Online Vs. Fm (radio)

=== 56444a8df242c33062ad0db894ba17438e4eafe4_322833_1 ===

Capitolul 1 – Apariția radio-ului clasic

1.1 Pe plan internațional

Radioul așa cum îl cunoaștem în modernitate își are rădăcinile la fel ca marea majoritate a invențiilor tehnice și tehnologice prezente într-o perioadă pe care datorită vitezei nemaipomenite de apariție și dezvoltare științifică istoricii au denumit-o Revoluția Industrială. După ce în 1885 Heinrich Hertz demonstrează că electricitatea poate fi transmisă prin intermediul undelor electromagnetice, primele radiouri încep să apară și să fie patentate de inventatori în rândul cărora se remarcă în special Gulielmo Marconi. Radioul așa cum era numit în perioada sa de început, s-ar traduce astăzi mai degrabă prin expresia „telegraf wireless”, iar primele sale utulizări în practică nu au nicio legatură cu conceptul și funcțiile radioului de mai târziu. Navele sunt cele are utilizează pentru prima dată radioul în vederea reducerii izolării și îmbunătățirii siguranței și credibilității a acestor principale mijloace de transport pe distanțe medii și lungi pentru mărfuri și pasageri în perioada de început a secolului al XIX-lea. În timp ce Nikola Tesla face în Saint Louis prima demonstrație publică a radioului în 1893, în perioada 1896 – 1897 Gulielmo Marconi patentează propriul său model de aparat radio – telegraful – considerat unu dintre invențiile majore ale vremii.

Înainte de a deveni un mijloc de informare în masă și un spațiu de promovare și dezvoltare a noilor curente în domeniul muzical și artistic în general, radioul a fost utilizat ca mijloc de transmitere rapidă a informației în cadrul navelor și apoi în domeniul militar. 1902 este anul in care Marconi trimite primul mesaj dincolo de Oceanul Atlantic (din Irlanda în Canada) iar ulterior tehnologia undelor radio este perfecționează pentru a deveni una dintre inovațiile militare din timpul Primului și apoi celui de-Al doilea război mondial.

Din cele expuse mai sus se poate oberva foarte clar faptul că radioul, așa cum a fost inventat și a funcționat în domeniul științei, tehnicii, al apărării și comunicațiilor, este complet diferit de noțiunea de radio pe care o avem noi cei de astăzi atunci când utilizăm acest termen. Principiile creatoare ale tehnologiei undelor electromagnetice hertziene și ulterior a ceea ce astăzi numim tehnologia wireless stau la baza creării industriei de telefonie mobilă cu tot ce aceasta implică inclusiv în materie de conectare la internet, conectare GPS etc.

O dată cu migrația tehnologiei undelor invizibile – wireless – către noi domenii tehnice și științifice, și sensul cuvantului radio s-a modificat, mai precis s-a îmbogațit cu noi înțelesuri. Astăzi radioul denumește în special mijlocul de comunicare în masă care apare și ia amploare în special în interbelic și în perioada de după cel de-Al doilea război mondial.

Radioul a fost mijlocul mass media al primelor două decenii de după terminarea războiului, cu predilecție un mijloc revoluționar prin caracterul său de masă. Radio-ul alături de televiziune și ulterior de internet a devenit parte integrantă a stilului de viață Occidental și continuă să-și schimbe forma păstrând esența rolului și importanței sale în rândul mass-mediei moderne.

De la apariția radioului și până în interbelic o serie de experimente se realizează cu această nouă invenție. Printre acestea, primul strămoș oficial al radioului modern este considerat Telefon Hírmondó fondat de către Tivadar Puskás inginder și inventator din Imperiul Austro-Ungar, care a lucrat cu Thomas Edison și care în 1892 patentează propria sa creație cunoscută sub denumirea de jurnal – telefon. Pe 15 February 1893, Telefon Hírmondó își începe activitatea la Budapesta având în jur de 60 de abonați. De la experimentul austro-ungar și pâna la prima transmisie oficială pe unde medii și lungi, radioul este utilizat în mod experimental de către oficialități politice sau religioase, în campusurile universitare din SUA, în scopuri de propagandă, etc. Astfel se realizează evoluția ca formă și conținut a radioului către modelul ce urma să-l consacre.

Între 1900 și 1920 transmisiile radio erau foarte diferite față de ceea ce cunoaștem astăzi sub denumirea de transmisie radio. Deși au existat o serie de actori independenți care au asigurat background-ul technologic și know-how-ul pentru transmisiile wireless, majoritatea studiilor istorice atestă faptul că forma modernă a radio-ului a apărut ca un rezultat al muncii celor care au dezvoltat acest mediu din pură pasiune și ca hobby.

Primul radio în sensul actual al cuvântului care emite pentru un public larg în 1920 este KDKA din Pensylvannia, SUA. KDKA emite în primele sale decenii de existență pe unde AM lungi și medii, trecând ulterior la undele scurte adică la frecvența FM. La scurt timp după ce prima transmisie în direct a unui post de radio comercial – KDKA – are loc popularitatea acestui mijloc de comunicare media se ridică la cote nemaipomenite până atunci în America. Numărul radiourilor comerciale crește atât de rapid, încât în numai trei ani, în 1923 ajunge la 520 stații operabile plus altele în stadiul de proiect.

Micii antreprenori, marile corporații, bisericile, instituțiile educaționale, producătorii de aparate de radio și alte organizații și grupări realizează importanța și potențialul acestei noi forme de comunicare în masă și își crează propriile stații radio care să le servească propriile interese. În ciuda acestui fapt, în anii ’30, la aproape un deceniu după înființarea KDKA, industria era dominată în SUA de către marile studiouri radio comerciale ce formaseră un monopol și care vindeau publicitate într-o varietate de forme. Radioul începuse să devină, mai mult decât un mijloc de informare, o mare afacere care genera profituri excepționale. Între industrializarea sălbatică din anii ’40 – ’60 și dezvoltarea radioului există o strânsă relație de simbioză. Radioul promovează industria cu ajutorul publicității în timp ce industria generează prin sumele contractelor de publicitate profitabilitatea posturilor de radio.

Dacă primele două decenii de după Al doilea război mondial s-au dovedit productive din perspectiva publicității prin intermediul radioului, începând cu anii 1960 majoritatea antreprenorilor și managerilor marilor companii din industria americană și nu numai descoperă televiziunea ca nouă posibilă formă de exploatare în vederea creșterii numărului de consumatori. Atfel radioul se vede pus în fața unei amenințări similare cu cea în fața căreia fusese pusă presa scrisă la apariția radioului. Majoritatea posturilor de radio existente înainte de anii ‘60 și care apar și e dezvoltă după anii ’60 sunt mult mai nișate, se adresează unui public țintă și se transformă în transmițători ai unui anumit tip de meaj cultural, politic sau social abandonându-și astfel statutul de portavoci ale industriilor.

În Europa radioul cunoaște o dinamică diferită față de SUA în aceeași perioadă de timp, anume interbelicul și apoi primele două decenii de după Al doilea război mondial. Diferența constă în principal în faptul că în majoritatea cazurilor Europene, posturile de radio se înființează ca proprietate a domeniului public sub controlul direct al statului care le și asigură un monopol absolut. Dacă în cazul american primele posturi radio sunt private iar funcționarea acestora, deși reglementată guvernamental, se bazează primordial pe competiție și profitabilitate, în cazul Europei primele posturi de radio care transmit sunt create și manageriate direct de către stat, cum este cazul primului post radio românesc bunăoară, care începe să transmită regulat de la 1 noiembrie 1928 pe unde lungi.

După cel de-al doilea război mondial posturile de radio FM sunt introduse în Europa, mai întâi în Germania. În 1948 un nou plan pentru canalele de transmisie radio este pus la punct la Copenhaga. Germania, pe atunci inexistentă ca stat, nu a fost invitată la negocieri și va primi numai un număr mic de frecvențe de unde medii nu foarte bune pentru transmisii radio. Acesta este motivul pentru care Germania va începe să transmita pe UKW (Ultrakurtzwelle), undele ultra-scurte cunoscute astăzi sub denumirea de VHF care pe atunci nu erau sub jurisdicția planului de la Copenhaga. După o serie de experiențe cu modulațiile undelor VHF germanii au realizat că frecvențele FM sunt mult mai compatibile cu acest tip de unde ultra scurte și vor trece de la AM la FM, motiv pentru care inclusiv astăzi radioul FM este cunoscut sub denumire de UKW radio în Germania.

O situație similară cu cea europeană se înregistrează în statele Americii Latine, unde radiourile chiar dacă deținute de particulari sunt apanajul puterii politice și adesea utilizate în scopuri de manipulare politică și propagandă. Mario Varga Llosa face poate cea mai bună descrierea a radioului în primele sale decenii în romanul autobiografic „Mătușa Julia și condeierul” un roman în care se regăsesc pasaje din experiența radiofonică din tinerețe a autorului cât și elemente ce țin de perioada în care în America Latină se naște specia radiofonică numită telenovelas menită să crească rapid și fulminant audiența programelor radio. Llosa face distincția valabilă în oricare alt caz în epocă între radiourile cu o oarecare tentă intelectuală, promotoare ale unui anumit mesaj transmis prin intermediulul muzicii moderne (jazz și rock în special) și al emisiunilor cu tentă elitistă și culturală și, la celălalt pol, radiourile de masă, tradiționaliste, naționaliste, adepte ale difuzării muzicii peruane și a teatrului la microfon – strămoșul telenovelelor.

