Operationalizarea Capabilitatilor Militare

=== 1 ===

OPERAȚIONALIZAREA CAPABILITĂȚILOR MILITARE

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. Delimitări conceptuale în domeniul capabilității și operaționalizării Armatei Române

Capitolul 2. Identificarea capabilităților naționale de apărare și provocările mediului actual. Impactul provocărilor din mediul operațional asupra capabilităților naționale

Capitolul 3. Operaționalizarea capabilităților naționale, operaționalizarea unei structuri militare

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că în societatea actuală, la nivelul întregului mapamond, mediul de securitate se poziționează într-o permanentă fluctuație, aspect ce este evidențiat cu precădere atât în accentuarea diverselor interdependențe existente la nivelul relațiilor internaționale, cât și în dificultatea privind delimitarea clară a amenințărilor și riscurile clasice în raport cu riscurile și amenințările asimetrice ori cu cele de tip hibrid.

Atât la nivel global, cât și la nivel regional, mediul de securitate se dovedește a fi definit de un grad deosebit de complexitate, ce este determinat nu doar de un nivel redus al predictibilității privind evoluțiile ulterioare ale diverselor crize regionale, ci și de abordările unor actori statali ori non-statali, ce înțeleg să încalce deseori principiile specifice dreptului internațional. Și toate acestea în condițiile în care absolut toți actori implicați cunosc faptul că în situația existenței unui mediu de securitate complex se constată și o dezvoltare deosebită a riscurilor și amenințărilor.

În conformitate cu evaluările ce se regăsesc în cadrul Strategiei naționale de apărarea țării, actualul mediu de securitate global se găsește într-o dinamică fără precedent, domeniul securității, ca și cel al apărării fiind definite de o stare accentuată de instabilitate, căreia i se adaugă un nivel ridicat de impredictibilitate, ca și accentuarea deosebită a caracterului inter-dependenței.

Specialiștii apreciază că viitoarele evoluții sesizate la nivelul mediului de securitate global, dar și regional, vor fi influențate de un complex de factori cu impact majori, dintre care menționăm doar:

O potențială reconfigurare a alianțelor geo-strategice, realizate atât la nivel regional, cât și la nivel global

O reimpunere a forței militare, aceasta fiind percepută la nivelul politicii internaționale drept un factor de putere apreciabil

O resurgență la nivelul naționalismului, dar mai ales în ceea ce implică extremismul

Dezvoltarea exponențială a domeniului dedicat tehnologiei informației

O radicalizare ideologică, ce poate avea influențe deosebite asupra fenomenului teroriste, mai ales în contextul migrației ilegale ce în ultimele luni a cunoscut dimensiuni fără precedent

Defragmentarea etnică și/sau religioasă

Adaptarea continuă a infrastructurii critice la provocările tot mai numeroase ale societății contemporane, cele mai pregnante fiind crizele (de diverse tipuri), ca și atacurile teroriste, prin diversele lor forme de manifestare

Un rol deosebit în domeniul dedicat prevenirii, ca și anticipării diverselor probleme de securitate ce ar putea fi sesizate la nivel regional, respectiv la nivel global, le revine diverselor organizații internaționale cu competențe în domeniu, acestea urmărind în permanență nu doar fluctuațiile sesizate la nivelul mediului global de securitate, ci și tendințele, respectiv abordările agreate în domeniul dedicat rezolvării diverselor crize regionale.

Diversele acțiuni ce privesc încălcarea (voită ori fortuită) regimului internațional dedicat înțelegerilor și tratatelor adoptate în controversatul domeniu al apărării, acțiuni ce au în vedere dislocarea unor capabilități de tip militar ori staționarea acestora, ca și măsurile dedicate creșterii nivelului de securitate și de încredere la nivel regional, respectiv internațional, au capacitatea de a determina la nivelul tuturor relațiilor internațional, o multitudine de probleme care, la rândul lor, pot să genereze reconfigurări majore.

Din acest considerent, atât securitatea, cât și apărarea, exced cu mult din sfera responsabilității naționale statale, impunându-se în permanență elaborarea și adoptarea unor măsuri dedicate asigurării coerenței, predictibilității și consistenței în domeniul dedicat utilizării diverselor instrumente de putere, în acest fel reușindu-se managerierea optimă a diverselor potențiale situații de criză.

La nivel național, ca urmare a incertitudinii constante ce se constată în evoluțiile mediului de securitate regional, ca și internațional, căreia i se adaugă numeroșii factori de influență externi, dar și interni, s-a impus necesitatea adoptării unor modalități de acțiune noi, ce au la bază viziuni privind termene medii și lungi.

În cadrul dinamicii deosebite ce caracterizează actualele evoluții ale mediului de securitate, s-a reușit delimitarea mai multor provocări, dintre care amintim:

Identificarea diverselor constante ce pot manifesta diverse influențe asupra securității naționale

Anticiparea tuturor potențialelor evoluții interne, regionale ori globale care au capacitatea de a produce diverse perturbări la nivelul securității naționale

Țara noastră, prin prisma apartenenței la Alianța Nord-Atlantică, se bucură în acest moment de garanții de securitate deosebit de puternice, diversele capabilități și politici ale N.A.T.O. având la bază:

Principiile dedicate solidarității aliate, ca și indivizibilității acesteia

Diversele angajamente ferme ale Alianței în ceea ce privește regiunea continentului european

Menținerea relației trans-atlantice la un nivel ridicat

Consolidarea continuă a diverselor parteneriate existente în cadrul Alianței Nord-Atlantice

În acest moment, Alianța Nord-Atlantică se confruntă cu o multitudine de provocări, ce sunt determinate în principal atât de apariția noilor crize de instabilitate în zona est-europeană, ca și în Orientul Mijlociu, dar și de abordările pe care înțelege să le adopte președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, acesta remarcându-se deseori prin luările de poziție contradictorii în raport cu fostele abordări ale lui Obama.

În ceea ce privește soliditatea, ca și stabilitatea relației trans-atlantice, aceasta este direct influențată atât de modul în care se va menține la nivelul continentului european angajamentul luat de Statele Unite ale Americii, cât și de modalitatea în care partenerii și aliații din Europa vor înțelege să aloce resursele necesare dezvoltării corespunzătoare a capacităților de apărare proprii.

Nu în ultimul rând, se impune a se menționa și rolul important pe care îl joacă tot mai puternica Federație Rusă atât în cadrul spațiului european, cât și la nivelul spațiului euro-atlantic, aceasta remarcându-se în ultima perioadă prin:

Diverse acțiuni controversate în zona Mării Negre

Conservarea unor așa-zise „conflicte înghețate”

Încălcarea unor norme din dreptul internațional

Momentul anexării Crimeii

În tot acest context dedicat securității naționale extinse, se impune ca domeniul dedicat apărării naționale să fie perceput prin perspectiva multidimensionalității, acesta aflându-se în permanență în relații directe de inter-dependență cu numeroase alte domenii din sfera securității, cum ar fi:

Domeniul informațiilor, respectiv al contrainformațiilor

Domeniul ordinii publice

Domeniul diplomatic

Domeniul dedicat managementului diverselor situații de criză, etc

În domeniul dedicat apărării naționale, la baza diverselor obiective ce sunt avute în vedere în cadrul politicii de apărare se poziționează atât interesele naționale în domeniul securității, cât și obiectivele naționale aflate pe lista priorităților domeniului apărării.

În ceea ce privesc interesele naționale în domeniul securității, se remarcă, în conformitate cu precizările regăsite în cadrul Strategiei naționale de apărarea țării, următoarele:

Apărarea integrității teritoriale a României, ca și apărarea inalienabilității acesteia

Apărarea democrației constituționale, consolidarea acesteia, ca și apărarea statului de drept

Garantarea caracterului național, garantarea suveranității, garantarea independenței statului, garantarea unității statale, ca și garantarea indivizibilității statale

Protejarea tuturor drepturilor și libertăților cetățenilor, ca și garantarea siguranței acestora

Garantarea dreptului privind păstrarea identității etnice, religioase, lingvistice și culturale pentru toate persoanele ce fac parte din comunitatea minorităților naționale, respectiv dezvoltarea și exprimarea tuturor acestor identități

Valorificarea eficientă a diverselor resurse naționale

Valorificarea poziției geostrategice pe care o ocupă țara noastră

Asigurarea unei ireversibilități privind apartenența țării noastre la sistemul transatlantic al apărării colective

O participare cât mai activă la diversele procese de integrare ce sunt sesizate în interiorul Uniunii Europene

În categoria obiectivele naționale aflate pe lista priorităților domeniului apărării, aceeași Strategie, anterior menționată, include:

Asigurarea suveranității și independenței țării noastre

O consolidare deosebită a capacității naționale privind apărarea integrității teritoriale, ca și securitatea

Asigurarea unei ordini de drept

Consolidarea securității naționale, ca și a protecției diverselor infrastructuri de tip critic

O cât mai bună funcționare a justiției

Asigurarea unei eficiențe deosebite asupra tuturor sistemelor de prevenire, respectiv de gestionarea unor situații de criză, fie acestea militare, civile, interne ori externe

O dezvoltare deosebită a diverselor capabilități dedicate combaterii amenințărilor de tip asimetric

Promovarea identității naționale

Respectarea tuturor principiilor Uniunii Europene, ca și a valorilor fundamentale ale acesteia

Consolidarea diverselor parteneriate strategice

Asigurarea unei securități în zona Mării Negre

Intensificarea deosebită a cooperării regionale în ceea ce privește domeniul apărării

Promovarea diverselor interese politice, de securitate și economice în cadrul regiunilor ce au o relevanță strategică pentru România, etc.

Așa după cum s-a menționat și în Carta Albă a Apărării,, urmare a dinamicii accentuate sesizate la nivelul întregului mediu de securitate actual, se remarcă o serie întreagă de dificultăți în cadrul procesului dedicat delimitării clare și exacte a amenințărilor și riscurilor clasice de amenințările și riscurile hibride ori asimetrice.

