Ndrangheta Organizare ȘI Influență Socială

Diverse

Ndrangheta Organizare ȘI Influență Socială

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== 1418e3a82ed84724bf8893856b16a7b96f9a64d8_99322_1 ===

N’DRANGHETA – ORGANIZARE ȘI INFLUENȚĂ SOCIALĂ

CUPRINS

Capitolul 1. Organizația criminală – delimitări conceptuale

Familia mafiotă italiană

Capitolul 2 N’drangheta – prezentare generală

Capitolul 3 Evoluția și influența organizației N’drangheta

Capitolul 4. N’drangheta pe plan internațional

Capitolul 5. N’drangheta în România

Concluzii

Bibliografie

Anexe

CAPITOLUL 1. ORGANIZAȚIA CRIMINALĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

În cadrul societății moderne, pe fondul frecventelor fluctuații sesizate pe scena politică, dar și în plan social, contextul marilor schimbări politice și sociale, în contextul unor dezechilibre regionale și internaționale deosebite, cărora li se adaugă tot mai numeroasele conflicte, ca și fenomenul fără precedent al migrației ilegale, se remarcă și o multiplicare a formelor de criminalitate consacrate, cu precădere în state cu „tradiție” în acest domeniu, ca și în cele ce traversează încă perioade de tranziții diverse.

Este bune cunoscut faptul că orice tip de organizație criminală, reușește să inducă o multitudine de influențe, ca și efecte incomensurabile, în interiorul societății în care acționează și reușește să se manifeste, printre principalele caracteristici ale acesteia numărându-se:

O structură de tip piramidal

Un grad de flexibilitate deosebit

O mare capacitate de infiltrare la nivelul zonelor vitale politicului, ca și economicului

Acțiuni deosebit de violente

Resurse financiare impresionante

Capacitate de regenerare deosebită, etc.

Însemnele organizațiilor criminale delimitează ansamblul tuturor activităților infracționale specifice unor grupuri, ce sunt constituite pe baza diverselor principii de tip conspirativ, în vederea obținerii unei influențe deosebite, ca și a unor venituri ilicite importante, ce sunt ulterior folosite în diverse scopuri. În cadrul fiecărei organizații criminale se remarcă existența unui cod moral propriu, acesta presupunând un simț deosebit al demnității individuale și pretinzând discreția absolută în diversele probleme ce sunt specifice respectivei organizații.

La nivel general, s-a reușit o delimitare a organizațiilor criminale contemporane, remarcându-se:

Familiile mafiote – acestea sunt organizate pe nivele structurale ierarhice deosebit de stricte, în interiorul cărora acționează diverse coduri de conduită și norme interne, ele având capacitatea de a derula o mare diversitate de activități de natură ilicită. În societatea modernă se remarcă existența mai multor organizații mafiote, cele mai cunoscute fiind familiile mafiote din Italia, familiile mafiote columbiene, ca și tot mai numeroasele familii mafiote de pe teritoriul S.U.A.

Organizații profesionale – sunt, de regulă, specializate pe diverse activități de natură criminală, precum traficul de persoane, șantajul, traficul bunurilor furate, răpirile de persoane, etc

Organizațiile criminale – sunt consolidate pe baza unor criterii stricte, direct influențate de anumite împrejurări specifice, cum ar fi migrația ilegală, trecerea frauduloasă a frontierelor, expansiunea teritorială, etc. În această categorie sunt încadrate celebrele Triade, Yakuza, dar și organizațiile din Jamaica

Organizațiile teroriste – se constată o multiplicare a acestora în ultima perioadă, mai ales pe fondul fenomenului migrației ilegale, la baza acestora poziționându-se diverse motivații (de natură religioasă, politică, rasială ori militară), cu scopuri bine definite și al căror mod de acțiune este din ce în ce mai atipic

1.1 Familia mafiotă italiană

Având în vedere tema prezentei lucrări de diplomă, în cuprinsul acestui subcapitol se va realiza o prezentare generală a mafiei italiene, ce în acțiunea largă, este percepută ca fiind o organizație secretă, despre care se consideră că ar fi fost constituită încă din cursul anului 1282, în perioada unei revolte contra dominației franceze („Viespile Siciliene”).

În ceea ce privește termenul „mafia” se apreciază că acesta reprezintă prescurtarea exprimării „Morte Alla Francia, Italia Anela” (respectiv „Moarte Franței, strigă Italia!”), primii fondatori ai acestei grupări fiind câțiva sicilieni care, în încercarea de a se opune dominației străine, au început să se organizeze, apărând comunitatea, rezistând în fața diverșilor invadatori și pedepsindu-i pe cei care încălcau legea.

Cu trecerea timpului, evoluția acestei organizații a fost una atipică, ea degenerând și ajungând să comită numeroase acte de violență, de multe ori nejustificate.

În opinia unor specialiști, originea Mafiei s-ar poziționa în secolul al XIV-lea, când câțiva mici întreprinzători au început să se organizeze și să-și folosească forța în vederea delimitării și implicit a apărării unei arii de influență și de activitate, ei arătându-se dispuși să utilizeze orice fel de mijloace pentru a reuși să supraviețuiască ori să se impună pe o treaptă socială superioară. Ulterior, din grupul care se formase în centrul Siciliei, se desprinde nucleul așa numitei structuri „familia”, care în perioada secolului al XIX-lea reușește să se transforme prin prisma diverselor afaceri derulate, începând să își exercite puterea în comunitățile din proximitate, în paralel cu afișarea bogăției și impunerea prestigiului.