Ca fenomen mass – media cel mai important merit al radioului în perioada de început este acela de a putea ajunge la un număr de ascultători mult mai mare decât presa scrisă ar fi putut ajunge vreodată. Atmosfera de efervescență politică, socială și culturală a interbelicului și mai ales a perioadei de început a Războiului Rece este apanajul radioului care își însușește rolul de transmițător de informație și formator de opinie în paralel cu ceea ce putem numi „efectele adverse” anume capacitatea categoric mai mare de manipulare a maselor și diluarea calității mesajului transmis în vederea atingerii unui număr cât mai mare de ascultători.

1.2 În România

Poate cea mai evidentă particularitate a dinamicii și parcursului radioului în România se referă la caracterul public sau implicarea permanentă a statului în consituirea și funcționarea radioului românesc. Istoria radioului în România poate fi împărțită în trei mari etape ce coincid cu trei tipuri diferite de stat și administrare a domeniului public, anume interbelicul, comunismul și tranziția la democrație.

Până la transformarea statului român într-un stat cu regim politic totalitar, dinamica radio-ului în România urmează dinamica din Vestul Europei. Și aici ca și în Vest, radioul este utilizat pentru prima dată în aplicații maritime. În 1908 se crează la Constanța un post de radiotelegrafie sub conducerea autorității martime românești. Un an mai târziu aceeași autoritate crează trei noi astfel de posturi la Cernavodă, Giurgiu și Călărași. Primul război mondial a accelerat perfecționarea serviciului de radiotelegrafie în România, iar interbelicul cu boom-ul său economic a generat noi condiții prielnice pentru crearea unui post de radio românesc. În București la inițiativa Brătienilor și în special a lui Vintilă Brătianu care era inginer se instalează un post radiofonic de emisie-recepție în Parcul Carol. În perioada 1921-1928 pe întreg teritoriul țării apar astfel de posturi de emisie-recepție cât și de radiocomunicații.

De apariția primului post oficial de radio în țara noastră este însă direct legat numele lui D. Hurmuzescu inginer și profesor al Institutului Electrotehnic și creatorul Prietenilor Radiofoniei, asociație ce a funcționat începând cu 1924 în cadrul institutului. Tot Dragomir Hurmuzescu este cel care în 1927 inițiază un program radiofonic pe lungimea de undă de 350 de meri realizând de douăori pe săptămână emisiuni pentru 2000 de abonați. Primul post de radio românesc care ia ființă cu capital majoritar de stat la sfârșitul anului 1927 se va numi Radio România și va începe să emită oficial la 1 noiembrie 1928 sub tutela Societății de Difuziune Radiotelefonică din România. Începând din aceast punct, istoria radioului românesc cunoaște o pantă ascendentă până la jumătatea deceniului al parulea al secolului al XX-lea când, sub dictatura carlistă această instituție cunoaște pentru prima dată cenzura și reprimarea tipice autoritarismelor.

De la emisiuni pentru copii, la teatru radiofonic autohton și până la concerte transmise din studiourile proprii, Radio România acoperă o gamă largă de activități și programe. În 1938 pe 20 februarie Maria Tănăse se lansează la radio, moment care consacră acest nou mijloc mass – media ca cel mai nou și eficient mijloc de transmitere și promovare a valorilor culturale și artistice.

Dictatura carlistă este prima care ia măsuri de cenzură a radio-ului iar terminarea celui de-Al doilea război mondial aduce pe scena politică românească și în societate o nouă amenințare la adresa libertății de liberă exprimare a presei și oamenilor de radio, anume comunismul.

Din perspectiva dezvoltării tehnologice și structurale radioul românesc cunoaște și în comunism o oarecare dinamică ascendentă, dar aceasta este secondată de o diminuare a calității conținutului transmisiunilor datorită cenzurii impuse de la centru și necesității transformării discursului public într-unul de propagandă inițial sovietică și ulterior național-comunistă.

În perioada de final a comunismului, în special începînd cu anii ’80 radioul se alătură celorlalte mijloace media din țară în demersul timid al resiztenței față de comunism și al contestării regimului Ceaușescu. Realizatorii de emisiuni ai Programului 3 al Radiofuziunii Române reușesc să se eschiveze în mai mare sau mai mică măsură de la rigorile devenite absurde ale cenzurii ceaușiste și să adune în jurul lor un grup de tinere talente muzicale și artistice ce au creat una dintre rarele oaze de semi-liberatate de expresie în ultimii ani ai „epocii de aur”.

Totuși cel mai important moment de rezistență împotriva regimului comunist din România își leagă existența de existența secțiunii românesști a Radio Europa Liberă. Întrucât emisiile de știri ale Radio Europa Liberă nu erau supuse cenzurii la care erau supuse toate celelalte buletine de știri din presa scrisă sau audio-vizuală din România comunistă, acest radio devine simbolul rezistenței comuniste în special în ultima decada a regimului Ceaușescu. Fluxul de informație necenzurată circula în ambele sensuri între Radio Europa Liberă și ascultătorii acestuia din România, în sensul că dacă ascultătorii obțineau de la buletinele de știri informații reale despre situația din Europa și din lume, redactorii și realizatorii Radio Europa Liberă obțineau la rândul lor știri despre situația reală din țară de la ascultătorii și opozanții din țară ai regimului. Acesta este cazul Scrisorii celor 6 – unul dintre rarele exemple de dizidență politică din istoria comunismului românesc – pe care grupul de intelectuali români semnatari o trimit spre difuzare la Radio Europa Liberă.

Acultat pe ascuns de mii de români, Radio Europa Liberă este de asemenea aducătorul veștii izbucnirii Revoluției din decembrie 1989 la Timișoara – eveniment care nu a fost mediatizat din motive obiective de către organele de presă, radioul și televiziunea naționale aservite pe atunci partidului.

În desfășurarea evenimentelor din decembrie 1989 și a celor imediat următoare Televiziunea Româna joacă un rol esențial, punctul culminant fiind constituit de transmiterea în direct a procesului și execuției cuplului Ceaușescu în ziua de 25 decembrie. Radioul pe de altă parte va avea nevoie de ceva timp pentru a se dezmetici de sub efectul cenzurii și propagandei și pentru a înțelege regulile jocului în societatea și pe piața capitalistă.

Radio România va rămâne în continuare un radio de stat și treptat își va reorganiza stațiile de emisie incluzând în prezent cinci stații naționale, o stație internațională și o rețea regională cu 12 stații. Denumirea de Radio România devine oficială începând cu 1994, iar pe parcurs stațiile naționale Radio România se înființează sau reorganizează astfel: RRA (Radio România Actualități), România Cultural, România Muzical, Antena Satelor și Radio3 Net prima stație de radio public din Europa care transmite exclusiv online. În perimele două decenii de tranziție la democrație și economia de piață, posturile Radio România – atât cele de știri cât și cele muzicale și culturale – aveu ca public principal populația de la sate. Cu trecerea timpului și o dată cu inițierea unei campanii profesionale de marketing și reebranding, Radio România și-a reînnoit grila de programe și îmbunătățit calitatea emisiunilor astfel încât a reînceput să câștige mai mulți ascultători și din segmentul de populație urbană.

Dintre transformările cele mai notabile care au loc în perioada de tranziție post-comunistă se numără și implicarea Radio France Internationale (RFI) în crearea unui post de radio privat în parteneriat cu Universitatea Politehnică București și ulterior utilizarea postului în vederea pregătirii profesionale a studenților și proaspăt absolvenților de la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității București. Astfel ia ființă în 1992 Radio Delta, care devine în 1998 Radio Delta RFI iar din 2006 RFI România. Pe secțiunea știri și cultural RFI este și astăzi radioul preferat al formatorilor de opinie și al unui segment important al populației cu studii superioare din capitală și marile orașe ale României.

Alt radio privat care este înființat în România după decembrie 1989 este Uni-Fun Radio (ianuarie 1990) cunoscut ulterior sub denumirea de Uni-Plus Radio și acesta având inițial un capital francez provenit din donații. Radio Contact este al doilea post de radio privat ce este înființat în România post-decembristă, ca subsidiar al Radio Contact din Belgia, în februarie 1990. Pe lângă cele trei menționate mai sus alte posturi de radio care iau ființă în România post-comunistă în București sau în alte orașe sunt Total FM, Europa Nova Timișoara și Radio Nova 22 ( primul radio independent înființat de Uniunea scriitorilor pe 31 decembrie 1989 la București).

Dinamica posturilor private de radio a urmat începând cu 1989 aceeași linie ca și în cazul pieței radiourilor private din Vest, iar această tendință a fost mai ușor de urmat în acest caz particular datorită faptului că majoritatea posturilor private din România au fost înființate cu capital străin și au dispus deci de un management la vârf influențat de tradiția Vestică de creare și dezvoltare a unui radio.

Spre deosebire de primele radiouri private din perioada imediat premergătoare revoluției – radiouri ce puneau accent pe libertatea de expresie și importanța dezbaterilor libere de care societatea civilă fusese atâta timp reprimată – o dată cu trecerea timpului și cu configurarea cererii și ofertei pe piața serviciilor radio, ca și în cazul Vestului din anii premergători celui de-Al doilea război mondial și în România post-comunisă radiourile își configurează și reconfigurează grila de programe și activitatea conform principiilor profitabilității și audienței.

Din acest motiv o dată cu apariția și dezvoltarea online-ului românesc era de așteptat ca și radiourile clasice ce își desfășuraseră până atunci activitatea în FM să accepte într-o mai mare sau mai mică măsură provocarea de a explora o nouă formă și un nou tip de audiență.