În plus, actuala paradigmă a apărării și securității poate fi caracterizată nu doar prin prisma instabilității și al impredictibilității sesizate în cadrul sistemului relațiilor internaționale, ci și printr-o accentuare deosebită a caracterului interdependenței.

La nivelul mediului global de securitate, se estimează evoluții dominate de o serie întreagă de tendințe de o complexitate deosebită, mai precis:

O reconfigurare a diverselor relații geostrategice atât la nivel regional, cât și la nivel global

Reafirmarea forței militare, percepută ca fiind un factor primordial al puterii în cadrul politicii internaționale

Fenomenul dezvoltării tehnologiei informației, cu mențiunea că acesta este folosit drept instrument de influențare a diverselor valori sociale și politice

Fenomenul resurgenței naționalismului, ca și al extremismului

Fenomenul fragmentării etnico-religioase și al radicalizării ideologice, ce poate determina o serie întreagă de efecte, printre care amplificarea deosebită a fenomenului teroriste, ca și declanșarea unor mișcări de tip separatist

O accentuare deosebită a dezechilibrelor economice sesizate la nivel regional

Amplificarea riscului privind nerespectarea diverselor tratate și acorduri internaționale

O adaptare a infrastructurii critice la numeroasele nevoi actuale

Dezvoltarea exponențială a fluxurilor imigranților ce se îndreaptă spre statele dezvoltate ale Uniunii Europene

Se remarcă faptul că atât pe plan regional, cât și pe plan global, nivelul securității și al încrederii pot fi serios afectate (cu toate consecințele ulterioare ce se pot sesiza la nivelul diverselor relații internaționale) de:

Potențialele acțiuni de încălcarea regimului internațional privind tratatele, ca și înțelegerile din domeniul înarmării

O reconfigurare a diverselor dispozitive militare, ca urmare a dislocării temporare ori permanente a forțelor și capabilităților militare

Executarea în regim nenotificat a diverselor exerciții militare de amploare

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ÎN DOMENIUL CAPABILITĂȚII ȘI OPERAȚIONALIZĂRII ARMATEI ROMÂNE

În ultimii ani, se remarcă utilizarea frecventă a termenului „capabilități”, precum și a termenului „operaționalizare”, în cadrul comunicărilor dintre diverșii oameni politici, ce privesc o serie întreagă de probleme din domeniul apărării, ca și în cadrul sintezelor analiștilor militari ce sunt dedicate angajamentelor militare asumate de țara noastră în relațiile cu diverse instituții și organisme internaționale.

Folosirea termenului „capabilităților militare” a început să se implementeze în limbajul comun al analiștilor și teoreticienilor din domeniul militar (și nu numai) ulterior derulării celebrului Summit de la Praga (respectiv în a doua jumătate a lunii noiembrie a anului 2002), ce se constituie într-un element definitoriu nu doar pentru celebra Alianță Nord-Atlantică, ci și pentru P.S.A.C. (Politica de Securitate și Apărare Comună).

Urmare a deciziilor diverse ce au fost adoptate cu această ocazie s-a reușit generarea unui amplu proces de modernizare care să-i permită N.A.T.O. posibilitatea de a gestiona în mod eficient diversele provocări ce vizează securitatea societății contemporane.

În viziunea Comandamentului Aliat pentru Transformare, capabilitatea este definită drept abilitatea producerii diverselor efecte de care are nevoie utilizatorul unor servicii sau bunuri, în domeniul militar remarcându-se mai multe componente ale acesteia, respectiv:

Procesele militare – incluzând diversele strategii și doctrine

Forme de organizare – incluzând scheme organizaționale

Resursele umane – incluzând întreg personalul din domeniul militar, dar și procesul de educație, respectiv instruire

Tehnologii diverse – incluzând armamente și materiale diverse

Procesele – strategii, doctrine

Prima componentă a capabilității, respectiv procesele, este determinată de totalitatea strategiilor militare, ca și a doctrinelor, urmare a:

Formulării diverselor principii regăsite la baza organizării și derulării unor acțiuni militare

Identificării diverselor modalități dedicate integrării în cadrul unor potențiale alianțe de natură militară, incluzând și derularea acțiunilor militare în ansamblu

Realizării, la nivelul întregii scări ierarhice militare, a unității de execuție și de concepție, prin intermediul îndeplinirii totalității prevederilor regăsite în manualele militare, în regulamente, în ordine ca și în dispozițiile militare

Formele de organizare, componenta secundă a capabilităților, includ:

Schema organizației militare

Organizarea interioară a sistemului militar, ce se caracterizează prin intermediul formelor și dimensiunilor tuturor elementelor componente, ca și prin ansamblul relațiilor existente între acestea

La nivelul sistemului militar din țara noastră, componenta secundă a capabilităților, respectiv cea a formelor de organizare, se constituie în totalitatea sistemului structurilor centrale, structurilor și forțelor M.Ap.N., în vederea îndeplinirii diverselor sale atribuții acesta cooperând cu restul ministerelor și al organelor administrației publice centrale și locale, ca și cu autoritățile administrative autonome, a organizațiilor de tip neguvernamental, cu diversele structuri politico-militare și ale conducerii militare de la nivelul diverselor state, dar și cu diverselor organizații internaționale din care țara noastră este parte.

Această componentă a capabilităților militare aferente Armatei Române capătă o consistență deosebită prin intermediul formelor ce sunt specifice organizării structurale a forțelor terestre, în funcție de nivelul și implicit de destinația de operaționalizare acestea delimitându-se în:

Forțele dislocabile

Forțele de generare și implicit de regenerare

Prin prisma diverselor misiuni militare, structurile de forțe se delimitează în structurile:

Luptătoare – ce sunt dedicate derulării diverselor acțiuni militare, în categoria cărora intră brigăzile mecanizate și brigăzile similare acestora, unitățile de parașutiști, brigăzile vânătorilor de munte, infanteria marină, infanteria de informații, ca și diversele structuri ce sunt constituite în vederea derulări luptelor

De sprijin al luptei, ce sunt dedicate sprijinului strategic al diverselor operațiuni militare, sprijinului operativ, ca și sprijinului tactic acordat operațiunilor militare, acestea incluzând brigăzile de artilerie, brigăzile de geniu, unitățile și subunitățile de rachete și de artilerie anti-aeriană dedicate forțelor terestre și a forțelor de radiolocație, regimentelor și batalioanelor de geniu, respectiv de cercetare, de apărare nucleară, de comunicații și informativă, batalioanelor și subunităților de poliție militară, ca și diverselor alte formațiuni, respectiv subunități de sprijin de luptă

Logistice, ce sunt dedicate asigurării tehnico-materiale, a asigurării transporturilor, a mentenanței, a asigurării asistenței medicale, ca și pentru cazarea și cartiruirea diverselor trupe, acestea incluzând brigăzile și batalioanele logistice, depozitele de armament, depozitele de muniții și de materiale, spitalele militare de campanie, unitățile de mentenanță, ca și diversele formațiuni de tip logistic

Învățământului militar și al instrucției, ce sunt dedicate instrucțiilor individuale de bază, ca și procesului de perfecționarea pregătirii de specialitate a întregului personal militar, fie acesta în activitate ori în rezervă

O importanță deosebită este acordată resurselor umane, percepute drept componentă primordială a capabilităților militare, acestea având un rol deosebit nu doar în cadrul activității de conducere și de execuție, cât și în cadrul procesului de educație și de instruire.

În contextul determinat de anterior-menționata Strategie națională de apărarea țării, ca și a Strategiei dedicate transformării Armatei Române, se remarcă faptul că managementul resurselor umane are în vedere conceperea eficientelor mecanisme dedicate selecționării, formării, perfecționării, ca și promovării personalului militar, astfel încât să se reușească asigurarea, în cadrul întregului domeniu al apărării, al necesarului de resurse umane specializate.

Perceput ca fiind parte integrantă din capabilitățile militare, procesul de conducere este perceput ca fiind mijlocul prin intermediul căruia comandanții reușesc să le impună subordonaților lor nu doar voința, ci și intențiile privind modul de îndeplinire a diverselor misiuni.

În cadrul conducerii se remarcă:

Asumarea tuturor responsabilităților deciziilor

Stabilirea climatului adecvat pentru lucrul în echipă, în așa fel încât să se reușească generarea succesului

Loialitatea în raport cu subordonații

Direcționarea diverselor forțe, ca și a resurselor ce sunt repartizate în vederea atingerii obiectivelor urmărite

Considerate a fi parte integrantă din cadrul componentei dedicate resursei umane, educația, ca și instruirea se realizează nu doar prin intermediul diverselor structuri ce sunt specifice învățământului militar, respectiv a învățământului de instrucție, ci și prin intermediul diverselor unități în cadrul cărora pregătirea se realizează prin intermediul diverselor programe de instruire.

În ceea ce privesc tehnologiile, incluse de asemenea în componența capabilităților militare, acestea reușesc să înglobeze totalitatea tehnicilor, a armamentelor, ca și a echipamentelor ce se află în dotarea diverselor forțe ale Armatei Române, prin intermediul acestora realizându-se contribuția necesară îndeplinirii cu succes a diverselor misiuni.

Demn de menționat este faptul că această componentă se află în relație strânsă cu totalitatea resurselor financiare ce sunt alocate, în contextul în care accederea la tehnologiile de ultimă generație se dovedește a fi un proces deosebit de costisitor.

CAPITOLUL 2. IDENTIFICAREA CAPABILITĂȚILOR NAȚIONALE DE APĂRARE ȘI PROVOCĂRILE MEDIULUI ACTUAL. IMPACTUL PROVOCĂRILOR DIN MEDIUL OPERAȚIONAL ASUPRA CAPABILITĂȚILOR NAȚIONALE

În domeniul dedicat identificării diverselor capabilități naționale de apărare, se impune a se remarca direcțiile strategice ce au însoțit în ultimii ani cele trei mari etape ale evoluției transformării mediului de apărare românesc, acestea având o serie întreagă de influențe de tip ireversibil nu doar la adresa apărării naționale, ci și a securității naționale.

