publice și cu un impact reprezentativ asupra unui număr ridicat de indivizi. Este apreciabil ca organele sectorului public să administreze finanțarea în așa manieră încât Guvernul să poată să acopere nevoile crescânde în servicii de sănătate, generate atât de modificările epidemiologice cât și de modificările demografice. Managementul eficace al resurselor financiare are un rol fundamental în procurarea de servicii de sănătate potrivite atât din perspectivă cantitativă cât și din perspectivă calitativă.

Guvernul intră în contact cu o cerere tot mai ridicată în servicii de sănătate și, în același timp, cu o evoluție a prețurilor în sistemul de sănătate. În acest context, este estimat că cheltuielile pentru sănătate reprezintă nouă procente din Produsul Intern Brut la nivel mondial.

Atât în țările în curs de dezvoltare cât și în țările deja dezvoltate, este imperios necesar ca sistemele de sănătate să soluționeze chestiuni precum:

maniera de organizare și de furnizare a serviciilor de sănătate în cel mai eficient mod.

creșterea veniturilor spre acoperirea cheltuielilor în scopul serviciilor de sănătate;

maniera de împărțire a resurselor și a riscurilor.

Cadrul menționat anterior este generat, în principiu, de trei factori:

date fiind atât punctele forte cât și punctele slabe ale:

sectorului public;

sectorului for – profit;

sectorului non – profit, apare chestiunea referitoare la opțiunile în mecanismele de complementaritate în oferirea serviciilor de sănătate.

impunerea de către presiunile fiscale (din partea guvernelor), a luării de măsuri cu privire la realocarea resurselor descrise printr-o eficacitate mai ridicată;

funcția fundamentală pe care atât furnizorii privați cât și furnizorii non – profit și for – profit o au în oferirea serviciilor de sănătate, funcție care a fost, în genere, neglijată de către guverne.

Cele mai multe dintre sistemele de sănătate ale țărilor occidentale și-au asumat un grad ridicat de responsabilitate în ceea ce privește starea de sănătate a indivizilor și, așadar, în scopul furnizării serviciilor de sănătate. Statele membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în afara Statelor Unite ale Americii, au ales finanțarea din fonduri publice a sistemelor de sănătate, ce oferă o acoperire universală. Chestiunile emergente în spațiul cheltuielilor serviciilor de sănătate, a accesului la servicii de sănătate și a calității serviciilor de sănătate au generat acțiuni din partea Guvernului spre adoptarea unor strategii de reformă.

Aceste strategii de reformă implică:

colaborarea cu sectorul privat;

alternative de finanțare;

reforma sectorului public;

alternative de management instituțional.

Parteneriatul cu sectorul privat a înaintat o nouă direcție în ceea ce privește reformele, în principiu din pricina limitărilor resurselor în sectorul public. În ultima vreme, a existat o predispoziție tot mai intensificată de implicare a sectorului privat atât în furnizarea cât și în finanțarea serviciilor de sănătate.

Astfel, dezbaterea nu se mai concentra asupra cui ar trebui să finanțeze serviciile de sănătate ori asupra cui ar trebui să furnizeze serviciile de sănătate ci asupra cui este cel mai eficient în activitatea pe care o întreprinde. O abordare de această natură a aprobat reorganizarea sistemelor de organizare, de funcționare și de administrare a serviciilor de sănătate din partea statului. Aceste inovări organizaționale au determinat evoluția formelor distincte de parteneriat între sectorul privat și sectorul public spre furnizarea de servicii de sănătate.

Sursă: Andrei Mecineanu, Iurie Malanciuc, Monitor Social, „Politicile în domeniul parteneriatului public – privat în sănătate, Chișinău, 2011

Tab. 1.1 Opțiuni de parteneriat între sectorul public și cel privat de sănătate

Atât finanțarea cât și furnizarea serviciilor de sănătate, în conjunctura în care cererea depășește oferta, precum și existența unor mecanisme birocratice, existența unor bugete limitate sau a unor instrumente birocratice, se identifică într-o referință în ceea ce privește administrațiile publice, impunând o abordare nouă legată de rolul sectorului public în furnizarea serviciilor de sănătate. Modelul pe care Guvernul l-a urmat a constat în limitarea răspunderii statului, de la furnizarea și de la finanțarea serviciilor de sănătate publice, doar până la finanțarea serviciilor de acea natură. În acest context, statul, prin intermediul retragerii din funcția sa de furnizor de serviciilor publice, a conturat condițiile de parteneriat atât cu sectorul privat for – profit cât și cu sectorul non – profit.

Cadrul conturat a conferit statului funcția de hotărâre a priorităților precum și de finanțare a acestor priorități. Parteneriatul public – privat a introdus un nou model în asigurarea cu servicii de sănătate, reprezentând o metodă în scopul atingerii unor scopuri multiple precum:

atragerea investițiilor private în scopul realizării proiectelor prioritare în infrastructura serviciilor de sănătate;

folosirea atât a resurselor neexploatate cât și a punctele forte ale sectorului privat;

scăderea costurilor în sistemul de sănătate;

întărirea abilității de furnizare a serviciilor de sănătate în scopul răspunderii nevoilor în creștere;

furnizarea serviciilor de sănătate private la costuri scăzute;

reducerea limitărilor financiare în ceea ce privește administrația publică;

îmbunătățirea calității serviciilor de sănătate publice;

scăderea deosebirilor de mediu și a deosebirilor geografice în furnizarea serviciilor de sănătate prin înlăturarea neconcordanțelor existente;

furnizarea serviciilor de sănătate în arealele lipsite de infrastructură serviciilor de sănătate;

asigurarea unei game extinse de servicii de sănătate în ceea ce privește segmentele de populație atât cu venituri mici cât și cu venituri foarte scăzute;

îmbunătățirea eficienței prin includerea a noi structuri de management.

Analiza rapoartelor autohtone în spațiul parteneriatului public – privat a permis atât identificarea cât și evidențierea nevoilor de implementare a parteneriatului public – privat, prin prisma unor aspecte precum:

corupția;

calitatea serviciilor de sănătate prestate – conjunctura legată de asigurarea populației prin diverse tipuri de servicii de sănătate era nesatisfăcătoare, iar calitatea acestora nu corespundea nevoilor consumatorului din pricina tehnologiilor depășite ori a managementului defectuos;

deteriorarea fondurilor fixe – lipsa surselor bugetare suficiente în scopul investirii în domeniul reparațiilor instituțiilor medico – sanitare;

politica tarifară.

În ultimele două decenii nu au fost întreprinse investițiile utile în sectorul spitalicesc și, așadar, astăzi infrastructura spitalelor se situează într-o stare lamentabilă. Evoluția și implementarea proiectelor de parteneriat public – privat redau șansa unei finanțări a sectorului public de sănătate. Prețurile serviciile medicale, necontrolate din anul 2004, calculate pe fundamentul unei metodologii nepotrivite, nu prevăd amortizarea fondurilor fixe.

Această conjunctură generează condiția ca serviciile procurate de Compania Națională de Asigurări în Medicină să nu includă nici dotarea și nici echiparea instituțiilor medicale cu tehnică medicală și cu utilaj medical, care având costuri ridicate reprezenta o povară reprezentativă pentru bugetul Fondatorului acestor instituții. Astăzi, consiliile municipale și Ministerul Sănătății, ca Fondatori, nu au resursele financiare în scopul asigurării modernizării fundamentului tehnico – material al instituțiilor medicale și al furnizării serviciilor de sănătate potrivit standardelor internaționale. Parteneriatul privat – public se identifică într-un instrument și, totodată, într-un mecanism în ceea ce privește autoritățile din sănătate pentru a încheia contracte cu sectorul privat în scopul furnizării de servicii de sănătate pentru pacienții existenți în sistemul public.

Există două dimensiuni ce stau la baza îmbunătățirii funcționării sistemelor de sănătate în urma implementării parteneriatului public – privat. Cea dintâi dimensiune este cea economică, dimensiune ce constă în substituirea structurii de management direct și ierarhic prin relațiile contractuale dintre furnizori și consumatori, aspect ce va conduce la creșterea:

concurenței – care, implicit, va determina creșterea eficienței;

transparenței prețurilor;

calității serviciilor de sănătate;

cantității serviciilor de sănătate.