II. Capitolul 2 – Trecerea în online

2.1 Istoria online-ului. Noile provocări.

Deși idei referitoare la internet și la importanța desfășurării activităților online ale unui provider de bunuri sau servicii de orice tip apar încă din 2003, piața românească de online își începe ascensiunea în momentul intrării României în UE, anume în anul 2007. În calitatea lor de provideri de servicii informaționale și entertainment, radiourile private – dar și cel public – din România sunt nevoite la rândul lor să realizeze acest pas către online.

Pentru toate formele de mass-media (presa scrisă, radioul televiziunile) apariția online-ului și a noilor media a constituit într-o primă fază o sursă primordială de panică și temeri referitoare la durabilitatea și continuitatea formelor consacrate de raspândire a informației. Pentru fiecare dintre cele 3 tipuri de informare în masă abordarea online-ului a constituit o mare provocare și fiecare ziar, radio și televiziune a fost nevoit să realizeze analize amănunțite de marketing în vederea determinării formulei câștigătoare. Pentru presa scrisă și radio principala problemă ridicată de online lovea direct în profitabilitatea respectivei instituții. În cazul radioului mare dilemă se referea la menținerea cotei de profitabilitate din publicitate (esențială pentru supraviețuirea unui radio) în condițiile structurale și de audiență pe care online-ul le aducea cu el. Dacă în cazul presei scrise soluția s-a conturat în descoperirea unei formule de abonamente online, în cazul radioului această variantă nu a putut fi utilizată. Așadar, într-o primă fază trecerea în online a radio-urilor a presupus crearea unei pagini web cu un caracter aproape complet informațional, lipsită de funcționalități pentru useri și acționând ca o formă de branding sau marketing intern pentru postul de radio, în timp ce FM-ul deținea în continuare supremația.

În anul 2009, online-ul era în continuare considerat marginal, fiind folosit în special ca un canal adițional în mixul de media în general. Majoritatea actorilor media care intră pe online „aleg banalul banner,îl afișează într-o campanie și atât, nu sunt interesați nici de ceea ce se întamplă cu consumatorul în timpul acestei campanii”, declara, într-un interviu acordat Wall-Street România, Zsolt Simon, șeful MEC Ungaria.
În perioada 2008-2009 ponderea online-ului în mixul de media era de numai 3%, comparativ cu 10% în Ungaria, iar aplicațiile cele mai utilizate în online media erau în ordinea ponderii display advertising-ul, anunțurile și publicitatea pe mobil și prin motoare de căutare.
Această dinamică a fost una tipică nu numai posturilor de radio ci marii majorități de business-uri de la noi din țară care au acceptat într-o primă fază provocarea online-ului. Lipsite de specialiști cu experiență în marketing-ul online și în dezvoltarea pe online, radiourile au orbecăit pentru o perioadă bună de timp, lipsite de o idee clară vizavi de necesitatea și utilizatea online-ului, lipsite de cele mai multe ori de o înțelegere minimală a ideeei de online și a structurii acestuia.

În momentul în care, conform statisticilor, un număr de la an la an mai mare de ascultători de radio din diferite segmente de vârstă deveneau utilizatori de internet, posturile de radio au realizat că pasivitatea nu este o soluție și că descoperirea formulei câștigătoare în online nu este doar o opțiune ci o necesitate.

Pe de altă parte, cercetării în domeniu au arătat că ascultarea posturilor de radio a înregistrat o scădere în rândul populației din România. În 2010, 10.85 milioane de români ascultau radio pe întreg teritoriul țării. Peste o treime din populație (36%) nu ascultau deloc radio în timpul unei zile lucrătoare în timp ce 22% ascultau pentru mai puțin de o oră radio într-o zi lucrătoare. În cazul românilor, principalele motive pentru ascultarea radioului sunt, ca și în cazul vizionării televiziunii, informația, divertismentul și petrecerea timpului liber. Ascultătorii de radio preferau în 2010 în proporție de 88% programele de muzică și divertisment, iar 77% buletinele de știri. Majoritatea ascultătorilor de radio ascultă aceste programe singuri, nu împreună cu familia sau prietenii.

Dacă înainte de internet, costurile creării și funcționării unui radio erau ridicate, o dată cu dezvoltarea tehnologiilor online de streaming, oricare utilizator internet îți poate crea propriul radio online. Oferta se diversifică așadar la cote alarmante pentru radio-ul clasic astfel încât acesta se vede pus în fața necesității de a se transforma structural în vederea recâștigării ascultătorilor din FM deveniți deodată ascultători de radio online.

Una dintre primele funcționalități pentru userii online pe care radio-urile clasice și-o însușesc este chat-ul. Majoritatea site-urilor radiourilor private din România au în dotare un chat care crește gradul de interactivitate dintre publicul ascultător și vocea de la microfon.

Dezvoltarea tehnologiilor online a accelerat dezvoltarea radio-ului online atât la nivel mondial cât și în cazul românesc. Din motive practice, marii producători de telefoane mobile încorporează în noile produse de telefonie posibilitatea ascultării posturilor de radio pe frecvențele clasice, iar apoi, o dată cu dezvoltarea tehnologiilor I-phone și Android, aplicațiile mobile prin care se ascultă radio online au devenit varianta favorită a consumatorilor de radio pe eșantionul de vârstă 12-18 ani dar și pe cel 30-35 ani.

Din 2003 până în prezent la nivel mondial, numărul utilizatorilor de internet care ascultau radio-uri online a crescut simțitor și o dată cu acesta au crescut și cifrele profitabilității acestui nou tip de radio.

Dezvoltarea din partea posturilor de radio clasice a opțiunii online pentru ascultători a constituit un avantaj major care le-a asigurat în cazul României supraviețuirea pe o piață în continuă transformare. Spre deosebire de presa scrisă care a trebuit să sufere o transformare structurală mult mai dramatică o dată cu trecerea în online, radio-ul parte să fie o construcție mult mai solidă conceptual, poate și datorită componentei vizuale absente complet din structura acestuia. Astfel, pentru radio prezența în online a cosntituit un avantaj atât din perspectiva audienței crescute cât și din perspectiva creșterii cotei de piață și a valorii unui pachet publicitar în cadrul unui program radio ce poate fi ascultat atât pe frecvența clasică cât și în online.

Site-urile radio-urilor sunt mai mult decât un spațiu de unde poate fi acesat prin streaming postul de radio, aceastea sunt un spațiu de interacține pentru ascultători. În funcție de publicul țintă al fiecărui radio, pe pagina web se desfășoară diferite campanii, concursuri și evenimente ce au ca scop aducerea și păstrarea utilizatorilor aici. Prezentatorii radio și realizatorii de programe includ în program elemente ce țin de campaniile desfășurate strict în online, iar o dată cu dezvoltatrea social media, Facebook-ul în principal reprezintă canalul cel mai popular de interacțiune în timp real între ascultători și cei care se află la microfon.

Din expunerea de mai sus se poate observa foarte clar faptul că media din România în general și radiourile în particular au avut inițial și continuă să aibă și în prezent o viziune nu foarte clară vizavi de potențialul online-ului în prezent și pe termen mediu și lung. Online-ul a fost considrat și este considerat în continuare de majoritatea radiourilor clasice un must, sau o modă la care au trebuit să se conformeze pentru a ține pasul cu tendințele vremii. Pentru majoritatea managerilor de posturi de radio online-ul și utilizarea acestuia au constituit cheltuieli extra la bugetul companiilor, iar rezultatele pozitive sau potențialul de câștig nu au fost analizate îndeajuns sau au fost chiar trecute cu vederea. Este adevărat în egală măsură faptul că în perioada 2008-2009 criza la nivel global care a lovit și România nu a ajutat dezvoltarea online-ului românesc și în particular dezvoltarea unor inițiative de dezvoltare în online venite din partea radiourilor clasice.

Toate cele prezentate mai sus au constituit motive care au făcut iminentă activitatea din online a majorității posturilor de radio private din România. Percepția generală atât a ascultătorilor cât și a producătorilor a fost la început aceea că online-ul este pur și simplu un nou mod prin care se poate asculta un post de radio (similar cu aparatul de radio, radio-ul din mașină sau radio-ul portabil). Ulterior marketingul online și ideea de consolidare a brandului prin intermediul online-ului au generat o creștere a interesului posturilor de radio pentru diversificarea funcționalităților pentru useri de pe propriile pagini web.

Din punctul de vedere al trustului de radio public de pildă, diversificarea posturilor în funcție de nișa de audiență, făcea inutilă o campanie online pentru Antena Satelor, post de radio ascultat preponderent de populație din mediul rural unde utilizarea internetului nu era și nu este încă la fel de amplă ca în mediul urban.

Trebuie de asemenea remarcat faptul că, în ciuda apariției unui număr considerabil de radiouri private pe piața din România, la nivel național un număr restrâns domină, iar SRR (Societatea Română de Radiodifuziune) conduce detașat audiențele la nivel național în primul rând datorită avantajului tehnologic de acoperire dar și faptului că pentru o foarte lungă perioadă de timp aceasta a fost singura care a deținut licența completă de transmitere pe întreg teritoriul țării. În cazul SRR poate mai mult decât în cazul posturilor de radio și al trusturilor de radio private este evident faptul că poziția consolidată în FM și avantajul structural (acoperire pe întreg teritoriul țării) fac neatrăgătoare orientarea către online.

În cazult tuturor radiourilor din România, publice sau private, digitalizarea completă și trecerea în online par să fie amânate. Din perspectiva contentului digital radiourile clasice sunt în continuare inerte. Formatul radio cel mai popular rămâne în continuare modelul sau conceptul de Hit Radio bazat pe un show matinal popular. Formatul știrilor radio rămâne și el extrem de canonic, în ciuda majorității rapoartelor și studiilor pe domeniu care atestă potențialul de creștere a radioului în momentul luării deciziei de digitalizare, de modificare a structurii și de reorientare din perspectiva nișei consumatorilor de internet.

