Mita Forma de Comunicaredocx

=== Mita – forma de comunicare ===

MITA – FORMĂ DE COMUNICARE?

CUPRINS

REZUMATUL LUCRĂRII

Rezumatul lucrării

Corupția afectează tot mai mult nivelul de trai și calitatea vieții populației, precum și eficacitatea funcționării instituțiilor de stat. Potrivit cercetărilor de tip sociologic, corupția este un fenomen actual, fiind considerată de către mare parte a populației ca o problemă socială importantă cu care se confruntă societatea românească în prezent.

Plățile informale sunt destul de comune în cadrul serviciilor publice din țările în curs de dezvoltare, fiind adesea utilizate pentru a facilita accesul populației la servicii și a beneficia de servicii de o calitate superioară. Domeniul medical este unul dintre sectoarele în care sunt adesea folosite plățile informale, fie sub formă de mită, fie sub formă de cadouri sau diverse atenții. Modul în care această practică afectează comunicarea interpersonală va fi urmărit în cadrul acestui studiu.

Scopul studiului este de a explora atitudinile pacienților români față de plățile informale în sistemul medical românesc și explicarea acestor atitudini pentru a vedea dacă mita este considerate de către respondenți ca fiind o formă de comunicare des întâlnită. Cercetări privind plățile informale și cazurile ușoare de corupție sunt greu de realizat, din cauza naturii ascunse a dării de mită, și a faptului că mituitorii nu declară întotdeauna comportamentul corupt.

Fenomenul este unul larg răspândit în numeroase state din lume, nu numai în țara noastră. Luarea și darea de mită sunt văzute ca fiind normale în anumite condiții reprezentând o expresie a recunoștinței. Predarea banilor sau a cadourile are loc însă într-un mod cât mai discret, deoarece această infracțiune este condamnată prin reglementările legale aflate în vigoare. În sistemul medical se încearcă justificarea cazurilor de luare de mită prin referire directă la veniturile destul de reduse ale medicilor, la dotările aproape inexistente ale unor spitale, precum și la finanțarea redusă de care beneficiază unitățile spitalicești.

Cuvinte cheie:

corupție

dare de mită

luare de mită

Codul JEL

INTRODUCERE

Importanța comunicării în viața de zi cu zi cunoaște o creștere considerabilă, iar rolul dialogului este unul decisiv. Comunicările publice aduc la dipoziția cetățenilor o serie de informații, pe baza cărora aceștia își pot forma o părere despre situația politică și economică a țării. În aceste condiții, percepția cetățenilor față de clasa politică și situația economică a țării se foormează ținând cont de toate aceste aspecte.

În condițiile unui mediu politic extrem de instabil, în care apariția fenomenului de corupție este inevitabilă, este interesant de studiat modul în care formele fenomenului de corupție afectează mediul. Legislația românească, prin Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, nu definește corupția, însă enumeră ”infracțiunile distincte care se încadrează în termenul generic de corupție”.

Aceste infracțiuni cuprind printre altele și darea și luarea de mită. În general, folosirea termenului de corupție este în strânsă legătură cu cel de mită sau șpagă, dar, în realitate, corupția nu se reduce la darea sau luarea de mită, care constituie doar o parte, chiar dacă însemnată, a fenomenului corupției.

În cadrul Codului Penal al țării noastre se definește mita ca fiind ”promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, pentru a determina un funcționar public să îndeplineasă, întârzie sau să nu îndeplinească un act ce face parte din îndatoririle sale de serviciu”.

Astăzi, corupția afectează tot mai mult nivelul de trai și calitatea vieții populației, eficacitatea funcționării instituțiilor de stat. Potrivit cercetărilor sociologice, corupția este considerată, de către o parte mare a populației ca fiind cea de-a treia problemă cu care se confruntă societatea în prezent, primele două probleme majore fiind sărăcia și șomajul.

Guvernul României a înregistrat progrese în realizarea unei strategii naționale anticorupție și s-au făcut progrese în limitarea corupției. Cu toate acestea, în ciuda activității Guvernului, până în prezent acțiunile anticorupție s-au concentrat asupra corupției la nivel inferior.

Corupția la nivelul clasei politice subminează dezvoltarea politică și economică în multe țări, ducând la numeroase probleme. Chiar dacă corupția la nivel înalt este destul de răspândită, cazurile de mică corupție, chiar fără implicații politice, sunt cele ce destabilizează puternic sistemul de valori al unei țări. Luarea de mită la scară mică generează efecte negative, ștergând linia fină dintre comportamentul etic și corupție.

Corupția se referă la o gamă largă de comportamente, fiind în mod normal definită ca abuz de putere publică pentru câștigul personal, cel mai adesea echivalează cu luarea de mită, caz în care o plată ilegală se face la un funcționar public în schimbul un anumit favor.