În ultimii ani s-au evidențiat numeroase procese dedicate adaptării funcționale și conceptuale moderne, ce au includ doar o armonizare legislativă și o dinamizare a schimburilor de informații, ci mai ales o reformă derulată la nivelul întregului domeniu al resurselor umane, în paralel cu modernizarea întregii logistici militare și cu acceptarea, respectiv implementarea diverselor standarde ale aliaților, în vederea realizării unei inter-operabilități atât operaționale, cât și doctrinare.

Încă din cursul anului 1991 Armata României a participat cu resurse umane în cadrul diverselor teatre de operațiuni, indiferent că acestea au fost ale Alianței Nord-Atlantice, ale Uniunii Europene ori ale diverselor coaliții, în paralel fiind semnalată prezența în cadrul diverselor exerciții dedicate evaluării, respectiv certificării forțelor armate, ca și a celor dedicate managementului crizelor, toate acestea impunând elemente fundamentale la nivelul capabilităților militare.

De asemenea, țara noastră a participat, de-a lungul ultimilor ani, nu doar cu resurse umane deosebite, ci și cu multiple capabilități militare informaționale în cadrul diverselor operațiuni derulate de aceasta, ca și în sprijinirea susținută a proiectului privind Centrul de Excelență N.A.T.O. H.U.M.I.N.T. din Oradea.

O atenție deosebită se impune a se acorda logisticii Armatei Române, chiar dacă și până în acest moment s-a acordat un sprijin important diverselor forțe armate ce erau dislocate în interiorul teatrelor de operațiuni ale N.A.T.O., ca și în derularea diverselor investiții dedicate modernizării infrastructurii de securitate.

În ceea ce privește sprijinul logistic pe care România l-a acordat, prin intermediul trupelor sale, ce au luat parte la numeroase operații și misiuni derulate în exteriorul teritoriului național, acesta s-a materializat prin intermediul implementării Elementului Național de Sprijin, căruia i s-a adăugat un sprijin deosebit, realizat în baza diverselor acorduri bilaterale pe care țara noastră le-a încheiat, de-a lungul timpului, cu partenerii săi de alianță, coaliție.

Procesul dedicat dezvoltării capabilităților militare ale Armatei române s-a accentuat în ultimii ani, principalul scop urmărit constând în asigurarea îndeplinirii în orice condiții, a diverselor misiuni internaționale, ca și a obligațiilor ce au fost asumate.

Din acest considerent, s-a demarat o adaptare a Armatei României la numeroasele fluctuații ce au fost sesizate în domeniul social, politic, economic, militar, etc., fluctuații majore ce deseori au fost accentuate și de transformările sesizate în cadrul mediului de securitate zonal, regional ori global.

În paralel cu impunerea asigurării transparenței, continuității, a vizibilității, ca și a finanțării selective, o atenție deosebită se impune a se acordat resurselor umane, domeniu în care s-a avut în permanență în vedere îmbunătățirea constantă a calității acestora.

În plus, s-a remarcat faptul că atât sarcinile, cât și obiectivele ce au fost incluse în ultimii ani în cadrul procesului dedicat reformării armatei, cărora li s-au adăugat și proiectarea, respectiv transpunerea ulterioară a diverselor activități specifice militare, au impus și necesitatea existenței personalului militar calificat, indiferent de nivelul ierarhic vizat.

Din acest considerent, s-a avut în vedere:

O perfecționare deosebită a pregătirii militare specifice cadrelor permanente din interiorul armatei

Realizarea unei perfecționări de specialitate la nivelul resurselor umane

Realizarea unei instruiri adecvate și corespunzătoare la nivelul resurselor militare ale armatei

O importanță deosebită în cadrul procesului dedicat capabilităților naționale de apărare a fost reprezentată de resursele umane, diversele obiective și sarcini impuse prin prisma numeroaselor transformări de conținut și structurale ce au fost sesizate în interiorul armatei putând fi duse la îndeplinire în mod exemplar numai de resursele umane calificate în mod corespunzător, care cunosc foarte bine sarcinile și îndatoririle ce le revin (conform fișei postului ocupat în cadrul structurii militare) și care sunt motivați să acționeze corect și legal, în conformitate cu rigorile armatei.

Se impune ca resursele umane, parte integrantă din cadrul capabilităților naționale de apărare să fie incluse într-un program continuu al perfecționării continue a pregătirii militare specifice personalului militar, astfel încât acesta să aibă capacitatea de a utiliza în orice moment tehnica din dotare (fie ea modernizată, fie de ultimă generație), în funcție de necesitățile și obiectivele impuse de proiectele aflate în curs de derulare.

Acordarea unei atenții deosebite calității resurselor umane, respectiv profesionalizării întregului personal al Armatei Române (și nu doar a cadrelor active, respectiv a celor din rezervă), căreia i s-a adăugat dotarea corespunzătoare cu echipamente, armament și tehnică de luptă de ultimă generație, au contribuit în mod esențial la alinierea armatei din țara noastră la standardele impuse în restul statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice, respectiv ale Uniunii Europene.

De asemenea, se recomandă o dezvoltare a gradului de inter-operabilitate, respectiv de compatibilitate în raport cu diversele state membre ale Uniunii Europene, respectiv ale Alianței Nord-Atlantice, căruia i se adaugă creșterea calitativă și cantitativă a nivelului de participare a diverselor structuri militare ale armatei românești în cadrul unor misiuni de tip umanitar ori misiuni dedicate menținerii păcii.

În ceea ce privește această participare a diverselor structuri militare din cadrul Armatei României, în vederea realizării unei eficiențe și eficacități, s-a impus necesitatea includerii în cadrul tuturor acestor structuri doar a cadrelor militare profesioniste, ce dispuneau de o pregătire militară, profesională și fizică deosebită și care aveau abilități și deprinderi similare cadrelor militare din restul statelor membre ale Uniunii Europene, respectiv ale Alianței Nord-Atlantice.

În același timp, s-a remarcat o implicare deosebită pe plan diplomatic, dar și militar și politic, în cadrul eforturilor dedicate stabilizării și echilibrării situației existente în zona balcanică și caucaziană, în paralel realizându-se implicarea activă în procesul dedicat extinderii cooperării la nivelul statelor din proximitatea Mării Negre.

În ultimii ani, se remarcă o preocupare deosebită a Armatei Române pentru dotarea tuturor unităților și subunităților sale cu diverse echipamente, tehnică și sisteme militare de ultimă generație, prin intermediul cărora să se reușească asigurarea superiorității în raport cu diversele tipuri de conflicte cu care aceasta se putea confrunta în viitor, în paralel cu realizarea unei modernizări asupra tehnicii militare deja existente.

În plus, asigurarea unui suport tehnic modern, implicând nu doar tehnică de luptă și armament, ci și o aparatură de ultimă generație, a atras după sine și necesitatea unei pregătiri teoretice și practice deosebite a personalului militar, în așa fel încât acesta să dobândească capacitățile și abilitățile necesare unei exploatări a acestora cât mai eficace și mai eficiente.

Conform diverselor programe dedicate achiziției și implicit modernizării tehnicii militare a Armatei Române, s-s impus realizat dotarea cu echipamente, armament și tehnică de luptă de ultimă generație, situație în care s-a impus profesionalizarea deosebită a resurselor umane, astfel încât acestea să aibă nu doar capacitatea de a le utiliza, întreține și folosi în diversele operațiuni militare, ci aceste utilizări/întrețineri/întrebuințări să se facă în limitele impuse de parametrii tehnico-tactici specifici proiectării.

Profesionalizarea resurselor umane s-a realizat în cadrul amplului proces de profesionalizarea instituției Armatei Române, ce a impus nu doar trecerea de la fostul serviciu militar de tip obligatoriu la actualul serviciu militar de tip voluntariat, ci și pregătirea continuă și eficientă, în cadrul diverselor instituții de învățământ militar existente, a tuturor persoanelor ce s-au arătat interesate de cariera militară, respectiv de profesia militară.

În cadrul profesionalizării resurselor umane, se are în vedere faptul că orice tehnică de luptă modernă nu poate fi utilizată corect sau în mod eficient în condițiile în care personalul ce o deservește nu reușește să o cunoască pe deplin, să o exploreze în totalitate, respectiv să știe să o utilizeze la parametrii maximi, aspecte ce pot fi datorate și unei insuficiente motivări materiale ori profesionale.

La toate acestea se adaugă și costurile extrem de mari ce sunt specifice tehnicilor de luptă moderne, tehnici ce nu pot fi compromise de insuficiența unei pregătiri profesionale, teoretice și practice, a personalului dedicat deservirii acestora.

Avându-se în vedere faptul că orice tip de acțiune militară implică latura umană, ea reprezentând obiect de studiu/pregătire practică al profesiei militare (în situație de pace), respectiv conținut reprezentativ pe perioada unui conflict, în cadrul Armatei Române s-a realizat delimitarea diverselor note ce sunt specifice profesiei militare, prin prisma nivelului de dezvoltarea societății românești contemporane, ca și a contextului social, respectiv la iminenta apartenență la alianțele politico-militare anterior menționate.

Acest aspect s-a realizat pe fondul:

Dezvoltării gradului de complexitate specific armamentului militar modern

Creșterii nivelului de complexitate aferent mijloacelor de luptă incluse în dotarea unităților și subunităților militare

Costurilor de achiziție, ca și de întreținere/instruire ridicate, specifice tehnicilor de luptă

Nivelului ridicat de planificarea activităților militare, respectiv de organizare și de derulare a operațiunilor armate

Tendinței de cibernetizarea câmpurilor de luptă

Impunerii unei dinamici alerte în cadrul acțiunilor militare de luptă

Creșterii gradului de complexitate al diverselor intervenții militare

Fluctuațiilor constante ce sunt semnalate la nivelul diverselor obiective militare

Nu în ultimul rând se impune adaptarea permanentă a conduitelor umane la scopurile și obiectivele vizate de armată, ceea ce va impune, printre multe altele, și:

Necesitatea alegerii unei variante optime de acțiune, avându-se în vedere calitățile profesionale ale diverselor resurse umane

Analizarea situației de luptă și realizarea unui control eficient al acesteia

Elaborarea și implementarea sistemului de norme dedicat reglementării activității decizionale, ca și a activității comportamentale, ce sunt necesare îndeplinirii cu succes a oricărui tip de misiune militară

O atenție deosebită a fost acordată, în cadrul perioadei de pre-aderare diverselor elemente de natură demografică, cunoscându-se faptul că acestea au capacitatea de a influența în mod direct și mai ales semnificativ atât modul de organizare al armatei, cât și mărimea acesteia, respectiv activitatea derulată.