Se impune a se preciza faptul că această putere era folosită cu precădere pentru a impune și supraveghea munca forțată, în folosul structurii, ca și pentru o gestionare cât mai bună a afacerilor ce se derulau, respectiv pentru asigurarea siguranței persoanelor din etalonul superior. În vederea impunerii propriilor norme și legi interioare, structura „familiei” începe să manifeste pregnant un comportament mafiot, prin utilizarea tot mai frecventă a unei „poliții” private, ce era formată din membrii ai structurii, dispuși să ducă la îndeplinire toate ordinele primite, inclusiv pedepsirea celor care nu se supuneau conducătorilor grupării.

Dar atât conceptul, cât și termenul uzual al „mafiei” încep să apară utilizate la finalul celebrei Risorgimento, mișcarea ideologică dedicată unificării Italiei.

În acest moment, mafia este percepută ca fiind organizația criminală cea mai puternică, cu un număr impresionant de membrii în marea majoritate a statelor lumii, cu o structură operațională deosebită, organizată la nivel piramidal, și o capacitate impresionantă de extindere și de finanțare. Având influențe și relații strânse în diversele structuri ale scenei politice, fiind implicată în susținerea unor politicieni de renume ori în numeroase afaceri fabuloase, cu ramificații deosebite în întreg fenomenul infracțional, mafia italiană este percepută de specialiști ca fiind unica organizație criminală ce se poate constitui într-un model criminal, universal aplicabil.

Caracterizată de o capacitate deosebită de extindere permanentă a structurii organizatorice, mafia italiană reușește să identifice permanent noi oportunități de profit, să își dezvolte ariile de influență, dar și să intre în relații conflictuale cu diverse alte grupări, afectând ordinea socială.

Ca urmare a creșterii considerabile a numărului de membrii, ulterior extinderii ariilor de influență și dezvoltării exponențiale a resurselor financiare, mafia italiană a reușit să își impună supremația și să controleze toate formele de manifestare ale criminalității, principalele sale organizații, Cosa Nostra, Camora și N’drangheta acționând și impunându-se cu mult în exteriorul tradiționalelor granițe regionale.

CAPITOLUL 2 N’DRAGHETA – PREZENTARE GENERALĂ

Termenul N’drangheta, ce derivă din grecescul „andraghetos” este menționat pentru prima dată în conținutul unor documente oficiale de la finalul secolului XVIII, când carabinierii din Seminara consemnau diversele conflicte existente între nobilime și țărani, acestea vizând în principal afacerile din domeniul funciar.

Membrii N’drangheta erau percepuți de către țărani ca fiind singura lor salvare în fața abuzurilor ce veneau din partea nobilimii și a burghezimii din regiunea Piemont, acest aspect fiind menționat în câteva dintre documentele oficiale din acea vreme, care făcea vorbire despre prezența în zonă a unor așa numiți „camorriști”, denumire generică, acordată prin prisma celei mai vechi și mai renumite organizații criminale din zona Napoli, Camorra.

Din perioada anilor 1880, în documentele vremii ce includ și rapoartele oficiale ale poliției, ca și hotărâri ale instanțelor locale, apar pentru prima oară menționați în mod oficial membrii unor „grupuri N’drangheta”, care uneori mai erau denumiți și mafioți. Demn de precizat este faptul că, încă din acea perioadă, se făcea distincția clară între membrii acestei grupări și diverșii rebeli ce se răsculau împotriva nobilimii, membrii N’drangheta acționând în regiunea Calabria, ei fiind organizați pe nivele ierarhice și având reguli interne bine definite și unanim respectate.

În plus, într-un document al instanței din Reggio Calabria, ce datează din anul 1890, apare menționat pentru prima dată, într-un litigiu ce privea implicarea unor membrii N’drangheta, și referirea la Omerta, ce apărea ca parte din codul de conduită al acestora. Câțiva ani mai târziu, o altă instanță din regiune menționează în încheierea sa că s-a reușit identificarea în localitatea Seminara a unui cod al normelor scrise, în care se făcea vorbire despre secretul informațiilor, despre onoare, acte violențe și sprijinul reciproc al membrilor.

Începând cu luna septembrie a anului 1955, termenul N’drangheta capătă noi dimensiuni după menționarea acestuia, în celebrul Corriere della Sera, de către autorul de origine calabreză, Corrado Alvaro.

Demersul stabilirii cu exactitate a originii temporale a acestui fenomen N’drangheta este destul de dificil de realizat, prin prisma complexității deosebite a acestuia, căreia i se adaugă și numeroasele transformări suferite de organizație de-a lungul timpului. În opinia unui specialiști, N’drangheta a luat ființă „odată cu unificarea Italiei, când s-a remarcat prezența unor membrii ai celebrei Camorra în zona orașului Reggio Calabria, întâlnirea dintre cele două grupări jucând un rol deosebit în ceea ce ulterior a devenit mafia calabreză”.

În acest moment, N’drangheta este percepută ca fiind cea mai puternică organizație criminală din zona Calabria, ea fiind organizată în mod asemănător Camorrei, pe baza unei structuri de tip orizontal (a se vedea Anexa 1), ce este formată din „cosche”, respectiv „n’drine” și ai căror membri ajung să fie recrutați în baza legăturilor de prietenie sau de familie. Din acest considerent, nu de puține ori se remarcă în interiorul grupării diverse rivalități și chiar conflicte (celebra vendetta), acestea fiind rezolvate pe plan intern, excluzându-se o intervenție exterioară.