Prevenirea și combaterea fenomenului corupției este un process dificil pentru că însăși descoperirea faptelor de corupție (luare și dare de mită) este îngreunată de faptul că în astfel de cazuri neexistând, de regulă, persoane vătămate care să sesizeze organele de urmărire penală, probațiunea trebuie efectuată de cele mai multe ori în realizarea flagrantului delict.

Mita a ajuns să fie un fenomen mondial, ce caracterizează și situația României, în ciuda tuturor sancțiunilor prevăzute de legislația în vigoare și aplicate ulterior.

De obicei, lucrările clasice de drept penal clasifică mituirea în mituire activă (darea de mită) și mituire pasivă (luarea de mită), menționându-se că darea de mită nu constituie o infracțiune de serviciu, ci o infracțiune în legătură cu serviciul, caracterizându-se printr-o acțiune de corupere exercitată de un particular asupra unui funcționar.

În țara noastră Direcția Națională Anticorupție este instituția specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, prin activitatea căreia se dorește stoparea corupției și apropierea de valorile democratice ale Uniunii Europene. În acest sens, Direcția Națională Anticorupție este independentă față de instanțele judecătorești, parchete și alte autorități publice.

Corupția în cazul achizițiilor publice în România este adânc înrădăcinată, însă guvernul a realizat progres considerabil în politica împotriva corupției, prin reforma cadrului legislativ privind achizițiile publice. O altă practică coruptă larg răspândită este aceea a comisionului, ca o formă de mită, considerată ca de la sine înțeleasă chiar înainte de începerea negocierilor.

Corupția este prezentă în multe sectoare: justiție, poliție, parlament și ministere. Sectorul medical este catalogat ca fiind sectorul cel mai corupt, în care se solicită cele mai multe și consistente șpăgi, conform unei cercetări privind Climatul corupției în România, realizată de GfK.

Luarea și dare de mită se face din varii motive, cum ar fi:

profitabilitatea mitei

tratamentul inadecvat aplicat angajatului de către angajator

dezacordul dintre intensitatea cererii și motivația ofertei de diferite produse și servicii

interese străine unuia sau ambilor participanți la un raport social de obținere a unui bun sau a unui drept.

Mita este prezentă atât în unele instituții ale statului, cât și în domeniile conduse prin instituțiile statului. Cauzele sporirii corupției sunt de natură politică, dar și economică, juridică și legislativă. Printre cauzele extinderii la scară largă a corupției se pot aminti:

birocrația

statutul incert al funcționarului public

structura oligarhică a puterii politice

dezvoltarea redusă a piețelor

instabilitatea cadrului legislativ.

Cei mai mulți teoreticieni adoptă victimizarea ca explicație a dării și luării de mită, astfel mita ar fi plătită din cauza cererii exprese a funcționarilor publici, iar mituitorii nu sunt priviți ca beneficiari reali ai dării de mită.

În acest caz, darea de mită este considerată un șantaj, însă acest punct de vedere nu explică imaginea de ansamblu asupra fenomenului corupției.

Deși corupția se manifestă în mai multe moduri, adesea se are în vedere doar problema firmelor implicate în diferite acte de dare de mită pentru a evita costurile desfășurării afacerii. Aceste costuri includ taxe, impozite, uneori și costuri legate de neîndeplinirea standardelor și costuri legate de unele neregularități ce ar putea fi depistate în controale.

Corupția pare să fie foarte extinsă în ramura executivă și administrația publică, mergând de la mită directă până la foarte răspândita tradiție de a face cadouri. Această situație continuă și datorită puterii extinse a executivului de a emite ordonanțe și prevederilor excesive referitoare la imunități atât pentru actualii cât și pentru foștii membri ai guvernului, datorită faptului că răspunderea funcționarilor publici nu este clar definită, protecțiilor la toate nivelurile și ineficienței procedurilor de reparație în cazul hotărârilor administrative.

Convenția ONU împotriva corupției prevede ca obligație pentru statele pedepsirea următoarelor infracțiuni:

luarea de mită

darea de mită

traficul de influență

abuzul de funcție

obstrucționarea justiției.

Modificările din sistemul medical nu au rezolvat decât partial problemele serviciilor oferite. Pe lângă invocarea lipsei resurselor ca o motivație pentru nerezolvarea problemelor sistemului de sănătate românesc, unele tipuri de politici sociale pot determina schimbări benefice. Obiectivele de dezvoltare durabilă urărite ar putea avea în vedere creșterea finanțării serviciilor sanitare preventive și curative și managementul eficient al resurselor.

Majoritatea studiilor empirice privind corupția arată că persistența este o caracteristică a corupției, odată instalată fiind greu de eliminat. Înțeleasă din perspectiva teoriei jocurilor, odată ce ne confruntăm cu corupția sistemică și existența practicilor corupte extinse devine larg cunoscută, se pare că ne aflăm în fața unui echilibru ineficient, dar robust.

Conștientizarea faptului că și alte persoane sunt corupte reprezintă un soi de stimul pentru cei tentați să comită fapte ilegale. Dacă numărul celor necinstiți este mare și pericolul de a fi pedepsit este redus. Corupția este prin urmare un fenomen care se autoalimentează.

