Monosemie Vs. Polisemiedoc

=== Monosemie vs. polisemie ===

Capitolul I. MONOSEMIE VS. POLISEMIE
1.1. Monosemia: definiții, caracteristici, limbaje implicate

Realitățile sociale actuale au adus noile domenii atât de aproape de nespecialiștii în limba română, încât este solicitat accesul la foarte multe informații specializate ale limbii române și fiecare dintre noi trebuie să fie la curent cu descoperirile științifice și tehnice, din mult mai multe perspective decât până acum.

Pornind de la monosemie și ajungând la polisemie se marchează un întreg parcurs interpretativ al acestor termeni, aceste două curente având o apariție veche, monosemia fiind apărută încă din prima jumătate a secolului al XX-lea, odată cu teoria lui Wurst.

Monosemia se încadrează din punct de vedere al obiectivelor pe care le vizează, în teoria comunicativă a textelor, marcându-se un parcurs interpretativ, prin raportarea la fenomenul polisemiei ca terminologie. Definiții ale monosemiei ar putea fi următoarele, definiții regăsite în diferite dicționare, studii, articole: ”MONOSEMÍE f. (în opoziție cu polisemie) Proprietate a cuvintelor de a avea un singur sens. /<fr. Monosémie”; ”MONOSEMÍE s. v. unisemantism.”

Cuvintele care au un singur sens se numesc cuvinte monosemantice. Aceste cuvinte monosemantice sunt cele care sunt folosite în anumite domenii, atunci când se vorbește despre termeni științifici, despre zile ale săptămânii, luni ale anului: ipotenuză, luni, marți, februarie, etc. Chiar dacă definițiile monosemiei sunt puține și sărace în descrieri, o analiză realizată la nivelul terminologiilor scoate în evidență relații diferite între cuvinte, relații care ajută la identificarea sensului și la realizarea unei apartenențe. Astfel, teoria lui Wuster, în care cuvintele primeau calificare de termen doar dacă aveau o anumită etichetă, iar relațiile de polisemie, sinonimie, antonimie nu existau este acum, în plină eră tehnologică, informatică cu totul dată peste cap, pur și simplu nemaifiind funcțională. ”Chiar dacă viziunea asupra problemelor legate de relațiile semantice realizate la nivelul termenilor s-a schimbat, trăsăturile specifice care îi diferențiază de unitățile lexicului comun (univocitatea, monoreferențialitatea și monosemia) sunt recunoscute în continuare, fiind identificate la nivelul textului/contextului și trimițând la o realitate unic determinată dintr-un anumit domeniu. Dezambiguizarea devine necesară pentru înțelegerea corectă a sensului unităților lexicale.”

Lucrările de specialitate din ultimii douăzeci de ani, au găsit monosemia și polisemia ca fiind două terminologii diferite. Terminologia internă este legată de Wurst și Cercul de la Viena, obiectivul final al acestora fiind ”asigurarea unei comunicări univoce, precise, tehnice, profesionale”

Astfel, condiția pe care trebuie să o îndeplinească acești termeni este monosemantismul, adică ”conceptul determinat, impus de definiție, la nivelul unui domeniu dat”.

Se impune și diferențierea dintre termen și cuvânt, considerându-se că termenul este monosematic, iar cuvântul polisemantic.

Termenul trebuie să îndeplinească anumite condiții, una dintre ele fiind aceea de a fi o unitate cognitivă, caracterizată printr-un conținut precis, univoc. O altă condiție ar fi aceea de a avea funcție denotativă, adică de a denumi un obiect prin intermediul conceptului. Și apartenența la un anumit câmp terminologic conduce spre monosemia termenilor.

Principalele elemente care elimină ambiguitatea și astfel și polisemia sunt:

Definirea cu rigurozitate a termenilor în funcție de rolul ocupat;

Menținerea unei frontiere între domenii, acestea fiind păstrate ca sisteme noționale distincte;

Folosirea omonimiei de câte ori este posibil, omonomie care se manifestă atunci când ”termenilor identici le corespund noțiuni diferite, dar independente unele de altele„

”Semnificația prin intermediul definiției logice este presupusă a bloca polisemia„

Știința este universală, independentă de limbă și cultură.

Conceptele folosite sunt fixate de autoritate, nu de uzaj, de limbajul comun.

Folosirea termenilor – etichetă, utilizați doar pentru identificare și clasificare.

Folosirea termenilor este realizată de organisme standardizate.