Ulterior deceniului al VI-lea al secolului trecut, ca urmare a numeroaselor transformări sociale, dar și economice, sesizate pe întreg teritoriul italian, toate organizațiile criminale (implicit N’drangheta) au început să se adapteze și să-și modifice permanent modul de acțiuni, acestea implicându-se treptat în tot mai multe activități criminale, de la răpirile de persoane, la traficul de persoane, șantaj și trafic cu stupefiante, acesta fiind cel care asigură și o finanțare corespunzătoare grupărilor.

Organizația N’drangheta a devenit renumită mai ales ca urmare a celebrelor răpiri de persoane, ce au fost însoțite de răscumpărări fabuloase ale ostaticilor, care deseori sunt supuși de membrii grupării unor tratamente umilitoare și deosebit de violente.

Așa după cum au remarcat și specialiștii care s-au ocupat, în timp, de analizarea și studierea acestei organizații, cele mai multe dintre răpirile N’drangheta sunt planificate în afara zonei de acțiune a grupării, membrii acesteia preferând regiunile luxoase din nordul și centrul Italiei, unde își petrec concediile sau și-au stabilit domiciliul diverși afaceriști deosebit de potenți financiari, unde libertatea de mișcare este cu mult mai mare în comparație cu restul zonelor din țară, iar membrii grupării pot trece mai ușor neremarcați de forțele de ordine.

În comparație cu celebra organizație Camorra ori cu tradiționala Mafie, organizația N’drangheta obișnuiește să acționeze într-un stil cu mult mai arhaic, acțiunile membrilor săi remarcându-se deseori prin violență și cruzime.

Ca urmare a câștigurilor fabuloase ce au fost obținute de-a lungul timpului (mare parte dintre acestea din răscumpărările persoanelor răpite și, mai nou, din traficul de stupefiante), organizația N’drangheta a reușit să își extindă cu mult aria de influență și de acțiune în exteriorul Calabriei, ea având numeroase legături de afaceri cu diverse alte grupări similare de pe teritoriul Italiei, ca și cu organizații celebre de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, Canadei, Australiei, etc.

Până la mijlocul deceniului al VII-lea al secolului trecut, această organizație a acționat numai în regiunea de origine, principalele acțiuni ale membrilor săi constând în răpirea persoanelor și șantajarea politicienilor ori afaceriștilor cu influență.

Ulterior, în dorința obținerii unor finanțări tot mai mari, liderii de la acea vreme ai N’drangheta au luat decizia să se implice masiv și în contrabanda cu țigarete, în paralel cu dezvoltarea relațiilor cu mafia napolitană, dar și cu cea siciliană.

Procesul dedicat dezvoltării zonei Calabria a constituit o adevărată mană cerească pentru organizația N’drangheta, care a început să profite la maxim de importantele proiecte ce au fost inițiate în cadrul lucrărilor publice, comisioanele ilegale devenind adevărate surse de venit. Curând însă, au început să apară și primele neînțelegeri privind distribuția câștigurilor obținute ilegal, ceea ce a determinat și așa numitul prim război N’dragheta, în care au fost ucise 233 de persoane.

La scurt timp de la acest conflict s-a remarcat înmulțirea numărului de răpiri, victimele fiind persoane deosebit de bogate, pentru răscumpărarea cărora familiile acestora erau puse să plătească sume exorbitante. Cea mai răsunătoare răpire a acelor vremuri este cea a renumitului antreprenor din Marea Britanie, Paul Getty III, care a fost răpit din Piazza Farnese din Roma, în ziua de 10 iulie a anului 1973.

Răpitorii săi, membrii N’drangheta, au pretins o răscumpărare uriașă, respectiv 17 milioane de dolari, sumă ce în cele din urmă a fost plătită de bunicul sechestratului, celebrul fondator al Oil Company Getty, colecționarul american Jean Paul Getty.

Demn de menționat este faptul că după trei luni de la răpirea lui Getty, pentru a impresiona opinia publică, dar mai ales familia milionară, care nu era de acord să plătească pentru răscumpărare, membrii N’drangheta au trimis presei fotografii ce îl înfățișau pe Paul Getty III într-o postură deosebită, una dintre imagini conținând și urechea tăiată a acestuia.

Victima a fost eliberată la jumătatea lunii decembrie a anului 1973, ea fiind descoperită întâmplător de un șofer de camion. Familia acesteia, care inițial a refuzat să plătească răscumpărarea de 17 milioane de dolari, a plătit în cele din urmă suma totală de 1,7 miliarde lire sterline.

Ulterior acestui incident, ce a rămas consemnat în istorie pentru exorbitanta sumă plătită drept răscumpărare, în interiorul organizației N’drangheta au continuat conflictele, cele mai violente derulându-se în perioada 1985/1991, între clanurile De Stefano/Tegano/Libri – Latella, respectiv Rosmini-Condello/Imerti/Serraino, perioadă în care s-au înregistrat peste 700 de decese.

În această perioadă, liderii organizației au încercat să se elimine reciproc în repetate rânduri, în centrul atenției aflându-se celebrul Pasquale Condello, care în luna februarie a anului 2008 a primit, printr-o hotărâre definitivă, patru condamnări la detenția pe viață pentru omor și alte infracțiuni. Condello a fost cel care în 20 ianuarie a anului 1975 l-a asasinat pe liderul din acea vreme a N’drangheta, Antonio Macri, considerat a fi liderul ce acționa „pe stil vechi” și care la momentul asasinării sale încercase să limiteze tot mai numeroasele acțiuni de răpire, ca și traficul de droguri cu care se ocupau unii dintre subalternii său.