Dimensiunea a doua este cea politică. Astfel, în conjunctura reformelor sistemelor sociale, descentralizarea serviciilor este imperios necesar să aibă loc cu participarea tuturor actorilor atât în dezvoltarea cât și în implementarea serviciilor. Sintagma de „parteneriat public – privat” este tot mai frecvent folosit în conjunctura prestării serviciilor publice și, totodată, în conjunctura dezvoltării infrastructurii publice, transformându-se, în ultima perioadă, într-un instrument fundamental difuzat spre realizarea politicilor publice.

Parteneriatul public – privat a fost înscris în cadrul acțiunilor protimisitoare în domeniul sănătății populației din Programul de Guvernare 2009 – 2013. Parteneriatul public – privat a rămas un mecanism prevăzut în acțiunile protimisitoare și în Programul de Activitate al Guvernului pentru perioada 2011 – 2014. Asigurarea unui grad de eficiență și de eficacitate mai ridicat dar și a economiilor în folosirea resurselor publice din sănătate prin parteneriatul public – privat este dependent de volumul sectorului public de a opta și de a implementa cele mai reușite forme de parteneriat public – privat.

Cu privire la asigurările sociale de sănătate, a fost elaborată o lege ce a generat transpunerea sistemului sanitar din unul centralizat într-un sistem fundamentat pe asigurări sociale de sănătate, aspect ce a adus modificări și în maniera de finanțare a serviciilor prestate de unitățile spitalicești.

Adoptarea Legii nr. 95/2006 legată de reformă în domeniul sănătății – cu schimbările și completările ulterioare – a condus la modificări semnificative în sistemul sanitar românesc, identificate în:

plata serviciilor sanitare realizate de către furnizori, potrivit contractelor încheiate cu Casele de Asigurãri, din fondurile colectate de la asigurați;

finanțarea serviciilor sanitare, într-o manieră reprezentativă, din contribuțiile populației;

protecția indivizilor asigurați contra costurilor determinate de accidente ori de îmbolnăviri;

strângerea fondurilor de Casele de Asigurãri de branșă sau de Casele de Asigurãri județene.

Prin raportare la maniera de finanțare a spitalelor, astăzi aceasta este fundamentată pe serviciile întreprinse și nu pe bugetul istoric. Ȋnainte de anul 1998, Ministerul Sãnãtãții finanța spitalele funcție de bugetul alocat în anul precedenți și funcție de numãrul de paturi.

În conjuncturile adoptãrii legii asigurãrilor de sãnãtate, raportul dintre Casele de Asigurări și spitale are drept fundament libertatea instituțiilor sanitare, însă, în același timp, impune conturarea unei stabilități între cheltuieli și venituri.

Proiectul bugetului de cheltuieli și venituri al spitalelor publice este elaborat de conducerea spitalului pe fundamentul regulilor metodologice aprobate prin ordinul Ministrului Sãnãtãții și prin consultarea instituțiilor și a ministerelor cu rețele sanitare proprii supunându-se validãrii, pânã la 31 decembrie a anului în curs:

Ministerului de resort;

Direcției Județene de Sănătate Publicã sau

Ministerului Sãnãtãții, funcție de subordonare.

În același context, veniturile sunt formate din venituri provenite de la bugetul de stat și din venituri proprii.

Sursele de finanțare se identifică în:

sume primite în 2015 de la Uniunea Europeană – programe P.O.S.D.R.U. – Trei proiecte (două proiecte inițiate în anul 2014 Chirurgie și AȚI și un proiect început în anul 2015 pentru nou – născuți) aceste proiecte finalizate la data de 1 octombrie pentru care s-au acordat circa 60 de miliarde;

venituri proprii, dintre care:

venituri din sponsorizări și din donații – medicamente donate în scopul binelui spitalului, firme de calculatoare;

contracte încheiate cu Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Municipiului București pentru serviciile medicale spitalicești oferite:

materiale pentru pacienți;

contract cu medicii din ambulatoriu;

salarii pentru medici;

contract cu medicii ce opereazã pe spital;

venituri proprii din taxe de spitalizare – în cazul celor neasigurați – și chirii.

bugetul local:

dotări;

reparații capitale.

venituri din alocații cu destinație specialã – Bugetul de Stat pentru:

două aparate de cardiologie (în anul 2015 a fost acordat 1.019.000 mii de lei);

investiții în aparatura medicalã de înaltă performanțã;

dotări – aparatura medicală – și reparații capitale;

finanțare din partea Ministerului Sãnãtății, pentru acțiunile sanitare:

planificare familială;

cheltuieli pentru Unitatea de Primire Urgențe;

cercetare;

salarii ale celor din Unitatea de Primire Urgențe;

rezidenți.

Importanța relevantă a serviciilor sanitare este evidențiată de volumul crescut de resurse pe care acestea le utilizeazã, fiind clar reliefat faptul că în scopul oferirii de servicii de protejare a sãnãtãții sectorului sanitar consumã o cantitate considerabilă de resurse și din alte sectoare ale economiei:

produse alimentare;

medicamente;

produse pentru dezinfecție;

materiale sanitare;

produse pentru curățenie;

instrumentar medical;

aparaturã medicalã.

Aceste elemente tangibile folosite ȋn procesul de acordare a ȋngrijirilor de sãnãtate au dovedit, în cele mai multe dintre cazuri, că au o relevanță deosebită, participând, într-o manieră determinantă la calitatea actului medical.

Din perspectivă informatică, aplicația software Hospital Manager se identifică într-o soluție informatică integrată ce răspunde activității integrale dintr-un spital. Acest program informatic acoperă toate domeniile de activitate ale unui spital, pornind de la informațiile tuturor bolnavilor existenți în baza de date a unității sanitare:

factură/pacient;

foi de prezentare/internare;

costuri pacient;

transferuri pe secții;

telediagnostic;

bilete de externare;

examene radiologice;

foi de consult;

explorări funcționale;

fișe de alimentație;

imagistică;

analize de laborator;

manevre medicale întreprinse;

medicație până la întreaga activitate financiar – contabilă, la salarizare și la toate statisticile și raportările imperios necesare:

Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură;

Direcțiilor de Sănătate Publică;

Caselor de Asigurări Sociale de Sănătate însă și ca suport decizional la nivel managerial al unității.

La nivelul unei unități sanitare, maniera de promovare este distinctă funcție de profesie în următorul mod:

personalul T.E.S.A. – poate promova stadiu cu stadiu, din doi în doi ani;

asistentul medical debutant – ulterior a șase luni de activitate acesta devine asistent medical. Ulterior a cinci ani de activitate există oportunitatea susținerii examenului pentru gradul principal, cele șase luni ca debutant fiind incluse;

medicul specialist – în scopul devenirii medic primar, este imperios necesar să aibă vechime lucrată în specialitate de cinci ani;

medicul – ulterior finalizării rezidențiatului, funcție de specialitatea aleasă, are obligația susținerii examenului de specialitate, în urma căruia devine medic specialist.

Personalul unităților sanitare este motivat prin diverse indemnizații și sporuri.

În scopul asigurării unei mai bune corelații între evoluția fiecărei unități medico – sanitare și reformele de sistem, este necesară o abordare inovativă care să asigure, pe de o parte tranziția strategiilor generale în activități concrete ce au loc la interfața prestatori – clienți, pe de altă parte rezolvarea problemelor particulare întâmpinate de ocupațiile posturilor existente în structurile sănătății.

În conjuncturi de dezastre, de accidente colective și de calamități cu urmări foarte grave, acordarea asistenței la nivel spitalicesc va fi întreprinsă în unitățile spitalicești aparținând atât instituțiilor cu rețea sanitară proprie cât și ministerelor.

Explicarea conceptelor

Fenomenul parteneriatului public – privat a fost dezvoltat într-o multitudine de domenii. Specificitatea acestei colaborări constă în funcția partenerului privat, ce participă în diverse stadii ale proiectului:

concepție;

execuție;

exploatare, care este expus riscurilor asumate de sectorul public și participă, de cele mai multe ori, la finanțarea proiectului.