Un alt aspect al mediei online care se poate constitui o dată cu trecerea timpului în egală măsură în avantaj și dezavantaj îl reprezintă lipsa unei autorități legislative care să genereze și să implementeze legislația în acest domeniu. Diversitatea și numărul mare de radiouri cât și alte tipuri de publicații media online are de câștigat din acest fapt, în schimb organizarea și structurarea pieței digitale de la noi atât pe segmentul radiouri cât și pe segmentul ziare online are de pierdut din această lipsă de reglementări legislative în domeniu. Conform raportului din 2011 al Open Society Foundations, Legea Parteneriatului Public privat adoptată în 2010 (Legea 178/2010) de către Parlamentul României vine să pună ordine în problema finanțării cu capital public al unui număr colosal de instituții media și practic pericolul aservirii politice a acestora.

Concluzia care poate fi trasă din perspectiva adoptării chiar și numai parțiale a digitalizării și practicilor online de către radiouri este aceea că internetul a oferit consumatorilor de media o imensă oportunitate de interacțiune între public și producătorii de conținut și de asemenea posibilitatea de contribuție directă la conținutul publicat (new media). Dacă înainte de era internet interactivitatea era restrânsă la scrisorile trimise în redacție și la apelurile telefonice, digital media are potențialul de a dinamiza relația public – producatori de content, deschizând și porțile pentru o nouă formă de presiune pe care cititorii o pot pune pe producătorii de știri prin intermediul comentariilor și a posturilor pe blog sau pe canalele social media. De asemenea sursele informațiilor difuzate atât la radio cât și la televizor sunt verificabile în timp real de către utilizatori.

Cerințele publicului ascultător și consumator de radiouri online de la nivel mondial au relevat creșterea aceastei noi forme de radio atât la nivel calitativ cât și ca număr de radiouri online, de la an la an. În cazul României cel mai cunoscut post care decide să transmită strict din online pentru a evita practic o dispariție prematură ca urmare a modificare a politicii de funcționare a SRR este Radio România Tineret cunoscut astăzi ca Radio 3Net și despre care voi discuta în cele ce urmează.

2.2 Primul pas – Radio România Tineret

Pentru a înțelege simbolistica trecerii în online Radio România Tineret în momentul aderării României la UE ca urmare a obligativității din partea RRS de a păstra licența pentru doar două frecvențe cu acoperire națională este necesară o mică dar obligatorie incursiune în trecutul comunist și post-comunist al acestui post de radio public.

Pe data de 5 mai în anul 1963 începe să emită în România Programul 3 al Radiodifuziunii Române. Printre noutățile programului se numărau mai multe emisiuni culturale, audiții muzicale și transmiterea de spectacole de teatru. Programul 3 este cel care adună în jurul radioului o echipă de tineri entuziaști și gata de a scoate tot ce era mai bun dintr-o situație din ce în ce mai gri la sfârșitul anilor ’70 (cenzura comunistă și propaganda se află la apogeu în perioada de final a dictaturii ceaușiste) și începutul anilor ’80. Încă din perioada comunistă, Programul 3 devine un simbol al schimbării și luptei pentru libertatea de expresie, al vitalității și dinamismului. Despre atmosfera degajată despre efervescența muzicală și culturală din redacția Programului 3 vorbește Dan Ursuleanu în volumul dedicat acestui post al radioului public, O legendă a radioului românesc: Programul 3. Ursuleanu care a fost școlit într-ale radioului de către “tata Noe” Smirnov face în cartea sa o cronică a radioului din anii ’70 și ’80 relatând cu umor dar și cu sinceritate momente inedite din viața radioului și a celor care dădeau viață zi de zi emisiilor Programului 3. Interactivitatea și tendința de a comunica în mod direct cu ascultătorii sunt principala caracteristică a Programului 3 așa cum existase acesta în perioada comunistă și această caracteristică se păstrează și mai târziu când Programul 3 devine Radio 3Net.

Despre momentul constituirii Programului 3, Ursuleanu afirmă: „ca să ne jucăm cu vorbele mari (spiritul ludic mi-e cel mai credincios prieten) aș spune că „Dacă Programul 3 nu ar fi existat, el trebuia inventat”. Starea de spirit a românului era „coaptă” pentru lansare, dar Tezele din 71 cu efecte mai reale decât o intravenoasă cu chinină, n-au făcut decât să compromită generoasa idee originală. Conform planului imaginat încă din anii 70, Programul 3 trebuia să fie o redacție de sine stătătoare, dar cum secția de presă a CC-ului veghea neobosită, în cele din urmă s-a ajuns la varianta Programului 3 ca secție a Redacției Copii Tineret. Era bine. „To’a’șii” nu știau cu cine se pun, pentru că băieții și fetele de la Tineret fierbeau de dorință…Creierul întregii afaceri a fost Eduard Jurist, șeful secției Tineret, care plutea în zonele inefabile ale imaginației copiilor (pentru care a scris cărți excepționale) cu aceeași ușurință cu care plasa interlocutorului o ironie atât de ascuțită, încât pătura de ozon se resimțea…Și Programul 3 a plecat la drum cu foarte mult entuziasm…profesional (aproape inexistent astăzi în arealul tinerimii…media), fiind motivat de o echipă de profesioniști în adevăratul sens al cuvântului. Cei cu niște ani în plus erau recunoscuți ca atare (în sens profesional) și știau bine ce spun, în condițiile în care astăzi, niște aventurieri pretinși conducători…susțin tare și sus că cetatea trebuie purificată de „vacile sacre”.”

Ceea ce a făcut emisiile Programului 3 atât de speciale în plină perioadă de cenzură și limbaj de lemn este tocmai caracterul interactiv al emisiilor, limbajul corect al prezentatorilor (lipsit însă de inflexiunile monotone ale limbii de lemn) și cel mai important, interacțiunea continuă cu ascultătorii de nișă ai postului. Telefonul ascultătorului în emisiile Programului 3 devenise faimos și de neuitat (14.67.53) iar spiritul oarecum liber și entuziasmul profesional al realizatorilor de emisiuni și prezentatorilor de aici rezona cu dorințele și cerințele publicului ascultător.

Din grila de programe a fostului Program 3, Loreta Popa menționează: „"Meridian Club", "Trecem pe recepție", sau atât de cunoscuta și ascultata "Exploratorii lumii de mâine", o emisiune consacrată curajos genului SF, care avea nenumărați fani și care a adăugat sentimentul libertății Programului 3 Tineret. "Studioul T", "Student Club", "Clubul artelor", "Clubul curioșilor", "Tinerețe, sănătate, armonie", "Flacăra" lui Adrian Păunescu și-a găsit loc doar pe aceste unde, "Clubul adolescenților", "Minitehnicus", "Poetica", "Clubul invitaților", "Cartea pentru tineret", "Aventura cunoașterii", "Radio în blue jeans", "Satul mondial", "Maraton blue jeans", "Pittiș-show", "Declarații de iubire", "Telefonul de noapte", "Fără prejudecăți", toate, absolut toate erau emisiuni de mare audiență. Programul 3 devenise o înaltă școală de gazetărie. Aproape fiecare redactor avea câțiva tineri colaboratori, studenți, elevi, care îndrăgeau această meserie de radiofonist.”

Iată așadar sursa primordială de la care ulterior va pleca Florian Pittiș în calitate de director de radio în momentul trecerii în online. Parte din echipa, entuziasmul și conceptul organizatoric și de conținut al Programului 3 vor dăinui chiar și după căderea regimului comunist și după restructurarea grilei de posturi și programe a Radiodifuziunii.

După căderea regimului comunist, Parlamentul va reglementa structura și funcționarea radioului și a televiziunii publice în 1994, iar în 1996 în urma restructurării după modelul omologului francez Radio France, Radio România redenumește Programul 3, Radio România Tineret păstrându-i tenta inovativă dar trecând marea majoritate a programelor de teatru și culturale sub jurisdicția nou-creatului Radio România Cultural. Crearea un an mai târziu în 1997 a Radio România Muzical deposedează și mai mult de personalitate Radio România Tineret, care în ciuda „pierderilor” suferite (calitatea de formator de opinie și emițător principal în domeniile cultural și muzical) rămâne radioul cel mai interactiv promovând și aplicând interacțiunea directă cu ascultătorii prin intermediul telefonului.

Din 2004 ca urmare a acordului de aderare semnat de România cu UE și conform căruia în vederea aderării o serie de măsuri structurale și organizatorice trebuiau luat inclusiv la nivelul administrării televiziunii și radioului public, Radio România Tineret este scos complet din FM și devine primul post de radio public din România și din Europa de Est care emite strict online – Radio 3Net. Sub conducerea lui Florian Pittiș, radioul are perspective foarte mari de dezvoltare. Din păcate dispariția prematură a directorului Radio 3Net în 2007 a stopat sau cel puțin a încetinit viteza pe panta ascendentă pe care radio-ul începuse să urce. Referitor la publicul țintă al noului radio online, primul său director afirma că acesta este format din “orice ființă umană care dispune de un calculator conectat la internet și e capabilă să tasteze”, iar despre dorința echipei Radio3net Florian Pittiș spunea: “Ambiția noastră este să înglobăm în acest site tot ceea ce ar putea interesa măcar o dată un singur român”.