După executarea lui Macri, pe coasta estică a Calabriei, în interiorul organizației criminale s-a pornit un adevărat război civil, marea majoritate a deceselor datorându-se luptei pentru salvarea „sufletului lui N’dragheta”, așa cum era denumită în interior răzbunarea morții fostului lider.

În cei șase ani de conflicte interioare N’drangheta, Condello a reușit să-și elimine, rând pe rând, toți adversarii, el executându-i personal pentru a-și atrage prestigiul, dar și teama acoliților săi. Iar Reggio Calabria s-a transformat într-o adevărată scenă de război, conflictele derulându-se în plină stradă, spre disperarea autorităților ce au fost depășite de amploarea violențelor.

Condello s-a impus drept liderul grupării criminale, el reușind să-și creeze un adevărat imperiu financiar, ce derula numeroase afaceri în zonă, dar și la Roma și în multe alte localități ale Italiei, implicându-se în numeroase activități criminale. La finele lunii august a anului 1988, acesta a ordonat executarea democratului Lodovico Ligato, ocazie cu care specialiștii au apreciat că în interiorul N’drangheta s-a realizat o „schimbare a vitezelor”. Reținut și acuzat, Condello a reușit să se facă nevăzut ani de zile, după ce a fost eliberat sub cauțiune, el achitând pentru aceasta fabuloasa sumă de 100 de milioane de lire.

După fuga și ascunderea lui Pasquale Condello, N’drangheta și-a îndreptat atenția și spre traficul internațional cu droguri, inițiind importuri directe de cocaină din Columbia, în paralel cu asasinarea unor oameni importanți ai vremii, ceea ce i-a făcut pe oficiali să declare că organizația a reușit să devină cea mai agresivă dintre toate organizațiile criminale ce activau pe teritoriul italian, ea fiind declarată „inamicul public nr. 1” și transformându-se într-un „imperiu penal, cu influență mondială”.

Legăturile periodice pe care organizația a început să le aibă cu carteluri renumite din America Latină au ajutat-o să devină un important pion pe scena traficului mondial cu cocaină, autoritățile estimând că aproape 80 % din totalul transporturilor de cocaină ce pătrund pe continentul european le aparțin membrilor N’drangheta. În acest fel, organizația criminală a reușit să devină ceea ce previzionase fostul său lider, Antonio Macri, respectiv „globalizarea crimei organizate italiene”.

În paralel cu puterea financiară deosebită pe care a căpătat-o ca urmare a relațiilor de colaborare inițiate și dezvoltate cu alte grupări criminale de pe teritoriul european, dar și internațional, N’drangheta a continuat seria atentatelor, la jumătatea lunii octombrie a anului 2005 fiind asasinat Francesco Fortugno, președinte adjunct al parlamentului regional din zona Calabria.

În următorii ani membrii N’drangheta au continuat să comită zeci de atentate, multe dintre acestea în plină stradă, autoritățile declarând că nu reușesc să stopeze fenomenul și recunoscând că nu mai dețin controlul în zonă.

Așa se face faptul că în vreme ce toată lumea își concentra atenția asupra celebrei Cosa Nostra, asupra Triadelor din China ori a bandelor din Ucraina și Federația Rusă, această organizație italiană a reușit să își contureze un imens imperiu la nivel internațional, ea controlând mare parte din afacerilor cu droguri, din traficul cu arme, traficul de persoane, extorcarea fondurilor, dar și din spălarea de bani.

În ciuda faptului că, ulterior asasinării lui Francesco Fortugno (16 octombrie 2005) au fost semnalate proteste de stradă, în care manifestanții purtau banderole pe care era inscripționat mesajul „Ne omoară pe toți!”, autoritățile nu au reușit să destructureze organizația criminală, care și-a văzut nestingherită de activitățile ilicite, pe care le-a și extins.

În paralel cu dezvoltarea afacerilor ilegale cu stupefiante, arme, trafic de persoane, șantaj, spălarea banilor, etc., membrii grupării au început să se impună și pe teritoriul altor state, cel mai elocvent exemplu fiind cel al Germaniei, pe teritoriul căreia, în orașul Duisburg, au fost uciși șase italieni, originari din orașul San Luca, situat în estul regiunii Calabria. Asasinatul s-a produs în ziua de 15 august 2007, victimele acestuia, cu vârstele cuprinse între 16-39 ani, fiind împușcate în cap, în plină stradă, în fața unui restaurant din apropierea gării orașului.

Ministrul italian de la acea vreme, Giuliano Amato, a susținut în fața presei că asasinatele s-au datorat unei răzbunări între două familii ce făceau parte din N’drangheta, el declarând că organizația reprezintă „o amenințare mult mai sinistră decât mafia siciliană”.

De-a lungul timpului, autoritățile au susținut că principala dificultate pe care o întâmpină cu această organizație criminală constă în faptul că nu se reușește infiltrarea în N’drangheta, ca urmare a structurii acesteia ce se bazează pe relațiile de familie. În plus, prin prisma acestei structuri, este foarte facil ca diversele neînțelegeri ori conflicte să degenereze rapid, răzbunările fiind de durată și finalizându-se întotdeauna prin atentate, cărora le cad victime și persoane foarte tinere.

Spre deosebire de alte organizații criminale, N’drangheta nu este organizată pe sistem piramidal, ci în regim orizontal, în organizație fiind incluse mai multe organe ce coordonează și cooperează între ele, în absența unui lider absolut.