Cea mai importantă consecință a existenței corupției o reprezintă subminarea economiei, urmată de utilizarea pe scară largă a nepotismului și a unor criteria netransparente de selecție a personalului. La acestea se adaugă incapacitatea justiției de a fi cât mai echitabilă.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Deși corupția afectează grav societatea de mai multă vreme, fiind un impediment în dezvoltarea socială și economică a țării noastre, acest fenomen social foarte răspândit a devenit obiect de studiu și analiză doar în ultimii 10 ani, când corupția s-a răspândit încet în toate domeniile de activitate, reușind să atingă un nivel îngrijorător. Astăzi, corupția afectează tot mai mult nivelul de trai și calitatea vieții populației, eficacitatea funcționării instituțiilor de stat. Potrivit investigațiilor sociologice, corupția este considerată, de mare parte a populației ca fiind cea de-a treia problemă majoră cu care se confruntă societatea în prezent, primele două probleme majore fiind sărăcia și șomajul.

Plățile informale sunt destul de comune în cadrul serviciilor publice din țările în curs de dezvoltare, fiind adesea utilizate pentru a facilita accesul la servicii și a beneficia de servicii de o calitate superioară. Domeniul medical este unul dintre sectoarele în care sunt adesea folosite plățile informale, fie sub formă de mită, fie sub formă de cadouri sau diverse atenții. Modul în care această practică afectează comunicarea interpersonală va fi urmărit în cadrul acestui studiu.

În multe spitale româneti pacienții dau medicilor și restului cadrelor medicale cadouri sau chiar bani, în schimbul unor servicii medicale de calitate și a unui tratament preferential. În cadrul acestui studiu vor fi aplicate interviuri, în scopul de a explora modul în care românii evaluează practica plăților informale.

Scopul studiului este de a explora atitudinile pacienților români față de plățile informale în sistemul medical românesc și explicarea acestor atitudini pentru a vedea dacă mita este considerate de către respondenți ca fiind o formă de comunicare des întâlnită. Cercetări privind plățile informale și cazurile ușoare de corupție sunt greu de realizat, din cauza naturii ascunse a dării de mită, și a faptului că mituitorii nu declară întotdeauna comportamentul corupt.

Deoarece corupția și mita sunt în termeni abstracți considerate a fi comportamente ilicite, subiectul trebuie să fie abordat într-un mod cât mai puțin amenințător și oficial, pentru a permite respondenților să explice efectiv motivația ce a dus la un comportament ilicit sau convingerile ce îi împiedică să înfaptuiască o infracțiune.

Din aceste două motive, s-a luat decizia de realiza o cercetare calitativă, sub formă de interviuri. Pentru a ajuta respondenții să reflecteze asupra motivației și convingerilor lor s-au folosit și întrebări cu caracter deschis, ce stimulează conturarea de scenarii. Interviurile au fost aplicate pentru a investiga motivele din spatele alegerilor lor. Interviurile oferă mai multe date despre raționament respondenților care nu pot fi obținute prin alte metode.

Studiul a avut loc în București, capital țării, un oraș mare, cu populație de aproape 2 milioane de locuitori, în toamna anului 2015, mai precis în lunile octombrie și noiembrie.

Aceasta cercetare își propune să detecteze în special percepția pacienților români cu privire la plățile informale și variațiile în motivarea ce duce la efectuarea de plăți informale. Totodată la finalul studiului se va concluziona dacă mita reprezintă o formă de comunicare des utilizată, sau este folosită doar ca feed-back la tratamentul primit.

Pentru a se evita situațiile abstracte, studiul de caz s-a concentrat un grup de participant format din 50 de persoane care au fost internate în spital în ultimul an sau care au avut rude în spital în ultimul an. Respondenții au fost egal distribuiți pe sexe și distribuiți pe toate categoriile de vârste, într-o gamă variată de ocupații profesionale. Aceștia sunt principalul grup de participanți implicați în această cercetare.

Cercetarea s-a realizat pe un grup relativ mic de pacienți, însă bine eșantionat. Cercetarea în cauză dorește să arate gradul în care pacienții plătesc de teama de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu ar plăti, sau pentru că ei speră ca astfel să primească un tratament mai bun sau mai rapid.

În plus, chiar dacă mita nu este explicit cerută, se dorește aflarea motivației ce duce la acest comportament ilicit și gradul în care respectiva plată este dată înainte sau după efectuarea anumitor proceduri medicale.

Chestionarul utilizat pentru cercetare este structurat în două părți, prima parte cuprinzând 4 întrebări, iar cea de a doua 10 întrebări:

Date personale ale respondentului

Date privind cazurile de mită.

