Nutritie Si Dietetica

=== 22cd89e7d5b8038b7b9a4295c8941f75e78a226d_33527_1 ===

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA :NUTRIȚIE ȘI SPORT

NUTRIȚIA ȘI DIETĂ ÎN HEPATITA CRONICĂ

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2016

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

NUTRIȚIA ȘI DIETĂ ÎN HEPATITA CRONICĂ

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2016

CUPRINS

Introducere

CAP.1.Alimentația omului sănătos……………………………………………………………………1

1.1.Principii ale alimentației omului sănătos………………………………………………………1

1.2.Etapele elaborării regimului alimentar……………………………………………………..1

1.2.1.Calculul greutății ideale……………………………………………………………… 2

1.2.2.Calculul necesarului caloric zilnic ……………………………………………………2

1.3.Efectul termic al alimentelor (Termic Efect of Food – TEF) …………………………4

1.4.Piramida alimentației sănătoase ……………………………………………………15

1.5.Produse alimentare de protecție ………………………………………………………18

CAP. 2 .Delimitări conceptuale privind nutriția………………………………………… 22

2.1.Teoria nutriției …………………………………………………………………………25

2.2.Obiectivele nutriției ……………………………………………………………………29

2.3.Criteriile unei diete adecvate …………………………………………………………32

2.3.1.Aportul alimentar optim ……………………………………………………………32

2.3.2.Grupele alimentare și principiile nutritive………………………………………… 33

2.3.3.Densitatea calorică a alimentelor ……………………………………………………33

2.3.4.Costul,, energetic al diferitelor produse alimentare …………………………………34

2.3.5. Echilibrul rației alimentare ………………………………………………………….35

CAP.3 .Hepatita cronică …………………………………………..……………………….37

CAP. 4.Alimentația în hepatita cronică…………………………………………..…………41

Studiul de caz ………………………………………..……………………………………..41

Concluzii ………………………………………..………………………………………….57 Bibliografie ………………………………………..………………………………………58

INTRODUCERE

Alimentația ,ca factor important al crecreșterii,dezvoltării și menținerii stării de sănătate a persoanelor,a devenit astăzi o știință,cunoscându-se cu exactitate cu ce și cum trebuie să se hrănească aceștia,în funcție de vârstă și de natura activităților zilnice.

Alimentația constituie un factor cu acțiune permanentă care determină desfășurarea proceselor metabolice deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

Alimentele conțin micro- și macronutriente în diverse proporții, astfel încât, printr-o alimentație rațională sunt satisfăcute nevoile zilnice ale organismului, în toate principiile alimentare.

Este necesar să se respecte comportamentul general al omului față de actul alimentar, care este un act psiho-social.

După Trémolière, ființa umană privește alimentul sub trei aspecte: ca hrană, ca stimulent al tonusului emotiv, ca simbol, el afirmând că: „pâinea înseamnă mai mult decât gustul pâinii”.

În elaborarea unui regim alimentar trebuie să ținem totdeauna seama că omul provine dintr-o anumită familie, integrată într-o anumită societate, care trăiește într-o anumită epocă istorică cu obiceiurile ei alimentare, cu religia, cu prejudecățile sale, cu afectivitatea și educația sa.

Adeseori, anumite obiceiuri, înrădăcinate în subconștientul individului sunt cu greu îndepărtate, uneori aproape imposibil de schimbat într-o singură generație.

Alimentația va fi astfel concepută, încât să îndeplinească următoarele condiții:

– să asigure o creștere și dezvoltare corespunzătoare;

– să asigure o activitate fizică și intelectuală normală;

– să asigure o bună stare de sănătate.

Densitatea calorică a alimentelor: la aceeași greutate conținutul în principii nutritive și în calorii diferă de la un aliment la altul, produsele animale și cele rafinate având o densitate calorică mare: astfel 100 g zahăr furnizează 410 kcal, bomboanele 300–500, ciocolata 500–600, untul 860, uleiul de soia 926, margarina 786, carnea 120–390, peștele 100–300, ouăle 170, laptele 70, fructele 100–300, legumele 20–80 ș.a.

Consumul exagerat al produselor rafinate, cu densitate calorică mare, induce în eroare mecanismele de control ale aportului energetic, care de-a lungul mileniilor au fost „programate”, în funcție de raportul volum/calorii. Se explică astfel o mare parte din cazurile de obezitate

Menținerea hemostazei mediului intern al organismului depinde de caracterul alimentației care influențează funcțiile sistemului,în special factorii enzimatici și hormonali.

Deficitul unuia sau mai multor nutrimente, dezechilibrarea corelației dintre ei conduce la afectarea fondului metabolic al celulei .

Dezechilibrul substanțelor nutritive în dietă pe o perioadă scurtă de timp poate fi compensat prin mecanisme fiziologice de adaptare și biochimice Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină procese patologice și clinice.

În prezent este cunoscut faptul că alimentația își pune profund amprenta pe patologia omului contemporan,ca urmare a dezechilibrului dintre aportul de nutrimente.

Aspectele privind nutriția fac abstracție de toate celelalte tratamente și privește în mod exclusiv,în prima parte aspecte teoretice în ceea ce privește nutriția.

=== 22cd89e7d5b8038b7b9a4295c8941f75e78a226d_33527_2 ===

CAPITOLUL 1

ALIMENTAȚIA OMULUI SĂNĂTOS

1.1.Principii ale alimentației omului sănătos

Alimentația este un act indispensabil pentru menținerea vieții pe pământ.

Alimentele conțin micro- și macronutriente în diverse proporții, astfel încât, printr-o alimentație rațională sunt satisfăcute nevoile zilnice ale organismului, în toate principiile alimentare.

Este necesar să se respecte comportamentul general al omului față de actul alimentar, care este un act psiho-social.

După Trémolière, ființa umană privește alimentul sub trei aspecte: ca hrană, ca stimulent al tonusului emotiv, ca simbol, el afirmând că: „pâinea înseamnă mai mult decât gustul pâinii”.

În elaborarea unui regim alimentar trebuie să ținem totdeauna seama că omul provine dintr-o anumită familie, integrată într-o anumită societate, care trăiește într-o anumită epocă istorică cu obiceiurile ei alimentare, cu religia, cu prejudecățile sale, cu afectivitatea și educația sa.

Adeseori, anumite obiceiuri, înrădăcinate în subconștientul individului sunt cu greu îndepărtate, uneori aproape imposibil de schimbat într-o singură generație.

Alimentația va fi astfel concepută, încât să îndeplinească următoarele condiții:

– să asigure o creștere și dezvoltare corespunzătoare;

– să asigure o activitate fizică și intelectuală normală;

-să asigure o bună stare de sănătate.

Densitatea calorică a alimentelor: la aceeași greutate conținutul în principii nutritive și în calorii diferă de la un aliment la altul, produsele animale și cele rafinate având o densitate calorică mare: astfel 100 g zahăr furnizează 410 kcal, bomboanele 300–500, ciocolata 500–600, untul 860, uleiul de soia 926, margarina 786, carnea 120–390, peștele 100–300, ouăle 170, laptele 70, fructele 100–300, legumele 20–80 ș.a.

Consumul exagerat al produselor rafinate, cu densitate calorică mare, induce în eroare mecanismele de control ale aportului energetic, care de-a lungul mileniilor au fost „programate”, în funcție de raportul volum/calorii. Se explică astfel o mare parte din cazurile de obezitate

1.2.Etapele elaborării regimului alimentar

1.2.1.Calculul greutății ideale

Se preferă formula Societății de Asigurări Metropolitane din New York, care introduce în formula greutății ideale înălțimea, vârsta, sexul:

GI = 50 + 0,75 (I – 150) + (V – 20)/4

GI = greutatea ideală

I = înălțimea în cm

V = vârsta în ani

La femei rezultatul se înmulțește cu 0,9.

1.2.2.Calculul necesarului caloric zilnic

Necesarul caloric se exprimă în kcal. 1 kcal reprezintă cantitatea de energie necesară pentru a crește cu 1º C (de la 15 la 16º) temperatura unui litru de apă.

Se mai utilizează și consumul caloric în kilojoule (kj). Un kj reprezintă cantitatea de energie cheltuită pentru deplasarea unei mase de 1 kg, pe distanța de 1 metru, cu o forță de 1 Newton. (1 Newton = forța aplicată unei mase de 1 kg, pentru a imprima o accelerație de 1 m/sec).

1 kcal = 4,185 kj

1 kj = ,239 kcal.

Necesarul caloric zilnic trebuie să acopere consumul energetic al zilei respective. Consumul energetic are trei componente principale:

Energia cheltuită în repaus (Resting Energy Expenditure – REE)

REE reprezintă energia cheltuită pentru activitățile necesare susținerii normale a funcțiilor organismului și a homeostaziei.

Aceste activități includ: respirația, circulația, sintezele componenților organici, activitatea pompelor ionice, energia consumată de sistemul nervos central, menținerea temperaturii corpului etc. Din REE 29% este consumată de ficat, 19% de creier, 18% de mușchii scheletici în repaus, 10% de inimă, 7% de rinichi și 17% de restul activităților.

REE a înlocuit utilizarea metabolismului bazal (Basal Energy Expenditure = BEE), care este de fapt REE în anumite condiții: repaus fizic și mintal, la 12 ore după ultima masă, în condiții de confort termic. De obicei, REE este mai mare decât BEE.

REE se calculează cu ajutorul ecuației Harris Benedict (pentru copii și adulți de toate vârstele), care ia în considerare greutatea în kilograme (G), înălțimea în centimetri (Î) și vârsta în ani (V):

REE (femei) = 65,5 + 9,56 × G+1,85 × Î – 4,68 × V .

Exemplu: femeie cu G = 60 kg, Î = 160 cm, V = 50 ani:

REE=65,5+573,6 (9,56 × 60) + 296 (1,85 × 160) – 234 (4,68 × 50) = 1290,6 kcal.

REE (bărbați) = 66,5 + 13,75 × G + 5 × Î – 6,78 × V

Exemplu: bărbat; G = 60 kg, Î = 1,65 m, V = 50 ani

REE = 66,5 + 825 (13,75 × 60) + 825 (5 × 165) – 339 (6,78 × 50) = 1377,5 kcal.

Factori ce influențează REE:

-greutatea: persoanele cu greutate mai mare au o rată a metabolismului mai mare;

– compoziția corpului: cu cât raportul dintre masa slabă a corpului (fat free mass – FFM)/masa grasă este mai mare, cu atât REE este mai mare, întucât FFM este țesutul metabolic activ al corpului;

-vârsta: la adult REE scade progresiv, cu aproximativ 2–3% pe decadă, posibil prin creșterea procentului de țesut adipos odată cu vârsta. Exercițiul fizic poate atenua această scădere, nu numai prin creștera consumului energetic în timpul exercițiului fizic, cât și prin creșterea țesutului muscular, ce are activitate metabolică intensă. În copilărie, pubertate, adolescență, 1–15% din REE se utilizează pentru procesul de creștere;

-sexul: femeile au REE cu 5–10% mai mică decât bărbații de aceeași înălțime și greutate, probabil datorită unui raport mai mic între masa musculară/masa grasă;

– starea hormonală: hipertiroidismul și hipotiroidismul induc creșterea, respectiv scăderea REE; creșterea catecolaminelor în timpul emoțiilor sau stresului duc la creșterea REE; cortizolul, hormonul de creștere, insulina, influențează REE; în timpul sarcinii REE descrește în prima parte iar apoi crește, prin consumul placentar, creșterea copilului, creșterea activității cardiace materne;

-alți factori: febra crește consumul energetic cu 13% pentru fiecare grad peste 37; temperatura crescută a mediului duce la creșterea consumului energetic cu 5–20%.

Observații: folosirea greutății actuale în calcularea REE poate duce la supraestimarea consumului energetic la persoanele obeze, care au o masă mare de țesut cu activitate redusă. Folosirea greutății ideale în formula lui Harris și Benedict ar duce însă la subevaluarea REE și a EEPA (Energy Expended in Physical Activity). De aceea, Wilkens a recomandat în 1986 folosirea la pacienții obezi a formulei următoare:

GI (greutatea ideală)+(Greutatea actuală-greutatea ideală) × 0,25 = greutatea utilizată în calculul REE, întrucât numai 25% din excesul ponderal este metabolic activ.

1.3.Efectul termic al alimentelor (Termic Efect of Food – TEF)

TEF reprezintă consumul de energie asociat cu ingestia de alimente. Reprezintă aproximativ 10% din consumul energetic total. TEF are două componenete:

– componenta obligatorie, reprezentată de energia consumată pentru digestia, absorbția și metabolizarea nutrientelor;

-termogeneza facultativă, reprezintă energia cheltuită în exces, care pare să fie atribuită ineficienței sistemului metabolic, stimulat de activitatea nervoasă simpatică.

Factori ce influențează TEF:

– compoziția dietei este mai mare după consumul de proteine (20–30%) și hidrați de carbon (5–10%), decât după consumul de lipide (4%);

– alimentele condimentate (chili, muștar) cresc TEF o perioadă de peste
3 ore, comparativ cu aceleași alimente necondimentate;

– fumatul, consumul de cafea, frigul cresc TEF cu până la 8–11%.

Împărțirea rației calorice pe principii alimentare: în afara asigurării necesarului caloric, se impune asigurarea acestuia din anumite principii alimentare, într-o anumită proporție (tabelul 1).

Tabelul 1

Principalele clase de nutrienți și rația zilnică optimă [, modificat]

RDA (recommended daily allowance) = rația zilnică recomandată

*RDA nu este necesară. Cu excepția primelor zile de viață, la indivizii sănătoși nu există carență de vitamina K.

Macronutrienții

Glucidele vor acoperi cel puțin 50–55% din rația calorică [2, 3, 8, 9]. Principalul lor rol este cel energetic. kcal glucide =( total kcal × 55)/100; 1 g de glucide eliberează prin catabolizare 4,1 kcal. Se vor împărți deci kcal glucide la 4,1 pentru a afla câte grame de glucide se vor consuma. Se recomandă ca glucidele simple, rafinate, să acopere cel mult 10% din rația calorică. Ponderea cea mai mare revine glucidelor complexe, de tipul amidonului.

Glucidele se împart în:

● Monozaharide, rar întâlnite în stare naturală. Exemplu: glucoza (miere de albine, struguri, coacăze, portocale, morcovi); fructoza (mierea de albine – 80%, fructele coapte și unele vegetale); galactoza (nu se găsește liberă în natură), ia naștere prin hidrolizarea lactozei din lapte.

● Dizaharide sau zaharurile duble sunt reprezentate prin zaharoză, maltoză, lactoză. Prin hidroliză acestea se descompun în monozaharide. Zaharoza se găsește în zahăr; lactoza se găsește în lapte.

● Polizaharide: amidonul (cartofi, cereale, paste făinoase); glicogenul (mușchi); acestea au rol nutritiv. Fibrele alimentare (celuloza, hemiceluloza, lignina) sunt necesare în cantitate de 20 g la 1 000 kcal. Această cantitate de fibre poate fi adusă zilnic din consumul a 6 sau mai multe porții de cereale, leguminoase uscate, legume și fructe.

Lipidele vor acoperi 30% din rația calorică .

● Dintre acestea 10% vor fi asigurate din grăsimi saturate (AGS) (grăsimi animale: unt, gălbenuș de ou, lapte, produse lactate, untură, carne; grăsimi vegetale: untul de cacao-ciocolata, uleiul din nuca de cocos, uleiul de palmier, uleiuri parțial hidrogenate); gradul de saturație și lungimea lanțului de carbon determină consistența lipidelor; ca excepție, uleiul de cocos rămâne lichid, întrucât are un lanț de carbon scurt; grăsimile saturate cresc concentrația serică a LDL-Col, recunoscut ca extrem de aterogen. Se admite că un raport între acizii grași polinesaturați (AGPNS) și acizii grași saturați (AGS) mai mare de 0,8 are un pronunțat caracter hipocolesterolemiant ; creșterea AGS peste 10% din rația calorică crește riscul oxidării LDL-Col, al scăderii HDL-Col, crește potențialul trombogenic al dietei.

● 10% vor fi grăsimi polinesaturate (AGPNS), definite prin prezența a două sau mai multe duble legături. Se găsesc în uleiuri vegetale: uleiul de floarea soarelui, soia, șofran, porumb, sămânță de bumbac, margarină; sunt sărace în acești acizi grași uleiul de cocos, de palmier, untul de cacao; cel mai important reprezentant este acidul linoleic; în această categorie există două familii importante: -3 (cap de serie acidul linolenic) și -6 (cap de serie acidul linoleic), care au rol protector în ateroscleroză, scleroza multiplă, afecțiuni inflamatorii.

Raportul optim -6/-3 se consideră a fi 2/1–3/1 , de patru ori mai mic decât aportul curent. Se recomandă consumul unor cantități mai mari de -3 de origine vegetală și marină.

Uleiurile vegetale care conțin acidul linolenic în cantități mai mari, cum este uleiul de nucă, sunt mai eficace decât alte uleiuri vegetale, care au conținut ridicat de acid linoleic, dar scăzut de acid linolenic, cum ar fi uleiul de porumb.

● 10% grăsimi mononesaturate, definite prin prezența numai a unei duble legături (produse de natură vegetală: uleiul de măsline, nuci, migdale, alune, fistic, avocado); cel mai important reprezentant este acidul oleic.

În alimentele consumate de om se întâlnește un amestec al tuturor acestor acizi grași (AG). Majoritatea AG nesaturați din alimente sunt în forma cis, cu toți atomii de carbon de aceeași parte a legăturii duble. Prin hidrogenarea uleiurilor lichide, pentru a le transforma în grăsimi semisolide (producerea margarinei) iau naștere AG–forma trans, care au atomii de hidrogen de o parte și de alta a dublei legături. Prin hidrogenare AG polinesaturați se transformă în AG mononesaturați, gradul de saturare fiind foarte mic.

Grăsimile care conțin AG–forma trans sunt: margarina, unele grăsimi folosite pentru prăjire, preparate pe bază de lipide, snacks-uri. Se recomandă ca AG–forma trans să fie cât mai puțin consumați de femeia gravidă, întucât ei inhibă desaturarea și elongarea acidului linoleic și linolenic, ai căror metaboliți sunt esențiali pentru dezvoltarea fetală. AG trans mai sunt implicați in aterogeneză, având rol nefavorabil.

Calculul necesarului de lipide:

kcal lipide = (total kcal × 30)/100; g lipide = kcal din lipide/9,3 kcal; 1g lipide eliberează prin ardere 9,3 kcal.

● Consumul de colesterol va fi redus la maxim 300 mg/zi.

● Acizii grași (AG) sunt lanțuri hidrocarbonate, de lungimi diferite, terminate la un capăt cu gruparea metil, iar la celălalt capăt cu gruparea carboxil; ei se clasifică pe baza următoarelor criterii: numărul atomilor de carbon din structură (cei mai întâlniți au 16–18 atomi de carbon și sunt considerați a fi cu lanț lung), numărul legăturilor duble din structură (AG saturați – fără nici o dublă legătură; AG mononesaturați – cu o dublă legătură; AG polinesaturați – cu mai multe duble legături), localizarea primei legături duble, pornind de la capătul capătul metil, care se notează cu .

Exemplu: acidul linoleic este un acid gras polinesaturat, cu 18 atomi de carbon, din familia 6 (are prima dublă legătură la carbon 6, numerotat din capătul metil), are două legături duble, fiind desemnat prin formula: C 18: 2 6.

● AG esențiali (tabelul 2) sunt AG care nu pot fi sintetizați în organism, aportul lor alimentar fiind astfel obligatoriu.

Tabelul 2

Acizii grași esențiali

Proteinele sunt elemente nutritive cu rol plastic, structual în principal . Vor acoperi 15% din rația calorică zilnică (0,8–1 g/kg corp/zi). Cel puțin 35% dintre proteine vor fi de origine animală (tabelul 3).

Tabelul 3

Alimente furnizoare de proteine

– sunt formate din aminoacizi.

-majoritatea aminoacizilor pot fi sintetizați în organism.

– aminoacizii care nu sunt sintetizați în organism se numesc esențiali
(9 aminoacizi) și este obligatoriu ca ei să fie aduși din alimente, în cantitate de
250–1100 mg/zi (treonina, valina, isoleucina, leucina, lizina, triptofanul, metionina – cisteina și fenilalanina – tirozina; histidina și arginina sunt semiesențiali) (tabelul 4).