Organizația a reușit să se impună și în zona Lombardiei, unde activează de la începutul anilor 90, de-a lungul ultimelor decenii aceasta suferind diverse pierderi ca urmare a intervențiilor instituțiilor cu competențe în domeniul criminalității organizate. Respectiv:

În anul 1990 se derulează celebra Operazione Duomo Connection, ce s-a vrut a fi în fază inițială investigarea unei acțiuni de trafic de droguri. Ulterior însă, cercetările au demonstrat că acest trafic, aparent banal, ascunde înțelegeri deosebite între membrii N’drangheta și cei ai mafiei locale, în ecuație intervenind și câțiva membrii din Milano, principalul obiectiv urmărit fiind încheierea unor acorduri privind traficul de droguri în subdiviziunile din zonă. În afacere s-a dovedit a fi implicat și primarul de la acea vreme a orașului Milano, respectiv Paolo Pillitteri, acesta fiind arestat și condamnat pentru fapte de corupție, dar și mai mulți ofițeri și subofițeri de poliție, toți fiind reținuți și arestați. Ulterior, prin extinderea cercetărilor, s-a reușit demararea celebrei Operațiuni, „Mâini curate”.

În anul 1992 are loc Indagine sull’autoparco di Milano, în cadrul căreia s-a reușit identificarea și destructurarea unei afaceri ce își avea centrul în Milano și care se ocupa cu traficul de stupefiante și traficul de arme. Membrii ai organizației criminale au fost urmăriți vreme de mai multe luni de către polițiști, la finalul anchetei reușindu-se reținerea acestora, care se bucurau de protecția unor polițiști corupți, ca și a unor oameni de afaceri

În cursul anului 1993 se derulează Operazione Nord – Sud, sub comanda cunoscutului procuror Alberto Nobili, care reușește să aresteze peste 200 de persoane, parte dintre acestea făcând parte din filiala N’drangheta locală, ce fusese implicată în 14 omoruri, peste 40 de jafuri, 55 de răpiri și trafic de stupefiante, în Bergamo fiind descoperită și un laborator clandestin în care se produce heroină pură.

În anul 1994 este derulată celebra Operazione Isola Felice, în timpul căreia se reușește prinderea și anihilarea unei grupări mafiote ce de trei decenii reușiseră să se alăture organizației „Ndrangheta, comițând sute de răpiri, sechestrări de persoane, șantaj, uciderea persoanelor ostatice, asasinarea rivalilor, spălare de bani, ca și trafic de droguri, la finalul operațiunii fiind arestate și condamnate un număr de 87 de persoane. Membrii grupării au fost implicați și în răpirea, în anul 1974, a studentului în vârstă de 17 ani, Emanuele Riboli, originar din localitatea Varese, pentru care familia sa a plătit o răscumpărare de 200 de milioane de dolari. În ciuda faptului că au încasat banii, criminalii nu l-au mai eliberat pe ostatic, corpul acestuia nefiind descoperit niciodată. Și tot membrii acestei grupări au răpit-o în anul 1975 pe studenta din Como, Cristina Mazzotti, descoperită moartă, după câteva zile într-un depozit de deșeuri, ca urmare a supra-dozei de somnifere pe care răpitorii i-au administrat-o pe când o transferau dintr-o locație în alta. Se impune a se aminti că numai în decursul anului 1990, această organizație a fost acuzată de comiterea a 20 de crime, 14 acțiuni de extorcare, ca și șase tentative de răpire, ei fiind implicați și în schimbul de focuri cu poliția din Varesse, urmare a tentativei de răpire a Antonellei Dellea, ocazie cu care s-a reușit reținerea și ulterior arestarea unuia dintre lideri, Antonio Zagari. Ajuns după gratii, Zagari a încălcat codul tăcerii și le-a povestit cu lux de amănunte anchetatorilor o mare parte dintre acțiunile organizației, inclusiv răpirea fiului unui mare industriaș, Emanuele Riboli, ce a fost executat după ce l-a recunoscut pe unul dintre răpitorii săi. Același lider a dezvăluit că organizația criminală se pregătea să finanțeze o uriașă afacere de achiziționare de cocaină din America Latină, dar și relațiile organizației cu diversele familii calabreze, deosebit de necesare pentru a transfera diversele sume ce erau confiscate sub forma „împrumuturilor” de la marii afaceriști. Ca urmare a dezvăluirilor lui Antonio Zagari, autoritățile au reușit să emită nu mai puțin de 155 de mandate de arestare, printre reținuți aflându-se și membrii marcanți ai organizației „mamă”, Ndrangheta, printre care și Domenico Lo Iacono, cunoscut ca „domnul profesor” (era absolventul unei universități de literatură), omul din spatele unor răpiri celebre precum cea a lui Mazzotti, dar și a unor execuții, așa cum a fost cea a lui Antonio Lanceotti, asasinat în anul 1989, după ce a acuzat în public câțiva membrii ai organizației “Ndrangheta.

În anul 1996 se desfășoară Operazione Gemini, ce este coordonată de însăși procurorul Anti-Mafia, Marco Alma, care reușește să identifice diversele legături stabilite între membrii organizației și membrii unei grupări criminale din San Giuliano Milanese, fiind arestate 50 de persoane, care ulterior au primit, prin condamnare definitivă, nu mai puțin de 500 ani de închisoare,

În 1998 se derulează Operazione “Wall Street”, în cadrul căreia magistratul Armando Spataro reușește să distrugă o rețea de trafic de stupefiante ce era organizată de membrii Ndrangheta în suburbiile nordice ale localității Milano, în paralel cu investigarea a 20 de activități economice derulate de aceeași membrii, fiind reținute peste 130 de persoane.