Studiul atitudinilor participanților la cercetare încearcă să determine dacă aceștia își dau seama că oferirea de mită pentru personalul medical, chiar dacă mita nu este efectiv cerută, reprezintă un comportament rău, condamnabil. Chiar dacă serviciile medicale ar trebui să fie gratuite pentru toți cetățenii, pentru că aceștia plătesc deja contribuția la asigurarea de sănătate, adesea pacienții nu sunt îngrijiți corespunzător, dacă ei, rudele sau cunoscuții lor nu oferă medicilor, asistentelor sau infirmierelor o ”mică atenție”.

Pacienții își dau seama că implicarea într-un comportament ilicit este necesar, chiar și atunci când este văzut ca inacceptabil, din teama de a primi un tratament necorespunzător.

Plățile cu caracter informal sunt de multe ori oferite în scopul de a beneficia de servicii mai bune. Participanții la studiul de caz vor avea ocazia să vorbească despre plățile informale și astfel ne vom da seama dacă acestea sunt percepute ca o modalitate de a exprima recunoștința față de cadrele medicale, sau ca o obligație.

Acceptarea de către medici sau asistentele medicale de bani, cadouri sau favoruri este văzut ca un fenomen diferit în funcție de modul în care mita este solicitată sau nu. Astfel pacienții pot oferi plăți informale către personalul medical, și în majoritatea cazurilor pacienții consideră că acest lucru este politicos. În alte cazuri mita este expres cerută de către personalul medical, lucru care nu ar trebui să se întâmple.

În mod cert, dacă personalul medical insistă asupra plății în situația în care pacientul sau apropiații acestuia nu sunt în măsură să ofere ceva este considerată a fi o practică total greșită și inacceptabilă. Prin cercetarea aceasta se urmărește modul în care respondenții percep diferența între oferirea voluntară de bani, cadouri sau alte beneficii, și o plată cerută de către personalul medical. Oferirea unui anumit cadou poate avea semnificații diferite, în funcție de context, astfel că unele cadouri aparent voluntare pot conține, în realitate, un element de constrângere.

Reticența unor pacienți de a folosi bani sau cadouri este explicate adesea de teama de a nu fi înțeleasă greșit, sau din teama că mita nu va fi suficientă. Oamenii pot distinge între daruri și mită, însă de obicei ambele au același efect. Prin urmare, poate fi relevant pentru cercetarea sociologică diferențierea între daruri și mită.

Utilizarea tehnicilor moderne de comunicare este esențială pentru munca anti-corupție. De departe, cea mai mare provocare în lupta anti-corupție este de a arăta lumii consecințele corupție. Spre exemplu corupția înseamnă că unele persoane cu probleme grave de sănătate nu pot beneficia de îngrijiri medicale corespunzătoare din cauza faptului că familia sau apropiații nu își permit să plătească mită. Neacordarea mitei ca și consecință a lipsei banilor poate duce uneori la moartea pacientului în cauză, astfel că putem afirma că în anumite cazuri corupția poate să ucidă.

La nivel mondial pentru cuantificarea corupției se utilizează Indicele de Percepție a Corupției, un indice care clasează țările în funcție de cât de corupt este perceput a fi sectorul public al țării în cauză.

Indicele de perceptive a corupției este un indice compozit, cuprinzând o combinație de sondaje și evaluări ale corupției, colectate de o varietate de instituții de renume. În prezent acest indice este cel mai utilizat indicator al corupției la nivel mondial.

România se află la coadă Uniunii Europene într-un top realizat în funcție de Indicele de Percepție a Corupției. Potrivit acestui indice țara noastră nu obține o notă de trecere la examenul integrității. Scorul obținut reprezintă expresia dezamăgirii împărtășite cu privire la lipsa de rezultate a angajamentelor anti-corupție asumate.

Mita este ilegală în majoritatea țarilor europene. Astfel un angajat nu trebuie niciodată să ofere, solicite, accepte sau să exprime dorința de a accepta mită. Prin legislația națională sunt interzise onorariile neoficiale oferite pentru a accelera acțiuni guvernamentale.

STUDIUL DE CAZ

Clasamentele care descriu situația în domeniu indică, de obicei, un grad mai ridicat de corupție în țările sărace și mai redus în cele bogate. Între cele din urmă, țările din nordul Europei sunt considerate a fi cele mai puțin corupte. Cu toate acestea, cazuri importante de corupție au fost semnalate de-a lungul timpului în țări precum SUA, Franța, Marea Britanie sau Germania. Recent au fost raportate comportamente neetice și în țări considerate imune la acest fenomen, precum Olanda sau Finlanda, iar specialiștii din domeniu din aceste țări exprimă din ce în ce mai mult îngrijorări privind posibilitatea ca ele să cunoască o creștere semnificativă a actelor aflate în conflict cu normele morale.

Deși corupția afectează grav societatea de mai multă vreme, constituind un impediment în dezvoltarea socială și economică a României, acest fenomen social îngrijorător a devenit obiect de analiză doar în ultimii 10 ani, când corupția s-a răspândit în marea majoritate a domeniilor de activitate, atingând un nivel îngrijorător. Astăzi, corupția afectează tot mai mult nivelul de trai și calitatea vieții populației, eficacitatea funcționării instituțiilor de stat. Potrivit cercetărilor sociologice, corupția este considerată, ca fiind o problemă majoră, problemă cu care se confruntă societatea în prezent, alături de sărăcie și șomaj.