De asemenea, au fost luate în calcul și resursele umane existente la nivelul societății românești aflată în perioadă de tranziție, ca și diversele resurse financiare și materiale ce au fost alocate de-a lungul anilor instituției militare.

În prima fază s-a remarcat tendința selecției negative atât la nivelul personalului militar de carieră, cât și la nivelul personalului militar în termen ori angajat pe bază de contract.

La aceasta s-a adăugat și redusele financiare și materiale reduse alocate armatei, motiv pentru care aceasta a fost obligată să își calculeze foarte riguros nu doar necesarul resurselor umane, ci și necesarul tehnicii de luptă, armament, echipamente, etc, astfel încât să se reușească îndeplinirea cu succes a diverselor misiuni în care Armata Română era implicată.

În perioada ultimului deceniu al secolului trecut, ca și în primii ani ai secolului XXI, s-au remarcat numeroase disfuncționalități în asigurarea necesarului de resurse umane ale armatei, datorate unui cumul de factori, între care s-a poziționat atât migrarea ilegală a tinerilor apți din punct de vedere militar, cât și dimensiunea extrem de redusă a resurselor financiare ce au fost alocate armatei din bugetul de stat.

Nu de puține ori au existat situații în care recrutarea militarilor ce au fost angajați pe baza unui contract s-a realizat avându-se în vedere limitarea fondurilor alocate armatei, deseori fiind încadrate resurse umane numai pentru funcțiile considerate a fi strict necesare.

Ca urmare a bazei diminuate de alegere, s-a ajuns la realizarea unei selecții negative de personal, în vederea atingerii unui număr prestabilit de resurse umane pe perioada unui an optându-se și pentru renunțarea la diverse criterii selecționare, cu diminuarea unor bareme la anumite teste aplicabile personalului ce urma să realizeze serviciul militar.

Ulterior, au fost evitate astfel de situații, la nivelul Armatei Române crescându-se considerabil ponderea personalului militar angajat pe baza unui contract.

Procesul transformării armatei a avut în vedere o continuă dezvoltare, respectiv integrarea unor noi concepte, doctrine, strategii, ca și capabilități, principalul scop urmărit fiind îmbunătățirea considerabilă nu doar a eficienței forțelor armate române, ci și a gradului inoperabilității acestora, în paralel cu o creștere a nivelului de adaptare la fluctuantul context al securității regionale, respectiv continentale, care determină în permanență reevaluarea factorului militar, prin prisma surse principale de încredere.

Această transformare a forțelor armate a presupus un complex de schimbări reflectate în special la nivel doctrinar, în domeniul organizării forțelor armate, ca și al structurilor acestora, modificări survenite la nivelul capabilităților forțelor armate, în domeniul dedicat educației și instruirii, ca și în domeniul managementului resurselor umane, acestea devenind domeniile prioritare ale implementării transformării.

În ultimii ani s-a impus necesitatea realizării unei corelări constante a diverselor concepte deja existente, în paralel cu implementarea tehnologiilor de ultimă generație, acesta fiind perceput drept:

Modalitatea de adaptare a forțelor armate – a avut în vedere o remodelare, o redefinire a forțelor armate prin perspectiva noilor provocări remarcate la nivelul mediului de securitate regional, respectiv internațional

Reformarea domeniului apărării – ce a determinat, în principal:

O modernizare a întregii infrastructuri militare a României

O îmbunătățire a eficienței sesizată la nivelul sistemului de planificare, evaluare, dar și programare

O modernizare a metodelor, ca și a practicilor dedicate managementului resurselor pentru apărare – o atenție deosebită a fost acordată domeniului logistic, domeniului achizițiilor de armament, ca și politicilor de personal

O trecere graduală de la procesul planificării, ce avea la bază diversele amenințări, la cel al planificării prin prisma capabilităților

Un efect al reformelor în domeniul dedicat afacerilor militare – ce are în vedere, printre altele, și:

Adoptarea și ulterioara implementare a diverselor tehnologii moderne, specifice domeniului tehnico-militar

O restructurare la nivelul forțelor armate române, avându-se în vedere cerințele impuse de contextul actual, respectiv o reducere numerică a unităților de luptă, în paralel cu creșterea gradului de independență și cu dezvoltarea puterii de lovire

O flexibilizare a ierarhizării de comandă

Realizarea inter-operabilități la nivelul diverselor categorii ale forțelor armate

O concentrare a derulării diverselor activități ale forțelor armate la nivel de rețea, în defavoarea platformelor de luptă

În cadrul procesului de transformare a Armatei Române s-a remarcat:

O transformare în domeniul dedicat pregătirii pentru luptă – această transformare a urmărit în principal atingerea unui nivel al performanței care să faciliteze un mod de acțiune reunit la nivelul diverselor structuri ale forțelor armate, performanță la care au contribuit în mod esențial diversele sisteme moderne de modelare/simulare

O transformare în domeniul dedicat înzestrării forțelor armate – a avut în vedere o reducere considerabilă a perioadei dedicate ciclului necesitate /comandă /achiziții /înzestrări, în paralel cu adaptarea diverselor procese bugetare și de programare, ca și cu o reevaluare a eficienței diverselor programe dedicate înzestrării.

În cadrul acesteia se realizează o dezvoltare a importanței acordate domeniului cercetării, ca și o eficientizare a modului de utilizare a diverselor tehnologii remarcate în domeniul informației, ca și în cel al telecomunicațiilor

O transformare deosebită a domeniului dedicat procesului planificării forței, în cadrul căreia se remarcă diverse obiective, dintre care amintim:

O coordonare a procesului dedicat planificării, în așa fel încât să se reușească acordarea sprijinului necesar diverselor interese ale forțelor armate ale Uniunii Europene

O distribuire cât mai echitabilă, la nivel de parteneriat, a diverselor responsabilități, ca și beneficii

O monitorizare, respectiv o evaluare a diverselor acțiuni ale statelor partenere în raport cu reacțiile acestora la diversele cerințe ale Uniunii Europene, în vederea identificării potențialelor domenii ce se dovedesc a fi deficitare în procesul dedicat planificării forței

Prioritizarea impunerii inter-operabilității, în vederea atingerii obiectivelor comune

Se remarcă faptul că transformarea managementului apărării presupune diverse modificări realizate în:

Domeniul dedicat identificării diverselor cerințe, avându-se în vedere impunerea unei perspective de tip antreprenorial, ce se baza nu doar pe logica deciziei, ci și pe diverse concepte superioare

Domeniul dedicat planificării resurselor prin prisma diverselor programe, avându-se în vedere o optimizare a sistemului de planificare, ca și optimizarea sistemului bugetar și de evaluare

Domeniul dedicat managementului resurselor umane

Domeniul dedicat managementului financiar-contabil, prin prisma necesității dedicate respectării diverselor cerințe legale ce priveau o utilizare eficientă a resurselor financiare, în paralel cu o gestionare corectă a patrimoniului public

Domeniul dedicat achizițiilor, avându-se în vedere necesitatea diminuării semnificative, la nivelul noilor capabilități de luptă, a ciclurilor dezvoltării/cercetării/implementării

De asemenea, cele mai multe fluctuații se regăsesc asupra:

Diverselor tehnologii și armamente – respectiv în cadrul sistemelor informaționale, în cadrul rețelelor, a sistemelor armelor deja existente, în cadrul tehnologiilor și a subcomponentelor diverse, etc

Structurilor de forțe – respectiv la nivelul sistemelor de comandă, a sistemelor de control, a structurilor luptătoare, la nivelul sistemelor de informații, a sistemelor de supraveghere/recunoaștere, ca și la nivel logistic, respectiv de infrastructură

Diverselor operațiuni specifice, implicând o elaborare a diverselor doctrine reunite, ca și o definire a comandamentelor cu diverse responsabilități în domeniul dedicat elaborării planurilor dedicate diverselor campanii, respectiv operații, etc

O atenție specială se impune a fi a acordată componentei înzestrării, aceasta fiind percepută drept elementul primordial, cu capacități deosebite în antrenarea diverselor resurse umane, ca și a resurselor financiare și implicit tehnico-economice, în vederea aplicării, respectiv a implementării diverselor programe dedicate cercetării/dezvoltării, vitale pentru atingerea/menținerea capacităților de luptă ale forțelor armate la standardele impuse de U.E.

În domeniul dedicat modernizării înzestrării, proces caracterizat de un grad al complexității ridicat, s-a avut în vedere nu doar asigurarea unor sisteme de armament și echipamente moderne, ci și asigurarea suportului logistic corespunzător, tuturor trupelor forțelor armate române, în paralel cu modernizarea și dezvoltarea constantă a acestuia, ca și cu dezvoltarea infrastructurii militare, respectiv a tehnicii militare.

Astfel, s-a remarcat la nivel gradual:

O restructurare a diverselor instituții dedicate formării și pregătirii resurselor umane, în paralel cu o modernizare constantă a acestora

O modernizare a tehnicii aflate în dotarea armatei, avându-se în vedere ca aceasta să se înscrie în standardele impuse de U.E.

Achiziționarea tehnicii militare moderne, ca și a unor componente speciale, în paralel cu implementarea tehnologiilor moderne în domeniu

Pentru a se reuși diminuarea numeroaselor decalaje sesizate la nivel militar, se impune și o finanțare a cercetării dedicate tehnologiilor militare, în vederea impulsionării practicii militare, ca și pentru dezvoltarea performanțelor sistemelor militare, prin intermediul utilizării integrale și eficiente a diverselor resurse umane, resurse informaționale, resurse tehnologice, dar și resurse materiale și inclusiv financiare.