Tabelul 4

Necesarul de aminoacizi esențiali (mg/kgc)

După valoarea biologică proteinele se împart în trei clase:

– proteine complete: conțin toți aminoacizii esențiali, în proporții adecvate (ou, lapte, carne);

-proteine parțial complete, din care lipsesc 1–3 aminoacizi esențiali;

-proteine incomplete, din care lipsesc câțiva aminoacizi esențiali, iar ceilalți sunt aduși în proporții dezechilibrate (proteine vegetale). Exemplu: triptofanul lipsește în zeina din porumb; lizina în proteina din grâu; metionina în proteinele din leguminoasele uscate.

– Calculul necesarului de proteine:

-kcal proteine = (total kcal × 15)/100; g proteine = kcal proteine/4,1 kcal
4,1 = coeficientul izocaloric al proteinelor

– Originea proteinelor: animală (lapte, ouă, brânzeturi, pește, carne și preparate) și vegetală (cereale, leguminoase uscate, fructe oleaginoase).

OMS/FAO recomandă un aport proteic de securitate de 0,5 g/kg corp pentru femei și de 0,53 g/kg corp pentru bărbați, necesar asigurat numai de proteine cu valoare biologică crescută.

Există tabele în care se redă necesarul caloric și în principii nutritive, în funcție de vârstă, sex etc. (tabelul 5).

Tabelul 5

Necesarul de calorii și substanțe nutritive/grupe de populație/zi (Cantități recomandate de Institutul de Igienă și Sănătate Publică) [2]

– Aportul insuficient de proteine și/sau calorii duce la apariția malnutriției: Kwashiorkor, ce apare prin carența de proteine, atât cantitativă cât și calitativă și marasmul, care apare prin aport deficitar protein-caloric.

Micronutrienții

Vitaminele și sărurile minerale – sunt esențiale pentru sănătate, fiind, în general consumate în cantități mici (<1 g/zi), și absorbindu-se de obicei neschimbate; multe au funcții catalitice.

Vitaminele sunt clasificate ca liposolubile (A, D, E și K) și hidrosolubile (grupul B și C). Sunt situații în care apar carențe în aceste vitamine; vitaminele liposolubile se pot acumula în organism, inducând hipervitaminoze; mai recent se descriu fenomene de supradozaj și la unele vitamine hidrosolubile.

Multe elemente minerale prezente în alimente sunt esențiale pentru sănătate. Câteva elemente minerale, cum ar fi calciul, fosforul și potasiul apar în organism în concentrații >0,005 g%, altele, numite oligoelemente, cum ar fi fierul, zincul și iodul, apar în concentrații mult mai mici (<0,005 g%) bariul și stronțiul par a fi esențiale. În tabelul 6 se va prezenta necesarul în săruri minerale, sursele acestora, boli date de consumul deficitar sau excesiv al acestora.

Tabelul 6

Necesarul de săruri minerale, surse, boli date de consumul deficitar sau excesiv al acestora

Necesarul hidric

– 1 ml de apă pe kcal de energie cumulată, în cazul adulților în repaus. Lichidele ingerate vor respecta pierderile:

-diureza: 1 000–2 000 ml/zi;

– un scaun: 100 ml;

– perspirație, respirație: 500 ml/zi;

– transpirație: 200 ml/zi;

– vărsăturile;

– drenajul din cavități (aspirație gastrică, tub Kehr etc);

– crește necesarul în febră, temperatura crescută a mediului ambiant, la gravide, în timpul alăptării ș.a (tabelul 7).

Tabelul 7

Pierderile zilnice de apă în ml

N.B. Se scade din necesarul de lichide apa endogenă, care poate crește de la 300 ml (normal) la peste 1 000 ml/zi în stările hipercatabolice.

În mod normal necesarul hidric este de aproximativ 2 500 ml/zi, provenind din: apă și sucuri ingerate ca atare, apa conținută în alimente, la care se adaugă apa endogenă, în cantitate de 300 ml/zi in condiții normale, înafara oricărei afecțiuni, în climă temperată, la un exercițiu fizic moderat, de 35–40 kcal/kg corp pe zi.

Atât macro- cât și microelementele provin totuși din anumite grupe de alimente, care vor fi preparate și vor fi consumate zilnic, în trei mese principale și 2–3 gustări. Micul dejun este obligatoriu.

Tabelul cu alimente

După ce s-au stabilit necesarul caloric, principiile nutritive, se va întocmi tabelul cu alimentele ce vor fi folosite la prepararea meniului, astfel încât să se

respecte piramida alimentației sănătoase, care prevede ca fiecare principiu alimentar să aibă o anume proveniență (tabelul 8).

Înainte de întocmirea tabelului cu alimente se vor gândi cele mai importante principii ale alimentației pentru fiecare caz și vor fi trecute în tabel în primul rând alimentele ce vor fi restricționate, iar la principiile nutritive vor fi trecute totdeauna glucidele, lipidele, proteinele, dar și alte elemente, când acestea vor trebui restricționate, cum ar fi: Na și lichidele în caz de retenție hidrică (insuficiență renală, cardiacă, ciroză decompensată vascular etc.), restricție de K în caz de insuficiență renală etc.

Tabelul 8

Proporția optimă a diferitelor grupe alimentare în acoperirea
nevoilor energetice și în principii nutritive

1.4.Piramida alimentației sănătoase

În 1992, US Department of Agriculture a elaborat așa-numita Food Guide Pyramid. Scopul acestei piramide a fost să asigure o stare de sănătate stabilă și să reducă riscul bolilor cronice, în special al arteriosclerozei. Totuși, anumite aspecte, cum ar fi tipul lipidelor, sau tipul hidraților de carbon nu au fost suficient de bine departajate, și astfel s-au impus modificări ale piramidei.

Noua piramidă – Healthy Eating Food Pyramid, dezvoltată de Școala de Sănătate Publică din Harvard, în 2002, a fost elaborată în principal pe baza unor studii, cum ar fi: Nurse’s Health Study și Health Professional Follow-up Study (bărbați). 90 000 de femei și 50 000 de bărbați au luat parte la aceste studii, de lungă durată. Un rol foarte important s-a acordat exercițiului fizic și urmăririi greutății corporale. Elementele cele mai importante ale piramidei (Treapta 1, după exercițiul fizic) sunt produsele din cereale integrale, care trebuie consumate la toate mesele și uleiurile vegetale (uleiul de măsline, de floarea soarelui și alte uleiuri vegetale).

Fructele se recomandă zilnic, dar nu nelimitat, existând riscul creșterii ponderale. Legumele din abundență, leguminoasele și fructele oleaginoase se recomandă a fi consumate de 2–3 ori/zi. Se recomandă evitarea cărnurilor roșii și creșterea consumului de carne de pasăre, pește, zilnic și chiar un ou/zi. Se recomandă asigurarea unui număr de calorii mai redus din lapte și brânzeturi. Carnea roșie, pâinea albă, cartofii, orezul, pastele, untul, dulciurile ar trebui consumate în cantități mici.

Întocmirea meniului, în concordanță cu noua piramidă a alimentației va scădea cu certitudine LDL-Col, și va crește HDL-Col. Dacă în același timp se va urmări atingerea și menținerea unei greutăți corporale normale, beneficiile pentru sănătate vor fi și mai mari. Pentru anumite persoane se recomandă suplimente de vitamine multiple, în fiecare zi. Consumul a 1–2 pahare de vin, preferabil roșu, poate fi benefic (figura 1).

Figura 1.1. Piramida alimentației sănătoase (Harvard) [37, 42].

Această piramidă a alimentației asigură păstrarea unei sănătăți stabile. Inversarea sau bulversarea ei creează dezechilibre metabolice uneori severe. De aceea, în ultimii ani s-a revizuit și regimul alimentar în diverse afecțiuni, intervenindu-se tot mai mult în gastrotehnie și încercând să se păstreze o cantitate a principiilor nutritive cât mai apropiată de normal.

Alimentele consumate zilnic vor fi selectate cantitativ și calitativ:

● Pâine, cereale, orez, paste făinoase, mămăliguță: 6–11 porții/zi. Ele conțin: glucide complexe, fibre alimentare, vit. B1, B2, niacină, fier, proteine, magneziu.
1 porție=1 felie de pâine, 1/2 cană cereale, orez sau paste făinoase fierte, 1 biscuit;

● Legume, zarzavaturi, cartofi, 3–5 porții/zi. Aceste alimente conțin fibre, vit. A, vit. C, folați, K și Mg. Se recomandă proaspete și crude. 1 porție=1/2 cană vegetale proaspete sau fierte, 1 cană legume fierte, 1/2 cană zarzavaturi fierte, 3/4 cană suc roșii, 1 cartof mijlociu;

● Fructe, 2–4 porții/zi. Sunt o sursă de fibre, vit. A, vit. C și potasiu. Se recomandă să fie consumate crude și proaspete. 1 porție = 1 fruct mediu (măr, banană, portocală), 1/2 grape fruit, 3/4 cană suc, 1/2 cană cireșe, 1 felie medie de pepene, 1 ciorchine mijlociu de strugure;

● Carne, pește, fasole boabe, ouă și fructe oleaginoase, 2–3 porții/zi. Sunt bogate în potasiu, fosfor, vit. B6, B12, Zn, Mg, Fe, niacină, B1. Cele mai indicate sunt: puiul și curcanul fără piele, peștele. 1 porție = 100 g carne gătită, 1 ou, 1/2 cană leguminoase uscate fierte;

● Lapte, iaurt, brânză, 2–3 porții/zi. Conțin: proteine, Ca, B2, B12, vit. D și A. 1 porție = 1 cană de lapte sau iaurt, 1/2 cană brânză de vaci, 50 g telemea;

● Grăsimi, uleiuri și dulciuri, moderat. 1 porție = 1 linguriță ulei, margarină, unt.

Precizări:

– fiecare grupă de alimente aduce anumite nutriente de care este nevoie;

-alimentele dintr-o grupă nu pot înlocui alimentele din altă grupă;

– nici o grupă de alimente nu este mai importantă decât alta.

Trebuie remarcat însă că Școala românească de Diabet Nutriție Boli Metabolice a conceput o piramidă a alimentației sănătoase în jurul anilor ’80 [C. Ionescu-Tîrgoviște], (fig. 1.2) nu foarte diferită de aceea acceptată în zilele noastre .

Figura 1.2. Piramida
inversată a alimentației sănătoase .

1.5.Produse alimentare de protecție

● Peștele oceanic asigură protecția în afecțiuni cardio-vasculare, autoimune, neoplasm, prin conținutul crescut în acizi grași polinesaturați, în special a acizilor 3: eicosapentaenoic și docosahexaenoic.

● Produse din cereale germinate, în care vitaminele B1, B2, B6 cresc de 5–50 ori. Alături de vitamine se găsesc bioioni în stare ușor asimilabilă, glutation și alte substanțe biologic active. Aceste produse se recomandă în dieta bolnavilor de ateroscleroză, diabet, subnutriție, în geriatrie.

● Drojdia de bere, prin conținutul bogat în proteine, vitamine grup B are rol important în unele afecțiuni digestive, hepatice, inflamatorii, nervoase.

● Produsele fermentate lactic, în special iaurtul, au proprietăți hipocolesterolemiante, antitumorale.

● Produse alimentare de protecție, îmbogățite în celuloză.

În ultimii ani, datorită creșterii consumului de produse rafinate și datorită scăderii ingestiei de fructe și vegetale, a scăzut ingestia de fibre alimentare (substanțe de balast), cu creșterea incidenței unor afecțiuni.

Tabelul 9

Clasificarea chimică a fibrelor vegetale

Fibrele sunt prezente în polizaharidele din plante, sub formă de: celuloză, hemiceluloză, pectine, mucilagii, gume, lignină. Ele sunt rezistente la hidroliza produsă de enzimele digestive. Scăderea lor din alimentație duce la apariția unor afecțiuni ca:

– apendicita, boala diverticulară a colonului – prin creșterea presiunii intraluminale;

-hemoroizi, varice, hernie hiatală – prin creșterea presiunii intraabdominale;

– constipație, cancer de colon – prin creșterea timpului de tranzit și favorizarea acțiunii pe colon a substanțelor toxice, reducerea masei fecale, modificări în flora bacteriană intestinală;

-diabet zaharat, dislipidemii, cardiopatie ischemică; fibrele alimentare încetinesc absorbția glucidelor, scad absorbția lipidelor, fixează acizii biliari, crescându-le eliminarea (întrerupând ciclul enterohepatic și obligând ficatul să-și sintetizeze din colesterol alți acizi biliari);

-obezitatea – fibrele alimentare scad densitatea calorică a alimentelor și creează sațietate;

– litiaza biliară – fibrele alimentare scad colesterolul eliminat prin bilă ș.a.

În consumul exagerat de fibre alimentare se descrie o creștere a incidenței cancerului gastric, scăderea absorbției de vitamine, a calciului, iodului, zincului ș.a.

Se recomandă o cantitate de aproximativ 30 g de fibre/zi, cel puțin 3 g/MJ
(1 MJ = 240 kcal).

Proprietățile biologice ale fibrelor alimentare:

● Digestibilitatea

Deși neatacate de enzimele digestive, sau numai în foarte mică măsură, fibrele alimentare sunt transformate de către flora bacteriană a colonului.

În urma acțiunii florei bacteriene iau naștere acizi grași volatili, metan, apă și bioxid de carbon.

Acizii grași volatili sunt ionizați la pH-ul colonului în proporție de 99% și datorită liposolubilității slabe nu se absorb, contribuind la creșterea hidratării masei fecale.

Aportul caloric este neglijabil, aproximativ 4 cal/g.

● Capacitatea de reținere a apei și creșterea greutății fecale.

● Modificarea tipului de tranzit intestinal.

Timpul de tranzit intestinal este mai mare la populațile cu alimentație rafinată, de tip „occidental” față de populațiile cu alimentație bogată în fibre vegetale.

Fibrele alimentare modifică timpul de golire a stomacului, viteza de tranzit pe intestinul subțire și colon.

Fibrele solubile: pectina și guma întârzie evacuarea gastrică, dar cresc viteza de tranzit pe intestinul subțire.

● Modificarea florei bacteriene intestinale.

● Capacitatea de schimb cationic.

● Legarea și influențarea metabolismului acizilor biliari.

La nivelul colonului are loc o interacțiune complexă între fibrele alimentare, acizii biliari absorbiți și bacterii.

Creșterea aportului de fibre alimentare crește excreția de acizi biliari prin fecale, crește sinteza hepatică de acizi biliari, scade concentrație colesterolului și lipidelor serice.

● Creșterea pierderii fecale de grăsimi, proteine și calorii.

Aportul crescut de fibre alimentare crește excreția fecală lipidică și azotată.În condițiile unui aport insuficient de proteine și grăsimi, aceste pierderi duc la malnutriție.În tabelul10. este redat conținutul unor alimente în fibre vegetale.

Tabelul 10

Compoziția în fibre alimentare a unor alimente (Southgate, modificat)

Au apărut produse bogate în fibre alimentare, printre care și produsul FIBROSAN, obținut din tărâțe fine, pentru a preveni iritarea tractului gastro-intestinal, cu putere de absorbție a toxinelor din intestin, datorită capacității mari de hidratare. Are un conținut caloric redus, creează senzație de sațietate, este îmbogățit în germeni de grâu, ce aduc substanțe biologice active deosebit de valoroase, vitamine din complexul B și vitamina E

Acest produs se folosește în curele de slăbire, cu reechilibrarea metabolismelor dereglate.După tipul de celuloză conținută, alimentele se împart în:

-alimente cu celuloză fină: dovlecel, spanac, conopidă, sfeclă, morcovi, mazăre tânără.

-alimente cu celuloză dură: particule dure, bogate în lignină: sâmburi, coji dure, teci de păstăioase, fasole, mazăre uscată, varză, țelină, semințe de roșii sau de vinete, sparanghel; fructe: gutui, căpșuni, mure, smochine, coacăze, caise, prune.

CAPITOLUL 2

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND NUTRIȚIA

În mod generic nutriția reprezintǎ aportul alimentar care asigurǎ necesarul organismului în proteine, glucide, lipide, vitamine și minerale.

Deasemenea este cunoscut faptul cǎ pentru creșterea masei musculare este esențial aportul de proteine, pentru creșterea masei corporale intervin și lipidele, iar suportul energetic al organismului este asigurat de glucide și lipide.

În cadrul nutriției existǎ de foarte mult timp o dezbatere car care se referǎ la factorii de care depinde fenomenul de îngrășare sau slăbire a organismului, acești factori fiind reprezentați de calorii, pe de o parte, și macronutrienți, pe de alta.

Participanții la această dezbatere se pot împărți, în general, în două mari categorii. Prima susține că pierderea și câștigul în greutate al organismului depind de calorii.

Cu alte cuvinte, caloriile rămân calorii, oricare ar fi sursa din care provin (de exemplu: hidrați de carbon, lipide sau proteine).

Metabolismul bazal reprezintă cantitatea minimă de căldură ,exprimată în calorii,produsă de organism în timp de o oră pe metrul pătrat de suprafață corporală sau pe kilocorp,necesară menținerii vieții și funcțiilor vegetative (respirație,circulație,secreții și tonus muscular).

Metabolismul bazal variază în stare normală chiar la indivizii de aceeași vârstă și în aceleași condiții,în limite până la 10 % adică de la -10 la +10 %.

Metabolismul bazal se poate determina prin metoda calorimetriei directe sau prin metoda calorimetriei indirecte,în condiții de :

●inaniție proteică de 24 ore;

●inaniție alimentară de 12 ore;

●repaus complect fizic și psihic;

●neutralitate termică

Prin necesitatea de energie se înțelege cantitatea dse energie exprimată în calorii de care are nevoie organismul într-un anumit timp și anumite condiții,pentru a-și îndeplini nevoile mecanice și calorice.Pentru îndeplinirea necesităților energetice și calorice,în raport și cu factorii externi,organismul are nevoie de energie diferită,denumită necesitate energetică,și care diferă după gradul de activitate,precum și după starea fiziologică sau patologică.Acest aport energetic își are originea în procesul de oxidare a alimentelor în organism.

De menționat faptul că organismul nu are nevoie numai de o necesitate energetică adusă de alimente,cuprinzând factori generatori de energie (glucide , lipide), ci are nevoie de un regim complet ,cuprinzând și alimente aductoare de factori plastici (profide) și factori reglatori sau biocatalitici ( vitamine,minerale,apă).

Acest regim,care nu are în vedere numai necesităților energetice,ci necesitățile plastice și reglatoare ,constituie rația de întreținere,diferită și ea după starea fiziologică sau patologică.

Prin rația de întreținere sau regim alimentar ,se înțelege hrana care,ținând seama de starea fiziologică a organismului și de mediul înconjurător,acoperă zilnic toate nevoile vitale,menținând organismul în perfectă stare de sănătate sau,cu alte cuvinte ,se înțelege rația care aduce toții factorii de nutriție ( plastici ,energetici și biocatalitici) necesari menținerii acestuia ăntr-o stare de echilibru permanent ,morfologic și funcțional .

Trebuie știut faptul că această rație de întreținere sau regim alimentar complet este adusă de factorii de nutriție care se află în alimente și care sunt:

●factori de nutriție plastici ( protide)

●factori de nutriție energetici ( glucide și lipide)

● factori de nutriție biocatalitici ( vitamine,minerale și apă)

Fiecare din acești factori trebuie adus de rația alimentară ,în cantități diferite,în raport cu stările fiziologice și stările patologice .(Mircea Petrescu ,Aurora Suțianu,Nutriție și Dietoterapie,pg.5,2010 )

Dacă se cunosc aceste date generale de nutriție : metabolismul bazal,necesitatea energetică,rația de întreținere și factorii de nutriție și dacă în același timp sunt cunoscute datele generale asupra aliumentelor care constituie alimentația normală și obișnuită și , în același timp, modul cum organismul utilizează factorii de nutriție aduși de alimente, adică felul în care se fac digestia,absorția ,metabolismul, se pot alcătui diete și regimuri alimentare, atât pentru păstrarea echilibrului nutritiv cât și pentru ameliorarea sau vindecarea dezechilibrelor nutritive,precum și a tulburărilor la care acestea dau naștere.De aici decurge faptul că atunci când sunt cunoscute aceste date premergătoare și indisepensabile de nutriție se poate păși la ceea ce se numește dietoterapie .(Gabriel Vasiliu,Mircea Geormănescu,Ghid de nutriție și alimentație , pg.67,2008

Prіnсіpііle gеnеralе ale alіmеntațіеi sunt:

Rеgіmul alіmеntar ѕă fіе variat.Εѕtе іndісat ѕă ѕе aflе în pеrmanеnță o ѕеrіе dе nutrіеnțі еѕеnțіalі în organіѕm, pеntru funсțіonarea adecvată șі ѕănătate acestuia.Pеntru a îndеplіnі aсеѕt prіnсіpіu еѕtе nесеѕar ca rеgіmul alіmеntar ѕă сonțіnă toatе сеlе 8 сlaѕе prіnсіpalе dе produѕе, fіесarе juсând rolul ѕău în сadrul proсеѕеlor bіoсhіmісе dіn organіѕm.