Potrivit dreptului comunitar, autoritățile publice sunt au liberul arbitru în exercitarea unei activități economice ori în încredințarea acestei activități unor terțe părti, cum ar fi unor entități cu capital mixt întreprinse în cadrul unui parteneriat public – privat. Parteneriatul public – privat reprezintă premisa asigurării coerenței aplicării unor programe precum și a transparenței realizării acestora. Totodată, parteneriatul participă la întărirea sistemului de guvernare și, în același timp, la evoluția locală.

Luând în considerare diversitatea formelor de colaborare între autoritățile publice și sectorul privat, în țările europene nu există și nu se poate impune un sistem standard de parteneriat, chiar și în condițiile în care acesta este modelat funcție de două obiective majore: pe de o parte, evoluția locală spre asigurarea coeziunii sociale și economice, pe de altă parte ocuparea forței de muncă. Parteneriatele publice – private „instituționalizate” se identifică într-o colaborare între partenerii din domeniul public și din domeniul privat, ce înființează o entitate cu capital mixt având drept obiect de activitate întreprinderea concesiunilor ori a contractelor de achiziții publice.

Contribuția din partea sectorului privat al parteneriatului public – privat constă, atât în participarea la active sau la capital cât și în participarea activă la realizarea sarcinilor atribuite entității cu capital mixt sau la administrarea entității cu capital mixt. Orice tip de parteneriat public – privat este văzut prin prisma a două dimensiuni:

dimensiunea operațională: în acest context, colaborarea poate avea trei forme:

inițiativa privată în beneficiul public;

inițiativa administrației în scopul încurajării sau facilitării activității private în interes public;

joint – venture între guvern și administrațiile private:

organizații non – profit;

firme private;

ONG – urî.

dimensiunea politică: în acest context, parteneriatul public – privat se identifică într-un proces ce produce efecte asupra scopurilor comunității.

Cu cât parteneriatul este mai complex, cu atât este mai imperios necesară:

fundamentarea civică a procesului;

existența unui capital de investiție mai intensificat;

perturbarea rutinei vieții;

existența unor aranjamente instituționale noi.

Analiștii economici, în mod expres cei europeni, ce se focuseaza pe acest parteneriat, au ajuns la concluzia că mutarea noțiunilor manageriale din sectorul privat în sectorul public poate să reducă deficiențele economiei sectorului public. Sursa acestor deficiențe constă în faptul că indivizii ce administrează banii publici nu își asumă niciun risc personal (întrucât banii nu le aparțin), fiind supuși unor influențe externe sau unor presiuni, cele mai multe dintre ele fiind de ordin:

personal;

politic;

administrativ.

Influențele mai sus – menționate scad eficiența alocării resurselor. Resursele provin din sectorul privat, aparținând ori instituțiilor – care ajung să aibă atât resursele pentru investiții cât și profitul diminuate – ori cetățenilor – prin posesia unor imobile sau a unor bunuri mobile sau prin taxele centrale și impozitele sau taxele locale specifice veniturilor salariale ori a veniturilor de alt tip. Cu privire la adoptarea parteneriatului public – privat, statele membre ale Uniunii Europene sunt împărțite în trei grupe:

adoptatori ai parteneriatului public – privat avansați – identificați în țări ca:

Italia;

Marea Britanie;

Irlanda;

Franța;

Germania.

Aceștia au o experiență vastă în parteneriatul public – privat într-o multitudine de sectoare de activitate:

sănătate

instituții de detenție;

infrastructură – autostrăzi și drumuri publice;

școli.

adoptatori ai parteneriatului public – privat la un nivel mediu – identificați în țări ca Portugalia și Spania cu rezultate admirabile însă nu în toate sectoarele.

Aceștia au făcut progrese reprezentative deținând o multitudine de proiecte de infrastructură în curs de executare ori finalizate.

ultimii veniți în domeniu – identificați în state ce încearcă o abordare a parteneriatului public privat.

Aceștia se regăsesc într-un stadiu preliminar de adoptare.

„Parteneriatul cu societatea civilă” s-a transformat într-o temă comună printre organizațiile ne – guvernamentale și printre instituțiile statale, ce activează în diverse domenii ale vieții sociale. Cu toate că parteneriatul public privat este identificat într-o proporție din ce în ce mai ridicată într-o soluție cost eficientă în rezolvarea diferitelor tipuri de chestiuni abordate, pe de o parte la nivel local, pe de altă parte la nivel central, definirea noțiunii de "parteneriat" se transformă într-un concept controversat în literatura de specialitate.

Cu toate acestea, înțelegerea conceptului de „parteneriat” presupune existența oricărui tip de inițiativă ori de cooperare între măcar două părți, spre obținerea unei colaborări, în care partenerii își stabilesc responsabilitățile și funcțiile în structurarea unor activități de interes comun pentru societate. Astfel, parteneriatul public – privat, văzut ca un vehicul pentru politicile de dezvoltare, a înregistrat, în ultima vreme, o detentă epatantă în întreprinderea diverselor forme de servicii publice. Evoluția formelor de parteneriat public – privat a fost cu putință grație unui cumul de factori reprezentativi, pe de o parte de ordin economic, pe de altă parte de ordin politic.

Dintre acești factori, cei mai semnificativi se identifică în:

Participarea comunității la producerea bunăstării colective și consecințele acestor modificări asupra programelor sociale;

Întrebuințarea noțiunilor de „cetățean” și de „participare socială”, relevante în conjunctura producerii statului a bunăstării sociale;

Introducerea noțiunii de „reformă” a guvernării în conjunctura reformei sectorului public.

PARTEA II – CONTRIBUȚII PERSONALE

2.1 Obiectivele și metodologia cercetării

2.2.1 Scopul și obiectivele cercetării

În contextul aspectelor etalate în partea anterioară, scopul cercetării efectuate se identifică în măsurarea gradului de satisfacție a indivizilor, la nivel comparativ, prin raportare la beneficierea de serviciile sistemului sanitar public respectiv privat.

Obiectivul major care stă la baza acestui studiu stă în evaluarea concepției comparative a pacienților prin raportare la sistemul sanitar public – privat.

Obiectivele specifice care stau la baza prezentei cercetări sunt identificate în următoarele:

Deciderea gradului în care respondenții consideră că un grad înalt de satisfacție atrage după sine și o imagine mai bună a unităților medicale;

Descoperirea gradului de satisfacție prin raportare la serviciile medicale cu care s-a intrat în contact;

Evaluarea relaționării dintre pacient și personalul medical;

Expunerea unei imagini în ansamblu a sistemului național public și privat, din perspectiva pacienților;

Descoperirea propunerilor de îmbunătățire a calității serviciilor medicale;

Descoperirea prejudecăților existente la nivelul pacienților;

Măsurarea veridicității informațiilor „obiective” transmise de mass – media;

Evaluarea frecvenței unor comportamente ale pacienților în contextul internării în spitalele publice – private.

2.2.2 Metodologia cercetării

Studiul de față se identifică într-un demers întreprins atât prin intermediul unei metodologii de tip cantitativ cât și prin intermediul unei metodologii de tip calitativ.

Chestiunea de la care s-a pornit în conturarea acestui studiu reprezintă nivelul de mulțumire a pacienților din Spitalul Clinic de Urgențã “Sfântul Pantelimon” din București, referitor la serviciile medicale primite. Tehnicile prin care s-a lucrat cuprind statistici descriptive, ce au rolul de a arăta sub formă grafică distribuția variabilelor măsurate.

Datele pe baza cărora au fost formulate rezultatele au fost culese în perioada 05.05.2016 – 12.05.2016, participanții fiind cei internați ori cei ce primesc tratament ambulatoriu în Spitalul Clinic de Urgențã “Sfântul Pantelimon”.

În scopul culegerii datelor a fost utilizat chestionarul anonim, cu un număr de 17 întrebări cu răspunsuri preformulate.

Eșantionul pe baza căruia s-au extras rezultatele studiului este format din 22 chestionare completate în perioada menționată anterior.