De asemenea, se impune constant o adaptarea diverselor proceduri, metode, tehnici, echipamente și structuri militare, în vederea creșterii considerabile a vitezei de desfășurare, respectiv de dislocare a forțelor armate, ca și pentru diminuarea la maxim a potențialelor efecte ce ar putea fi generate de eventualele blocaje în zonele considerate ca fiind vitale.

În ultimii ani, Armata Română a încercat ca, în mod gradual, să își adapteze forțele, conceptele, ca și capabilitățile, în paralel cu perfecționarea procesului de instrucție (incluzând și o eficientizare a acestuia), ca și a proceselor dedicate pregătirii forțelor militare, dislocării și utilizării acestora.

Adaptarea Armatei Române, la nivelul impus de diversele structuri militare ale Uniunii Europene, s-a impus ca o necesitate firească în contextul noilor repoziționări strategice semnalate la nivel regional și internațional, principalul obiectiv urmărit fiind o structurare, respectiv o pregătire corespunzătoare a forțelor armate în vederea participării la procesul apărării colective, în paralel cu dezvoltarea capabilităților specifice diverselor operațiuni dedicate managementului crizelor pe plan multinațional.

Calitatea nou-dobândită a României, aceea de membră a Uniunii Europene (după cea de membru al Alianței Nord-Atlantice), căreia i s-a adăugat contextul impus de noile provocări de securitate națională, respectiv regională, a determinat adoptarea de către M.Ap.N. a numeroaselor acțiuni, respectiv măsuri de tip coordonat, dedicate în prima fază stabilirii diverselor obiective, a principiilor de acțiune, ca și a termenelor privind transformarea Armatei Române în noul context determinat de aderarea la U.E.

În acest moment, se remarcă faptul că sistemul integrat dedicat planificării apărării a definit modalitatea de implementare a diverselor cerințe ce au fost incluse în cadrul strategiei naționale de apărare, ca și în Cartea Albă a Apărării, în vederea îndeplinirii de către forțele armate române a diverselor misiuni alocate, în urma aderării țării noastre la Uniunea Europeană.

Prin intermediul strategiei de transformarea Armatei Române s-a reușit definirea principiilor directoare dedicate determinării unui management eficient la nivelul M.Ap.N., în paralel cu definirea și dezvoltarea structurilor de forțe ce au capacitatea de a se adapta cerințelor fluctuante sesizate la nivelul mediului de securitate național, respectiv regional, în paralel cu impunerea graduală a modernizării diverselor capabilități și capacități specifice.

La nivelul dedicat structurilor de forțe, principalul obiectiv urmărit constă în determinarea unor noi capabilități prin intermediul cărora țara noastră să reușească să facă față cu brio nu doar provocărilor actuale sesizate la nivelul mediului de securitate național/regional/internațional, ci și provocărilor viitoare, avându-se în vedere prevederile constituționale, ca și angajamentele ce au fost asumate de către țara noastră în raport cu Uniunea Europeană (dar și cu Alianța Nord-Atlantică).

În categoria principalelor obiective avute în vedere în domeniul dedicat transformării capacităților de apărare ale țării noastre, se remarcă:

O dezvoltare a ponderii dedicate dimensiunilor de tip anticipativ, specifice mecanismelor decizionale

O asigurare a complementarității diverselor capabilități ce sunt specifice apărării

Dezvoltarea interoperabilității la nivel inter-instituțional, prin intermediul unei transformări organizaționale

O optimizare a managementului integrat, la nivelul tuturor resurselor disponibile din interiorul M.Ap.N.

O modernizare a infrastructurii comunicațiilor, ca și a infrastructurii informaționale

La nivel general, în ultimii ani s-a avut în vedere realizarea unor structuri moderne ale forțelor armate, cu un grad maxim al profesionalizării, în paralel cu dezvoltarea gradului de mobilitate și flexibilitate, acestea având capacitatea realizării diverselor acțiuni de tip reunit în cadrul diverselor misiuni realizate atât pe plan național, cât și pe plan regional.

În acest context, se impune:

O asumare a diverselor angajamente în domeniul dedicat apărării și securității, în raport cu Uniunea Europeană, ca și respectarea strictă a acestora

O remodelare a structurii de comandă, a structurii de forțe, ca și a structurii de control

O remodelare a tuturor structurilor dedicate suportului logistic

O optimizare eficientă a procesului dedicat evaluării sistemice, respectiv structurale

O modernizare a managementului resurselor umane, în paralel cu dezvoltarea calității vieții personalului militar

O remodelare la nivelul sistemului învățământului militar, ca și la nivelul sistemului medical

O eficientizare a Sistemului Managementului Resurselor pentru Apărare

O modernizare, respectiv o optimizare a sistemului managementului proprietăților imobiliare din cadrul Armatei Române, ca și a sistemului financiar contabil

O remodelare structurală, respectiv funcțională la nivelul diverselor activități de comunicare

În domeniul managementului resurselor de apărare se impune necesitatea acordării unei importanțe deosebite optimizării acestuia, optimizare ce se poate realiza pe mai multe planuri, respectiv:

În cadrul planului dedicat managementului planificării integrate – realizarea unei optimizări a capacității de reacție specifice sistemului de planificarea apărării, în vederea furnizării în termene relativ reduse a multiplelor variante de soluționare dedicate sprijinului acordat procesului decizional, în situația constatării apariției unor constrângeri de natură bugetare ori a diverselor solicitări neplanificare, suplimentare.

Până în cursul anului 2025 se va realiza o informatizare completă a acestui sistem, prin intermediul interconectării diverselor structuri ale M.Ap.N. la o bază unică de date, ce va avea posibilități de informare, respectiv de analiză într-un timp extrem de redus

În planul dedicat resurselor umane – se impune realizarea și ulterior dezvoltarea unui management performant, în vederea asigurării unei interoperabilități în domeniu cu diversele state membre ale Uniunii Europene, ca și pentru a se reuși menținerea unei competitivități ridicate la nivelul instituției forțelor armate pe piața forței de muncă, respectiv pentru dezvoltarea gradului adecvării calității resurselor umane în cadrul diverselor misiuni specifice.

În paralel cu realizarea restructurării la nivelul tuturor efectivelor Armatei Române, pe categorii de personal, s-a realizat nu doar o remodelare a domeniului dedicat învățământului militar, ci și modernizarea constantă a managementului resurselor umane, cu concentrarea atenției pe modernizarea, în principal, a cadrului instituțional, urmată de atragerea și implicit determinarea diverselor resurse umane ce au prezentat un potențial corespunzător cerințelor profesiei militare.

Nu în ultimul rând se reușește utilizarea eficientă a sistemului militar dedicat resurselor umane de performanță, ca și o dezvoltare a asistenței acordate întregului personal din Armata Română.

Până în cursul anului 2025, se are în vedere o perfecționare constantă a cadrului instituțional specific, pentru a se reuși elaborarea și delimitarea ideală a diverselor instrumente dedicate atragerii constante (respectiv a menținerii) a resurselor umane de calitate în cadrul sistemului militar.

În ceea ce privește procesul transformării, respectiv a remodelării învățământului militar, s-a urmărit inducerea unui sistem caracterizat de eficiență, profesionalism și transparență, care să fie în concordanță permanență cu necesarul formării și dezvoltării profesionale a întregului personal din forțele armate, în paralel cu adaptabilitatea acestuia la cerințele impuse de sistemul de învățământ național, respectiv cu sistemul de învățământ militar din statele membre ale Uniunii Europene.

În acest fel se reușește o reducere considerabilă a consumului resurse, ca urmare atât a reducerii numărul total al instituțiilor de învățământ militar, cât și a redimensionării instituțiilor de învățământ militar consacrate, realizarea și dezvoltarea managementului unitar la nivelul sistemului dedicat învățământului militar facilitând și o aplicabilitate promptă și corectă a diverselor normative legislative.

În ceea ce privește reorganizarea structurală a diverselor instituții militare dedicate învățământului de profil, se impune ca aceasta să se realizeze în conformitate cu cerințele impuse de noile structuri ale forțelor armare, în paralel urmând să se determine un sistem de tip unitar în domeniul atribuțiilor, respectiv al competențelor în domeniu, ca și o modernizare, respectiv o dezvoltare a bazei tehnico-materiale dedicate învățământului militar, prin intermediul informatizării unitare și al implementării nu doar a învățământului la distanță, ci și a noilor specializări, dedicate adaptării la noile cerințe de instruire impuse resurselor umane ale forțelor armate.

În planul dedicat dezvoltării calității vieții personalului – se are în vedere atingerea nivelului similar al calității vieții personalului, regăsit în restul statelor membre ale Uniunii Europene, ceea ce, în prima fază, a implicat elaborarea unui cadru normativ adecvat asigurării condițiilor optime de instruire și de muncă, în paralel cu îmbunătățirea considerabilă a condițiilor de locuit, a condițiilor de recuperare fizică și psihică, mai ales pentru personalul implicat în diverse misiuni specifice.

De asemenea, se are în vedere o dezvoltare a calității vieții personalului din Armata Română, ceea ce va determina și o creșterea deosebită a nivelului atractivității materiale, ca și oferirea unor satisfacții personale, în raport cu performanțele obținute.

În planul dedicat managementului financiar-contabil – se urmărește generarea unui sistem modern, care să dispună de capacitatea de a asigura, ca și de a utiliza, la un anumit moment și într-un anumit volum impus, diversele resurse financiare ce sunt necesare pentru buna derulare a diverselor acțiuni militare, ca și informațiile financiare, respectiv contabile deosebit de utile managerilor în adoptarea diverselor decizii.

În acest sens, principalele obiective au în vedere:

Conceperea unui sistem al managementului financiar-contabil de tip flexibil, în permanent adaptat la diversele modificări structurale, ca și legislative, acesta având capacitatea de a asigura o gestionare eficientă și legală a întregului patrimoniu ce se află în administrarea diverselor unități din cadrul M.Ap.N.