Αѕіgură nесеѕіtățіlе organіѕmuluі atât în maсronutrіеnțі сât șі în mісronutrіеnțі. Carnеa еѕtе bogată în fіеr șі mіnеralе șі еѕtе o ѕurѕă dе protеіnе сalіtatеa I, fruсtеlе сonțіn vіtamіnе, antіoxіdanțі, еlеmеntе mіnеr alе, fіbrе șі сonțіn puțіnе сalorіі, іar laсtatеlе сalсіu, foѕfor șі altе mіnеralе dar șі vіtamіnе lіpoѕolubіlе (Κ, Ε) șі hіdroѕolubіlе (сomplеx В).

Rеgіmul alіmеntar ѕă fіе есhіlіbrat.Prіnсіpіul ѕе rеfеră la faptul сă raportul dіntrе grupеlе alіmеntarе trеbuіе ѕă fіе rațіonal, armonіoѕ aѕtfеl înсât ѕă aѕіgurе organіѕmuluі nutrіеnțіі dе сarе arе nеvoіе. În сazul în сarе ѕе țіnе сont doar dе o partе dіn aсеѕtе сlaѕе dе produѕе alіmеntarе, ѕе poatе ajungе lɑ сarеnțе nutrіțіonalе, сhіar daсă aportul с alorіс еѕtе ѕufісіеnt.

Trеbuіе ѕă ѕе aіbă în vеdеrе toatе еlеmеntеlе nutrіtіvе dе сarе omul dіѕpunе dіn natură șі ѕă nu ѕе сonсеntrеzе doar pе anumіtе alіmеntе, mеnțіnând aѕtfеl un есhіlіbru nutrіțіonal.

Εxіѕtеnța unuі есhіlіbru сalorіс.Ϲhіar daсă ѕе сonѕumă alіmеntе pеrсеputе сa fііnd ѕănătoaѕе, ѕе poatе ajungе lɑ dеzесhіlіbrе alіmеnt arе сantіtatіvе ѕau сalіt atіvе, în еxсеѕ ѕau în dеfісіt prіn сalorііlе pе сarе aсеѕtеa lе – au. În сazul ѕсădеrіі în grеutatе, сhеltuіеlіlе trеbuіе ѕă dеpășеaѕсă aportul.

Μеѕеlе ѕă fіе frесvеntе șі în с antіtatе rеduѕă.Εѕtе dе prеfеrat сa mеѕеlе ѕă fіе frесvеntе șі bіnеînțеlеѕ în сantіtatе rеduѕă. Μеtabolіѕmul еѕtе ѕtіmulat prіn proсеѕеlе dіgеѕtіvе се au loс în urma іngеrărіі alіmеntеlor.

Αсеѕtеa ofеră еnеrgіе în pеrmanеnță, favorіzând mеnțіnеrеa maѕеі muѕсularе ѕ au сhіar dеzvoltarеa еі în сazul praсtісărіі еxеrсіțіuluі fіzіс ѕіѕtеmatіс șі ѕtіmularеa ardеrіlor grăѕіmіlor .Εѕtе іndісat сa mеѕеlе ѕă fіе mісі șі сonѕіѕtеntе dіn punсt dе vеdеrе nutrіțіonal la fіесarе 3 orе. Αѕtfеl ѕе prеvіnе atât сrеștеrеa сât șі ѕсădеrеa în grеutatе, prіn mеnțіnеrеa

unuі есhіlіbru.

2.1.Teoria nutriției

Teoria nutriției se bazează pe faptul că absorția din punct de vedere necorespunzător a alimentelor provoacă degenerarea țesuturilor,dar când combinarea alimentelor s-a efectuat în mod corespunzător rezultă un metabolism bun.Nu este îndeajuns să se alimenteze corpul cu elemente substanțiale ci mai necesar este ca aceste elemente să fie utilizate de organism.

Chiar și atunci când o persoană se alimentează corect, este posibil ca organismul să nu se folosească de acești nutrienți, cauza fiind suprapunerea alimentelor care prezintă contradicții la aceeași masă. Astfel apare digestia alterată.Astfel spus exită două feluri de digestie :

●Digestia acidă are loc atunci când se consumă carne , pește ,ouă,brânzeturi, și are loc în stomac în prezența acidului clorhidric și a pepsinei.În general ,proteinele suferă transformări în stomac prin intermediul digestiei acide;

●Digestia alcalină care apare atunci când sunt consumate zaharuri făinoase,are loc în intestinul subțire în prezența amilazei care descompune carbohidrații.( Ingrid Ilievici, Noțiuni elementare de nutriție , pg.25,2013)

Grăsimile trec neschimbate prin stomac,iar la intrarea în intestinul subțire,determină vezica biliară să dreneze bila pentru a emulsifia grăsimile.Dacă în același moment există carbohidrați în intestin,mediul alcalin creat de ei va fi neutralizat de acizii grași amilaza este inhibată iar carbohidrații rămân nedigerați,fermentează și de aici apoar toate stările neplăcute datorate unei digestii incomplete . .(Gabriel Vasiliu,Mircea Geormănescu,Ghid de nutriție și alimentație , pg.69,2008)

Având în vedere importanța hotǎrâtoare pe care o are nutriția în obținerea stǎrii de fitness, a stǎrii de bine, este necesarǎ realizarea echipei fitness compusǎ din specialistul în educație fizicǎ și sport, nutriționist, iar în cazurile patologice și specialistul în medicinǎ.

Este cunoscut faptul cǎ la realizarea fitness-ul actual un procent foarte mare îl constituie nutriția.

Se spune, de obicei, cǎ ești ceea ce mǎnânci.Conform noii teorii, pe de altă parte, slăbirea sau îngrășarea sunt determinate de sursa din care provin caloriile (adică hidrați de carbon, lipide sau proteine). Conform acestei teorii, deviza vechii școli, caloriile rămân calorii, este greșită.

O încercare de a reuni aceste punte de vedere despre nutriție, aparent incompatibile sau contradictorii, a fost efectuatǎ de Brink, W în anul 2006, care a conceput teoria unificatǎ a nutriției.

Caloriile rămân calorii.Vechea teorie a nutriției, la care subscriu majoritatea nutriționiștilor, susține că pierderea sau câștigul în greutate depind de numărul caloriilor. Cu alte cuvinte, dacă se ard mai multe calorii decât consumi, vei pierde în greutate, oricare ar fi sursa caloriilor pe care le-ai consumat, iar dacă consumi mai multe calorii decât arzi, te vei îngrășa.

Această concepție, generală acceptată, se bazează pe faptul că proteinele și glucidele conțin aproximativ 4 cal/g, iar lipidele aproximativ 9 cal/g, iar sursa caloriilor nu contează.

Însă sloganul conform căruia caloriile rămân calorii cade în fața rezultatelor unor studii moderne care au constatat că lipidele, glucidele și proteinele au efecte foarte diferite asupra metabolismului uman, care se manifestă pe diferite căi, cum ar fi efectele asupra hormonilor (de exemplu. insulina, leptina, glucagonul etc.), efectele asupra senzației de foame și a poftei de mâncare, efectele termice (termoreglarea), efectele asupra proteinelor libere, iar lista ar putea continua

.Această teorie nu ține seama nici de faptul că și consumul de macronutrienți poate avea, la un aport egal de calorii, efecte diferite asupra metabolismului, asupra structurii corporale, nivelului de colesterol, al arderilor etc., fapt dovedit de numeroase studii.

Afirmația conform căreia toate caloriile sunt la fel este deci greșită, așa cum este greșită și ideea conform căreia toate grăsimile sau toate proteinele ar fi obținute în același mod.

De exemplu, știm deja că diferite tipuri de grăsimi (de exemplu uleiurile de pește sau grăsimile saturate) au efecte foarte diferite asupra metabolismului și sănătății în general, că diferite tipuri de carbohidrați au efecte specifice (de exemplu indice glicemic ridicat sau scăzut), la fel ca și proteinele.

Caloriile nu contează.Conform teoriei concurente, dacă consumăm cantități mari din anumiți macronutrienți, în proporții optime, numărul caloriilor nu mai contează.

Un exemplu care ilustrează foarte bine această concepție este regimul Atkins, care se bazează pe aportul mare de grăsimi și aportul foarte redus de carbohidrați.

Conform unei alte variante, dacă consumăm cantități mari de proteine și cantități foarte mici de grăsimi și carbohidrați, caloriile nu mai contează.

La fel ca în cazul primei teorii, nici aceasta nu ține seama de efectele pe care astfel de regimuri alimentare le pot avea asupra funcționării diferitelor aparate și sisteme ale organismului, ignorând legile fundamentale ale fiziologiei umane.

Deși este evident că consumul de macronutrienți diferiți în cantități și proporții diferite are efecte diferite asupra pierderii în greutate, a pierderii de masă grasă, precum și alte efecte metabolice, totuși caloriile contează.

Dacă ar fi să rezumăm ce rezultă din aceste teorii, am putea spune că pierderea în greutate este determinată de consumul caloric superior față de aportul de calorii, însă efectele variatelor regimurilor alimentare vor influența în mod diferit metabolismul, pofta de mâncare, structura corporală și alte variabile fiziologice.

Aceasta este baza pe care se încerca construcția teoriei unificate a nutriției, care poate fi definitǎ după cum urmează:Numărul caloriilor dictează cât se pierde sau câștigă în greutate; iar proporția de macronutrienți dictează ce pierde sau câștigă organismul.

Această definiție aparent simplă ne permite să înțelegem diferențele dintre cele două teorii. După cum s-a constatat în cadrul a numeroase studii, dacă două grupe de subiecți consumă același număr de calorii, însă proporții diferite de carbohidrați, grăsimi și proteine, aceștia vor pierde cantități diferite de masă grasă sau de masă musculară și osoasă.

În unele studii s-a constatat, de exemplu, că persoanele care consumă un regim format dintr-un volum mare de proteine și un volum redus de carbohidrați pierd aproximativ aceeași greutate ca persoanele care consumă un volum mare de hidrocarbonați și un volum mic de proteine, însă persoanele care consumă mai multe proteine pierd de fapt mai multă masă grasă și mai puțină masă musculară.

Se poate spune că un regim alimentar optim care urmărește pierderea de masă grasă și păstrarea într-o măsură cât mai mare a masei musculare nu este doar un regim al cărui obiectiv este slăbireaRegimul de slăbire nu este pur și simplu opusul regimului de îngrășare, cu alte cuvinte, pentru a pierde din masa grasă, nu este suficient să reducem aportul caloric.

Obiectivul fundamental în regimurile alimentare trebuie să fie pierderea masei grase și nu slăbirea pur și simplu, de aceea nu trebuie scăpat din vedere numărul de calorii.

În conceperea unui regim alimentar bazat pe această teorie, se pornește de la stabilirea proporției optime de macronutrienți din alimentație, care va depinde de o serie de variabile, cum ar fi structura corporală (masă grasă, masă musculară etc.) sau nivelul de activitate al persoanei, iar apoi se calculează numărul total de calorii care rezultă din proporția de mai sus.

Proporția de macronutrienți poate varia destul de mult de la un regim alimentar la altul sau de la un individ la altul.Regimurile care recomandă aceeași proporție de micronutrienți tuturor (de ex. 40/30/30 sau 60/30/10 etc.), fără să ia în seamă numărul de calorii, obiectivele urmărite sau nivelul de activitate nu vor produce efectele dorite.

În final trebuie subliniat faptul cǎ efectul oricărui regim este potențat de practicarea exercițiilor fizice.

Teoria alimentației adecvate se bazează pe următoarele aspecte :

●Nutriția menține componența moleculară și compensează cheltuielile energetice și plastice pentru metabolismul bazal dezvoltarea organismului și activitatea de fiecare zi a omului;

●Nutriția normală este determinată nu numai de un singur flux de nutrimente din tractul gastrointestinal în mediul intern al organismului,dar de câteva fluxuri de nutrimente și factori de reglare care au importanță vitală;

●Componente necesare ale nutriției servesc nu numai nutrimentele dar și fibrele alimentare;

●Din punct de vedere al metabolismului și în special al alimentației organismul care asimilează se prezintă ca sistem integrat;

●Există endocologia organismului-gazdă,creată de microflora intestinală (cu care organismul-gazdă este în relații simbionte complicate) și mediul intestinal;

● Echilibrul nutrimentelor în organism este menținut în organism este menținut în urma eliberării nutrimentelor din alimentele dezintegrate prin digestia din cavitatea intestinală ,digestia din cavitatea intestinală,digestia la suprafața membranei,în unele cazuri digestia intercelulară (nutrimente primari),cât și prin sinteza noilor substanțe,inclusiv esențiale,de către microflora intestinală (nutrimente secundare). .(Gabriel Vasiliu,Mircea Geormănescu,Ghid de nutriție și alimentație , pg.69,2008)

2.2.Obiectivele nutriției

Nutriția trebuie astfel concepută încât să îndeplinească următoarele condiții:

●Nutriția trebuie să asigure o creștere și o dezvoltare corespunzătoare.În acest sens, o importanță deosebită o are nutriția din primii ani ai vieții înseamnă o dezvoltare fizică necorespunzătoare explicând de ce generația actuală prezintă un spor de înălțime și greutate față de generațiile annterioare.

Deși este îndoielnic beneficiul unei dezvoltări fizice maxime (adeseori inestetice,vezi unele femei atlete),idealul de frumusețe presupune anumiți parametri fizici,de obicei peste media atinsă în prezent;

●Cunoașterea bazelor fiziologice ale nutriției umane ;

●Să asigure o activitate fizică și intelectuală normală.Evident o alimentație insuficientă,scade randamentul fizic,și ,într-o arecare măsură,și pe cel intelectual.

●Examinarea tulburărilor psihologice asociate cu comportamente nutriționale deviante

●să asigure o stare de sănătate bună.Trebuie avute în vedere nu numai dezechilibrele nutriționale majore (obezitatea,dislipidemiile,hipertensiunea arterială,avitaminozele) dar și cele minore ( avitaminozele fruste,colonul iritabil,diverticuloză intestinală) deseori trecute cu vederea sau privite ca fără o relație certă cu modul de alimentație;

●Deprinderea tehnicilor de procesare a materiilor prime în vederea produselor alimentare;

●Înțelegerea proceselor biochimice de metabolizare a nutrienților precum și a reglării acestor procese;

●Cunoașterea aspectelor structurale și energetice ale interacțiunii dintre nutrienți și organism;

●Cunoașterea tehnicilor de realizare a biotransformărilor de la scară de laborator până la scară industrială în vederea conceperii ,optimizării ,operării și transpunerii la scară a proceselor;

●Înțelegerea particularităților nutriționale în funcție de vârstă și comunitate ,pentru stabilirea unor diete adecvate individualizate.

Așadar obiectivele nutriției sunt :

Obiectivul fundamental al nutriției îl reprezintǎ rǎspunsul la întrebarea mǎnânc ca sǎ trǎiesc sau trǎiesc ca sǎ mǎnânc ?.

Procentul mare și, în același timp îngrijorǎtor, al populației mondiale care prezintǎ starea de obezitate (consideratǎ astǎzi o stare patologicǎ), ne duce cu gândul cǎ foarte mulți trǎiesc pentru a mânca.Acest gând este doar în parte adevǎrat deoarece mulți oameni nu consumǎ alimente în exces, dar cu toate acestea sunt supraponderali sau obezi. Acestǎ stare este generatǎ de sedentarism, de lipsa totalǎ sau insuficientǎ a practicǎrii exercițiilor fizice, ceea ce genereazǎ imposibilitatea consumǎrii excesului de nutrienți aflați în organism.

Astfel, persoanele supraponderale și cele care prezintǎ obezitate de diferite grade își fixeazǎ ca principal obiectiv al nutriției pierderea de masǎ corporalǎ (slǎbire). Curele de slǎbire duse în exces provoacǎ starea adversǎ cunoscutǎ sub denumirea de anorexie, prin afectarea psihicului persoanei, care nu mai simte necesitatea consumǎrii de alimente.

Nutriția celor care doresc sǎ-și dezvolte masa muscularǎ sau a celor foarte slabi care doresc sǎ-și dezvolte masa corporalǎ va avea ca obiectiv aportul de substanțe nutritive adecvate.

Acesta va fi obiectivul și al acelora care doresc sǎ-și modeleze anumite segmente sau pǎrți ale corpului.Un alt aspect este generat de nutriția necesarǎ în cazul unor stǎri patologice cum ar fi diabetul zaharat, cardiopatiile etc, cazuri în care nutriția este obligatoriu dietǎ.Existǎ persoane al cǎror obiectiv în cazul nutiției este generat de sursa alimentelor : vegetarian sau omnivor ?. Vegetarienii vor fi privați de aportul de proteine de origine animalǎ, ceea ce va împiedica dezvoltarea masei musculare.

Indiferent de obiectivele urmǎrite nutriția trebuie sǎ respecte urmǎtoarele reguli:

●Sǎ asigure integral nutrienții în funcție de necesitǎțile organismului.

●Masa principalǎ trebuie sǎ fie reprezentatǎ de micul dejun. Acesta nu trebuie sǎ lipseascǎ niciodatǎ și va fi constituit dintr-o alimentație bogatǎ în proteine, vitamine, minerale, carbohidrați, etc.

●Frecvența meselor sǎ fie mai mare, iar cantitatea de alimente consumate la o masǎ sǎ fie mai micǎ. Este necesar ca numǎrul de mese sǎ fie între 4 – 6 pe zi, în funcție de necesitǎți și posibilitǎți, iar cantitatea de nutrienți sǎ fie optimǎ pentru consumul energetic curent, astfel încât sǎ nu existe exces care sǎ se transforme în depozit gras.

●Recomandarea generalǎ este consumarea unei mese sau a unui supliment alimentar la fiecare 3 – 4 ore, indiferent dacǎ se urmǎrește slǎbirea sau creșterea masei musculare (diferența o reprezintǎ numǎrul de calorii).

●Echilibrul hidroelectrolitic trebuie menținut printr-un consum corespunzǎtor de lichide. Preferabil este consumul de apǎ necarbogazoasǎ. În urma antrenamentului fizic se recomandǎ consumul de bǎuturi cu carbohidrați și proteine, în funcție de obiectivul activitǎții fizice.

●Se va evita, pe cât posibil, consumul alimentelor rafinate, a zahǎrului și alcoolului. Deasemeni vor fi evitate exagerǎrile de consum, indiferent de natura acestuia (de exemplu, consumul de pâine la fiecare masǎ).

2.3.Criteriile unei diete adecvate

2.3.1.Aportul alimentar optim

Noțiunea de aport alimentar optim este relativă.Dacă se compară recomandările făcute de comisiile de nutriție din diferite țări, se poate observa existența unor diferențe importannte atât în ceea ce privește aportul caloric global,cât și aportul diferitelor principii nutritive luate individual.Evident ,tradiția alimentară a unei populații sedimentată în raport cu condițiile de mediu (climă,relief) și de viață (grad de activitate fizică),poate să explice unele diferențe în necesarul de principii nutritive care,totuși, nu poate varia foarte mult de la o populație la alta.Un lucru care trebuie subliniat este acela că în anumite limite,o stare de nutriție similară poate fi asigurată prin diete prezentând diferențe marcate între ele ,în special în ceea ce privește ,,calitatea,, alimentelor folosite.

