Oportunitatea și Eficiența Realizării Unei Armate Europene

=== 4743940361556b4b0b014684f5190d7a4f79a3be_509971_1 ===

OPORTUNITATEA ȘI EFICIENȚA REALIZĂRII UNEI ARMATE EUROPENE

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. Armata în perioada de pre-aderare a României la Uniunea Europeană

1.1Scurtă delimitare conceptuală

1.2 Procesul de profesionalizare al Armatei

1.2.1 Realizarea unei reforme corecte și justificate în cadrul armatei

1.2.2. Îndeplinirea tuturor cerințelor incluse în convențiile și tratatele internaționale în care România a fost inclusă

1.2.3 Îndeplinirea criteriilor impuse pentru admiterea țării noastre în cadrul Alianței Nord-Atlantice, respectiv în Uniunea Europeană

1.2.4 Asigurarea dotării Armatei României cu tehnică de luptă și echipamente militare de ultimă generație

1.2.5. Asigurarea eficacității și a eficienței în cadrul diverselor acțiuni militare derulate

1.2.5. Asigurarea eficacității și a eficienței în cadrul diverselor acțiuni militare derulate

Capitolul 2. Transformarea armatei române în urma aderării la Uniunea Europeană

2.1 Contextul transformării armatei române

2.2 Demersurile dedicate transformării armatei române

2.3 Strategia transformării Armatei Române

2.4 Fazele transformării Armatei Române

Capitolul 3. Oportunitatea și eficiența realizării unei armate europene

3.1 Contextul securității europene actuale

3.2 Necesitatea conlucrării în domeniul apărării comune

3.3 Pilonii E.U.G.S.

3.4 Fondul European pentru Apărare

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Este bine cunoscut faptul că în societatea actuală, la nivelul întregului mapamond, mediul de securitate se poziționează într-o permanentă fluctuație, aspect ce este evidențiat cu precădere atât în accentuarea diverselor interdependențe existente la nivelul relațiilor internaționale, cât și în dificultatea privind delimitarea clară a amenințărilor și riscurile clasice în raport cu riscurile și amenințările asimetrice ori cu cele de tip hibrid.

Atât la nivel global, cât și la nivel regional, mediul de securitate se dovedește a fi definit de un grad deosebit de complexitate, ce este determinat nu doar de un nivel redus al predictibilității privind evoluțiile ulterioare ale diverselor crize regionale, ci și de abordările unor actori statali ori non-statali, ce înțeleg să încalce deseori principiile specifice dreptului internațional. Și toate acestea în condițiile în care absolut toți actori implicați cunosc faptul că în situația existenței unui mediu de securitate complex se constată și o dezvoltare deosebită a riscurilor și amenințărilor.

În conformitate cu evaluările ce se regăsesc în cadrul Strategiei naționale de apărarea țării, actualul mediu de securitate global se găsește într-o dinamică fără precedent, domeniul securității, ca și cel al apărării fiind definite de o stare accentuată de instabilitate, căreia i se adaugă un nivel ridicat de impredictibilitate, ca și accentuarea deosebită a caracterului inter-dependenței.

Specialiștii apreciază că viitoarele evoluții sesizate la nivelul mediului de securitate global, dar și regional, vor fi influențate de un complex de factori cu impact majori, dintre care menționăm doar:

O potențială reconfigurare a alianțelor geo-strategice, realizate atât la nivel regional, cât și la nivel global

O reimpunere a forței militare, aceasta fiind percepută la nivelul politicii internaționale drept un factor de putere apreciabil

O resurgență la nivelul naționalismului, dar mai ales în ceea ce implică extremismul

Dezvoltarea exponențială a domeniului dedicat tehnologiei informației

O radicalizare ideologică, ce poate avea influențe deosebite asupra fenomenului teroriste, mai ales în contextul migrației ilegale ce în ultimele luni a cunoscut dimensiuni fără precedent

Defragmentarea etnică și/sau religioasă

Adaptarea continuă a infrastructurii critice la provocările tot mai numeroase ale societății contemporane, cele mai pregnante fiind crizele (de diverse tipuri), ca și atacurile teroriste, prin diversele lor forme de manifestare

Un rol deosebit în domeniul dedicat prevenirii, ca și anticipării diverselor probleme de securitate ce ar putea fi sesizate la nivel regional, respectiv la nivel global, le revine diverselor organizații internaționale cu competențe în domeniu, acestea urmărind în permanență nu doar fluctuațiile sesizate la nivelul mediului global de securitate, ci și tendințele, respectiv abordările agreate în domeniul dedicat rezolvării diverselor crize regionale.

Diversele acțiuni ce privesc încălcarea (voită ori fortuită) regimului internațional dedicat înțelegerilor și tratatelor adoptate în controversatul domeniu al apărării, acțiuni ce au în vedere dislocarea unor capabilități de tip militar ori staționarea acestora, ca și măsurile dedicate creșterii nivelului de securitate și de încredere la nivel regional, respectiv internațional, au capacitatea de a determina la nivelul tuturor relațiilor internațional, o multitudine de probleme care, la rândul lor, pot să genereze reconfigurări majore.

Din acest considerent, atât securitatea, cât și apărarea, exced cu mult din sfera responsabilității naționale statale, impunându-se în permanență elaborarea și adoptarea unor măsuri dedicate asigurării coerenței, predictibilității și consistenței în domeniul dedicat utilizării diverselor instrumente de putere, în acest fel reușindu-se managerierea optimă a diverselor potențiale situații de criză.

La nivel național, ca urmare a incertitudinii constante ce se constată în evoluțiile mediului de securitate regional, ca și internațional, căreia i se adaugă numeroșii factori de influență externi, dar și interni, s-a impus necesitatea adoptării unor modalități de acțiune noi, ce au la bază viziuni privind termene medii și lungi.

În cadrul dinamicii deosebite ce caracterizează actualele evoluții ale mediului de securitate, s-a reușit delimitarea mai multor provocări, dintre care amintim:

Identificarea diverselor constante ce pot manifesta diverse influențe asupra securității naționale

Anticiparea tuturor potențialelor evoluții interne, regionale ori globale care au capacitatea de a produce diverse perturbări la nivelul securității naționale

Țara noastră, prin prisma apartenenței la Alianța Nord-Atlantică, se bucură în acest moment de garanții de securitate deosebit de puternice, diversele capabilități și politici ale N.A.T.O. având la bază:

Principiile dedicate solidarității aliate, ca și indivizibilității acesteia

Diversele angajamente ferme ale Alianței în ceea ce privește regiunea continentului european

Menținerea relației trans-atlantice la un nivel ridicat

Consolidarea continuă a diverselor parteneriate existente în cadrul Alianței Nord-Atlantice

În acest moment, Alianța Nord-Atlantică se confruntă cu o multitudine de provocări, ce sunt determinate în principal atât de apariția noilor crize de instabilitate în zona est-europeană, ca și în Orientul Mijlociu, dar și de recenta schimbare de putere de la Casa Albă, actualul președinte, Donald Trump remarcându-se deseori prin luările de poziție contradictorii în raport cu fostele abordări ale lui Obama.

În ceea ce privește soliditatea, ca și stabilitatea relației trans-atlantice, aceasta este direct influențată atât de modul în care se va menține la nivelul continentului european angajamentul luat de Statele Unite ale Americii, cât și de modalitatea în care partenerii și aliații din Europa vor înțelege să aloce resursele necesare dezvoltării corespunzătoare a capacităților de apărare proprii.

Nu în ultimul rând, se impune a se menționa și rolul important pe care îl joacă tot mai puternica Federație Rusă atât în cadrul spațiului european, cât și la nivelul spațiului euro-atlantic, aceasta remarcându-se în ultima perioadă prin:

Diverse acțiuni controversate în zona Mării Negre

Conservarea unor așa-zise „conflicte înghețate”

Încălcarea unor norme din dreptul internațional

Momentul anexării Crimeii

În tot acest context dedicat securității naționale extinse, se impune ca domeniul dedicat apărării naționale să fie perceput prin perspectiva multidimensionalității, acesta aflându-se în permanență în relații directe de inter-dependență cu numeroase alte domenii din sfera securității, cum ar fi:

Domeniul informațiilor, respectiv al contrainformațiilor

Domeniul ordinii publice

Domeniul diplomatic

Domeniul dedicat managementului diverselor situații de criză, etc

În domeniul dedicat apărării naționale, la baza diverselor obiective ce sunt avute în vedere în cadrul politicii de apărare se poziționează atât interesele naționale în domeniul securității, cât și obiectivele naționale aflate pe lista priorităților domeniului apărării.

În ceea ce privesc interesele naționale în domeniul securității, se remarcă, în conformitate cu precizările regăsite în cadrul Strategiei naționale de apărarea țării, următoarele:

Apărarea integrității teritoriale a României, ca și apărarea inalienabilității acesteia

Apărarea democrației constituționale, consolidarea acesteia, ca și apărarea statului de drept

Garantarea caracterului național, garantarea suveranității, garantarea independenței statului, garantarea unității statale, ca și garantarea indivizibilității statale

Protejarea tuturor drepturilor și libertăților cetățenilor, ca și garantarea siguranței acestora

Garantarea dreptului privind păstrarea identității etnice, religioase, lingvistice și culturale pentru toate persoanele ce fac parte din comunitatea minorităților naționale, respectiv dezvoltarea și exprimarea tuturor acestor identități

Valorificarea eficientă a diverselor resurse naționale

Valorificarea poziției geostrategice pe care o ocupă țara noastră

Asigurarea unei ireversibilități privind apartenența țării noastre la sistemul transatlantic al apărării colective

O participare cât mai activă la diversele procese de integrare ce sunt sesizate în interiorul Uniunii Europene

În categoria obiectivele naționale aflate pe lista priorităților domeniului apărării, aceeași Strategie, anterior menționată, include:

Asigurarea suveranității și independenței țării noastre

O consolidare deosebită a capacității naționale privind apărarea integrității teritoriale, ca și securitatea

Asigurarea unei ordini de drept

Consolidarea securității naționale, ca și a protecției diverselor infrastructuri de tip critic

O cât mai bună funcționare a justiției

Asigurarea unei eficiențe deosebite asupra tuturor sistemelor de prevenire, respectiv de gestionarea unor situații de criză, fie acestea militare, civile, interne ori externe

O dezvoltare deosebită a diverselor capabilități dedicate combaterii amenințărilor de tip asimetric

Promovarea identității naționale

Respectarea tuturor principiilor Uniunii Europene, ca și a valorilor fundamentale ale acesteia

Consolidarea diverselor parteneriate strategice

Asigurarea unei securități în zona Mării Negre

Intensificarea deosebită a cooperării regionale în ceea ce privește domeniul apărării

Promovarea diverselor interese politice, de securitate și economice în cadrul regiunilor ce au o relevanță strategică pentru România, etc

Prezenta lucrare de diplomă, denumită „Oportunitatea și eficiența realizării unei armate europene” și-a propus să analizeze evoluția domeniului apărării în țara noastră, în perioada anterioară aderării României la Uniunea Europeană, ca și numeroasele transformări ce au fost sesizate la nivelul Armatei României ulterior integrării în marea comunitate europeană.

O atenție specială va fi acordată oportunității realizării unei armate de tip european, ca și eficienței acesteia, toate aceste aspecte fiind tratate pe larg în cadrul unui capitol distinct. La finalul prezentei lucrări se vor regăsi toate concluziile ce s-au desprins ca urmare a acestei analize complexe dedicate Armatei Române.

CAPITOLUL 1. ARMATA ÎN PERIOADA DE PRE-ADERARE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ

1.1 Scurtă delimitare conceptuală

Întreaga evoluție a Armatei României, ulterior momentului „Decembrie 1989” s-a aflat sub directa influență a diverselor procese și evenimente ce s-au derulat atât la nivelul mediului extern, cât mai ales la nivelul mediului intern, țara noastră traversând în primul deceniu după prăbușirea regimului comunist o perioadă destul de controversată, marcată de o multitudine de transformări, unele dintre acestea fiind radicale.

În ceea ce privește mediul extern, acesta a reușit să influențeze în mod decisiv modul de transformare al Armatei României, ultimii 28 de ani fiind marcați de trei mari etape de evoluție, respectiv:

Momentul orientării Armatei României spre cooperarea euro-atlantică

Momentul aderării euro-atlantice

Integrarea euro-atlantică, respectiv integrarea europeană

Toate aceste etape de evoluție au marcat direcții strategice de importanță majoră, u influențe ireversibile la nivelul securității și al apărării naționale, respectiv:

Aderarea la Alianța Nord-Atlantică

Aderarea la Uniunea Europeană

Dezvoltarea constantă a diverselor parteneriate strategice

Demn de menționat este faptul că toate etapele dedicate aderării, accederii și integrării țării noastre în cadrul structurilor euro-atlantice au impus ample procese de adaptare funcțională și conceptuală, incluzând nu doar o armonizare legislativă și o dinamizare a schimburilor de informații, ci mai ales o reformă derulată la nivelul întregului domeniu al resurselor umane, în paralel cu modernizarea întregii logistici militare și cu acceptarea, respectiv implementarea diverselor standarde ale aliaților, în vederea realizării unei inter-operabilități atât operaționale, cât și doctrinare.

Demn de precizat este faptul că procesul dedicat integrării euro-atlantice a constituit încă din anul 1990, obiectivul primordial al politicii externe derulate de țara noastră, în vederea realizării acestuia impunându-se o serie întreagă de reforme nu doar economice, ci mai ales politice și militare.

Toate eforturile și demersurile dedicate integrării țării noastre în cadrul Alianței Nord-Atlantice au fost realizate într-un cadrul unitar, avându-se în vedere programul special elaborat în acest sens (ce a vizat, în principal, o reformare a sistemului militar românesc și crearea tuturor premiselor pentru adaptarea acestuia la toate standardele impuse de N.A.T.O) și sub directa coordonare a Comitetului Național pentru Integrare în N.A.T.O.

Țara noastră și-a depus în mod oficial candidatura de aderare la Alianța Nord-Atlantică în urmă cu 24 de ani, în cursul anului 1994 România fiind prima țară din zona est-europeană care a fost invitată să ia parte la celebrul Parteneriat pentru Pace.

În luna aprilie a anului 1999, cu prilejul lansării de către N.A.T.O. a M.A.P. (respectiv Membership Action Plan) țara noastră a avut grijă să se pregătească temeinic, în cadrul P.N.A. (respectiv Planul național pentru aderare) fiind incluse o serie întreagă de obiective dedicate aderării la N.A.T.O., ca și măsurile propuse, respectiv termenele dedicate realizării acestora.

În a doua jumătate a anului 2002, cu prilejul organizării la Praga a Summit-ului N.A.T.O., ulterior unei evaluări a progreselor ce fuseseră realizate de țara noastră în baza angajamentelor asumate, șefii statelor, respectiv a guvernelor, ce erau deja membre ale Alianței Nord-Atlantice, au luat decizia de a invita țara noastră să se alăture tratativelor dedicate tratativelor aderării la N.A.T.O., alături de Bulgaria, Slovenia, Estonia, Slovacia, Lituania, Letonia.

Iar protocoalele dedicate aderării țării noastre la N.A.T.O. au fost semnate la Bruxelles, la finele lunii martie a anului 2003, anul următor, respectiv la data de 29 martie 2004 țara noastră aderând la Alianța Nord-Atlantică, cu depunerea instrumentelor dedicate ratificării în cadrul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii, ce este cunoscut depozitar al Tratatului Alianței.

Ulterior acestei depuneri dedicate ratificării, în ziua de 2 aprilie a anului 2004, a avut loc ceremonia oficială a abordării tricolorului românesc la sediul Alianței Nord-Atlantice, din anul următor, în prima duminică din fiecare lună aprilie fiind sărbătorită în țara noastră așa numita „Zi N.A.T.O.”.

Se impune a se menționa și faptul că Armata țării noastre a participat încă din anul 1991 cu resurse umane în cadrul diverselor teatre de operațiuni, indiferent că acestea au fost ale Alianței Nord-Atlantice, ale Uniunii Europene ori ale diverselor coaliții, în paralel fiind semnalată prezența în cadrul diverselor exerciții dedicate evaluării, respectiv certificării forțelor armate, ca și a celor dedicate managementului crizelor, toate acestea impunând elemente fundamentale diverse în cadrul întregului proces dedicat transformării armate a țării noastre.

Un rol important, i-a revenit armatei țării noastre, mai ales în cadrul procesului dedicat schimbului de informații și de date realizat constant la nivelul Alianței Nord-Atlantice, România participând nu doar cu resurse umane deosebite, ci și cu multiple capabilități militare informaționale în cadrul diverselor operațiuni derulate de aceasta, ca și în sprijinirea susținută a proiectului privind Centrul de Excelență N.A.T.O. H.U.M.I.N.T. din Oradea.

Între anii 2008/2012, Armata României a reușit să se poziționeze în lista primilor cinci contributori din cadrul celebrei Divizii de Informații a S.M.M.I. (respectiv Statul Major Militar Internațional) N.A.T.O. în cursul anului 2013 ea reușind să fie în topul contribuțiilor aduse Diviziei Informații N.A.T.O.

Din momentul aderării țării noastre la Alianța Nord-Atlantică, la nivelul logisticii dedicate Armatei Române s-a remarcat o permanentă transformare, materializată cu precădere în sprijinul deosebit acordat diverselor forțe armate ce erau dislocate în interiorul teatrelor de operațiuni ale N.A.T.O., ca și în derularea diverselor investiții dedicate modernizării infrastructurii de securitate.

În ceea ce privește sprijinul logistic pe care România l-a acordat, prin intermediul trupelor sale, ce au luat parte la numeroase operații și misiuni derulate în exteriorul teritoriului național, acesta s-a materializat prin intermediul implementării Elementului Național de Sprijin, căruia i s-a adăugat un sprijin deosebit, realizat în baza diverselor acorduri bilaterale pe care țara noastră le-a încheiat, de-a lungul timpului, cu partenerii săi de alianță, coaliție.

Nu în ultimul rând, trebuie amintit și faptul că Armata s-a poziționat printre primele instituții ale României democratice care a demarat procesul de transformare, respectiv de reformă, ceea ce în timp i-a adus nu numai consolidarea, ci și recunoașterea internațională.

1.2 Procesul de profesionalizare al Armatei

Procesul dedicat profesionalizării Armatei României s-a impus drept necesitatea stringentă, complexul tuturor demersurilor politico-militare realizate având la bază mai multe considerente, respectiv:

Realizarea unei reforme corecte și justificate în cadrul armatei

Îndeplinirea tuturor cerințelor incluse în convențiile și tratatele internaționale în care țara noastră era inclusă

Îndeplinirea criteriilor impuse pentru admiterea țării noastre în cadrul Alianței Nord-Atlantice, respectiv în Uniunea Europeană

Asigurarea dotării Armatei României cu tehnică de luptă și echipamente militare de ultimă generație

Asigurarea eficacității și a eficienței în cadrul diverselor acțiuni militare derulate

Diverse considerente de ordin demografic, sesizate în primii ani după prăbușirea regimului totalitar

Democratizarea întregii societăți românești

Reformele sesizate la nivelul armatelor statelor ce erau membre ale Alianței Nord-Atlantice, respectiv ale Uniunii Europene

Diversele caracteristici, respectiv tendințe de evoluție sesizate la nivelul mediului de securitate național, regional, dar și global

1.2.1 Realizarea unei reforme corecte și justificate în cadrul armatei

Ulterior momentului „Decembrie 1989”, armata țării noastre s-a înscris într-un amplu proces de reformă, proces caracterizat de multi-dimensionalitate și care a avut drept principal obiectiv dezvoltarea capacității militare astfel încât să se reușească asigurarea îndeplinirii în orice condiții, a diverselor misiuni internaționale, ca și a obligațiilor ce au fost asumate.

Ca urmare a acestui proces de reformare, Armata României a început să se adapteze gradual și în mod flexibil la numeroasele fluctuații ce au fost sesizate în domeniul social, politic, economic, militar, etc., fluctuații majore ce deseori au fost accentuate și de transformările sesizate în cadrul mediului de securitate zonal, regional ori global.

În condițiile demarării procedurilor dedicate aderării țării noastre la Alianța Nord-Atlantică, respectiv la Uniunea Europeană, se impunea ca reformarea Armatei să impună, în funcție de diversele obiective ce au fost avute în vedere, și asigurarea transparenței, continuității, a vizibilității, ca și a finanțării selective, o atenție deosebită fiind acordată resurselor umane, domeniu în care s-a avut în permanență în vedere îmbunătățirea constantă a calității acestora.

În plus, s-a remarcat faptul că atât sarcinile, cât și obiectivele ce au fost incluse în cadrul procesului de reformarea armatei, cărora li s-au adăugat și proiectarea, respectiv transpunerea ulterioară a diverselor activități specifice militare, au impus și necesitatea existenței personalului militar calificat, indiferent de nivelul ierarhic vizat.

Ca urmare a acestui aspect, a fost luată în calcul și nevoia de profesionalizare a Armatei României, profesionalizare ce a impus:

O perfecționare deosebită a pregătirii militare specifice cadrelor permanente din interiorul armatei

Realizarea unei perfecționări de specialitate la nivelul resurselor umane

Realizarea unei instruiri adecvate și corespunzătoare la nivelul resurselor militare ale armatei

Așa se face faptul că în primii ani de la căderea regimului totalitar comunist s-a remarcat înlocuirea graduală a militarilor ce se aflau în satisfacerea serviciului militar în termen cu militari ce au fost angajați de Armata Română în baza unui contract, aceștia având capacitatea de a acționa în conformitate cu direcțiile și obiectivele impuse de reformarea armatei.

S-a avut în vedere faptul că o contribuție esențială în cadrul realizării procesului de reformare a armatei au avut-o și aceste resurse umane, diversele obiective și sarcini impuse prin prisma numeroaselor transformări de conținut și structurale în interiorul armatei putând fi duse la îndeplinire în mod exemplar numai de resursele umane calificate în mod corespunzător, care cunosc foarte bine sarcinile și îndatoririle ce le revin (conform fișei postului ocupat în cadrul structurii militare) și care sunt motivați să acționeze corect și legal, în conformitate cu rigorile armatei.

Despre evoluția Armatei Române în ultimii 27 de ani vorbesc de la sine cifrele. Astfel, dacă în primul an după momentul „Decembrie 1989” în țara noastră se înregistra un număr aproximativ de 300 de mii de militari, după zece ani numărul acestora se redusese cu două treimi. Și, în ciuda acestei reduceri dramatice a personalului militar, în luna aprilie a anului 2007, țara noastră reușea să contribuie cu forțe militare deosebite la teatrele de operațiuni din diversele state, aspect ce, în opinia liderilor politici din acel moment, necesita o „redimensionare”, ceea ce implica reducerea cu ½ a numărului total al militarilor aflați peste granițele țării.

În urmă cu opt ani, țara noastră continua să acorde sprijin militar intervenției din Irak, participarea țării noastre la acest război soldându-se cu doi morți și cheltuieli de peste 80 de milioane de euro.

În calitate de aliat, România a realizat de-a lungul timpului numeroase demersuri în vederea realizării diverselor obiective dedicate procesului de retehnologizare al Armatei Române, dintre care amintim doar:

Înzestrarea diverselor structuri militare, existente la nivelul întregului complex al armatei, cu diverse echipamente de ultimă generație, ca și cu sistemele de armamente prin intermediul cărora se reușește realizarea diverselor capabilități de ordin operațional pe care țara noastră și le-a asumat, ca parte în cadrul procesului dedicat planificării colective

Modernizarea constantă a diverselor armamente, ca și echipamente, necesare pentru derularea în condiții ideale a diverselor activități specifice armatei

Asigurarea unui grad ridicat al calității armamentelor și echipamentelor din dotarea Armatei Române, etc., în paralel cu implementarea programelor de înzestrare, incluzând S.C.C.A.N., S.C.O.M.A.R., ca și S.C.I.A.R.