În anul 1998 are loc Operazione CountDown, în timp căreia se reușește evidențierea și dovedirea diverselor legături ce existau între mai multe clanuri mafiote din Lombardia, cu destructurarea unor celule importante din mafia sicială, ca și din Ndrangheta și Camorra, reușindu-se probarea și acuzarea membrilor acestora de comiterea a 16 atentate pe raza localității Milano, printre care și asasinatul fiului lui Raffaele Cutolo, șeful Camorra, Roberto Cutolo, asasinat la jumătatea lunii decembrie a anului 1991

În anul 2001 se desfășoară Operazione “Nnduja”, în care se reușește reținerea și ulterior condamnarea unor membrii importanți ai Ndrangheta, ce activau în zona Brescia și Bergamo, ei fiind acuzați de trafic de stupefiante, de șantaj, spălare de bani, șantaj și amenințare. Toate cele 14 persoane reținute în timpul acestei operațiuni au fost ulterior condamnate, numărul total al anilor de închisoare ajungând la valoarea de 140.

Un an mai târziu are loc Inchiesta “Atto Finale”, în cadrul acesteia reușindu-se destructurarea unei celule a Ndrangheta ce acționa în Milano de mai bine de un deceniu, perioadă în care au fost comise 27 de asasinate și sute de răpiri de persoane, acte de intimidare, șantaj, extorcări, etc.

În cursul anului 2004 se derulează Operațiunea „Murcia”, respectiv Operazione “Murcia”, dedicată destructurării unei vaste rețele de trafic de droguri ce se derula între Italia și Spania, în timpul acesteia reușindu-se reținerea și ulterior arestarea a 13 persoane din provinciile Imperia, Milano, Brescia, Piacenza

În anul 2006 a avut loc operațiunea „Blue Wave”, respectiv Operazione „Onda Blu”, în cadrul căreia s-a reușit destructurarea unei rețele de traficanți de cocaină și heroină ce își avea sediul în Milano

În același s-a derulat și celebra operațiune „Sunrise”, în timpul acesteia reușindu-se identificarea și confiscarea, în interiorului unui garaj din localitatea Seregno, a unui adevărat arsenal de arme și muniție, de la bine cunoscutele Uzi și Kalashnikov, la arme cu lunetă, mine, ca și grenade de mână

CAPITOLUL 3 EVOLUȚIA ȘI INFLUENȚA ORGANIZAȚIEI CRIMINALE N’DRAGHETA

O bună perioadă de timp, centrul de putere al organizației Ndrangheta s-a asemănat cu cel al organizației Cosa Nostra, ulterior conflictelor deosebit de violente din interiorul acesteia reușindu-se crearea unui organism de tip supraordonat, ca urmare a numeroaselor negocieri ce au fost purtate între membrii grupării.

Contrar organizării semnalate la restul mafiei italiene, în Ndrangheta s-a reușit, până în momentul declanșării sângeroaselor conflicte interne, menținerea unei structuri de tip orizontal, în acest fel evitându-se conturarea și dezvoltarea organizației de tip supraordonat, în ciuda deselor incidente ale unor membrii ai grupării, care încercau să submineze mitul impus de organizația criminală calabreză, privind autonomia absolută.

În toată această perioadă s-a reușit delimitarea unor mecanisme extrem de bine puse la punct, prin intermediul cărora se coordona întreaga activitate a grupării, acestea dovedindu-se a fi deosebit de eficiente și în situația soluționării diverselor conflicte interne ce erau sesizate periodic.

De altfel, acest aspect a fost evidențiat și de către autoritățile italiene, ulterior unei operațiuni de amploare derulate la jumătatea anului 2010 (denumită Operation Crimine), ce s-a finalizat cu reținerea și arestarea unui număr de 305 membrii. Conform informațiilor oferite publicului larg, această organizație s-a dovedit a fi cu atât mai puternică cu cât structura sa a fost una extrem de compactă, nucleul coordonării centrale aflându-se la Reggio Calabria.

În primii ani de la înființare, șefii locali ai organizației Ndrangheta obișnuiau să se întâlnească anual în localitatea San Luca, în cursul lunii septembrie, în proximitatea Sanctuary of Santa Maria di Polsi, cu prilejul sărbătorii acesteia. În cadrul acelor întâlniri, ce în interiorul organizației criminale purtau denumirea de crimine, se constituiau în adevărate mini-congrese, în timpul cărora liderii încercau să își rezolve, pe cale amiabilă, eventualele conflicte și neînțelegeri sesizate, în paralel cu elaborarea diverselor strategii dedicate acțiunilor viitoare ce urmau să fie derulate, ca și potențialelor alianțe și colaborări.

O atenție deosebită era acordată conducerii acestei organizații, în fruntea căreia era ales, cu ocazia fiecărei întâlniri anuale, un nou șef/reprezentant, acesta nefiind perceput ca liderul suprem al conducerilor locale ale organizației, dar având influență și autoritate în soluționarea potențialelor conflicte ori neînțelegeri ce erau sesizate între familiile grupării.

Cu ocazia acestor întâlniri anuale ale organizației Ndrangheta, liderii diverselor celule le prezentau restului membrilor grupării, prezenți la întâlnire, diversele activități pe care membrii sub subordinea lor le derulaseră pe parcursul anului, ca și eventualele incidente, neînțelegeri, conflicte semnalate pe plan local, o atenție deosebită fiind acordată planurilor viitoare, ce includeau, în principal, răpirile de persoane, sumele plătite de aparținătorii acestora constituindu-se în fonduri din care ulterior erau finanțate alte activități criminale.