De altfel,nu ne putem imagina compoziția unei diete ideale, care să poată corespunde tuturor indivizilor .Este posibil că acesta nici nu există.Fiecare individ are o structură morfo-funcțională specifică ,un temperament caracteristic,o dinamică fizică particulară,care,fără îndoială ,reclamă unele particularități de regim alimentar ,care în mod obisnuit nu sunt luate în considerație.În epoca modernă,situația s-a schimbat .Disponibilitatea de alimente este corespunzătoare.Mai puțin de jumătate din aportul de alimente este reprezentat de produsele naturale,neprelucrate (fructe,legume,cereale,carne,lapte,ouă).

Cele mai multe alimente sunt ,,prelucrate,, industrial (derivatele de lapte,derivatele de carne,derivatele rezultate din rafinarea cerealelor,consevarea legumelor și fructelor ,zahărul și produsele zaharoase).Compoziția acestora din urmă este diferită sau foarte diferită de produsul de la care s-a pornnit.

Alimentele disponibile în prezent au fost realizate,,științific,, urmărindu-se anumiți parametrii nutriționali și organoleptici ,vizând în primul rând asigurarea unor calități care să promoveze un consum cât mai mare.În aceste condiții,evident,și alimentația trebuie să fie bazată pe criterii,,științifice,, ,la fel de precise.Nerespectarea lor este susceptibilă de apariția unor tulburări nutriționale fie prin deficit,fieprin exces.

2.3.2.Grupele alimentare și principiile nutritive

Organismele vii sunt sisteme deschise a căror activitate este dependent de schimbul de substanțe cu mediul din jur.,,Substanțele,, care intră în system fac parte din grupele de alimente incluse în tabelul V.Biologia ființelor vii este adaptată unui aport bine definit de substanțe alimentare ,aport care trebuie să asigure organismului o serie de principia nutritive,care pentru om sunt în număr de 9.

După cum se observă,în alimentația fiziologică ,principiile nutrititive fundamentale sunt asigurate atât de alimentele de origine vegetală ( care trebuie să joace rolul cel mai important),cât și de cele de origine animal ( foarte importante în anumite perioade ale vieții).În tabelul nr.1 se poate observa că cea mai mare parte din aportul alimentar trebuie asigurat de cereal și derivate,urmate apoi de legume, grăsimi,lapte și derivate,carne.

Dacă se respect raportul optim diferitele grupe alimentare, necesarul caloric al organismului va fi asigurat de proteinele 12-13 %,lipide 28-32 % și glucide 56-60 %.Paralel,vor fi acoperite și nevoile fiziologice în toate celelalte principia nutritive.

2.3.3.Densitatea calorică a alimentelor

Dacă se consult tabelele cu compoziția alimentelor se poate observa că ele sunt extreme de diferite,atât în ceea ce privește principiile nutritive individuale,cât și valoarea caloric ,pentru o aceeași unitate de greutate.

O sută de grame dintr-un produs ,,natural,, adduce,în general,un aport sub 350 Kcal,fiind mai mare pentru produsele animale (pentru carne între 120 și 390,pentru pește între 100 și 300,pentru ou 170,pentru lapte 70,etc) și mai mic pentru produsele vegetale (30-100 pentru fructe ,20-80 pentru legume).

Produsele rafinate au o caracteristică comună și anume sunt foarte bogate în calorii:zahărul 410 Kcal,bomboanele 300-500,ciocolată 500-600 ,pâinea 250-300 ,untul 806 ,uleiul de soia 926 ,margarina 786 ,etc.

Dacă ne referim la echivalentul caloric al unor alimente vom observa că 20 g de zahăr furnizează tot atâta energie (82 Kcal) ca 100 g de cartofi sau 250 g de varză albă.

Una din consecințele consumului exagerat de produse rafinate, cu densitate calorică mare,este inducerea în eroare a mecanismelor de control al aportului energetic,care de-a lungul mileniilor au fost,, programate,, ,pe baza unei anumite valori a raportului volum /calorii,care în present nu mai corespund situației inițiale.Se pare că unul din factorii principal ice exiplică frecvența mare a obezității în epoca modern este tocmai modificarea raportului volum /calorii existent în alimentele consummate în mari cantități.

Anchetele alimentare effectuate pe un număr mare de obezi demonstrează,că ,într-adevăr ,una din principalele caracteristici ale alimentației acestor bolnavi este volumul crescut al alimentelor cu densitate caloric mare ,care, pe lângă neajunsul că nu induc starea de sațietate ,declanșează un apetit exagerat datorită reacției hipoglicemice indusă de hipersecreție de insulin ,produsă ca urmare a stimulării brutale a aparatului pancreato-secretor de către glucidele concentrate .

Hiperglicemia apărută după absorbția rapidă în intestine a glucidelor rafinate (zahăr și produse zaharoase ,produse de patiserie),în prezența hiperinsulinismului pe care-l induce ,va dirija fluxul acestor elemente nutritive energetic,fie către depoyitarea în țesutul adipos sub formă de grăsime (determină obezitatea),fie către sinteza hepatică crescută de colosterelor și trigliceride (determină dislipidemiile).

2.3.4.Costul,, energetic al diferitelor produse alimentare

Din practică se știe că produsele vegetale sunt mai ieftine decât produsele animale ,această diferență rezultând în final din,,costul lor energetic,, .Pentru a produce un gram de protein din carne ,este nevoie de 5 g protein din cereal.

O unitate de protein animal ,necesită de zece ori mai multă energie decât producerea unei unități de protein vegetală.În cadrul produselor animale cu valoare biologic mare ,însă,1 g protein din lapte necesită un consum de 36 Kcal,iar g protein de ou 13 Kcal față de 78 Kcal necesare pentru 1 g protein din carne.

Costul mai mic al proteinelor de origine vegetală este explicat de înmagazinarea în acestea a energiei solare ,evident,necostisitoare.Într-un sezon de creștere ,energia luminoasă folosită de un hectar de grâu este de 5 miliarde Kcal.Un aport crescut de protein animale ( în special provenite din carne),înseamnă în același timp un consum crescut de lipide animale,care, la rândul lor ,înseamnă un aport crescut de acizi grași saturați și de cholesterol ,ambele cu potențial aterogenetic marcat.

Acesta este motivul pentru care în ultimii ani,obiectivele programelor naționale de optimizare a alimentației populației cuprind,printer altele,scăderea consumului de protein și lipide animale.

2.3.5. Echilibrul rației alimentare

Una din dificultățile majore ale nutriției modern este aceea a stabilirii normelor alimentației raționale.Dacă se compară recomandările făcute de diferite organism naționale sau internaționale privind aportul de principia nutritive,se vor constata ,diferențe importante.

Încercările de a găsi o dietă care să fie fiziologică pentru toți indivizii unei colectivități,nu vor fi probabil niciodată încununnate de success.Motivul fundamental constă în diferențe interindividuale ,privind necesarul unuia sau altuia dintre principiile nutritive.

Se apreciează,de exemplu ,că un aport de protein de 1 g/kg corp este o cantitate suficientă pentru acoperirea nevoilor unui individ adult .

Histograma nevoilor unei populații însă indică existența unui procent din populația la care 0,7 g/kg corp este o cantitate suficientă ,în timp ce la alții,acesteia este de 1,3 g/kg corp.

Se pune întrebarea ,în ce măsură un raport proteic de 1,3g/kg corp ,care teoretic acoperă nevoile în protein a tuturor indivizilor,poate fi considerat ca oportun ?

Răspunsul va fi negative pe considerentul că încercând să acoperim nevoile în protein ale tuturor indivizilor colectivității respective,am creat un aport proteic,care , va fi prea mare pentru un procent important din indivizii aceleiași colectivități.

Cu alte cuvinte ,înlăturând efectele nefavorabile apărute printr-un aport insufficient de protein de 5 % din populație,se vor crea condițiile unui aport excesiv de protein la alte 20 % din populație.

În stabilirea nevoilor alimentației raționale trebuie avută în vedere nu numai acoperirea nevoilor unui principiu nutritive,dar și evitarea inducerii dezechilibrelor alimentare în execes.

O caracteristică a dietelor dezechilibrate este aceea că,în mod obișnuit ,dezechilibrul nutrițional se manifestă pe mai multe principia nutritive .Trebuie subliniat faptul că scăderea aportului de glucide complexe înseamnă în același timp scăderea consumului de minerale ,vitamine,unele unele oligoelemente ,unele principia bioactive și în special de fibre alimentare,întrucât zahărul și derivatele ( care au substituit glucidele complexe) sunt lipsite de aceste principia nutritive .

În același timp ,deficitul de glucide complexe a însemnat un exces de lipide animale (unt,brânzeturi ,carne grasă,ulei),fapt care ,fără îndoială,a jucat un rol important în inducerea dislipidemiilor ,tulburări întâlnite frecvent în epoca modern .

Din cele menționate rezultă că dezechilibrele alimentare sunt de obicei multiple .Ele apar ,,în cascadă,, , excesul unui grup de alimente însemnând excesul mai multor principia nutritive;întrucât excesul unui grup de alimente se face pe seama scăderii altor grupe de alimente,acestea înseamnă crearea deficitelor în principiile nutritive asigurate de acestea din urmă.

CAPITOLUL 3

HEPATITA CRONICĂ

Pentru a aprofunda pe larg acest capitol trebuie evidențiate aspecte în ceea ce privește hepatita cronică.

Termenul de hepatită face referire la inflamarea ficatului,determinată de o multitudine de cauze ,incluzând boli metabolice,medicamente,alcool,toxine și virusuri ( care reprezintă cei mai frecvenți agenți cauzali în apariția hepatitelor).

Hepatita virală este una dintre problemele de sănătate de cea mai mare importanță pe plan mondial,ducând la infectarea a sute de milioane de personae și este responsabilă de decesul a peste 1 milion de oameni.

Infecția progresivă cu VHB poate duce la boli progresive de ficat,ciroză și cancer primar de ficat în cel puțin 25 % din cazuri.

Progresia către o hepatită cronică depinde de continuitatea replicării virale în ficat și de răspunsul gazdei.Motivul pentru care unii dintre pacienți nu se pot debarasa de virus eeste necunoscut;totuși,o serie de factori pot predispune la dezvoltarea stării de purtător cronic.

În acest cadru se cuprind o mare varietate de procese inflamatorii hepatice,care însumează alterația concomitentă a parenchimului și mezenchimului .

Boala nu rămâne de fapt circumscrisă doar la ficat,ci interesează întotdeauna și mezenchimul extrahepatic,cu deosebire splina,prin reacție postimună indusă de agentul causal.

Diversitatea etiologică,morfopatologică fiziopatologică și evolutivăpferă tot atâtea criteria de clasificare.

Nici unul nu este însă sufficient singur,pentru fiecare caz se impune o definire multidimensional.

Etiologie.Factorii succeptibili de a Declanșa procesul hepatic sunt variați ca natură și mod de acțiune:

●virusurile sunt incriminate în cea mai mare măsură;

●substanțele hepato-toxice au un rol considerabil,dominant în anumite grupuri populaționale.Alcoolul și orice alte substanțe care lezează hepatocitul pot declanșa reacții immune,fiecare întrețin procesul inflamator,chiar după suprimarea agresiunii toxice;

●Numeroase alte cauze generatoare de hepatită acută pot fi luate ,de asemenea în discuție.Rolul lor este mai mult adjuvant.

Patogeneză.Constă în esență într-un process imun care reflect reacția gazdei față de agentul exogen-virus,substanță toxică sau medicamentoasă.

În acest fel,hepatitele apar ca expresie a răspunsului imunitar și nu a acțiunii directe a diverșilor agenți etiologici .

Un răspuns adecvat se caracterizează prin acțiunea promtă și eficientă a ele mentelor efectoare ale imunității,care duce la eliminarea agentului cauzal.

Procesul inflamator se atinge treptat,până la vindecare.Răspundul imun umoral constă în sinteza de anticorpi specifici,capabili să neutralizeze particulele virale circulante.

Hepatita cronică persistentă se caracterizează prin infiltrații limfocitare cantonate exclusiv la spațiul port,fiind delimitată net și respectând placa limitantă.Uneori se adaugă plasmocite și macrophage.

Hepatita cronică agresivă este o inflamație cu extensie periportală:infiltratul pătrunde în lobuli.Conturul spațiului port devine greu identificabil din cauza abundenței de limfocite,histocite,plasmocite,uneori neutrofile și eozinofile.

Limita dintre zona inflamatorie și restul lobulului apare zdrențuită: neregulă ca ,, mâncată de lobuli .

În această zonă hepatocitele,isolate sau în grupuri mici,sunt înconjurate de infiltratul inflamator și suferă modificări degenerative până la necroză (piecemeal necrosis).Grupele celulare isolate de către infiltrate pot lua dispoziție de rozetă.

Tablou clinic.Hepatita cronică rămâne complet latent,chiar în formele agresive,recunoașterea făcându-se doar accidental sau tardiv,în stadiul de ciroză constituită.

Acuzele subiective,când există,nu sunt totdeauna suggestive pentru afectarea ficatului.Atenția poate fi atrasă de simptome dispeptice bilioduodenale, dispepsie gazoasă,intoleranță față de alimentele greu digestibile,inapetență.Omare valoare revelatoare o au hepatalgiile postprandiale și de effort,definite prin dureri difuze în hipocondrul drept,depășind aria proprie suferințelor biliare.

Bolnavii se plâng deseori de astenie și fatigabilitate,uneori de reducerea capacității intelectuale.

Nu este excepțională nici nota psihică depresivă,eventual preocuparea exagerată față de boală.Somnolența postprandială care a fost pusă mai de mult pe seama unei ,, mici insuficiențe hepatice,, , un concept empiric perimat,reflect mai curând hipotensiunea arterial cerebrală.

Complicațiile sunt dominate de:

● Insuficiența hepatică,rezultat al unui process necrotic severă;

●Poate fi favorizată de infecții intercurente;

●Intervenții chirurgicale;

●Agresiuni toxice.

Accidentele hemoragice masive se observă rar,fiind produse prin coagulopatie sau trombocitopenie .

Evoluția poate fi agravată de malabsorbție ,insuficiență cardiac,boli metabolice.

Hepatita cronică severă este incompatibilă cu sarcina,care poate genera pusee de activitate și chiar insuficiență hepatică.

Formele moderat active sunt în schimb bine tolerate și nu influențează negative mersul sarcinii.

Tensința evolutivă nu poate fi evaluată pe baza unui criteriu unic.Nici una din informații nu este singură suficientă pentru o încadrare evolutivă corectă.

Tratament.Hepatita cronică stabilizată morphologic și funcțional nu necesită un tratament activ.

Principalele măsuri sunt de ordin general, mai attenuate decât în hepatita activă.

Se tinde treptat spre standardul uzual de alimentație și muncă.În primele luni după reluarea activității se impugn controlate biochimice la 3-6 luni.

Profesiile cu expuneri la substanțe hepatotoxice sau cu solicitări fizice mai impugn schimbarea locului de muncă.Se evită medicamentele hepatotoxice.

Ca tratament se recomandă cure periodice de hepatotrofice .Hiperbilirubinemia ănu prezintă semnificație patologică.

Bolnavul trebuie informat asupra lipsei sale de gravitate și asupra factorilor agravanți,care trebuie evitați:

Eforturi fizice

Infecții intercurente.

Hepatita cronică în activitate,care reprezintă majoritatea cazurilor în urmărire ,impune un tratament diferențiat cu tipul și severitatea leziunilor și a tulburărilor funcționale,cu tendința evolutivă și particularitățile fizio-patologice.

CAPITOLUL 4

ALIMENTAȚIA ÎN HEPATITA CRONICĂ

STUDIUL DE CAZ

Bărbat , 45 de ani , administrator

Doamnul O.D. este de profesie contabil la o firmă privată, este căsătorit de 20 ani, și locuiește împreună cu soția și cei 2 fii la bloc, în condiții foarte bune, recunoaște că nu are o viață echilibrată. Domnul este fumător, consumă cafea ,recunoaște că este gourmand,consumând alimente bogate în grăsimi .

Doamnul OD , a fost diagnosticat cu hepatită cronică, în anul 2015, este revoltat pentru ce i s-a intamplat și deși are teamă că nu v-a respecta programul alcătuit de nutriționist , dorește să-și amelioreze starea de sănătate și încurajat de familie este cooperant.

Este conștient de faptul că nu are o o alimentație sănătoasă în conformitate cu diagnosticul, motiv pentru care se prezintă la nutriționist pentru a-l integra într-un program , care să-l ajute să-și îmbunătățească starea .

Anamneza evidențiează următoarele :

Nume: OD.

Adresa:

Statut socio profesional

Profesie :Contabil

Stare civilă :căsătorit

Copii :2

Înălțime :163 cm

Greutate : 89 kg

Informații generale legate de stilul de viață :Domnul OD recunoaște că pentru el mâncarea a avut dintotdeauna prioritate,indiferent de loc sau oră, motiv pentru care a avut mereu sub limita normal , greutate neconformă cu înălțimea lui.

Datorită greutății,în ultimul timp și a diagnosticului de hepatită cronică,problemele de sănătate sau amplificat și este convins că fără ajutorul unui nutriționist nu v-a reuși niciodată să-și îmbunătățească starea .

În general ,starea de sănătate a domnului OD este bună,dar perturbată din când în când de afecțiunea hepatică de care suferă.

Aceste manifestări sunt cauzate de cele mai multe ori,de ,,greșelile ,, alimentelor consummate în exece,prăjeli și alimente condimentare , băuturi carbogazoae urmate de oboseală ,colici abdominal , greață, vărspturi , balonări ,insomnii ,dureri localizate la nivelul membrelor inferioare în special când urcă și coboară scările , (domnul OD locuiește la etajul 4)

Muncește cam 12-13 ore /zi și doarme 3-4 ore /noapte (insomniile fiind din ce în ce mai frecvente în ultimul timp).

Din cauza serviciului nu are posibilitate de a mișcare și de a se alimenta sănătos ,dar simte nevoia să consume în permanență alimente contraindicateîn afecțiunea sa .

În ceea ce privește medicația,domnul OD ,preferă și încearcă ca necesarul de nutrimente să fie suficient printr-o alimentație sănătoasă,acesta fiind de fapt o preocupare permanent ce vizează întreaga familie.

Măsurători

Domnul O.D are 45 de ani, 89 kg,înălțime , 162 cm.

IMC = 170 deci ponderal.Pentru a avea o greutate normală pentru înălțimea lui și congformă cu diagnosticul de hepatită cronică, ar trebui să ajungă la 80 de kg,deci să scadă în greutate 19 kg , și să țină un regim adecvat pentru îmbunătățirea stprii de sănătate .

Metabolismul bazal

777+ (9,56 x 98) + (1,80x 1,70) – (5,70 x 45) =777+936.88 +3.06- 256.5 =1460.44 (~ 1500) kcalorii

Având în vedere că domnul OD este contabil,duce o viață sedentară,fără mișcare fizică,am dorit să fac o dietă cu mai puțini carbohidrați pentru a-l ajuta să păstreze regimul dietetic stabilit de program.

Măsuri care vizează schimbarea comportamentului alimentar al domnului OD promovându-i obiceiuri nutriționale sănătoase au vizat următoarele aspecte:

●Îndepărtarea din dietă a alimentelor cu conținut caloric ridicat

●alimentele interzise de nutriționist nu trebuie să fie în casă la îndemâna domnului OD.

●Alimentele se consumă numai la orele ndicate de nutriționist

●eliminarea din dietă a alimentelor care conțin grăsimi ( prăjeli , tocături),condimente în exces

●cu excepția îndepărtării alimentelor cu conținut caloric bogat,domnul OD, nu trebuie să fie total separat de dieta obișnuită a familiei,dar va mânca porții mici având grijă să restecte programul stabilit cu nutriționistul.

●se va contraindica servitul altor alimente care nu fac parte din programul stabilit de nutriționist și deserturile bogate în calorii.

●între mese,la servici, nu se vor servi decât gustări cu conținut caloric redus și băuturi (sucuri de fructe) hipocalorice.

● ingestia de alimente și servitul întregii cantități de alimente nu trebuie să constituie un mijloc de presiune psihologică din partea celor din jur.

●domnul OD va fi încurajat să-și calculeze aportul caloric zilnic,pentru a căpăta noțiuni privind valoarea calorică a alimentelor.

Tratament igieno-dietetic

Meniu recomandat în hepatita cronică

Caracteristici: normo-hipercaloric, normo-protidic, normo-glucidic, normo-hipolipidic. Proteine = 15%; Glucide = 60%; Lipide = 25% (tabelul 21.14).