Lotul de studiu este format dintr-un număr de 22 pacienți, selectați aleator.

Populația ținta a fost aleasă din rândul pacienților întrucât era cea mai adecvată în oferirea unor răspunsuri legate de gradul de satisfacție resimțit ca urmare a accesării serviciilor oferite de unitatea luată în calcul.

Atât centralizarea cât și introducerea datelor au fost întreprinse ulterior finalizării activității de teren.

În aceste conjuncturi s-au urmărit aspectele pozitive primordiale sesizate de pacienți prin raportare la serviciilor oferite de furnizori, însă au fost identificate și principalele nemulțumiri ale indivizilor participanți la studiu, în ceea ce privește îngrijirile medicale de care au avut parte.

2.2 Prezentarea instituției/localității

Sub identitate juridică, înființat în anul 1972, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” are sediul în București, Sos. Pantelimon Nr. 340 – 342, Sector 2, cod fiscal nr. 4203881 și se identifică într-o unitate sanitară cu pături.

Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” funcționează având drept fundament un statut de funcționare și de organizare aprobat de către Ministerul Sănătății – Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, potrivit reglementărilor și ordinelor legale în vigoare.

Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” este o unitate sanitară cu utilitate publică, având funcția de a asigura serviciile medicale:

preventive;

curative;

de recuperare;

paleative.

Spitalul funcționează pe principiile Legii 95/2006 și participă la asigurarea stării de sănătate a populației. Totodată, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” se identifică într-o bază de cercetare științifică medicală și învățământ, ce consolidează calitatea actului medical, prin respectarea:

deontologiei medicale;

drepturilor pacienților;

eticii medicale, prin respectarea legii.

Aceste activități sunt desfășurate sub conducerea personalului didactic integrat în spital. Relația dintre instituțiile de învățământ superior medical și spitale, se desfășoară potrivit legislației în vigoare.

De la înființarea sa, spitalul s-a identificat, prin intermediul secțiilor sale clinice, într-un fundament puternic de învățământ pentru studenții în medicină și, totodată, pentru viitorii asistenți medicali și pentru viitorii medici.

În acest spital și-au desfășurat activitatea doctori ce au ridicat prestigiul medicinei românești, profesori universitari precum:

prof. Dr. Rebedea;

prof. Dr. Pavel Siminici;

prof. Dr. Ioan Alexandru;

prof. Dr. Ion Ioan Costică;

prof. Dr. Valeriu Popescu;

prof. Dr. Adrian Paraschiv;

prof. Dr. Henriette Ciortoloman.

Din anul 1972 până în anul 1993 spitalul a cuprins:

un laborator de analize medicale;

o clinică de chirurgie generală;

un compartiment de radiologie;

o clinică de medicină internă;

un laborator de anatomie patologică;

o clinică de obstetrică și ginecologie;

un compartiment de anestezie și terapie intensivă;

o clinică de pediatrie și neonatologie.

În anul 1991 spitalul a devenit Spitalul Clinic „Sf. Pantelimon”, iar în anul 1993, simultan cu modificarea structurii sistemului de urgență a Municipiului București, spitalul s-a transformat în Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”, unul dintre cele cinci spitale de urgență de adulți din București.

În același timp cu transformarea spitalului în unul de urgență și structura sa s-a modificat, în așa măsură încât clinica de pediatrie a fost transferată la spitalul Victor Gomoiu, determinând apariția a noi:

departamente;

secții;

compartimente;

clinici ce sunt imperios necesare activității de urgență:

departamentul de urgență;

clinica de ortopedie și traumatologie;

compartimentul de chirurgie vasculară;

clinica de neurochirurgie;

compartimentul de chirurgie plastică și reparatorie;

secția de cardiologie.

Simultan cu transformarea spitalului a avut loc și modificarea Policlinicii „Sf. Pantelimon”, ce s-a modernizat pe parcursul timpului, în așa măsură încât în anul 1995 au apărut cabinete de medicină generală, iar în anul 1999, în același timp cu transformarea sa în Ambulatoriul Spitalului de Urgență „Sf. Pantelimon” și-a desfășurat activitatea prin cabinete de:

otorinolaringologie;

cardiologie și de medicină internă;

oftalmologie;

chirurgie generală;

traumatologie;

gastroenterologie;

ortopedie;

obstetrică – ginecologie;

ortopedie;

planing familial.

Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” este un spital public ce are drept obiectiv de activitate furnizarea către populație a serviciilor medicale de specialitate prin:

cercetare în domeniul medical – cercetare de educație continuă și cercetare științifică – medicală;

activitate de învățământ.

2.3 Chestionar

Chestionarul utilizat ca metodă de cercetare a cuprins 17 itemi (întrebări legate de scopul acestui studiu alături de întrebări demografice spre realizarea unei comparații a gradului de satisfacție cu privire la serviciile medicale oferite de sistemul public și privat din România, cu referire la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”).

Primul item al chestionarului a făcut referire la genul respondentului, intenția fiind aceea de a apela deopotrivă atât la opiniile de ordin feminin cât și masculin în ceea ce privește experiențele trăite în sistemul medical din România. Din totalul respondenților la chestionar, s-au identificat 8 persoane de sex masculin și 14 persoane de sex feminin.

Cel de-al doilea item a avut în vedere vârsta respondenților. S-au avut, în condițiile de față, în vedere, două categorii de vârstă: cea cuprinsă între 18 și 35 de ani și cea cuprinsă între 35 și 50 de ani. În urma analizării rezultatelor, vârsta medie a fost de 23 de ani.

Al treilea item a avut în vedere predispoziția respondenților pentru sistemul de sănătate public ori pentru sistemul de sănătate privat.

Existența celei de-a patra întrebări a chestionarului a avut drept scop evaluarea opiniei respondentului la prima intrare în contact cu Spitalul „Sf. Spiridon” prin comparație cu prima intrare în contact cu un spațiu privat de tratare. Astfel, s-au avut în vedere o serie de termeni descriptivi ai conjuncturilor respective:

sărăcia,

curățenia,

liniștea,

disciplină,

aglomerația,

mizeria,

dezordinea.

Întrebarea a cincea a chestionarului a presupus evaluarea pe o scală de la 1 la 5 a serviciilor primite în cadrul ultimei vizite făcute la Spitalul „Sf. Spiridon” comparativ cu serviciile primite în cadrul ultimei vizite făcute în cadrul unui spațiu privat de tratare. În acest context, scala avut drept puncte de referință „1” pentru „servicii reproșabile”, „3” pentru o atitudine neutră și „5” pentru „servicii ireproșabile”.

Cel de-al șaselea item a avut în vedere evaluarea pe o scală de la 1 la 5 a atitudinii personalului prin raportare la ultima vizită întreprinsă, la nivel comparativ între Spitalul „Sf. Spiridon” și un spațiu privat de tratare. În această conjunctură, scala a avut drept puncte de referință „1” pentru „Total nesatisfăcătoare”, „3” pentru „Nesatisfăcătoare” și „5” pentru „Foarte bună”.

Prin al șaptelea item s-a făcut referire la evaluarea pe o scală de la 1 la 5 a gradului de satisfacție al respondentului în ceea ce privește reușita obținerii tuturor informațiilor de care a avut nevoie la recepția spitalului „Sf. Spiridon” comparativ cu obținerea tuturor informațiilor de care a avut nevoie la recepția unui spațiu privat de tratare. Astfel, scala avut drept puncte de referință „1” pentru „foarte nemulțumit”, „3” pentru o atitudine neutră și „5” pentru „foarte mulțumit”.

A opta întrebare a chestionarului a implicat evaluarea pe o scală de la 1 la 5 a gradului de satisfacție al respondentului în ceea ce privește confortul și suficienta spațiului de așteptare al spitalului „Sf. Pantelimon” comparativ cu cel al unui spațiu privat de tratare. În acest context, scala avut drept puncte de referință „1” pentru „foarte nemulțumit”, „3” pentru o atitudine neutră și „5” pentru „foarte mulțumit”.