Demn de semnalat este faptul că organizația Ndrangheta din localitatea San Luca era, cel puțin la nivel formal, recunoscută ca „lider” prin prisma istoricului acestei familii mafiote, acesteia fiindu-i cotizate anual, în semn de recunoaștere, diverse sume din partea restului organizațiilor locale, ca și din partea eventualelor grupuri ce doreau să i se alăture, în derularea diverselor activități specifice acesteia.

Ca urmare a tot mai frecventelor incidente din interiorul organizației, în urma cărora aceasta suferea diverse pierderi, s-a luat decizia înființării unui societăți secrete, denumită La Santa, cu referire la Fecioara Maria, ce era percepută ca fiind un adevărat protector al organizației.

Odată cu instaurarea societății La Santa, în cadrul interiorului grupării Ndrangheta s-a renunțat treptat la organizarea de tip stratificat, liderii grupărilor locale căpătând mai multă putere și începând să inițieze și chiar să dezvolte diverse legături cu unii membrii ai statului italian. Mai mult, Girolamo Piromalli, ce era un lider recunoscut ai familiei cu același nume din cadrul Ndrangheta, a reușit chiar să introducă termenul de santist, în dorința de a modifica regulile stricte ale organizației, ce se întemeiau pe coduri tradiționale, și să înceapă și derularea altor activități în interiorul grupării, precum traficul de droguri, activitate care, în codul tradițional al organizației criminale, era strict interzis.

În cadrul acestei organizații secrete, La Santa, din interiorul grupării Ndrangheta, aveau acces doar 33 de membrii ai organizației mafiote, doar la decesul unuia dintre aceștia fiind permis accesul unui alt membru, din cadrul Ndrangheta. În cursul anului 1978, în forul de conducere al grupării s-a luat decizia introducerii unui nou rang la nivelul organizației secrete, denumit Vangelo, ce reprezenta un rang superior în cadrul La Santa, ulterior fiind introduse noi asemenea ranguri, precum Trequartino, ori Quintino, șefii supremi ai organizației mafiote Ndrangheta fiind denumiți de respectul membrilor grupării Associazione.

Ulterior sângeroaselor lupte pentru supremație, ce s-au încheiat la finele anului 1991, organizația a ajuns să fie condusă de La Provincia, un fel de comisie ori organ de conducere, a cărei principală misiune era aceea a soluționării numeroaselor litigii ce erau sesizate între familiile mafiote.

La Provincia este structurată pe trei nivele inferioare, denumite mandamenti, nivelul central revenindu-i consacratului Reggio Calabria, celelalte două fiind alocate familiilor mafiote din zona Mării Ionice, respectiv din zona Mării Tyrrhenian.

În acest moment, organizația Ndrangheta este percepută de instituțiile europene ca fiind în topul celor mai puternice și bogate grupări ale crimei organizate la nivel mondial, după cum este reliefat și în cadrul raportului EUROPOL din anul 2013, denumit „Threat assessment italian organised crime”.

Europol apreciază că această organizație mafiotă, ce mai este denumită și Societatea de Onoare, a reușit să se impună la nivel internațional prin intermediul diverselor activități pe care le-a derulat în ultimele decenii, ea putând fi cu ușurință înscrisă în topul celor mai amenințătoare grupări criminale existente pe plan global.

În raportul anterior menționat se precizează că această organizație, ce inițial a fost percepută ca o grupare restrânsă, cu o arie de acțiune limitată, a ajuns în acest moment o amenințare majoră nu numai pentru întreg teritoriul italian, ci și pentru marea majoritate a statelor în care aceasta acționează, în ciuda demersurilor pe care autoritățile le-au făcut în ultimii ani, raportul Europol menționând în acest sens Germania, Spania, Franța, Țările de Jos, Belgia, Elveția, Canada, Statele Unite ale Americii, Australia, dar și Columbia.

Conform raportului EUROPOL, la baza expansiunii rapide a acestei grupări criminale se poziționează o serie de factori, în fruntea acestora poziționându-se dezinteresul manifestat în deceniile VIII-IX ale secolului trecut, de către autoritățile italiene, pentru diversele fenomene infracționale ce se poziționau în afara „sferei de interes” care la acel moment era dedicată celebrei Cosa Nostra.

În același timp, presiunea imensă ce a fost pusă asupra Cosa Nostra de către autorități, cu numeroasele lovituri aplicate acesteia, a determinat un vid de influență și activitate la nivelul unor piețe pe care Cosa Nostra se manifestase exclusiv până în acel moment, situație de care Ndrangheta a profitat din plin, ea reușind să se infiltreze în unele breșe ce s-au sesizat ca urmare a fracționării Cosa Nostra, mai ales pe piața cocainei și a heroinei.

În perioada în care Cosa Nostra avea reale probleme cu autoritățile italiene, membrii grupării Ndrangheta au reușit să se impună în locul lăsat liber de aceasta pe anumite piețe ale drogurilor, ei consolidându-și legăturile cu producătorii de origine și crescându-și în mod constant influența și dominația în acest domeniu.

De asemenea, ca urmare a deciziei autorităților privind inducerea unei autonomii regionale la nivelul sistemului de sănătate, ca și al licitațiilor publice, organizația criminală a reușit, prin intermediul corupției, să se infiltreze și în cadrul acestor sisteme, ulterior sesizându-se deturnări masive ale fondurilor publice. Nu în ultimul rând, un rol esențial în cadrul extinderii deosebite pe care a cunoscut-o această organizație criminală Ndrangheta îl au numeroșii imigranți, pe care membrii cu influență Ndrangheta au reușit să îi atragă în rândurile grupării, aceștia infiltrându-se ulterior în cadrul comunităților din întreaga lume.