Meniu recomandat în hepatita cronică

Gastrotehnie

Orez cu lapte: Se spală și se alege orezul. Se pune la fiert în apă clocotită. După ce a scăzut se adaugă laptele fiert și zahărul. Se continuă fierberea până când orezul este bine pătruns.

Supă de zarzavat cu ou: Se spală, se curăță și se taie cubulețe legumele. Inițial se pun la fiert morcovii, conopida și dovlecelul și apoi mazărea. Se bate oul și se adaugă în supa cu legume. Se dă împreună un clocot. La sfârșit se presară verdeața tocată mărunt.

Pește în pergament cu orez: Peștele bine curățit se împachetează într-o hârtie pergament unsă cu ulei. Se pune la cuptor. La sfârșit se presară mărar și suc de lămâie. Se servește cu garnitură de orez.

Papanași cu brânză de vaci și smântână: Se amestecă grișul cu oul, untul și brânza de vaci rasă pe răzătoare. Din acest amestec se ia cu lingurița și se fierb papanașii în apă clocotită circa 10 minute. Se strecoară. Se servesc cu smântână.

Piure de mere coapte: Se coc merele la foc potrivit. După ce s-au răcit se dau pe răzătoare. Piureul rezultat se amestecă cu zahărul.

Lista de alimente stabilită :

1.Etapa de slăbire

Aport caloric :1000 calorii /zi

Proteine :80-85 grame

Hidrocarbonate: 80 grame

Lipide:50 grame

Repartiția caloriilor de proveniență:

-din proteine : 400 calorii

-din lipide :300 calorii

-din hidrocarbonate:aproximativ 600-700 calorii

Indicații de preparare și consumare înainte de începerea programului :

-aportul de sare va fi normal

-regimul va fi preparat fără adaos de grăsimi

-asezonarea salatei se va face cu: lămâie ,oțet,piper,ceapă,usturoi,muștar,pătrunjel,tarhon

-pentru legume și salată: salată verde,andive,spanac,varză ,fasole verde,ardei,castraveți,ceapă, ciuperci,dovlecei,gulii ,bamme,lobodă,mărar ,pătlăgele roșii ,ștevie ,praz ,urzici

-pentrufructe:fragi,piersici,pere,caise,mere,cireșe,grape-fruits,mure,portocale ,prune,zmeură

-brânzeturile trebuie alese dintre cele cu mai puțin de 50 % lipide ( brânză de vaci),telemea de vacă desărată)

-ca mod de preparare: carnea va fi fiartă sau pe grătar,legumele vor fi fierte în apă.

-pot fi preparate supe și borșuri ( din legumele de mai sus),asezonate cu lămâie sau oțet.

Domnul OD va fi sfătuit să consume toate alimentele recomandate; nu vor fi consumate alimente în plus !

-lichidele vor fi consumate obligatoriu în cantitățile recomandate 1,5-2 l /zi

Etapa de menținere ( de stabilizare a greutății)

-aportul caloric ~ 1000 cal/zi

-dieta respectă principiile de bază ale etapei anterioare

-se suplimentează cu 2 felii de pâine a 25 g la ora 10 ( pentru un sandwics la serviciu,care dă oarecarew ,,libertate psihologică,,) și la prânz câte o felie.

-carnea trebuie cântărită fără os și fără urme de grăsime vizibilă.

-mușchiul ,antricotul,cotletul,ficatul ,peștele proaspăt se cântăresc înainte de preparare.

-carnea pe grătar se va cântări după preparare

-legumele se cântăresc după preparare

-verdețurile sau zarzavaturile folosite pentru salate ,cântărite crude

-fructele nu se servesc cu zahăr

-proteinele recomandate trebuie consumate integral și repartizate la cele 3 mese

-alimentele consumare zilnic trebuie repartizate în 3-4 porții aproximativ egale.

– mesele nu se sar niciodată

– intervalul dintre va fi de cel puțin 3-4 ore

-între mese nu se consumă alimente

-zeama de lămâie ,oțetul,condimentele se pot consuma fără restricție

-apa va fi consumată liber

Obiectivele programul stabilit pentru domnul OD sunt:

● Scăderea greutății corporale

● Menținerea greutății corporale scăzute

● Îmbunătățirea comportamentului alimentar

●respectarea programului stabilit de catre nutriționist

Scăderea greutății corporale se poate obține prin reducerea aportului caloric și schimbarea comportamentului alimentar

Programul dietetic începe de obicei cu un regim mai puțin restrictiv.

Deși de multe ori domnul OD ar dori să scadă repede în greutate,trebuie ținut cont de faptul că o scădere de 8-10 % din greutatea inițială reprezintă obiectivul cel mai realizabil,care poate fi menținută o lungă perioadă de timp .O scădere în greutate de 10 % în 6 luni ar reprezenta o scădere de 0,5 kg /săptămâni,pentru domnul OD ,și s-ar putea obține cu o reducere a rației calorice cu 500 kcal /zi.

Strategia programul stabilit de catre nutriționist este :

La baza programului dietetic pe care l-am stabilit se află dieta hipocalorică.Dieta hipocalorică reprezintă principalul mijloc de obținere a unui bilanț energetic negativ.Dieta hipocalorică trebuie să fie fundamentală științific,lipsită de nocivitate,adecvată nevoilor și echilibrată din punct de vedere alimentar.

Începutul dietelor alimentare utilizate în scăderea greutății domnului OD .

Pentru a alcătui un regim alimentar hipocaloric eficient trebuie să avem în vedere că unele alimente,așa cum ar fi glucidele rafinate,lipidele,alcoolul și altele trebuie evitate,iar cele permise trebuie consummate în cantități controlate.

Principiile care trebuie respectate în elaborarea unei diete hipocalorice recomandate pentru domnul OD

Ținând seama de aceste principiI se vor recomanda anumite alimente ,așa cum ar fi zarzavaturile ,fructele ,cerealele și pâinea , în cantități mici de 80-120 g/zi,laptele degresat,brânza slabă de vaci ,carnea slabă ,margarină,sucurile necalorigene .Se vor evita dulciurile concentrate ,carnea grasă ,mezelurile ,untura , slănina ,smântâna ,untul ,frișca ,brânza grasă,alcoolul ,sucurile concentrate .

Alimente premise în cantități moderate și alimentele interise în dietele hipocalorice

Meniu recomandat pentru dieta domnului OD începând cu 1.02.2016

ZIUA 1

ZIUA 2.

ZIUA 3.

ZIUA 4

ZIUA 5.

ZIUA 6.

Sfaturi

Modificarea comportamentului alimentar.În general pacienții cu hepatită cronică au un comportament alimentar necorespunzător care duce,într-un fel sau altul, la un bilanț energetic negativ.

De aceea pentru a obține rezultatele așteptate este necesară schimbarea comportamentului alimentar al acestora.

Alimente ce trebuie consumate în cantitate controlată:

Carne slabă (vită,pasăre) :300 g sau echivalenți

Iaurt,lapte semicremat-200 g

Brânză (de vaci,telemea de vacă desărată):25-30 g

Ouă:1 bucată

Legume verzi :300 g

Fructe:250 g

Salată verde:100-200g/zi

Lichide:1,5l (apă plată cu lămâie)

Repartiția alimentelor pe mese

Dimineața :200 ml iaurt semicremat (sau echivalenți)

Brânză 25g (sau echivalenți)

Ora 10 :ou

Prânz :carne slabă sub formă de grătar (sau echivalenți) 100g

legume verzi :100 g

salată verde asezonată:100 g/zi

fructe: 1 măr

ora 17: 200 ml iaurt

Seara : carne slabă sub formă de grătar (sau echivalenți) 50 g

salată verde asezonată:100 g/zi

Sistem de echivalențe în dietele de slăbire controlate pe care urmează să le stabilesc pentru domnul OD

●pentru 100 g de carne fiartă :

100 g pește slab

100 g ficat

60 g pasăre ( fără piele și grăsime

80 g.șuncă Praga,mușchi țigănesc,pastramă de vită)

,polonez,crenvurști

400 ml lapte semiecremat,iaurt

70 g brânză de vac

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în aceste pagini ,trebuie menționat faptul că meniul se obține prin gruparea felurilor de mâncare într-o anumită ordine la o masă, într-o zi sau într-o săptămână.

În alcătuirea unui meniu se va urmări o mare variabilitate a acestuia, atât în ceea ce privește tipul de preparat, cât și modul de prezentare al acestora, cu scopul de a obține un apetit cât mai bun, care să declanșeze și să întrețină secrețiile digestive necesare transformării alimentelor în timpul digestiei. Pentru a asigura o variabilitate a meniului, se recomandă efectuarea lui pe 7–14 zile, pentru a se putea asigura aprovizionarea.

Produsele de origine animală (carnea, laptele, brânzeturile, ouăle) vor asigura factorii nutritivi cu valoare crescută: proteine animale, grăsimi animale. Produsele de origine vegetală vor asigura în principal glucidele, vitaminele și mineralele, din: cereale, legume, fructe

Aportul caloric va fi completat de grăsimile animale și vegetale.

Se vor asigura 4–5 mese/zi, pentru o mai bună utilizare a hranei, comparativ cu 2–3 mese/zi.

Se recomandă respectarea orelor fixe de masă pentru crearea și întreținerea reflexelor stimulatoare ale secrețiilor digestive: ultima masă se va lua cu 2–3 ore înainte de culcare, pentru a asigura digestia și odihna noaptea.

Caloriile vor fi repartizate astfel: dimineața 15–20%, la prânz 40–45%, seara 15–20% și câte 10% la gustări.

Cel mai consistent va fi felul 2, felul 1 având rol de declanșare a apetitului, fiind reprezentat de: aperitive, supe, ciorbe. Desertul va fi folosit la sfârșitul mesei, preferabil cu fructe, el asigurând sațietatea.

BIBLIOGRAFIE

Moța Maria- Alimentația omului sănătos-Manual de lucrări practice. Craiova, Editura Medicală Universitară, București, 2002.

Mincu I.- Impactul om-alimentație, Editura Medicală, București,1993

Ionescu-Târgoviște C.- Necesitate și abuz în alimente. Editura Medicală, București, 1991.

Gabriela Negrișanu- Tratat de Nutriție, Timișoara, Editura Brumar, 2005

Iulian Mincu ,Aurora Popescu,C.onescu Târgoviște-Elemente de biochimie și fiziologie a nutriției ,vol.I, editura Medicală,2003

Iulian Mincu ,Aurora Popescu,C.onescu Târgoviște-Elemente de biochimie și fiziologie a nutriției ,vol.II, editura Medicală,2004

=== 22cd89e7d5b8038b7b9a4295c8941f75e78a226d_41401_1 ===

CAPITOLUL 1

PRINCIPIILE ALIMENTAȚIEI DIETETICE

Istoric1

Istoria alimentației dietetice este legată de evoluția de-a lungul anilor a cunoștințelor omului despre natura înconjurătoare, a chimiei, biofizicii, fiziologiei, fiziopatologiei, patologiei.

Prin termenul de ‘diaita’, școala hipocratică înțelegea studiul modului de viață al omului în totalitatea sa, legat nu numai de alimentație, care bineânțeles ocupă un loc central, ci și de mediul înconjurător.

‘Dieta’ înseamnă în limba latină toate elementele care influențează într-un fel oarecare menținerea stării de sănătate: aer, hrană, temperatură, exercițiu fizic, odihnă etc.

Cuvântul ‘dietă’ rezumă de fapt maniera omului de a trăi, de a se adapta la mediul ambiant.

Restrângerea cuvîntului ‘dietă’ la noțiunea de regim alimentar apare în sec. I al erei noastre.

Sensul în care ‘dieta’ este sinoniă cu restricția sau interdicția alimentară nu aparține școlii hipocratice, ci pare să corespundă unei concepții mult mai vechi, ale cărei origini au rădăcini în practica medicală a egiptenilor.

Astfel, Herodot menționează în scrierile sale că egiptenii consideră că ‘hrana este sursa tuturor relelor’.

Preluată de alte surse orientale, această concepșie ajunge în Europa mult mai târziu, prin intermediul practicii unor anumite secte pitagoreene.

Adepții lui Pitagora sunt cei care considerau – principiul essential al practicii medicale și al terapiei – că hrana este izvorul tuturor bolilor.

Această concepție – concepție restrictive – străbate întreaga medicină veche, iar reminiscențele unor astfel de recepții le găsim din păcate și în zilele noastre.

1.Iulian Mincu –Alimentația omului bolnav,editura Medical[, Bucure;ti, 2000,pg.13

Nu mai departe decît în 1969 Kasper ajunge la concluzia că manualele și tratatele de dietetică ar putea fi mai degrabă clasificate după țări și nu după boli.

Empirismul și-a pus amprenta pe toate așa-zisele prescripții medicale.

‘Regimul prescris azi pentru vindecarea hepatitei , indifferent de tipul ei– spunea în 1965 Guttman – este același cu cel prescris experimental la cobai ca să facă hepatită’.

Oscilațiile și uneori marile greșeli s-au făcut datorită necunoșterii metabolismului intermediar și felul de reactive al organismului la schimbarea de regim.

Astfel, ca să luăm un exemplu clasic, regimul din ciroza hepatica era la sfârșitul secolului un regim de restrictive lobală, care graăbea moartea bolnavului.

Observațiile experimentale l-au făcut pe Umber să preconizize, la începutul secolului al XX-lea regimul hiperglucidic – regim așa-zis de protecșie hepatica.

Acest regim s-a menținut până la începutul celui de al doilea război mondial – uneori îl mai întâlnim și astăzi, deși s-a observat că nu modifiă cu nimic evoluția bolii.

Cercetările lui Best, care demonstrează pe câine, că un regim bogat în lipide sau glucide și sărac în proteine provoacă steatoză hepatică și apoi ciroză hepatica, constatările lui Gillman asupra numărului mare de ciroze din Africa de Sud, consecința directă a subalimentației proteice, conduc la ideea regimului hiperproteic în bolile de ficat.

Astfel Patek și Post propun, în cirozele hepatice, un regim format din: 200 – 300 g protein, 300 g glucide și 50 g lipide.

Un astfel de regim corespunde de fapt la circa 1000 g carne, depășind cu mult și cantitatea de grăsime prescrisă (regimul lui Patek în realitate pînă la 175 g grăsime).

În introducerea unui astfel de regim, Patek pleca de la situția din anul 1927, când nu existau cunoștințele nutriționale și nici progresele medicale contemporane.

Dealtfel, cercetările ulterioare au infirmat ipoteza lui Patek. Eckhardt (1950), la un regim total carențat în proteine, nu observă vreo agravare a evoluției cirozei.

Scherlock, pe cirotici tratați între 2 luni și 2 ani cu regim hipoproteic, nu observă deosebiri esențiale față de un lot martor menținut pe regim hiperproteic.

Dealtfel, cercetările recente arată că bilanțul de azotat se pozitivează la cirotici numai cu 30 – 50 g proteine.

Philips ajunge la concluzia că un regim hiperproteic este chiar periculos fapt confirmat și de Gustad, care observă come amoniacale după un astfel de regim.

Cercetările ultimior ani au arătat, în concluzie, că sinteza de proteine, totdeauna anormală la cirotici (excesivă în globuline și mult diminuată în serine), nu este modificată de un regim hiperproteic.

Și pentru ca exemplul să fie și mai edificator, alți autori, și anume Mindrum și Schiff, propun, în lipsă de altceva – în 1955 – un regim bogat în lipide ca indicat în tratamentul cirozelor.

Regimul lor, compus din 300 g lipide (un om normal admite în jur de 2 g pe kgcorp), 100 g proteine și 150 g glucide, ar duce la ameliorarea clinică a bolii.

Concluziile acceptate astăzi în terapeutica hepatitei cronice sunt: regim echilibrat în factori nutritive și nuanțat după stadiul de evoluție al bolii – suprimarea sodiului în formele deompensate fiind obligatorii.

Prin acest exemplu, am subliniat clar rolul negativ, al lipsei de cunoștințe nutriționale în aplicarea unui regim.

Tot în sens negativ, ar trebui să privim și aplicația dietei pe organ, care și astăzi mai poartă denumirea ca regim pentru boli de stomac, pentru boli de rinichi, pentru boli de inimă sau de ficat.Acest termen de ‘regim de organ’ este astăzi depozit2.

2.Iulian Mincu –Alimentația omului bolnav,editura Medical[, Bucure;ti, 2000,pg.13

CAPITOLUL 2

ALIMENTAȚIA –ASPECTE GENERALE

Alimentația constituie un factor cu acțiune permanent,care determină desfășurarea proceselor metabolice,deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

În ncompoziția alimentelor intră următoarele grupe de substanțe: proteinele,lipidele (grăsimile),glucidele (hidrații de carbon sau zaharurile), sărurile minerale,vitaminele și apa.

Energia necesară funcționării organismului este furnizată doar de primele trei grupe;acestea constituie deci factorii nutritive energogeni .În plus,aceste substanțe au și rol plastic,de refacere a țesuturilor uzate.

Păstrarea stării de sănătate și îmbunătățirea calității vieții sunt în mare parte legate de modul de alimentație și de calitatea produselor nutritive consumate.

În selecția alimentelor ,a preferințelor culinare intervin factori instinctuali și emoționali care țin de experiența individuală , a mediului în care subiectul a crescut ,și de posibilitățile concrete de procurare .

Nu de puține ori însă nutriția prin anumite elemente se dovedește nocivă,alterând echilibrul biologic al individului .

Este surprinzător că în condițiile conștientizării pericolului potențial al alimentației raționale,instinctul de conservare la mulți indivizi este subordonat plăcerilor gustative,teama de îmbolnăvire fiind ignorată sau situată la periferia pericolului acestora .

De aceea , instituirea unei alimentații sanogene se confruntă sanogene se confruntă nu cu reziatența subiecților care nu renunță la plăcerea imediată oferită de unele tradiții culinare în favoarea alimentației care potențial le-ar crește longevitatea.

Ținând cont de aspectele menționate ,dietetica modernă caute să combine obiceiurile alimentare cu cele mai noi descoperiri științifice legate de nutriția sanogenă a individului3 .

3.Viorel T. Mogoș-Regimul alimentar în bolile digestive,EDitura Coresi, București, 2006,pg.5

Astfel omul contemporan poate fi orientat spre un alt gen de nutriție care să-i confere și securitate.

Literatura de specialitate dispune în prezent de perspective rele de intervenție asupra hrănirii noastre astfel încât starea de sănătate să fie cel puțin din acest punct de vedere cât mai mult timp conservată.

Medicina actuală orientată prin cea mai mare parte a arsenalului terapeutic,inclusiv dietetic,spre flageluri mult mai spectaculoase și mai amenințătoare ( boli degenerative,afecțiuni cardiovasculare,cancer ,boli de metabolism) a minimalizat patologia digestivă căreia îi cad victime un număr impresionant de bolnavi.

S-a mers până acolo încât s-a neglkijat importanța factorului alimentar în prevenirea și tratarea anumitor afecțiuni digestive,deoarece s-a considerat că progresele realizate de industria farmaceutică sunt suficiente pentru a rezolva problematica acesto maladii.

Proba timpului pare să infirme însă concluziile,,deoarece s-a constat că recidiva îmbolnăvirilor,durata lor sau prevenirea instalării afecțiunilor digestive nu pot fi constant obținute doar prin medicație.

Acordându-se o mai mare atenție dietoterapiei,s-a constat că aceasta ameliorează sau îndepărtează patologia digestivă,ocupând nu de puține ori o poziție prioritară în tratamentul diverselor afecțiuni.Din considerentele amintite,astăzi se apreciează că cele mai spectaculoase și durabile rezultate terapeutice se obțin numai prin asocierea dietoterapiei cu medicația specifică.

În ceea ce privește mineralele și vitaminele,ele îndeplinesc mai ales funcția de catalizatori ai proceselor biochimice,iar apa,după cum se știe ,este mediul indispensabil de desfășurare a vieții celulare .

Proteinele sunt substanțe de o mare complexitate.Unitățile constructive de bază ale lor sunt molecule mai simple,denumite ,, aminoacizi,,.În structura corpului uman se găsesc 30 de astfel de aminoacizi,din care 8 sunt considerați esențiali ,pentru că nu pot fi sintetizați și trebuie să fie obținuți obligatoriu din alimente.

Valoarea biologic a proteinelor alimentare este dictată de conținutul lor de aminoacizi esențiali.

Sursele de proteine cele mai importante pentru om sunt : carnea și derivatele din carne; laptele și brânzeturile;ouăle;leguminoasele uscate;pâinea,pastele făinoase.

