Modalități de Dezvoltare a Expresivitătii Comunicării Orale în Scoala Primară
PROGRAMUL DE STUDII PEDAGOGIA
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect.univ.dr. Savin Petronela
CANDIDAT:
Băgău Oana
BACĂU 2016
PROGRAMUL DE STUDII PEDAGOGIA
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
Modalități de dezvoltare a expresivității comunicării orale în școala primară
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect.univ.dr. Savin Petronela
CANDIDAT:
Băgău Oana
Cuprins
Introducere………………………………………………………………………………………………………………….4
Cap.I. Strategii de dezvoltare a comunicării orale…………………………………………………………5
1.1 Strategia dedactică……………………………………………………………………………………………5
1.1.1 Trăsăturile strategiilor didactice………………………………………………………………………5
1.2 Metode de dezvoltare a comunicării orale……………………………………………………………8
1.3 Mijloace de învățământ…………………………………………………………………………………..13
1.4 Forme de organizare……………………………………………………………………………………….16
Cap.II.Comunicarea orală în curriculum pentru clasele I-IV……………………………………….19
2.1 Exemple de activități de învățare……………………………………………………………………..25
Cap.III.Repertoriu de strategii centrate pe elev ce valorifică comunicarea orală………….41
Concluzie…………………………………………………………………………………………………………………..50
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………..51
Introducere
Argumentând titlul ales, vom încerca mai întâi să ne explicăm de ce este importantă comunicarea și mai ales dacă nu exagerăm vorbind despre o nevoie de comunicare.
Simpla existență a comunicării verbale demonstrează că aceasta s-a născut dintr-o necesitate, dintr-o nevoie, asemenea tuturor lucrurilor ce există astăzi: case, mașini, avioane…. Acum, urmărind firul diacronic al comunicării verbale în comparație cu alte lucruri, care definesc costitutiv și structural omul secolului contemporan, putem înțelege importanța lor în funcție de momentul formării și cristalizării fiecăruia. Omul s-a hrănit, s-a acoperit și și-a construit adăpot, ascultând unor instincte primare de supraviețuire. Dar când și de ce a început să vorbească? La aceste întrebări au venit să răspundă o serie de teorii, numite „ ale apariției limbajului”. Teoria onomatopeiilor susține că primele cuvinte au fost imitații ale sunetelor emise de ființe, aceste sunete imitative denumind apoi ființele și lucrurile ce au fost imitate. Evident că în timp aceste denumiri au cunoscut modificări ajungând la ce noi cunoaștem astăzi. Teoria interjecțiilor susține că primele sunete au fost emise involuntar în timpul unor activități, cum ar fi lucrul pământului sau a unor strigăte scoase involuntar, provocate de stări de emoție puternice. Poate în timpul unui incendiu, oamenii amenințați de focul ce mistuia totul în cale, și părea de neoprit, au început să strige unii la alții pentru a se solidariza în scopul comun de a-l stinge . Teoria socială a limbii susține că din teamă , din nevoia de protecție oamenii s-au strâns în grupuri pentru a se apăra mai bine.
Conform acestor teorii, limbajul este apărut tot dintr-o nevoie primară, instinctuală ce caracterizează strămoșul comun „ homo sapiens arhaic”, căruia totuși îi datorăm atât de mult. Omul a evoluat, la fel și comunicarea, care a trecut de la stadiul de nevoie, la cel de cunoaștere.
Abordând acest concept sincronic, în secolul vitezei când totul pare să evolueze amețitor, se impune trecerea la o nouă treaptă: dezvoltarea expresivității comunicării, care vizează debutul școlarității, mai precis școlarul mic. Definiția expresivității în D. E. X. este clară: „calitate, capacitate de a fi expresiv, exprimare clară, vie, plastică”. Se va pune accent în această etapă de formare, de „ prezidire” a „ templului” ce va să devină micul om în formare, pe o exprimare clară și vie. Conștientizând aceste, aspecte micul om va înțelege încă din acest stadiu „ primar” de dezvoltare că se comunică cu un scop: pentru a ști.
Cap.I Strategii de dezvoltare a comunicării orale
Strategia didactică
Desfășurarea procesului de ,,prelucrare a subiecților intrați în fluxul educațional”, ( elevii ) implică o riguroasă activitate de organizare și conducere științifică, folosirea unei modalități de lucru care să–i angajeze efectiv în procesul învățării. Dirijarea de către educatori a acestei activități se realizează prin conceperea unei modalități de abordare a predării, învățării și evaluării, de combinare optimă a metodelor, mijloacelor și tehnicilor de instruire, prin luarea în considerare a unor cerințe obiective în vederea asigurării succesului în procesul învățării. Toate aceste cerințe, mijloace și tehnici de învățare se constituie în ceea ce experiența didactică le îmbracă în sintagma ,,strategii didactice”.
,,Strategia didactică înseamnă ansamblu coerent, flexibil și deschis ale metodelor, materialelor și mijloacelor de învățământ folosite pentru realizarea obiectivelor propuse în raport cu un conținut determinat/stabilit sau posibil de realizat situațional ”.
Strategia didactică este un termen unificator, integrator care reunește sarcinile de învățare cu situațiile de învățare, reprezentând un sistem complex și coerent mijloacelor, metodelor și obține resurse educative ce vizează atingerea unor obiective. Strategia didactică depinde de concepția pedagogică a cadrului didactic, de obiectivele instructiv-educative, de conținuturile instruirii și de stilul de predare al profesorului.
1.1.1 Trăsăturile strategiilor didactice
Practica pedagogică a impus o accepțiune mai simplă: combinația de metode și mijloace de învățământ, cu ajutorul cărora pot fi realizate unul sau mai multe obiective operaționale într-o activitate didactică, folosind cât mai rațional anumite resurse psihologice, didactice și materiale.
Este, de asemenea, diversă taxonomia strategiilor didactice; se vorbește astfel despre strategii inductive, care conduc elevul de la analiza faptelor concrete la idee, de la particular la general.
Strategiile deductive, deopotrivă, dirijează învățarea de la definiție spre concretizări sau exemplificări, de la noțiune spre exemplul concret, de la general la particular.
După gradul de dirijare a învățării, și deci a participării directe a elevilor în acest proces, strategiile pot fi algoritmice, care prescriu pas cu pas, cu mare rigurozitate acțiunile și operațiile predării–învățării–evaluării, comportamentele învățătorului și ale elevilor; acestea impun o dirijare strictă a învățării. Elevii acționează identic și în consecință, ajung, în mod inevitabil, la același rezultat, parcurgând o cale similară.
Strategiile nealgoritmice, nu prescriu dinainte desfășurarea procesului de învățare; dirijarea institutorului e redusă la minimum, accentul punându–se pe învățarea prin descoperire, pe conversația euristică, pe rezolvarea în mod independent și creator a problemelor, lăsând câmp liber spontaneității, originalității.
În activitatea practică, accentul nu trebuie să cadă pe cunoașterea ca atare a clasificărilor și componenentelor strategiilor, cât mai ales pe utilizare lor concretă, în special pe două operații de proiectare didactică esențiale: selectarea corectă a componentelor strategiei și combinarea lor în structuri instrucționale eficace.
Strategiile didactice trebuie create, prin combinarea și recombinarea permanentă a componentelor de către cadrul didactic proiectant, ținând seama de obiectivele urmărite și de capacitățile de învățare ale elevilor.
Specificul învățării limbii și literaturii române în învățământul primar, date fiind particularitățile de vârstă și conținuturile disciplinei, obligă proiectarea de strategii didactice bazate pe metode active, între care jocul și exercițiul au un rol prioritar.
Folosirea cu har pedagogic a conversației euristice trebuie să ia loc expunerii de către institutor, în timpul căreia elevii iau contact cu informația în mod pasiv .
Prin specificul său, disciplina presupune atingerea unor obiective afective. De aceea, o strategie didactică a învățării limbii și literaturii române va avea și o natură afectivă, fapt care sporește dificultatea problemei proiectării.
De fapt, prin activitatea de proiectare a strategiilor didactice, fiecare pedagog, își demonstrează creativitatea pedagogică, personalitatea și competența didactică.
Enunț imperativ adresat
elevilor în mod diferențiat
pentru a realiza ,
prin acțiuni obiectivul
Mecanisme de învățare,
învățare, aptitudini, motivație etc
Cumul de condiții asigurate Metode, materiale, mijloace,
elevului pentru a putea realiza instrucțiuni, sprijin direct,
sarcina conexă în minimum îndrumări organizate încât
de timp și cu maximum de să declanșeze și să întrețină
satisfacție a învățării condițiile interne ale învățării
eficiente.
1.2 Metode de dezvoltare a comunicării orale
Etimologia cuvântului ,, metodă ” delimitează semnificația termenului: în limba greacă înseamnă ,,cale spre” ( odos = cale; metha = spre ). În pedagogie, metoda devine ,,o cale” necesară pentru dobândirea cunoștințelor și capacităților proiectate la nivelul obiectivelor preocesului de învățământ.
Definirea operațională a conceptului de ,,procedeu” evidențiază faptul că acesta constituie o componență sau chiar o particularizare a metodei.
Relația metodă–procedeu angajează un ansamblu de interacțiuni de mare mobilitate operașională, dependentă de evoluția concretă a activității de predare–învățare–evaluare. Astfel, o metodă poate deveni imediat procedeu, la fel cum un procedeu poate fi convertit în metodă, atunci când desfășurarea acțiunii didactice o impune.
Literatura de specialitate oferă diverse clasificări ale metodelor, în funcție de criterii diferite. Una dintre acestea grupează metodele astfel:
de transmitere: povestirea, descierea, explicația, instructajul, conversația, discuția colectivă, problematizarea, lectura explicativă, lectura independentă.
de explorare: observarea organizată, demonstrația, proiecțiile, înregistrările fonice
de acțiune: exercițiul, jocurile didactice, învățarea dramatizată ( citirea pe roluri )
Aceste metode generale de învățământ sunt completate în învățarea limbii române cu metode specifice acestui obiect de studiu. Metoda fonetică, analitico–sintetică are în vedere particularitățile fonetice ale limbii române și particularitățile psihopedagogice ale copiilor de vârstă școlară mică. Este fonetică, fiindcă predarea cere perceperea fonetică a cuvintelor. Este analitico–sintetică, fiindcă are la bază procesul de analiză și sinteză: prin conversație se separă propoziția, se împarte în cuvinte, se împarte cuvântul în silabe și din una din acestea se separă sunetul nou ( analiza ); se unesc sunetele în silabe, apoi silabele în cuvinte ( sinteza).
Obținerea treptată a abilității de a conversa, povesti și discuta este necesar un exercițiu continuu de îmbogățire și expresivitate a vocabularului, de structurare a mesajelor în discurs coerent, de promovare a comunicării orale.
Orele de comunicare în clasele primare, urmăresc constituirea capacității de comunicare prin dialog, observare, pronunțare, denumire, memorare, alcătuire de mesaj, ordonare, recunoaștere și completare, interpretare de rol, povestire.
În demersul didactic de formare și dezvoltare a competențelor de comunicare ale elevilor, se folosesc următoarele metode:
Observația este cunoscută ca tip de activitate, dar și ca o metodă utilizată în dezvoltatarea
limbajului elevilor; și este în același timp , un exercițiu fudamental sub aspect formator.