Cel de-al nouălea item a implicat evaluarea pe o scală de la 1 la 5 a gradului de satisfacție al respondentului cu privire la maniera în care acesta a fost consultat într-un cabinet medical din spitalul „Sf. Spiridon” comparativ cu maniera în care acesta a fost consultat într-un cabinet medical dintr-un spațiu privat de tratament. În această conjunctură, scala avut drept puncte de referință „1” pentru „foarte nemulțumit”, „3” pentru o atitudine neutră și „5” pentru „foarte mulțumit”.

Al zecelea item a presupus evaluarea pe o scală de la 1 la 5 a gradului de satisfacție al respondentului în ceea ce privește atitudinea personalului legată de ultima ședere a acestuia în spitalul „Sf. Spiridon” comparativ cu atitudinea personalului legată de ultima ședere a respondentului într-un spațiu privat de tratament. Astfel, scala a avut drept puncte de referință „1” pentru „Total nesatisfăcătoare”, „3” pentru „Nesatisfăcătoare” și „5” pentru „Foarte bună”.

Cel de-al unsprezecelea item a făcut referire la evaluarea pe o scală de la 1 la 5 a gradului de satisfacție al respondentului cu privire la îngrijirea acordată de medic la ultima sa vizită în Spitalul „Sf. Pantelimon” comparativ cu îngrijirea acordată de medic la ultima vizită într-un spațiu privat de tratare. În acest context, scala a avut drept puncte de referință „1” pentru „Total nesatisfăcătoare”, „3” pentru „Nesatisfăcătoare” și „5” pentru „Foarte bună”.

A douăsprezecea întrebare a chestionarului a avut drept scop compararea medicamentelor administrate în spitalul „Sf. Spiridon” și într-un spital privat de tratament. Comparația s-a bazat pe aplicarea a două variante de administrare a medicamentelor: pe de o parte, administrarea doar de către spital pe perioada spitalizării, pe de altă parte achiziționarea medicamentelor doar de către familie. Respondentul a avut posibilitatea să opteze și pentru ambele variante, în cazul în care această variantă i se aplică.

Cel de-al treisprezecelea item a presupus evaluarea pe o scală de la 1 la 5 a gradului de satisfacție al respondentului cu privire la calitatea condițiilor de cazare – salon prin raportare la facilități și la dotare din Spitalul „Sf. Spiridon” comparativ cu cea a condițiilor de cazare dintr-un spațiu privat de tratare. În această conjunctură, scala a avut drept puncte de referință „1” pentru „Total nesatisfăcătoare”, „3” pentru „Nesatisfăcătoare” și „5” pentru „Foarte bună”.

În același context, al paisprezecelea item a implicat evaluarea pe o scală de la 1 la 5 a nivelului de satisfacție al respondentului în ceea ce privește calitatea grupurilor sanitare prin raportare la WC și la băi din Spitalul „Sf. Spiridon” comparativ cu cea a grupurilor sanitare dintr-un spațiu privat de tratare. Astfel, scala a avut drept puncte de referință „1” pentru „Total nesatisfăcătoare”, „3” pentru „Nesatisfăcătoare” și „5” pentru „Foarte bună”.

Itemul al cincisprezecelea s-a raportat la atitudinea respondentului în contextul în care ar necesita un serviciu medical. Întrebarea face referire la ce modalitate de tratament ar urmări în condițiile în care ar avea nevoie de una, dându-i respondentului oportunitatea de a alege între spitalul „Sf. Spiridon” ori un spațiu privat de tratament. În întrebare a fost folosită, spre evaluare, o scală de la 1 la 5, unde „1” însemna „Sigur NU”, „2” însemna „Mai degrabă NU”, „3” însemna „Poate da/Poate nu”, „4” însemna „Mai degrabă DA” și „5” însemna „Sigur DA”, respondentul urmând să aleagă una dintre aceste variante pentru fiecare dintre cele două forme de tratament.

Penultimul item, cel de-al șaisprezecelea, a făcut referire la predispoziția respondentului spre recomandarea spitalului „Sf. Spiridon” ori a unui spital privat de tratament, în condițiile în care cineva apropiat ar avea nevoie de un serviciu medical. În întrebare a fost folosită, spre evaluare, o scală de la 1 la 5, unde „1” însemna „Sigur NU”, „2” însemna „Mai degrabă NU”, „3” însemna „Poate da/Poate nu”, „4” însemna „Mai degrabă DA” și „5” însemna „Sigur DA”, respondentul urmând să aleagă una dintre aceste variante pentru fiecare dintre cele două forme de tratament.

Ultima întrebare a chestionarului a făcut referire la nivelul venitului respondentului prin apelare la trei categorii de venituri: „sub 500 de RON”, „între 500 – 1500 de RON” și „peste 1500 de RON”.

2.4 Prezentarea rezultatelor chestionarului

În primă instanță, s-a luat în considerare genul respondentului, din motivul precizat anterior. Ulterior prelucrării rezultatelor, s-a observat că majoritatea dintre respondenți au fost de gen feminin (63,6%) în raport cu doar 36,4%, procentaj ce relevă aportul persoanelor de gen masculin la această cercetare.

Interpretare proprie

Grafic 2.1Sexul respondenților

Din perspectiva vârstei, ulterior prelucrării rezultatelor chestionarului s-a constat că cei cu vârstele cuprinse între 18 și 35 de ani au predominat în oferirea răspunsurilor, sub egida unui procentaj de 95,5%, în comparație cu cei cu vârstele cuprinse între 35 și 50 de ani, care au condus rezultatul la un procentaj de 4,5%.

Interpretare proprie

Grafic 2.2 Vârsta respondenților

În cea de-a treia secțiune a analizei, prin raportare la cel de-al treilea item, se observă că cei mai mulți dintre respondenți, pe baza propriei experiențe, preferă sistemul de sănătate privat în detrimentul celui public. Astfel arată și procentajul celor două forme de tratament: 59,1% alocate sistemului de sănătate privat comparativ cu 40,9% alocate sistemului de sănătate public.

Interpretare proprie

Grafic 2.3 Preferințele respondenților în ceea ce privește sistemul de sănătate românesc

Ulterior, a fost analizată prima impresie pe care respondenții au avut-o la cea dintâi intrare în contact atât cu Spitalul „Sf. Spiridon” cât și cu o unitate privată de tratament.

În acest context, se remarcă o înclinație în mod expres spre curățenie (această trăsătură cumulând cel mai mare procentaj al acestui item – 25,5%), aglomerația clasându-se pe al doilea loc sub egida unui procentaj de 23,6% iar liniștea pe locul al treilea sub un procentaj de 16,4%.

Dezordinea este următoarea trăsătură luată în calcul de respondenți, cumulând un procentaj de 12,7%, urmat de disciplină – 10,9% – și de sărăcie – 7,3%.

Ultima trăsătură la care s-au raportat respondenții a fost mizeria, aceasta identificandu-se în 3,6% dintre răspunsuri.

Așadar, concluzia este evidentă, noțiunile de „curățenie” și de „mizerie” plasându-se la poli opuși și reprezentând, practic, extremele la care respondenții s-au raportat.

Interpretare proprie

Grafic 2.4 Primul impact la intersectarea respondenților cu sistemul sanitar

În continuare, raportarea s-a făcut la experiența calității serviciilor de care respondenții au beneficiat pe parcursul utilizării serviciilor medicale. Scală de la 1 la 5 a fost utilizată de respondenți spre exprimarea gradului lor de satisfacție cu privire la aspectul menționat anterior, abordând, mai degrabă o atitudine neutră (procentajul, în acest caz fiind de 54,6% – procentaj majoritar) urmată de o predispoziție spre serviciile ireproșabile (respondenții au optat pentru nota 4 în proporție de 27,3%) și mai apoi de o predispoziție spre serviciile reproșabile (respondenții au optat pentru nota 2 în proporție de 9,1%). Extremele scalei, respectiv „1 – Servicii reproșabile” și „5 – Servicii ireproșabile” s-au situat sub un procentaj egal de 4,6%. Așadar, tendința respondenților a fost să opteze mai mult spre servicii de tip ireproșabil din partea sistemului sanitar, prin raportare la propriile experiențe.