Lipidele sunt constituite din acizi grași și glicerol.Când acizi grași nu conțin duble legături în moleculă,ei poartă numele de ,, saturați,,;acizi grași,, nesaturați,,conțin astfel de legături .Sursele de grăsimi pentru om sunt:untul și margarina ,smântâna,slănina,untura,uleiurile vegetale,laptele,carnea grasă,gălbenușul de ou,brânzeturile grase,etc.

Glucidele alimentare include un grup larg de substanțe printre care : unele cu o moleculă mai mică ( glucoza și fructoza,care sunt monozaharide);zaharoza ( zahărul propriu-zis),lactoza și galactoza , care sunt dizaharide .

Amidonul (din cereal și legume),glicogenul ( din mușchi și ficat),celuloza și hemiceluloza ( din vegetale) sunt glucide cu o moleculă complex .Sursele de glucide importante pentru om sunt :zahărul și produsele zaharoase , făinoasele ,pâinea leguminoasele uscate ,legumele și fructele .

Apa este introdusă în organism ca atare sau cu alimentele propriu-zise,din a căror compoziție face parte în diferite proporții .

Elementele minerale necesare omului sunt de obicei clasificate în două subgrupe :

●cele cu un aport zilnic relativ mai mare , de ordinal gramelor,denumite ,, macroelemente,, ( calciul , fosforul, potasiul, sulful ,clorul ,sodiul ,magneziul);

●altele sunt necesare organismului în doze mai mici și poartă numele de ,, micro,, sau ,, oligoelemente ,, ( fierul,iodul ,fluorul,zineul,cuprul,cobaltul,etc).

În funcție de solubilitatea lor vitaminele se impart tot în două clase:

●unele se dizolvă în grăsimi ( vitaminele A,D,E,K),altele se dizolvă în apă ( vitaminele B1,B2,B6,B12,PP,acidul folic ,biotina ,acidul pantotenic,C)4.

Menținerea homeostazei mediului intern al organismului depinde de caracterul alimentației,care influențează funcțiile sistemului,în special factorii enzimatici și hormonali.

Deficitul unuia sau mai mulți componenți alimentari ,detechilibrarea dintre ei conduc la afectarea fondului metabolic al celulei.

Dezechilibrul substanțelor nutritive,pe o perioadă scurtă de timp poate fi compensate prin mecanisme fiziologice și biochimice de adaptare.

4.Viorel T. Mogoș-Regimul alimentar în bolile digestive,EDitura Coresi, București, 2006,pg.5

Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină însă procese patologice și clinice .

În prezent este unanim admis că alimentația își pune profund amprenta pe patologia omului contemporan,ca urmare a dezechilibrului dintre aportul și necesarul de substanțe biologice active.

Această concluzie a determinat ca numeroase organizații naționale și internaționale implicate direct în asigurarea stării de sănătate să elaboreze noi recomandări dietetic,iar studiile dietetice în ultimele decenii să conducă la o reconsiderare a cunoștințelor clasice de nutriție.

Alimentația ietetic trebuie privită ca o alimentație rațională normal, în raport cu sexul, vârsta și munca etc. în care, fie prin procedee tehnologice special, fie prin adăugarea sau scoaterea unora dintre alimente, se obțin o echilibrare nutrițională a organismului bolnav.

Cunoștințele actuale în materie de dietoterapie ne permit să afirmăm că, în terapeutica unor boli, ietetic joacă un rol principal.

Modificările survenite în alimentație determină modificări în schimburile metabolice care ietet la menținerea echilibrului nutritional.

De aceea, noi vedem în măsurile ietetic mijlocul prin care pot fi împiedicate tulburările induse de factorii patologici.

Formele de regim care îndeplinesc aceste cerințe sunt de fapt intervenții biochimice, care ameliorează o formă moștenită sau dobândită și care necesită cunoștințe profunde asupra tuturor modificărilor metabolice existente în organismal bolnav.

I-au trebuit mulți ani dieteticii să traverseze drumul dintre bucătărie și medicină, dar odată ajunsă aici și-a dovedit importanța, reușind să ocupe locul principal în prevenirea și terapia a numeroase boli acute sau ieteti.

Rolul alimentației în combaterea aterosclerozei, rol care începe prin combaterea dislipidemiei,a fost luat în discuție odată cu cercetările lui Kinsell (1952), Keys (din 1953 pînă în 1963) și Ahrens (1957)5.

5. Iulian Mincu- Impactul om alimente, editura Medicală,București, 2005, pg.23

Din cercetările lu Keys, se stabilește un parallelism între incidența bolii coronariene și procentajul de persoane cu un ieteticl seric ce depășește 250 mg%.

Astfel, la persoanele între 35 – 55 ani, cei care au un ieteticl ce depășesc 265 mg%, au un risc de a face infarc de 5 ori mai mare decît cei care au un ieteticl în jur de 220 mg %.

Riscul de apariție precoce a bolii coronariene crește pe măsură ce crește și colesterolul din sânge.

La populațiile ce consumă mai mult de 40 % grăsimi în alimentație, procentul de infarcte miocardice este mai crescut.

Cercetările lui Ahrens (1959) ridică problema rolului uleirilor vegetale polinesaturate în scăderea colesterolului și deci scăderea prevalenței infartului.

S-a considerat, pe baza acestor cercetări, că un regim sărac în grăsimi saturate și bogat în grăsimi nesaturate este sufficient pentru combaterea hipercolesterolemiei și deci a infarctului.

Aceste câteva exemple subliniază faptul că ietetic se bazează astăzi pe cunoștințe științifice complexe și că respectarea regulilor sale, atunci cînd sînt bine fundamentate, sunt urmate de rezultate excepționale, dar și că greșelile pot avea consecințe duzastruoase.

Terapia ietetic are la bază și trebuie să aibă, ietetic biochimice; se știe că modificări ale administrării de elemente nutritive pot influența nemijlocit producerea unor ietet și pot deci schimba tarele castigate sau dobândite.

Ținînd seamă de datele științifice, care au făcut din ietetic o știință, dieticianul trebuie să respecte în alcătuirea meniurilor cîteva principia generale, care se referă strict la bolnav:

1.Dieta constituie intervenție biochimică în organismal sănătos sau bolnav, cu scopul de a preveni sau combate boala. Ea trebuie să respecte toate legile alimentației raționale.

2.Dieta trebuie să țină seamă de toate cunoștințele științifice actuale asupra interrelațiilor din om și mediu, asupra proceselor metabolice și de nutritive. Nu se poate recurge la o schimbare a alimentației fără o fundamentare științifică corespunzătoare6.

6. Iulian Mincu –Alimentația omului bolnav,editura Medicală, Bucure;ti, 2000,pg.16

3.Fiecare dietă trebuie modelată după obiceiul bolnavului, adaptîndu-se – în limitele terapeuticii – preferințelor acestuia.

Dieta terapeutică este, în fond, în ultima analiză, așa cum s-a arătat, o dietă ietet modificată calitativ și cantitativ pentru a combate un process pathologic specific.

4.În prescrierea unei diete trebuie avut în vedere întreg comportamentul bolnavului (emotional, economic, social – familie, muncă etc.). Trebuie ținut seamă de faptul că orice dietă ietetic aplicată poate schimba personalitatea bolnavului.

De aceea, intervenția trebuie să fie ietetic și făcută cu grijă. Aforismul lui Hipocrate ’mai multă valoare are un regim necrespunzător în evoluția unei boli decît o schimbare dietet de regim’ rămîne valabil și astăzi.

5.Orice boală se însoțește de tulburări nutriționale și modificări metabolice, care trebuie tratate concomitant cu boala de bază.

6.În sfârșit, dietetic înseamnă simplificare, înseamnă o tehnologie care să pună la îndemâna omului un aliment cât mai natural, fără a exclude însă ceea ce rafinamentul ietetic al civilizației a creat pînă acum.

Înseamnă să înlături tot ce este nociv printr-o gastrotehnie corespunzătoare, fără însă a crea dezgut prin aliment.

Pâinea, ca să redăm mai plastic, înseamnă mai mult decât gustul pâinii.

Înseamnă senzația de mulțumire, de afecțiune, de emoție a omului, care uneori fără să vrea vede în această un act sacru cu rădăcini adânci în trecutul său și a neamului din care face parte.

Este un fapt de care nutriționistul, dieteticianul, trebuie să țină seama.

Dietoterapia nu înseamnă suprimarea plăcerii de a mânca.

Actul alimentar nu poate fi privit, nici la omul sănătos, și cu atât mai mult la omul bolnav, numai prin prisma satisfacerii nevoilor nutritive.

Numai când vom ține seamă de toate acestea, numai atunci vom descoperi ce mare importanță are dietetica și în ce măsură contribuie ea la binele oamenilor bolnavi.

O alimentație completă nu este posibilă fără vitamine. Vitaminele joacă un rol foarte important în schimbul de substanțe .Multe din ele intră în constituția fermenților .

O cantitate insuficientă,dintr-o vitamin sau alta în organism duce la tulburarea schimbului de substanțe,scade rezistența organismului la infecții ,provoacă oprirea creșterii la copii,apar diverse fenomene patologice .

Dacă fenomenele patologice sunt slab exprimate se vorbește de hipovitaminoză.

Un grad de insuficiență vitaminică mai pronunțat sau lipsa totală a vitaminelor în organism duce la îmbolnăviri grave , avitaminozele ,ca bunăoară scorbutul în cazul lipsei vitaminei C .

Dar să nu se considere că vitaminele sunt necesare numai pentru a preveni dezvoltarea scorbutului și a altor avitaminoze.

Hrana ,care conține o cantitate suficientă de vitamine influențează favorabil toate funcțile organismului ,îmbunătățește metabolismul ,contribuie la întărirea sănătății,este necesară pentru creșterea și dezvoltarea normal a copilului .

Cauza apariției hipovitaminozei.Organismul este în stare să acumuleze mici reserve din unele vitamine .

Totuși,dacă aportul de vitamine prin alimentație este insufficient,aceste reserve se epuizează rapid .

Uneori,organismul este lipsit de vitamine ,chiar în cazul unei hrane preparate din produse bogate în vitamine.

Așa se întâmplă ,bunăoară, în cazul unei prelucrări culinare incorecte a produselor,în cursul căreia o foarte mare parte din vitamina C pe care o conțin se distruge.

În sfârșit,chiar atunci când în organism prin hrană se introduce o cantitate suficientă de vitamine , ele pot să fie assimilate prost în intestine ,în urma diverselor boli ale stomacului,intestinului și ficatului .

Bunăoară ,în unele boli de ficat ,în intestine se elimină bilă puțină , iar în lipsa acizilor biliari este îngreunată absorbția grăsimilor , ca și a vitaminelor A,D , etc care sunt solubile în grăsime .

Iată de ce respectând regulile igienice generale de alimente și prin aveasta prevenind îmbolnăvirea organismelor digestive,noi îmbunătățim în același timp condițiile pentru absorbția vitaminelor.

Pentru activitatea vitală normal a organismului sunt necesare toate vitaminele,dar aici noi vorbim pe scurt numai despre cele mai bine studiate ,a căror insuficiență în organism este legată de cele mai deseori de o alimentație incorectă.

Dintre acestea fac parte , în primul rând , vitaminele C,B1,B2,PP,A.

La alegerea hranei este necesar totdeauna să ne îngrijim ca ea să coțină o cantitate suficientă din aceste vitamine.

Vitamina C sau acidul ascorbic exercită o influență pozitivă asupra metabolismului din organism, contribuie la o mai bună utilizare a proteinelor din hrană; ea este necesară pentru menținerea integrității pereților capilarelor.

Sursele principale de vitamina C,din hrană ,sunt legumele,zarzavaturile și unele fructe .

O cantitate foarte mare de vitamina C se găsește în măceș din care se recomandă să se prepare fierturi special

Vitamina B1 , este extreme de necesară pentru metabolismul normal al hidraților de carbon în organism și de aceea în cazul unei mari cantități de hidrați de carbon în hrană crește și necesitatea în această vitamin.

În cazul unei cantități insuficiente de vitamin B1 în hrană ,la început se observă o scădere a capacității de muncă ,senzație de greutate în picioare , reactivitate scăzută ,dureri pe traiectul nervilor .

Ulterior se pot observa pierderea sensibilității cutanate , tulburările activității cardiac ,edeme și polinevrita –inflamația trunchiurilor nervoase .

Vitamina B2 care intră în constituția unei serii de fermenți ,participă la metabolismul glucidic și proteic,ca și la reglarea respirației tisulare.În cazul unei cantități insuficiente de vitamina B2 în hrană se observă la început astenie ,slăbire,dureri de cap, dureri oculare și mai târziu inflamația globulului ocular , care poate duce la opacificarea cristalinului.

Sursele de vitamina B1 sunt:brânzeturile,hrișca,carnea slabă,ouăle, laptele nesmântinit ,pâinea de secară și din făină de grâu integral,fasolea ,mazăre.

Vitamina PP joacă un mare rol în metabolismul cellular al corpului nostrum.

Insuficiența acestei vitamine provoacă la început insomnia și astenie ,o stare de deprimare ,iar ulterior apar leziuni inflamatoare ale pieli,mucoaselor bucală și lingual ,apar diareea și tulburările neuro-psihice.

Vitamina A este necesară pentru menținerea integrității mucoaselor și pielii,ca și pentru vederea normal: rodopsina,pigmentul care se găsește în retina ochiului ,este un compus chimic format din vitamin A și o protein.

În cazul insuficienței A în hrană se observă ucăciunea pielii și mucoaselor,uscăciunea corneei ochiului .

Semnul avitaminozei este pierderea capacității de a vedeea la o lumină slabă;în amurg survine tulburarea numită,,orbul găinilor,,.

În legume și unele fructe se găsește carotenul ,care în organismul omului se poate transforma în vitamina A .

Caroten mult se găsește în morcovi ,roșii coapte ,ceapă verde, spanac , verdeață de pătrunjel , mărar , caise .

Vitamina D este necesară pentru metabolismul normal al fosforului și calciului în organism.

Ea are o însemnătate deosebit de mare pentru organismul copilului în creștere;în cazul insuficienței acestei vitamine apar tulburări în creșterea normal a oaselor și se dezvoltă rahitismului.

Spre deosebire de majoritatea celorlalte vitamine,vitamina D se poate forma în organismul omului din substanțe conținute în piele .

Pentru această transformare este însă necesară iradierea pielii cu raze ultraviolet.

CAPITOLUL 3

ALIMENTAȚIA DIETETIC ÎN BOLILE HEPATICE

Ficatul este unul dintre organele cele mai importante din organism cu rol deosebit în procesele de digestive și metabolism.După ce s-a efectuat digestia la nivelul stomacului și intestinului,factorii nutritive sunt dirijați spre ficat pe calea venei porte,aici având loc desfășurarea unor procese metabolice importante de transformare (degradare sau sinteză) și stocare a acestora.

Între alte funcții importante,ficatul o are și pe aceea de a fabrica bila ,care este apoi transport pe căile biliare intra și extrahepatice la nivelul intestinului subțire nu este stocată și concentrată în vezicula biliară .

La nivelul intestinului , bila își va îndeplini funcția sa important în procesul de digestive a lipidelor.

Organismul nu poate trăi fără ficat și orice suferință a acestui organ se va repercuta asupra nutriției și stării de bine a individului.

Așa cum am menționat,ficatul deține un rol important în transformările factorilor nutritive proveniți din alimentație,dar în același timp trebuie menționat că detechilibrele produse în alimentație se repercută nefavorabil asupra acestui organ, orelația acestora fiind mai strânsă decât în cazul altor organe .Se cunoaște astăzi că se pot produce leziuni hepatice ca rezultat l dezechilibrelor din dietă.Astfel,amintim afectarea ficatului în cursul unor boli ca pellagra , malnutriția protein-calorică sau , din contră, infiltrația grasă a ficatului din cursul excesului ponderal sau din unele tezaurismoze.

Din multitudinea de afecțiuni hepatice, voi face referire în continuare la hepatita cronică asupra cărora dieta are o influență deosebită în cadrul tratamentului7 .

7. Iulian Mincu –Alimentația omului bolnav,editura Medicală, Bucure;ti, 2000,pg.150

3.1.Dietoterapia în hepatitele cronice

Afecțiuni recunoscute tot mai frecvent în ultimul timp, hepatitele cronice reprezintă adesea o continuare a hepatitei acute virale, cu evoluție nefavorabilă sau incorect tratată.

Termenul de hepatită face referire la inflamarea ficatului,determinată de o multitudine de cauze ,incluzând boli metabolice,medicamente,alcool,toxine și virusuri ( care reprezintă cei mai frecvenți agenți cauzali în apariția hepatitelor).

Hepatita virală este una dintre problemele de sănătate de cea mai mare importanță pe plan mondial,ducând la infectarea a sute de milioane de personae și este responsabilă de decesul a peste 1 milion de oameni.

Infecția progresivă cu VHB poate duce la boli progresive de ficat,ciroză și cancer primar de ficat în cel puțin 25 % din cazuri.

Progresia către o hepatită cronică depinde de continuitatea replicării virale în ficat și de răspunsul gazdei.Motivul pentru care unii dintre pacienți nu se pot debarasa de virus eeste necunoscut;totuși,o serie de factori pot predispune la dezvoltarea stării de purtător cronic.

În acest cadru se cuprind o mare varietate de procese inflamatorii hepatice,care însumează alterația concomitentă a parenchimului și mezenchimului .

Boala nu rămâne de fapt circumscrisă doar la ficat,ci interesează întotdeauna și mezenchimul extrahepatic,cu deosebire splina,prin reacție postimună indusă de agentul causal.

Diversitatea etiologică,morfopatologică fiziopatologică și evolutivăpferă tot atâtea criteria de clasificare.

Nici unul nu este însă sufficient singur,pentru fiecare caz se impune o definire multidimensional.

În afara acestora însă, se întâlnesc frecvent afectări cronice ale ficatului corelate cu alte cauze, cum ar fi:

●dezechilibre nutriționale;

●intoxicații cu diverse substanțe toxice;

● intoxicații cu diverse medicamente8.

8. Iulian Mincu –Alimentația omului bolnav,editura Medicală, Bucure;ti, 2000,pg.151

Uneori, însă, aceste afecțiuni se descoperă la bolnavi în diverse stadii evolutive, fără a putea preciza o cauză în producerea lor.

Existența polimorfismului etiologic concomitant cu cel clinic-evolutiv a incitat la încercări numeroase de sistematizare a acestor entități în mai multe grupe (tipuri).

Problema fiind și astăzi controversată, vom încerca în cele ce urmează să adoptăm modalitatea cea mai simplă de sistematizare, recunoscută de majoritatea autorilor ca fiind ce mai utilă în legătură cu tratamentul.

Se recunosc deci trei forme clinic-evolutive de hepatite cornice:

●persistentă (stabilizată);

● agresivă (activă, evolutivă) ;

●necrotică (subacută), pe care le-am prezentat în ordinea crescândă a gravității lor.

Menționăm că delimitarea chiar a acestor trei forme este uneori destul de dificilă, de multe ori manifestările clinico-biologice intricându-se.

De fapt, delimitarea netă se face după examinarea anatomopatologică a materialului obținut prin puncție biopsică hepatică.

Hepatita cronică persistentă se caracterizează, de obicei, prin manifestări clinice discrete sau chiar prin absența acestora.

Astfel, poate exista o ușoară jenă în hipocondrul drept, diminuarea apetitului, oboseală, concomitantă cu probe biologice ușor modificate.

Examenul anatomopatologic al biopuncției hepatice evidențiază limitarea leziunilor inflamatorii la periferia lobului hepatic, cu tendința de stabilizare a procesului patologic.

Este forma cu prognosticul cel mai bun.

Hepatita cronică agresivă (activă sau evolutivă) se caracterizează prin manifestări clinice evidente, ca: tulburări dispeptice, balonări postprandiale, dureri în hipocondriul drept, scăderea apetitului, pierderea în greutate, oboseală la eforturi minime.

Uneori, simptomatologia îmbracă un aspect mai sever, cu o evoluție rapidă a leziunilor ficatului.

Se remarcă astfel, astenie marcată mărirea de volum a ficatului, pierderea ponderală accentuată, fenomene care merg paralel cu alterarea importantă a probelor biologice hepatice.

Examenul anatomopatologic evidențiază la puncția biopsică tendința spre evoluție a leziunilor, cu pătrunderea lor intralobulară.