În acest moment, organizația criminală Ndrangheta este percepută de către autorități ca fiind o reală provocare la adresa securității unor state, prin prisma faptului că aceasta reușește să se extindă și dezvolte pe tot mai multe piețe ale lumii, în ciuda eforturilor concentrate ale autorităților din respectivele zone în care aceasta determină numeroase probleme.

Membrii grupării nu ezită să declanșeze adevărate „războaie” cu restul organizațiilor criminale din statele lumii în care Ndrangheta încearcă permanent să-și impună supremația, atât în privința teritorială, cât mai ales a sferei de influență și al domeniului vizat.

În acest moment, deseori se utilizează termenul Colonisation pentru a defini modul în care organizația criminală reușește să se extindă nu doar pe plan regional ci și pe plan global, termenul definind delimitarea acestei grupări de restul grupărilor criminale mafiote.

Spre deosebite de alte organizații mafiote, care nu încearcă să-și formeze noi structuri la nivelul altor state/regiuni, ci doar să-și racoleze noi membrii/adepți, prin intermediul cărora să se reușească derularea activităților de tip criminal, gruparea Ndrangheta, are din ce în ce mai des tendința de a contura și dezvolta, pe teritoriul altor state, structuri perfect asemănătoare organizației de bază italiene, în paralel fiind elaborate periodic diverse planuri și strategii special dedicate extinderii ariei de influență și al domeniului de activități, cu infiltrarea graduală în diverse structuri sociale, ca și în noi medii economice.

În acest moment, atât influența, cât și puterea de care se bucură Ndrangheta la nivel internațional, se datorează, în principal, imensei potențe financiare, prin intermediul căreia organizația reușește nu doar să își atragă noi membrii/simpatizanți, ci și să se infiltreze adânc în diverse medii de influență ale societăților din statele în care aceasta acționează.

În ceea ce privește actuala putere financiară de care dispune în acest moment organizația, EUROPOL consemnează în raportul său: „The ‘Ndrangheta started building its economic power in the 1970s and 1980s with the ransoms deriving from several kidnappings they perpetrated, mainly in Northern Italy. That extorted money was then invested in drug trafficking, a trans-national business where over the years it reached a leading position. Drug trafficking is still the main source of profits for the ‘Ndrangheta, together with the constant diversion of public funds through fraud and rigged tenders”.

De asemenea, se constată că Ndrangheta a reușit ca în ultima perioadă să se implice în diverse activități ilegale îndreptate contra mediului, după cum o reliefează un raport dat publicității de Legambiente, în care se menționează că 95 de nuclee ale acesteia au fost implicate, alături de alte peste 200 de organizații similare (cele mai multe fiind din gruparea Camorra), în dumping-ul deșeurilor considerate ilegale, în cursul anului 2011 peste 340 de tone de deșeuri fiind confiscate de autorități în zece state europene, opt state africate și cinci state asiatice.

Demn de menționat este faptul că mare parte din profiturile ce sunt obținute periodic de către organizația criminală Ndrangheta sunt ulterior reinvestite în alte afaceri, membrii grupării fiind recunoscuți pentru abilitatea dovedită în spălarea banilor în diverse state ale lumii.

Conform departamentului specializat al poliției italiene, respectiv Direzione Investigativa Antimafia, ca și al gărzii financiare din același stat (Guardia di Finanza), Ndrangheta a devenit un lider de temut nu doar pe teritoriul Italiei, ci și în alte state ale lumii,, prin intermediul diverselor celule ale sale, ea derulând trafic internațional cu cocaină, ca trafic internațional cu arme, autoritățile estimând că peste 85 % din total volumului de cocaină trafic pe teritoriul întregului continent european este controlat de Ndrangheta, operațiunile fiind derulate în special în portul Gioia Tauro. Același aspect a fost, în repetate rânduri, evidențiat și de către EUROPOL, ca și de către cunoscutul „European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction”, organizația Ndrangheta fiind percepută drept principala platformă de acces/distribuire a cocainei pe piața europeană a drogurilor.

La rândul său, și United Nations Office on Drugs and Crime a precizat că pe teritoriul Italiei, ca urmare a implicării deosebite a acestei grupări criminale, se tranzitează de zece ori mai mult decât volumul de cocaină regăsit în restul statelor lumii.

Deseori, în domeniul traficului de cocaină internațional, membrii organizației criminale Ndrangheta se asociază cu adepți ai grupării siciliene Cosa Nostra, împreună reușind să le dea mari bătăi de cap autorităților locale, dar și internaționale.

Veniturile fabuloase ce sunt obținute din traficul internațional cu droguri, traficul internațional cu arme, dar și din deturnarea de fonduri, spălarea de bani, extorcarea de fonduri, cămătărie și răpiri de persoane, sunt ulterior reinvestite, atât în traficul de droguri, cât și în activități, aparent legale, din domeniul imobiliar.

Așa se face faptul că încă de acum câțiva ani autoritățile atrăgeau atenția asupra pericolului reprezentat de această organizație criminală, ce are ramificații în întreaga lume, volumul total al afacerilor acesteia fiind estimat, acum un deceniu, la fabuloasa sumă de 44 miliarde de euro, sumă ce reprezenta aproape 3 % din Produsul Intern Brut al Italiei, cel mai profitabil dovedindu-se a fi traficul de droguri, ce este estimată de către autorități ca depășind valoarea de 65 % din totalul volumului afacerilor Ndrangheta,.

Specialiștii EURISPES (respectiv Istituto di Studi Politici Economici e Sociali) au reușit să dea publicității și o repartizare a veniturilor intrate în conturile organizației Ndrangheta, remarcându-se următoarea repartizare: