Optimizarea Pozitiei Financiare Si a Performantei Prin Recurgerea la Tehnici de Contabilitate Creativa

=== 32c4303f462777867bd3f7fbab6415e85a56339d_640699_1 ===

UNIVERSITATEA

FACULTATEA

SPECIALIZAREA CONTABILITATEA SI FISCALITATEA ENTITATILOR ECONOMICE

Lucrare de licență

Optimizarea poziției financiare și a performanței prin recurgerea la tehnici de contabilitate creativă

Coordonator:

Prof. Absolvent:

2018

CUPRINS

CUPRINS 2

Introducere 3

Cap. 1 Aspecte teoretice privind optimizărea poziției financiare și a performanței prin recurgerea la tehnici de contabilitate creativă 4

1.1. Aspecte generale privind contabilitatea creativă 4

1.2. Contabilitatea creativă în mediul contabil românesc 10

1.3. Reglementări contabile și fiscale naționale 13

1.4. VIZIUNEA LITERATURII DE SPECIALITATE 16

1.5. RECUNOAȘTEREA, EVALUAREA ȘI TRATAMENTE CONTABILE SPECIFICE CONTABILITĂȚII CREATIVE 22

Cap. 2 Studiu de caz – Selecția literaturii de specialitate în contabilitatea creativă 33

I.1. Introducere 33

I.2. Metodologia de cercetare 34

I.3. Rezultate și discuții 35

I.3.1. Dezvoltarea cercetării românești privind contabilitatea creativă 35

I.4. Curentul dominant de cercetare 37

I.5. Tipul de cercetare 38

I.6. Concluzii 39

Concluzii 46

Bibliografie 47

Introducere

Importanța temei și motivația de cercetare

Am ales această temă deoarece situația economică, în condițiile globalizării afacerilor dă naștere unor noi provocări pentru contabili- determinând întărirea rolului informației financiar-contabile.

Creativitatea este importantă în rezolvarea problemelor și obținerea unui avantaj, în acest context, este utilă inovația contabilă și dezvoltarea contabilității creative.

În literatura de specialitate, noțiunea de contabilitate creativă este controversată. Cel mai des, conceptul de contabilitate creativă descrie o situație de manipulare a cifrelor, a conturilor – vechea problemă contabilă.

Contabilitatea creativă este procesul prin care tranzacțiile sunt structurate pentru obținerea rezultatului contabil dorit, aceasta poate fi un ansamblu de procedee care conduc la modificarea rezultatului, pentru maximizarea sau minimizarea situațiilor financiare.

Toți economiștii privesc contabilitatea creativă ca pe un fenomen negativ. Contabilitatea creative este virtuoasă – ea ține pasul cu tot ce este nou și este rezultatul flexibilității din interiorul reglementărilor contabile, de multe ori aplicate cu bună-credință pentru reprezentarea imaginii fidele a poziției financiare și a performanțelor economice.

Fiecare utilizator de informații contabile are anumite interese, deseori interese private în dauna interesului public.

Rezultă că contabilitatea creativă este un proces complex de pătrundere în cazul unor breșe în actele de normalizare, modifică cifrele contabile urmărind flexibilitatea pentru transformarea documentelor de sinteză în cee ace managerii doresc.

În timp ce economiștii atrag atenția asupra originii contabilității creative, contabilitatea creativă induce continuu în eroare și poate fi confundată cu frauda fiscală.

Există destule puncte relevante care permit delimitarea contabilității creative de frauda fiscală, prin analizarea complexă a conceptului de contabilitate creativă.

Cap. 1 Aspecte teoretice privind optimizărea poziției financiare și a performanței prin recurgerea la tehnici de contabilitate creativă

Aspecte generale privind contabilitatea creativă

Subiectul privind contabilitatea creativă poate avea atât aspecte pozitive dar și negative. Când vorbim de contabilitate creativă, prima imagine care apare în mintea individului poate însemna – manipulare, necinste, înșelăciune.

Contabilitatea creativă pare morală pentru acei contabili profesioniști. Waterhouse spunea că raportarea frauduloasă apare de la nivelul managementului. Declarația financiară este utilizată frecvent pentru a genera iluzia că societatea nu a abdicat de la aplicarea principiilor contabile pentru acoperirea realității economice.

Firma poate reprezenta o ficțiune unde se întâlnesc elementele conflictuale ale indivizilor în cadrul diverselor relații contractuale.

Perspectiva informațională este un element cheie care stă la baza studierii contabilității creative. Un conflict poate fi generat de asimetria informațiilor care există în corporațiile complexe, un conflict între management și părțile interesate. Managerii pot profita de poziția privilegiată, prin interese proprii și gestionând rapoartele financiare în favoarea lor. Latura informațională arată că elementele contabile au un conținut de informații care au o mare valoare pentru părțile interesate deoarece sunt informații utile.

Contabilitatea creativă este o inginerie financiară și o contabilitate cosmetică.

Definițiile contabilității creative sunt variate:

Intervenție în procesul de raportare financiară cu intenția de a obține câștig exclusiv;

Contabilitatea creativă este transformarea cifrelor financiare contabile reale în ceea ce dorește contabilul;

Contabilitatea creativă implică o transforamare a conturilor financiare folosind opțiunile contabile, estimările și alte practici permise de legile și regulamentul contabil.

Dovedirea existenței contabilității creative este mult mai diferită și mai complicată decât caracterizarea acesteia. Cu toate acestea, în decursul acestor ani, au apătut numeroase studii de cercetare care au analizat contabilitatea creativă. S-a ajuns la concluzia că într-o proporție destul de mare, multe categorii de companii utilizează, într-o oarecare măsură, tehnici creative de contabilitate.

McNichols și Wilson (1988) au cercetat modelul provizioanelor privind creditele neperformante, astfel încât să se indice elemental discreționar.

Spre deosebire de McNichols și Wilson, Merchant (1990) analizează manipularea managementului informațiilor contabile în cadrul a două firme – adică informațiile sunt bazate pe raportarea internă, pe date din interviu, cât și pe chestionare. Studiul a arătat că managerii au recunoscut comportamentele manipulative și schimbările realizate pe termen scurt.

Mai târziu, Black (1998) examinează vânzările de active imobilizate ca instrumente de contabilitate creativă utilizănd un set mare de informații din Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie. Ei au observant că în cazul în care standardele de contabilitate sunt permisive, managerii vor exploata la maxim această situație pentru a utiliza contabilitatea creativă prin sincronizarea vânzărilor de active.

Astfel de comportamente sunt reduse odată cu înăsprirea standardelor de contabilitate. Dar, există numeroase motive să credem că firmele pot înlocui activitatea contabilă creativă cu alte variante creative.Chiar dacă anumite lacune în reglementare sunt eliminate, comportamentul contabil creativ este posibil să se mențină.Apariția contabilității creative are la bază o serie de motivații:

Posibilitatea de a alege între diferite metode contabile;

Contabilitatea se bazează pe estimări sau previziuni;

Tranzacții artificiale pentru a modifica valorile din bilanț.

Însă, hotărârea entității de a apela la contabilitatea creativă este determinată de un șir de factori:

Costurile rezultate din conflictul de interese – procesul politic poate fi o competiție între persoane în ceea ce privește transferul de bogăție.

Incompetența managerilor – utilizând contabilitatea creative, managerii adoptă o poziție defensivă. Societatea creative poate fi ușor confundată cu eșecul.

Incertitudinea și riscul – utilizarea contabilității creative poate determina modificarea elementelor pieței. Trecerea de la o monedă constantă la rate de schimb fluctuante, creșterea ratei dobânzii și creșterea ratei inflației – toate acestea conduc la creșterea incertitudinilor.

Varietatea activităților economice – pentru a reprezenta mai bine imaginea unei activități date sunt utile marjele de libertate.

Acțiunea utilizatorilor de informații financiare – în situația în care managerii doresc să crească prețul acțiunii, contabilitatea creative este o tehnică extrem de creativă.

Comportamentul creativ contabil este identificat de Amat la companiile listate din Spania. În acest studiu, există trei semne posibile de contabilitate creativă:

Raportul auditorului;

Modificări ale politicilor contabile;

Autorizații special de aplicare a politicilor nestandardizate.

Analiza situațiilor financiare reprezintă un pas important în studiul pentru identificarea tuturor comportamentelor contabilității creative. De asemenea, rapoartele analistului din Spania nu includ existența certificatelor de audit și autotizațiile special ale practicilor contabile creative. Rezultă că anumite elemente ale practicilor contabile creative sunt obișnuite.

Companiile doresc ca profitul să crească constant. Acest aspect se realizează prin stipularea pasivelor și activelor din anii de profit, astfel încât profitul raportat să poată fi îmbunătățit în anii de pierdere. Scopul acestei metode este de a evalua resursele generate în următorii ani și să prevină anumite situații nesigure.

Cu toate acestea, investitorii au dreptul să fie informați cu privire la provizionanele de tranzacționare și veniturile care generează profit.

Etica și prejudecățile din politica contabilă cu privire la contabilitatea creativă sunt evaluate atât la nivel macro al contabilității, dar și la nivel micro, la nivel de individ.

Ruland (1984) a diferențiat viziunea deontologică de viziunea teleologică. În concepția deontologică, regulile morale se aplică tuturor activităților actuale, în timp ce în concepția teleologică trebuie să fie evaluată valoarea morală a rezultatelor. Ruland (1984), de asemenea, vorbește despre diferența dintre responsabilitatea pozitivă și responsabilitatea negativă. Responsabilitatea pozitivă este un raport impartial, în timp ce responsabilitatea negativă este responsabilitatea managerilor pentru afacerile incerte.

Spre deosebire de Ruland, Revsine (1991) considera că principala funcție a contabilității este supravegherea contractelor dintre manageri și entitatea care asigură finanțarea, astfel încât mecanismele de piață să funcționeze eficient – capabilă să identifice elementele de contabilitate creativă.

Cu toate acestea, Revsine (1991) percepe două viziuni: o viziune deontologică în sectorului public și o viziune teleologică în sectorul privat.

Mai târziu, Fischer și Rosenzweig (1995) și Merchant and Rockness (1994) au descoperit că, contabilii încalcă în mod voit normele contabile. Ei cred că abordarea bazată pe reguli de etică se poate baza și pe încălcarea regulilor contabile. Iar, Merchant și Rockness au descoperit că managementul influențează atitudinea contabililor spre contabilitatea creativă – sub motivația că poate dezvolta în mod rapid compania.Contabilii și managerii care aderă la contabilitatea creativă s-ar putea confrunta cu riscul de a-și distruge reputația.

Schilit (1997) raportează cazul în care o companie de produse alimentare amortizează cheltuielile cu distribuția pe o perioadă de zece ani. Contabilul a observant că angajatorul nu a respectat tratamentul contabil. Prin urmare, el a anunțat auditorii că angajatorul forțează cheltuielile companiei. Auditorii aprobă capitalizarea costurilor.

Pentru a evita situația, contabilul ar trebui să verifice ca metoda contabilă să fie legală pentru a înlătura infracțiunea. Investitorul principal din cadrul companiei a încercat, fără succes să exercite presiuni asupra auditorului pentru a nu sprijini capitalizarea costurilor.

Astfel, o serie de acțiuni sau sfaturi sunt relevante:

Verificați dacă metoda contabilă propusă este acceptabilă;

Încercați să eliminați toate suspiciunile, unele practice contabile pot părea suspecte;

Căutați alternative legitime pentru a vă atinge scopul dorit și a oferi o alternativă managementului;

În ultimă instanță, raportați abuzul.

Se pare clar că, în general, contabilitatea creativă este văzută ca o practică înșelătoare și nedorită. In acest sens analizăm câteva măsuri care pot contribui la reducerea posibilităților de a utiliza contabilitatea creativă:

Identificarea evoluțiilor recente a standardelor internaționale de contabilitate – IAS;

Standard pentru toate companiile listate la nivel European;

Auditorul poate juca un rol important în prevenirea și detectarea practicilor privind contabilitatea creativă;

Trebuie introdus un sistem adecvat pentru a informa investitorii cu privire la termenii financiari și impactul lor asupra poziției financiare;

Ar trebui verificate cu atenție entitățile fantomă;

Noile companii care intră pe piață prin fuziuni sau achiziții, trebuie analizate în mod cert, se verifică situațiile financiare de doi sau mai mulți auditori idependenți pentru prevenirea activităților frauduloase;

Și tranzacțiile afiliate ar trebui verificate temeinic;

Reglementările stabilite de guvern ar trebui respectate strict;

Introducerea de cadouri și recompense pentru angajați pentru a fi motivați să dezvăluie orice manipulare care se întâmplă în înregistrările companiei, pentru eliminarea sau reducerea practicilor contabile creative.

Potențialul contabilității creative se întâlnește în șase domenii principale: flexibilitatea reglementării, lipsa reglementării, ipotezele privind viitorul, calendarul și anumite tranzacții, utilizarea tranzacțiilor artificilale, reclasificarea și prezentarea datelor financiare.

Tabelul nr.1 Potențialul contabilității creative

Sursa: Vladu A. B., Groșanu A., Some insights regarding creative accounting in Romanian accounting environment – regulators, financial auditors, and professional bodies opinion, Analele Universității din Oradea – Științe Economice, 1(1), 2011, pag. 661-668

Contabilitatea creativă în mediul contabil românesc

Studiul empiric realizat pune sub lupă dezvoltarea practicilor de contabilitate creativă în mediul contabil românesc, utilizând opinia unor persoane representative ale profesiei contabile- auditori financiari, reprezentanți ai organismului de reglementare contabilă și reprezentanți ai organismelor profesionale.

Principalele tehnici de contabilitate creative utilizate în mediul contabil românesc:

Subevaluarea profitului;

Supraevaluarea profitului;

Impozitarea veniturilor;

Ajustările pentru deprecierea provizioanelor;

Goodwile;

Leasing;

Cheltuieli de dezvoltare;

Operații extrabilanțiere;

Metode de evaluare a stocurilor.

Tabelul nr. 2 Tehnici contabile de majorare sau diminuare a rezultatului

În opinia respondenților, anumite tehnici de contabilitate creativă – subevaluarea și supraevaluarea profitului, impozitarea veniturilor și leasingul, sunt prezente în mediul contabil românesc destul de des.

În urma studiului analizat putem menționa:

În mediul contabil românesc credibilitatea informației contabile este bună versus credibilitatea profesiei contabile;

Este destul de greu de realizat tehnici contabile creative în România;

Organismele profesionale și de reglementare contabilă au rol important în limitarea practicilor contabilității creative;

Subevaluarea și supraevaluarea profitului, impozitului pe venit și leasingul sunt principalele tehnici de contabilitate creative utilizate în mediul contabil românesc.

Profesia de auditor și limitarea utilizării contabilității creative

Criza economică a afectat destul de mult modul în care sistemele contabile prin raportarea contabilă reflect imaginea corespunzătoare a informațiilor furnizate.

Rolul principal al auditorului financiar se bazează pe furnizarea informațiilor de la operatorii economici și reprezintă cea mai importantă resursă de care dispune o entitate economică, împreună cu capitalul și managementul.

Auditorul trebuie să aibă cunoștințe temeinice de raportare contabilă, standard internaționale de audit, reglementări fiscal, juridice, financiare – cu impact asupra vieții entităților economice.