Mita este un fenomen social negativ și periculos. Periculozitatea faptei din care constă ea este în funcție, printre altele, de:

calitatea autorului respectivei fapte, cea de mituit sau de mituitor

poziția socială a autorului faptei

amploarea foloaselor care se promit/cer, oferă/acceptă ori se dau/primesc de către participanții la fapta de mită.

Deși niciun medic nu recunoaște că ia mită, iar pacienții se eschivează să discute despre acest subiect delicat, mita continuă să fie o parte firească din sistemul medical al României. Sumele de bani ce nu trec oficial prin casa instituției, ci merg în buzunarele medicilor, sunt impunătoare.

Nivelul de dezvoltare economică a României a determinat apariția unor elemente ce au influențat în mod negativ starea de sănătate și starea de bine la nivelul anumitor grupuri: alimentație insuficientă și dezechilibrată, condiții precare de locuit, lipsa unui minim de igienă (lipsa apei, toaletei, etc.).

O mare parte din populația României are probleme în ceea ce privește educația sanitară. Nivelul de dezvoltare economică a țării a dus la existența unor resurse reduse, astfel că sistemul sanitar a început să se confrunte cu probleme de finanțare. În grupurile cu nivel mai scăzut de educație sau în grupurile din mediul rural există un deficit al educației sanitare, prin urmare prevenția și tratarea bolilor se realizează cu întârziere.

Problemele legate de calitatea și accesibilitatea serviciilor medicale influențează rezolvarea eficientă a problemelor de sănătate. Mare parte a populației din mediul rural nu are acces sau are acces dificil la serviciile de sănătate publică, deoarece multe sate nu au unități de asistență medicală primară. Schimbările actuale ale sistemului sanitar nu au reușit să asigure accesul facil al populației la asistența primară și nici dotările ce ar fi fost necesare pentru desfășurarea actului medical în bune condiții.

Investițiile care s-au făcut au urmărit modernizării în sectorul spitalicesc. Populația din mediul urban, în special în marile orașe, beneficiază de servicii medicale de o calitate înaltă, în timp ce mare parte din populația din mediul rural nu are adesea acces nici măcar la asistență primară. În condițiile unei populații rurale sărace sau izolate din punct de vedere al căilor de acces, transportul populației din mediul rural până la unitățile medicale cele mai apropiate reprezintă o adevarată aventură, fără a mai menționa și costul implicat. Prețul crescut al medicamentelor constituie de asemenea un obstacol pentru populația săracă.

Fenomen social grav, corupția erodează principiile unei administrații eficiente și credibilitatea cetățenilor în instituțiile statului. Pentru prevenirea și combaterea corupției, un prim pas necesar îl reprezintă adoptarea unei legislații specifice, eficiente și clare, capabilă să elimine ilegalitatea și arbitrariul în funcționarea instituțiilor și a autorităților publice și din relația acestora cu cetățenii. Simpla adoptare a unor prevederi legale menite să limiteze și să descurajeze faptele de corupție din administrația publică nu este însă suficientă.

Realizarea unor cercetări care să abordeze fenomenul corupției din multiple perspective se impune ca o necesitate menită să fundamenteze elaborarea și implementarea unor politici eficiente de combatere a corupției. Este decisiv în acest moment să fie depășite limitările politicilor anterioare, construite în mod naiv pe o perspectivă eminamente administrativă și penalizantă, centrată exclusiv pe impunerea unor reguli și a unor comportamente adecvate.

Găsirea unor modalități de implicare a tuturor celor vizați de actele și practicile de corupție, a tuturor instituțiilor având un rol în elaborarea, evaluarea și implementarea unor politici și strategii anticorupție devine în acest context o necesitate.

Modificările din sistemul medical nu au rezolvat decât partial problemele serviciilor oferite. Pe lângă invocarea lipsei resurselor ca o motivație pentru nerezolvarea problemelor sistemului de sănătate românesc, unele tipuri de politici sociale pot determina schimbări benefice. Obiectivele de dezvoltare durabilă urărite ar putea avea în vedere creșterea finanțării serviciilor sanitare preventive și curative și managementul eficient al resurselor.

În lumea în care trăim, fiecare dintre noi are nevoie de bani și de alte bunuri, pe care le poate dobândi în mod cinstit sau necinstit, iar o formă a necinstei este și mita, cu diverse interpretări în timp și spațiu.

Noțional, mita este un mijloc de comunicare relativ nou, introdus din limba slavă veche (mito) – după unii autori, mai întâi în limbajul juridic de către cei care conduc și vor să respecte toți, până la proba contrară, anumite norme de conduită socială, adică de legiuitor și justiția chemată să-i facă dreptatea acestuia.

Din limbajul juridic, mita a ajuns și în limbajul cotidian, devenind un loc comun, menit a desemna o anumită formă de corupție, pe care destui oameni de rând o confundă și astăzi cu alte forme de corupție, folosind pentru ea și alte denumiri vechi.

Mita nu se confundă cu bacșiș-ul, în ciuda marii vechimi și răspândiri a acestora și la noi. În vreme ce, bacșiș-ul, bunăoară, este sinonim cu ciubuc-ul și reprezintă o sumă de bani pe care o dai cuiva din proprie inițiativă peste prețul bunului deja primit sau al serviciului de care ai beneficiat, mita este o sumă de bani sau de alte avantaje primite ori acceptate doar a fi primite de un funcționar de la altcineva decât de la angajator, ca răsplată pentru munca prestată, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Mita a ajuns să fie un fenomen mondial, iar ca fenomen de masă ea continuă să caracterizeze și România, în ciuda a nenumărate îndemnuri la cinste și a asprimii sancțiunilor aplicate în domeniu. Mărturii ale unui asemenea fenomen stau nenumăratele cazuri urmărite, anchetate și judecate de organele care au competențe legale în combaterea lor, semnalate de presă și/sau observate doar de fiecare dintre noi.

Salariile mici ale medicilor și personalului medical din sectorul public fac mai dificil de abordat în mod eficient problema dării și luării de mită. Un studiu anterior realizat de Banca Mondială pentru Ministerul Român al Sănătății a estimat valoarea plăților informale din cadrul sectorului medical la aproximativ 280 de milioane de euro annual, însă este posibil ca suma să fie chiar mai mare.

Mulți dintre pacienții români care au vizitat unități medicale publice au fost nevoiți să facă plăți suplimentare, să ofere un cadou sau o donație, pe lângă plata taxelor oficiale.

Cercetările efectuate arată faptul că oamenii nu cred că introducerea co-plăților ar reduce platile informale din sistemul de sănătate, în condițiile în care personalul medical este destul de prost plătit și acest lucru este considerat a fi cauza corupției în acest domeniu.

În anii ’90, s-a încercat a se stabili dacă există vre-o relație între plățile informale și salarizarea medicilor. Această relație a fost inițiată de un sondaj de opinie, despre cum percepe populația necesitatea de a crește salarizarea medicilor. Acest sondaj a arătat că populația privește nivelul plăților informale opinia cetățenilor era favorabilă creșterii salariilor medicilor. Ulterior, această concluzie a fost acceptată ca validă și de Raportul “A Healthy Romania”, prezentat în 1993. La punctul 12 se afirma că este necesar a crește salarizarea medicilor de 3 ori pentru a stopa fenomenul plăților pe sub masă.

Era necesar a adecva salariile cu cele ale altor profesii și a le mări la nivelul raportului dintre salariul mediu și salarilul profesioniștilor din alte țări pentru a stopa fenomenul de plăți informale. În plus, am arătat că fenomenul nu a fost unul balcanic, ci extrem de tipic pentru toate țările comuniste din sfera sovietică, mai ales cele din Europa de Est.

Pentru că problema plăților informale era una extrem de importantă în exercitarea profesiei, ea a fost discutată imediat după Greva Medicilor din 1991. Atunci, Ministrul Sănătății, pentru a dezamorsa greva ce a ținut mai mult de 4 săptămîni, a înființat un colectiv de redactare a unui text pentru un ordin/colegiu al medicilor.

Mai multe proiecte și planuri strategice au fost luate în considerare de către Ministerul Sănătății pentru a aborda plățile informale, dar până în prezent nu s-a înregistrat nici un rezultat concret în reducerea răspândirii acestei practici. Încercările recente de a crea linii de asistență telefonică pentru raportarea cazurilor de corupție în sistemul medical au eșuat din cauza gradului de conștientizare scăzut și a reticenței publicului larg în raportarea corupției din acest sector. O serie de măsuri au fost, de asemenea, luate în considerare în contextul unei reforme a asistenței medicale.

În 2012 o lege ce urmărea introducerea co-plății în sistemul medical a fost adoptată, urmărindu-se reducerea plăților informale. Această lege a început să se aplice în anul următor, dar numai pentru unele servicii, excepție făcând situațiile de urgență.

În ceea ce privește achizițiile publice în sectorul sănătății și asistenței medicale, se aplică regulile generale privind achizițiile publice. Riscurile de corupție sunt prezente nu numai în procesul de achiziții publice ca atare, ci și în etapele legate de accesul la listele naționale de medicamente, de achiziții pentru programele naționale de sănătate sau în legătură cu adăugarea unui medicament specific, echipament sau dispozitiv medical pe Lista de servicii rambursate și gratuități acoperite de Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate Națională.

