Modelul Dimensiunilor Culturale la Geert Hofstede

MODELUL DIMENSIUNILOR CULTURALE LA GEERT HOFSTEDE

Student: Ciobanu M. Raluca Andreea

An: III

Specializarea: Management

CUPRINS

Scurtă prezentare a autorului

Geert Hofstede s-a născut în 1928 în Haarlem, Olanda. A studiat ingineria și a lucrat zece ani în industrie, însă ulterior și-a susținut doctoratul în psihologie socială și s-a angajat la IBM, unde a efectuat numeroase studii asupra personalului companiei. Interesul lui s-a concentrat asupra diferențelor dintre culturile naționale. Cercetările sale au condus la apariția unei cărți intitulate Consecințele culturii în anul 1980, carte ce punea sub semnul întrebării valabilitatea universală a unor teorii consacrate din psihologie, sociologie organizational și teoria managementului.

În 1991 a publicat o carte mai larg accesibilă, prima ediție din Culturi și organizații. Tema diferențelor culturale îi preocupă, desigur, nu numai pe sociologi sau pe cei care studiază afacerile internaționale. Între timp, se produceau schimbări rapide în sferele politicii, afacerilor și ideilor, astfel că în 2001, autorul a publicat o ediție revizuită și adusă la zi a Consecințelor culturii, care includea o discuție privind numeroasele studii-replică efectuate după 1980.

Ulterior, în 2005, Geert a publicat o ediție revizuită și adusă la zi din Culturi și organizații, avându-l ca și coautor pe fiul său, Gert Jan Hofstede. Contribuția lui Jan Gert viza rolul culturii în rețelele internaționale, experiența directă de predare prin jocuri de simulare și studierea originilor biologice ale culturii.

Prezentarea dimensiunilor culturale

Hofstede prezintă următoarea definiție a culturii: ”Cultura este programarea colectivă a minții care diferențiază membri diferitelor grupurilor între ei”. Hofstede a studiat comportamentul organizațional a zeci de țări, reușind să identifice un set de variabile fundamentale ce diferențiază culturile între ele. În literatură aceste variabile sunt cunoscute sub denumirea de dimensiuni culturale. În baza studiilor sale el a elaborat un instrument foarte des utilizat în analiza dimensiunilor culturale.

Modelul lui Hofstede s-a dovedit a fi influent în domeniul cercetărilor culturale de marketing. Utilizând o combinație de analize eclectice și empirice, a dezvoltat patru dimensiuni culturale: distanța față de putere, individualism și colectivism, masculinitate și feminitate, la care s-au adăugat ulterior încă două: evitarea incertitudinii, și indulgența și constrângerea.

Distanța față de putere poate fi definită ca măsura în care membrii societății cu cea mai puțină putere acceptă și se așteaptă ca puterea să fie distribuită inegal. În societăți cu distanță mare față de putere, orice om are locul lui în societate, iar acest loc de drept trebuie să fie foarte clar pentru ca cei din jur să îi acorde respectul cuvenit. În culturile cu distanță mică față de putere autoritatea are o conotație negativă. Nivelul de distanță față de putere tinde să fie indirect proporțional cu nivelul de educație. De la munca depusă de Hostede, interesul referitor la individualism și colectivism a crescut. Această dimensiune se bucură de popularitate în rândul psihologilor, deoarece tratează relația dintre individ (self) și alții (others). Individualismul poate fi definit ca accentul pus pe sine, în legătură cu ceilalți. Acest accent se poate manifesta în atingerea scopurilor, independență, autonomie, intimitate, competitivitate și percepția sinelui ca fiind baza fenomenelor sociale. În colectivism, sinele se suprapune grupului, iar accentul este pus pe scopurile grupului, pe interdependență, cooperare și armonie în cadrul grupului.

Masculinitate/Feminitate. Hofstede a dovedit că culturile de tip masculine sunt caracterizate de un nivel ridicat al realizării și a succesului, iar cele feminine sunt caracterizate de purtată celorlalți și de calitatea vieții. Astfel în culturile masculine, contează mai mult performanța, statul fiind cel ce arată nivelul de succes. În culturile feminine este mai importantă orientarea spre oameni, astfel că este importantă calitatea vieții, mai importantă decât succesul, iar statul nu este folosit pentru a arăta succesul. A fi câștigător este esențial în societățile masculine, în care copiii sunt învățați să îl admire pe cel puternic, dar este un lucru negativ în societățile feminine, în care copiii sunt învățați să arate compasiune și simpatie pierzătorului.

Evitarea incertitudinii se definește ca fiind măsura în care oamenii se simt amenințați de incertitudine, ambiguitate, precum și modul în care aceștia încearcă să evite aceste situații. În culturile în care evitarea incertitudinii este mare, ca rezultat oamenii au nevoie de reguli mai stricte și un grad crescut de formalitate. Acești oameni nu sunt deschiși spre schimbare, inovație și atitudinea lor către sănătate se rezumă la luarea de medicamente, spre deosebire de oamenii din culturile cu un grad mic de evitare a incertitudinii, oameni care preferă sportul.

În culturile cu gradul de evitare a incertitudinii mic, oamenii tind să își arate mai des emoțiile și sunt recunoscuți ca fiind niște șoferi mai toleranți. Se crede că ar trebui să existe cât mai puține legi și reguli, bazându-se pe bun simț. Diferențele la nivel mondial dintre nivelurile de evitare a incertitudinii se explică prin diferențele dintre sistemul educațional.

Orientarea pe termen scurt sau lung are în vedere măsura în care societățile contemporane manifestă o perspectivă de viitor sau o întoarcere către istorie. Orientarea pe termen lung este legată strâns de perioada de timp pentru care anumiți oamenii își fac planuri și așteaptă rezultate, dar și de măsura în care aceștia au tendința de a-și sacrifica gratificația prezentă pentru un rezultat ulterior.

Indulgența/constrângerea urmărește nivelul la care o anumită societate va accepta un anumit grad de libertate pentru a putea beneficia de îndeplinirea plăcerilor vieții. Această dimensiune culturală indică măsura în care membri societății își pot controla dorința de a-și satisface unele placeri. Societățile mai indulgente se caracterizează prin faptul că satisfacerea respectivelor placeri este considerată normală. Aceste societăți indulgente promovează activitățile recreative, distractive. Societățile mai constrânse sunt cele ce consideră că distracția trebuie să fie limitată și se dedică muncii și mai puțin distracției.

Comparație între Romania și Franța

Fig. nr. 1. Comparație între Romțnia și Franța

Sursa: https://geert-hofstede.com/france.html

România afișează în primul rând o valoare mai mare a indicatorului pe dimensiunea distanță față de putere. Conform interpretării lui Hofstede, o populație ce afișează o valoare ridicată a indicatorului manifestă unele caracteristici specifice:

vede puterea ca un indicator al gradului de autoritate științifică

nu intervine în exercițiul puterii și respectă regulile

nu chestionează deciziile și se supune ordinelor

este legată emoțional de putere prin devoțiune și dependență sau prin ură

manifestă dorința unui stil de conducere participativ și cooperativ, însă acționează diametral opus din cauza complexelor față de autoritate.

În ceea ce privește nivelul de individualism, unde valori 100 indică individualism ridicat și valori sub 50 indică o societate colectivistă, România se situează la valoarea de 30, iar Franța înregistrează o valoare mare, peste 70. În acest sens, valorile colectiviste sunt un barometru pentru bogăția unei țări, individualismul indicând nevoia de auto-afirmare și de independența financiară. În România, o țară încă în tranziție, se observă valori mici ale indicatorului, arătând faptul că încă predomină sărăcia. Spre deosebire de România, Franța este o societate individualistă, în care părinții își fac copiii independent emoționali încă de la cele mai mici vârste.

Indicatorul Feminității și Masculinitate, plasează România și Franța în categoria țărilor în care rolurile între cele două sexe nu sunt predeterminate și în care bărbații pot prelua cu ușurință responsabilități domestic variate. Valorile feminine determină un nivel mai scăzut de competitivitate al organizațiilor, duc la prețuirea timpului liber și la cooperare în detrimentul obiectivelor de performanță.

În ceea privește Indicele de evitare a incertitudinii România și Franța înregistrează valori apropiate, manifestând un grad destul de ridicat de anxietate în ceea ce privește abordarea unor situații noi, ce au implicații directe asupra răspândirii spiritului antreprenorial. Se observă că atât românii, cât și francezii nu agreează surprizele, având nevoie de planificare și programare. Valoarea ridicată a indicelui este caracterizată de reacții rapide, ce nu implică reflecție asupra consecințelor.

Orientarea pe termen lung este legată de perioada pentru care oamenii fac planuri și așteaptă anumite rezultate, dar și de măsura în care aceștia sacrifică gratificatia de astăzi pentru un rezultat viitor. România înregistrează o valoare mai mica decât Franța la acest indicator, cu un nivel mediu al orientării pe termen lung.

În ceea ce privește indulgența, valorile înregistrate de indicator în cazul României sunt mici, spre deosebire de Franța. Franța înregistrează o valoare apropiață de mijloc pentru acest indicator, iar în combinație cu scorul mare la evitarea incertitudinii, arată faptul că francezii sunt mai puțin relaxați și se bucură de viață mai puțin.

Concluzii legate de adaptarea managementului la culturile specifice Franței și României

Constatările lui Hofstede privind grupele culturale sunt utile în procesele de recrutare și selecție a personalului, în definirea atribuțiilor postului și în motivarea angajaților, precum și în dezvoltarea profesională și evaluarea personalului. Este necesară o abordare conjuncturală a practicii manageriale, astfel că structurile organizatorice, culturile organizaționale și stilurile manageriale trebuie adaptate la atributele culturale dominante ale națiunii gazdă.

În privința României, în contextul alinierii cu structurile europene, cel mai mult îngrijorează indicele distanței față de autoritate deoarece acesta indică atât o implicare scăzută a populației la nivel decizional, acest lucru favorizând indirect luarea de măsuri rupte de contextul economic și social real. Acest lucru poate avea și implicații incomensurabile asupra economiei, deoarece indică faptul că într-un anumit punct al negocierilor între firme străine care vin în România și statul român există derapaje ce nu vor fi stingherite de populație, sau nu vor exista mișcări virulente pentru a contracara măsurile luate în defavoarea intereselor naționale.

Societatea franceză are unul sau două nivele ierarhice în plus față de companiile comparabile din România. Superiorii au anumite privilegii și beneficii suplimentare. CEO-ul se numește PDG, Președinte Director General, abreviere mai prestigioasă decât CEO.

Pentru a aduce o modificare soluțiile pe termen lung constă în educarea tinerilor și reforma în educație astfel încât să fie cultivat spiritul independent și viziunea pe termen lung. Concluzia generală lui Hofstede a fost că angajații își însușesc practicile organizației pentru care muncesc, dar își vor păstra valorile culturii din care provin.

Bibliografie

Marieke de Mooij, Geert Hofstede, The Hofstede model. Applications to global branding and advertising strategy and research, Londra, Editura Sage Publications, 1998, p. 88

http://www.geerthofstede.com/geert

http://geert-hofstede.com/national-culture.html

http://geert-hofstede.com/countries.html

=== cefeddf4768deaea9e285b668ccfdd770bc5e944_10977_1 ===

MODELUL DIMENSIUNILOR CULTURALE LA GEERT HOFSTEDE

CUPRINS

Scurtă prezentare a autorului

Geert Hofstede s-a născut în 1928 în Haarlem, Olanda. A studiat ingineria și a lucrat zece ani în industrie, însă ulterior și-a susținut doctoratul în psihologie socială și s-a angajat la IBM, unde a efectuat numeroase studii asupra personalului companiei. Interesul lui s-a concentrat asupra diferențelor dintre culturile naționale. Cercetările sale au condus la apariția unei cărți intitulate Consecințele culturii în anul 1980, carte ce punea sub semnul întrebării valabilitatea universală a unor teorii consacrate din psihologie, sociologie organizational și teoria managementului.

În 1991 a publicat o carte mai larg accesibilă, prima ediție din Culturi și organizații. Tema diferențelor culturale îi preocupă, desigur, nu numai pe sociologi sau pe cei care studiază afacerile internaționale. Între timp, se produceau schimbări rapide în sferele politicii, afacerilor și ideilor, astfel că în 2001, autorul a publicat o ediție revizuită și adusă la zi a Consecințelor culturii, care includea o discuție privind numeroasele studii-replică efectuate după 1980.

Ulterior, în 2005, Geert a publicat o ediție revizuită și adusă la zi din Culturi și organizații, avându-l ca și coautor pe fiul său, Gert Jan Hofstede. Contribuția lui Jan Gert viza rolul culturii în rețelele internaționale, experiența directă de predare prin jocuri de simulare și studierea originilor biologice ale culturii.

Prezentarea dimensiunilor culturale

Hofstede prezintă următoarea definiție a culturii: ”Cultura este programarea colectivă a minții care diferențiază membri diferitelor grupurilor între ei”. Hofstede a studiat comportamentul organizațional a zeci de țări, reușind să identifice un set de variabile fundamentale ce diferențiază culturile între ele. În literatură aceste variabile sunt cunoscute sub denumirea de dimensiuni culturale. În baza studiilor sale el a elaborat un instrument foarte des utilizat în analiza dimensiunilor culturale.