Cu ajutorul observării, elevii asimilează un sistem de reprezentări clare despre cunoașterea analitică, variată, a obiectelor, proceselor, fenomenelor din mediul înconjurător. Se poate realiza în mod direct, prin observarea directă a realității și în mod indirect, cu ajutorul mijloacelor de învățământ: ilustrații, planșe, casete, discuri, dispozitive, filme, etc. Această metodă implică operații de identificare, analiză comparație, ordonare, clasificare și prezentare orală.
Elevii sunt îndemnați să observe sistematic, să sintetizeze datele obținute, tocmai de aceea este necesar ca materialul utilizat pentru observare să respecte următoarele cerințe:
să fie într-o stare perfectă-cu ajutorul fiecărei activități didactice formăm și dezvoltăm gustul estetic al elevilor
să aibă dimensiuni corespunzătoare, să păstreze proporțiile
atunci când este posibil se recomandă, folosirea materialului ,,viu”, nu a machetelor, imaginilor, desenelorr
Această metodă a observației se aplică la povestirea după imagini, exersarea pronunțării corecte și expresive, activități de gramatică.
Descrierea este cunoscută ca o metodă expozitivă ce are rolul de a înfățișa direct aspecte ale mediului înconjurător. Această metodă constă în prezentarea trăsăturilor și a detaliilor exterioare ale unui obiect sau proces. Cu ajutorul descrierii sunt evidențiate fie aspecte fizice ale obiectului, fie momentele și conținutul evenimntului respectiv. Scopul metodei este acela de dezvolta spiritul de observație al elevului; creșterea posibilităților de a compara ceea ce este deja cunoscut ( evidențiind asemănările și deosebirile ). Metoda descrierii se aplică la activitățile de comunicare orală și scrisă, în descrieri de peisaj, artistice, științifice, sau caracterizare de personaje. Se folosesc diferite materiale: planșe, machete, scheme, fotografii.
Explicația este o formă de expunere orală în care domină argumentarea rațională a informațiilor oferite. Constă în prezentearea obiectului, fenomenului, în ansamblul lor, a conexiunilor interne dintre elementele cunoașterii, a înțelegerii esenței lucrurilor și a descoperii cursului firesc al fenomenelor. Explicația este o modalitate a expunerii aplicată în toate strategiile de predare și se asociază pefect cu observația și descrierea. Această asociere îl ajută pe profesor să verifice dacă ideile expuse au fost corect preluate și expuse de elev. Metoda explicației se aplică în activitățile de precizare, explicare a sensului cuvintelor, în lecțiile de gramatică, modele–algoritmuri-tehnici de muncă intelectuală: citire, scriere, comunicare.
Conversația este metoda de învățământ constând din valorificarea didactică a întrebărilor și răspunsurilor. Ea este o metodă verbală, ca și expunerea, dar mai activă decât aceasta.
Conversația poate fi:
comnversație euristică
conversație examinatoare ( catehetică )
conversația în actualitate
Conversația euristică este astfel concepută să conducă la ,,descoperirea” a ceva nou pentru elev ( evriskein = a găsi, a descoperi ). Un alt nume dat acestei metode este acela de conversație socratică. Unii autori contemporani o sugerează chiar ca formă e învățare prin descoperire dirijată ( Ausubel și Robinson , 1981 ). Ea se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări și răspunsuri, la finele cărora să rezulte ca o concluzie, adevărul sau noutatea pentru elevul antrenat în procesul învățării. Profesorul orientează în permanență gândirea elevului, prin felul și ordinea în care formulează întrebările, astfel ca ,,din aproape în aproape” să ajungă la noutatea propusă.
Conversația euristică are și o formulă specifică de desfășurare. Adică, se poate vedea că întrebările și răspunsurile se încheagă în serii compacte, fiecare nouă întrebare avându-și gemenele sau punctul de plecare în răspunsul anterior, ceea ce se poate reda și figurativ, astfel:
Posibilitatea de utilizare a conversației euristice nu este nelimitată, ci condiționată de un fapt esențial. Și anume, experiența de cunoaștere de până atunci a elevului, care să–i permită să dea răspuns la întrebările ce i se pun: ,,când elevii posedă, din lecții anterioare, materialul faptic necesar pentru a ajunge la anumite concluzii generalizatoare”, corelații noi etc. ( Roman, I. și colab. , 1970, p . 268; Stanciu, I. , 1961, p. 152 ). Iată câteva ocazii: când lecția se poate face pe baza unui materil intuitiv, familiar elevilor, în amănuntele lui aparente, ceea ce înseamnă că metoda conversației se împletește cu demonstrația; când lecția are loc pe baza studiului individual sistematic, efectuat de elevi ( de pildă, o lecție de analiză a unor opere literare, din care să rezulte caracterizarea personajelor, surprinderea elementelor specifice creației autorului, etc. ); în lecțiile de recapitulare și sistematizare, când elevii posedă deja conținuturile acestea, urmând numai să le generalizeze și să le coreleze după anumite criterii; uneori, în verificarea elevilor, având în vedere necesitatea unor întrebări de sprijin.
Conversația examinatoare ( catehetică ) are ca funcție principală constatarea nivelului la care se află cunoștințele elevului la un moment dat. Se deosebește de conversația euristică, în sensul că nu mai este obligatorie constituirea în sisteme de lanțuri sau serii ale întrebărilor și răspunsurilor. Așadar, fiecare întrebare împreună cu răspunsul său alcătuiesc un microunivers de sine–stătător, în raport cu celelalte întrebări și răspunsuri. Nu este necesar ca ea să epuizeze toate aspectele legate de conținutul vizat, prezentându–se adesea sub forma întrebărilor de sondaj.
Chiar dacă rolul ei de bază este acela de exminare a elevilor, totuși, unii autori ( Todoran, D., 1964; Țârcovnicu, V., 1975, p. 210 ) o enumeră și între metodele cu funcție de predare–asimilare. Se poate dovedi acest lucru, menționând situațiile de utilizare a acestei metode, și anume: în cadrul conversației care poate preceda predarea unei teme noi, pentru ca profesorul să-și dea seama la ce nivel trebuie concepută predarea ca atare; pe tot parcursul predării subiectului nou, sub forma întrebărilor de sondaj, cu rol de feed–back, adică pentru a vedea dacă și cât au înțeles elevii din ceea ce se predă.
Conversația în actualitate
Se aud voci care acuză conversația socratică de ,,fărămițarea” cunoașterii într–o multitudine de fragmente, dirijate strict de către profesor ( Cerghit, I., lucr. cit., p. 114 ). Sunt și alți autori ( Gilbert Leroy ) care susțin că ea nu este altceva, în multe cazuri, decât un monolog mascat, mimat prin întrebări astfel construite de profesor, încât elevii să răspundă exact cum i–a
,,programat”, el profesorul ( Leroy, G., 1974 ).
După cum sugerează autorii citați, precum și alți contemporani nouă, cu adevărat activă ar fi conversația multidirecțională, denumită și conversația dezbatere.
Exercițiul este o metodă didactică ce constă în efectuarea repetată, conștientă a unor acțiuni, sarcini, operații, până la consolidarea și perfecționarea operației. Exercițiul nu se limitează doar la formarea deprinderilor, ci vizează în același timp consolidarea unor cunoștințe, care reprezintă aspectul teoretic al acțiunilor implicate în exercițiu.
Exercițiile pot fi grupate în funcție de cel puțin două criterii. Astfel, după formă, se pot grupa în exerciții orale, exerciții scrise, exerciții practice ( Roman, I . și calab., 1970 ). După scopul și complexitatea lor, rezultă, în principiu, patru tipuri ( Stanciu, I ., Teodoran, D., Roaman, I . și colab., Cerghit, I . )
exerciții de introducere într-un model dat sau exerciții introductive; elevilor li se aplică pentru prima oară o activitate, pe care ei o aplică în paralel cu explicațiile profesorului
exerciții de însușire sau consolidare a modelului dat, denumite și exerciții de bază; elevul reia în întregime și în chip repetat, acțiunea ce i s-a explicat
exerciții de legare a cunoștințelor și deprinderilor mai vechi cu cele noi; sunt numite și exerciții paralele, având scopul de a integra deprinderile în sisteme din ce în ce mai largi
exerciții de creație euristice; elevul efectuează după ce deprinderea deja a fost însușită, iar prin intermediul lor, încearcă să introducă în ,,model” numite elemente personale.
Varitatea formelor esențiale de exercițiu: ( metodica predării limbii și literaturii române în clasele primare, Silvia Nuță, vol. II )
exerciții de pronunțare
de analiză și sinteză fonetică
de citire
lexicale
gramaticale–morfologice și sintactice
de ortografie și punctuație
de comunicare orală și scrisă cu dialog , expunere – relatare , povestire , descriere
Acestă metodă a exercițiului se aplică în lecțiile de citire, scriere, gramatică, comunicare orală și scriere.
Lectura după imagini ( metodica predării limbii și literaturii române, Norel ) pune un accent sporit pe analiza, descrierea și interpretarea datelor, a acțiunilor înfățișate în imagini. Au rolul de fixare și sistematizare a cunștințelor elevilor, dobândite la alte activități didactice, fiind un mijloc eficient de a–i determina pe elevi să se exprime prin intermediul imaginilor dintr–un tablou sau dintr–un șir de tablouri.
Algoritmul lecturii după imagini:
intuirea inițială, nedirijată, a tabloului – elevii formulează enunțuri indicând ceea ce văd, fără a urmări încă ordonarea logică a ideilor – este un brainstorming care favorizează emiterea unor păreri care vor trebui argumentate pe parcursul inturii dirijate; profesorul lasă elevii să formuleze enunțuri despre elementele intuite.
observarea dirijată a tabloului – planul întâi, mai apropiat, apoi planul al doilea, al treilea, etc .-profesorul are rolul de a dirija moderat acțiunea de intuire a tabloului, elevii fiind dirijați în a observa elementele de detaliu ale fiecărui plan
realizarea sintezelor parțiale după intuirea dirijată a fiecărui plan al tabloului și ,,culegerea” informațiilor oferite de elevi despre planul intuit, trecerea de la particular la general, de la analiza detaliată la construirea ansamblului
sinteza finală – ordonarea, cu ajutorul profesorului, a ideilor emise despre fiecare plan al tabloului, realizarea unei imagini globale, sintetizatoare, care să ajute elevii în formularea concluziilor;
stabilirea titlului tabloului – profesorul îndeamnă elevii să utilizeze formulări sugestive, care contribuie la activizarea vocabularului, la dezvoltarea gândirii abstracte a elevilor
Jocul didactic, desfășurat direct sub a coordonare a profesorului, contribuie la dezvoltarea gândirii logice a elevilor și la dezvoltarea capacității lor de exprimare.
Prin jocul didactic se dezvoltă creativitatea, este favorizat efortul intelectual și menținută vie atenția în timpul jocului, se stimulează cinstea, corectitudinea, spiritul critic, răbdarea, stăpânirea de sine, jocul încheagă colectivul de elevi, prin respectarea sarcinilor și regulilor jocului elevii învață să-și autoregleze activitățile.