Implementarea sistemului de planificare financiară cu un grad ridicat de rigurozitate, acesta având capacitatea de a permite o execuție echilibrată și ritmică a bugetului alocat

O dezvoltare a răspunderii impuse, în cadrul activității de gestionarea diverselor fonduri, ca și a patrimoniului M.Ap.N., ordonatorilor de credite, ca și conducerilor departamentelor financiar-contabile

O perfecționare, respectiv o modernizare a sistemului raportării execuției bugetare, în acest fel realizându-se creșterea nivelului transparenței în domeniul dedicat cheltuielilor publice, ca și a gradului de respectarea principiului trasabilității folosirii banului public

O dezvoltare, respectiv implementare a sistemului contabil adecvat domeniului forțelor armate, prin intermediul căruia se reușește asigurarea tuturor informațiilor ce sunt necesare procesului complex de analiză o modalității de realizarea diverselor obiective urmărite, respectiv indicatori, ca și a volumului costurilor asociate diverselor programe ulterior aprobate în cadrul procesului de transformarea forțelor armate.

O creștere a nivelului de operativitate în cadrul asigurării financiare a diverselor misiuni, respectiv reprezentanțe permanente, prin intermediul complexelor operațiuni de decontare, ca și a operațiunilor valutare realizate de către ordonatorul principal de credite

O dezvoltare considerabilă a rolului specific controlului financiar, fie acesta intern ori preventiv

Creșterea considerabilă a nivelului informatizării diverselor operațiuni, ca și componente specifice activității financiar-contabile

Modernizarea, respectiv remodelarea sistemului de salarizarea personalului, ca și a procesului dedicat recalculării pensiilor militare

O redimensionare eficientă a tuturor structurilor din domeniul financiar-contabil al M.Ap.N.

CAPITOLUL 3. OPERAȚIONALIZAREA CAPABILITĂȚILOR NAȚIONALE, OPERAȚIONALIZAREA UNEI STRUCTURI MILITARE

În vederea realizării procesului complex dedicat operaționalizării diverselor capabilități naționale, ca și pentru operaționalizarea structurilor militare, în ultimii ani, țara noastră a avut în mod constant în vedere realizarea unor numeroase obiective ce au impus, printre altele, și o retehnologizare a Armatei Române, remarcându-se, astfel:

Înzestrarea diverselor structuri militare, ce sunt existente la nivelul întregului complex al armatei, cu diverse echipamente de ultimă generație, ca și cu sistemele de armamente prin intermediul cărora se reușește realizarea diverselor capabilități de ordin operațional pe care țara noastră și le-a asumat, ca parte în cadrul procesului dedicat planificării colective

Modernizarea constantă a diverselor armamente, ca și echipamente, necesare în vederea derulării în condiții ideale a diverselor activități specifice armatei

Asigurarea unui grad ridicat al calității armamentelor și echipamentelor din dotarea Armatei Române, etc., în paralel cu implementarea programelor de înzestrare, incluzând S.C.C.A.N., S.C.O.M.A.R., ca și S.C.I.A.R.

Așa cum deja s-a precizat în cuprinsul prezentei lucrări de diplomă, denumită „Operaționalizarea capabilităților militare”, țara noastră a fost preocupată încă din primii ani ai tranziției la democrație de semnarea unor numeroase convenții și tratate internaționale cu diverse alte state ale lumii, multe dintre acestea vizând forțele armate de tip convențional poziționate pe teritoriul continentului european.

Având în vedere conținutul tuturor acestor convenții și tratate internaționale, ce ulterior au fost ratificate și de către Parlamentul României, s-a impus în mod firesc necesitatea ca armata țării noastre să beneficieze de un număr impus de mijloace de luptă, incluzând, printre altele, elicoptere de atac de ultimă generație, avioane de luptă, tancuri de luptă, echipamente de artilerie, ca și vehicule blindate diverse.

Cum însă diminuarea volumului dedicat diverselor mijloace de luptă a presupus și o reducere considerabilă a resurselor umane ce le deserveau, s-a sesizat necesitatea adoptării unor măsuri compensatorii specifice, atât pe plan tehnic, cât mai ales la nivelul resurselor umane.

În ceea ce privește operaționalizarea capabilităților naționale incluzând domeniul resurselor umane, s-a avut în vedere o perfecționare continuă a pregătirii militare specifice întregului personal militar, în așa fel încât acesta să aibă capacitatea de a utiliza în orice moment tehnica din dotare (fie ea modernizată, fie de ultimă generație), în funcție de necesitățile și obiectivele impuse de proiectele ce erau în curs de derulare, la un moment dat.

Acordarea unei atenții deosebite nivelului de calitate a resurselor umane, respectiv a profesionalizării întregului personal al Armatei Române (cu mențiunea că au fost avute în vedere nu doar cadrele active, ci și a cadrelor de rezervă), căreia i s-a adăugat și o dotare corespunzătoare cu echipamente, armament și tehnică de luptă de ultimă generație, au contribuit în mod esențial la alinierea armatei din țara noastră la standardele impuse în restul statelor membre în cadrul Alianței Nord-Atlantice, ca și al statelor membre ale Uniunii Europene.

În paralel, urmare a diverselor documente semnate de țara noastră în raport de partenerii acesteia din domeniul militar, unele dintre acestea vizând o serie întreagă de obiective și de etape vizând operaționalizarea capabilităților militare, România a avut în vedere, printre multe altele, și elaborarea cadrului prielnic realizării acestora, în paralel luându-se în calcul elaborarea unei direcții de acțiune specifice armatei române, în vederea promovării în domeniul transformării și a propriilor interese.

În cadrul procesului dedicat operaționalizării diverselor capabilități naționale, la nivelul tuturor structurilor M.Ap.N., s-a luat în calcul și elaborarea unor principii și obiective ale căror termene finale au fost stabilite pentru anul 2025, în același timp avându-se în vedere sincronizarea periodică a acestora în raport cu standardele impuse în domeniu la nivel comunitar.

În acest scop, s-a avut în vedere și asigurarea unei flexibilități, ca și a libertății de acțiune aferente structurilor centrale militare, ca și structurii din cadrul M.Ap.N., prin intermediul acestora urmându-se dobândirea capacităților necesare realizării unei operaționalizări de calitate la nivelul tuturor capabilităților, în paralel cu adaptabilitatea graduală și constantă la diversele provocări și cerințe determinate de actualul mediu de securitate.

Astfel, la nivelul Armatei Române s-a reușit realizarea delimitării procesului dedicat operaționalizării diverselor capabilități militare, delimitare ce s-a derulat pe perioada mai multor etape, ținându-se cont, în permanență, nu doar de diversele angajamente pe care țara noastră și le-a asumat, ci și de cerințele ce au fost impuse de partenerii militari, cărora li s-au adăugat totalitatea termenelor asumate, în diverse contexte.

Se remarcă astfel:

Etapa de finalizare a diverselor restructurări de bază la nivelul Armatei Române, aceasta derulându-se în perioada 2005/2007, interval în care s-a reușit îndeplinirea principalelor obiective ce au fost impuse pe termen scurt, în vederea transformării forțelor armate și a operaționalizării principalelor capabilități a acestora, aceasta incluzând:

O restructurare la nivelul resurselor umane, urmată de o reorganizare a sistemului de conducere, acestea fiind realizate nu doar la nivelul strategic, ci în special la nivelul operativ

O reorganizare graduală, realizată la nivelul structurii evaluării sistemice din cadrul M.Ap.N., în paralel avându-se în vedere și realizarea fluidizării operaționalizării acestei structuri

O redefinirea a procesului dedicat înființării, respectiv desființării, a reorganizării ori re-subordonării diverselor unități militare aflate pe teritoriul țării noastre, avându-se în permanență în vedere diversele planuri ce anterior au fost supuse spre avizare C.S.A.T. (Consiliul Suprem de Apărare al Țării)

O reorganizare graduală a sistemului logistic reunit

Reorganizarea sistemului medical militar, cu toate efectele determinate de această inițiativă

Implementarea serviciului militar pe bază de voluntariat

O reorganizare a diverselor structuri ce aveau atribuții diverse în domeniul dedicat managementului proprietăților imobiliare

Etapa integrării operaționale în cadrul comunitar, aceasta derulându-se în perioada 2008/2015, perioadă în care s-a avut în vedere îndeplinirea diverselor obiective privind operaționalizarea capabilităților militare naționale, ca și cele incluse în cadrul proiectului dedicat transformării Armatei Române, așa cum acestea au fost impuse pe termen mediu, remarcându-se:

Continuarea procesului dedicat operaționalizării forțelor armate dedicate Uniunii Europene

Definitivarea procesului dedicat restructurării sistemului logistic la nivel operativ

Continuarea procesului dedicat achiziționării diverselor echipamente și tehnologii moderne

O reorganizare a învățământului militar

O dezvoltare constantă a contribuției pe care capabilitățile naționale o aveau în cadrul diverselor misiuni realizate în cadrul Uniunii Europene

Definitivarea procesului dedicat restructurării sistemului logistic la nivel operativ strategic

Continuarea evaluării structurale și sistemice la nivelul procesului dedicat integrării operaționale în cadrul U.E.

Fundamentarea diverselor decizii dedicate corectării și îmbunătățirii diverselor procese și politici dedicate transformării Armatei Române, ce se aflau în curs de derulare, etc.

Operaționalizarea capabilităților naționale, ca și transformarea Armatei Române în contextul impus de aderarea României la Uniunea Europeană s-au realizat prin implicarea în cadrul acestui proces complex, a diverșilor factori decizionali din domeniu, fie acesta strategic, tactic ori operativ, obiectivul principal urmărit constând în asumarea, ca și îndeplinirea tuturor angajamentelor asumate de țara noastră în domeniul securității, ca și în domeniul apărării.