În prezent numai medicamente, dispozitive și materiale medicale care fac obiectul programelor naționale de sănătate urmează o procedura centralizată de achiziții publice. O lege pentru re-centralizarea achizițiilor publice de medicamente, materiale, dispozitive și echipamente medicale a fost adoptată în 2013 de către Ministerul Sănătății.

În 2011, un departament de integritate a fost înființat în cadrul Ministerului Sănătății. Departamentul de integritate era însărcinat să elaboreze și să implementeze strategiile de combatere a practicilor de corupție în cadrul sistemului de sănătate. Departamentul de integritate coordonează prevenirea și combaterea corupției în domeniul achizițiilor publice și alocările bugetare în acest sector, dar nu a fost însărcinat cu abordarea problemei plăților neoficiale. De la înființarea sa, departamentul s-a confruntat cu provocări considerabile care au împiedicat eficiența acestuia. Acestea au fost legate de puterea, instrumentele, resursele financiare și de personal care le-a fost alocate.

Studiul de caz a avut loc în București, capitala țării, un oraș mare, cu populație de aproape 2 milioane de locuitori, în toamna anului 2015, mai precis în lunile octombrie și noiembrie.

Motivul pentru care s-a ales Bucureștiul a fost legat de importanța pe care o are acesta, fiind cel mai important oraș al țării, locul unde se concentrează resursele economice, unde există un mare aparat al administrației publice locale și o interacțiune complexă între sectorul public și cel privat, atât la nivel central, cât și la nivel local.

Aceasta cercetare își propune să detecteze în special percepția pacienților români cu privire la plățile informale și variațiile în motivarea ce duce la efectuarea de plăți informale. Totodată la finalul studiului se va concluziona dacă mita reprezintă o formă de comunicare des utilizată, sau este folosită doar ca feed-back la tratamentul primit.

Pentru a se evita situațiile abstracte, studiul de caz s-a concentrat pe un grup de participanți format din 50 de persoane care au fost internate în spital în ultimul an sau care au avut rude în spital în ultimul an. Respondenții au fost egal distribuiți pe sexe și distribuiți pe toate categoriile de vârste, într-o gamă variată de ocupații profesionale. Aceștia sunt principalul grup de participanți implicați în această cercetare.

Cercetarea s-a realizat pe un grup relativ mic de pacienți, însă bine eșantionat. Cercetarea în cauză dorește să arate gradul în care pacienții plătesc de teama de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu ar plăti, sau pentru că ei speră ca astfel să primească un tratament mai bun sau mai rapid. În plus, chiar dacă mita nu este explicit cerută, se dorește aflarea motivației ce duce la acest comportament ilicit și gradul în care respectiva plată este dată înainte sau după efectuarea anumitor proceduri medicale.

Chestionarul utilizat pentru cercetare este structurat în două părți, prima parte cuprinzând 4 întrebări, iar cea de a doua 10 întrebări:

Date personale ale respondentului

Date privind cazurile de mită.

În urma cercetării efectuate se va analiza dacă mita oferită în unitățile spitalicești este cerută sau oferită și modul în care aceasta este percepută de către pacienți. Prezenta cercetare își găsește aplicații și în îmbunătățirea calității asistenței medicale spitalicești, prin oferirea informațiilor despre performanța serviciilor prestate în viziunea pacienților.

Scopul principal al studiului este însă identificarea modului în care pacienții privesc mita, dacă aceasta este privită ca o constrângere sau ca un mod de comunicare (mulțumire). Obiectivele suport ale cercetării constă în identificarea persoanelor ce solicită mita și mărimea mitei oferite.

Studiul atitudinilor participanților la cercetare încearcă să determine dacă aceștia își dau seama că oferirea de mită pentru personalul medical, chiar dacă mita nu este efectiv cerută, reprezintă un comportament rău, condamnabil.

Chiar dacă serviciile medicale ar trebui să fie gratuite pentru toți cetățenii, pentru că aceștia plătesc deja contribuția la asigurarea de sănătate, adesea pacienții nu sunt îngrijiți corespunzător, dacă ei, rudele sau cunoscuții lor nu oferă medicilor, asistentelor sau infirmierelor o ”mică atenție”.

Mita are numeroase cauze, unele subiective (precum lăcomia sau dorința de răzbunare), iar altele obiective (precum sărăcia). Însă, se cunosc destule cazuri în care mita înfăptuită din motive (relativ) obiective este mai aspru pedepsită decât mita înfăptuită din motive subiective.

În mod contradictoriu, în vreme ce amărâții care mituiesc un conductor de tren pentru că nu au bani de o pâine, sunt pedepsiți cu ani grei de pușcărie, alții, care dau ca mită sume de bani, alcool sau țigări abia dacă sunt cercetați în scopul de a vedea că sunt sau nu sunt „vinovați” și, de regulă, ies „basma curată” din încurcătură, confirmându-se parcă faptul că pentru anumiți factori de răspundere asemenea cazuri sunt mai rentabile, decât cele dintâi.