În orele de limbă și literatură română, prin intermediul jocului didactic, elevii rezolvă sarcini de joc care urmăresc învățarea lor intelectuală, învață cuvinte, semnificația unor noțiuni, își corectează pronunția, asimilează construcții gramaticale utilizabile în diferite contexte; este o modalitate eficientă de consolidare, sistematizare, verificare a achizițiilor elevilor.
În cadrul proiectării jocului didactic, trebuie să ținem seama de: sarcina didactică, regula de joc, acțiunea de joc și variantele de joc.
Jocuril didactice pentru educarea limbajului, folosite în grădiniță, cât și în clasele I și II- a, pot fi clasificate după mai multe criterii ( Metodica predării limbii și literaturii române, Norel )
după scopul urmărit :
jocuri didactice de dezvoltare și stimulare a gândirii prin efortul de a analiza ce se petrece în jur : pentru tema ,,Anotimpuri, plante, animale”: Săculețul fermecat, A venit toamna, În coșulețul toamnei, La piață, Anotimpurile, Roata anotimpurilor, Cuvântul interzis, A cui hrană este? etc; pentru tema ,,Mediul ambiant omul și activitatea sa”: Cine sunt? Ce lucrez? Ce face? Fă ordine!, Găsește perechea!, Cu ce călătorim? Povestiți ceva dspre … , Cine are? etc; pentru tema ,,Însușirea obiectelor”:Ce culoare are? Care este culoarea ta?, Este mare, este mic? etc ; pentru tema ,,Orientare în timp și spațiu”: Unde se află?, Spune unde stă? , Tic–tac, tic– tac! Ce zi ești? etc;
jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, gândirii, puterii de observație: Găsește una la fel!, Arătați obiectul denumit, Ce s–a schimbat?, Poștașul, Ghicitoare etc.
jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginației și vorbirii: Spune cine este!, Spune ce este!, Portretul, Mă cunoști?, Cine dezleagă vraja?, Cine povestește mai frumos? Traista cu povești etc.
jocuri didactice pentru dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului: De–a diminutivele, Cum se mai poate spune?, Dacă nu–i așa, cum e?, Ce mai înseamnă cuvântul?, Cine enumeră mai mult?, Loto, Ghicește ce am scris!, Schimbă silaba!, Unde se găsește sunetul? etc.
jocuri didactice pentru însușirea structurii gramaticale a limbii: Eu spun una, tu spui mai multe, Al ( a ) cui este?, Ce fel de?, Ce știi despre mine?, Roata vremii, Spune mai pe scurt, Ce fac și cum fac?, Ce e și cum strigă? Cine spune mai multe propoziții?, Completetează propoziția! Jocul semnelor, Caută greșeala! etc ;
după materialul utilizat
jocuri didactice cu material didactic
jocuri didactice orale, fără material didactic
Jocul de rol este atractiv prin aspectul său ludic și eficace; este o metodă activă de predare-învățare–evaluare, o metodă compozită ( cf. Constantin Cucoș, Pedagogie, Editura Polirom, Iași , 1996 ), având o structură mixtă care cuprinde metode aparținând altor categorii, devenite acum procedee: explicația, instructajul, observarea, dezbaterea etc. Prin folosirea metodei jocului de rol, profesorul urmărește:
formarea unor atitudini și comportamente în situații date
cultivarea sensibilității față de oameni și comportamentul acestora
formarea și dezvoltarea capacității de a rezolva situații–problemă
formarea spiritului de echipă
stimularea dialogului constructiv etc.
Etapele pregătirii și desfășurării joculuididactic sunt:
identificarea situației care urmează a fi simulată prin joc de rol–profesorul va alege o anume situație conform obiectivelor didactice urmărite, precum și comportamentul pe care dorește să–l formeze /dezvolte la elevi
gruparea elevilor, distribuirea și/sau asumarea rolurilor–alegere ,,actorilor” ( care interpretează rolul asumat ) și a ,,spectatorilor” ( observatori care urmăresc, conform unor criterii bine stabilite, jocul actorilor )
pregătirea interpretărilor, proiectarea ,,scenariului ”
interpretarea rolurilor în fața ,,spectatorilor ”
discutarea rolului de interpretare
formularea concluziilor asupra activității desfășurate
Jocul de rol sporește gradul sporește gradul de implicare a elevilor în activitățile de învățare, favorizează formare convingerilor, atitudinilor și comportamentelor, autocontrolul conduitelor și achizițiilor.
Dramatizarea este o metodă activă, care se bazează pe utilizarea mijloacelor și procedeelor artei dramatice, urmărește redarea cât mai fidelă și creativă a personajului interpretat. Este o metodă simulativă, care poate lua în activitatea didactică diverse forme: dramatizarea unor povestiri sau schițe, punerea în scenă a unor evenimente, procesul literar etc. Prin activitatea de dramatizare, schițele și poveștile în care predomină dialogul, piesele de teatru pentru copii, majoriatea textelor dialogate din manualele școlare.
Jocul de rol și dramatizarea facilitează comunicarea intra-și interpersonală, reflecția și comunicarea cu ceilalți , contribuie la realizarea unor situații autentice de comunicare , valorificând celelalte metode folosite–conversația, povestirea, prezentarea orală.
1.3 Mijloace de învățământ
Mijloacele de învătământ reprezintă ansamblul materialelor electate și adaptate pedagigic la nivelul metodelor și procedeelor de instruire pentru realizarea eficientă a obiectivelor.
Acestea sunt purtătoare de informație semnificativă și în același timp puncte de sprijin de ordin material capabile să diminueze sau chiar să anuleze ,,verbalismul” propriu metodologiilor tradiționale.
Pentru a îndeplini obictivele educaționale propuse, pe lângă utilizarea metodele adecvate, este necesar să cunoaștem mijlocacele de învățământ și rolul lor în formarea și dezvoltarea personaliatății elevilor.
Mijloacele de învățământ au un rol însemnat în educație, în procesul de predare–învățare, depășind cu funcțiile inițiale cunoscute–funcția demonstrativă și informativ–cognitivă, ajutând la activizarea elevilor datorită funțiilor: formativă, motivațională, aplicativă ( acțional–practică ), estetică și de evaluare.
Utilizând mijloacele de învățământ adecvate obiectivelor urmărite și conținutul informațional urmărit în orele de limbă română :
vom solicita și dezvolta procesele gândirii elevului
vom trezi interesul și curiozitatea elevului spre a descoperi relațiile posibile ce se pot stabili între noțiunile studiate
vom ajuta elevul să învețe acționând, aplicând noțiunile studiate în contexte noi
vom forma și dezvolta gustul estetic al elevilor
vom putea oferi variate oferi variate modalități de evaluare a randamentului școlare
În orele de limbă română ne folosim cu precădere de mijloace de învățământ sub formă de materiale grafice și figurative: scheme, liste, tabele, planșe–precum și de mijloacele tehnice audio–vizuale.
Realizarea materialelor trebuie să fie cât mai variată, pentru a le oferi elevilor posibilitatea de a-și clarifica, organiza și sistematiza cunoștințele de limbă, acestea devenind operaționale în comunicarea orală și scrisă.
MIJLOACE DE INSTRUIRE
Învățarea limbii și literaturii în învățământul primar, pe lângă cele tradiționale, foarte la îndemână ( tablă, manuale ), presupune utilizarea unor mijloace adecvate specificului conținuturilor de învățat. Astefel, la clasa I ilustrațiile abecedarului devin suport de curs pentru strategia didactică a lecției. Alte materiale, care alacătuiesc mapa învățătorului, sunt: alfabetarul mare al clasei, planșele cu literele alfabetului, planșe cu imagini narative, scene din povești, personaje, set de obiecte concrete pentru explicarea vocabularului, imagini pentru operaționalizarea lexicului.
Se recomandă, ca pe măsură ce se învață alfabetul, să se afișeze în clasă mici planșe cu litera și imaginea cu rol inductor.
În orele de citire–lectură, de la clasele II – IV, se vor folosi portretele unor scriitori din a căror operă sunt selectate textele literare, planșe care ilustrează secvențe din texte, planșe cu scheme ( exemplu, pentru caracterizarea unui personaj ), fotografii, dicționare explicative, volume din operele scriitorilor, caiete speciale, mape tematice, culegeri de texte, de exerciții, filme, înregistrări audio etc.
În învățarea limbii, în afara materialului concret–intuitiv și a suportului imagistic, se folosesc texte accesibile, bogate în conținut care să ofere faptul de limbă care urmează să fie studiat, tabele ( pentru analiza gramaticală, ortografice ) sau scheme ( explică relațiile dintre părțile de propoziție, reprezintă grafic raporturile sintactice, sistematizează anumite cunoștințe etc ). În practica școlară, sunt frecvente unele procedee grafice foarte eficiente, de exemplu sublinierea după un cod stabilit ( cu roșu–verbele, cu verde–verbele ).
O altă categorie de mijloace de învățământ o constituie cele de evaluare a rezultatelor: fișele de muncă independentă, probele de evaluare etc.
Ideal ar fi, ca toate aceste mijloace de învățământ să existe în dotarea unei săli speciale, destinate studiului limbii și literaturii române, fără ca materialele ilustrative să aglomereze inutil spațiul, distrăgând atenția elevilor.
În opinia lui Ioan Neacșu ( Didactica limbii și literaturii române în clasele primare, pag.31, 2008 ) există mai multe tipuri și funcții ale mijloacelor de învățământ care se clasifică astfel:
Tipurile de mijloace de învătământ ( criteriul funcționalității )
Mijloace informativ – demonstrative
ilustrații, fotografii, planșe, tablouri
diapozitive, diafilme, folii pentru retroproiector, filme, benzi, benzi video
discuri, benzi magnetice
scheme logice, culegeri de texte, culegeri de exerciții, cărți
caiete speciale, mape didactice
Mijloace de exersare și de formare a deprinderilor: materiale constituite pe o bază de algoritmuri, mape/tematice
Mijloace de evaluare a rezultatelor învățării: teste, seturi de teste
Funcțiile mijloacelor de învățămât
Mijloace tehnice audiovizuale :
Funția de comunicare
Funcția demonstrativă
Funcția de motivare/stimulare a învățării
Funcția formativă/estetică
Funcția intuitivă
Funcția creativă
Mijloacele și materialele didactice
Mijloacele și materialele didactice cu aplicație în demersul metodic de predare–învățare și evaluare a limbii și literaturii române din clasele primare sunt numeroase, de o mare diversitate și cu o gamă largă de posibilități de aplicare.
Astfel, Ioana Neacșu ( Didactica limbii și literaturii române în clasele primare, pag. 31, 2008 ) ne oferă o clasificare a mijloacelor și materialelor didactice, după cum urmează:
Mijloace de învățământ create tehnic, industrial
aparate electrice de redare vizuală și sonoră;
planșe, diapozitive, filme, seturi de imagini, discuri, casete imprimate, cărți, jocuri;
dicționare, cărți , culegeri de exerciții;
caiete speciale de muncă independentă;
Mijloace și materiale didactice create de învățători ( pentru uz școlar )
mape tematice, albume, casete, imprimante, planșe, folii, seturi de imagini tematice, liste biblliografice, teste de evaluare, caiete metodice, îndrumătoare pentru elevi, etc
Spații de învățământ organizate, structurate și dotate special pentru desfășurarea lecțiilor de limba și literatura română
Aceste spații de învățământ pot fi cabinete sau săli specializate, având drept destinație desfășurarea lecțiilor de limbă și literatură română, precum și a altor activități extradidactice ( nonformale ).