1.2.2. Îndeplinirea tuturor cerințelor incluse în convențiile și tratatele internaționale în care România a fost inclusă

Încă din anul 1990, țara noastră, prin reprezentanții săi, a reușit să semneze o serie întreagă de convenții și tratate internaționale, multe dintre acestea vizând forțele armate de tip convențional de pe teritoriul continentului european.

Având în vedere conținutul tuturor acestor convenții și tratate (ulterior ratificate și de către Parlamentul României), s-a impus necesitatea ca armata țării noastre să beneficieze de un număr impus de mijloace de luptă, incluzând, printre altele, elicoptere de atac, avioane de luptă, tancuri de luptă, echipamente de artilerie, ca și vehicule blindate diverse. Cum însă diminuarea volumului dedicat diverselor mijloace de luptă a presupus și o reducere considerabilă a resurselor umane ce le deserveau, s-a impus adoptarea unor măsuri compensatorii specifice, atât pe plan tehnic, cât și pe planul resurselor umane.

În ceea ce privește adaptarea resurselor umane, s-a avut în vedere o perfecționare continuă a pregătirii militare specifice personalului militar, astfel încât acesta să aibă capacitatea de a utiliza în orice moment tehnica din dotare (fie ea modernizată, fie de ultimă generație), în funcție de necesitățile și obiectivele impuse de proiectele aflate în curs de derulare.

Acordarea unei atenții deosebite calității resurselor umane, respectiv profesionalizării întregului personal al Armatei Române (și nu doar a cadrelor active, respectiv a celor din rezervă), căreia i s-a adăugat dotarea corespunzătoare cu echipamente, armament și tehnică de luptă de ultimă generație, au contribuit în mod esențial la alinirea armatei din țara noastră la standardele impuse în restul statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice, respectiv ale Uniunii Europene.

1.2.3 Îndeplinirea criteriilor impuse pentru admiterea țării noastre în cadrul Alianței Nord-Atlantice, respectiv în Uniunea Europeană

Procesele dedicate aderării țării noastre la Alianța Nord-Atlantică, respectiv la Uniunea Europeană au avut la bază numeroase cerințe stricte privind nu doar latura economică și politică, ci mai ales pe cea militară. Pe lângă acestea, ulterior celebrului Summit de la Praga, România s-a înscris la lista asumărilor privind diversele cerințe impuse de aceste integrări, cu îndeplinirea graduală a tuturor obligațiilor incluse în cadrul planurilor anuale pre-aderare, ca și cu respectarea calendarului de reforme impus.

În toată această perioadă, s-a remarcat un efort deosebit nu doar la nivelul societății, ci mai ales la nivelul conducerii Armatei Române, în vederea unei reformări corecte și la timp a acestei instituții, reformă ce s-a impus a fi realizată într-un ritm planificat și cu respectarea strictă a unor anumiți parametrii impuși.

În categoria avantajelor determinate de reformarea corectă a armatei este inclus și dezvoltarea gradului de inter-operabilitate, respectiv de compatibilitate în raport cu diversele state membre ale Uniunii Europene, respectiv ale Alianței Nord-Atlantice, căruia i se adaugă creșterea calitativă și cantitativă a nivelului de participare a diverselor structuri militare ale armatei românești în cadrul unor misiuni de tip umanitar ori misiuni dedicate menținerii păcii.

În ceea ce privește această participare a diverselor structuri militare din cadrul Armatei României, în vederea realizării unei eficiențe și eficacități, s-a impus necesitatea includerii în cadrul tuturor acestor structuri doar a cadrelor militare profesioniste, ce dispuneau de o pregătire militară, profesională și fizică deosebită și care aveau abilități și deprinderi similare cadrelor militare din restul statelor membre ale Uniunii Europene, respectiv ale Alianței Nord-Atlantice.

În același timp, s-a remarcat o implicare deosebită pe plan diplomatic, dar și militar și politic, în cadrul eforturilor dedicate stabilizării și echilibrării situației existente în zona balcanică și caucaziană, în paralel realizându-se implicarea activă în procesul dedicat extinderii cooperării la nivelul statelor din proximitatea Mării Negre.

1.2.4 Asigurarea dotării Armatei României cu tehnică de luptă și echipamente militare de ultimă generație

În perioada pre-aderare a României la Uniunea Europeană (ca de altfel și în perioada anterioară momentului aderării țării noastre la N.A.T.O.) s-a remarcat o preocupare deosebită a Armatei Române pentru dotarea tuturor unităților și subunităților sale cu diverse echipamente, tehnică și sisteme militare de ultimă generație, prin intermediul cărora să se reușească asigurarea superiorității în raport cu diversele tipuri de conflicte cu care aceasta se putea confrunta în viitor, în paralel cu realizarea unei modernizări asupra tehnicii militare deja existente.

Se impune a se menționa faptul că asigurarea unui suport tehnic modern, implicând nu doar tehnică de luptă și armament, ci și o aparatură de ultimă generație, a atras după sine și necesitatea unei pregătiri teoretice și practice deosebite a personalului militar, în așa fel încât acesta să dobândească capacitățile și abilitățile necesare unei exploatări a acestora cât mai eficace și mai eficiente.

De asemenea, conform diverselor programe dedicate achiziției și implicit modernizării tehnicii militare a Armatei Române, s-a realizat dotarea cu echipamente, armament și tehnică de luptă de ultimă generație, situație în care s-a impus profesionalizarea deosebită a resurselor umane, astfel încât acestea să aibă nu doar capacitatea de a le utiliza, întreține și folosi în diversele operațiuni militare, ci aceste utilizări/întrețineri/întrebuințări să se facă în limitele impuse de parametrii tehnico-tactici specifici proiectării.

Profesionalizarea resurselor umane s-a realizat în cadrul amplului proces de profesionalizarea instituției Armatei Române, ce a impus nu doar trecerea de la fostul serviciu militar de tip obligatoriu la actualul serviciu militar de tip voluntariat, ci și pregătirea continuă și eficientă, în cadrul diverselor instituții de învățământ militar existente, a tuturor persoanelor ce s-au arătat interesate de cariera militară, respectiv de profesia militară.

În cadrul profesionalizării resurselor umane, s-a avut în vedere faptul că orice tehnică de luptă modernă nu poate fi utilizată corect sau în mod eficient în condițiile în care personalul ce o deservește nu reușește să o cunoască pe deplin, să o exploreze în totalitate, respectiv să știe să o utilizeze la parametrii maximi, aspecte ce pot fi datorate și unei insuficiente motivări materiale ori profesionale. La toate acestea se adaugă și costurile extrem de mari ce sunt specifice tehnicilor de luptă moderne, tehnici ce nu pot fi compromise de insuficiența unei pregătiri profesionale, teoretice și practice, a personalului dedicat deservirii acestora.

1.2.5. Asigurarea eficacității și a eficienței în cadrul diverselor acțiuni militare derulate

Avându-se în vedere faptul că orice tip de acțiune militară implică latura umană, ea reprezentând obiect de studiu/pregătire practică al profesiei militare (în situație de pace), respectiv conținut reprezentativ pe perioada unui conflict, în cadrul Armatei Române s-a realizat delimitarea diverselor note ce sunt specifice profesiei militare, prin prisma nivelului de dezvoltarea societății românești contemporane, ca și a contextului social, respectiv la iminenta apartenență la alianțele politico-militare anterior menționate în cuprinsul acestui capitol.

Necesitatea profesionalizării resurselor umane din Armata Română s-a impus pe fondul:

Dezvoltării gradului de complexitate specific armamentului militar modern

Creșterii nivelului de complexitate aferent mijloacelor de luptă incluse în dotarea unităților și subunităților militare

Costurilor de achiziție, ca și de întreținere/instruire ridicate, specifice tehnicilor de luptă

Nivelului ridicat de planificarea activităților militare, respectiv de organizare și de derulare a operațiunilor armate

Tendinței de cibernetizarea câmpurilor de luptă

Impunerii unei dinamici alerte în cadrul acțiunilor militare de luptă

Creșterii gradului de complexitate al diverselor intervenții militare

Fluctuațiilor constante ce sunt semnalate la nivelul diverselor obiective militare

Din toate aceste considerente s-a urmărit adaptarea permanentă a conduitelor umane la scopurile și obiectivele vizate de armată, ceea ce a impus, printre multe altele, și:

Necesitatea alegerii unei variante optime de acțiune, avându-se în vedere calitățile profesionale ale diverselor resurse umane

Analizarea situației de luptă și realizarea unui control eficient al acesteia

Elaborarea și implementarea sistemului de norme dedicat reglementării activității decizionale, ca și a activității comportamentale, ce sunt necesare îndeplinirii cu succes a oricărui tip de misiune militară

O atenție deosebită a fost acordată, în cadrul perioadei de pre-aderare a României, diverselor elemente de natură demografică, cunoscându-se faptul că acestea au capacitatea de a influența în mod direct și mai ales semnificativ atât modul de organizare al armatei, cât și mărimea acesteia, respectiv activitatea derulată. De asemenea, au fost luate în calcul și resursele umane existente la nivelul societății românești aflată în perioadă de tranziție, ca și diversele resurse financiare și materiale ce au fost alocate de-a lungul anilor instituției militare.

În prima fază s-a remarcat tendința selecției negative atât la nivelul personalului militar de carieră, cât și la nivelul personalului militar în termen ori angajat pe bază de contract. La aceasta s-a adăugat și redusele financiare și materiale reduse alocate armatei, motiv pentru care aceasta a fost obligată să își calculeze foarte riguros nu doar necesarul resurselor umane, ci și necesarul tehnicii de luptă, armament, echipamente, etc, astfel încât să se reușească îndeplinirea cu succes a diverselor misiuni în care Armata Română era implicată.

În perioada ultimului deceniu al secolului trecut, ca și în primii ani ai secolului XX, s-au remarcat numeroase disfuncționalități în asigurarea necesarului de resurse umane ale armatei, datorate unui cumul de factori, între care s-a poziționat atât migrarea ilegală a tinerilor apți din punct de vedere militar, cât și dimensiunea extrem de redusă a resurselor financiare ce au fost alocate armatei din bugetul de stat.

Nu de puține ori, în perioada de pre-aderare, au existat situații în care recrutarea militarilor ce au fost angajați pe baza unui contract s-a realizat avându-se în vedere limitarea fondurilor alocate armatei, deseori fiind încadrate resurse umane numai pentru funcțiile considerate a fi strict necesare.

Ca urmare a bazei diminuate de alegere, s-a ajuns la realizarea unei selecții negative de personal, în vederea atingerii unui număr prestabilit de resurse umane pe perioada unui an optându-se și pentru renunțarea la diverse criterii selecționare, cu diminuarea unor bareme la anumite teste aplicabile personalului ce urma să realizeze serviciul militar. Ulterior, au fost evitate astfel de situații, la nivelul Armatei Române crescându-se considerabil ponderea personalului militar angajat pe baza unui contract.

CAPITOLUL 2. TRANSFORMAREA ARMATEI ROMÂNE ÎN URMA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ

2.1 Contextul transformării armatei române

Ca urmare a aderării țării noastre la Uniunea Europeană, ulterior procesului dedicat integrării în cadrul Alianței Nord-Atlantice, Armata Română s-a înscris într-un amplu trend al transformării, ce a avut în vedere o continuă dezvoltare, respectiv integrare a unor noi concepte, doctrine, strategii, ca și capabilități, principalul scop urmărit fiind îmbunătățirea considerabilă nu doar a eficienței forțelor armate române, ci și a gradului inoperabilității acestora, în paralel cu o creștere a nivelului de adaptare la fluctuantul context al securității regionale, respectiv continentale, care determină în permanență reevaluarea factorului militar, prin prisma surse principale de încredere.

Această transformare a forțelor armate a presupus un complex de schimbări reflectate în special la nivel doctrinar, în domeniul organizării forțelor armate, ca și al structurilor acestora, modificări survenite la nivelul capabilităților forțelor armate, în domeniul dedicat educației și instruirii, ca și în domeniul managementului resurselor umane, acestea devenind domeniile prioritare ale implementării transformării.