Modelul lui Hofstede s-a dovedit a fi influent în domeniul cercetărilor culturale de marketing. Utilizând o combinație de analize eclectice și empirice, a dezvoltat patru dimensiuni culturale: distanța față de putere, individualism și colectivism, masculinitate și feminitate, la care s-au adăugat ulterior încă două: evitarea incertitudinii, și indulgența și constrângerea.

Distanța față de putere poate fi definită ca măsura în care membrii societății cu cea mai puțină putere acceptă și se așteaptă ca puterea să fie distribuită inegal. În societăți cu distanță mare față de putere, orice om are locul lui în societate, iar acest loc de drept trebuie să fie foarte clar pentru ca cei din jur să îi acorde respectul cuvenit. În culturile cu distanță mică față de putere autoritatea are o conotație negativă. Nivelul de distanță față de putere tinde să fie indirect proporțional cu nivelul de educație. De la munca depusă de Hostede, interesul referitor la individualism și colectivism a crescut. Această dimensiune se bucură de popularitate în rândul psihologilor, deoarece tratează relația dintre individ (self) și alții (others). Individualismul poate fi definit ca accentul pus pe sine, în legătură cu ceilalți. Acest accent se poate manifesta în atingerea scopurilor, independență, autonomie, intimitate, competitivitate și percepția sinelui ca fiind baza fenomenelor sociale. În colectivism, sinele se suprapune grupului, iar accentul este pus pe scopurile grupului, pe interdependență, cooperare și armonie în cadrul grupului.

Masculinitate/Feminitate. Hofstede a dovedit că culturile de tip masculine sunt caracterizate de un nivel ridicat al realizării și a succesului, iar cele feminine sunt caracterizate de purtată celorlalți și de calitatea vieții. Astfel în culturile masculine, contează mai mult performanța, statul fiind cel ce arată nivelul de succes. În culturile feminine este mai importantă orientarea spre oameni, astfel că este importantă calitatea vieții, mai importantă decât succesul, iar statul nu este folosit pentru a arăta succesul. A fi câștigător este esențial în societățile masculine, în care copiii sunt învățați să îl admire pe cel puternic, dar este un lucru negativ în societățile feminine, în care copiii sunt învățați să arate compasiune și simpatie pierzătorului.

Evitarea incertitudinii se definește ca fiind măsura în care oamenii se simt amenințați de incertitudine, ambiguitate, precum și modul în care aceștia încearcă să evite aceste situații. În culturile în care evitarea incertitudinii este mare, ca rezultat oamenii au nevoie de reguli mai stricte și un grad crescut de formalitate. Acești oameni nu sunt deschiși spre schimbare, inovație și atitudinea lor către sănătate se rezumă la luarea de medicamente, spre deosebire de oamenii din culturile cu un grad mic de evitare a incertitudinii, oameni care preferă sportul.

În culturile cu gradul de evitare a incertitudinii mic, oamenii tind să își arate mai des emoțiile și sunt recunoscuți ca fiind niște șoferi mai toleranți. Se crede că ar trebui să existe cât mai puține legi și reguli, bazându-se pe bun simț. Diferențele la nivel mondial dintre nivelurile de evitare a incertitudinii se explică prin diferențele dintre sistemul educațional.

Orientarea pe termen scurt sau lung are în vedere măsura în care societățile contemporane manifestă o perspectivă de viitor sau o întoarcere către istorie. Orientarea pe termen lung este legată strâns de perioada de timp pentru care anumiți oamenii își fac planuri și așteaptă rezultate, dar și de măsura în care aceștia au tendința de a-și sacrifica gratificația prezentă pentru un rezultat ulterior.

Indulgența/constrângerea urmărește nivelul la care o anumită societate va accepta un anumit grad de libertate pentru a putea beneficia de îndeplinirea plăcerilor vieții. Această dimensiune culturală indică măsura în care membri societății își pot controla dorința de a-și satisface unele placeri. Societățile mai indulgente se caracterizează prin faptul că satisfacerea respectivelor placeri este considerată normală. Aceste societăți indulgente promovează activitățile recreative, distractive. Societățile mai constrânse sunt cele ce consideră că distracția trebuie să fie limitată și se dedică muncii și mai puțin distracției.

Comparație între Romania și Franța

Fig. nr. 1. Comparație între Romțnia și Franța

Sursa: https://geert-hofstede.com/france.html

România afișează în primul rând o valoare mai mare a indicatorului pe dimensiunea distanță față de putere. Conform interpretării lui Hofstede, o populație ce afișează o valoare ridicată a indicatorului manifestă unele caracteristici specifice:

vede puterea ca un indicator al gradului de autoritate științifică

nu intervine în exercițiul puterii și respectă regulile

nu chestionează deciziile și se supune ordinelor

este legată emoțional de putere prin devoțiune și dependență sau prin ură

manifestă dorința unui stil de conducere participativ și cooperativ, însă acționează diametral opus din cauza complexelor față de autoritate.

În ceea ce privește nivelul de individualism, unde valori 100 indică individualism ridicat și valori sub 50 indică o societate colectivistă, România se situează la valoarea de 30, iar Franța înregistrează o valoare mare, peste 70. În acest sens, valorile colectiviste sunt un barometru pentru bogăția unei țări, individualismul indicând nevoia de auto-afirmare și de independența financiară. În România, o țară încă în tranziție, se observă valori mici ale indicatorului, arătând faptul că încă predomină sărăcia. Spre deosebire de România, Franța este o societate individualistă, în care părinții își fac copiii independent emoționali încă de la cele mai mici vârste.

Indicatorul Feminității și Masculinitate, plasează România și Franța în categoria țărilor în care rolurile între cele două sexe nu sunt predeterminate și în care bărbații pot prelua cu ușurință responsabilități domestic variate. Valorile feminine determină un nivel mai scăzut de competitivitate al organizațiilor, duc la prețuirea timpului liber și la cooperare în detrimentul obiectivelor de performanță.

În ceea privește Indicele de evitare a incertitudinii România și Franța înregistrează valori apropiate, manifestând un grad destul de ridicat de anxietate în ceea ce privește abordarea unor situații noi, ce au implicații directe asupra răspândirii spiritului antreprenorial. Se observă că atât românii, cât și francezii nu agreează surprizele, având nevoie de planificare și programare. Valoarea ridicată a indicelui este caracterizată de reacții rapide, ce nu implică reflecție asupra consecințelor.

Orientarea pe termen lung este legată de perioada pentru care oamenii fac planuri și așteaptă anumite rezultate, dar și de măsura în care aceștia sacrifică gratificatia de astăzi pentru un rezultat viitor. România înregistrează o valoare mai mica decât Franța la acest indicator, cu un nivel mediu al orientării pe termen lung.

În ceea ce privește indulgența, valorile înregistrate de indicator în cazul României sunt mici, spre deosebire de Franța. Franța înregistrează o valoare apropiață de mijloc pentru acest indicator, iar în combinație cu scorul mare la evitarea incertitudinii, arată faptul că francezii sunt mai puțin relaxați și se bucură de viață mai puțin.

Concluzii legate de adaptarea managementului la culturile specifice Franței și României

Constatările lui Hofstede privind grupele culturale sunt utile în procesele de recrutare și selecție a personalului, în definirea atribuțiilor postului și în motivarea angajaților, precum și în dezvoltarea profesională și evaluarea personalului. Este necesară o abordare conjuncturală a practicii manageriale, astfel că structurile organizatorice, culturile organizaționale și stilurile manageriale trebuie adaptate la atributele culturale dominante ale națiunii gazdă.

În privința României, în contextul alinierii cu structurile europene, cel mai mult îngrijorează indicele distanței față de autoritate deoarece acesta indică atât o implicare scăzută a populației la nivel decizional, acest lucru favorizând indirect luarea de măsuri rupte de contextul economic și social real. Acest lucru poate avea și implicații incomensurabile asupra economiei, deoarece indică faptul că într-un anumit punct al negocierilor între firme străine care vin în România și statul român există derapaje ce nu vor fi stingherite de populație, sau nu vor exista mișcări virulente pentru a contracara măsurile luate în defavoarea intereselor naționale.

Societatea franceză are unul sau două nivele ierarhice în plus față de companiile comparabile din România. Superiorii au anumite privilegii și beneficii suplimentare. CEO-ul se numește PDG, Președinte Director General, abreviere mai prestigioasă decât CEO.

Pentru a aduce o modificare soluțiile pe termen lung constă în educarea tinerilor și reforma în educație astfel încât să fie cultivat spiritul independent și viziunea pe termen lung. Concluzia generală lui Hofstede a fost că angajații își însușesc practicile organizației pentru care muncesc, dar își vor păstra valorile culturii din care provin.

Bibliografie

Marieke de Mooij, Geert Hofstede, The Hofstede model. Applications to global branding and advertising strategy and research, Londra, Editura Sage Publications, 1998, p. 88

http://www.geerthofstede.com/geert

http://geert-hofstede.com/national-culture.html

http://geert-hofstede.com/countries.html