Interpretare proprie

Grafic 2.5 Calitatea serviciilor oferite de sistemul sanitar, în perspectiva respondenților

În ceea ce privește atitudinea respondenților cu privire la maniera de comportare a personalului în ceea ce privește ultima vizită efectuată, rezultatele sunt vizibil distincte.

Spre deosebire de sistemul de sănătate privat, Spitalul „Sf. Pantelimon” este, într-o manieră sau alta, dezavantajat, această afirmație fiind fundamentată de procentajul reieșit în urma analizei. Astfel, cel mai mare procentaj înregistrat de Spitalul „Sf. Pantelimon” este poziționat la nivelul patru al scalei (54,5%) spre deosebire de sistemul privat, unde cel mai mare procentaj înregistrat se regăsește la nivelul 5 al scalei respectiv la variantă (o atitudine a personalului) „Foarte bună” (45,5%). În cazul celui de-al doilea calup de procentaje, în cazul Spitalului „Sf. Spiridon” nivelul trei al scalei („3 – Nesatisfăcător”) se regăsește sub egida procentajului de 18,2% comparativ cu sistemul privat unde cel de-al doilea procentaj este identificat cu nivelul 4 al scalei (36,4%). O altă diferență majoră între cele două sisteme rezidă în faptul că, spre deosebire de Spitalul „Sf. Pantelimon”, sistemul privat nu are niciun „vot” la primul nivel al scalei („1 – Total nesatisfăcător”), aspect ce conduce la ideea că sistemul privat este mai bine văzut decât Spitalul „Sf. Pantelimon”.

Interpretare proprie

Grafic 2.6 Concepția respondenților legată de atitudinea personalului la ultima vizită în Spitalul „Sf. Pantelimon”

Interpretare proprie

Grafic 2.7 Concepția respondenților legată de atitudinea personalului la ultima vizită într-un spital privat

Următoarea secțiune analizată a fost cea a gradului de satisfacție al respondenților legat de modul eficient de obținere a informațiilor de la recepția celor două (tipuri) de spitale. Astfel, cel mai mare procentaj înregistrat în cazul Spitalului „Sf. Pantelimon” a fost la nivelul 3 al scalei („4 – Neutru”) de 45,5% spre deosebire de celălalt caz unde cel mai ridicat procentaj a fost situat la nivelul 5 al scalei („5 – Foarte mulțumit”) de 40,9%. Din nou, se observă o diferență avantajoasă sistemului privat de sănătate. Spre deosebire de cazul anterior, distincția principală stă în faptul că ambii „actori” luați spre analiză nu au niciun „vot” la poziția 1 a scalei (1 – Foarte nemulțumit”) ceea ce conduce la concluzia că atitudinile niciunui personal nu lasă de dorit.

Interpretare proprie

Grafic 2.8 Concepția respondenților legată de modul de obținere a informațiilor de la recepția Spitalului „Sf. Pantelimon”

Interpretare proprie

Grafic 2.9 Concepția respondenților legată de modul de obținere a informațiilor de la recepția unui spital privat

Continuarea analizei a constat în măsurarea gradului de satisfacție al respondenților cu privire la confortul și la suficientă spațiului de așteptare a celor două (tipuri) de spitale. Și în acest caz, situația stă mai favorabil în cazul spitalului privat întrucât cel mai mare procentaj este înregistrat la poziția a patra a scalei (45,5%) spre deosebire de spitalul „Sf. Pantelimon” al cărui procentaj majoritar se identifică la poziția 4 a scalei sub 45,5%.

Cel de-al doilea calup de procentaje se identifică astfel: pentru Spitalul „Sf. Pantelimon” acesta își are poziția la nivelul 4 al scalei (22,7%) iar în celălalt caz, cel de-al doilea procentaj este reieșit la poziția 5 (40,9%). Observabil este faptul că există două procentaje similare în ambele cazuri dar care crează diferențieri reprezentative: în cazul Spitalului „Sf. Pantelimon” nivelele 1 și 2 ale scalei au un procentaj de 13,6% iar în cazul spitalului privat nivelele 1 și 2 ale scalei au un procentaj de 0%.

Astfel, gradul ridicat de nemulțumire în ceea ce privește acest item în raport cu Spitalul „Sf. Pantelimon” este ușor sesizabil.

Interpretare proprie

Grafic 2.10 Concepția respondenților legată de confortul și suficienta spațiului pentru așteptare în Spitalul „Sf. Pantelimon”

Interpretare proprie

Grafic 2.11 Concepția respondenților legată de confortul și suficienta spațiului pentru așteptare într-un spital privat

În măsurarea gradului de satisfacție a respondenților cu privire la maniera în care au fost evaluați în cadrul cabinetului medical spre stabilirea diagnosticului, câștig de cauză are tot sistemul privat.

Cel mai ridicat procentaj înregistrat în cazul acestuia este de 45,5% la nivelul 5 al scalei, spre deosebire de cazul Spitalului „Sf. Pantelimon” unde cel mai mare procentaj îl înregistrează nivelul 4 al scalei (54,5%).

Următorul calup de procentaje se identifică în cazul sistemului privat la nivelul 4 al scalei cu 27,3% iar în cazul Spitalului „Sf. Pantelimon” la nivelul 3 al scalei cu 22,7%.

Al treilea calup de procentaje rezidă, în primul caz la nivelul 3 al scalei cu 22,7% iar în al doilea caz la nivelul 2 al scalei cu 13,6%.

Interpretare proprie

Grafic 2.12 Concepția respondenților legată de maniera de consultare în cabinetul medical spre stabilirea diagnosticului în Spitalul „Sf. Pantelimon”

Interpretare proprie

Grafic 2.13 Concepția respondenților legată de maniera de consultare în cabinetul medical spre stabilirea diagnosticului într-un spital privat

În continuare, s-a analizat gradul de satisfacție al respondenților cu privire la atitudinea personalului existent în timpul ultimei lor vizite atât în Spitalul „Sf. Pantelimon” cât și într-un spital privat.

În acest caz, există un procentaj primordial egal însă nivelurile scalei diferă.

Astfel, în cazul Spitalului „Sf. Pantelimon”, procentajul major de 50% este atribuit nivelului 4 al scalei pe când procentajul major de 50 % în cazul spitalului privat se atribuie nivelului 5 al scalei.

Următorul calup de procentaje se identifică astfel: în cazul spitalului public cel de-al doilea procentaj, ca mărime aparține nivelului 3(27,3%), în cazul spitalului privat, cel de-al doilea procentaj aparține nivelului 4 al scalei (31,8%).

Cu privire la cel de-al treilea calup de procente, pentru spitalul public acesta este situat la nivelul 5 al scalei (13,6%) iar pentru spitalul privat, la nivelul 3 al scalei (13,6%).

Prin urmare, imaginea pozitivă, prin comparație, o are tot spitalul privat.

Interpretare proprie

Grafic 2.14 Concepția respondenților legată de atitudinea personalului în timpul ultimei vizite efectuate în Spitalul „Sf. Pantelimon”

Interpretare proprie

Grafic 2.15 Concepția respondenților legată de atitudinea personalului în timpul ultimei vizite efectuate într-un spital privat

Analiza s-a concentrat, mai departe, pe măsurarea gradului de satisfacție al respondenților cu privire la îngrijirea acordată de medic la ultima vizită întreprinsă atât în Spitalul „Sf. Pantelimon” cât și într-un spital privat.

Și în acest caz, răspunsurile avantajează sistemul privat. Procentul majoritar în cazul acestuia este de 54,5% la nivelul 5 al scalei prin raportare la procentajul de 50% expus de analiză, în cazul Spitalului „Sf. Pantelimon” la nivelul 4 al scalei.

Al doilea calup de procentaje rezidă în primul caz în 27,3% la nivelul 4 al scalei iar în cel de-al doilea caz, în 22,7% la nivelul 3 al scalei.