Intuiția managementului la momentul creării lui Radio 3Net în online-ul românesc a fost una corectă: internetul este viitorul mijloc de informare și divertisment al generației tinere, așadar miza intrării pe internet în calitate de primul radio online din România era uriașă: „ Pe mine mă interesează mult mai mult, în momentul de față, universul.www., căruia eu i-am spus velvet freedom”, spunea Moțu, făcînd referire la “libertate de catifea” – muzica bună, sentimentul de libertate, tinerețea fără limite își pot găsi domeniul perfect în spațiul virtual.”

În conformitate cu preferințele muzicale ale lui Pittiș care erau în mare parte aceleași cu ale noii generații de “internauți”, Radio 3Net include în programul său emisii precum „Un’ te-ai dus tu, folkule…?”, “Cântecele noastre, toate”, “Deșteaptă-te, rockule!”, “Folk You! – Folk de tabără”.

Ceea ce echipa formată din numai 10 oameni de la începuturile Radio 3Net-ului realizează într-o perioadă în care marketing-ul online, social media și new media erau la început sau inexistente în majoritatea radiourilor clasice din România este dezvoltarea de funcționalități pentru useri pe o platformă interactivă și cu un extraordinar potențial de creștere la vremea respectivă. Site-ul era dotat la vremea respectivă cu toate lucrurile pecare un utilizator și le putea dori, dat fiind nivelul de dezvoltare structural dar și de conținut al online-ului românesc de pe atunci. Este vorba despre emisie radio, arhivă radio, arhivă video, spectacole de teatru, camere web, chat, informații utile, știri. Printre inovațiile din primii ani de viață ai lui Radio 3Net care se regăsesc și astăzi pe site-ul radiolului merită amintite „cele mai bune 500 de albume, cele mai bune 500 de piese, cei mai mari 100 de chitariști ai tuturor timpurilor, cei mai buni 100 de artiști rock ai tuturor timpurilor și 1.001 albume de ascultat într-o viață.” Chat-ul Radio 3Net a constituit de aemenea una dintre funcționalitățile pentru useri foarte bine exploatate de către echipa radio.

Relatarea de mai sus se referă, așa cum se poate observa la perioada de început a radioului inaugurat de Florian Pittiș. Începînd cu august 2007 în onoarea fondatorului său Radio 3Net devine Radio 3Net – Florian Pittiș. Chiar dacă astăzi statutul lui Radio3Net nu mai este același ca în urmă cu mai bine de un deceniu când fusese creat, ceea ce vreau să scot în evidență este importanța pentru acea vreme a apariției și dezvoltării unui radio care emite strict online. Modelul de constituire și funcționare al lui Radio 3Net așa cum a fost el gândit și pus în practică până la un anumit punct de către Florian Pittiș și echipa sa poate fi utilizat de către orice radio nou-intrat în online astăzi. Chiar dacă tehnologia a avansat în ceea ce privește aplicațiile, funcționalitățile pentru useri și structura unui site, ideile esențiale de la care echipa Radio 3Net a pornit în cucerirea spațiului virtual se mențin la fel de actuale.

Amplificarea interacțiunii dintre ascultători și producători, dezvoltarea funcționalităților pentru userii online (funcționalitățile sunt elemente de conținut, în special informaționale la acea vreme care fac utilizatorii să rămână pe un site o perioadă de timp îndelungată) – top-urile muzicale și chatul sunt cele mai importante exemple aici – și nu în ultimul rând calitatea emisiilor radio și încărcătura acestora cu un mesaj pertinent pentru publicul-țintă de ascultători.

Conceptul inițial de funcționare al Radio 3Net era din nou unul foarte bun și care a dat rezultate. Legătura cu ascultătorii prin chat și camerele web ce ofereau imagini din studio în timp real. Ceea ce a uimit cel mai tare la momentul înființării Radio 3Net în online a fost cu siguranță faptul că o decizie atât de îndrăzneață și inovatoare a fost luată de un post public de radio, în timp ce radiourile clasice încă erau indecise vizavi de utilitatea creării unui simplu site de conținut (de prezentare) în online. Cu siguranță decizia luată de a muta Radio România Tineret sub noua denumire în online a fost una influențată în primul rând de faptul că desființarea frecvenței din FM și neînlocuirea acesteia cu varianta online pe net ar fi însemnat dispariția permanentă a unui program de radio cu o simbolistică și semnificație extraordinare așa cum am vazut mai sus. În al doilea rând, trecerea pe internet a radioului a presupus nu neaparat o scădere a costurilor (se păstrează un studio de emisie și o echipă de anagajați permanenți) dar o mai bună gestionare a acestora și o eficientizare a activității fostului Radio România Tineret. Apoi, cea mai importantă consecință a transformării postului de radio pentru tineret al Radiodifuziunii Române în post de radio online se referă la pionieratul pe care nou-creatul Radio 3Net îl desfășoară în crearea unui public țintă de utilizatori de internet, care nu era neaparat publicul țintă anterior al radioului din FM și care începând cu momentul Radio 3Net va fi punctul de plecare și de referință pentru toate celelalte radiouri clasice care decid să emită și în online sau radiouri online care vor apărea.

În contextul economic în care Radio 3Net ia naștere ca post de radio online, successul înregistrat de acesta este cu adevărat demn de luat în considerare, dacă ținem cont de investițiile minime pe care oricare trust de radio public sau privat le realiza în acea perioadă în vederea dezvoltătii pe online. Așa cum reiese și din raportul Open Society Foundations, mass media în general a tins să neglijeze într-o primă fază importanța oinline-ului pentru dezvoltarea ulterioară a deja existentelor instituții de informare în masă. Pentru radio care la fel ca și televiziunea îmbină partea de entertainment/divertisment cu cea de informare/știri, apariția online-ului nu a însemnat încă de la început o oportunitate, deaorece, neinițiați în modul în care online-ul și utilizatorii acestuia funcțioanează, majoritatea oamenilor de radio și televiziune l-au văzut ca pe o amenințare a status-quo-ului existent în FM respectiv în lumea televiziunii private și publice. Ulterior, o dată cu dezvoltarea online-ului și creșterea în amploare a numărului de utilizatori mentalitățile s-au transformat. Radio 3Net a fost deschizătorul de drum în această direcție și așa cum voi arăta în cele ce urmează, un alt radio a urmat traiectoria lui Radio 3Net reușind să ducă mai departe cu un pas evoluția sau trecerea din FM spre online a Radio-ului.

În ciuda faptului că elemente ce țin de structura organizarea și funcționarea lui Radio 3Net pot mai degrabă fi identificate și asemănate cu dinamica instituțiilor radio care funcționau în FM, cel mai important element de noutate adus de radio-ul condus de Pittiș și care va fi continuat așa cum vom vedea în continuare de către radio Guerilla, este noul concept de nișare a consumatorilor de radio în funcție de preferințele muzicale și referințele cultural-sociale cu care aceștia se identifică

2.3 Online vs. FM – Analiză

În ultimii ani, dintre aspectele pozitive semnalate de către raportul Open Society Foundations merită menționat faptul că un cadru regulator minimal a fost stabilit vizavi de tranziția către transmisia digitală. În ciuda imperfecțiunilor sale, acest cadru poate fi considerat un punct de plecare destul de consistent în vederea implementării unui proces deja întârziat din rațiuni economice și din lipsă de specialiști. Legislația românescă în domeniul digitalizării are la bază așa cum era de așteptat legislația europeană. Totuși, așa cum se poate observa în urma unei analize a pieței românești de media digitală, impactul legislației în domeniu și a trendului în sine s-a dovedit deocamdată redus atât în cee ce privește industria media cât și în ceea ce privește societatea în general. Chiar dacă majoritatea instituțiilor media au lansat ediții online ale publicațiilor și posturilor radio pe care le dețin în vederea dezvoltării unor sinergii între liniile de dezvoltare, mai sunt încă multe de realizat până în momentul în care piața de online în domeniul media și mai specific în domeniul radiourilor va fi una bine defiunită și complet independentă de posturile radio-mamă (cele din FM).

Este adevărat că interactivitatea dată de internet a determinat creșterea spațiului public de expresie și a scăzut dependența oriocărui tip de media de subvențiile de la stat și de politic în general.

În timp ce finalizarea trecereii complete în digital a fost amânată pentru cândva după anul 2015, cel mai negativ aspect al acestui proces se referă la lipsa de informație atât în cazul deținătorilor de posturi radio dar și în cazul utilizatorilor vizavi de riscuriole și beneficiile finalizării acestui proces. În prezent este evident faptul că digitalizarea și online-ul nu sunt așa cum s-a crezut inițial doar un trend, o modă care va înceta a mai fi dominantă într-un viitor apropia. Online-ul și digitalizarea devin noul mijloc prin care comunicarea informațională se realizează iar oficializarea acestui mijloc prin legialsția europeană și cea națională pun oarecare presiune în ceea ce privește trecerea în online și pășirea în era digitalizării a radio-urilor din FM. Tranziția este una dificilăși anevoioasă cu mulți pași înainte dar și mulți pași înapoi așa cum s-a putut vedea în cazul Radio Guerrilla.

În cazul românesc, Legea Audio-vizualului este de asemenea destul de șubredă și lipsită de elemente cheie care să reglementeze în domeniul transparenței fondurilor din care se alimentează posturile de radio și a deciziilor la nivel de management.

Chiar dacă utilizatorii români au arătat în studii de piață în ultimii ani o preferință față de utilizarea intrumentelor digitale și a platformelor mobile, adevăratul impact al digitalizării nu poate fi măsurat cu adevărat decât în momentul în care transmisia digitală terestră este complet implementată.

Peste 83% din utilizatorii de internet din România citeau sau se ionformau online zilnic în 2010. Totuși rata utilizatorilor de internet era încă scăzută cu numai 30% din totalul populației adulte utilizatori internet.