Sălile de clasă sau cabinetele vor satisface următoarele exigențe:
să fie funcționale
să răspundă exigențelor de documentare științifică și metodico-formative
să răspundă exigențelor estetice
Funcționalitatea sălilor specializate va fi asigurată prin:
mobilier modular, care poate fi aranjat în diferite forme: liniar, semicerc, cerc mare, cercuri mici, care–în funcție de numărul elevilor în care vor fi organizate ca grupuri mici de lucru
dulapuri–fișiere, care să permită organizarea și distribuirea ordonată a fișelor
dulapuri – biblioteci
vitrine mici în care vor fi expuse caiete, desene, cărți, hărți etc;
aparate de redare sonoră și vizuală: radio, TV, aparate de protecție de diferite tipuri, casetofoane, calculatoare, Internet etc.
1.4 Forme de organizare
În timpul procesului de predare–învățare, evaluare, elevii și grupul din care fac parte–clasa, sunt adevărații parteneri ai profesorului, în timpul demersului său didactic.
Activitățile de limbă și literatură română pot fi organizate și desfășurate în școală, dar și în afara ei, în funcție de obiectivele/competențele urmărite.
Pentru a evita apariția monotoniei în relațiile cu elevii și pentru a menține o bună relație de colaborare, profesorul poate aborda diferite tehnici de lucru în timpul orelor de română și poate organiza elevii în diferite forme de activitate.
Florentina Samihaian ( Didactica limbii și literaturii române, vol. II, 2011, pag. 136 ) propune o taxonomie a principalelor modalități de organizare a activității didactice:
Modalitatea de organizare și de grupare a elevilor ține de specificul disciplinei, de strategiile alese.
Activitate frontală a fost considerată mult timp cea mai importantă formă de organizare a clasei, astăzi cedează locul activităților pe grupe și în perechi. Ea este utilă în procesul de predare–învățare în timpul prezentărilor de carte, a lecturii/recitării model, a miniexpunerilor/prelegerilor cu caracter informativ.
Tot prin activitatea frontală putem organiza anumite secvențe de predare–învățare de limbă: de comunicare orală sau scrisă.
În organizarea activităților frontale din clasă trebuie să se țină seama de următoarele aspecte :
profesorul să stea în fața clasei, pentru a–i putea cuprinde cu privirea pe toti elevii:
să se evite unghiurile ,,moarte”–de obicei, când privim întreaga clasă, nu ne putem concentra asupra primilor doi–trei elevi în cele două rânduri laterale, e aceea se recomandă să ne alegem din când în când câte un alt reper–alt elev–dând impresia că, deși ne adresăm tuturor, sunt și mesaje pe care le transmitem personal fiecăruia dintre ei–această modalitate de lucru este, totodată, motivantă pentru elevi;
dacă este aleasă metoda prelegii sau expunerii, să se intercaleze scurt întrebări frontale prin care să se verifice atenția elevilor
Printre activitățile frontale organizate în afara clasei se numără excursiile și vizitele tematie- la muzee, case memoriale–cercurile și cenaclurile literare, care pot constitui modalități eficiente de îmbogățire și de valorificare a capacităților și competențelor dobândite în timpul lecțiilor.
Dacă activitatea se desfășoară în clasă, spațiul poate fi organizat în moduri diferite:
– șiruri tradiționale de bănci, pentru expuneri, prelegeri, etc
– așezare în semicerc pentru prezentări de carte
Acolo, unde este posibil, recomandăm amenajarea unui cabinet de limbă și literatură română care să răspundă exigențelor unui învățământ modern și nevoilor elevilor.
Activitatea pe grupe/în perechi este recomandată pentru pregătirea dezbaterilor, a studiilor de caz ( din cadrul orelor sau a cercurilor, cenaclurilor literare ), pentru realizarea proiectelor și rezolvarea diverselor sarcini–de comunicare orală sau scrisă, de limbă sau literatură română. Rolul profesorului este de a monitoriza activitatea desfășurată de elevi, dar și de a-i consilia atunci când este cazul.
În organizarea activităților pe grupe/în perechi trebuie să ținem seama de următoarele aspecte:
– pentru gruparea elevilor să se utilizeze criterii variate
– să se relizeze o alternare a grupelor omogene și a celor eterogene, în funcție de
obiectivele de referință/competențele specifice urmărite
– să se urmărească o alternare a responsabilităților din cadrul grupului, pentru a nu
se crea stereotipa
Exigența unui mobilier modular favorizează activitatea pe grupe sau în perechi, dar nu este o cerință obligatorie.
Activitatea individuală ( independentă ) este folosită cu precădere la evaluarea prin teste, la redactarea compunerilor școlare, la efectuarea unor teme în clasă și acasă, este specifică studiului individual, consultațiilor și meditațiilor.
Prin activitatea independentă se poate realiza lectura și interpretarea textelor literare/nonliterare, se pot întocmi fișele de lectură suplimentară etc.
În opinia, Florentinei Sâmihăian ( Didactica limbii si literaturii, vol II, 2011, pag .87 ), lecțiile de comunicare orală, ca și în alte ore de limbă și literatură română, interacțiunile posibile sunt următoarele:
Elev–profesor ( activitate frontală, în care elevul intră în dialog cu profesorul, răspunzând la întrebările acestuia sau punând el înusuși întrebări pentru a înțelege mai bine cele discutate, prezentându-și un punct de vedere etc )
Elev–elev ( activitate în perechi, în care elevii colaborează pentru a rezolva o sarcină de lucru, povestesc întâmplări, realizează o dramatizare etc ).
Elev–grup mare ( activitate în grupe mari, în care elevii citesc cu voce tare, povestesc, raportează rezultatele unei activități de echipă, relatează experiențe personale, lansează anunțuri, etc ) .
Elev–adult, altul decât pofesorul ( un invitat, un părinte )
Deoarece în didactica modernă se pune accent pe învățarea prin cooperare ( considerată mai eficientă decât cea de tip competiție, individualistă ), este bine să încerci să folosești în special în lecțiile de comunicare orală, acest tip de învățare. Câteva dintre beneficiile învățării prin cooperare sunt:
lucrând împreună, elevii depind în mod pozitiv unii de alții, fac eforturi comune pentru a rezolva o sarcină
respnsabilitatea individuală crește
realizează o interacțiune stimulatoare
își dezvoltă deprinderile și competențele interpersonale
Cap. II Comunicarea orală în curriculum pentru clasele I – IV
Noul curriculum al limbii și literaturii române, în locul compartimentării artificiale a disciplinei în trei domenii arbitrat stabilite–citire, lectură și comunicare-propune un nou model comunicativ–funcțional, adecvat nu numai specificului acestui obiect de studiu, ci și modalităților propriu–zise de structurare la elevi, a competenței de comunicare.
Deosebit de important este realizarea obietivelor prin strategii didactice adecvate, dezvoltarea integrată a capacităților de receptare și de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris ( citirea/lectura ) și de exprimare scrisă.
De alfel, comunicarea semnifică funcționarea concretă, în fuziune, a celor patru componente menționate anterior ( Curriculum Național ) :
receptarea mesajului oral
exprimarea orală
receptarea mesajului scris
exprimarea scrisă
Se impune în studiul LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE la clasele I – IV, să se utilizeze modelul comunicativ-funcțional, conform căruia, comunicarea este un domeniu complex, care înglobează procesele menționate mai sus. Este clar faptul că, definirea domeniilor disciplinei se face, exclusiv, în termeni de capacități privind comunicarea orală și scrisă.
Comunicarea este prezentată în calitatea sa de competență fundamentală, cu referire la abilitățile de receptare și de exprimare orală și scrisă. Se urmărește reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale față de cea scrisă, precum și a proceselor de producere a unor mesaje proprii față de cele de receptare a mesajelor.
Studiul limbii și literaturii române se realizează prin centrarea obiectivelor pe formarea de capacități proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare.
Proiectarea în sistem a conținuturilor comunicării
Activitățile didactice organizate în clasele primare urmăresc să formeze și să dezvolte la elevi capacitatea de comunicarea corectă, logică și civilizată, în aspect oral și scris.
Aceasta, implică proiectarea în sistem a conținuturilor specifice, în vederea realizării următoarelor sarcini:
asigurarea continuității activității de formare și dezvoltare a capacităților de comunicare realizate în grădiniță și corelarea cu activitățile specifice școlii;
formarea exprimării corecte care să influiențeze pozitiv învățarea citirii și scrierii;
formarea și exersarea unei pronunții clare a sunetelor, a cuvintelor și corectarea greșelilor de pronunție;
activizarea, îmbogățirea și nuanțarea expresivă a vocabularului;
formarea exprimării orale și scrise corect sub aspect gramatical și sub aspectul logicii semantice;
formarea și dezvoltarea capacității de comunicare în dialog, în expunere ( relatare, povestire ) și în descriere
educarea capacității de adaptare stilistică a comunicării, în funcție de situația de comunicare.
În Curriculum Național pentru învățământul primar, aceste sarcini se subsumează obiectivelor cadru ale ariei curriculare LIMBĂ ȘI COMUNICARE:
Dezvolatarea capacității de receptare a mesajului oral;
Dezvoltarea capacității de exprimare orală;
Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris;
Dezvoltarea capacității de exprimare scrisă.
Studiul limbii și literaturii române propune un model comunicativ-funcțional, adecvat specificului acestui obiect de învățământ, ca și a modalităților propriu–zise de structurare/formare, transfer și inovare la copii a competenței de comunicare.
În mod concret, acest model presupune dezvoltare integrată a capacităților de receptare și de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris ( citirea/lectura ) și de exprimare scrisă.
De altfel, comunicarea nu este altceva decât funționarea concretă, fuziune a celor patru capacități menționate anterior–receptarea mesajului oral, exprimarea orală, receptarea mesajului scris, exprimarea scrisă.
Competențe generale ( clasa pregătitoare , clasa I și clasa a II-a )
Predarea limbii române ca obiect de studiu în primele clase ( clasa pregătitoare și clasa I ) pune accentul pe dezvoltarea capacității de receptare amesajului oral, pe dobândirea expresiilor uzuale, pe aplicarea formulelor de salut și de adresare în situații de comunicare cunoscute. Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral și a capaciății de comunicare orală/a deprinderilor de a vorbi se vor asigura prin orele de limbă interactive, legate de temele de vorbire cunoscute ( salutul, prezentarea, familia, școala, timpul liber, cumpărăturile, la medic, la poștă etc ).
În clasa a II–a, cel mai complex obiectiv al pedării/învățării este pregătirea înțelegerii lecturii/a receptării mesajului scris și înușirea tehnicilor de înțelegere.
Competențe generale ( clasa a III–a și clasa a IV–a )
În clasele a III–a și a IV–a se vor dezvolta progresiv cele patru domenii ale predării/învățării (capacitățile de receptare orală/a mesajului oral, de exprimare orală/deprinderi de vorbire, de receptare a mesajului scris/a lecturii și de exprimare scrisă), îmbogățirea vocabularului prin introducerea unor noi teme de conversație, prin cunoașterea unor noi creații (zicători, poezii, legende), prin utilizarea sinonimelor, antonimelor și a unor expresii noi.