Aceasta este o formă mai greu de stăpânit și tratat, dar nu imposibil.

Se cere însă o cooperare strânsă între medic și bolnav, pentr supravegherea corectă a bolii de durată îndelungată.

Hepatita cronică necrotică (subacută) reprezintă forma cea mai severă de hepatită cronică.

Se caracterizează prin alterarea marcată a probelor biologice hepatice, mai ales a celor care indică lezarea celulelor hepatice (transaminazele), concomitant cu o stare clinică profund alterată.

Examenul anatomopatologic al biopsiei hepatice arată necroze celulare întinse (deci distrucții ale celulelor hepatice), pe lângă fenomenele inflamatorii caracteristice hepatitei.

Această formă de hepatită prezintă potențialul cel mai ridicat de trecere către ciroza hepatică.

Alimentația acestor bolnavi trebuie corect supravegheată întrucât are un rol important în contextual mijloacelor terapeutice.

Ca principiu general, rămâne valabil și pentru formele cronice de hepatită, asigurarea unui raport optim de energie și factori nutritivi, care să contribuie la ameliorarea sau vindecarea proceselor patologice sau cel puțin să împiedice agravarea leziunilor hepatice existente.

Astfel, dacă starea de nutritie a bolnavului nu a fost afectată, se va da un regim normocaloric.

Dacă bolnavul prezintă o denutriție concomitantă cu afectarea ficatului, aceasta se va corecta printr-un aport hipercaloric de diverse grade, concordant cu deficitul bolnavului.

Aceasta este indispensabilă pentru împiedicarea utilizării propriilor țesuturi în scopul obținerii de energie, cunoscut fiind că organismal caută să acopere în primul rând aportul energetic, aceasta fiind nevoia sa cea mai strigentă, chiar cu riscul de a o realiza pe seama constituenților proprii.

Concomitent, bolnavul trebuie să primească un aport optim de proteine, care contribuie la regenerarea și menținerea țesutului hepatic, structural și functional9.

9. Iulian Mincu –Alimentația omului bolnav,editura Medicală, Bucure;ti, 2000,pg.152

Asigurarea concomitentă a unui aport suficient de calorii facilitează utilizarea maximă a proteinelor.

Desigur că are importanță aspectul calitativ al aportului de proteine.

Acestea vor fi dintre cele cu valoare biologică mare, cu conținut complet în aminoaciziii esențiali și în proporții optime pentru sintezarea proteinelor proprii organismului.

Aportul de lipide va fi normal sau moderat, cu respectarea proporției optime între grăsimile bogate în acizi grași saturați și cele bogate în acizi grași nesaturați, în sensul preponderenței primilor.

Acest fapt este important, cunoscându-se consecințele nefaste asupra ficatului ale consumului în exces al grăsimilor bogate în acizi polinesaturați (apariția de hepatoze, hepatoame).

Rația de glucide complete necesarul caloric.Acestea se vor consuma din alimente ca: legume, fructe, cereale și mai puțin sub forma dulciurilor concentrate, care produc modificări brutale ale glicemiei, cunoscând faptul că de cele mai multe ori există concomitant și scăderi ale curbei de toleranță la glucide.

Suplimentele vitaminice sunt recomandate în cazurile când nu se realizează un aport corespunzător cu nevoile individuale prin dietă.

De obicei, se consideră că o dietă alcătuită din alimente proaspete, corect pregătite, aduce un aport satisfăcător de vitamine și minerale.

Oricum, această indicație rămâne să fie stabilită de către medic.

3.1.1.Hepatita cronică persistentă

Hepatita cronică persistentă se caracterizează prin infiltrații limfocitare cantonate exclusiv la spațiul port,fiind delimitată net și respectând placa limitantă.Uneori se adaugă plasmocite și macrophage.

În hepatita cronică persistentă, alimentația va fi , deci, normocalorică (sau hipercalorică la cei cu denutriție concomitentă), normoprotidică, normolipidică, normoglucidică, cu un aport normal de vitamin și săruri minerale.

Vor fi premise următoarele alimente:

●Carne de vită, pasăre, pește, proaspătă și slabă, șuncă de mânzat conservele de carne și de pește dietetice, la care se face mențiunea pe eticheta de ambalaj că sunt indicate în această afecțiune;

●Lapte dulce sau bătut sau iaurt, brânză de vaci proaspătă, caș, urdă, brânzeturi dietetice din comerț, hiposodate;

●Ouăle proaspete, preparate fierte moi, ochiuri românești, omletă dietetică sau în preparate (budinci, sufleuri), 1 ou la 2 – 3 zile;

●Grăsimi foarte proaspete: unt, frișcă, smântînă, uleiuri vegetale în cantități recomandate în cadrul alimentației rationale;

●Pâine alba sau intermediară, veche de o zi;

●Făinoase rafinate: griș, orez, fidea, spaghete, macaroane, tăiței;

●Legume proaspete cu conținut celulozic redus, pregătite ca salate crude (cele cu celuloza fină) sau coapte, în mâncăruri de legume sau cu carne,ca budinci, pireuri, soteuri, sufleuri;

●Fructele sunt în general permise toate, proaspete, ca sucuri de fructe, compoturi, salată de fructe sau în preparate (gelatină, cu aluaturi dietetice, sufleuri);

●Deserturile se vor pregăti din fructe, brânză de vaci, ou, lapte, și făinoase;

●Sosurile se vor pregăti dietetic, cu făină diluată în apă rece și adăugată la aparatul care fierbe pe foc împreună cu grăsimea.

Dintre condiment sunt premise numai cele aromate, utilizate în cantitate suficientă pentru asezonarea preparatelor, care trebuie să fie prezentate cât mai aspectuos și să fie cât mai gustoase, pentru a se asigura consumarea lor în cantitățile necesare pentru acoperirea nevoilor nutritive ale bolnavului.

Mesele vor fi de volum moderat și mai dese, 5 – 6 pe zi, servite la ore regulate, într-o ambianță cât mai bună asigurării unei digestii optime.

Vor fi interzise următoarele alimente:

●Toate sorturile de carne grasă, cele bogate în țesut conjuctiv, vânatul, mezelurile nedietetice, conservele de carne sau de pește nedietetice, cărnurile prăjite (șnițel, paneuri), tocătura nedietetică (pregătită cu ceapă prăjită și condimentată cu condimentele interzise);

●Brânzeturile foarte sărate sau foarte grase;

●Ouăle prăjite sau incluse în preparate nedietetice;

●Grăsimile prăjite de oricce fel, untura, slănina, seul;

●Pâinea neagră, pâinea prea proaspătă, făinoasele nerafinate;

●Legumele cu celuloză dură, crude, cele prăjite sau cele pregătite cu foarte multă grăsime;

●Fructe oleaginoase (măsline, alune, nuci)

●Deserturile preparate cu multă grăsime sau mult ou, ciocolata, cacao și toate derivatele lor;

●Băuturile excitante (cafeaua, cacao, ceai), băuturile alcoolice de orice fel;

●Condimente iritante, iuți, ca: boiaiute, ardei iute, piper, muștar, hrean, usturoi ș.a.

Se vor evita, în general:

●mesele excesive, preparate laborios realizate, cele condimentate excesiv cu condimentele interzise;

●mesele unice de volum mare;

●mesele la ore neregulate;

●mesele cele abundente, servite seara înainte de culcare.

3.1.2.Hepatita cronică agresivă

Este o inflamație cu extensie periportală:infiltratul pătrunde în lobuli.Conturul spațiului port devine greu identificabil din cauza abundenței de limfocite,histocite,plasmocite,uneori neutrofile și eozinofile.

Limita dintre zona inflamatorie și restul lobulului apare zdrențuită: neregulă ca ,, mâncată de lobuli .

În această zonă hepatocitele,isolate sau în grupuri mici,sunt înconjurate de infiltratul inflamator și suferă modificări degenerative până la necroză (piecemeal necrosis).Grupele celulare isolate de către infiltrate pot lua dispoziție de rozetă.

În hepatita cronică agresivă, alimentația va fi normocalorică sau hipercalorică în cazul coexistenței denutriției, normoprotidică, alcătuită mai ales din protein cu valoare biologică mare, cu un aport de lipide la limita inferioară a normalului, normoglucidică cu un aport suficient de vitamine și minerale.

Vor fi premise următoarele alimente:

●Carnea de pasăre, vițel, vită, pește, proaspătă și slabă, șunca dietetică proaspătă, pregătită fiartă, friptă, înăbușită, ca tocătură dietetică;

●Laptele dulce, bătut, iaurtul, brânza de vaci proaspătă, cașul dulce;

●Albușul de ou, gălbenușul numai în preparate dietetice, 2 pe săptămînă;

●Grăsimile foarte proaspete, untul, frișca, smântâna dulce, uleiul, adăugate proaspete la preparate sau fierte în preparate;

Pâinea albă veche de o zi, făinoasele rafinate (orez, griș, fidea, tăiței, macaroane);

●Legumele verzi cu celuloză fină, pregătite ca sufleuri, budincă, piureuri, soteuri sau salate cu suc de lămîie și ulei, rase mărunt;

●Fructele sunt permise ca atare, fără coajă și sâmburi,dar bine pârguite, sub formă de piureuri, compoturi, ca sucuri de fructe, coapte sau în preparate;

●Deserturile se vor pregăti din fructe, brânză de vaci, făinoase, lapte, aluaturi dietetice;

●Condimentarea se va face cu condiment aromate: pătrunjel, mărar, cimbru, tarhon, dafin;

●Sosurile se vor pregăti numai dietetic, cu făină diluată separate în apă rece și grăsimea adăugate la preparatul care clocotește pe foc.

Mesele se vor servi la temperatura optimă, pentru asigurarea unei bune utilizări digestive, vor fi date în 5 – 6 prize de volum redus, servite la ore regulate.

Masa de seară se va servi cu cel puțin 2 ore înainte de culcare pentru asigurarea unei digestii bune și a unui somn odihnitor.

Nu se va omite grija pentru ambianța în care se servește masa, care influențează apetitul bolnavului și în ultimă instanță, utilizarea optimă a hranei.

Vor fi interzise următoarele alimente:

●Carnea de oaie, porc, gâscă, de rață, și, în general, toate sorturile de carne grasă, vânatul, viscerele, peștele gras, conservele de carne și de pește, afumăturile, mezelurile nedietetice;

●Brânzeturile grase, fermentate, sărate;

●Ouăle în cantități excesive și preparate prăjite, fierte tari sau în preparate nedietetice;

●Pâinea neagră, pâinea prea proaspătă, făinoasele nerafinate;

●Legumele cu celuloză dură, crude, mâncărurile sau preparatele de legume nedietetice;

●Fructele bogate în celuloză dură, cele oleaginoase;

●Deserturile preparate cu multă grăsime sau mult ou, ciocolata, cacao și toate derivatele lor;

●Băuturile alcoolice de orice fel (inclusiv Berea, vinul), băuturile excitante (cafeaua, cacao, ceai);

●Condimentele iuți, iritante, boiaua, ceapa, ardeiul iute, piperul, muștarul, hreanul, usturoiul;

Se vor evita mesele încărcate, cu preparate laborious pregătite, unice, servite seara înainte de culcare sau la ore neregulate.

Deasemenea, se va evita consumarea de lichide în timpul mesei, fapt care face dificilă digestia alimentelor prin diluarea sucurilor digestive.

3.1.3.Hepatita postnecrotică

Hepatita postnecrotică se tratează numai în spital, fiind deosebit de gravă.

3.2.Dietoterapia în cirozele hepatice

Cirozele hepatice sunt afecțiuni cornice ale ficatului , cu evoluție severă produse fie ca urmare a unei hepatite cornice cu evoluție severă,fie prin tulburări nutriționale severe , alcoholism sau prin suferințe ale căilor biliare cu obstrurarea croică a acestora , care în final duc la o modificare profundă a arhitectonicii hepatice , sclerozarea sau fibroza de diverse grade.

Are loc o distrucție important de celule hepatice cu regenerări haotice , care afectează mult funcțiile hepatice normale .

În această situație ,se produce o perturbare a circulației intrahepatice cu împiedicarea oxigenerării corecte și hrănirii celulelor hepatice.

Cu timpul ,se instalează așa-numita insuficiență hepatică ,care când ajunge într-un stadiu avansat duce la moartea bolnavului prin comă hepatică.

Bolnavii cu această afecțiune se plâng de scăderea apetitului,pierderea ponderală marcată,greață,balonări postprandiale,oboseală.

Frecvent apar sângerări din nas-epistaxis- sau din gură-hematemeză sau prin scaun –melenă.

Uneori datorită tulburărilor circulației hepatice,apar dilatații venoase la nivelul porțiunii inferioare a esofagului,varicele esofagiene.

Prin ruperea lor ,se pot produce hemoragii foarte grave,care adesea duc la moartea bolnavului.

Alteori ,tulburări circulației ,alături de alterări grave ale metabolismului proteic,duc la modificări ale repartiției apei între sectoarele intravascular și extravascular ,cu apariția acumulării de lichid în cavitatea peritoneală –ascită-cu mărirea de volum a abdomenului , care într-o fază avansată poate duce la edem generalizat-anasarcă.

Apariția acestor modificări sec însoțește de alterarea profundă a stării generale a bolnavului.

Fiind vorba de o afecțiune cronică, gravă,trebuie acordată o atenție deosebită modului de tratament,pentru a întârzia cât mai mult evoluția către stadiile grave de descompunere majoră.

În cadrul măsurilor terapeutice generale,alimentației îi revine o importanță deosebită.

În majoritatea cazurilor,ciroticii sunt bolnavi care prezintă concomitant o denutriție de diverse grade , care trebuie corectată10.

10. Iulian Mincu –Alimentația omului bolnav,editura Medicală, Bucure;ti, 2000,pg.153

De aceea se va da o alimentație hipercalorică,concordant cu gradul de denutriției.

Dat fiind faptul că de obicei bolnavii prezintă un deficit proteic de diverse grade,se va da o alimentație hiperprotidică,realizată mai ales din protein cu valoare biologic mare.

În cazul în care există pericolul iminenței unei come hepatice,se va restrânge aportul de protein.

Aceasta se va face,însă, sub îndrumarea medicului .

Lipidele se vor da în cantitate moderată,la limita inferioară sau puțin sub cantitatea normal.

În cazul prezenței icterului,se poate înregistra o reducere a toleranței față de lipide.

În aceste cazuri,este necesară scăderea lor la valoarea tolerată.

Compensator ,glucidele vor complete aportul caloric,care trebuie să fie sufficient pentru a împiedica utilizarea propriilor țesuturi în scopul producerii de energie.

Aportul de vitamine va fi asigurat prin dietă,iar dacă nu este satisfăcător se va complete cu preparate medicamentoase vitaminice.

Aportul de sodium va fi moderat restrains , în cazurile compensate .Când ciroza se decompensează ,restricția de sodium va fi mai mare , în jur de 500 mg/zi.

3.2.1.Ciroza compensată, fără ascită și fără icter

În ciroza compensată, fără ascită și fără icter, vor fi premise următoarele alimente:

●carnea slabă de pui ,vițel,găină,curcan,vită ,proaspătă sau peștele alb ,slab ,proaspătă,preparate ca rasol ,friptură înăbușită ,grătar sau ca tocătură dietetic condimentată cu condimentele premise;

●laptele dulce ,bătut ,iaurtul ,brânza de vaci proaspătă ,urda ,cașul dulce;

●ouăle ,albușul în preparate,gălbenușul în cantitate moderată 1 /4 sau ½ pe zi ,în preparate dietetice;

●grăsimile foarte proaspete ca unt ,smântână ,frișcă și ulei se vor da în cantitate limitată ,în funcție de toleranța bolnavului;

●pâinea albă ,veche de o zi ,făinoasele rafinate date cu moderație pentru a nu accentua tulburările dispeptice ;

●legumele proaspete cu celuloză fină,pregătite ca salate ,soteuri,sufleuri ,pireuri ,budinci ;

●fructele cu celuloză redusă ,bine pârguite ,consummate ca atare ,fără coajă și sâmburi sau cu sucuri de fructe,pireuri,fructe coapte ,compoturi, gelatin cu sucuri de fructe;

●deserturile se vor pregăti cu fructe sau brânză de vaci ,cu lapte,făinoase;

●condimentele vor fi folosite pentru obținerea unor preparate cât mai atrăgătoare, și mai gustoase.

Se vor folosi numai cele aromate ,cimbru,pătrunjel,mărar ,leuștean,dafin.

Aportul de sodium va fi în jur de 2 g/zi.

Se vor respecta ore regulate de masă.Volumul meselor va fi redus ,rația global realizându-se în ai multe multe prânzuri.

Masa de seară se va servi mai devreme ,pentru a nu împiedica odihna din timpul nopții.

Se va ține cont ,de asemenea ,de ambianța în care se servește masa,pentru stimularea apetitului bolnavului ,care de obicei este redus .

Este important ca bolnavul să consume rația de care are nevoie pentru a nu agrava starea ficatului prin accentuarea denutriției.

Vor fi interzise:

●toate sorturile de carne grasă,vânatul,cărnurile bogate în țesut conjunctiv,cărnurile fezadnte ,conservele de carne nedietetice,mezelurile,peștele gras ,conservele de pește,icrele;

●brânzeturile fermentate,grase,brânzeturile topite;

●ouăle în exces,cele preparate nedietetic;

●grăimile în exces,cele prăjite,untura,slănina,seul,untul topit ;

●pâinea neagră,pâinea prea proaspătă,făinoasele nerafinate,excesul de făinoase;

●legumele bogate în celuloză grosolană ,crude,care produc balonări postprandiale greu suportate de bolna,leguminoasele uscate;

●fructele oleaginoase,fructele bogate în celuloză grosolană ,cu coajă și sâmburi;

●deserturile pregătite cu mult unt sau grăsime,preparatele de patiserie,cele pregătite cu nuci,alone,ciocolată și toate derivatele sale, cacao, prăjiturile cu mult ou ,cozonacul;

●condimentele iuți,picante;

●supele grase ,ciorbele cu rântași.

Vor fi evitate mesele prea voluminoase ,excesiv condimentate ,unice cele servite seara înainte de culcare ,sau orele neregulate de masă.

Va fi evitată consumarea de lichide în timpul mesei .

Alcoolul sub orice formă este strict contraindicate .

Menționăm că se pot produce alterări profunde hepatice în urma unei prize de alcool la acești bolnavi ,uneori cu consecințe deosebit de grave.

3.2.2.Ciroza decompensată cu ascită și edeme

Este vorba de un stadiu avansat al cirozei,în care se combină tulburări metabolice complexe,hidroelectrolitice ,hormonale .

De obicei,bolnavul prezintă o marcată denutriție proteică ,care concur la producerea edemelor.

În această situație ,deci,alimentația trebuie să realizeze un aport caloric sufficient ,bogat și glucide în lipide.

Concomitant ,însă ,aportul de sodium trebuie restrains în jur de 500 mg /zi.

Aceasta presupune nu numai excluderea sării la prepararea alimentelor , ci și înlăturarea din regim a alimentelor cu conținut mai bogat în sodiu.

Se va suplimenta rația cu vitamine sau săruri minerale ,care nu sunt acoperite sufficient prin dietă.

Vor fi,astfel,premise următoarele alimente:

●carnea slabă de pasăre sau de vită,în cantitate limitată în funcție de aportul total de sodium;

●brânza desodată sau laptele desodat;

●ouăle,numai în preparate,dar în cantitate limitată întrucât au un conținut ridicat de sodium;

●grăsimile,limitate cantitativ sub formă de unt desărat sau ulei proaspăt,adăugat la preparate;

●pâinea fără sare,albă,veche de o zi;

●făinoasele fără ou (orezul are un conținut redus de sodiu);desigur se vor da numai cele rafinate;

●dintre legume,se vor allege cele cu celuloză fină,dar în funcție de conținutul lor în sodium (dovlecei,roșii,ardei,fasole verde tânără),pregătite ca soteuri,pireuri,mâncăruri de legume,supe-crème sau ca salate rase mărunt,asezonate cu suc de lămâie;

●fructele în general premise toate cu excepția celor cu conținut de celuloză ridicat.Se vor da coapte,ca sucuri de fructe,pireuri,în preparate sau crude dacă sunt bine pârguite;

●deserturile se vor pregăti cu fructe,gemuri preparate în casă fără conservant ,fără bicarbonate sau praf de copt;

●întrucât regimul hiposodat este lipsit de gust,se vor folosi condimentele aromate cât maim mult pentru a realize în final preparate gustoase, pe care bolnavul să le accepte,având în vedere că apetitul acestuia este,de obicei, foarte capricios.