2.2 Demersurile dedicate transformării armatei române

În domeniul forțelor armate, se remarcă faptul că procesul de transformare a presupus o corelare constantă a diverselor concepte deja existente, în paralel cu implementarea tehnologiilor de ultimă generație, acesta fiind perceput drept:

Modalitatea de adaptare a forțelor armate – a avut în vedere o remodelare, o redefinire a forțelor armate prin perspectiva noilor provocări remarcate la nivelul mediului de securitate regional, respectiv internațional

Reformarea domeniului apărării – ce a vizat, în principal:

O modernizare a întregii infrastructuri militare a României

O îmbunătățire a eficienței sesizată la nivelul sistemului de planificare, evaluare, dar și programare

O modernizare a metodelor, ca și a practicilor dedicate managementului resurselor pentru apărare – o atenție deosebită a fost acordată domeniului logistic, domeniului achizițiilor de armament, ca și politicilor de personal

O trecere graduală de la procesul planificării, ce avea la bază diversele amenințări, la cel al planificării prin prisma capabilităților

Un efect al reformelor în domeniul dedicat afacerilor militare – ce a avut în vedere, printre altele, și:

Adoptarea și ulterioara implementare a diverselor tehnologii moderne, specifice domeniului tehnico-militar

O restructurare la nivelul forțelor armate române, avându-se în vedere cerințele impuse de contextul actual, respectiv o reducere numerică a unităților de luptă, în paralel cu creșterea gradului de independență și cu dezvoltarea puterii de lovire

O flexibilizare a ierarhizării de comandă

Realizarea inter-operabilități la nivelul diverselor categorii ale forțelor armate

O concentrare a derulării diverselor activități ale forțelor armate la nivel de rețea, în defavoarea platformelor de luptă

În cadrul procesului de transformare a Armatei Române s-a remarcat:

O transformare în domeniul dedicat pregătirii pentru luptă – această transformare a urmărit în principal atingerea unui nivel al performanței care să faciliteze un mod de acțiune reunit la nivelul diverselor structuri ale forțelor armate, performanță la care au contribuit în mod esențial diversele sisteme moderne de modelare/simulare

O transformare în domeniul dedicat înzestrării forțelor armate – a avut în vedere o reducere considerabilă a perioadei dedicate ciclului necesitate/comandă/achiziții/înzestrări, în paralel cu adaptarea diverselor procese bugetare și de programare, ca și cu o reevaluare a eficienței diverselor programe dedicate înzestrării. În cadrul acestei s-a realizat o dezvoltare a importanței acordate domeniului cercetării, ca și o eficientizare a modului de utilizare a diverselor tehnologii remarcate în domeniul informației, ca și în cel al telecomunicațiilor

O transformare deosebită a domeniului dedicat procesului planificării forței, în cadrul căreia au fost remarcate diverse obiective, dintre care amintim:

O coordonare a procesului dedicat planificării, în așa fel încât să se reușească acordarea sprijinului necesar diverselor interese ale forțelor armate ale Uniunii Europene

O distribuire cât mai echitabilă, la nivel de parteneriat, a diverselor responsabilități, ca și beneficii

O monitorizare, respectiv o evaluare a diverselor acțiuni ale statelor partenere în raport cu reacțiile acestora la diversele cerințe ale Uniunii Europene, în vederea identificării potențialelor domenii ce se dovedesc a fi deficitare în procesul dedicat planificării forței

Prioritizarea impunerii inter-operabilității, în vederea atingerii obiectivelor comune

Se remarcă faptul că transformarea managementului apărării a presupus diverse modificări realizate în:

Domeniul dedicat identificării diverselor cerințe, avându-se în vedere impunerea unei perspective de tip antreprenorial, ce se baza nu doar pe logica deciziei, ci și pe diverse concepte superioare

Domeniul dedicat planificării resurselor prin prisma diverselor programe, avându-se în vedere o optimizare a sistemului de planificare, ca și optimizarea sistemului bugetar și de evaluare

Domeniul dedicat managementului resurselor umane

Domeniul dedicat managementului financiar-contabil, prin prisma necesității dedicate respectării diverselor cerințe legale ce priveau o utilizare eficientă a resurselor financiare, în paralel cu o gestionare corectă a patrimoniului public

Domeniul dedicat achizițiilor, avându-se în vedere necesitatea diminuării semnificative, la nivelul noilor capabilități de luptă, a ciclurilor dezvoltării/cercetării/implementării

De asemenea, transformarea Armatei Române a implicat și numeroase modificări ce au fost sesizate cu precădere la nivelul :

Diverselor tehnologii și armamente – respectiv în cadrul sistemelor informaționale, în cadrul rețelelor, a sistemelor armelor deja existente, în cadrul tehnologiilor și a subcomponentelor diverse, etc

Structurilor de forțe – respectiv la nivelul sistemelor de comandă, a sistemelor de control, a structurilor luptătoare, la nivelul sistemelor de informații, a sistemelor de supraveghere/recunoaștere, ca și la nivel logistic, respectiv de infrastructură

Diverselor operațiuni specifice, implicând o elaborare a diverselor doctrine reunite, ca și o definire a comandamentelor cu diverse responsabilități în domeniul dedicat elaborării planurilor dedicate diverselor campanii, respectiv operații, etc

În cadrul procesului de transformare a Armatei Române, o atenție specială a fost acordată componentei înzestrării, aceasta fiind percepută drept elementul primordial, cu capacități deosebite în antrenarea diverselor resurse umane, ca și a resurselor financiare și implicit tehnico-economice, în vederea aplicării, respectiv a implementării diverselor programe dedicate cercetării/dezvoltării, vitale pentru atingerea/menținerea capacităților de luptă ale forțelor armate la standardele impuse de U.E.

În domeniul dedicat modernizării înzestrării, proces caracterizat de un grad al complexității ridicat, s-a avut în vedere nu doar asigurarea unor sisteme de armament și echipamente moderne, ci și asigurarea suportului logistic corespunzător, tuturor trupelor forțelor armate române, în paralel cu modernizarea și dezvoltarea constantă a acestuia, ca și cu dezvoltarea infrastructurii militare, respectiv a tehnicii militare. Astfel, s-a remarcat la nivel gradual:

O restructurare a diverselor instituții dedicate formării și pregătirii resurselor umane, în paralel cu o modernizare constantă a acestora

O modernizare a tehnicii aflate în dotarea armatei, avându-se în vedere ca aceasta să se înscrie în standardele impuse de U.E.

Achiziționarea tehnicii militare moderne, ca și a unor componente speciale, în paralel cu implementarea tehnologiilor moderne în domeniu

În vederea diminuării considerabile a numeroaselor decalaje sesizate la nivel militar, s-a impus și o finanțare a cercetării dedicate tehnologiilor militare, în vederea impulsionării practicii militare, ca și pentru dezvoltarea performanțelor sistemelor militare, prin intermediul utilizării integrale și eficiente a diverselor resurse umane, resurse informaționale, resurse tehnologice, dar și resurse materiale și inclusiv financiare.

S-a impus, de asemenea, o adaptare constantă a diverselor proceduri, metode, tehnici, echipamente și structuri militare, în vederea creșterii considerabile a vitezei de desfășurare, respectiv de dislocare a forțelor armate, ca și pentru diminuarea la maxim a potențialelor efecte ce ar putea fi generate de eventualele blocaje în zonele considerate ca fiind vitale.

În contextul aderării României la Uniunea Europeană, Armata Română a încercat ca, în mod gradual, să își adapteze forțele, conceptele, ca și capabilitățile, în paralel cu perfecționarea procesului de instrucție (incluzând și o eficientizare a acestuia), ca și a proceselor dedicate pregătirii forțelor militare, dislocării și utilizării acestora.

Adaptarea Armatei Române, la nivelul impus de diversele structuri militare ale Uniunii Europene, s-a impus ca o necesitate firească în contextul noilor repoziționări strategice semnalate la nivel regional și internațional, principalul obiectiv urmărit fiind o structurare, respectiv o pregătire corespunzătoare a forțelor armate în vederea participării la procesul apărării colective, în paralel cu dezvoltarea capabilităților specifice diverselor operațiuni dedicate managementului crizelor pe plan multinațional.

Calitatea nou-dobândită a României, aceea de membră a Uniunii Europene (după cea de membru al Alianței Nord-Atlantice), căreia i s-a adăugat contextul impus de noile provocări de securitate națională, respectiv regională, a determinat adoptarea de către M.Ap.N. a numeroaselor acțiuni, respectiv măsuri de tip coordonat, dedicate în prima fază stabilirii diverselor obiective, a principiilor de acțiune, ca și a termenelor privind transformarea Armatei Române în noul context determinat de aderarea la U.E.

2.3 Strategia transformării Armatei Române

Având în vedere diversele documente elaborate de către Uniunea Europeană și care vizau diversele obiective și etape impuse în cadrul procesului dedicat transformării forțelor armate până în 2025, România s-a văzut nevoită să elaboreze un cadru prielnic sintetizării diverselor cerințe impuse de această transformare, în paralel cu stabilirea direcției de acțiune specifice armatei române, în vederea promovării în domeniul transformării și a propriilor interese.

Strategia dedicată transformării Armatei Române, a cărei aplicabilitate s-a remarcat în toate structurile M.Ap.N., a avut în vedere stabilirea diverselor principii și obiective dedicate perioadei 2006/2025, pentru o transformare eficientă a forțelor armate, în paralel cu sincronizarea acestora la standardele impuse de Uniunea Europeană.

Prin elaborarea strategiei dedicate transformării Armatei Române, s-a avut în vedere asigurarea flexibilității, ca și a unei libertăți de acțiune nu doar la nivelul structurii centrale din M.Ap.N., ci mai ales la nivelul structurii forțelor armate, acestea urmând să dobândească capacitățile necesare adaptabilității din mers la noile provocări și cerințe.

Pe plan național, s-a remarcat faptul că sistemul integrat dedicat planificării apărării a definit modalitatea de implementare a diverselor cerințe ce au fost incluse în cadrul strategiei naționale de apărare, ca și în Cartea Albă a Apărării, în vederea îndeplinirii de către forțele armate române a diverselor misiuni alocate, în urma aderării țării noastre la Uniunea Europeană.

Prin intermediul strategiei de transformarea Armatei Române s-a reușit definirea principiilor directoare dedicate determinării unui management eficient la nivelul M.Ap.N., în paralel cu definirea și dezvoltarea structurilor de forțe ce au capacitatea de a se adapta cerințelor fluctuante sesizate la nivelul mediului de securitate național, respectiv regional, în paralel cu impunerea graduală a modernizării diverselor capabilități și capacități specifice.

La nivelul dedicat structurilor de forțe, principalul obiectiv al transformării Armatei Române a constat în determinarea unor noi capabilități prin intermediul cărora țara noastră să reușească să facă față cu brio nu doar provocărilor actuale sesizate la nivelul mediului de securitate național/regional/internațional, ci și provocărilor viitoare, avându-se în vedere prevederile constituționale, ca și angajamentele ce au fost asumate de către țara noastră în raport cu Uniunea Europeană (dar și cu Alianța Nord-Atlantică).

În categoria principalelor obiective ce au fost avute în vedere în domeniul dedicat transformării capacităților de apărare ale țării noastre, s-au remarcat:

O dezvoltare a ponderii dedicate dimensiunilor de tip anticipativ, specifice mecanismelor decizionale

O asigurare a complementarității diverselor capabilități ce sunt specifice apărării

Dezvoltarea interoperabilității la nivel inter-instituțional, prin intermediul unei transformări organizaționale

O optimizare a managementului integrat, la nivelul tuturor resurselor disponibile din interiorul M.Ap.N.

O modernizare a infrastructurii comunicațiilor, ca și a infrastructurii informaționale

La nivel general, procesul de transformare a Armatei Române a avut în vedere realizarea unor structuri moderne ale forțelor armate, cu un grad maxim al profesionalizării, în paralel cu dezvoltarea gradului de mobilitate și flexibilitate, acestea având capacitatea realizării diverselor acțiuni de tip reunit în cadrul diverselor misiuni realizate atât pe plan național, cât și pe plan regional. În acest context, s-a avut în vedere:

O asumare a diverselor angajamente în domeniul dedicat apărării și securității, în raport cu Uniunea Europeană, ca și respectarea strictă a acestora

O remodelare a structurii de comandă, a structurii de forțe, ca și a structurii de control

O remodelare a tuturor structurilor dedicate suportului logistic

O optimizare eficientă a procesului dedicat evaluării sistemice, respectiv structurale

O modernizare a managementului resurselor umane, în paralel cu dezvoltarea calității vieții personalului militar

O remodelare la nivelul sistemului învățământului militar, ca și la nivelul sistemului medical

O eficientizare a Sistemului Managementului Resurselor pentru Apărare

O modernizare, respectiv o optimizare a sistemului managementului proprietăților imobiliare din cadrul Armatei Române, ca și a sistemului financiar contabil

O remodelare structurală, respectiv funcțională la nivelul diverselor activități de comunicare

2.4 Fazele transformării Armatei Române

Procesul transformării Armatei Române a fost structurat în trei faze distincte, avându-se în vedere procesul restructurării structurii forțelor, cerințele impuse de procesul aderării la Uniunea Europeană, ca și termenele asumate. Astfel, remarcăm:

Faza finalizării diverselor restructurări de bază la nivelul Armatei Române – s-a derulat în perioada 2005/2007, interval în care s-a reușit îndeplinirea principalelor obiective pe termen scurt impuse în cadrul procesului transformării forțelor armate, ea incluzând:

O restructurare, urmată de o reorganizare a sistemului de conducere, realizate atât la nivelul strategic, cât și la nivelul operativ

O reorganizare la nivelul structurii evaluării sistemice din cadrul M.Ap.N., în paralel cu fluidizarea operaționalizării acesteia

Redefinirea procesului dedicat înființării/desființării, reorganizării ori re-subordonării diverselor unități militare de pe teritoriul țării noastre, avându-se în vedere planurile avizate de către C.S.A.T. (Consiliul Suprem de Apărare al Țării)

O reorganizare a sistemului logistic reunit, ca și a sistemului medical militar

Implementarea serviciului militar pe bază de voluntariat

O reorganizare a diverselor structuri ce aveau atribuții diverse în domeniul dedicat managementului proprietăților imobiliare

Faza integrării operaționale în Uniunea Europeană – derulată în perioada 2008/20015, în timp căreia s-a avut în vedere îndeplinirea diverselor obiective ale procesului de transformarea Armatei Române, impuse pe termen mediu, precum:

Continuarea procesului de operaționalizarea forțelor armate dedicate Uniunii Europene

Definitivarea procesului de restructurarea sistemului logistic la nivel operativ, ca și strategic

Continuarea procesului dedicat achiziționării unor echipamente și tehnologii moderne

Reorganizarea la nivelul învățământului militar

O dezvoltarea a contribuției forțelor armate la misiuni în cadrul Uniunii Europene

Continuarea evaluării structurale și sistemice la nivelul procesului dedicat integrării operaționale în cadrul U.E., în paralel cu realizarea unei fundamentări a deciziilor dedicate corectării și îmbunătățirii diverselor procese și politici dedicate transformării Armatei Române, aflate în derulare, etc

Transformarea Armatei Române în contextul aderării României la Uniunea Europeană s-a realizat prin implicarea în cadrul acestui proces complex a complexului factorilor decizionali din domeniu, fie acesta strategic, tactic ori operativ, principalul obiectiv urmărit fiind asumarea și îndeplinirea angajamentelor din domeniul securității și al apărării, ce au fost luate față de U.E.

Transformarea Armatei Române în domeniul dedicat managementului resurselor de apărarea avut în vedere o optimizare a acestuia, optimizare ce s-a derulat pe mai multe planuri, respectiv:

În cadrul planului dedicat managementului planificării integrate – în prima fază s-a urmărit o optimizare a capacității de reacție specifice sistemului de planificarea apărării, în vederea furnizării în termene relativ reduse a multiplelor variante de soluționare dedicate sprijinului acordat procesului decizional, în situația constatării apariției unor constrângeri de natură bugetare ori a diverselor solicitări neplanificare, suplimentare.

Până în cursul anului 2025 se va realiza o informatizare completă a acestui sistem, prin intermediul interconectării diverselor structuri ale M.Ap.N. la o bază unică de date, ce va avea posibilități de informare, respectiv de analiză într-un timp extrem de redus

În planul dedicat resurselor umane – s-a urmărit realizarea și ulterior dezvoltarea unui management performant, în vederea asigurării unei interoperabilități în domeniu cu diversele state membre ale Uniunii Europene, ca și pentru a se reuși menținerea unei competitivități ridicate la nivelul instituției forțelor armate pe piața forței de muncă, respectiv pentru dezvoltarea gradului adecvării calității resurselor umane în cadrul diverselor misiuni specifice.

În paralel cu realizarea restructurării la nivelul tuturor efectivelor Armatei Române, pe categorii de personal, s-a realizat nu doar o remodelare a domeniului dedicat învățământului militar, ci și modernizarea constantă a managementului resurselor umane, cu concentrarea atenției pe modernizarea, în principal, a cadrului instituțional, urmată de atragerea și implicit determinarea diverselor resurse umane ce au prezentat un potențial corespunzător cerințelor profesiei militare. Nu în ultimul rând s-a reușit utilizarea eficientă a sistemului militar dedicat resurselor umane de performanță, ca și o dezvoltare a asistenței acordate întregului personal din Armata Română în cadrul procesului de tranziție impus de aderarea României la Uniunea Europeană.

În acest domeniu, până în cursul anului 2025, se are în vedere o perfecționare constantă a cadrului instituțional specific, pentru a se reuși elaborarea și delimitarea ideală a diverselor instrumente dedicate atragerii constante (respectiv a menținerii) a resurselor umane de calitate în cadrul sistemului militar. În ceea ce privește procesul transformării, respectiv a remodelării învățământului militar, s-a urmărit inducerea unui sistem caracterizat de eficiență, profesionalism și transparență, care să fie în concordanță permanență cu necesarul formării și dezvoltării profesionale a întregului personal din forțele armate, în paralel cu adaptabilitatea acestuia la cerințele impuse de sistemul de învățământ național, respectiv cu sistemul de învățământ militar din statele membre ale Uniunii Europene. În acest fel s-a reușit o reducere considerabilă a consumului resurse, ca urmare atât a reducerii numărul total al instituțiilor de învățământ militar, cât și a redimensionării instituțiilor de învățământ militar consacrate, realizarea și dezvoltarea managementului unitar la nivelul sistemului dedicat învățământului militar facilitând și o aplicabilitate promptă și corectă a diverselor normative legislative.

În ceea ce privește reorganizarea structurală a diverselor instituții militare dedicate învățământului de profil, aceasta s-a făcut în conformitate cu cerințele impuse de noile structuri ale forțelor armare, în paralel determinându-se un sistem de tip unitar în domeniul atribuțiilor, respectiv al competențelor în domeniu, ca și o modernizare, respectiv o dezvoltare a bazei tehnico-materiale dedicate învățământului militar, prin intermediul informatizării unitare și al implementării nu doar a învățământului la distanță, ci și a noilor specializări, dedicate adaptării la noile cerințe de instruire impuse resurselor umane ale forțelor armate.

În planul dedicat dezvoltării calității vieții personalului – s-a urmărit atingerea nivelului similar al calității vieții personalului, regăsit în restul statelor membre ale Uniunii Europene, ceea ce, în prima fază, a implicat elaborarea unui cadru normativ adecvat asigurării condițiilor optime de instruire și de muncă, în paralel cu îmbunătățirea considerabilă a condițiilor de locuit, a condițiilor de recuperare fizică și psihică, mai ales pentru personalul implicat în diverse misiuni specifice.

Ulterior, s-a avut în vedere o dezvoltare a calității vieții personalului din Armata Română, ceea ce a implicat și creșterea deosebită a nivelului atractivității materiale, ca și oferirea unor satisfacții personale, în raport cu performanțele obținute.

În planul dedicat managementului financiar-contabil – s-a avut în vedere generarea unui sistem modern, care să dispună de capacitatea de a asigura, ca și de a utiliza, la un anumit moment și într-un anumit volum impus, diversele resurse financiare ce sunt necesare pentru buna derulare a diverselor acțiuni militare, ca și informațiile financiare, respectiv contabile deosebit de utile managerilor în adoptarea diverselor decizii. În acest sens, principalele obiective vizate au inclus:

Conceperea unui sistem al managementului financiar-contabil de tip flexibil, în permanent adaptat la diversele modificări structurale, ca și legislative, acesta având capacitatea de a asigura o gestionare eficientă și legală a întregului patrimoniu ce se află în administrarea diverselor unități din cadrul M.Ap.N.

Implementarea sistemului de planificare financiară cu un grad ridicat de rigurozitate, acesta având capacitatea de a permite o execuție echilibrată și ritmică a bugetului alocat

O dezvoltare a răspunderii impuse, în cadrul activității de gestionarea diverselor fonduri, ca și a patrimoniului M.Ap.N., ordonatorilor de credite, ca și conducerilor departamentelor financiar-contabile

O perfecționare, respectiv o modernizare a sistemului raportării execuției bugetare, în acest fel realizându-se creșterea nivelului transparenței în domeniul dedicat cheltuielilor publice, ca și a gradului de respectarea principiului trasabilității folosirii banului public

O dezvoltare, respectiv implementare a sistemului contabil adecvat domeniului forțelor armate, prin intermediul căruia se reușește asigurarea tuturor informațiilor ce sunt necesare procesului complex de analiză o modalității de realizarea diverselor obiective urmărite, respectiv indicatori, ca și a volumului costurilor asociate diverselor programe ulterior aprobate în cadrul procesului de transformarea forțelor armate.

O creștere a nivelului de operativitate în cadrul asigurării financiare a diverselor misiuni, respectiv reprezentanțe permanente, prin intermediul complexelor operațiuni de decontare, ca și a operațiunilor valutare realizate de către ordonatorul principal de credite

O dezvoltare considerabilă a rolului specific controlului financiar, fie acesta intern ori preventiv

Creșterea considerabilă a nivelului informatizării diverselor operațiuni, ca și componente specifice activității financiar-contabile

Modernizarea, respectiv remodelarea sistemului de salarizarea personalului, ca și a procesului dedicat recalculării pensiilor militare

O redimensionare eficientă a tuturor structurilor din domeniul financiar-contabil al M.Ap.N.

CAPITOLUL 3 OPORTUNITATEA ȘI EFICIENȚA REALIZĂRII UNEI ARMATE EUROPENE

3.1 Contextul securității europene actuale

Sintagma dedicată securității europene este deseori folosită pentru a descrie o condiție relativă față de pericole, Uniunea Europeană fiind frecvent menționată ca o zonă de pace, departe de pericole, sigură din punct de vedere al integrității teritoriale, dar fără un nivel de siguranță ridicat în fața pericolelor teroriste sau a imigrației ilegale (fenomen ce a atins cote alarmante în ultimele luni), sens în care se impune atingerea unui nivel crescut de securitate europeană. Iar „Mediul Securității europene” face referință la arhitectura, procedurile, planurile și politicile instituționale prin care încearcă asigurarea securitatea continentului.

În cadrul acestui subiect extrem de complex sunt incluse instituții precum N.A.T.O., Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (O.S.C.E.), dar și programe diverse de parteneriat, care împreună cu politicile de apărare națională și de relațiile de colaborare în domeniul securității întregesc viziunea asupra mediului de securitate european, definind așa numita „politică de securitate europeană”.

Tocmai din acest motiv se impune o evaluare a continuității, ca și modificarea modului în care este privită și tratată securitatea europeană, dar și a modului în care aceasta funcționează la nivel instituțional.

Definirea cu exactitate a noțiunii de securitate europeană se poate dovedi a fi un demers destul de dificil, mai ales din prisma a ceea ce reprezintă în acest moment Uniunea Europeană, căreia i se adaugă și evidențierea concretă a noțiunii securității.

În acest moment, se remarcă faptul că la nivelul Uniunii Europene nu se regăsesc instituții care să dețină puteri reale în domeniul securității și nici doctrine propriu-zise bine reglementate, chiar dacă, la nivel structural, seria declarațiilor diverselor state este destul de bine delimitată.

Și tocmai în acest context, se impune a se menționa faptul că dezvoltarea noțiunii de „securitate europeană” impune tocmai rezolvarea tuturor acestor deficiențe și disfuncționalități, în paralel cu dezvoltarea unor instituții care să dețină un executiv puternic în domeniul securității.

Din nefericire, la nivelul spațiului european nu se regăsesc cele două componente ale politicii de securitate (respectiv aspectul teoretic în care se precizează ce se impune a se securiza și de ce este această securizare necesară, ca și aspectul practic, ce privește detalierea tuturor resurselor dedicate implementării acestei securizări, ca și formele efective de realizarea acestei implementări), statele membre acționând în mod separat de Uniunea Europeană în vederea elaborării și derulării unor politici de proprii.

În ceea privesc Statele Unite ale Americii, acestea s-au opus capacităților de planificare militară ale Uniunii Europene și a sistemului de poziționare geografică, care impus spațiului european o bază pentru derularea diverselor strategii militare independente. Dacă în trecut această opoziție ar fi putut conta, în situația actuală ea nu mai reprezintă un interes real, cu precizarea că zona spațiului european poate fi cu dificultate asociată drept o forță militară în afara granițelor sale, dacă e să luăm în calcul faptul că până în acest moment unicele acțiuni de acest gen au fost numai misiunile Petersberg dedicate pacificării și asistenței umanitare.

În acest moment, se poate aprecia că Uniunea Europeană se poziționează sub semnul insecurității, manifestată cu precădere la nivelul granițelor acesteia. Se remarcă astfel că, dacă în partea sudică a spațiului U.E. principalele amenințări sunt reprezentate în principal de terorism, ca și de instabilitatea determinată de celebra regiune MENA, în zona estică continuă să se deruleze conflictul hibrid pe care Federația Rusă îl derulează împotriva statului vecin, Ucraina, căruia i se adaugă bombardamentele din zona Alep, dar și războiul informațional și terorismul cibernetic, ce sunt folosite în mod frecvent în încercarea destabilizării statelor ce se află în celebrul Parteneriat Estic.

Acestora li se adaugă fenomenul migrației ilegale, ca și criza refugiaților, ambele având capacitatea de a determina numeroase îngrijorări cu privire la viitorul mediu de securitate al statelor membre ale Uniunii Europene.

În întreg acest context, se conturează și cea mai mare vulnerabilitate la adresa spațiului european, ce constă în absența unei concepții comune privind strategiile de apărare și securitate. În mediul de securitate actual se remarcă faptul că prioritară este necesitatea abordării într-o nouă viziune a apărării europene, care în acest moment continuă să fie vulnerabilitatea procesului de integrare europeană, impunându-se ca aceasta să fie transformată într-un domeniu al politicilor separate, ce va avea capacitatea de a furniza, la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, un nivel asemănător al securității.

Se remarcă, de asemenea, faptul că, pentru întâia oară din momentul în care a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, pe agenda Consiliului European din data de 20 decembrie a anului 2013 s-a aflat P.S.A.C. În cadrul acestei reuniuni, special dedicată domeniului apărării, liderii statelor din Uniunea Europeană au elaborat diverse acțiuni considerate a fi prioritare în vederea realizării unei cooperări cu mult mai eficientă în domeniul apărării, remarcându-se:

Dezvoltarea diverselor capacități de apărare ce sunt necesare în vederea descurajării potențialelor amenințări externe, ca și acordării unor răspunsuri adecvate acestora

O consolidare a industriei europene de apărare

Definirea diverselor provocări și oportunități remarcate la nivelul domeniului securității europene, dar și globale.

La nivel spațiului european se sesizează mai multe disfuncționalități, dintre care amintim:

Imposibilitatea identificării unui set al valorilor de bază, comun tuturor statelor membre

Dependența existentă dintre apărarea valorilor și diversele sisteme politice, cu efecte ce se reflectă asupra puterii coercitive a statelor

O recunoaștere a politicii de securitate, în strânsă legătură cu managementul insecurității

3.2 Necesitatea conlucrării în domeniul apărării comune

Ca urmare a deteriorării constante a stării geopolitice, ca și stării de securitate, mai ales începând cu finele anului 2014, s-a luat decizia definirii și ulterior implementării unor direcții de acțiune special dedicate acestui aspect, Federica Mogherini, primind mandat din partea Consiliului European, în ședința din perioada 25/26 iunie 2015, de a elabora o strategie nouă de securitate.

Cel puțin la nivel declarativ, se remarcă faptul că Uniunea Europeană se arată hotărâtă să-și asume responsabilitatea în acest domeniu, acționând în consecință, în ciuda faptului că planurile marii majorități a statelor acesteia au fost date peste cap de celebrul Brexit, referendumului ieșirii din spațiul european al Marii Britanii.

În aceste condiții, liderii statelor membre s-au întrunit la Bruxelles, în cadrul Consiliului European, într-o reuniune ce viza:

Identificarea diverselor consecințe politice determinate de Brexit

Viitorul Uniunii Europene, în condițiile ieșirii Marii Britanii din spațiul european

O îmbunătățire considerabilă a securității în cadrul întregului teritoriu al Uniunii Europene, avându-se în vedere și o colaborare cu mult mai strânsă cu celebra Alianță Nord-Atlantică

Adoptarea unei Strategii globale dedicată politicii externe și a politicii de securitate la nivelul U.E. (respectiv E.U.G.S.), aceasta urmând să înlocuiască strategia adoptată în anul 2003, respectiv Strategia Solana. Această nouă strategie vine să ofere o viziune cu totul strategică privind rolul pe care îl poate avea, la nivel global, Uniunea Europeană.

E.U.G.S. reușește să impună accentul asupra securității la nivelul întregului spațiu al Uniunii Europene, în vreme ce P.S.A.C. se constituie într-una dintre prioritățile principale ce au fost asumate.

Se remarcă astfel că, prin prisma „pragmatismului principial”, ideea „puterii necoercitive ce se însoțește cu cea coercitivă” determină, în perspectiva E.U.G.S., a unei noi valori P.S.A.C., respectivul document impunând pentru Uniunea Europeană:

O autonomie de tip strategic

Un grad mai mare al cooperării între diversele state membre ale U.E.

O utilizare cu mult mai eficientă a diverselor instrumente ce se regăsesc în cadrul P.S.A.C.

Continuare, respectiv dezvoltarea cooperării Uniunii Europene cu N.A.T.O. în domeniul dedicat securității

În paralel, se remarcă faptul că în conținutul E.U.G.S. se regăsește necesitatea dezvoltării strategiei sectoriale, deseori denumită Cartea Albă, în conținutul căreia sunt precizate în mod detaliat, atât pentru mediul militar cât și civil, diversele sarcini, ambiții, priorități, cerințe, ca și capabilități ce se sesizează pe plan european.

Preocuparea Uniunii Europene pentru securitatea proprie a fost evidențiată și în cadrul summit-ului N.A.T.O. ce s-a derulat la Varșovia în urmă cu aproximativ un an de zile, Secretarul General NATO, președintele Comisiei Europene, ca și președintele Consiliului European, semnând o declarație comună în conținutul căreia este afirmată consolidarea unei cooperări practice dintre U.E. și NATO, mai ales în actualul context al provocărilor sesizate la adresa securității.

În contextul în care Uniunea Europeană încerca să-și definească noile direcții de acțiune și strategii, urmare a impactului generat de Brexit, se remarcă faptul că începe să prindă contur ipoteza creării unei așa numite U.E. a Apărării în cadrul statelor membre ale spațiului european, ca urmare a propunerii venite din partea miniștrilor Apărării din Franța și Germania, privind o consolidare, respectiv dezvoltare a cooperării dintre statele membre în ceea ce privește domeniul apărării comune, în paralel cu conturarea unei structuri militare comune la nivelul tuturor acestor state.

Revigorarea conceputului proiectului unei armate comune europene a fost determinată de abordarea lui Jean-Claude Juncker, președinte al Comisiei Europene, care încă din cursul anului 2014 a venit cu această idee, în contextul răcirii constante a relației dintre U.E. și NATO, ca și a diverselor abordări privind relațiile statelor membre cu Federația Rusă (mai ales cele ale Franței și Germaniei), în momentul punerii acesteia pe tapet Marea Britanie (actual pe „picior de plecare” din Uniunea Europeană) opunându-se în mod categoric.

La jumătatea lunii septembrie a anului 2016, cu ocazia derulării la Bratislava a Summit-ului celor 27, Franța și Germania au supus atenției restului liderilor din statele membre ale Uniunii Europene un document în conținutul căruia se menționa necesitatea realizării unui proces al reflecției politice privind ulterioara evoluție a Uniunii Europene, în contextul Brexitului, ocazie cu care s-a stabilit continuarea proiectului dedicat U.E., în formula rezultată ulterior ieșirii Marii Britanii din aceasta, ca și implementarea declarației comune U.E. – N.A.T.O.

3.3 Pilonii E.U.G.S.

Ulterior, la jumătatea lunii noiembrie a anului trecut, la Bruxelles s-au derulat lucrările Consiliului Afacerilor externe (cu participarea și a Marii Britanii), ocazie cu care au fost aprobate principalele direcții generale de acțiune dedicate dezvoltării P.S.A.C., ca și planul de acțiune dedicat domeniului apărării și al securității, în vederea implementării Strategii globale dedicată politicii externe și a politicii de securitate la nivelul U.E. (respectiv E.U.G.S.), pe baza a trei principali pioni, respectiv:

Capacitățile de reacție în diversele situații de criză, respectiv de conflict

Dezvoltarea capacității de reziliență a tuturor partenerilor din sfera Uniunii Europene

Protejarea Uniunii Europene, ca și a tuturor cetățenilor din statele membre ale acesteia

Privind sfera diverselor misiuni militare, ca și civile pe care Uniunea Europeana va putea să le planifice și implicit derula, avându-se în vedere colaborarea cu Alianța Nord-Atlantică, liderii statelor membre ale U.E. au căzut de comun acord (demn de semnalat este că pentru prima oară acordul a fost unanim) cu privire la necesitatea elaborării unui plan care să conțină trimiterea în afara teritoriului Uniunii Europene a forței de reacție rapidă (respectivele „grupuri de luptă”), operațională încă de acum un deceniu, dar niciodată folosită.

De asemenea, s-a remarcat interesul venit din partea unor state precum Franța, Germania, Spania ori Italia privind o accelerare a integrării diverselor structuri de apărare din U.E. (în mod individual de viitoarea plecată, Marea Britanie, dar și de puternica S.U.A.) în vederea definirii capacității adecvate de răspuns în situația unor crize militare de natură extremă, în absența unei coordonări venite din partea Statelor Unite ale Americii.

În cadrul noii structuri ce a fost propusă la nivelul Uniunii Europene se remarcă:

O cooperare structurală la nivel înalt, între toate statele membre ale U.E.

Realizarea unui volum mai mare de investiții în domeniul militar – respectiv acestea să se poziționeze la valoarea de 2 % din produsul intern brut al fiecărui stat ce este membru al spațiului european

Înființarea unui sediu dedicat bunei funcționări a viitoarei structuri militare europene

Prin intermediul acestui plan, statele membre ale Uniunii Europene urmăresc:

O facilitare a diverselor operațiuni de natură militară ce se derulează între statele din interiorul spațiului european

O maximizare a nivelului de mobilizare, dar și de cooperare la nivel internațional, în domeniul militar, în acest fel avându-se în vedere reducerii considerabile a timpilor de răspuns, respectiv de reacție în situația identificării unor crize

Ca urmare a punerii în aplicare a acestui plan se va reuși și clarificarea, respectiv elucidarea diverselor controverse ori neînțelegeri ce sunt sesizate în situația mobilizării diverselor unități militare de la nivelul statelor ce sunt membre ale Uniunii Europene.

Ideea dedicată formării așa numitei armate europene, care să fie coordonată de la Bruxelles nu este agreată de liderii unor state europene, care sunt de părere că o astfel de perspectivă ar impune necesitatea modificării celebrului Tratat de la Lisabona, idee ce este agreată de liderii statelor ce nu sunt adepții unei cooperări la nivel militar.

Demn de precizat este faptul că în această situație toate statele membre ale Uniunii Europene își vor menține controlul absolut asupra propriilor armate, respectivul plan ce a fost conturat de marea majoritate a oficialilor europeni având capacitatea de a contura și ulterior pune în aplicare voința exprimată privind libertatea de acțiune pe teritoriul spațiului european, în mod independent de puternica S.U.A.

Se impune a se menționa, în cadrul acestei părți finale a prezentei lucrări de diplomă, denumite „Oportunitatea și eficiența realizării unei armate europene”, că unii miniștrii ai apărării din statele membre ale Uniunii Europene au atras atenția asupra mizei extraordinare pe care o reprezintă autonomia strategică a spațiului european, impunându-se ca acesta să aibă capacitate a de a lua decizii individuale privind diversele probleme de securitate, în orice locație ar fi acestea sesizate (respectiv în interiorul Alianței Nord-Atlantice, în interiorul unei coaliții ori în cadrul de sine stătător sau în interiorul O.N.U.), liderii statelor europene evidențiind necesitatea acțiunii militare comune, în așa fel încât nu doar să se limiteze orice fel de tentative de impunere a Federației Ruse, ci și să se ofere reacții și răspunsuri adecvate, adaptate fiecăror situații de criză ori conflictuale sesizate.

În opinia marii majorități a strategilor europeni, diversele măsuri ce urmează să fie luate/implementate în vederea consolidării sistemului european de apărare, nu intră în contradicție cu diversele activități pe care le derulează Alianța Nord-Atlantică, nu au capacitatea de a influența o eventuală subminare a acesteia, și nici nu au capacitatea de a determina eventuale efecte negative asupra relației pe care Uniunea Europeană o are cu N.AT.O.

În aceste condiții, liderii statelor membre ale Uniunii Europene au luat decizia creșterii bugetului dedicat domeniului apărării, în contextul în care, în acest moment, diversele cheltuieli dedicate apărării, ce sunt alocate la nivelul tuturor statelor membre, au atins nivelul cel mai redus din istoria recentă a lumii.

Respectiv, numai șase state ale Uniunii Europene au înțeles să se conformeze cerințelor Alianței Nord-Atlantice privind alocarea cheltuielilor pentru domeniul apărării (respectiv un procent de 2 % din totalul produsului intern brut al statului respectiv), în vreme ce în alte zece state s-au făcut numeroase planuri privind atingerea acestui obiectiv impus de partenerul strategic.

În acest context, se poate remarca cu destul de multă ușurință că din total statelor membre ale Uniunii Europene, aproape jumătate nu consideră că se impune alocarea unor fonduri suficiente pentru domeniul apărării, respectiv antrenamentelor forțelor militare, ca și echipamentelor de ultimă generație.

Acestei constatări i se adaugă și declarațiilor recent-alesului președinte al Statelor Unite ale Americii, controversatul Donald Trump, care atrăgea atenția asupra fondurilor insuficiente pe care unele state din Europa înțeleg să se aloce/cheltuie pentru apărările proprii, acestea bazându-se numai pe protecția ce le este oferită, în caz de nevoie, de către forțele armate ale S.U.A.

În eventualitatea în care noua Administrație SUA va înțelege ca, din diverse motive, să nu-și mai respecte anterioarele angajamente de securitate (situație în care s-ar crea o stare de incertitudine inclusiv asupra principiului dedicat apărării colective, ce stă la baza Alianței Nord Atlantice) s-ar putea produce o stopare a finanțării forțelor NATO, sistare deosebit de periculoasă mai ales în contextul actualei relații tensionate pe care Federația Rusă o are cu Uniunea Europeană.

În vederea realizării unei stimulări a cooperării pe plan militar a diverselor state membre ale Uniunii Europene, se remarcă proiectul Comisiei Europene dedicat consolidării apărării statelor din spațiul european, în conținutul acestuia evidențiindu-se aspectul deosebit de important în contextul actual, respectiv acela că Uniunea Europeană pare decisă să contribuie esențial la realizarea și menținerea propriei securități.

Se remarcă faptul că este prima oară în care liderii statelor membre au reușit să ajungă la un acord privind necesitatea consolidării apărării spațiului european.

3.4 Fondul European pentru Apărare

În cadrul reuniunii ce s-a desfășurat la finele lunii noiembrie a anului trecut Comisia Europeană a reușit să lanseze Fondul European pentru Apărare, în paralel cu anularea diverselor reglementări ce priveau stoparea investițiilor dedicate apărării din cadrul bugetului comun al Uniunii Europene (respectiv ridicarea interdicției ce fusese aplicată industriei de apărare privind accesarea de fonduri europene), ca și adoptarea altor acțiuni dedicate sprijinirii realizării unor cheltuieli cu mult mai eficiente la nivelul statelor membre, vizând capabilitățile comune de apărare.

Fondul European pentru Apărare face parte din cadrul Planului de apãrare ce fusese avansat în septembrie de Germania și Franța, în conținutul acestuia regăsindu-se două componente esențiale, cu structuri bugetare diferite și forme complementare, respectiv:

Componenta dedicată finanțării diverselor programe de cercetare, inclusiv dezvoltarea diverselor tehnologii militare – pentru această componentă Comisia Europeană a venit cu propunerea alocării sumei de 25 milioane de euro din cadrul bugetului aferent Uniunii Europene pe acest an (specialiștii estimând că în cursul anului 2020 această sumă ar putea ajunge la totalul a 90 milioane euro, iar începând din anul 2021 urmând a se acorda anual câte 500 milioane euro)

Componenta dedicată unui fond privind achiziții de tehnică militară comune (respectiv elicoptere ori drone), la aceasta urmând să contribuie și statele membre. Această componentă privind Fondul de investiții a demarat oarecum timid în cursul acestui an, specialiștii estimând că, pe viitor, ea ar putea să fie susținută și de European Investment Bank, instituția financiară având capacitatea finanțării diverselor proiecte militare.

Se remarcă faptul că în ultimul deceniu, nivelul cheltuielilor dedicate apărării, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, s-au redus dramatic, acestea ajungând la o valoare egală cu 1/3 din volumul total al investițiilor din domeniul apărării realizate în cursul anului 2006, spațiul european bazându-se în situații critice pe intervenția trupelor N.A.T.O. ori ale Statelor Unite ale Americii.

În ciuda faptului că, însumate, cheltuielile dedicate domeniului militar al tuturor statelor membre ale Uniunii Europene se poziționează pe locul al doilea după bugetul militar alocat de S.U.A., la nivel individual, statele se caracterizează prin forțe armate ce nu-și pot dovedi eficiența datorită unei lipse de interoperabilitate, ca și a decalajelor enorme de tehnologie.

În acest sens, Comisia Europeană a atras atenția asupra faptului că în absența unei cooperări militare între diversele state membre ale Uniunii Europene privind domeniul apărării și al securității, se remarcă costuri anuale ce se poziționează în intervalul 25/100 miliarde euro.

Astfel, la începutul lunii decembrie a anului trecut, Uniunea Europeană a reușit să adopte setul acțiunilor concrete dedicate aplicării declarației anterioare adoptată la Varșovia, în comun cu Alianța Nord-Atlantică, în conținutul acestuia regăsindu-se o serie întreagă de propuneri în diverse domenii, ce vizează:

Combaterea diverselor amenințări de tip hibrid

Comunicările strategice

Securitatea cibernetică

Dezvoltarea capabilităților din domeniul apărării

Cooperarea operațională în domeniul maritim

Industria apărării și a cercetării

Diversele exerciții dedicate consolidării capacităților de apărare ale statelor membre, etc.

Câteva zile mai târziu, respectiv la data de 15 decembrie a anului trecut, în cadrul Consiliului European, s-a reușit discutarea și ulterior adoptarea de către liderii statelor membre ale Uniunii Europene a așa numitului Pachet de securitate și apărare comună, ce include trei elemente considerate a fi primordiale, respectiv:

Planul punerii în aplicare a Strategiei Uniunii Europene, ce definește nivelul ambiției la nivelul statelor membre

Planul punerii în aplicare a setului propunerilor comune vizând o consolidare a cooperării Uniunii Europene cu Alianța Nord-Atlantică

Planul punerii în aplicare a acțiunilor europene comune dedicate domeniului apărării, conform propunerilor venite din partea Comisiei Europene

În întreg acest context, țara noastră are în vedere o dezvoltare constantă a profilului pe care îl are definit în cadrul domeniului militar al Uniunii Europene, având în vedere și perspectiva dedicată asumării în cea de-a doua jumătate a lui 2019 a Președinției semestriale a Consiliului U.E., cu o participare cu mult mai activă în cadrul procesului dedicat luării diverselor decizii din cadrul P.S.A.C., ca și în procesul dedicat dezvoltării diverselor capabilități dedicate formatelor de cooperare furnizate de către Agenția Europeană de Apărare, în paralel cu o contribuție esențială în diversele operațiuni și misiuni ce se derulează sub sfera influenței Uniunii Europene, în categoria principalelor direcții de acțiunii fiind incluse:

Consolidarea permanentă a poziției deținute la nivelul U.E., ca și a mecanismelor de tip decizional, ce au impact în cadrul P.S.A.C., prin intermediul promovării, ca și al susținerii diverselor puncte de vedere privind dinamica securității la nivel regional, ca și dinamica securității globale

Asigurarea, în cadrul diverselor operațiuni și misiuni ce sunt derulate la nivelul Uniunii Europene, a unei contribuții adecvate, atât în ceea ce privesc forțele armate, cât și al diverselor capabilități militare, dar și civile, avându-se în vedere angajamentele pe care România le-a asumat la nivel regional, ca și diversele sale interese strategice

Identificarea, ca și promovarea diverselor priorități naționale în cadrul P.S.A.C., mai ales în contextul anterior menționat privind poziția pe care urmează să o dețină țara noastră peste doi ani

O optimizare constantă a participării la diversele inițiative ce sunt derulate în mod constantă de către Agenția Europeană de Apărare în cadrul domeniului dedicat capabilităților, incluzând și consolidarea participării țării noastre în cadrul Inițiativei vizând dezvoltarea, ca și utilizarea în comun a diverselor capabilități europene de apărare

O continuare, ca și o adaptare permanentă a participării țării noastre la un răspuns rapid al Uniunii Europene în situații conflictuale ori de criză, incluzând o optimizare a diverselor condiții privind întrebuințarea EUBGS – Grupurile Tactice de Luptă.

În domeniul dedicat unei cooperări la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, țara noastră are în vedere o consolidare constantă a credibilității pe care o deține Armata României, aceasta fiind un partener recunoscut în cadrul procesului de continuitate și implicit predictibilitate dedicat diverselor angajamente asumate.

În plus, ca urmare a dezvoltării unei cooperări bilaterale, realizate nu doar cu diverșii parteneri strategici, cât și cu restul aliaților din cadrul Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice, ca și cu restul statelor din proximitate, respectiv cu statele din zonele ce reprezintă un interes strategic pentru noi, se are în vedere o susținere a diverselor interese naționale de securitate pe care România le are.

CONCLUZII

Mediul actual de securitate se poziționează într-o dinamică fără precedent, domeniul securității, ca și cel al apărării fiind definite de o stare accentuată de instabilitate, căreia i se adaugă un nivel ridicat de impredictibilitate, ca și accentuarea deosebită a caracterului inter-dependenței. În acest context, specialiștii sunt de părere că ulterioarele evoluții ce se vor remarca în cadrul mediului de securitate regional, ca și global, se vor afla sub sfera de influență a diverșilor factori, precum reconfigurarea alianțelor geo-strategice regionale și globale, reimpunerea forței militare (un remarcabil factor de putere), resurgența extremismului, dezvoltarea domeniului tehnologiei informației, ca și radicalizarea ideologică, cu influențe manifestate la nivelul fenomenului terorist, ce se manifestă pregnant în actuala societate, pe fondul fenomenului migrației ilegale.

România, ca membru al Uniunii Europene, dar și partener NATO, beneficiază de numeroase garanții de securitate, domeniul apărării naționale având în centrul atenție numeroase obiective stabilite în contextul dezvoltării și adaptării permanente a politicii de apărare, avându-se în vedere interesele naționale în domeniul securității, ca și prioritățile diverse, în funcție de context. În categoria intereselor naționale ale României privind securitatea, este inclusă apărarea integrității teritoriale a țării, apărarea inalienabilității acesteia, apărarea democrației constituționale, consolidarea democrației constituționale, apărarea statului de drept, etc.

În categoria obiectivelor avute în vedere de țara noastră se remarcă asigurarea suveranității și independenței țării noastre, consolidarea capacității naționale vizând apărarea integrității teritoriale, apărarea securității naționale, asigurarea unei ordini de drept, consolidarea securității naționale, consolidarea protecției diverselor infrastructuri de tip critic, funcționabilitatea justiției, asigurarea unei eficiențe deosebite asupra tuturor sistemelor de prevenire, respectiv de gestionarea unor situații de criză, fie acestea militare, civile, interne ori externe, dezvoltarea deosebită a diverselor capabilități dedicate combaterii amenințărilor de tip asimetric, etc.

Se impune a se remarca faptul că domeniul apărării din România a fost puternic influențat, în ultimele două decenii, de mediul extern în continuă schimbare, acesta impunând o orientare a armatei române înspre parteneriatul cu NATO, aderarea euro-atlantică, ca și integrarea europeană, respectiv integrarea euro-atlantică.

Toate aceste etape de evoluție ale armatei române au marcat diverse direcții strategice de importanță majoră, ce au influențat decisiv domeniul securității și al apărării naționale, remarcându-se nu doar inițierea și dezvoltarea diverselor parteneriate strategice, și aderarea la NATO, respectiv aderarea la Uniunea Europeană.

În cadrul procesului vizând profesionalizarea Armatei României s-a impus ca o necesitatea stringentă și numeroase demersuri de tip politico-militar, ce au fost întreprinse în vederea realizării unei reforme corecte și justificate în cadrul armatei, ca și pentru îndeplinirea tuturor cerințelor incluse în convențiile și tratatele internaționale în care țara noastră era inclusă.

De asemenea, s-a avut în vedere și îndeplinirea tuturor criteriilor ce au fost impuse în vederea admiterii României în cadrul Alianței Nord-Atlantice, respectiv în Uniunea Europeană, în paralel cu asigurarea dotării forțelor armate române cu tehnică de luptă și echipamente militare de ultimă generație, în vederea asigurării eficacității, ca și a eficienței în cadrul diverselor acțiuni militare ce au fost derulate în ultimele două decenii.

Pe lângă o democratizare graduală a întregii societăți românești, s-a remarcat și faptul că nu doar sarcinile, ci și obiectivele ce au fost incluse în cadrul procesului de reformarea armatei române, cărora li s-au adăugat și proiectarea, respectiv transpunerea ulterioară a diverselor activități specifice militare, au impus și necesitatea existenței personalului militar calificat, indiferent de nivelul ierarhic vizat.

Urmare a aderării țării noastre la Uniunea Europeană, ulterior procesului dedicat integrării în cadrul Alianței Nord-Atlantice, Armata Română s-a înscris într-un amplu trend al transformării, ce a avut în vedere o continuă dezvoltare, respectiv integrare a unor noi concepte, doctrine, strategii, ca și capabilități, principalul scop urmărit fiind îmbunătățirea considerabilă nu doar a eficienței forțelor armate române, ci și a gradului inoperabilității acestora, în paralel cu o creștere a nivelului de adaptare la fluctuantul context al securității regionale, respectiv continentale, care determină în permanență reevaluarea factorului militar, prin prisma surse principale de încredere.

Întregul proces al transformării a forțelor armate române a presupus o serie întreagă de schimbări ce s-au reflectat mai ales la nivel doctrinar, în domeniul dedicat organizării forțelor armate, ca și al structurilor acestora, modificări ce au survenit la nivelul capabilităților forțelor armate, în domeniul privind educația și instruirea, ca și în domeniul managementului resurselor umane, acestea devenind domeniile prioritare ale implementării transformării armatei române.

De asemenea, s-a mai remarcat și transformarea domeniului dedicat pregătirii pentru luptă, aceasta urmărind în principal atingerea unui nivel al performanței care să faciliteze un mod de acțiune reunit la nivelul diverselor structuri ale forțelor armate, performanță la care au contribuit în mod esențial diversele sisteme moderne de modelare/simulare.

În același timp s-a impus și transformări diverse la nivelul domeniului de înzestrare al forțelor armate române, sens în care s-a realizat o diminuare considerabilă a perioadei dedicate ciclului necesitate/comandă/achiziții/înzestrări, în paralel cu adaptarea diverselor procese bugetare și de programare, ca și cu o reevaluare a eficienței diverselor programe dedicate înzestrării. În cadrul acestei transformări s-a realizat o dezvoltare a importanței acordate domeniului cercetării, ca și o eficientizare a modului de utilizare a diverselor tehnologii remarcate în domeniul informației, ca și în cel al telecomunicațiilor.

Nu în ultimul rând, în cadrul domeniului apărării române s-a remarcat și transformarea procesului de planificarea forței, fiind fixate obiective majore, precum coordonarea procesului dedicat planificării, în așa fel încât să se reușească acordarea sprijinului necesar diverselor interese ale forțelor armate ale Uniunii Europene, distribuirea cât mai echitabilă, la nivel de parteneriat, a diverselor responsabilități, ca și beneficii, monitorizarea, ca și evaluarea diverselor acțiuni ale statelor partenere în raport cu reacțiile acestora la diversele cerințe ale Uniunii Europene, astfel încât să se reușească identificarea potențialelor domenii ce se dovedesc a fi deficitare în cadrul procesului dedicat planificării forței.

În ultima perioada, pe fondul tot mai numeroaselor și mai provocări în domeniul apărării și al securității la nivelul Uniunii Europene, cărora li se adaugă și decizia ieșirii Marii Britanii din sfera de influență a acesteia, s-a avut în vedere o identificare a diverselor consecințe politice determinate de Brexit, în paralel cu asigurarea unui viitor sigur al statelor membre, în condițiile ieșirii Marii Britanii din spațiul european. În acest sens s-a decis adoptarea unei Strategii globale dedicată politicii externe și a politicii de securitate la nivelul U.E. care înlocuiește Strategia Solana, ea furnizând o nouă viziune strategică asupra rolului pe care îl poate deține U.E. în contextul global al securității și apărării.

În contextul în care Uniunea Europeană își construiește noile direcții de acțiune și de strategie, ca urmare a impactului determinat de Brexit, prinde tot mai mult contur ideea creării Uniunii Europene a Apărării în statele membre ale spațiului european, principalul obiectiv urmărit fiind dezvoltarea cooperării apărării comune între toate statele membre, ca și o conturare a unei noi structuri militare comune, din care să facă parte toate aceste state membre.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Daniela Cosma, Vasile Căruțașu, Study on Military Career Attractiveness to High School Graduates, Land Forces Academy Scientific Buletin, Sibiu

Laurențiu Mihai Grigore, Profesionalizarea armatei – cerință a eficienței acțiunii militare, București, 2001, Editura A.I.S.M

Mircea Mureșan,Armata României după reuniunea la nivel înalt de la Praga, în cadrul volumului intitulat Integrarea euro-atlantică, priorități post-Praga, București, 2002, Editura A.I.S.M.

Constantin Moștoflei, România- N.A.T.O., 1990-2002, București, 2002, Editura Militară

Liviu Muresan, Adrian Pop, Florin Bonciu, The European Security And Defence Policy – A factor of influence on the actions of Romania in the fi eld of security and defence, The European Institute of Romania, București, 2009, pp.10-15

Liviu Muresan, The New International Security Landscape, in „Defense and Security Sector Governance and Reform in South East Europe: Insights and Perspectives”, edited by J. Trapans and P. Fluri, DCAF-Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forced, Geneva/Belgrade, 2011

Benoni Sfârlog, Daniela Cosma, Dimensiuni calitative ale carierei ofițerilor din armata României

Autori străini:

K. Davis Cross, Security Integration in Europe, 2011

Margriet Drent and Dick Zandee, After the EUGS: mainstreaming a new CSDP, 2016

K. Engberg, The EU and Military Operations, 2014

Peter van Ham, Europe’s New Defense Ambitions: Implications for NATO, the US, and Russia, George C. Marshall European Centre for Security Studies, Marshall Center Papers, 2008

Luigi Lonardo, EU-NATO Relations in the Era of Trump and of the European Defence Union

Andrew Rettman, France and Germany propose EU 'defence union', 2016

Adam D. Rotfeld, Europe: The Institutionalized Security Process, în S.I.P.R.I. Yearbook 2010, Stockholm International Peace Research Institute, 2010

A.Shepherd, The European Security Continuum: Inside-Out or Outside-In?, 2014

R. Youngs, Climate Change and European Security, 2009

Alte documente consultate:

Strategia națională de apărarea țării

Legea privind planificarea apărării nr. 203/2015

France, Germany push defense plan despite British resistance

Post-Brexit vote, France and Germany plan ‘more active’ EU defence

A European strategic concept-defence aspects, 2012

„EU Global Strategy for Foreign and Security Policy“, Bruxelles, 30/06/2016

Warsaw Summit Communiqué, Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Warsaw

The Warsaw declaration on Transatlantic Security, Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Warsaw 8-9 July 2016

The Future of Europe – debate, Title V: External Action of the Union, European Commission, Secretariat General, Document TF-AU/3, 2011

Presidency Progress Report to the Helsinki European Council on Strenghtening the Common European Policy on Security and Defence, European Union Foreign, Security and Defence Policy. Basic Documents

Site-uri consultate:

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/MApN_Plan_strategic.pdf

http://www.monitoruljuridic.ro/act/strategia-militar-a-rom-niei-din-28-septembrie-2016-for-e-armate-moderne-pentru-o-rom-nie-puternic-n-europa-i-n-lume-emitent-182367.html

http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/MApN_Plan_strategic.pdf

http://www.monitoruljuridic.ro/act/strategia-militar-a-rom-niei-din-28-septembrie-2016-for-e-armate-moderne-pentru-o-rom-nie-puternic-n-europa-i-n-lume-emitent-182367.html

https://www.clingendael.nl/publication/after-eugs-mainstreaming-new-csdp

http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.1.2.html

http://eeas.europa.eu/archives/docs/top_stories/pdf/eugs_review_web.pdf,

http://eeas.europa.eu/archives/docs/top_stories/pdf/eugs_review_web.pdf,

http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.1.2.html

http://www.iss.europa.eu/topics/eu-foreign-policy/eugs-expert-opinions/

http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133169.htm

http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133168.htm

Valentin Naumescu / Trump-Merkel: O întâlnire transatlantică ratată şi o ridicolă „factură” a unei „datorii” care schimbă paradigma de securitate a Europei

https://www.theguardian.com/world/2016/sep/10/france-and-germany-plan-more-active-european-union-defence

http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133168.htm

EU-NATO Relations in the Era of Trump and of the European Defence Union

http://www.dw.com/en/france-germany-push-defense-plan-despite-british-resistance/a-35908435

https://www.theguardian.com/world/2016/sep/10/france-and-germany-plan-more-active-european-union-defence

http://www.iss.europa.eu/topics/eu-foreign-policy/eugs-expert-opinions/,

https://euobserver.com/foreign/135022

EU-NATO Relations in the Era of Trump and of the European Defence Union

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-4088_en.htm

https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/com_2016_950_f1_communication_from_commission_to_inst_en_v5_p1_869631.pdf

http://www.dw.com/en/france-germany-push-defense-plan-despite-british-resistance/a-35908435

http://www.eib.org/

https://www.eda.europa.eu/what-we-do/eda-priorities/eu-funding-opportunities

http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/12/06-eu-nato-joint-declaration/

https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage_en/16693/EU%20Security%20and%20Defence%20package

http://www.iss.europa.eu/topics/eu-foreign-policy/eugs-expert-opinions/