2.1.Exemple de actictivități de învățare
Activitatea 1.
Clasa : Pregătitoare
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Comunicare în limba română
Unitatea tematica: ,,În lumea necuvântătoarelor’’
Mijloc de realizare: Joc didactic: ,,Răspunde repede și bine”.
Scopul lectiei:
-consolidarea deprinderii copiilor de a formula propoziții corecte din punct de vedere gramatical.
– consolidarea deprinderii de a despărți corect cuvintele în silabe
-dezvoltarea auzului fonematic.
– dezvoltarea operațiilor gândirii; educarea spiritului competitiv.
Sarcina didactică: alcătuirea de propoziții cu cuvintele date; determinarea numărului de cuvinte din propoziție; despărțirea cuvintelor în silabe.
Regulile jocului:Copilul indicat va alege un mijloc de transport de pe machetă, îl va denumi, apoi va formula o propoziție de la cuvâtul dat; va preciza numărul de cuvinte din propoziție. Vor răspunde la ghicitori, stabilesc cuvântul, apoi îl despart în silabe, iar pe fișa individuală încercuiesc cifra corespunzătoare numărului de silabe.
Elemente de joc: surpriza, ghicirea, întrecerea, aplauze.
Strategii didactice: metode și procedee:conversația, demonstrația, explicația, exercițiul, , problematizarea, descoperirea, jocul, brainstormingul, munca independentă.
Material didactic: macheta cu circulația, fișe individuale, creioane.
Forma de organizare: frontal și individual.
Locul de desfășurare:sala de grupă
Durata: 25-30 min.
Desfășurarea activității: – Copiii vor fi organizați în două echipe pentru jocul: “Răspunde repede și bine”.
-Proba I-De pe machetă, un copil va alege un animal, îl va denumi și apoi va alcătui o propoziție. Un alt copil din cealaltă echipă, va preciza numărul de cuvinte din propoziție; despart în silabe, o echipă un cuvânt ( dat ), cealaltă echipă alt cuvânt.
Proba II- elevii vor răspunde la ghicitori. O dată de la o echipă, apoi de la cealaltă. Vor stabili cuvântul, apoi îl despart în silabe; precizează numărul de silabe.
Se va anunța trecerea la rezolvarea fișei individuale: “Despărțirea cuvintelor în silabe și încercuirea cifrei corespunzătoare”
Fișă: Desparte în silabe
. Desparte în silabe și încercuiește cifra corespunzătoare.
Încheierea activității: Liderii celor două echipe numără punctele. Echipa cu cele mai multe puncte, este declarată câștigătoarea jocului
Activitatea 2.
Clasa: Pregătitoare
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Comunicare în limba română
Unitate tematică: „Jocuri si jucarii”
Subiectul: „Jocuri si jucarii ”
Tipul lecție: consolidarea și fixarea cunoștințelor
Competențe generale: 1. Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
Competențe specifice: 1.1.Identificarea semnificatiei unui mesaj scurt, pe teme familiare,
rostit clar si rar
1.3.Identificarea sunetului initial si /sau final dintr-un cuvant, a
silabelor si a cuvintelor din propozitii rostite clar si rar
Le prezintă elevilor un personaj, ,,Pif și jucăriile sale”. Cere elevilor să formueze o propoziție în care să folosească numele personajului. Vor stabili împreună numărul cuvintelor din enunțul formulat, despărțirea cuvintelor în silabe și identificarea sunetelor din una-două silabe.
Pentru antrenarea si activizarea elevilor, elevii vor participa la următorul joc didactic: ,,Cu mingea”.
Un copil va arunca mingea altuia și îi va cere să aleagă jetonul care reprezintă una din jucariile lui Pif și să formuleze o propoziție cu denumirea acelei jucarii. Jetonul ales îl va lipi pe o planșă îm dreptul numelui său. Se va proceda la fel și cu ceilalți copii.
Se va număra câti copii au ales aceeași jucărie și se va nota pe planșă.
Vom repeat denumirile jucariilor lui Pif si vom forma cu ajutorul alfabetarului cuvintele care denumesc aceste imagini.
Despărțirea în silabe a acestor cuvinte, identificarea numarului de silabe și notarea acestuia pe planșă.
Se vor face aprecieri verbale cu privire la activitatea elevilor, precum și a comportamentului lor pe parcursul orei.
Activitatea 3.
Clasa :I
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Comunicare în limba română
Unitate tematică: ,,Prietenie”
Subiectul: sunetul l și litera L de mână
Tipul lecție: predare și însușire de noi cunoștințe
Competențe generale: 1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
3. Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de
comunicare cunoscute
4. Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare
Competențe specifice: 1.1. Identificarea semnificației unui mesaj oral, pe teme accesibile, rostit cu
claritate
1.3. Identificarea unor sunete, silabe, cuvinte în enunțuri rostite cu
claritate
1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte
de comunicare cunoscute
2.2. Transmiterea unor informații prin intermediul mesajelor simple
3.1. Citirea unor cuvinte și propoziții scurte, scrise cu litere de tipar sau de
mână
3.2. Identificarea mesajului unui scurt text care prezintă întâmplări,
fenomene, evenimente familiare
4.1. Scrierea literelor de mână
4.2. Redactarea unor mesaje scurte, formate din cuvinte scrise cu litere de
mână, folosind materiale diverse
Elevii vor avea de rezolvat cerințele jocului didactic: ,,Observă, citește potrivește”, care constau în realizarea corespondenței între imagine și cuvânt prin potrivirea cartonașelor pereche ( cal, mal, val, lună, liliac, lalea, lac ); identificarea poziției sunetului ,, l” în fiecare dintre aceste cuvinte.
Se va alcătui o propoziție folosind cuvântul în care sunetul ,,l” se aude la sfârșit. Ex : Alina are un cal. Se va face analiza fonetică-analitico-sintetică a propoziției:
Câte cuvinte are propoziția?
Care este primul/ al doilea/ ultimul cuvânt?
În ce cuvinte auzim sunetul ,,l”?
Despărțim în silabe cuvintele
Identificarea poziției sunetului în cadrul cuvintelor.
Va explica și justifica modul în care este scris primul cuvânt al propoziției ( cu literă mare ); înlocuirea numelui inițial al propoziției cu un altul, care să înceapă cu ,,L”.
Le va explica elevilor despre situațiile în care cuvintele se scriu cu litera ,, L”: la început de propoziție, nume de persoană, de țări, de orașe, etc.
Prezintă elevilor litera ,, L” pe planșa model, identifică elementele componente ( o linie verticală și una orizontală ) și se compora cu litera ,, l” ( o linie verticală ).
Se împart elevilor fișe de lucru pentru a recunoaște și încercui litera ,,L”.
,, Luna și Ilenuța
La balet au dat fuguța
Ca să vadă-ntâia oară
Un spectacol astă seară”
Elevii primec jetoane cu diferite silabe .În perechi de câte doi, vor trebui să formeze cuvinte ( nume de persoane ) folosind silabele date.
Prezintă elevilor cea de-a doua planșă cu litera mare de mână ,,L”, identifică elementele componente, evidențierea scrierii pe două rânduri și scrierea model la tablă.
Scrierea literei ,,L ” de mână: exerciții de pregătire a musculaturii mâinii în vederea scrieri, simularea scrierii lieteri cu stiloul în aer/ pe bancă, scrierea a două rânduri pe caiet.
Activitatea 4
Clasa :I
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Comunicare în limba română
Unitate tematică: ,,Prietenie”
Subiectul: sunetul l și litera L de mână
Tipul lecție: consolidarea și fixarea cunoștințelor
Competențe generale: 1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
3. Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de
comunicare cunoscute
4. Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare
Competențe specifice: 1.1. Identificarea semnificației unui mesaj oral, pe teme accesibile, rostit cu
claritate
1.3. Identificarea unor sunete, silabe, cuvinte în enunțuri rostite cu
claritate
1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte
de comunicare cunoscute
2.2. Transmiterea unor informații prin intermediul mesajelor simple
3.1. Citirea unor cuvinte și propoziții scurte, scrise cu litere de tipar sau de
mână
3.2. Identificarea mesajului unui scurt text care prezintă întâmplări,
fenomene, evenimente familiare
4.1. Scrierea literelor de mână
4.2. Redactarea unor mesaje scurte, formate din cuvinte scrise cu litere de
mână, folosind materiale diverse
Joc didactic ,,Luca și săculețul fermecat”
Pe tablă sunt lipite imagini care ilustrează un leu, oval, liliac, alun; elevii extrag din
săculeț jetoane pe care sunt scrise denumirile obiectelor din imagini; elevul citește cuvântul de pe jeton. Cuvântul este alintat de întreaga clasă după modelul: leu-leul ( este articulat). Elevii rostesc litera inițilă di fiecare cuvânt: L, O, L, A. Se observă formarea unui cuvânt nou; fiind nume de persoană, se scrie cu literă mare.
Pentru a fi sigur că elevii au învățat cum să scrie L mare de mână, Luca are câteva sarcini pentru ei:
Identificați cuvintele din propozițiile:
Licăareunleu.
Lunaelamare.
Lauraarealune.
Ordonați corect cuvintele pentru a obține propoziții:
a, lalele, Lola, luat, .
un, Lili, lup, are, ?
lemn, ia, Luca, un, .
Elevii citesc propozițiile descoperite.Se emit aprecieri verbale generale asupra modului de desfășurare a activității.
Activitatea 5.
Clasa : a II-a
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Comunicare în limba română
Unitatea tematica: Bun venit, primăvară!
Subiectul: „Buburuza” de Eugen Jianu
Tipul lecției: predare-învățare
Competențe generale: 1. Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
3. Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de
comunicare cunoscute
Competențe specifice: 1.1.Identificarea semnificației unui mesaj oral din texte accesibile variate
1.2. Identificarea unor informații variate dintr-un text audiat
3.1. Citirea unor mesaje scrise, întâlnite în mediul cunoscut
3.3.Identificarea semnificației unor simboluri, în contexte cunoscute
Pentru familiarizarea elevilor cu textul , se prezintă informații despre autorul Eugen Jianu și se discută imaginea corespunzătoare a textului. Se solicită elevilor să citească textul lecției, integral, în gând și să sublinieze cuvintele necunoscute.
Lectura model a textului este realizată de învățător. Pentru decodarea textului sunt identificate cuvintele noi, sunt notate pe tablă însoțite de explicațiile corespunzătoare. Se solicită alcătuirea orală a unor enunțuri cu ajutorul cuvintelor noi. Pentru a verifica caracterul conștient al citirii , elevii vor răspunde la întrebări ce vizează conținutul textului:
-Care este titlul lecției?
– Cum se numește autorul?
– Care sunt personajele care participă la întâmplare?
-Cînd și unde se petrece acțiunea?
-Unde erau bunicul și nepotul?
-De unde a apărut buburuza?
-Ce a înțeles buburuza?
Se va dirija exersarea cititului prin diferite procedee de lectură:
Citirea în lanț
Citirea selectivă
-citește propozițiile în care apar semnele primăverii!
-citește propozițiile în care este prezentată buburuza!
-citește propozițiile exclamative!
Reîntregirea conținutului de idei: se va realiza lectura integrală a textului.
Pentru obținerea performanței se va dirija citirea pe roluri a textului și se va prezenta pe scurt ,,metoda cubului” : pe cele șase fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică și argumentează.Se intervine cu explicații suplimentare pentru fiecare acțiune solicitată, pentru a oferi un caracter cât mai concret acestora :
Descrie însușirile buburuzei
Compară semnele iernii cu semnele primăverii ( asemărări și deosebiri )
Asociază cuvintele cu înțeles asemănător ( veselă, larmă, crâng – fericită, gălăgie, pădurice )
Analizează cuvintele: ,,buburuza” și ,,albină”. ( despart în silabe cuvintele, câte consoane/vocale conțin cuvintele )
Aplică: ordonează următoarele cuvinte pentru a obține o propoziție: păsările întors călătoare S-au
Argumentează: de ce ,,Crângul e plin de larma veselă a păsărilor și mieii zburdă pe pajiște”.
Obținerea Feed-backului se va realiza cu ajutorul realizării hărții conceptuale a textului:
Activitatea 6
CLASA: a II-a A
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Comunicare în limba română
Unitatea tematică: „În lumea poveștilor”
Subiectul: „Ursul păcălit de vulpe” după Ion Creangă
Tipul lecției: mixtă
Competențe generale: 1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
3. Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de
comunicare cunoscute
4. Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare
Competențe specifice: 1.1 Identificarea semnificației unui mesaj oral din texte accesibile
variate
1.2 Identificarea unor informații variate dintr-un text audiat
1.4 Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în
contexte de comunicare cunoscute
2.1 Formularea unor enunțuri proprii în situații concrete de comunicare
3.1 Citirea unor mesaje scrise, întâlnite în mediul cunoscut
3.2 Identificarea mesajului unui text în care se relatează întâmplări,
fenomene din universul cunoscut
4.1 Scrierea unor mesaje, în diverse contexte de comunicare de
comunicare
Se va citi textul ,,Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă și se vor pune întrebrări referitoae la textul citit pentru a-și reactualiza cunoștințele. Se va completa harta conceptuală a lecturii.
Harta conceptual
Pe tablă se vor așeza 4 imagini corespunzătoare textului din manual. Imaginile nu sunt puse într-o ordine corectă; elevii trebuie să ordoneze imaginile în ordinea desfășurării evenimentelor din text și să alcătuiască câte o propoziție potrivită fiecărei imagini.
La flipchart pe o coală mare de hârtie se vor nota asemărnările și deosebirile dintre vulpe și urs. Acestea se notează în diagram Venn.
Pentru a fixarea și consolidarea cunoștințelor, elevii vor avea de rezolvat o serie de exerciții:
l.Alcătuiți propoziții cu sensurile diferite ale cuvintelor: șiret, coadă, mare.
2. Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele date:
Vicleană=
Zărește=
Baltă=
Se lungește=
Mânie=
3. Găsiți cuvinte cu sens opus pentru cuvintele date:
Mare≠mic
Înghețat≠
Veselă ≠
Tânăr ≠
Se fac aprecieri globale asupra modului cum s-a desfășurat activitatea.
Activitatea 7.
Clasa: a III-a
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina:Limba și literatura română
Unitatea tematică: „Tărâmul copilăriei”
Subiectul: „Părțile de vorbire”
Tipul lecției: consolidarea și sistematizarea cunoștințelor
Competențe generale: 1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare
Competențe specifice : 1.1 Extragerea unor informații de detaliu dintr-un text informativ sau un text
2.1 Descrierea unui obiect/ unei ființe din universul apropiat pe baza unui
plan simplu;
3.1. Extragerea unor informații de detaliu din texte informative sau
literare;
3.2 Identificarea mesajului unui text în care se relatează întâmplări ,
fenomene din universul cunoscut;
Clasa este împărțită în patru echipe: 1 Echipa substantivelor; 2 Echipa adjectivelor; 3 Echipa verbelor; 4 Echipa pronumelor. .Liderul fiecărei echipe va extrage un bilet în interiorul căruia va găsi denumirea părții de vorbire pe care o vor reactualiza. Fiecare echipă va trebui să completeze copacul referitor la părțile de vorbire învățate.
1.Echipa substantivelor – noțiuni despre substantiv: numărul și felul substantivului
2.Echipa adjectivelor – noțiuni despre adjectiv: numărul și felul
3.Echipa verbelor – timpul, persoana și numărul verbului
4.Echipa pronumelor – noțiuni despre pronumele personal: persoana și numărul
Fiecare echipă va contribui la completarea lui, în funcție de denumirea echipei sale. Pe tablă este scris un text, iar reprezentantul echipei substantivelor va ieși să sublinieze cu roșu substantivele; din text; un reprezentant al echipei adjectivelor va sublinia cu albastru adjectivele din text; un reprezentant al verbelor va sublinia cu verde verbele și un reprezentant al echipei pronumelor va încercui pronumele.
Pentru aprofundarea cunoștințelor elevii vor rezolva oral , frontal exerciții.Se fac aprecieri verbale asupra modului de desfășurare a activității.
Activitatea 8.
Clasa: a III-a
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina:Limba și literatura română
Unitatea tematică: Exprimarea acordului și dezacordului în comunicare ,,Ce mai faci, bunico?”
Subiectul: „Fata babei și fata moșneagului” după Ion Creangă
Tipul lecției: predare învățare
Competențe generale : 1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare
3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare
Competențe specifice: 1.1 Extragerea unor informații de detaliu dintr-un text informativ sau un
text
3.1. Extragerea unor informații de detaliu din texte informative sau
literare;
3.2 Identificarea mesajului unui text în care se relatează întâmplări ,
fenomene din universul cunoscut;
Elevilor li se prezintă informații despre viața marelui povestitor Ion Creangă. Anunță elevii ca vor studia o poveste scrisă de Ion Creangă – ,,Fata babei și fata moșneagului”.
Se face lectura integrată model de către învățătoare și se discută imaginea din manual.
Pentru familializarea cu textul, învățătoarea propune un joc: ,,Povestea încurcată”. Sunt prezentate frontal imagini din întreaga poveste și elevii au sarcina de a le așeza în funcție de ordinea logică a ideilor.
Elevii vor fi îndrumați spre o lectură atentă, în care trebuie să respecte citirea corectă, cu respectarea semnelor de punctuație și respectarea intonației. Elevii vor sublinia cuvintele și expresiile necunoscute din text, vor fi scrise și explicate la tablă. Alcătuiesc oral enunțuri cu expresiile și cuvintele noi.
Se vor forma echipe de câte doi elevi , se împart fiecărei echipe câte un bilet pe care este scris câte un proverb. Sarcina este aceea de a lipi la tablă , in jurul imaginii reprezentative din poveste acel proverb care ar putea reprezenta învățătura textului.
Se fac aprecieri verbale asupra modului de desfășurare a activității și modului de implicare a elevilor.
Ativitatea 9
Clasa: IV-a
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina:Limba și literatura română
Unitatea tematică: Povestiri cu tâlc
Subiectul: Pălăria Omului-de-Zăpadă
Tipul lecției: consolidarea și sistematizarea cunoștințelor
Competențe generale: 1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare
Competențe specific: 1.1. Realizarea de deducții simple pe baza audierii unui text literar sau
informativ simplu
2.1. Descrierea unui personaj dintr-o carte/ dintr-un film /a unui personaj
imaginar urmărind un set de repere
3.1. Formularea de concluzii simple pe baza lecturii textelor informative
sau literare
3.4. Evaluarea elementelor textuale care conduc la înțelegerea de
profunzime în cadrul lecturii
Elevii sunt anunțați că vor lucra exerciții pe baza textului narativ ,,Pălăria omului de zăpadă” de Iuliu Rațiu pentru a înțelege tâlcul povestirii.
Un elev va citi lecția pe întregime ca model, apoi se va citi lecția pe roluri.Pentru a verifica dacă au înțeles textul, se va face lectura selectivă: Citiți enunțurile care dovedesc că băiatul nu se comportă asemeni altor copii ; Găsiți prima întrebare pe care o adresează copilul Omului-de-Zăpadă ; Citiți răspunsul Omului-de-Zăpadă la această întrebare ; explicați scrierea cu cratimă a cuvintelor ,,nu-l” ; ,,s-o” ; ,,iertați-mă” ; identificați un substantiv propriu și comun în text.
După aprofundarea textului, elevii vor avea de rezolvat diferite exerciții.
Descoperiți răspunsurile :
Timpul acțiunii se petrece în anotimpul :
Iarna
Toamna
Începutul primăverii
Locul defășurării :
În oraș
În grădină
În parc
Personajele principale sunt :
Omul-de-Zăpadă
Trecătorii
Băiatul
Ceilalți copii
Descoperiți cuvintele cu același sens pentru: tuci, tâlc, firesc, a arunca.
Găsiți cuvintele cu sens opus pentru: frig, prieten, sincer, a se amuza.
Ordonați ideile corespunzătoare fiecărui fragment :
Promisiunea băiatului
Discuția băiatului cu Omul-de-Zăpadă
Propunerea Omului-de-Zăpadă.
Se realizează un ciorchine cu însuțirile băiatului.
Elevii sunt împărțiți pe grupe :
Grupa I: De ce credeți că este folositor să adune copiii fierul vechi ?
Grupa II: Găsiți trei motive pentru care copiii ovesc cu bulgări Omul-de-Zăpadă.
Grupa III: De ce credeți că îi oferă Omul-de-Zăpadă baiatului pălăria sa ?
Grupa IV: Care sunt trăsăturile omenești ale Omului-de-Zăpadă ?
Se fac aprecieri generale despre activitatea elevilor la oră.
Activitatea 10.
Clasa : a IV-a
Aria curriculară : Limbă și comunicare
Disciplina : Limba română
Unitatea tematică: A ruginit frunza din vii
Subiectul: Pălăria Omului-de-Zăpadă
Tipul lecției: recapitulare
Competența general: 4. Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare
Competențe specifice: 4.1.Recunoașterea și remedierea greșelilor de ortografie și de punctuație
în redactarea de text
4.4. Povestirea pe scurt a unei secvențe dintr-o poveste/ dintr-un film/
desen animat / a unei activități/ a unei întâmplări imaginate/trăite
Elevii sunt anunțați că la ora de Limba română vor recapitula noțiuni legate de propoziția enunțiativă afrimativă și negativă, analizarea verbelor.
Cerința 1
Elevii sunt împărțiți în echipe, iar fiecare echipă va primi câte o fișă de lucru. După rezolvarea cerințelor, liderul grupei va prezenta în fața clasei rezolvarea acesteia.
Fișa de lucru
Formulați întrebări pentru fiecare din afirmațiile date :
Astăzi am mers la școală.
A sosit anotimpul toamna.
Identifică verbele din șirul : doarme, citește, pat, el, privește, ac, alerg, ploaie.
Alcătuiți propoziții simple enunțiative și negative cu verbele găsite.
Transcrie textul, folosind forma corectă a verbelor din paranteză.
Toamna ( au sosit ). Păsările călătoare ( a plecat ) în țările calde. Animalele ( a pregătit ) pentru iarnă. Vrăbiuțele ( a căuta ) adăpost pentru iarnă.
Cerința 2
Fiecare echipă va primi câte un plic surpriză în care se află cîte trei bilete cu întrebări. Prin aceste întrebări, elevii vor recapitula noțiunile însușite despre verb, numerele verbului, persoanele verbului, formele persoanelor și timpurile acestuia.
Întrebări :
Ce este verbul ?
Care sunt formele verbului ?
Care sunt formele persoanei I ?
Care sunt formele persoanei a II-a ?
Care sunt formele persoanei a III-a ?
Cerința 3 : ,,Jurnalul toamnei”
Pe baza fragmentului redat, echipele vor avea de ilustrat prin imagini conținutul textului.
Echipa 1
Echipa 2
Echipa 3
Câte un reprezentant al fiecărei echipe, va număra punctele acumulate pe parcursul desfășurării concursului și se va anunța echipa câștigătoare.
Se fac aprecieri verbale asupra modului de participare la activitate și sunt evidențiate răspunsurile deosebite.
Cap.III. Repertoriu de strategii centrate pe elev ce valorifică comunicarea orală
Un aspect important al instruirii active îl constituie faptul că elevii devin coparticipanți la propria lor educare și instruire.
Demersurile didactice de acest tip au rolul de a conduce spre un progres cognitiv centrat pe descoperirea celuilalt, a unei participări active și interactive.
Specificul metodelor interactive au rolul de a promova interacțiunea dintre mințile participanților, a personalității lor, ducând la o învățare mai activă.
Metodele interactive:
crează deprinderi;
facilitează învățarea într-un ritm propriu;
stimulează cooperarea, nu competiția; – sunt atractive;
pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de învățare
Ce mai întâlnite și cunoscute metode sunt: Braistorming-ul; Harta povestirii; Rețeaua personajelor;
„Arborele lui Sapiro”; Copacul ideilor; Cvintetul ; Diamantul; Ciorchinele; Metoda cadranelor; Explozia stelară; Floarea de lotus ; Diagrama Venn-Euler; Metoda celor șapte pălării gânditoare; Cubul; Turul galeriei; Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă; Metoda R. A. I.
1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
1.3.Identificarea sunetului inițial și/ sau final dintr-un cuvânt, a silabelor și a cuvintelor din propoziții rostite clar și rar
2.1. Pronunțarea clară a sunetelor și a cuvintelor în enunțuri simple
Conținutul ales pentru constuirea activității este familiarizarea cu sunetul nou ,,a”. Acest conținut didactic ajută la pronunțarea corectă a cuvintelor și la dezvoltarea exprimării orale.
Descrierea contextului didactic
Clasa : Pregătitoare
Locul lecției în modul : a doua oră
Momentul lecției : Desfășurarea activității
Conținut : Sunetul și litera a
Unitatea de timp alocată : 15 minute.
Obiective operaționale :
Obiective cognitive
O1 – să pronunțe clar, corect sunetul “a” cu gura larg deschisă;
O2 – să dea exemple de cuvinte ce conțin sunetul ,,a” la ȋnceputul, la mijlocul și la sfârșitul cuvântului;
O3 – să identifice silaba din cadrul cuvântului ȋn care se aude sunetul ,,a”;
O4 – să alcătuiască propoziții corecte după imagini
Obiective afectice
OA1-vor participa activ la activitate
Obiective psihomotrice:
OPM1- să adopte o poziție corectă în bancă
Descrierea activității
Conținutul ales este valorificat în cadrul etapei ,,dirijarea învățării, etapă care urmărește valorificarea competențelor 1.3.Identificarea sunetului inițial și/ sau final dintr-un cuvânt, a silabelor și a cuvintelor din propoziții rostite clar și rar ; 2.1. Pronunțarea clară a sunetelor și a cuvintelor în enunțuri simple .
Metodele de învățare utilizate sunt : conversația, explicația și jocul didactic.
Metoda de învățare centrală este jocul didactic. Jocul didactic este o metodă interactivă de formare a competențelor de comunicare dar este și un mijloc de instruire și educare a copiilor . În cazul de față scopul jocului didactic este acela de a dezvolta capacitatea de exprimare și de consolidar a unor cunoștințe .
Descrierea momentelor activității :
Pentru a introduce tema propusă, voi utiliza metoda conversației și a exercițiului deoarece, înainte de a trece la activitatea propriu zisă, elevii vor executa exerciții de pronunțare a sunetului ,,a”.
În această etapă se va realiza jocul ,, Unde se găsește sunetul”
Le voi spune diferite cuvinte care conțin sunetul „a” , iar copiilor le revine sarcina de a ridica cartonasul roșu când sunetul „a” se află la începutul cuvântului, cartonașul albastru când sunetul „a” se află în interiorul cuvântului și cartonașul verde când sunetul „a” se află la finalul cuvântului.
Exemple de cuvinte: aluna, aragaz, cană, mama, lalea,marinar, luna, una, mare, soare, mura.
După executarea jocului, elevii vor alcătui propoziții pe baza unor imagini prezentate.
Mijloacele de învățare folosite în utilizarea secvenței sunt: manualul, cartonașe colorate, planșe cu imagini.
3. Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute
3.2.Identificarea mesajului unui scurt text care prezintă întâmplări, fenomene, evenimente familiare
Conținutul ales pentru constuirea activității este textul narativ. Acest conținut poate fi valorificat în cadrul lecției prin activități de completare a unor exerciții cu informații din text.
Descrierea contextului didactic
Clasa : I
Locul lecției în modul : prima oră
Momentul lecției : Obținerea perfomanței
Conținut : Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă
Unitatea de timp alocată : 1o minute.
Obiective operaționale :
Obiective cognitive
OC1-să recepteze mesajul textului literar citit si vizionat
OC2- să recunoasca personajele pozitive si negative din poveștile cunoscute
OC3-să prezinte personajale, scoțând în evidente cele mai importante însușiri
OC-4să expună, în succesiune logică, momentele principale ale povestirii
Obiective fective:
OA1- vor manifesta interes în timpul activității.
Obiective psihomotrice:
OPM1- să adopte o poziție corectă în bancă
Descrierea activității
Conținutul ales este valorificat în cadrul etapei ,,dirijarea învățării, etapă care urmărește valorificarea competenței 3.2.Identificarea mesajului unui scurt text care prezintă întâmplări, fenomene, evenimente familiare.
Metoda de învățare centrală este metoda cubului căreia i se asociază și metoda exercițiului. Metoda cubului presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Am adaptat această metodă interactivă pentru obținerea performanței.
Etapele de realizare sunt :
Elevii sunt împărțiți în șase grupe, fiecare din ele rezolvând câte o sarcină de pe fețele cubului.
Grupa1-Descrie fata babei și fata moșneagului
Grupa 2 Compară cele două fete evidențiind trăsăturile fizice și morale
Grupa 3 Descrie baba și moșul
Grupa 4. Compară cei doi părinți
Grupa5 Găsește alte perechi de personaje bun-rău
Grupa 6 Argumentează de partea cui ești și de ce.
După expirarea timpului un reprezentant al echipei va citi răspunsurile iar celalți au sarcina de a interveni cu alte răspunsuri.
Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
1.1.Identificarea semnificației unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar
1.2. Identificarea unor informații variate dintr-un mesaj scurt, rostit clar și rar
Conținutul ales pentru construirea activității este textul liric. Aceste conținut poate fi valorificat în cadrul lecției prin activități de învățare precum completarea unor tabele cu informații din text.
Descrierea contextului didactic :
Clasa a II-a
Locul lecției în modul: prima ora- predare
Mometul lecției:obținerea performanței
Conținut: ,,Buburuza” de Eugen Jianu
Unitatea de timp alocată:10 minute
Obiectivele operaționale
Obiective cognitive:
OC1 – să denumescă corect personajele din textul audiat;
OC2 – să completeze corect enunțurile cu informații din textul audiat;
OC3- să identifice însușirile personajului principal
Obiective fective:
OA1- vor manifesta interes în timpul activității.
Descrierea activității:
Conținutul ales este valorificat în cadrul etapei ,, obținerea performanței”, etapă care urmărește valorificarea competenței specifice 1.1.Identificarea semnificației unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar.
Metoda de învățare centrală, este metoda diamatului căreia i se asociază și metoda exercițiului. Metoda diamantului este o metodă ce urmărește antrenarea în activitate a fiecărui elev pentru a participa la soluționarea sarcinilor de lucru. Metoda exercițiului este o metoda tradiționala și reprezintă executarea repetată și conștientă a unei acțiuni în vederea însușirii practice a unui model dat de acțiune.
Utilizez metoda diamantului în vedera dezvoltării capacității elevilor de a sintetiza principalele informații din text. Se bazează pe completarea unei scheme de 5 rânduri.
Elevii lucrează în echipe de câte doi. Se împart fișe de lucru cu metoda diamant iar pentru a completa rubricile diamantului utilizez întrebări orientatative de tipul :
Cine este personajul rpincipal al textului studiat ?
Care sunt însușirile acestui personaj ?
Ce s-a întâmplat cu aceste personaj ? Ce face el/ea ?
Ce acțiuni săvârșește personajul ?
Ce este ?
Elevii vor rezolva sarcinile de lucru în 10 minute.
După expirarea timpului un reprezentant al echipei va citi răspunsurile iar celalți au sarcina de a completa și corecta răspunsurile.
Metoda exercițiului se îmbină perfect și cu celelalte metode de predare și învățare, inclusiv cu metoda diamantului
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
2.1. Formularea unor enunțuri proprii în situații concrete de comunicare
2.2 Transmiterea unor informații printr-o suită de enunțuri înlănțuite logic
Conținutul ales pentru construirea activității este partea de vorbire, verbul. Acest conținut poate fi valorificat în cadrul lecției prin activități de dezvoltare a comunicării orale.
Descrierea activității
Clasa a II-a
Locul lecției în modul: ora a doua-consolidare
Momentul lecției: Reactualizarea cunoștințelor
Conținut: Verbul
Unitatea de timp alocată: 10 minute
Obiective operaționale corespunzătoare secvenței date
OC1.să definească verbul ca parte de vorbire
OC2. să precizeze timpul, persoana și numărul verbului
OC4- să alcătuiască propoziții
Obiective Afective:
OA1. vor participa cu plăcere la activitate
Descrierea activității:
Conținutul ales este valorificat în cadrul etapei ,,reactualizarea cunoștințelor”, etapă care urmărește valorificarea competenței specifice 2.1 Formularea unor enunțuri proprii în situații concrete de comunicare.
În cadrul etapei de lecție ,,reactualizarea cunoștințelor ” metoda centrală de învățare este metoda ciorchinelui căreia i se asociază și metoda conversației. Metoda ciorchinelui este o metodă activă în care elevii sunt puși în situația de stabili conexiuni între elementele studiate.Metoda conversației este cea mai utilizată metodă deoarece ajută la formarea dialogului între elev și învățător.
Metoda cirochinelui presupune următorii pași :
Elevii participă frontal la activitate. Pe tablă se notează în centru partea de vorbire -verbul, apoi se trasează sateliți de conexiune pentru a specifica numărul verbului, timpurile verbului și persoana. În continuare vom trasa alte conexiuni pentru a da exemple de verbe la cele trei timpuri ale verbului, totodată indicând numărul și persoana . Elevii alcătuiesc oral propoziții cu cele trei timpuri ale verbului.
2.Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
2.2 Povestirea unei întâmplări cunoscute pe baza unui suport adecvat din
partea profesorului.
Conținutul ales pentru constuirea activităților de învățare este povestirea unui text de mică întindere pe baza unui suport de imagini.
Acest conținut didactic reprezintă una dintre modalitățile de dezvoltare a exprimării orale în diverse situații de comunicare.
Povestirea permite copiilor să se exprime cu usurință , atât în relațiile cu ceilalți copii dar și cu adulții.
I.Descrierea contextului didactic
Clasa a III-a
Locul lecției în modul: a doua oră
Mometul lecției:Dirijarea învățării
Conținut: ,,La cireșe”, de Ion Creangă
Unitatea de timp alocată:20 min
Obiectivele operaționale corespunzătoare secvenței date:
Obiective cognitive:
OC1- să alcătuiască cât mai multe întrebări pe baza unei imagini folosind pronumele interogative: CE?CINE?UNDE?CÂND? CUM ?
OC2- să se exprime corect în propoziții clare și concise
OC3- să formuleze corect întrebări din punct de vedere gramatical pe care să le adreseze celorlalte grupe
OC4- să caracterizeze personajul după datele furnizate din text
Obiective afective:
OA1-vor participa activ la activitate
Obiective psihomotrice:
OPM1- să adopte o poziție corectă în bancă
Descrierea activității de învățare
Conținutul proiectat, povestirea unui text de mică întindere pe baza unui suport de imagini , este valorificat în cadrul etapei ,,dirijarea învățării”, etapă care urmărește realizarea obiectivelor operaționale.
Metodele de învățare utilizate sunt: metoda conversației și metoda exploziei stelare.Conversația este cea mai importantă și des întrebuințată metodă ce presupune un dialog între cadru didactic și elev.
Explozia stelară este o metodă nouă de dezvoltare a creativității, similară braimstormingului. Începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară cu întrebări, asemeni exploziei stelare. Scopul metodei este de a folosi cât mai multe conexiuni între concepte.
Descrierea momentelor activității
Voi utiliza metoda conversației pentru a introduce tema și pentru a stimula crearea de întrebări la întrebări. Pentru înțelegerea textului voi aplica metoda exploziei stelare, ce presupune următoarele etape:
Etapa1. Organizez elevii în 5 grupe, fiecare grupă alegându-și un lider
Etapa 2. Prezint elevilor o planșă cu o steluță mare și pe ea este așezată o imagine ce ilustrează o secvență din ,,La cireșe”. Celelalte 5 steluțe mici sunt așezate în jurul celei mari, pe fiecare steluță fiind scrisă câte o întrebare: CE? CINE? UNDE? CÂND? CUM?. Lista întrebărilor generate pot genera altele.
Etapa 3.Obiectivele sarcini: să elaboreze o listă cu cît mai multe întrebări și cât mai diverse.( Ex: UNDE se petrece acțiunea? ).
Etapa 4. Modalitatea de rezolvare: fiecare lider al grupului vine lângă imagine și adresează întrebări celorlalte grupe, aceștia răspund și astfel stimulează activitatea grupurilor.
Etapa 5. Evidențierea celor mai interesante întrebări și aprecierea muncii în echipe.
Mijloacele folosite pentru activitatea de învățare sunt: manualul, suportul de imagini, planșa cu metoda stelară și fișe de lucru.
Activitatea construită, povestirea unui text de mică întindere pe baza unui suport de imagini, La cireșe ” de Ion Creangă, presupune utilizarea practică a limbii și a elementelor de construcție a limbii.
În cadrul competenței specifice, povestirea permite elevilor să se exprime cu ușurință în relațiile cu ceilalți, îl ajută să-și formuleze idei, opinii și să le prezinte în mod corect fără greșeli.
1. Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare
1.1. Extragerea unor informații de detaliu dintr-un text informativ sau literar simplu
4.5. Manifestarea disponibilității pentru transmiterea în scris a unor idei
Conținutul ales pentru construirea activității de învățare este „textul literar narativ”. Acest conținut poate fi valorificat în cadrul lecției prin activități de învățare precum completarea unor tabele, scheme cu informații din texte audiate. Elevii vor audia conținutul povestirii “Pescarul și delfinii”, după Gheorghe Onea.
I. Descrierea contextului didactic
Clasa: a III-a
Locul lecției în modul: prima lecție
Momentul lecției proiectat: Dirijarea învățării
Conținut: Textul literar
Text suport – ,,Pescarul și delfinii”, după Gheorghe Onea
Unitatea de timp alocată: 25 minute
Obiectivele operaționale corespunzătoare secvenței date sunt:
Oc1 – să denumescă corect personajele din textul audiat;
Oc2 – să completeze corect enunțurile cu informații din textul audiat;
Oc3 – să stabilească corect ordinea în care au loc întâmplările prezentate în imagini;
Oc4 – să redea grafic un fragment preferat din textul audiat ;
Opm5 – să-și reprime tendința de a practica mișcări inutile în timpul activității.
Oa6 – vor manifesta interes în timpul activității.
I. Descrierea activității de învățare proiectate
Conținutul ales este valorificat în cadrul etapei ,,dirijarea învățării” , etapă care urmărește realizarea competenței specifice 1.1. Extragerea unor informații de detaliu dintr-un text informativ sau literar simplu.
Metoda de învățare centrală utilizată este metoda cadranelor căreia i se asociază metoda exercițiului. Metoda cadranelor este o metodă activă și reprezintă o modalitate de rezumare și sistematizare a unui conținut informațional, solicitând participarea și implicarea elevilor în înțelegerea lui adecvată. Metoda exercitiului este o metoda tradiționala și reprezintă executarea repetată și conștientă a unei acțiuni în vederea însușirii practice a unui model dat de acțiune sau a îmbunătățirii unei performanțe.
Metoda cadranelor presupune următorii pași:
Se împarte clasa de elevi în patru grupe. Organizarea clasei pe echipe se poate realiza prin metodă aleatorie. Fiecare elev va extrage câte un cartonaș colorat (roșu, galben albastru, verde), alăturându-se colegilor cu același cartonaș colorat.
Se împarte spațiul de lucru (coli flipchat) în patru cadrane și în fiecare se propune câte o sarcină de lucru. Fiecare grup va primi câte o fișă de lucru pe care construiește propriile cadrane completat, ținându-se cont și de ideile altor elevi din echipa de lucru.
Se prezintă sarcinile de lucru, fiecare sarcină fiind realizată în câte un cadran.
Elevii vor rezolva sarcinile din cadrane în 20 minute.
După expirarea timpului destinat rezolvării sarcinilor de lucru, câte un reprezentant al fiecărei echipe citește răspunsurile primei echipe la primul cadran, ceilalți reprezentanți având sarcina de a completa și corecta răspunsurile. Se procedează la fel pentru celelalte cadrane.
Metoda execițiului poate fi împletită cu toate celelalte metode de predare și învățare, implicit și cu metoda cadranelor. Ea are valențe formative fixează cunoștințele teoretice privint textul literar, creează abilități de transpunere a acestora în practică și dezvoltă deprinderea de muncă independentă a elevilor;
Mijloacele de învățare utilizate în realizarea secvenței și atingerea competenței propuse sunt coli flipchart, carioci, planșe cu imagini reprezentative din text, stilou.
Conținutul ales poate fi valorificat în cadrul lecției prin activități de învățare precum completarea unor tabele, scheme cu informații din texte audiate pentru receptarea corectă a textului și înțelegerea unor informații în detaliu din acel text.
2.Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare
2.2. Relatarea unei întâmplări imaginate pe baza unor întrebări de sprijin
Conținutul va fi proiectat va fi analizat în etapa lecției numită obținerea performanței, moment al lecției în care îmi propun să obțin povestirea scrisă a unei întâmplări imaginate utilizând metoda interactivă ,,pălăriile gânditoare”.
I. Descrierea contextului didactic
Clasa: a IV-a
Momentul lecției proiectat: Obținerea performanței
Conținut: Relatarea unei întîmplări imaginare
Unitatea de timp alocată: 15 minute
Descrierea activității de învățare proiectate
Aceată metodă stimulează creativitatea participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde albastru și negru. Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanții sunt liberi să spună ce gândesc , dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.
Participanții trebuie să cunoască foarte bine semnificația fiecărei culori și să-și reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.
Am adaptat această metodă interactivă pentru obținerea performanței. În acest sens am organizat clasa în 3 grupe , scopul aplicării acestei metode este obținerea povestirii scrise a unei întâmplări relatate de un elev din clasă.
Etapele realizării metodei.
Etapa1. Constituirea grupelor se va realiza folosind metoda tragerii la sorț, voi nota pe hârtie numere de la 1 la 3 și fiecare elev va alege un bilețel.Voi constitui grupele 1 , 2, 3.
Etapa2.Fiecare grupa va primi o pălărie și o fisă de lucru. Culoarea pălăriilor a fost aleasă astfel încât să sugereze un moment al zilei implicând un moment al povestirii, astfel: portocaliu (dimineața= debutul zielei- începutul povestirii ) pentru grupa care se ocupă cu realizarea introducerii, albastrul ( seninul zilei) va reveni grupei ce realizează cuprinsul pentru ca violetul ( sugerând înserarea, sau incheierea povestirii) grupei care se va realiza încheierea povestirii. Fiecare grupa va primi câte o fișă cu întrebări care să-i îndrume pentru realizarea corectă a povestirii.
Etapa 3. Liderul fiecărei grupe va veni in fața clasei pentru a monta părțile povestirii într-un tot .Copiii vor așeza la tablă în ordine fișele lucrate( 1 INTRODUCERE, 2 CUPRINS, 3, ÎNCHEIERE )
Concluzie
BIBLIOGRAFIE
Elena Mițoi, Mariana Volintiru, Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Fundației Humanitas, București, 2001
Florentina Sâmihăian, Mariana Norel, Didactica limbii și literaturii române, vol. I, II, 2011
***Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română, C.N.C., București, 2002
Lespezeanu, Monica, Tradițional și modern în invățământul preșcolar. O metodică a activităților instructiv-educative, București, Editura „Omfal Esențial”, 2007.
Neacșu, Ioan, Nuță, Silvia, Sârbu, Melania, Antoaneta, Didactica limbii și literaturii române în clasele primare, Craiova, Editura ,,Aius Printed“, 2008.
Norel, Mariana, Didactica limbii si literaturii romane pentru învatamantul primar, Editura: Art, București, 2010.
Nuță, Silvia, Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. I, II, Editura „Aramis Print”, București, 2000.
*** Programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba română, București 2013
***
Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română clasele a III-a – a IV-a, București, 2014
***Pshihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, București , 2005
Șerdean, I., Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003.
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
privind elaborarea lucrării de licență/disertație
Subsemnata, Băgău Oana, declar pe propria răspundere că:
lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;
nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;
nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;
lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Data, Semnătura,
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modalități de Dezvoltare a Expresivitătii Comunicării Orale în Scoala Primară (ID: 118545)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.