Trecerea în online și digitalizarea rămân totuși subiecte încă ne explorate în totalitate de către deținătorii de trusturi private de radio sau televiziune, iar la nivelul domeniului public audio-vizual, această posibilitate este luată în considerare stric la nivel de discuție sau dezbatere, fără rezultate în planul acțiunii.

Trecerea din FM în online și principalele diferențe care există între un post de radioFM și unul online reprezintă principalul punct de interes al acestui capitol al lucrării. În vederea exemplificării celor mai importante distincții dintre FM și online în materie de radio-uri am ales să realizez o comparație între posturile online ale Radio Pro FM și Radioul Vibe FM fostul Radio Deea care de curâns s-a „denișat” luând decizia de a abandona specificul muzical care l-a consacrat și să abordeze o strategie de marketing și rebranding care a dezamăgit majoritatea ascultătorilor fideli, public de nișă.

Dacă PRO FM reușește prin strategia de a face o selecție riguroasă în funcție de genurile muzicale în vederea atingerii unui target de audiență online mai mare prin diversificarea variantelor de mini-radio-uri online (ProFM Chill-out, ProFM Latino, ProFM Love, ProFM Hot, ProFM Michael Jackson etc.), Vibe FM decide să aplice o strategie opusă. În timp ce PRO FM-ul își păstrează în FM formatul tipic consacrat în România al radio-ului de succes. Un show matinal cu audiențe sau target-uri de audiență ridicate (Gheorghe și Greeg) plus muzică cu tentă comercială, ușor digerabilă de un public larg este ceea ce Radio ProFM promovează în varianta FM. Online în schimb, structura site-ului radio-ului cât și lista variată de radio-uri ce pot fi ascultate în varianta online, diversificăoferta muzicală, păstrând totuși o oarecare nișare și selectare a publicului-țintă în funcție de preferințele muzicale. ProFM pare să-și fi făcut tema în ceea ce privește studierea pieței și înțelegerea preferințelor ascultătorilor săi. Iar acest fapt este vizibil în felul în care site-ul ProFM este structurat și al abordării vizavi de ideea de radio online. Lista de radio-uri ce pot fi ascultate strict în varianta online este foarte variată, iar ultimul intrat este ProFM Facebook Hits radio care difuzează o selecție de melodii românești și străine atent selectate conform preferințelor de pe wall-urile utilizatorilor de Facebook din România. Dintre variantele online are ProFM-ului care dau dovadă de o analiză anterioară foarte amănunțită a pieței ascultătorilor de radio și utilizatorilor de online de la noi, alte exemple sunt clasificarea ascultătorilor sau potențialilor ascultători din online de muzică rock, în ascultători de Rock clasic (ProFM Classic Rock) Rock soft (ProFM Soft Rock) sau cei care preferă lista de melodii rock cu ampretna particulară a radiou-ului (ProFM Rock). Există în lista de radio-uri online a ProFM inclusiv un Radio care difuzează online numai muzică din diferite genuri cântată numai de cântăreți afro-americani și intitulat, nu foarte corect din vedere politic, ProFM Black.

În afară de posturile care emit în FM, există un total de 20 de posturi ProFM care emit strict online, sunt clasificate în funcție de genul muzical abordat, de publicul țintă și de popularitatea melodiilor difuzate. Radio-urile online ale ProFM sunt de fapt play-list-uri realizate conform clasificării aplicate și care pot fi accesate direct de pe pagina web a radio-ului, www. profm.ro.

Spre deosebire de postul de radio ProFM care a decis să realizeze în online o diversificare a opțiunilor utilizatorilor, Vibe FM a pornit de la a fi extrem de nișat și de de la a se adresa unui public care nu avea pe piața românească de fm sau de online altă alternativă de ascultat și a ajuns astăzi să ignore preferințele muzicale ale publicului său fidel, din decizia greșită de marketing de a atrage un public mai general. Acest fapt implică abandonarea unei nișe în care Vibe FM se afla singur pe piață și deci dețineau un monopol și începerea unei lupte acerbe pentru audiență cu coloșii radio-ului românesc din FM, precum Europa FM sau Radio 21, promotori consacrați ai unor emiusiunii și ai unui concept de radio de larg consum.

„Sunt curios dacă ați încercat măcar să faceți un studiu de piață printre ascultători în ceea ce privește schimbarea majoră, pentru că aveați o nișă pe care nu exista alt radio în România care să vă facă față și aveați și un public numeros inclusiv pe internet, eu cred că nu. Ascult Vibe sau ascultam de când era Deea și am ramas fidel, însă în momentul actual ați decis să abordați o nișă care deja e saturată și fără a vă consulta măcar din bun simț cu publicul vostru și cu fanii genului. Parerea mea e că v-ați pripit și ați stricat ceva ce avea priză și era mult diferit față de tot ceea ce exista pe piață. Erați unici și făceați diferența și nu puteți compara cu Radio 21 unde aveți .. cat 30% din format muzica dance? Probabil strategia de piață e ca ascultătorii să se reorienteze pe 21, sau poate să vină cei de pe Europa FM că acum va fi același gen … mă indoiesc. Ce pot să spun, însă cu regret … altceva decât succes …”

Deși în varianta online care îl consacrase și mai apoi pe frecvența FM, Radio Vibe FM se bucura de succes în formatul pe care l-a păstrat până în 2014, anume muzică electronică românească, emisii live cu DJ-i și asociere cu ceal mai mare festival de muzică electronică de la noi, Liberty Parade, ulterior postul își reconfigurează structura emisiilor și conținutul muzical abordând sub sloganul Vibe FM Love Music o listă de melodii din categoria evergreen-urilor și a melodiilor romantice care a fost și este în continuare în complet dezacord și distonanță cu cerințele și preferințele muzicale a publicului-nișă care asculta acest radio de pe vremea când se numea Radio Deea și care a rămas fidel mai ales din considerentul că era singura alternativă 100% românească la iedeea de radio online nișat pe ascultătorii și consumatorii de muzică electronică. Deși există o serie de alte posibilități de ascultare online a radio-urilor din afara României care au un conținut axat pe muzică electronică, pentru țara noastră, așa cum remarcă și fostul ascultător al cărui comentariu l-am citat mai sus, Vibe FM reprezenta singura alternativă de gen și în același timp un exemplu de formulă de succes în crearea și operarea unui post online și ulterior și FM unde iubitorii de electro aveau ocazia să interacționeze cu DJ-ii autohtoni și să pună bazele unei reale comunității muzicale de gen. Practic, ceea ce fusese inițial, înainte de reconfigurarea postului, Vibe FM poate fi comparat cu rolul lui Radio3Net din perioada lui Floirian Pittiș. Daca Radio 3Net își nișase publicul pe categoria ascultători de rock și muzică folk autohtonă, Radio Vibe FM face același lucru în cazul consumatorilor de muzică electro, configurând o comunitate și facilitând prin intermediul online-ului interacțiunea dintre DJ și ascultători.

Spre deosebire de ProFm care a înțeles necesitatea unui echilibru între diversificare și nișare în vederea supraviețuirii ca brand în online, Vibe FM și strategia de marketing online a acestuia din urmă indică o slabă înțelegere a dinamicii pieței radio-urilor online în general, și mai grav, o slabă înțelegere a comportamentului consumatorilor de radio din FM dar și din online. Pe site-ul oficial al Vibe FM, www. vibefm.ro/live/ există doar o variantă de radio de ascultat, cea care promovează noua structură a radio-ului și noua linie muzicală. Așadar, un vechi ascultător de Vibe FM nu se mai regăsește deloc în muzica promovată de actuala grilă de program a radio-ului. De asemenea, strategia de marketing a postului dă dovadă de lipsă de eficiență și de lipsă de informare și din perspectiva faptului că, în loc să aplice o diversificare a grilei de programe care ar fi avut potențial de a aduce noi ascultători pe termen mediu și lung, păstrându-i în același timp pe cei deja existenți, Vibe FM renunță la alimentarea și susținerea nișei de public fidel, schimbând complet specificul muzical al postuluiși alegând pur și simplu, nu să diversifice ci să se adreseze unei noi nișe de public deja saturată pe piața românească, anume nișa ascultătorilor de muzică romantică, evergreen-uri etc.

Rezultatele Studiului de audiență a radio-ului realizate în toamna anului 2013 și în toamna anului 2015 de către Asociația pentru radio audiență pentru publicul din București evidențiază foarte bine gradul de succes al strategiei de marketing online a celor două cazuri analizate anume, ProFM și grila sa diversificată nde radio-uri online și Vibe FM și decizia neinspirată a managementului postului de a ieși de pe un segment de piață unde deținea monopol. Tabelul 1 indică media de audiență din totalul populației din București deținută de radiourile din România în toamna anului 2013, iar Tabelul 2 indică același timp de analiză pentru toamna anului 2015, adică la doi ani distanță, timp suficient pentru noile configurări ale celor două radio-uri să se consolideze și să genereze rezultate pertinente în domeniul măsurării audienței.

Tabelul 1 – Audiența medie pe București a posturilor de radio în toamna anului 2013.

Sursa: Raportul Asociației pentru radio audiență

Tabelul 2 – Audiența medie pe București a posturilor de radio în toamna anului 2015.

Sursa: Raportul Asociației pentru radio audiență

Dacă în cazul Radio ProFM segmentul de piață acaparat este în creștere din 2013 până în 2015, în decursul a doi ani, în cazul Vibe FM acesta este în scădere drastică, de l.8 % deținut în 2013 la 0.7% deținut în 2015 în rândul ascultătorilor bucureșteni.