Din punct de vedere tehnic, activitatea de auditor are mai multe etape:

Planificarea- desfășurarea eficientă a activității de audit;

Stabilirea și aplicarea procedurilor de audit;

Obținerea probelor de audit;

Fundamentarea opiniei de audit.

De aici, putem trage concluzia că activitatea auditorului este importantă și complexă cu un puternic impact în responsabilitatea socială.

Camera Auditorilor Financiari din România asigură pregătirea profesională continua și controlul calității activității de audit. În baza controlului calității activității de audit, conform datelor publicate de Consiliul Camerei Auditorilor Financiari în Rapoartele anuale, într-un singur an au fost inspectați un număr de 400 de auditori persoane fizice și juridice care au primit un calificativ de la A la D și 55% au obținut calificativul A.

Cele două concepte de bază utilizate în auditul financiar sunt: raționamentul profesional și scepticismul profesional. Scepticismul profesional se poate manifesta și prin raționamentul profesional. Raționalismul profesional este baza care asigură funcționarea procesului de audit, este acel aspect care asigură legătura dintre teorie și practică. Raționamentul profesional este un concept complex bazat pe subiectivism – profesioniștii contabili trebuie să prezinte realitatea exactă și auditorii financiari oferă opinia de audit obiectivă.

Marea problemă a raționamentului profesional este de natură subiectivă- bazată pe experiență, pregătire profesională, personalitate. Subiectivismul raționamentului profesional determină apariția unor opinii de audit obiective. Trebuie găsită o balanță obiectivă care transformă subiectivismul raționamentului profesional într-o părere de audit obiectivă.

Pentru realizarea unei opinii de audit obiectivă vor fi necesare următoarele etape:

Educarea raționamentului profesional.

Realizarea acestei etape se bazează pe trecerea de la raționamentul professional individual la raționamentul profesional al profesioniștilor. Se poate realiza cu ajutorul Camerei Auditorilor Financiari din România, astfel:

Folosirea grupului de lucru de către membrii Camerei care analizează și propune soluții practice pentru diversele problem, armonizarea legislației românești în domeniu alături de atitudinea proactive față de posibilele probleme;

Organizarea unor cursuri în cadrul programului de pregătire continua cu ținta principală – raționamentul professional în activitatea de audit;

Realizarea unor materiale care au ca subiect – raționamentul profesional și realizarea acestuia în activitatea practică. :

Elaborarea unor indicatori de cuantificare a raționamentului profesional în momentele cheie

Realizarea acestei etape se bazează pe stabilirea pragului de semnificație și a riscului de audit, natura, procedurile de audit, analiza și evaluarea probelor de audit.

Acești indicatori se realizează prin inspecția de control a calității de audit după o analiză substanțială și elaborarea unei baze de date la nivelul Camerei.

Auditorii financiari pot contribui la diminuarea practicilor contabile creative care nu prezintă corect informațiile financiare, tinând cont de litera reglementărilor contabile, de spiritul lor și cerințele Standardelor Internaționale de Audit și al Codului etic al profesioniștilor contabili.

După anii 2000, când au apărut numeroase scandaluri contabile- Enron, WorldCom sau Parmalat, auditorii au fost acuzați că nu au informat publicul cu privire la fraudele sau tehnicile de contabilitate creative realizate de companii care au indus în eroare utilizatorii informației contabile.

Vina nu era doar a auditorilor financiari, existau și controlul intern, auditul intern, comitetele de audit, care au obligația de a preveni, detecta și combate fraudele sau tehnicile contabilității creative.

Reglementări contabile și fiscale naționale

Reglementarea contabilă folosită de majoritatea entităților economice din România este OMFP nr. 1802/2014 cu modificările și completările ulterioare pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

OMFP nr. 1802/2014 este foarte important în contabilitatea din România. Acest act normativ este realizat în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară – IFRS și directivele europene. În timp IFRS-urile au fost actualizate, iar informațiile contabile au devenit exacte și relevante.

Informația contabilă este importantă în reglementarea contabilă, profesionistul contabil se transformă în persoana care aplică norma contabilă într-o manieră de raționament profesional.

Contabilitatea creativă poate avea atât beneficii, dar și dezavantaje pentru profesia contabilă.

Dacă analizăm intens OMFP 1802/2014 vom observa că există numeroase tendințe și aspecte specifice contabilității:

Subunitățile fără personalitate juridică, care aparțin persoanelor juridice cu sediul în România, organizează și conduc evidența contabilă proprie, astfel încât să se permit cunoașterea tuturor informațiilor prevăzute de lege și persoanele juridice să poată întocmi situații financiare anuale.

Activitatea deșfășurată în străinătate de subunitățile fără personalitate juridică, care aparțin persoanelor juridice cu sediul în România, se include în situațiile financiare ale persoanei juridice române și se raportează pe teritoriul României, dar se pune accent pe respectarea prevederilor Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

Din viziunea contabilă, sediile permanente din România care aparțin unor personae juridice cu sediul în străinătate reprezintă subunități fără personalitate juridică ce aparțin acestor personae juridice și au obligația întocmirii situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile cerute de Legea contabilității nr.82/1991, cu modificările și completările ulterioare.

În situația în care persoana juridică cu sediul în străinătate își desfășoară activitatea în România prin mai multe sedii permanente, situațiile financiare anuale și raportările contabile cerute de Legea contabilității se întocmesc de sediul permanent desemnat să realizeze obligațiile fiscal – se reflectă în toate sediile permanente.

Dacă există o asociere între o persoană juridică română și o persoană juridică străină, contabilitatea se ține de către persoana desemnată de asociați, conform legii.

La organizarea și conducerea contabilității asocierii în participație trebuie avute în vedere atât Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, conform prevederilor legale.

Asociatul desemnat cu ajutorul contractului de asociere trebuie să îndeplinească obligațiile fiscale, organizează și conduce evidența contabilă a asocierii, astfel încât să se poată cunoaște informațiile și obligațiile prevăzute de lege- fără a întocmi situații financiare anuale.

Pentru respectarea Reglementărilor contabile, conform legii, entitățile trebuie să formulize politici contabile proprii care se aprobă de administrator. În cazul entităților care nu au administrator, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligația gestionării entității respective.

Dacă vorbim de etitățile administrate în sistem dualist, conform legii, administratorii se vor citi ca membrii directoratului.

O societate- mama are obligația de a întocmi situații financiare anuale consolidate, numai în condițiile legii. Entitățile care au obligația să întocmească situații financiare anuale consolidate pot întocmi aceste situații fie potrivit reglementărilor contabile, fie în baza Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de raportare financiară, cu aplicație pentru societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, aprobate prin Ordinul veceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice nr. 1.286/2012, cu modificările și completările ulterioare.

Dacă se impune modificarea unor tratamente contabile, acestea nu determină corecții ale operațiunilor contabile generate de evenimente anterioare intrării în vigoare a respectivelor reglementări.

Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea prevederilor Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate sunt prevăzute în Legea contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

VIZIUNEA LITERATURII DE SPECIALITATE

Contabilitate creativă: o literatură revizuită

Deschidem o adevărată cutie a Pandorei: Contabilitatea Creativă, un concept care a generat multe întrebări.Park (1958) deschide cutia Pandorei prin diverse abordări pentru a explica tipul de gândire necesară dezvoltării contabilității creative – c are este procesul de gândire în contabilitatea creativă și cum ne organizăm gândirea.

Entitățile economice doresc să-și creeze o bună reputație într-o lume tot mai competitivă și mai dură în mediul înconjurător. Un moment special a fost – apariția contabilității, fondatorul contabilității – Luca Paciolo a realizat primul manual de contabilitate – De Arithmetica.

O altă întrebare este concepută de Hussey & Ong (1996), care au declarat că, contabilitatea creativă a devenit foarte răspândită. Datorită lacunelor din contabilitate, companiile ar putea aranja conturile pentru a modifica performanțele financiare. Acest tip de contabilitatea creatoare vorbește despre capitalizare, metode de depreciere, evaluarea stocurilor și standardele de contabilitate care împiedică abuzurile majore ce au loc în momentul raportării financiare.

Aspectele principale care ajută contabilul să prevină abordările creative de către companii sunt:

FRS 1 – Fluxul de numerar- profitul este ușor de manipulate în funcție decât de creative este contabilul; Companiile trebuie să publice situația fluxurilor de trezorerie;

FRS 2 – Contabilitatea întreprinderilor subsidiare – în anii 1980 existau o serie de scheme complexe unde companiile ar putea aduce profit fără a dezvălui sursa de venit și ascunde anumite datorii și active ale bilanțului prin operațiuni de tip subsidiar.

FRS 3 – Raportarea performanței financiare – în loc să se concentreze pe cifra de afaceri a profitului contabil, companiile dezvăluie informații care reflect diferitele elemente care fac profit.

FRS 4 – Instrumente de capital – sub acest standard există o definiție clară a cee ace înseamnă datorii;

FRS 5 – Raportarea tranzacțiilor – în trecut companiile puteau să raporteze tranzacțiile într-un mod correct din punct de vedere juridic, dar este obscură realitatea tranzacției economice.

Spre deosebire de Hussey & Ong, Naser (1992) a scris destul de mult despre contabilitatea creativă și despre diferitele scheme și finanțări în afara bilanțului dar oferă puține informații despre cât de mult sunt utilizate aceste scheme de către diverse companii. Naser a realizat un mic studiu empiric despre relația dintre contabilitatea creativă și tipurile de societăți, motivul din spatele utilizării contabilității creative, a legitimității percepute, consecințele utilizării continue a contabilității creative, precum și măsurile care trebuie luate pentru a minimiza utilizarea acestora.

Pentru că sunt multe metode de contabilitate creativă, este dificil de a obține date de la companii despre propriile lor practici de contabilitate creativă. Cercetătorii au simțit acest lucru și auditorii externi reprezintă o sursă alternativă de informații despre clienți.

În acest sens, Ușurelu, Marin, Danailă & Loghin (2010) au vorbit despre etica în contabilitatea creativă. Ei au afirmat că, contabilii ar trebui să respecte etica, iar contabilitatea creativă este o mare provocare pentru ei. Au scris și despre Codul Național de Etică pentru contabilii profesioniști din România.

Tot despre etică au vorbit și Stolowy & Breton (2000), care au descris contabilitatea creativă ca fiind o creație a contabilității – un concept tratat de profesioniști:

Contabilitatea creativă dintr-o perspectivă profesională: contabilitatea creativă este o expresie care a fost dezvoltată în principal de practicieni și profesioniști.

Contabilitatea creativă din perspectivă academică: contabilitatea creativă a intrat și în mediul academic și literature.

Contabilitatea creativă și creativitatea: un contabil creativ poate avea o alternativă contabilă decât un moment de creativitate. Atunci când este legal economic sau financiar inovația are lor fără standarde contabile existente.

Spre deosebire de Stolowy & Breton, Smith (1996) clasifică firmele de contabilitate după metodologii și auditul lor, astfel: structurate, intermediare sau nestructurate. Veniturilor contabile au fost mari pentru auditorii "structurați" și mici pentru auditorii "nestructurați". Smith a raportat, de asemenea, manipulările contabile, în 208 dintre cele mai mari companii britanice s-au indentificat 12 tehnici diferite de manipulări contabile, care au un impact asupra contului de profit și pierdere și bilanțului companiilor în cauză.

Tehnicile specificate pot fi descrise după cum urmează:

1. Elemente extra ordinale și excepționale,

2. Înregistrarea înainte de achiziție,

3. Analiza amânată privind achiziția,

4. Cedări – profituri din vânzările de bunuri ,

5. Marca Contabilitate – capitalizarea activelor,

6. Finanțarea în afara bilanțului,

7. Datorii contingente,

8. Modificările politicii de depreciere,

9. Capitalizarea costurilor,

10. Necorespondența monetară între împrumut și

Destituiri,

11. Excedentul fondului de pensii utilizat pentru reducerea taxei anuale,

12. Convertibilitatea cu opțiuni premium sau rata stocurilor.

După Smith, Blake & Salas (1998) au explicat că în Regatul Unit contabilitatea creativă este considerată o boală.În cursul anilor 1990, problema a fost dezbătută în Spania în cadrul modelului de contabilitate "Continental European". A fost realizat un studiu empiric cu 100 de firme de audit spaniole și a fost comparat cu sondajul din Regatul Unit. În ambele țări, 30% din auditori consider că contabilitatea creativă este o afacere legitimă, în timp ce 60% consideră că contabilitatea creative este o problem serioasă. Și 28% dintre auditorii spanioli cred că creativitatea nu poate fi înlăturată complet și 95% din Regatul Unit cred același lucru.

Mult mai târziu, Matiș (2012) a descris creativitatea ca fiind o caracteristică a contabilității creative. În literatura de specialitate este cunoscută sub denumirea de management de impresie. Acest lucru poate fi prezent în analele corporative sub forma de denaturare a numerelor și graficelor.

Rabin (2005), a anticipat ce descrisese mai târziu Ușurelu, Marin, Danailă & Loghin, a descris atitudinea auditorilor față de contabilitatea creativă și comportamentul etic al auditorilor. Evaluarea etică a auditorului este formată din prevederile legale, coduri, politici organizaționale care reglementează etica și propria sa moralitate. Etica este fundamentală în formarea opiniei auditorilor dacă situația financiară este echitabilă și prezintă poziția financiară, rezultatul operațiunilor și fluxurile de numerar, însă manipularea informațiilor contabile sunt dificil de gestionat și de urmărit. Cele trei dimensiuni ale evaluării de către auditori sunt: inteligibilitatea, relevanța și fiabilitatea.

În comparație cu autorii străini, Cosmin L.(2010) a descris diferitele tehnici utilizate de către managerii pentru a obține rezultatele dorite. Tehnici utilizate în contabilitatea creativă:

Active corporale: "deprecierea subiectivă" a activelor creează un domeniu adecvat de contabilitate creativă.

Fondul comercial: Fondul comercial crește prin subestimarea activelor și capitalizarea amortizării fondului comercial.

Amortizare: Opțiunea pentru metoda amortizării este impactul asupra profitului și pierderii în timpul perioadei economice utile.

Stocuri: inventarul are diverse oportunități de contabilitate creative.

Provizioane pentru datorii și cheltuieli: creșterea și micșorarea acestora sunt instrumente eficiente pentru modelarea rezultatului.

Contracte pentru construcție: alegerea dintre cele două metode de contabilitate pentru contractele de construcții au impact asupra profitului și a pierderii.

Cu un an înainte, Matis, (2009) a prezentat un model din România. Numerarul este important în contabilitatea creativă cu impact asupra contului de profit și pierdere și bilanțului. Numerarul este mult mai greu de manipulat deoarece poate crește sau minimiza valoarea banilor.

Managerii români au început să privească îndeaproape tehnicile de acoperire a riscului fluxurilor de numerar.

Elisabeta & Beattrice (2010) vorbesc despre teoria agențiilor în domeniul contabilității creative, care se referă la conflictele de interese dintre utilizatorii de contabilitate și utilizatorii de informație.

Astfel, Feleaga adaugă completări la Elisabeta & Beattrice și identifică două tipuri de actori:

Pe de o parte, acționarii, care au drepturi după creditorii, furnizori, angajați;

Pe celalaltă parte, liderii pentru că dispun de informații privilegiate, tinând seama de poziția pe care o au în întreprindere și, prin urmare, sunt tentați să profite, permițându-și privilegii considerabile și direcționează entitatea spre o direcție utilă lor.

Alături de Cosmin L, Shah (2011) a încercat să răspundă la întrebarea de ce managerii apelează la contabilitatea creativă și cum reușesc prin reguli și proceduri stricte. Ei au încercat, de asemenea, să exploareze practica contabilă creativă – dacă este bună sau dacă aduce o criză în companiile corporative.

Venind în sprijinul celorlați autori, Enron vorbește despre profit, spunea că atunci când se declară un profit mai mare decât cel real – totul se prăbușește. Fišerová a explicat contabilitatea creativă la societatea pe acțiuni.

Alături de Ușurelu, Marin, Danailă & Loghin, Teodora & Nicolae (2009) au explicat modul în care profesionistul financiar contabil respectă standardele de etică profesională.

Completând ceilalți autori români, Moldovan, (2010) s-a concentrat asupra efectelor contabile în momentul distorsionării informațiilor. Există o relație inversă între imaginea corectă a contabilității și contabilitatea creativă. Principiile contabile au o calitate independent – un concept este mai întâi adevărat și apoi echitabil.

Prezentăm diverși autori care au prezentat și analizat exemple practice -Etica profesională în contabilitatea creativă

Gherai & Balaciu (2011) au dat exemple de diverse scandaluri contabile care au lăsat urme în practica contabilă: fenomenul Enron, Paramalat, Worldcom, Xerox, Xerox, Ahold Royal sau Equitable Life.

Vladu & Matiș (2010) au încercat să explice subiectul – contabilitatea creativă și guvernarea corporativă în contextual comportamentului manipulativ, în relația agent, acționari și manageri.

Healy & Wahlen (1999) – compania ar trebui să prezinte imaginea corectă, însă managerii pot apela la tehnici manipulative pentru interesul personal și un salariu mai mic pentru angajați.

Balaciu et al., (2009) a făcut o scurtă trecere în revistă a contabilității creative pentru a cunoaște motivațiile și soluția pentru înlăturarea contabilității creative. Au încercat corelarea contabilității creative cu zonele de interes: falimentul, auditul, guvernanța, piața financiară, publicul și calitatea rapoartelor financiare – pentru prevenirea contabilității creative cu ajutorul unor articole științifice cum ar fi – Science Direct, Emerald, Repec, Google Scholar.

Ca o concluzie, Amat, (1999) a perceput diferitele metode de contabilitatea creativă care se încadrează în patru categorii:

Există opțiuni de alegere a contabilității în funcție de țară, de exemplu: o companie are dreptul să aleagă între politica de anulare a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare și amortizarea acesteia pe proiectul respective.

Unele intrări în contabilitate au un inevitabil grad de estimare, judecată și predicție.

Operațiunile artificiale pot fi introduce pentru a manipula bilanțul și de a crește profitul dintre perioadele contabile, prin două sau mai multe tranzacții conexe.

Tranzacțiile autentice pot fi programate astfel încât să ofere imaginile dorite.

RECUNOAȘTEREA, EVALUAREA ȘI TRATAMENTE CONTABILE SPECIFICE CONTABILITĂȚII CREATIVE

Recunoașterea veniturilor fictive sau premature în contabilitatea creativă, recunoașterea cheltuielilor

Recunoașterea veniturilor premature se referă la recunoașterea veniturilor din vânzările reale, conform GAAP-urilor. Este vorba de firme care primesc comisionane pe o perioadă mai mare, dar sunt recunoscute prematur.

O companie a recunoscut venitul din primele de reasigurare în anul în care s-a încheiat contractul de reasigurare.

Însă recunoașterea veniturilor fictive determină înregistrarea de venituri corespunzătoare unor vânzări inexistente.

În ambele cazuri, veniturile sunt raportate în contul de profit și pierdere – modificând performanța firmei.

Subevaluarea cheltuielilor duce la supraevaluarea activelor sau subevaluarea datoriilor.

Politici de capitalizare agresivă – aspecte privind amortizarea

Unele companii își îmbunătățesc rezultatul prin majorarea veniturilor, alte firme își sporesc rezultatul prin minimizarea cheltuielilor. Companiile își minimizează cheltuielile prin capitalizarea agresivă a costurilor, care afectează contul de profit și pierdere dar și prin amortizaea sumelor capitalizate pe perioade mai îndelungate.

Putem vorbi despre cheltuielile cu dezvoltarea programelor informatice, cheltuieli de dezvoltare, cheltuieli cu publicitatea.

Atunci când se capitalizează o cheltuială, se naște un activ care va fi amortizat de-a lungul duratei sale de viață utilă.

O altă modalitate de a diminua cheltuielile este utilizarea perioadelor de amortizare extinse pentru costurile ce au fost capitalizate.

Raportarea eronată a activelor și datoriilor

Discutăm despre activele care nu sunt supuse amortizării: creanțele, stocurile și investițiile. Prin supraestimarea încasării creanțelor se diminuează o cheltuială din exploatare.

O pierdere poate fi amânată – stocurile și investițiile nu sunt diminuate deoarece le scade prețul de pe piață.

Raportarea fluxurilor de trezorerie

Situația fluxurilor de trezorerie poate fi împărțită în: fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare, din activitatea de investiții și finanțare.

Pentru a majora fluxul de trezorerie din exploatare, companiile pot clasifica o cheltuială din exploatare ca pe un aspect de investiții sau finanțare. O încasare din activitatea de investiții sau finanțare poate fi clasificată ca un element de exploatare.

Politici contabile – determinarea costului stocurilor

La intrarea în gestiune – bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă.

Stocurile se înregistrează în contabilitate la costul de achiziție, costul de producție sau valoarea justă. Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc.

La ieșirea din gestiune – bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

În cazul activelor din categoria –stocuri, valoarea la ieșire poate fi determinate prin utilizarea oricărei metode, astfel:

Metoda FIFO;

Metoda LIFO;

Metoda costului mediu ponderat.

La sfărșitul lunii, la inventar

Tabelul nr. 2 Determinarea costului stocurilor, la inventar, la sfârșitul lunii

F.Recunoașterea veniturilor aferente programelor informatice

Pentru a observa practicile privind recunoașterea veniturilor aferente programelor informatice analizăm patru companii producătoare de softuri BMC Software, American Software, Autodesk, Computer Associates International.

Tabelul nr. 3 Practicile privind recunoașterea veniturilor aferente programelor informatice

Sursa: Smith T., Accounting for Growth: Stripping the Camouflage from Company Accounts, Century Business Publications, Londra, 1992 și Mulford Ch., Comiskey E., The financial numbers game: detecting creative accounting practices, Wiley, New York, 2002

Aplicarea agresivă a principiilor contabile

Tabelul nr. 4 Exemple de aplicare agresivă a princiilor contabile

Sursa: Smith T., Accounting for Growth: Stripping the Camouflage from Company Accounts, Century Business Publications, Londra, 1992 și Mulford Ch., Comiskey E., The financial numbers game: detecting creative accounting practices, Wiley, New York, 2002

G. Evaluarea activelor și a datoriilor

Evaluarea activelor și a datoriilor din bilanț reprezintă o metodă destul de răspândită în cee ace privește aplicarea tehnicilor de contabilitate creativă. Activele și datoriile prezentate eronat pot fi asociate cu conturile de creanțe, stocuri, datorii comerciale. Rezultatul – o raportare eronată a poziției financiare și a performanței financiare.

Supraevaluarea creanțelor

Creanțele sunt raportate la valoarea realizabilă netă – valoarea care se așteaptă să fie colectată la încasarea acestora. Din valoarea totală a creanțelor se deduce o sumă care nu poate fi colectată.

O companie care dorește să-și crească câștigurile poate utiliza minimizarea cheltuielilor înregistrate sub formă de creanțe incerte. Această modalitate va diminua rezerva pentru creanțele incerte și va majora valoarea netă a creanțelor.

Atunci când creanțele sunt supraevaluate prin diminuarea sumelor necolectabile, atunci creanțele cresc într-un ritm mai rapid decât veniturile.

Impactul unei cheltuieli necesare pentru a ajusta o creștere majoră a sumelor necolectabile va avea ca rezultat – un declin important.

Supraevaluarea stocurilor

Există multe modalități de supraevalua stocurile.

Abordarea directă prin supraevaluarea cantității fizice de elemente incluse în stocuri, ceea ce conduce la raportarea drept stocuri valide a bunurilor cu defecte.

Raportarea stocurilor prin evaluarea stocurilor la sume superioare.

Amânarea unor ștergeri din bilanț a bunurilor depreciate care sunt uzate moral.

Supraevaluarea cantității fizice a stocurilor.

Creșterea valorii raportate.

Subevaluarea datoriilor

Datoriile comerciale sunt rezultatul cumpărărilor de stocuri pentru care plata nu a fost încă efectuată. Atunci când datoriile comerciale sunt subevaluate și achizițiile de stocuri sunt subevaluate, va conduce la o subevaluare a costului bunurilor vândute și la supraevaluarea profitului net.

Numărul de zile necesar până la achitarea datoriilor din bilanțul contabil, este un indicator de bază în determinarea modificărilor neașteptate ale datoriilor. Îmbunătățirea marjei comerciale este un indiciu că s-au realizat anumite modificări asupra datoriilor și asupra costului bunurilor vândute.

DETERMINAREA COSTULUI STOCURILOR

O societate comercială prezintă la data de 01.03.2018 un stoc de 2 000 de bucăți de mărfuri în valoare de 100 000 lei. Pe data de 20.03.2018 aceasta mai achiziționează 3 000 de bucăți, la un preț de 52 lei/buc. În cursul lunii aprilie au loc următoarele miscări privind stocul de mărfuri: pe data de 17 societatea vinde 4 000 de bucăți la un preț de vânzare de 65 lei/buc, iar pe data de 25 achiziționează 6 000 de bucăți la un preț de 60 lei/buc, urmând ca pe data de 29 societate să vândă 5 000 de bucăți la un preț de vânzare de 70 lei/buc.

01.03.2018 = stoc initial = 2.000 buc × 50 lei = 100.000 lei

20.03.2018 = intrări =3.000 buc × 52 lei = 156.000 lei

17.04.2018 = ieșiri = 4.000 buc × 65 lei = 260.000 lei

25.04.2018 = intrări = 6.000 buc × 60 lei = 360.000 lei

29.04.2018 = ieșiri = 5.000 buc × 70 = 350.000 lei

Metoda FIFO – primul intrat, primul ieșit

Crește stocul de mărfuri cu 3.000×52 = 156.000 lei;

Cresc datoriile față de furnizori cu 185.640 lei;

Cresc creanțele față de buget – TVA deductibilă, cu 29.640 lei.

Scade stocul de mărfuri cu 2.000×50+2.000×52=204.000 lei;

Cresc cheltuielile cu mărfurile cu 204.000 lei;

Cresc creanțele față de clienți cu 309.400 lei;

Cresc veniturile din vânzarea mărfurilor cu 4.000×65=260.000 lei;

Cresc datoriile față de buget – TVA colectă, cu 49.400 lei.

Crește stocul de mărfuri cu 6.000×60=360.000 lei

Cresc datoriile față de furnizori 428.400 lei

Cresc creanțele față de buget – TVA deductibilă, cu 68.400 lei.

Scade stocul de mărfuri cu 1.000×52+4.000×60=292.000 lei;

Cresc cheltuielile cu mărfurile cu 292.000 lei;

Cresc creanțele față de clienți cu 416.500 lei;

Cresc veniturile din vânzarea mărfurilor cu 5.000×70 = 350.000 lei;

Cresc datoriile față de buget – TVA colectă, cu 66.500 lei.

Metoda constă în evaluarea bunurilor ieșite din stoc la prețul sau costul de achiziție, sau de producție al firmei.

Pe măsura epuizării stocului bunurile ieșite din stoc se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică. => stoc final: 2.000×60=120.000 lei

Metoda LIFO – ultimul intrat, primul ieșit

Crește stocul de mărfuri cu 3.000×52 = 156.000 lei;

Cresc datoriile față de furnizori cu 185.640 lei;

Cresc creanțele față de buget – TVA deductibilă, cu 29.640 lei.

Scade stocul de mărfuri cu 3.000×52+1.000×50=206.000 lei;

Cresc cheltuielile cu mărfurile cu 206.000 lei;

Cresc creanțele față de clienți cu 309.400 lei;

Cresc veniturile din vânzarea mărfurilor cu 4.000×65=260.000 lei;

Cresc datoriile față de buget – TVA colectă, cu 49.400 lei.

Crește stocul de mărfuri cu 6.000×60=360.000 lei

Cresc datoriile față de furnizori 428.400 lei

Cresc creanțele față de buget – TVA deductibilă, cu 68.400 lei.

Scade stocul de mărfuri cu 5.000×60 = 300.000 lei;

Cresc cheltuielile cu mărfurile cu 300.000 lei;

Cresc creanțele față de clienți cu 416.500 lei;

Cresc veniturile din vânzarea mărfurilor cu 5.000×70 = 350.000 lei;

Cresc datoriile față de buget – TVA colectă, cu 66.500 lei.

Ieșirile din stoc sunt evaluate la costul de achiziție al ultimelor articole intrate în stoc. => stoc final: 1.000×50+1.000×60=110.000 lei

Metoda costului mediu – se calculează după fiecare intrare sau lunar ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor și cantitatea existentă în stocul inițial, plus cantitățile intrate, după formula.

CM = ∑ qp / ∑ q

q = cantități intrate;

p = prețul unitar aferent stocului și loturilor aprovizionate.

Crește stocul de mărfuri cu 3.000×52 = 156.000 lei;

Cresc datoriile față de furnizori cu 185.640 lei;

Cresc creanțele față de buget – TVA deductibilă, cu 29.640 lei.

CMP= = 51.2 lei

Scade stocul de mărfuri cu 4.000×51.2=204.800 lei

Cresc cheltuielile cu mărfurile cu 204.800 lei;

Cresc creanțele față de clienți cu 309.400 lei;

Cresc veniturile din vânzarea mărfurilor cu 4.000×65= 260.000 lei;

Cresc datoriile față de buget – TVA colectă, cu 49.400 lei.

Crește stocul de mărfuri cu 6.000×60=360.000 lei

Cresc datoriile față de furnizori 428.400 lei

Cresc creanțele față de buget – TVA deductibilă, cu 68.400 lei.

CMP= = 58.74 lei

Scade stocul de mărfuri cu 5.000×58.74 = 293.700 lei;

Cresc cheltuielile cu mărfurile cu 293.700 lei;

Cresc creanțele față de clienți cu 416.500 lei;

Cresc veniturile din vânzarea mărfurilor cu 5.000×70= 350.000 lei;

Cresc datoriile față de buget – TVA colectă, cu 66.500 lei.

=> stoc final: 2.000×58.74=117.480 lei

Crește stocul de mărfuri cu 3.000×52+6.000×60 lei = 516.000 lei

Cresc datoriile față de furnizori 614.040 lei

Cresc creanțele față de buget – TVA deductibilă, cu 98.040 lei.

CMP= = 56 lei

Scade stocul de mărfuri cu 9.000×56 =504.000 lei;

Cresc cheltuielile cu mărfurile cu 504.000 lei;

Cresc creanțele față de clienți cu 725.900 lei;

Cresc veniturile din vânzarea mărfurilor cu 4.000×65+5.000×70 = 610.000 lei;

Cresc datoriile față de buget – TVA colectă, cu 115.900 lei.

=> stoc final: 2.000×56=112.000 lei

Cap. 2 Studiu de caz – Selecția literaturii de specialitate în contabilitatea creativă

Partea I

Introducere

Metodele contabile utilizate în ingineriile financiare au la bază diverse reglementări contabile, carențele normelor contabile, precum și numeroase interpretări contabile ale unei tranzacții juridico-financiare.

Libertatea de alegere a politicilor contabile care va conduce la modificarea rezultatului, posibilitatea oferită de normele în vigoare de a realiza anumite estimări sau de a apela la tratamente contabile alternative permise stau la originea tehnicilor de contabilitate creativă, aflate la limita legii.

Dacă observăm aceste numeroase practici vom pune în evidență multitudinea metodelor contabile creative și se ridică problema realizării unui cadru teoretic de analiză.

Incapacitatea cercetării contabile tradiționale a generat apariția unuei cercetări empirice moderne.

Acest aspect se bazează pe determinarea noilor paradigme, dar și a utilizării previzionale a informației contabile care se situează în centrul cercetării asupra piețelor de capitaluti.

Contabilitatea creativă este subiectul unei bogate literaturi de specialitate în ultimii două zeci de ani, fiind supranumită- arta de a calcula profitul, de a realiza un bilanț și de a creea provizionane.

Cele mai importante motivații ale creativității contabile, creionate în literatura de specialitate, se referă la maximizarea bunăstării managerilor, maximizarea intereselor acționarilor.

Metodologia de cercetare

Pentru a realiza revizuirea literaturii propuse și pentru atingerea obiectivelor, am realizat selectarea revistelor românești care reprezintă baza de căutare. Căutarea a fost efectuată în funcție de următorul cuvânt cheie- contabilitatea creativă.

Cercetarea realizată are ca obiectiv dezvoltarea conceptului de contabilitate creative raportat la conceptul de politică contabilă.

Pornind de la literatura de specialitate, de la analiza contabilității românești, propunem o redefinire a conceptului – contabilitate creative, încadrarea legală a contabilității creative, prezentarea politicilor contabile din sfera de acțiune a contabilității creative.

Pentru atingerea obiectivelor propuse s-a utilizat o metodologie de cercetare fundamentală, cu mecanisme inductive, o analiză comparată a normelor contabile naționale.

Tabelul nr 6 Selectia revistelor de specialitate

Tabelul prezintă o analiză detaliată a articolelor selectate din revistele de mai sus, scopul fiind identificarea principalelor linii de cercetare, care vor fi detaliate.

În ceea ce privește subiectul principal abordat, am identificat următoarele direcții de cercetare – raportare financiară, elemente de contabilitate creativă, conținutul standardelor contabile, etica în afaceri, prevenire și control, independența auditului, reforma contabilității, politici contabile, contabilitate managerială, credibilitatea informației.

Rezultate și discuții

I.3.1. Dezvoltarea cercetării românești privind contabilitatea creativă

În cadrul acestei analize cantitative, prima caracteristică la care ne-am referit a fost anul publicației, un aspect reativ relevant în determinarea dezvoltării cercetării cu privire la contabilitatea creativă în perioada analizată – 2012-2016.

Fig. nr.1 Dezvoltarea cercetării privind contabilitatea creativă

Principalele direcții de cercetare în domeniul contabilității creative

A doua caracteristică importantă este subiectul principal acoperit de articolele din eșantionul selectat. Au fost 10 teme principale:

Raportare financiară- 13,55%;

Elemente de contabilitate creativă- 5,7%; 5,7

Conținutul standardelor contabile – 9,59%;

Prevenire și control- 10,23%;

Independența auditului – 8.67%

Reforma contabilității- 9,43%

Politici contabile- 7,13%;

Contabilitatea managerială- 17,50%;

Credibilitatea informației- 18,20%.

Raportarea financiară, contabilitatea creative și credibilitatea informației

Datorită marilor scandaluri financiare care au zguduit realitatea economică din ultimul deceniu, revistele de specialitate au scris tot mai mult despre fenomenul de contabilitate creativă.

Fără creativitatea profesioniștilor contabili, termenul de contabilitate creativă nu ar exista, contabilii își folosesc cunoștințele pentru a manipula cifrele prezentate în situațiile financiare.

Prezentul articol dezvoltă conceptul de contabilitate creativă prin maximizarea sau minimizarea rezultatului întreprinderii.

Articolul se concentrează pe următoarele idei:

Contabilitatea creativă, artă sau înșelătorie;

Cum înțelegem contabilitatea creativă;

Cum înlăturăm manipularea informațiilor;

Care este rezultatul rezonabil și correct;

Cum putem ieși din această dilemă;

Efectele practicilor contabilității creative asupra rezultatului contabil.

Studiu privind tehnicile de contabilitate creativă în contabilitatea managerială

Un sistem de contabilitate managerială dezvoltat, va atrage manifestarea unor fenomene de contabilitate creative, în perioade caracterizate de criză și presiune fiscală.

Dispunând de informații relevante, managerii utilizează diverse tehnici, legale sau mai puțin legale, cu scopul de a cosmetiza situațiile financiare.

În contextual economic actual, practicile contabile par să fie puternic legate între ele prin contabilitatea creativă, slaba pregătire a managerilor, perioadele de criză și schimbările fiscale.

Punctul culmimant este utilizarea contabilității creative pentru a înduce în eroare utilizatorii situațiilor financiare.

Studiul sistemelor de contabilitate managerială în România este marcat de numărul mic de cercetări de teren, în special în problema implementării.

Se pune tot mai des problema abordării unui sistem modern de contabilitate managerială în context național.

Cu toate că contabilitatea managerială a progresat în ultimele decenii, progresul depinde de mediul academic și de capacitatea managerilor de îmbunătăți și moderniza metodele și procesele decizionale.

Cuvinte-cheie: Contabilitate managerială, contabilitate creativă, cost de producție, schimbarea în contabilitatea managerială, costuri, descărcare din gestiune.

Curentul dominant de cercetare

85% din articolele analizate fac parte din curentul positivist iar restul articolelor se încadrează în curenții alternativi.

Fig nr.2.Structura articolului conform curentului dominant de cercetare

Tipul de cercetare

Pentru a obține un studiu cantitativ mai complet, am considerat necesar să analizăm tipul de cercetare privind contabilitatea creativă utilizată la nivel intern.

În primul rând, este important pentru a delimita cele două mari direcții în care se încadrează cercetările din domeniul contabilității și anume:

cercetări de natură teoretică

cercetări de natură empirică.

Conform acestei clasificări, am împărțit articolele în două categorii:

75,33% din articole sunt de natură empirică

24,67% sunt de natură teoretică.

Fig nr 3Structura articolului în funcție de tipul de cercetare utilizată și tehnici specifice pentru colectarea și prelucrarea datelor.

Concluzii

Putem concluziona că majoritatea cercetărilor efectuate în domeniul contabilității creative se încadreazăîn principalul curent de cercetare, care în cazul nostru este pozitivism. În ceea ce privește tipul decercetare, putem observa că marea majoritate a articolelor sunt de natură empirică, dar multe au fost publicate și studii teoretice.

Partea a II-A

În urma analizei din eșantionul selectat, am identificat 7 întrebări pentru chestionar.

Imaginea fidelă.

Importanța raportării financiare.

Tehnici de contabilitate creativă.

Standardele contabile.

Etica în afaceri.

Independența auditorilor.

Reforma contabilă.

Imaginea fidelă se referă la:

Conceptul de imagine fidelă;

Schimbări de natură legislativă;

Corectitudinea raportărilor financiare.

Rezultat cercetare:

75% din articole se referă la b,

17% din articole, a, b, c;

8% din articole a.

Figura nr. 4Imaginea fidelă

2 Raportarea financiară:

Identificarea acțiunilor pentru creșterea imaginii companiilor;

Necesitatea unor reglementări legale;

Armonizarea normelor cu standardele internaționale de contabilitate.

Rezultat cercetare: 42% din articole se referă la b, 33%, b, c și 17% a, b, c, 8% c, 0% a.

Figura nr.5 Raportare financiară

3.Tehnici de contabilitate creativă

Tratează cele mai întâlnite modalități de manipulare contabilă;

b.Dificultăți în aplicarea unor legi și reguli de conduit etică;

Lăcomia companiilor și a managerilor de top.

Rezultat cercetare: 29% din articole se referă la a, b, c, 29% c, 14% a, 14% b, 14% b, c.

Figura nr.6Tehnici de contabilitate creativă

4.Standardele contabile.

Încurajează managerii să accționeze după propriul raționament;

Managerii aleg dintre diferitele norme contabile;

Încurajarea practicilor de contabilitate creativă.

Rezultat cercetare: 40 % din articole se referă la b, 33% ,b, c, 20% a,b,c, 7% c, 0% a.

Figura nr. 7Standarde contabile

5.Etica în afaceri.

Experții contabili și managerii trebuie să fie conștienți de aspectele etice ale muncii lor;

Se militează pentru adoptarea unor practice etice în mediul financiar-contabil;

Se militează pentru adoptarea unor practice etice și în restul domeniilor de interes.

Rezultat cercetare : în proporție de 43% din articole se referă la b, 43% c, 14% a.

Figura nr. 8Etica în afaceri

6.Independența auditorilor.

Se referă la lipsa de profesionalism a auditorilor în procesul de control și evaluare a activității contabile;

Protejarea stakeholderilor și a investitorilor;

Evitarea conflictelor de interese.

Rezultat cercetare : 14% din articole se referă la a, 58%, b, 14% c, 14%a, b, c.

Figura nr. 9Independența auditorilor

7.Reforma contabilă.

Necesitatea înăspririi normelor contabile;

Armonizarea politicilor contabile;

Standardizarea normelor contabile.

Rezultat cercetare : un procent de 67 % din articole se referă la b, 13% a, 20% c.

Figura nr.10 Reforma contabilă

În concluzie, este importantă analizarea articolelor după cuvintele cheie creative accounting, contabilitate cereativă și earnings management.

Gestionarea câștigurilor ajută tehnicile contabile să realizeze rapoarte financiare – care reprezintă o imagine pozitivă a firmei.

Conducerea companiilor trebuie să țină cont de multe reguli și principii contabile. Este importantă gestionarea câștigurilor pentru creșterea veniturilor firmei sau a activelor totale.

Concluzii

Contabilitatea creativă de ultimă oră reprezintă o dezbatere foarte intensă în literatura de specialitate cu rădăcini vechi în literatura contabilă.

Tendința de a examina contabilitatea creativă a crescut de-a lungul anilor și interesul pentru examinarea existenței sale și a taxonomiei acesteia este tot mai accentuat.

Studiile empirice anterioare au vorbit despre diverse tehnici de manipulare, finanțarea în afara bilanțului, fluxul de numerar creat și fondul commercial, costuri de dezvoltare manioulate, metode de evaluare a stocurilor, impozitul pe venit și provizionane, venituri accumulate, deprecieri și alte elemente asemănătoare.

Respondenții nu exclud contabilitatea creativă ca pe o practică de contabilitate creativă în sensul unei inovații conducând la o inginerie care constă în preocuparea de a găsi modalități de manipulare eficientă a rezultatelor, o mai bună gestionare a resurselor și evitarea anumitor erori.

În partea opusă, profesioniștii contabili trebuie să facă apel la etica în contabilitate și să fie persoane echilibrate, prudente, cu rezultate care să reflecte adevărul așa cum este în realitate, dincolo de judecată, de intuiție, de talente și mijloacele de contabilitate.

Și respondenții și profesioniștii contabili iau în considerare două abordări opuse în ceea ce privește modul în care alegerea politicilor contabile se reflectă în teoriile contabile- efectul maximizării rezultatului sau minimizarea acestuia în funcție de contextul dat.

Contabilii pot apela la tehnicile contabilității creative la solicitatea conducerii entităților, ca urmare a experienței de muncă.

Odată cu deschiderea contabilității românești pentru studiu universitar eropean și internațional au fost introduce cursuri de contabilitate creativă și politici opționale.

Introducerea acestor cursuri în programa universitară contribuie la dezvoltarea gândirii contabile, o cunoaștere aprofundată a referențialului contabil în Europa și în lume, fără a urmări manipularea cifrelor contabile.

Bibliografie

Smith T., Accounting for Growth: Stripping the Camouflage from Company Accounts, Century Business Publications, Londra, 1992 și Mulford Ch., Comiskey E., The financial numbers game: detecting creative accounting practices, Wiley, New York, 2002

Vladu A. B., Groșanu A., Some insights regarding creative accounting in Romanian accounting environment – regulators, financial auditors, and professional bodies opinion, Analele Universității din Oradea – Științe Economice, 1(1), 2011, pag. 661-668

Groșanu A., Contabilitatea creativă în România, working paper, lucrare prezentată la a treia sesiune de comunicări științifice a cercetătorilor postdoctorali “Provocările crizei și răspunsurile științei economice”, 2012

OMFP nr. 1802/2014

C. Park (1958), “Thought Processes in Creative Accounting”, The Accounting Review, Vol. 33, No. 3,

K. Naser (1992), “A Note on the Use of Creative”, British Accounting Review

V.I. Ușurelu, M. Marin, A.E. Danailă & D. Loghin (2010), “Accounting Ethics – Responsibility Versus Creativity”, Annals of the University of Petroșani, Economics, Vol. 10, No. 3,

H. Stolowy & G. Breton (2000), “A Framework for the Classification of Accounts”

M. Smith (1998), “Creative Accounting: The Auditor Effect”, Managerial Auditing Journal, Vol. 13, No. 3

J. Blake & O.A. Salas (1996), “Creative Accounting is Not Just an English Disease”, Management Accounting, 54.

C. Rabin (2005), “Determinants of Auditors' Attitudes Towards Creative”, Meditari Accountancy, Vol. 13, No. 12.Cosmin, L. I. (2010). A census of creative accounting techniques

D. Matis, A.B. Vladu & L. Negrea (2009), “Cash-Flow Reporting between Potential Creative Accounting Techniques and Hedging Opportunities Case Study Romania”, Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica, Vol. 11, No. 1.

B.D. Elisabeta, & V.A. Beattrice (2010), “Creative Accounting – Players and their Gains and Loses”, Annals of Faculty of Economic, Vol. 1, No. 2

A.K. Shah (1996). “Creative Compliance in Financial Reporting”, Accounting, Organization and Society, Vol. 21, No. I

C. A. Teodora & B. Nicolae (2009), “Study Regarding the Ethics and Creativity in the Financial-Accounting Activity”

R.L. Moldovan, S.A. Achim & C.B. Avram (2010), “Fighting the Enemy of Fair View Principle? Getting to Know Creative Accounting”, Analele Stiintifice Ale Universitatii Alexandru Ioan Cuza Din Iasi – stiinte economice. Repec: AIC: Journal

D. Balaciu, V. Bogdan & A.B. Vladu (2009), “A Brief Review of Creative Accounting Literature and its Consequences in Practice”, Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica, Vol. 1, No. 11

O. Amat, J. Blake & J. Dowds (1999), “The Ethics of Creative”, Economics Working Paper