Mesele vor fi frecvente și de volum redus pentru a nu încărca stomacul,frumos prezentate,proaspăt pregătite,servite la ore regulate.

Vor fi interzise următoarele alimente:

●toate sorturile de carne grasă,cărnurile fezadante,mezelurile de orice fel ( chiar și cele dietetic,care aduc un aport important de sodiu),peștele gras de orice fel , conservele de carne sau de pește ,icrele ,viscerele , afumăturile;

●laptele și toate derivatele sale nedesosate ,care au dezavantajul furnizării unui aport important de sodium ;

●brânzeturile fermentate,și frământate , brânzeturile topite , cașcavalurile;

●ouăle în general , cele pregătite nedietetic ;

●grăsimi sare ,untura , margarina , slănina;

●pâinea sărată de orice fel,făinoasele cu ou ;

●legumele bogate în sodium :țelina,varza ,sfecla ,spanacul ,ridichile;

●fructele oleaginoase ,fructele cu conținut celulozic ridicat;

● deserturile pregătite cu grăsime multă ,cu ou ,cele preparate cu bicarbonate sau praf de copt,cele preparate cu nuci ,alone ,dulcețuri preparate cu conservant;

●băuturile cu conținut ridicat în sodium ,apele minerale clorurosodice, cele bicarbonate ;

Sosurile preparate nedietetic,sosurile preparate cu sare sau cu ou, cele pregătite cu multă grăsime;

●condimentele iuți ,picante;

● supele sau ciorbele în cantitate mare ( întrucât încarcă stomacul dând senzația de sațietate fără a realize un aport nutritive suficient).

Prepararea alimentelor se va face fără adios de sare .Condimentarea va fi făcută cu condiment premise .Durata acestui regim hiposodat va fi în funcție de prezența edemelor și a ascitei .

Când se obține compensarea cirozei , se va reveni la regimul prezentat anterior .

În iminența apariției unei insuficiențe hepatice celulare,evidențiată prin tulburări de comportament,stare de euforie alternând cu stare de apatie și somnolență,tremurături ale membrelor superioare,tulburări de orientare în timp și spațiu,se va reduce aportul de protein,care predispune la creșterea derivaților amoniacali și a altor compuși toxici în organism.

Aceste substanțe,neputând fi îndepărtate din circulație datorită ficatului bolnav ( care în mod normal îndeplinește această funcție antitoxică),vor duce la intoxicarea organismului cu apariția unei stări foarte grave,coma hepatică.

Tratamentul acesteia se va face sub supravegherea strict medical ,în serviciul de trerapie intensivă11.

11. Iulian Mincu –Alimentația omului bolnav,editura Medicală, Bucure;ti, 2000,pg.154

CAPITOLUL 4

ALIMENTAȚIA ÎN HEPATITA CRONICĂ

STUDIUL DE CAZ

Bărbat , 45 de ani , administrator

Doamnul O.D. este de profesie contabil la o firmă privată, este căsătorit de 20 ani, și locuiește împreună cu soția și cei 2 fii la bloc, în condiții foarte bune, recunoaște că nu are o viață echilibrată. Domnul este fumător, consumă cafea ,recunoaște că este gourmand,consumând alimente bogate în grăsimi .

Doamnul OD , a fost diagnosticat cu hepatită cronică decompenmnsată , în anul 2015, este revoltat pentru ce i s-a intamplat și deși are teamă că nu v-a respecta programul alcătuit de nutriționist , dorește să-și amelioreze starea de sănătate și încurajat de familie este cooperant.

Este conștient de faptul că nu are o o alimentație sănătoasă în conformitate cu diagnosticul, motiv pentru care se prezintă la nutriționist pentru a-l integra într-un program , care să-l ajute să-și îmbunătățească starea .

Anamneza evidențiează următoarele :

Nume: OD.

Adresa:

Statut socio profesional

Profesie :Contabil

Stare civilă :căsătorit

Copii :2

Înălțime :163 cm

Greutate : 70 kg

Diagnostic:Hepatită cronică decompensată

Informații generale legate de stilul de viață :Domnul OD recunoaște că pentru el mâncarea a avut dintotdeauna prioritate,indiferent de loc sau oră, motiv pentru care a avut mereu sub limita normal , greutate neconformă cu înălțimea lui.

Datorită greutății,în ultimul timp și a diagnosticului de hepatită cronică,problemele de sănătate sau amplificat și este convins că fără ajutorul unui nutriționist nu v-a reuși niciodată să-și îmbunătățească starea .

În general ,starea de sănătate a domnului OD este bună,dar perturbată din când în când de afecțiunea hepatică de care suferă.

Aceste manifestări sunt cauzate de cele mai multe ori,de ,,greșelile ,, alimentelor consummate în exece,prăjeli și alimente condimentare , băuturi carbogazoae urmate de oboseală ,colici abdominal , greață, vărspturi , balonări ,insomnii ,dureri localizate la nivelul membrelor inferioare în special când urcă și coboară scările , (domnul OD locuiește la etajul 4)

Muncește cam 12-13 ore /zi și doarme 3-4 ore /noapte (insomniile fiind din ce în ce mai frecvente în ultimul timp).

Din cauza serviciului nu are posibilitate de a mișcare și de a se alimenta sănătos ,dar simte nevoia să consume în permanență alimente contraindicateîn afecțiunea sa .

În ceea ce privește medicația,domnul OD ,preferă și încearcă ca necesarul de nutrimente să fie suficient printr-o alimentație sănătoasă,acesta fiind de fapt o preocupare permanent ce vizează întreaga familie.

Măsurători

Domnul O.D are 45 de ani, 70 kg,înălțime , 162 cm.

IMC = 170 deci ponderal.Pentru a avea o greutate normală pentru înălțimea lui și congformă cu diagnosticul de hepatită cronică, ar trebui să ajungă la 80 de kg,deci să scadă în greutate 19 kg , și să țină un regim adecvat pentru îmbunătățirea stprii de sănătate .

Având în vedere că domnul OD este contabil,duce o viață sedentară,fără mișcare fizică,am dorit să fac o dietă cu mai puțini carbohidrați pentru a-l ajuta să păstreze regimul dietetic stabilit de program.

Măsuri care vizează schimbarea comportamentului alimentar al domnului OD promovându-i obiceiuri nutriționale sănătoase au vizat următoarele aspecte:

●Îndepărtarea din dietă a alimentelor cu conținut caloric ridicat

●alimentele interzise de nutriționist nu trebuie să fie în casă la îndemâna domnului OD.

●Alimentele se consumă numai la orele ndicate de nutriționist

●eliminarea din dietă a alimentelor care conțin grăsimi ( prăjeli , tocături),condimente în exces

●cu excepția îndepărtării alimentelor cu conținut caloric bogat,domnul OD, nu trebuie să fie total separat de dieta obișnuită a familiei,dar va mânca porții mici având grijă să restecte programul stabilit cu nutriționistul.

●se va contraindica servitul altor alimente care nu fac parte din programul stabilit de nutriționist și deserturile bogate în calorii.

●între mese,la servici, nu se vor servi decât gustări cu conținut caloric redus și băuturi (sucuri de fructe) hipocalorice.

● ingestia de alimente și servitul întregii cantități de alimente nu trebuie să constituie un mijloc de presiune psihologică din partea celor din jur.

●domnul OD va fi încurajat să-și calculeze aportul caloric zilnic,pentru a căpăta noțiuni privind valoarea calorică a alimentelor.

Lista de alimente stabilită :

1.Etapa de slăbire

Aport caloric :1000 calorii /zi

Proteine :80-85 grame

Hidrocarbonate: 80 grame

Lipide:50 grame

Repartiția caloriilor de proveniență:

-din proteine : 400 calorii

-din lipide :300 calorii

-din hidrocarbonate:aproximativ 600-700 calorii

Indicații de preparare și consumare înainte de începerea programului :

-aportul de sare va fi normal

-regimul va fi preparat fără adaos de grăsimi

-asezonarea salatei se va face cu:

lămâie ,oțet,piper,ceapă,usturoi,muștar,pătrunjel,tarhon

-pentru legume și salată: salată verde,andive,spanac,varză ,fasole verde,ardei,castraveți,ceapă, ciuperci,dovlecei,gulii ,bamme,lobodă,mărar ,pătlăgele roșii ,ștevie ,praz ,urzici

-pentrufructe:fragi,piersici,pere,caise,mere,cireșe,grape-fruits,mure,portocale ,prune,zmeură

-brânzeturile trebuie alese dintre cele cu mai puțin de 50 % lipide ( brânză de vaci),telemea de vacă desărată)

-ca mod de preparare: carnea va fi fiartă sau pe grătar,legumele vor fi fierte în apă.

-pot fi preparate supe și borșuri ( din legumele de mai sus),asezonate cu lămâie sau oțet.

Domnul OD va fi sfătuit să consume toate alimentele recomandate; nu vor fi consumate alimente în plus !

-lichidele vor fi consumate obligatoriu în cantitățile recomandate 1,5-2 l /zi

Etapa de menținere ( de stabilizare a greutății)

-aportul caloric ~ 1000 cal/zi

-dieta respectă principiile de bază ale etapei anterioare

-se suplimentează cu 2 felii de pâine a 25 g la ora 10 ( pentru un sandwics la serviciu,care dă oarecarew ,,libertate psihologică,,) și la prânz câte o felie.

-carnea trebuie cântărită fără os și fără urme de grăsime vizibilă.

-mușchiul ,antricotul,cotletul,ficatul ,peștele proaspăt se cântăresc înainte de preparare.

-carnea pe grătar se va cântări după preparare

-legumele se cântăresc după preparare

-verdețurile sau zarzavaturile folosite pentru salate ,cântărite crude

-fructele nu se servesc cu zahăr

-proteinele recomandate trebuie consumate integral și repartizate la cele 3 mese

-alimentele consumare zilnic trebuie repartizate în 3-4 porții aproximativ egale.

– mesele nu se sar niciodată

– intervalul dintre va fi de cel puțin 3-4 ore

-între mese nu se consumă alimente

-zeama de lămâie ,oțetul,condimentele se pot consuma fără restricție

-apa va fi consumată liber

Obiectivele programul stabilit pentru domnul OD sunt:

● Scăderea greutății corporale

● Menținerea greutății corporale scăzute

● Îmbunătățirea comportamentului alimentar

●respectarea programului stabilit de catre nutriționist

Scăderea greutății corporale se poate obține prin reducerea aportului caloric și schimbarea comportamentului alimentar

Programul dietetic începe de obicei cu un regim mai puțin restrictiv.

Deși de multe ori domnul OD ar dori să scadă repede în greutate,trebuie ținut cont de faptul că o scădere de 8-10 % din greutatea inițială reprezintă obiectivul cel mai realizabil,care poate fi menținută o lungă perioadă de timp .O scădere în greutate de 10 % în 6 luni ar reprezenta o scădere de 0,5 kg /săptămâni,pentru domnul OD ,și s-ar putea obține cu o reducere a rației calorice cu 500 kcal /zi.

La baza programului dietetic pe care l-am stabilit se află dieta hipocalorică.Dieta hipocalorică reprezintă principalul mijloc de obținere a unui bilanț energetic negativ.

Dieta hipocalorică trebuie să fie fundamentală științific,lipsită de nocivitate,adecvată nevoilor și echilibrată din punct de vedere alimentar.

Meniu recomandat pentru dieta domnului OD începând cu 1.02.2016

REGIM ALIMENTAR ÎN HEPATITA CRONICĂ PENTRU UN BOLNAV DE 70 KG (30-35 CAL/KILOCORP)

Perioada de 7 zile

ZIUA 1

ZIUA a 2-a

ZIUA a 3-a

ZIUA a 4-a

ZIUA a-5-a

ZIUA a-6-a

ZIUA a- 7-a

Sfaturi

Modificarea comportamentului alimentar.În general pacienții cu hepatită cronică au un comportament alimentar necorespunzător care duce,într-un fel sau altul, la un bilanț energetic negativ.

De aceea pentru a obține rezultatele așteptate este necesară schimbarea comportamentului alimentar al acestora.

Alimente ce trebuie consumate în cantitate controlată:

Carne slabă (vită,pasăre) :300 g sau echivalenți

Iaurt,lapte semicremat-200 g

Brânză (de vaci,telemea de vacă desărată):25-30 g

Ouă:1 bucată

Legume verzi :300 g

Fructe:250 g

Salată verde:100-200g/zi

Lichide:1,5l (apă plată cu lămâie)

Repartiția alimentelor pe mese

Dimineața :200 ml iaurt semicremat (sau echivalenți)

Brânză 25g (sau echivalenți)

Ora 10 :ou

Prânz :carne slabă sub formă de grătar (sau echivalenți) 100g

legume verzi :100 g

salată verde asezonată:100 g/zi

fructe: 1 măr

ora 17: 200 ml iaurt

Seara : carne slabă sub formă de grătar (sau echivalenți) 50 g

salată verde asezonată:100 g/zi

Sistem de echivalențe în dietele de slăbire controlate pe care urmează să le stabilesc pentru domnul OD

●pentru 100 g de carne fiartă :

100 g pește slab

100 g ficat

60 g pasăre ( fără piele și grăsime

80 g.șuncă Praga,mușchi țigănesc,pastramă de vită)

,polonez,crenvurști

400 ml lapte semiecremat,iaurt

70 g brânză de vac

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare , trebuie menționat faptul că hrana care pătrunde în organism se transform sub influența sucurilor digestive din stomac și intestine în substanțe mai simple , care se absorb din tractul digestiv în sânge și limfă și ajung în țesuturile și organelle corpului .

Dar nu toate substanțele nutritive sunt utilizate , deoarece o parte din ele nu se absorb și se elimină din organism prin fecale .

Bunăoară, în cazul unei alimentații mixte,proteinele din fasole ,mazăre ,hrișcă și pâinea din făină integral se asimilează aproximativ în proporție de 70 % ,iar proteinele din carne ,inclusive peștele ,95 % .

Hidrații de carbon din lapte se asimilează în proporție de 98 %,iar hidrații de carbon din legume și zarzavaturi,numai 85 %

Asimilarea hranei depinde de asemenea într-o măsură însemnată de prelucrarea culinară,în cursul căreia produsele alimentare sunt preparate oarecum în vederea digestiei încă înainte de a fi pătruns în organism.

Progresul în domeniul alimentației omului ,începând cu epoca primitivă ,s-a manifestat ,în special și prin faptul că oamenii au învățat să prepare o hrană mai ușor de digerat ,adică mai ușor și mai complet asimilabilă .

În această privință, un rol foarte mare l-a jucat trecerea omului la alimentația cu carne și folosirea focului .

O însemnătate mare are și faptul dacă au fost îndepărtate acele părți ale alimentului care îngreunează digestia,bunăoară cât de mult a fost debarasată făina de tărâțe.

În unele cazuri,o mare însemnătate are și temperature hranei.Uneori ,hrana rece se digeră mai greu deoarece la o temperatură scăzută,consistența ci se schimbă.

BIBLIOGRAFIE

Mincu I.- Impactul om-alimentație, Editura Medicală, București,1993

Iulian Mincu-Alimentația omului bolnav,Editura Medicală, București,1990

Viorel T.Mogoș-Regimul alimentar în boli digestive ,Editura medical,București,2000

Dumitrescu C.-Bazele practicii alimentației dietetic profilactice și curative ,Editura medical,București,1987

Iulian Mincu ,Elena Popa ,Orientări actuale în nutriție ,Editura medical ,București medical,București,1993

Viorel T.Mogoș-Nutriție și dietetic-,Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

=== 22cd89e7d5b8038b7b9a4295c8941f75e78a226d_41401_2 ===

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA :NUTRIȚIE ȘI SPORT

NUTRIȚIA ȘI DIETĂ ÎN HEPATITA CRONICĂ

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2016

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

NUTRIȚIA ȘI DIETĂ ÎN HEPATITA CRONICĂ

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2016

CUPRINS

Introducere

CAP.1.Principiile alimentației dietetic……………………………………………………1

Istoric ……………………………………………………………………………………….1

CAP. 2.Alimentația –aspecte generale ……………………………………………………4

CAP. 3.Alimentația dietetic în bolile hepatice ……………………………………………13

3.1.Dietoterapia în hepatitele cornice ……………………………………………………..14

3.1.1.Hepatita cronică persistent ………………………………………………………….17

3.1.2.Hepatita cronică agresivă ……………………………………………………………18

3.1.3.Hepatita postnecrotică ………………………………………………………………21

3.2.Dietoterapia în cirozele hepatice ………………………………………………………21

3.2.1.Ciroza compensată, fără ascită și fără icter …………………………………………23

3.2.2.Ciroza decompensată cu ascită și edeme ……………………………………………25

CAP. 4.Alimentația în hepatita cronică……………………………………………………28

Studiul de caz………………………………………………………………………………28

Concluzii………………………………………………………………………………….. 49

Bibliografie……………………………………………………………………………….. 50

Motto :Este mai ușor să schimbi religia unui popor decât obiceiurile sale alimentare

Margurel Mends

INTRODUCERE

Alimentația ,ca factor important al crecreșterii,dezvoltării și menținerii stării de sănătate a persoanelor,a devenit astăzi o știință,cunoscându-se cu exactitate cu ce și cum trebuie să se hrănească aceștia,în funcție de vârstă și de natura activităților zilnice.

Alimentația constituie un factor cu acțiune permanentă care determină desfășurarea proceselor metabolice deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

Alimentele conțin micro- și macronutriente în diverse proporții, astfel încât, printr-o alimentație rațională sunt satisfăcute nevoile zilnice ale organismului, în toate principiile alimentare.

Este necesar să se respecte comportamentul general al omului față de actul alimentar, care este un act psiho-social.

După Trémolière, ființa umană privește alimentul sub trei aspecte: ca hrană, ca stimulent al tonusului emotiv, ca simbol, el afirmând că: „pâinea înseamnă mai mult decât gustul pâinii”.

În elaborarea unui regim alimentar trebuie să ținem totdeauna seama că omul provine dintr-o anumită familie, integrată într-o anumită societate, care trăiește într-o anumită epocă istorică cu obiceiurile ei alimentare, cu religia, cu prejudecățile sale, cu afectivitatea și educația sa.

Adeseori, anumite obiceiuri, înrădăcinate în subconștientul individului sunt cu greu îndepărtate, uneori aproape imposibil de schimbat într-o singură generație.

Alimentația va fi astfel concepută, încât să îndeplinească următoarele condiții:

– să asigure o creștere și dezvoltare corespunzătoare;

– să asigure o activitate fizică și intelectuală normală;

– să asigure o bună stare de sănătate.

Densitatea calorică a alimentelor: la aceeași greutate conținutul în principii nutritive și în calorii diferă de la un aliment la altul, produsele animale și cele rafinate având o densitate calorică mare: astfel 100 g zahăr furnizează 410 kcal, bomboanele 300–500, ciocolata 500–600, untul 860, uleiul de soia 926, margarina 786, carnea 120–390, peștele 100–300, ouăle 170, laptele 70, fructele 100–300, legumele 20–80 ș.a.

Consumul exagerat al produselor rafinate, cu densitate calorică mare, induce în eroare mecanismele de control ale aportului energetic, care de-a lungul mileniilor au fost „programate”, în funcție de raportul volum/calorii. Se explică astfel o mare parte din cazurile de obezitate

Menținerea hemostazei mediului intern al organismului depinde de caracterul alimentației care influențează funcțiile sistemului,în special factorii enzimatici și hormonali.

Deficitul unuia sau mai multor nutrimente, dezechilibrarea corelației dintre ei conduce la afectarea fondului metabolic al celulei .

Dezechilibrul substanțelor nutritive în dietă pe o perioadă scurtă de timp poate fi compensat prin mecanisme fiziologice de adaptare și biochimice Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină procese patologice și clinice.

În prezent este cunoscut faptul că alimentația își pune profund amprenta pe patologia omului contemporan,ca urmare a dezechilibrului dintre aportul de nutrimente.

Aspectele privind nutriția fac abstracție de toate celelalte tratamente și privește în mod exclusiv,în prima parte aspecte teoretice în ceea ce privește nutriția.