Un moment important în cadrul complexului proces dedicat operaționalizării diverselor capabilități militare naționale l-a constituit adoptarea de către totalitatea liderilor statelor din comunitatea europeană a renumitului Pachet de securitate și apărare comună, în componența acestuia remarcându-se existența a trei elemente, ce sunt apreciate de specialiștii în domeniu militar ca fiind primordiale, mai precis:

Planul punerii în aplicare a Strategiei Uniunii Europene, ce reușește să definească nivelul ambiției la nivelul statelor membre

Planul punerii în aplicare a setului propunerilor comune vizând o consolidare a cooperării Uniunii Europene cu Alianța Nord-Atlantică

Planul punerii în aplicare a acțiunilor europene comune dedicate domeniului apărării, conform propunerilor venite din partea Comisiei Europene

În acest context, România și-a propus, ca pe lângă operaționalizarea constantă a tuturor capabilităților militare naționale, să realizeze și o dezvoltare constantă a profilului pe care îl are definit în cadrul domeniului militar al Uniunii Europene, având în vedere și perspectiva dedicată asumării în cea de-a doua jumătate a lui 2019 a Președinției semestriale a Consiliului U.E..

Ca urmare, se va remarca o participare cu mult mai activă în cadrul procesului dedicat luării diverselor decizii din cadrul P.S.A.C., ca și în procesul dedicat dezvoltării diverselor capabilități dedicate formatelor de cooperare furnizate de către Agenția Europeană de Apărare.

Nu în ultimul rând, se va sesiza și contribuția esențială avută de țara noastră în cadrul diverselor operațiuni și misiuni ce se derulează sub sfera influenței Uniunii Europene, în categoria principalelor direcții de acțiuni fiind incluse:

Consolidarea permanentă a poziției deținute la nivelul U.E., ca și a mecanismelor de tip decizional, ce au impact în cadrul P.S.A.C., prin intermediul promovării, ca și al susținerii diverselor puncte de vedere privind dinamica securității la nivel regional, ca și dinamica securității globale

Asigurarea, în cadrul diverselor operațiuni și misiuni ce sunt derulate la nivelul Uniunii Europene, a unei contribuții adecvate, atât în ceea ce privesc forțele armate, cât și al diverselor capabilități militare, dar și civile, avându-se în vedere angajamentele pe care România le-a asumat la nivel regional, ca și diversele sale interese strategice

Identificarea, ca și promovarea diverselor priorități naționale în cadrul P.S.A.C., mai ales în contextul anterior menționat privind poziția pe care urmează să o dețină țara noastră peste doi ani

O optimizare constantă a participării la diversele inițiative ce sunt derulate în mod constantă de către Agenția Europeană de Apărare în cadrul domeniului dedicat capabilităților, incluzând și consolidarea participării țării noastre în cadrul Inițiativei vizând dezvoltarea, ca și utilizarea în comun a diverselor capabilități europene de apărare

O continuare, ca și o adaptare permanentă a participării țării noastre la un răspuns rapid al Uniunii Europene în situații conflictuale ori de criză, incluzând o optimizare a diverselor condiții privind întrebuințarea E.U.B.G.S. – Grupurile Tactice de Luptă.

Se cunoaște faptul că, în cadrul cooperării la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, România are în vedere în permanență o consolidare constantă a credibilității pe care o deține Armata României, aceasta fiind un partener recunoscut în cadrul procesului de continuitate și implicit predictibilitate dedicat diverselor angajamente asumate.

În plus, ca urmare a dezvoltării unei cooperări bilaterale, realizate nu doar cu diverșii parteneri strategici, cât și cu restul aliaților din cadrul Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice, ca și cu restul statelor din proximitate, respectiv cu statele din zonele ce reprezintă un interes strategic pentru noi, se are în vedere o susținere a diverselor interese naționale de securitate pe care România le are.

În acest context, se impune a se aminti în conținutul acestui capitol al prezentei lucrări de diplomă, denumit „Operaționalizarea capabilităților militare” și importanța pe care o reprezintă Fondul European pentru Apărare, ulterior lansării acestuia realizându-se :

Anularea diverselor reglementări ce priveau stoparea investițiilor dedicate apărării din cadrul bugetului comun al Uniunii Europene – mai precis ridicarea interdicției ce fusese aplicată industriei de apărare privind accesarea de fonduri europene

Adoptarea altor acțiuni dedicate sprijinirii realizării unor cheltuieli cu mult mai eficiente la nivelul statelor membre, vizând capabilitățile comune de apărare.

Demn de menționat este faptul că Fondul European pentru Apărare este parte a Planului de apărare avansat în urmă cu câteva luni de Germania și de Franța, în conținutul acestuia regăsindu-se două componente esențiale, cu structuri bugetare diferite și forme complementare, respectiv:

Componenta dedicată finanțării diverselor programe de cercetare, inclusiv dezvoltarea diverselor tehnologii militare – pentru această componentă Comisia Europeană a venit cu propunerea alocării sumei de 25 milioane de euro din cadrul bugetului aferent Uniunii Europene pe acest an (specialiștii estimând că în cursul anului 2020 această sumă ar putea ajunge la totalul a 90 milioane euro, iar începând din anul 2021 urmând a se acorda anual câte 500 milioane euro)

Componenta dedicată unui fond privind achiziții de tehnică militară comune (respectiv elicoptere ori drone), la aceasta urmând să contribuie și statele membre.

Această componentă privind Fondul de investiții a demarat oarecum timid în cursul acestui an, specialiștii estimând că, pe viitor, ea ar putea să fie susținută și de European Investment Bank, instituția financiară având capacitatea finanțării diverselor proiecte militare.

Se remarcă faptul că operaționalizarea capabilităților militare se impune a se realiza în mod constant, în contextul în care, în ultimul deceniu, nivelul cheltuielilor dedicate apărării, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, s-a redus dramatic, acestea ajungând la o valoare egală cu 1/3 din volumul total al investițiilor din domeniul apărării realizate în cursul anului 2006, spațiul european bazându-se în situații critice pe intervenția trupelor N.A.T.O. ori ale Statelor Unite ale Americii.

În ciuda faptului că, însumate, cheltuielile dedicate domeniului militar al tuturor statelor membre ale Uniunii Europene se poziționează pe locul al doilea după bugetul militar alocat de S.U.A., la nivel individual, statele se caracterizează prin forțe armate ce nu-și pot dovedi eficiența datorită unei lipse de interoperabilitate, ca și a decalajelor enorme de tehnologie.

În acest sens, Comisia Europeană a atras atenția asupra faptului că în absența unei cooperări militare între diversele state membre ale Uniunii Europene privind domeniul apărării și al securității, se remarcă costuri anuale ce se poziționează în intervalul 25/100 miliarde euro.

Astfel, în urmă cu doi ani, Uniunea Europeană a reușit să adopte setul acțiunilor concrete dedicate aplicării declarației anterioare adoptată la Varșovia, în comun cu Alianța Nord-Atlantică, în conținutul acestuia regăsindu-se o serie întreagă de propuneri în diverse domenii, ce vizează:

Combaterea diverselor amenințări de tip hibrid

Comunicările strategice

Securitatea cibernetică

Dezvoltarea capabilităților din domeniul apărării

Cooperarea operațională în domeniul maritim

Industria apărării și a cercetării

Diversele exerciții dedicate consolidării capacităților de apărare ale statelor membre, etc.

CONCLUZII

Mediul actual de securitate se poziționează într-o dinamică fără precedent, domeniul securității, ca și cel al apărării fiind definite de o stare accentuată de instabilitate, căreia i se adaugă un nivel ridicat de impredictibilitate, ca și accentuarea deosebită a caracterului inter-dependenței.

În acest context, specialiștii sunt de părere că ulterioarele evoluții ce se vor remarca în cadrul mediului de securitate regional, ca și global, se vor afla sub sfera de influență a diverșilor factori, precum reconfigurarea alianțelor geo-strategice regionale și globale, reimpunerea forței militare (un remarcabil factor de putere), resurgența extremismului, dezvoltarea domeniului tehnologiei informației, ca și radicalizarea ideologică, cu influențe manifestate la nivelul fenomenului terorist, ce se manifestă pregnant în actuala societate, pe fondul fenomenului migrației ilegale.

România, ca membru al Uniunii Europene, dar și partener NATO, beneficiază de numeroase garanții de securitate, domeniul apărării naționale având în centrul atenție numeroase obiective stabilite în contextul dezvoltării și adaptării permanente a politicii de apărare, avându-se în vedere interesele naționale în domeniul securității, ca și prioritățile diverse, în funcție de context.

În categoria intereselor naționale ale României privind securitatea, este inclusă apărarea integrității teritoriale a țării, apărarea inalienabilității acesteia, apărarea democrației constituționale, consolidarea democrației constituționale, apărarea statului de drept, etc.

În categoria obiectivelor avute în vedere de țara noastră se remarcă asigurarea suveranității și independenței țării noastre, consolidarea capacității naționale vizând apărarea integrității teritoriale, apărarea securității naționale, asigurarea unei ordini de drept, consolidarea securității naționale, consolidarea protecției diverselor infrastructuri de tip critic, funcționabilitatea justiției, asigurarea unei eficiențe deosebite asupra tuturor sistemelor de prevenire, respectiv de gestionarea unor situații de criză, fie acestea militare, civile, interne ori externe, dezvoltarea deosebită a diverselor capabilități dedicate combaterii amenințărilor de tip asimetric, etc.

Se impune a se remarca faptul că domeniul apărării din România a fost puternic influențat, în ultimele două decenii, de mediul extern în continuă schimbare, acesta impunând o orientare a armatei române înspre parteneriatul cu NATO, aderarea euro-atlantică, ca și integrarea europeană, respectiv integrarea euro-atlantică.

Toate aceste etape de evoluție ale armatei române au marcat diverse direcții strategice de importanță majoră, ce au influențat decisiv domeniul securității și al apărării naționale, remarcându-se nu doar inițierea și dezvoltarea diverselor parteneriate strategice, și aderarea la NATO, respectiv aderarea la Uniunea Europeană.

În cadrul procesului vizând profesionalizarea Armatei României s-a impus ca o necesitatea stringentă și numeroase demersuri de tip politico-militar, ce au fost întreprinse în vederea realizării unei reforme corecte și justificate în cadrul armatei, ca și pentru îndeplinirea tuturor cerințelor incluse în convențiile și tratatele internaționale în care țara noastră era inclusă.