Interpretare proprie

Grafic 2.16 Concepția respondenților legată de îngrijirea acordată de medic la ultima vizită în Spitalul „Sf. Pantelimon”

Interpretare proprie

Grafic 2.17 Concepția respondenților legată de îngrijirea acordată de medic la ultima vizită într-un spital privat

În cazul celui de-al doisprezecelea item a fost evaluată maniera administrării medicamentelor, procentajul primordial ocupându-l „Ambele variante” (43,5%), paradoxal cu cel mai mic procentaj obținut de 30,4% de varianta legată de achiziționarea medicamentelor de către familie.

Interpretare proprie

Grafic 2.18 Primirea medicamentelor

În ceea ce privește condițiile de cazare – salon, prin raportare la facilități și la dotări, din nou sistemul privat câștigă teren în fața Spitalului „Sf. Pantelimon”. În această conjunctură, procentajul maxim în primul caz este de 68,2% pentru nivelul 5 al scalei, pe când în cel de-al doilea caz este de 54,5% pentru nivelul 4 al aceleiași scale.

Interpretare proprie

Grafic 2.19 Percepția calității condițiilor de cazare în Spitalul „Sf. Pantelimon”

Interpretare proprie

Grafic 2.20 Percepția calității condițiilor de cazare într-un spital privat

Continuarea analizei a constat în raportarea la itemul 14, referitor la calitatea grupurilor sanitare identificate în WC și băi. Acest caz este similar celorlalte, sistemul de sănătate privat beneficiind de mai multe aprecieri din partea respondenților în comparație cu Spitalul „Sf. Pantelimon”. Astfel, cel mai mare procentaj înregistrat în cazul spitalului privat este de 63,6% la nivelul 5 al scalei, spre deosebire de spitalul public, caracterizat printr-un procentaj majoritar de 40,9% atât la nivelul 3 cât și nivelul 4 al scalei.

Interpretare proprie

Grafic 2.21 Percepția calității grupurilor sanitare în Spitalul „Sf. Pantelimon”

Interpretare proprie

Grafic 2.22 Percepția calității grupurilor sanitare în Spitalul „Sf. Pantelimon”

În ceea ce privește posibilitatea de reapelare a respondenților la serviciile medicale ale Spitalului „Sf. Pantelimon”, în condiții de necesitate, cel mai mare procentaj a fost înregistrat la nivelul celei de-a treia variante („Poate da/poate nu”) – 54,5%. Ca urmare a chestionării până în acest punct, respondenții au avut timp să reflecteze spre a crea o balanță între sistemul de sănătate public și sistemul de sănătate privat. Cu toate că procentajul majoritar este poziționat la valoarea a treia a scalei, se observă că următoarea poziționare de procentaj este aferentă variantelor 1 respectiv 2 – „Sigur NU” și „Mai degrabă NU” – 13,6%, așadar predispoziția respondentului se înclină, mai degrabă, către a nu mai apela la serviciile Spitalului „Sf. Spiridon”.

Interpretare proprie

Grafic 2.23 Percepția respondenților cu privire la eventualitatea unei apelări viitoare la serviciile Spitalului „Sf. Pantelimon”

Penultimul item al chestionarului a luat în considerare predispoziția respondentului de a recomanda Spitalul „Sf. Pantelimon” celor din jur, în defavoarea unui spital privat. În această situație, răspunsurile au fost favorabile spitalului public, cel mai mare procentaj fiind cumulat în 49,9% la nivelul 4 al scalei („Mai degrabă DA”), urmat de 27,3%, procentaj aferent celui de-al treilea nivel al scalei („Poate da/Poate nu”).

Interpretare proprie

Grafic 2.24Tendinta respondenților de a recomanda Spitalul „Sf. Pantelimon”

Ultimul item al chestionarului a avut în vedere venitul net al respondenților, prin raportare la un plafon cuprins între 500 și 1500 RON. În această conjunctură, procentajul maxim a aparținut variantei „Între 500 – 1500 RON” – 45,5% aflat la o distanță egală față de celelalte două procentaje – identificate în 27,3%.

Interpretare proprie

Grafic 2.25 Situația veniturilor respondenților

2.5 Concluzii și recomandări

Cu toate că dezbaterile legate de modelul social european sunt departe de a se fi încheiat, este sustenabil faptul că în scopul de a putea rezista complexității, varietății și dinamicii societății postmoderne este imperios necesară o abordare nouă, mai pragmatică, având drept consecință, pe de o parte adaptarea politicilor medicale și, pe de altă parte, modernizarea acestora la condițiile economice aflate continuu în schimbare. În conjuncturile în care presiunea fiscală, la care guvernele sunt supuse, este în creștere, interesul expus de organizațiile private în spațiul serviciilor medicale este motivat și firesc, în condițiile în care se ia în vedere conceptul de „complementaritate” între cele două sectoare, în structurarea și în distribuirea unor astfel de servicii. Parteneriatul public-privat nu se identifică, neapărat, într-o soluție optimă ori ideală în toate conjuncturile, însă revenirea doar la vechiul sistem, unde furnizarea de servicii medicale revine doar statului, ar fi deosebit de păguboasă.

Specificitățile serviciilor de asigurare a sănătății (în mod expres solicitarea nelimitată de servicii, în conjuncturile unor resurse financiare limitate), conduc la posibila contopire a celor două sectoare în scopul satisfacerii unei multitudini de necesități ce includ, pe de o parte, solicitările prestatorilor din domeniu și ale contribuabililor iar pe de altă parte solicitările și așteptările utilizatorilor. Atât ponderea cât și poziționarea sectorului privat este diferit de la stat la stat, funcție de un cumul de factori. O subdimensionare a implicării acestuia poate prejudicia sistemul de o cantitate reprezentativă de resurse. Totodată, întreprinderea unui parteneriat autentic are drept limită clarificarea contribuției fiecărui sector în parte, motiv pentru care o definire justă a pachetului serviciilor medicale fundamentale se identifică într-o condiție relevantă a relației în cauză.

În cadrul sectorului privat, există o tendință de auto – reglementare, cu implicații potențial negative în ceea ce privește mediul general de reglementare, în condițiile în care sectorul privat devine semnificativ, în mod expres în:

tipul de servicii furnizate,

zonele urbane,

termeni de volum.

Există parteneriate publice – private ce operează funcțional cu o variabilitate largă legată de aranjamentele contractuale precum și de tipurile de servicii destinate în cadrul contractelor existente.

Cadrul legal general este avantajos în ceea ce privește evoluția tranzacțiilor parteneriatului public – privat în țară, în domeniul sănătății. Odată ce reglementările și legile caracteristice sistemului de sănătate se vor alinia, va exista un fundament potrivit, în scopul implementării parteneriatului public – privat într-o manieră mai sustenabila și mai organizată, cu beneficii mai ridicate pentru public.

Sistemele de sănătate reprezintă una dintre cele mai mari consumatoare de resurse, în ultimele trei decade consemnându-se o creștere permanentă a nivelului cheltuielilor, creștere datorată, în principiu:

creșterii numărului de indivizi ce beneficiază de asistență medicală,

îmbătrânirii populației,

descoperirii de tehnologii mai avansate în ceea ce privește intervențiile și diagnosticarea – și mai scumpe, însă – medicamentelor mai eficiente.

Din perspectivă teoretică, susținerea financiară poate fi îmbunătățită printr-o serie de măsuri precum:

creșterea ponderii finanțării private,

limitarea accesului la servicii,

reducerea calității serviciilor, însă niciuna dintre acestea nu este dezirabilă din perspectivă socială.