Din evoluția și dinamica celor două cazuri luate în considerare în acest mini-studiu de caz, putem observa faptul că trecerea din FM în online și mai ales consolidarea unui radio online competitiv și care să aibă o nișă solidă de ascultători trebuie realizată ținând cont de o serie de parametrii generali și de o multitudine de variabile dependente și independente de analiză. Criteriile diversificării și cel al ultra-nișării sunt esențiale în vederea managerierii eficiente a unui post de radio online. Dacă regulile FM-ului nu permiteau o diversificarea și nici o nișare excesive (din cauza costurilor ridicate care necesitau un public larg care să asigure o audiență mulțumitoare în vederea acoperirii costurilor radio-ului de către contractele de publicitate), în online nișarea și diversificarea sunt esențiale și realizabile având în vedere că radio-urile online depind mai puțin de finanțarea din spațiul public sau în general de metodele standard de publicitate și promoție așa cum acestea au fost instituționalizate de către radio-ul clasic. De asemenea, gradul de interacțiune dintre ascultător/utilizator și realizatorul de programe se intensifică. Așa cum am putut remarca din comentariul unui ascultător regăsit pe pagina principala a Vibe FM, ascultătorii au puterea de a-și exprima direct opțiunile și opiniile în materie de radio și de asemenea au pretențiile ca într-o era a web-ului, solicitările și ptreferințele acestora în materie de conținut audio să fie luate în calcul.

Cazul cel mai particular vizavi de succesul în online ca radio exclusiv online îl reprezintă însă Radio Guerrilla, post de radio care a fost nevoit să emită exclusiv în online, și chiar momentan, deși i-su fost reacordate licențele de emitere în FM, emite încă în online până la oficializarea deciziei CNA (Comisia Națională a Audiovizualului). Radio Guerrilla este un cazexcepțional în primul rând deoarece încă din perioada aparițioei și a primelor emisii în FM a fost un radio de nișă, inițial putea fi ascultat exclusiv în București, iar realizatorii de programe și prezentatorii radio erau și sunt încă personalități care fac discordanță cu restul universului prezentatorilor de radio de la noi. Ideea abordată de Guerrilla atât în ceea ce privește muzica difuzată dar și în ceea ce privește grila de programe informative și culturale a fost aceea de a crea un post de radio cu o configurație perfect pliată pe tipologia ascultătorului urban cu o medie de vârstă de 25 de ani, iubitor de genuri muzicale din categoria rock-ului dar și de melodii noi care îmbină rock-ul clasic cu electro și alte genuri nou-apărute. “Am vrut să facem acest post pentru că era o nișă foarte goală pe care o simțeam niște oameni. Eu eram în 2004 la Pro FM și era nișa muzicii de calitate pentru un anumit gen de oameni foarte greu de descris demografic.”- susține Mihai Dobrovolschi (Dobro Show) una dintre vocile – simbol ale Radio Guerrilla.

Ca și formulă de funcționare, și Guerrilla a mers și merge în continuare pe modelul consacrat al radio-ului clasic cu un show de dimineață puternic și o serie de emisiuni informative și culturale. În cazul lui Guerrilla cee ce a făcut diferența a fost faptul că încă de la început radio-ul a fost extrem de nișat, având un target precis de ascultători pe care an de an l-a atins cu succes și chiar l-a crescut. Astfel, în momentul în care din motive legislative și administrative, îi sunt retrase licențele de difuzare în FM, Radio Guerrilla continuă în mod surprinzător să aibă sprijinul moral și atenție publicului ascultător din București și din marile orașe din România unde radio-ul avea frecvențe. În vederea evitării întreruperii pe o perioadă nelimitată a emisiei, Radio Guerrilla ia decizia revoluționară de a trece în online complet. Decizia a fost una curajoasă dar și încurajată și aplaudată de consumatorii de Radio Guerrilla care au recurs la o serie de metode în vederea ascultării radio-ului acum online și atunci când erau în deplasare cu mașina, conectându-și telefoanele mobile la radio-ul din mașină pentru a-și păstra obiceiul de a conduce alături de vocile și muzica de la Guerrilla.

Inițial posibilitatea online-ului a apărut ca o necesitate de a rămîne în continuare alături de ascultători , mai ales că nu știa exact cât timp va lua pentru recăpătarea licențșelor de emitere în FM și chiar dacă acestea vor mai vi vreodată obținute. Decizia emiterii în online a reprezentat pentru echipa Guerrilla o provocare căreia i-a făcut față cu brio, modelul de dezvoltare în online al radio guerrilla fiind unul demn de urmat de către toate posturile de radio care doresc să realizeze acest pas, cu condiția ca nișa de public pe care o țintesc să fie unala fel de clară și de fidelă ca în cazul lui Radio Guerrilla.

Ca soluție de compromis, matinalul Radio Guerrilla al cărui gazdă rămăsese în ultima perioada Mihai Dobrovolschi este mutat pe Radio Gold FM unde și grila muzicală este transformată astfel încât postul își poate dezvolta audiența în București acaparând o parte din fostul public Guerrilla printre care, așa cum susține Dobrovolschi, au existat ascultători care au renunțat să mai asculte de tot radio după închiderea Guerrilla. Depre Guerrilla Mihai Dobrovolschi afirma în 2014 într-un interviu acordat lui Petrișor Obae pentru site-ul Pagina de Media: “Sunt convins că vor fi comentarii răutăcioase, pentru că teme ca Guerrilla creează pasiuni și pro și contra. Este cred cel mai frumos proiect care s-a facut în România și sunt absolut subiectiv, dar nu pentru că am lucrat acolo, ci pentru că a fost un proiect care nu a ținut cont de cifre, ăsta a fost un lucru foarte bun. Guerrilla nu avea cifre de teapa Radio ZU sau Kiss FM dar ajunsese, făra să fie interesat de cifre, uneori în București să depășească cu matinalul cifrele Radio 21 pe publicul comercial, care facea cifre pe apartamente, bani, mașini s.a. Noi, dacă ții minte, ne-am făcut un stindard din a face contra advertisment.”

Experiența Gold FM a generat o oarecare continuitate în FM a tradiției Guerrilla, din acest motiv nu numai Dobro Show-ul- emisiunea matinală- dar și emisiunea de după-amiază a lui Liviu Mihaiu – Asta la revista mesei – au contiunuat să fie difuzate. „Inclusiv acum, nișa pe care o abordăm pe Gold FM, pentru că am schimbat total direcția de o săptămână, este cea a unor oameni pe care eu daca îi văd pe stradă pot spune că a ascultat Guerrilla. Îi vezi, îi simți, e cumva nedrept poate să-i cataloghezi, sunt îmbrăcați mai bine, asculta muzică mai bună, are preocupari bune și nobile, citesc o carte, comunică între ei, se uita la un film bun. Toate astea îl fac un public de nișă, dar care nu apare în niciun demografic. Nu vreau să-mi arog suprapunere perfectă între Guerrilla și Gold FM, dar e o mulțime comună.” Dacă Dobrovolschi și Mihaiu reușesc să își păstreze emisiunile în FM prin intermediul Gold FM-ului pe care de altfel îl urcă, din punctul de vedere al audienței din București, mult peste așteptările staff-ului acestui post, ideea de Guerrilla și specificul radioului scos acum din FM se conservă în varianta online a radio-ului.

La nivel de audiență, prezența strict în online a lui Radio Guerrilla a însemnat în mod clar un regres. Prezența în online a fost mai degrabă un pas simbolic care să ateste faptul că spiritul Radio Guerrilla există încă. Chiar dacă au existat și există încă utilizatori de internet care ascultă Guerrilla live pe net, parctic eforturile echipei Guerrilla, din care treptat treptat pe parcursul ultimilor doi ani, foarte mulți pleacă spre noi radio-uri sau proiecte, sunt neremunerate în această perioadă, iar structura și conceptul de radio online nu reușește să se constituie într-un business de succes chiar dacă, din perspectiva organizării site-ului șiu a funcționalităților pentru useri, Guerrilla revoluționează tot ceea ce a existat în online-ul românesc în materie de radio-uri. Prezența podcast-urilor (înregistrărilor) diferitelor emisiuni și sesiuni live, a opțiunii on air de ascultare a radio-ului online care pe lângă selecția de muzică conține și jingle-urile consacrate ale lui Radio Guerrilla, susținerea ascultătorilor prin intermediul canalelor social media extrem de active (în special Facebook-ul și Twitter-ul) fac din modelul promovat de Guerrilla în ultimii doi ani de prezență strict în online un model de succes. Cu toate acestea, din punct de vedere financiar online-ul pare să nu poată atrage principala sursă de finanțare în FM, anume contractele de publicitate. Felul în care transmisia live în online se organizează și este difuzată nu permite pauze publicitare, iar din rațiuni de design și de asemenea de corectitudine și etică față de consumatorii săi, Radio Guerrilla a preferat să nu utilizeze pe site bannere publicitare sau alte metode de marketing online. Așadar, deși la nivel de funcționalități pentru useri, structură și conținut a site-ului și calitate a emisiilor online Radio Guerrilla online excelează, proiectul are nevoie ca de o gură de oxigen de relansarea în FM din nevoia de a-și acoperi costurile de personal care există chiar și atunci când ai difuzat pentru 2 ani de zile strict din online.

Exemplul Guerrilla demonstrează în mod clar faptul că trecerea de la FM la online nu este una oportună pentru piața româneacă din perspectiva rentabilității și sustenabilității financiare a unui proiect de radio online. Majoritatea reușitelor în online se datorează fie susținerii cu fonduri din partea trustului de care proiectul aparține (cazul Radio 3Net sau ProFM), fie datorită spiritului de sacrificiu al unei echipe care este de acord să realizeze muncă pro-bono în vederea atingerii unui scop/ideal etic mai înalt (cazul Radio Guerrilla).

Un ultim factor care nu ține de postul de radio ci de mentalitatea provider-ilor de publicitate se referă la lipsa de încredere a marilor și mai micilor actori economici din România în forța de promovare a online-ului versus forța de promovare a mijloacelor clasice media (presa scrisă, radio-ul clasic și televiziunea). Toate aceastea cumulate fac din experiența din ultimii doi ani a Radio Guerrilla un caz concludent vizavi de stadiul în care se află online-ul românesc în materie de media la ora actuală.

Așa cum remarcă în mod corect Thierry Vedel (2001), „Istoria mass-media este marcată de mari mutații tehnologice, care, în mai multe etape, au modificat modurile de producere, difuzare și consumare a informației. O dată cu realizarea noilor rețele sau suporturi cum ar fi sateliții, magistralele electronice sau discurile optice, trăim astăzi una dintre aceste mutații – calificată uneori drept revoluție digitală – și presimțim că ea va avea repercusiuni semnificative asupra modului nostru de a comunica, de a munci, de a ne distra.”

La nivel internațional dar și în cazul românesc, crearea unui post de radio online necesita un minim de instrumente și cunoștințe, iar efectele obținute pot fi cu adevărat remercabile. Cel mai important element în vederea realizării emisiilor radio online îl reprezintă software-ul computer-ului care să dea posibilitatea celui care operează să reproducă și să mixeze sunetul. în afară de aceasta, un server media de streming care să asigure distribuirea pe internet este de asemenea un element esențial în crearea și operarea unui post de radio online. Astăzi opțiunile de sreaming sunt variate, iar costurile pot fi foarte muolt minimizate, prin faptul că, în funcție de timpul de emisie, există aplicații online de tipul lui Spreaker, care oferă posibilitatea streaming-ului gratuit.

Studiul noilor tehnologii ale comunicării nu poate fi redus însă numai la analiza întrebuințării și efectelor acestor mijloace. Apariția acestor noi mijloace de comunicare nu este numai rezultatul avansului tehnologic dar și expresia unor politici publice și strategii economice în opinia lui Vedel.“Sigur că nu se poate face orice cu ajutorul tehnicii: funcționarea instrumentelor de comunicare se supune unor reguli și principii elementare, pe care este necesar să le înțelegem. Dar, deși tehnica prezintă rigidități, ea deschide un câmp vast de alternative și poate face obiectul unor aplicații foarte diverse. Acest decalaj dintre puterea de a face a tehniocii și voința de a face a actorilor sociali ilustrează raportul deosebit pe care fiecare societate îl întreține cu tehnologia, explicând totodată diversitatea efectelor noilor tehnologii ale comunicării.”

Crearea și operarea unui radio online reprezintă o provocare și din perspectiva legislativă, mai precis a rolului de regulator în domeniu al statului, care pare a înțelege foarte puțin din esența și importanța noilor media și a felului în care activitatea online a mijloacelor media poate fi reglementată. Puterea economică aparține în continuare marilor trusturi de radio clasic din acest motiv, aspectul economic al existenței în online a unui radio continuă să fie unul problematic, așa cum am putut remarca în cazul Radio Guerrilla. Deși opțiunea pare atrăgătoare date fiind piața utilizatorilor de online în creștere și incapacitatea radio-urilor clasice de a veni cu elemente care să revoluționeze grila de programe, trecerea în online la momentul actual în românia reprezintă doar un ideal frumos, sau cel mult un element de dezvoltare adiacent unui post care deja emite în FM. Dificultatea în transformarea unui radio online într-o afacere profitabilă ar fi cea care într-un viitor îndepărtat ar face posibilă și dezirabilă transformarea pieței de radio din România.

“În fața dificultăților cu care se confruntă întreprinderile mediatice folosesc strategii similare cu ale altor sectoare (diversificarea, concentrarea și internaționalizarea) sau soluții mai originale cum ar fi apelul la forme specifice de intervenție a statului sau de mecenat, justificate prin specificitatea produselor lor și a pieței.” Aceste soluții standard propuse în urmă cu mai binede un deceniu nu mai justifică actualul cadru juridic, economic și social în care noile media apar și trebuie să funcționeze. Din contră, intervenția sub orice formă a statului este neavenită și considerată o modalitate de aservire a presei. Pe de altă parte, este încă adevărat că secretul dezvoltării și evoluției media în general și a radioului în special constăîn diverificarea, concentrarea și internaționalizarea nu numai a informației dar și a grilei de programe și a muzicii promovate.

Surse bibliografice

“Seful MEC Ungaria: In Romania, online-ul este privit mai mult ca cireasa de pe tort in mixul de media”, articol apărut în Wall-Street, varianta online: http://mad.wall-street.ro/articol/Media-Advertising/76273/Seful-MEC-Ungaria-In-Romania-online-ul-este-privit-mai-mult-ca-cireasa-de-pe-tort-in-mixul-de-media.html, publicat la 3 decembrie 2009, accesat la 12.01.2016, ora 19:17.

„A fost o dată Radio Contact…”, varianta online http://www.muzichii.ro/muzichii/posturi/a-fost-odata-radio-contact-1552.post, articol publicat pe 26 februarie 2009, accesat la 11.01.2016, ora 12:50.

Bertrand, Claude-Jean (coord.), O introducere în presa scrisă și vorbită, Traducere coordonată de Mihaela Lază, Editura Polirom, Iași, 2001.

Hungarians in the History of Communication, varianta online: http://www.mfa.gov.hu/NR/rdonlyres/F05189E4-4F16-4B32-A10A-374DF5FCCB0E/0/grcomm2.pdf, accesat la 10.01.2016, ora 10: 44

Interviu cu Mihai Dobrovoslchi realizat de Petrișor Obae. Varianta online: http://www.paginademedia.ro/2014/11/video-dobro-la-paginademediatv-nu-vreau-sa-mi-arog-suprapunerea-perfecta-intre-guerrilla-si-gold-fm-dar-e-o-multime-comuna-daca-nu-merge-pana-in-ianuarie-eu-ma-opresc-e-foarte-greu-sa-stai-in-c, publicat la 12.12. 2014, accesat la 7 Februarie 2016, ora 10.03.

Leblebici Huseyin, Gerald R. Selancik, Anne Copay and Tom King, "Institutional Change and the Transformation of Interorganizational Fields: An Organizational History of the U.S. Radio Broadcasting Industry” in Administrative Science Quarterly, 36(3), 1991, pp. 333-363.

Lippmann, Stephen, “The Institutional Context of Industry Consolidation: Radio Broadcasting in the United States, 1920-1934” in Social Forces, Vol. 86, No. 2 (Dec., 2007), pp. 467- 495.

Pitigoi, Victor, „Ziua când s-a născut radioul – Acum mai bine de un secol – Documentar”, în Ziare.com, varianta online:http://www.ziare.com/cultura/istoria-culturii-si-civilizatiei/ziua-cand-s-a-nascut-radioul-acum-mai-bine-de-un-secol-documentar-1206732 publicat la 12 Decembrie 2012, accesat la 10.01. 2016, ora 10:57.

Popa, Loreta, „Cei mai frumoși…80 de ani de Radio România”, în Jurnalul Național, 2008, varianta online http://jurnalul.ro/special-jurnalul/cei-mai-frumosi-80-de-ani-de-radio-romania-137646.html accesat la 09.01.2016 ora 18. 24

Popa, Loreta, „Programul 3 Radio, 35 de ani de la înființare” în Jurnalul.ro, varianta online: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/programul-3-radio-35-de-ani-de-la-infiintare-119346.html publicat la 12 martie 2008, accesat șa 15 ianuarie 2016, ora 19:29.

Preoteasa, Manuela and Iulian Comanescu, Ioana Avădani și Adrian Vasilache, Mapping Digital Media in Romania, raport publicat de Open Society Foundations, 4 decembrie 2010, varianta online https://www.opensocietyfoundations.org/sites/default/files/mapping-digital-media-romania-20130605.pdf, accesat la 12.01.2016, ora 19.50

Scarlat, Anca, „O altă istorie recentă, arhiva Radiodifuziunii”, în Jurnalul Național, 2006, varianta online http://jurnalul.ro/special-jurnalul/o-alta-istorie-recenta-arhiva-radiodifuziunii-9019.html accesat la 09.01.2016, ora 18:27

Stoian, Cristina, “Istorie 3R Net Florian Pittiș”, în Jurnalul Național, 2008, varianta online http://jurnalul.ro/editie-de-colectie/florian-pittis-1-septembrie-2008/istorie-r3-net-florian-pittis-316536.html accesat la 15.01.2016 ora 18:52

Toma, Iulian, „Revoluția radio din România a început cu „arme” din Franța”, varianta online http://www.adplayers.ro/articol/Media-7/Revolutia-Radio-din-Romania-a-inceput-cu-arme-din-Franta-3366.html, articol publicat pe 22 ianuarie 2010, accesat la 11.01.2016, ora 12:55.

Tușa, Enache, “Revoluția română prin ochii unui contemporan. Câteva reflecții asupra unor evenimente confuze” în Revista Sfera Politicii, varianta online http://www.sferapoliticii.ro/sfera/182/art06-Tusa.php, accesat la 10.01.2016, ora 11:04

Țiu, Ilarion, “Politici de ideologizare a mass-media în tipul regimului comunist”, în Revista Sfera Politicii, nr. 173/2013, varianta online: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/173/art17-Tiu.php, accesat la 10.01.2016, ora 11:11.

Ursuleanu, Dan, O legendă a radioului românesc: Programul 3, Editura Cd Press, 2008.