De asemenea, s-a avut în vedere și îndeplinirea tuturor criteriilor ce au fost impuse în vederea admiterii României în cadrul Alianței Nord-Atlantice, respectiv în Uniunea Europeană, în paralel cu asigurarea dotării forțelor armate române cu tehnică de luptă și echipamente militare de ultimă generație, în vederea asigurării eficacității, ca și a eficienței în cadrul diverselor acțiuni militare ce au fost derulate în ultimele două decenii.

Pe lângă o democratizare graduală a întregii societăți românești, s-a remarcat și faptul că nu doar sarcinile, ci și obiectivele ce au fost incluse în cadrul procesului de reformarea armatei române, cărora li s-au adăugat și proiectarea, respectiv transpunerea ulterioară a diverselor activități specifice militare, au impus și necesitatea existenței personalului militar calificat, indiferent de nivelul ierarhic vizat.

Urmare a aderării țării noastre la Uniunea Europeană, ulterior procesului dedicat integrării în cadrul Alianței Nord-Atlantice, Armata Română s-a înscris într-un amplu trend al transformării, ce a avut în vedere o continuă dezvoltare, respectiv integrare a unor noi concepte, doctrine, strategii, ca și capabilități, principalul scop urmărit fiind îmbunătățirea considerabilă nu doar a eficienței forțelor armate române, ci și a gradului inoperabilității acestora, în paralel cu o creștere a nivelului de adaptare la fluctuantul context al securității regionale, respectiv continentale, care determină în permanență reevaluarea factorului militar, prin prisma surse principale de încredere.

Întregul proces dedicat operaționalizării capabilităților militare naționale a presupus o serie întreagă de schimbări ce s-au reflectat mai ales la nivel doctrinar, în domeniul dedicat organizării forțelor armate, ca și al structurilor acestora, modificări ce au survenit la nivelul capabilităților forțelor armate, în domeniul privind educația și instruirea, ca și în domeniul managementului resurselor umane, acestea devenind domeniile prioritare ale implementării transformării armatei române.

De asemenea, s-a mai remarcat și transformarea domeniului dedicat pregătirii pentru luptă, aceasta urmărind în principal atingerea unui nivel al performanței care să faciliteze un mod de acțiune reunit la nivelul diverselor structuri ale forțelor armate, performanță la care au contribuit în mod esențial diversele sisteme moderne de modelare/simulare.

În același timp s-a impus și transformări diverse la nivelul domeniului de înzestrare al forțelor armate române, sens în care s-a realizat o diminuare considerabilă a perioadei dedicate ciclului necesitate/comandă /achiziții/ înzestrări, în paralel cu adaptarea diverselor procese bugetare și de programare, ca și cu o reevaluare a eficienței diverselor programe dedicate înzestrării.

În cadrul acestei transformări s-a realizat o dezvoltare a importanței acordate domeniului cercetării, ca și o eficientizare a modului de utilizare a diverselor tehnologii remarcate în domeniul informației, ca și în cel al telecomunicațiilor.

Nu în ultimul rând, în cadrul domeniului apărării române s-a remarcat și transformarea procesului de planificarea forței, fiind fixate obiective majore, precum coordonarea procesului dedicat planificării, în așa fel încât să se reușească acordarea sprijinului necesar diverselor interese ale forțelor armate ale Uniunii Europene, distribuirea cât mai echitabilă, la nivel de parteneriat, a diverselor responsabilități, ca și beneficii, monitorizarea, ca și evaluarea diverselor acțiuni ale statelor partenere în raport cu reacțiile acestora la diversele cerințe ale Uniunii Europene, astfel încât să se reușească identificarea potențialelor domenii ce se dovedesc a fi deficitare în cadrul procesului dedicat planificării forței.

În ultima perioadă, pe fondul tot mai numeroaselor și mai provocări în domeniul apărării și al securității la nivelul Uniunii Europene, cărora li se adaugă și decizia ieșirii Marii Britanii din sfera de influență a acesteia, s-a avut în vedere o identificare a diverselor consecințe politice determinate de Brexit, în paralel cu asigurarea unui viitor sigur al statelor membre, în condițiile ieșirii Marii Britanii din spațiul european.

În acest sens s-a decis adoptarea unei Strategii globale dedicată politicii externe și a politicii de securitate la nivelul U.E. care înlocuiește Strategia Solana, ea furnizând o nouă viziune strategică asupra rolului pe care îl poate deține U.E. în contextul global al securității și apărării.

În contextul în care Uniunea Europeană își construiește noile direcții de acțiune și de strategie, ca urmare a impactului determinat de Brexit, prinde tot mai mult contur ideea creării Uniunii Europene a Apărării în statele membre ale spațiului european, principalul obiectiv urmărit fiind dezvoltarea cooperării apărării comune între toate statele membre, ca și o conturare a unei noi structuri militare comune, din care să facă parte toate aceste state membre.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Daniela Cosma, Vasile Căruțașu, Study on Military Career Attractiveness to High School Graduates, Land Forces Academy Scientific Buletin, Sibiu

Laurențiu Mihai Grigore, Profesionalizarea armatei – cerință a eficienței acțiunii militare, București, 2001, Editura A.I.S.M

Mircea Mureșan,Armata României după reuniunea la nivel înalt de la Praga, în cadrul volumului intitulat Integrarea euro-atlantică, priorități post-Praga, București, 2002, Editura A.I.S.M.

Constantin Moștoflei, România- N.A.T.O., 1990-2002, București, 2002, Editura Militară

Liviu Muresan, Adrian Pop, Florin Bonciu, The European Security And Defence Policy – A factor of influence on the actions of Romania in the fi eld of security and defence, The European Institute of Romania, București, 2009, pp.10-15

Liviu Muresan, The New International Security Landscape, in „Defense and Security Sector Governance and Reform in South East Europe: Insights and Perspectives”, edited by J. Trapans and P. Fluri, DCAF-Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forced, Geneva/Belgrade, 2011

Benoni Sfârlog, Daniela Cosma, Dimensiuni calitative ale carierei ofițerilor din armata României

Autori străini:

K. Davis Cross, Security Integration in Europe, 2011

Margriet Drent and Dick Zandee, After the EUGS: mainstreaming a new CSDP, 2016

K. Engberg, The EU and Military Operations, 2014

Peter van Ham, Europe’s New Defense Ambitions: Implications for NATO, the US, and Russia, George C. Marshall European Centre for Security Studies, Marshall Center Papers, 2008

Luigi Lonardo, EU-NATO Relations in the Era of Trump and of the European Defence Union

Andrew Rettman, France and Germany propose EU 'defence union', 2016

Adam D. Rotfeld, Europe: The Institutionalized Security Process, în S.I.P.R.I. Yearbook 2010, Stockholm International Peace Research Institute, 2010

A.Shepherd, The European Security Continuum: Inside-Out or Outside-In?, 2014

R. Youngs, Climate Change and European Security, 2009

Alte documente consultate:

Strategia națională de apărarea țării

Legea privind planificarea apărării nr. 203/2015

France, Germany push defense plan despite British resistance

Post-Brexit vote, France and Germany plan ‘more active’ EU defence

A European strategic concept-defence aspects, 2012

„EU Global Strategy for Foreign and Security Policy“, Bruxelles, 30/06/2016

Warsaw Summit Communiqué, Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Warsaw

The Warsaw declaration on Transatlantic Security, Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Warsaw 8-9 July 2016

The Future of Europe – debate, Title V: External Action of the Union, European Commission, Secretariat General, Document TF-AU/3, 2011

Presidency Progress Report to the Helsinki European Council on Strenghtening the Common European Policy on Security and Defence, European Union Foreign, Security and Defence Policy. Basic Documents

Site-uri consultate:

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/MApN_Plan_strategic.pdf

http://www.monitoruljuridic.ro/act/strategia-militar-a-rom-niei-din-28-septembrie-2016-for-e-armate-moderne-pentru-o-rom-nie-puternic-n-europa-i-n-lume-emitent-182367.html

http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/MApN_Plan_strategic.pdf

http://www.monitoruljuridic.ro/act/strategia-militar-a-rom-niei-din-28-septembrie-2016-for-e-armate-moderne-pentru-o-rom-nie-puternic-n-europa-i-n-lume-emitent-182367.html

https://www.clingendael.nl/publication/after-eugs-mainstreaming-new-csdp

http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.1.2.html

http://eeas.europa.eu/archives/docs/top_stories/pdf/eugs_review_web.pdf

http://eeas.europa.eu/archives/docs/top_stories/pdf/eugs_review_web.pdf

http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.1.2.html

http://www.iss.europa.eu/topics/eu-foreign-policy/eugs-expert-opinions/

http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133169.htm

http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133168.htm

Valentin Naumescu / Trump-Merkel: O întâlnire transatlantică ratată şi o ridicolă „factură” a unei „datorii” care schimbă paradigma de securitate a Europei

https://www.theguardian.com/world/2016/sep/10/france-and-germany-plan-more-active-european-union-defence

http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133168.htm

EU-NATO Relations in the Era of Trump and of the European Defence Union

http://www.dw.com/en/france-germany-push-defense-plan-despite-british-resistance/a-35908435

https://www.theguardian.com/world/2016/sep/10/france-and-germany-plan-more-active-european-union-defence

http://www.iss.europa.eu/topics/eu-foreign-policy/eugs-expert-opinions/,

https://euobserver.com/foreign/135022

EU-NATO Relations in the Era of Trump and of the European Defence Union

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-4088_en.htm

https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/com_2016_950_f1_communication_from_commission_to_inst_en_v5_p1_869631.pdf

http://www.dw.com/en/france-germany-push-defense-plan-despite-british-resistance/a-35908435

http://www.eib.org/

https://www.eda.europa.eu/what-we-do/eda-priorities/eu-funding-opportunities

http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/12/06-eu-nato-joint-declaration/

https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage_en/16693/EU%20Security%20and%20Defence%20package

http://www.iss.europa.eu/topics/eu-foreign-policy/eugs-expert-opinions/