Strategia Ministerului Sănătății este imperios necesar să își propună o serie de obiective prin intermediul cărora să răspundă problemelor de sănătate publică primordiale, însă și necesităților grupurilor populaționale vulnerabile, în mod expres persoanelor vârstnice, prin:

evoluția și extinderea rețelei de asistență medicală comunitară integrată,

identificarea realelor necesități de îngrijiri pentru diversele grupuri vulnerabile de populație,

identificarea unor facilități în scopul atragerii personalului medical în:

specialități deficitare,

zone izolate,

defavorizate economic.

realizarea unor hărți regionale și naționale care să expună facilitățile de îngrijiri de sănătate ambulatorii funcționale:

îngrijiri paleative,

dispensare,

îngrijiri la domiciliu,

policlinici,

servicii noi de prim ajutor raportate la densitatea populației.

modernizarea și dezvoltarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale precum și dotarea acestora cu mijloace de transport moderne și caracteristice și cu echipamente, aparatură medicală,

stabilirea standardelor legate de pachețele minime de îngrijiri în diverse comunități vulnerabile,

identificarea și monitorizarea populațiilor cu o accesibilitate scăzută la servicii de îngrijiri fundamentale precum și elaborarea și aprobarea strategiei naționale de promovare a sănătății,

dezvoltarea și implementarea unor rapoarte standardizate legate de accesibilitatea la îngrijirile de sănătate;

înființarea unui sistem de evaluare periodică a gradului de acces la serviciile primare de sănătate pe fundamentul unor indicatori caracteristici.

În scopul creșterii calității vieții persoanelor vârstnice, sistemul de sănătate publică poate să participe într-o manieră reprezentativă prin implementarea programului de asistență medicală comunitară care să cuprindă ansamblul de servicii de sănătate și de activități structurate la nivelul comunității în scopul soluționării problemelor medico – sociale ale individului, spre menținerea acestuia în propriul mediu de viață, program de asistență ce se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale.

Alte recomandări în ceea ce privește sistemul sanitar public și privat rezidă în următoarele:

sprijinul și reglementarea practicii medicale private a furnizorilor publici în domenii precum:

farmacia,

îngrijirile primare,

serviciile din ambulatoriu,

stomatologia.

identificarea și replicarea unor parteneriate publice – private de succes, din experiența internațională și locală,

atragerea fondurilor suplimentare în scopul operării furnizorilor publici prin externalizarea unor servicii de suport – nonclinice ori clinice – și închirierea spațiilor în ceea ce privește serviciile adiacente:

mici magazine alimentare,

bancomate,

chioșcuri.

reglementarea sistemului privat de asigurări de sănătate, integrat în sectorul public de sănătate,

deciderea unor criterii comune și standardizate pentru:

evaluarea,

acreditarea,

contractarea furnizorilor de servicii de sănătate privați și publici în sistemul public:

servicii în spital,

medici de familie,

radiologie,

dializă,

laborator,

patologie.

identificarea și dezvoltarea, replicarea celor mai bune modele de parteneriat public – privat pentru conjunctura sectorului de sănătate,

revizuirea legislației caracteristice în scopul coordonării furnizării publică și privată a serviciilor de sănătate, însă și în scopul încurajării implementării parteneriatului public – privat pentru sănătate,

atragerea de fonduri suplimentare din partea sectorului privat în ceea ce privește funcționarea furnizorilor privați și publici de servicii de sănătate.

PARTEA III – BIBLIOGRAFIE ȘI ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Art. „Este posibilă o dezvoltare durabilă în România?”, Revista „22”, 2006

Centrul național pentru Dezvoltare Durabilă, „Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României. Orizonturi 2013 – 2020 – 2030”, București, 2008

Comisia Europeană, „Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European. Raportul anticorupție al UE”, Bruxelles, 2014

Daniela Garoschy, Simona Ghiță, „Modalități de finanțare pentru sistemul public de sănătate – prezent și perspective”, București, 2011

Dumitru Borțun, Camelia Crișan, Dragoș Dehelean, Cristian Ducu, Georgiana Grigore, Cristina Horia, Luminița Oprea, Alin Stancu, „Parteneriate sustenabile și bune practici în responsabilitatea socială”, București, 2011

Mihai Petrescu, „Argumente în vederea încurajării implementării parteneriatului privat – public”, Revista „Finanțe publice. Contabilitate”, nr. 4, 2010

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, „Strategia pentru Consolidarea Administrației Publice 2014 – 2020”

Traian Terianm, art. „Noua lege a parteneriatului public – privat – despre ce parteneriat vorbim?”, Ziarul Financiar, 2010

ANEXĂ

Chestionar privind satisfacția pacienților care au beneficiat de servicii medicale în sistemul public – privat prin raportare la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”

Prin acest chestionar se urmărește măsurarea comparativă a gradului de satisfacție cu privire la serviciile medicale oferite de sistemul public și privat din România, cu referire la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”. Nu există răspunsuri corecte sau greșite, de interes fiind doar opiniile concrete legate de subiect, ca urmare a experiențelor trăite.

Sexul

Feminin

Masculin

Vârsta

18 – 35 ani

35 – 50 ani

În tratarea problemelor de sănătate pe care le aveți, ați opta mai degrabă pentru:

Sistemul de sănătate public

Sistemul de sănătate privat

Care a fost impresia pe care v-ați făcut-o când ați intrat prima dată în Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” comparativ cu un spațiu privat de tratare? Alegeți cel mult trei termeni pentru fiecare sistem de sănătate care să descrie cel mai bine situația din acel moment:

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Servicii reproșabile” iar 5 înseamnă „Servicii ireproșabile” apreciați calitatea serviciilor primite de către dumneavoastră la ultima vizită în Spitalul „Sf. Pantelimon” comparativ cu cea a serviciilor primite într-un spațiu privat de tratare.

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Total nesatisfăcătoare” iar 5 înseamnă „Foarte bună” evaluați atitudinea personalului la primirea în Spitalul „Sf. Pantelimon” în ceea ce privește ultima vizită comparativ cu cea a personalului la primirea într-un spațiu privat de tratare.

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Foarte nemulțumit” iar 5 înseamnă „Foarte mulțumit”, evaluați gradul dumneavoastră de satisfacție privind modul de obținere a tuturor informațiilor de care ați avut nevoie la recepția spitalului „Sf. Pantelimon” comparativ cu cel al informațiilor de care ați avut nevoie la recepția dintr-un spațiu de tratament privat.

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Foarte nemulțumit” iar 5 înseamnă „Foarte mulțumit”, evaluați spațiul (suficient și confortabil) pentru așteptare al Spitalului „Sf. Spiridon” comparativ cu cel al unui spațiu privat de tratament.

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Foarte nemulțumit” iar 5 înseamnă „Foarte mulțumit”, evaluați modul în care ați fost consultat în cadrul cabinetului medical în vederea stabilirii diagnosticului în Spitalul „Sf. Spiridon” comparativ cu cel din cadrul unui spațiu privat de tratament.

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Total nesatisfăcătoare” iar 5 înseamnă „Foarte bună”, evaluați atitudinea personalului pe parcursul ultimei șederi a dumneavoastră în Spitalul „Sf. Pantelimon” comparativ cu cea a personalului pe parcursul ultimei șederi într-un spațiu privat de tratare.

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Total nesatisfăcătoare” iar 5 înseamnă „Foarte bună”, evaluați îngrijirea acordată de medic la ultima dumneavoastră vizită în Spitalul „Sf. Pantelimon” comparativ cu cea de către medic la ultima vizită într-un spațiu privat de tratare.

Medicamentele administrate în spitalul „Sf. Spiridon” comparativ cu cele dintr-un spațiu privat de tratament (pentru afecțiunea pentru care ați fost internat):

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Total nesatisfăcătoare” iar 5 înseamnă „Foarte bună”, evaluați calitatea condițiilor de cazare – salon (dotare, facilități) din Spitalul „Sf. Spiridon” comparativ cu cea a condițiilor de cazare dintr-un spațiu privat de tratare.

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Total nesatisfăcătoare” iar 5 înseamnă „Foarte bună”, evaluați calitatea grupurilor sanitare (băi +WC) din Spitalul „Sf. Spiridon” comparativ cu cea a grupurilor sanitare dintr-un spațiu privat de tratare.

Dacă ați avea nevoie de un serviciu medical disponibil în spitalul „Sf. Spiridon”, v-ați întoarce acolo comparativ cu un spațiu privat de tratare?

Dacă un prieten sau o altă persoană ar avea nevoie de un serviciu medical despre care știți că este disponibil în Spitalul „Sf. Spiridon”, i-ați recomanda să vină comparativ cu un spațiu privat de tratare?

Nivelul venitului dumneavoastră se încadrează astfel:

Sub 500 RON

Între 500 – 1500 RON

Peste 1500 RON