Mita cuprinde toate etajele piramidei sociale, iar deosebirile de bogăție spirituală și materială prea mari și rapide sporesc injustiția justiției, fac mai puțin eficientă lupta acesteia împotriva mitei și a celorlalte fapte de corupție.

Chestionarul aplicat pentru evaluarea temei alese este prezentat mai jos:

Date personale

Vârsta dvs:

Sub 25 de ani

25-40 de ani

Peste 40 de ani

Sexul:

Feminin

Masculin

Nivelul de studii:

Studii primare

Studii medii

Studii superioare

Persoana internată în spital

Eu

Cineva din familie sau un prieten apropiat

Percepția asupra infracțiunii de dare de mită

Descrieți experiența dvs. în ceea ce privește internarea în spital (boala, tratament aplicat……………………………………………….…………

…………………………………………………………………………….

În situația dvs., considerați că vi s-a aplicat un tratament corespunzător?

Da

Nu

Pentru primirea unui tratament corespunzător ați fost constrânși în vreun fel de către cadrele medicale?

Da

Nu

Vi s-au cerut în mod expres sume de bani, obiecte sau favoruri în schimbul actului medical?

Da

Nu

În situația în care răspunsul la întrebarea precedentă este ”Da” se vor aplica următoarele întrebări:

Vă rugăm să descrieți contextul în care vi s-a solicitat mită ………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………..

Cine v-a solicitat bani, cadouri sau alte favoruri?

Medicii

Asistentele

Infirmierele

Anesteziștii

Ați oferit mita cerută?

Da

Nu

Care este suma aproximativă pe care ați oferit-o cu titlu de mită fiecărei persoane? ………………………………………………………..

…………………………………………………………………………….

În ce măsură considerați că personalul medical este corupt?

În foarte mică măsură

În mică măsură

În mare măsură

În foarte mare măsură

În situația în care răspunsul la întrebarea nr. 4 este ”Nu” se va aplica următoarea întrebare:

Va rugam să menționați dacă ați oferit totuși cadouri sau bani personalului medical, chiar dacă acestea nu au fost cerute, ca un feedback al prestației acestora …………………………………………..

……………………………………………………………………………

Interpretarea rezultatelor

În ceea ce privește vârsta, respondenții au o structură omogenă, 61% fiind situați în intervalul 26-40 de ani. Restul de 39% se împarte pe celelalte două intervale, 13,40% dintre respondenți având sub 25 de ani, iar 25,60% peste 40 de ani. Grafic situația se prezintă astfel:

În ceea ce privește răspunsul la cea de a doua întrebare, majoritatea respondenților au fost de sex feminin, 59,15%. Restul, 40,85%, respondenților chestionați au fost de sex masculin.

Din punct de vedere al studiilor, majoritatea o dețin persoanele cu studii medii, 50,90%, urmate de persoanele cu studii superioare, 30,40%, iar apoi persoanele cu studii primare, 18,70%. Grafic situația se prezintă astfel:

La întrebarea ”Cine a fost persoana internată în spital?”, 78% dintre respondenți au declarat ca au fost internați în spital, iar restul de 22% au avut o persoană din familie sau un prieten apropiat internat în spital în ultimele 12 luni.

La întrebarea cu caracter deschis despre experiența respondenților în ceea ce privește internarea în spital, majoritatea (58,20%) au avut probleme de sănătate ce au necesitat operații, 28,40% au fost spitalizați pentru infecții și viroze, iar restul de 13,40% au fost spitalizați pentru probleme minore. Grafic rezultatele cercetării se prezintă astfel:

Mai bine de jumătate dintre persoanele chestionate consideră că li s-a aplicat un tratament corespunzător diagnosticului (61,45%). Restul, 38,55%, consideră că tratamentul pe care l-au primit a fost necorespunzător bolii ce a necesitat internatea în spital.

Peste 30% din persoanele chestionate au declarant că pentru primirea tratamentului adecvat bolii și diagnosticului au fost constrânși, cerându-li se bani sau obiecte (31,90%). Restul pacienților intervievați (68,10) nu au fost constrânși pentru a beneficia de tratament adecvat.

În cazul a peste 40% din respondenți, mita a fost efectiv cerută de către personalul medical (44,55%). Restul de respondenți s-au simțit însă constrânși, chiar dacă mita nu a fost cerută efectiv (55,45%). Grafic situația se prezintă astfel:

Majoritatea persoanelor intervievate au fost solicitate să ofere mită în condițiile oferirii unui tratament mai bun, mai eficient (88,20%). Pentru restul persoanelor intervievate mita s-a solicitat pentru a beneficia de condiții mai bune, salon mai spațios, schimbarea pansamentelor, curățenie (11,80%). Din punct de vedere grafic situația se prezintă astfel:

Din interviurile luate rezultă faptul că majoritatea persoanelor chestionate au acordat mită medicilor (34%), asistentelor (29%), anesteziștilor (22%), iar restul de 15% au acordat mită infirmierelor. Din punct de vedere graphic, situația se prezintă astfel:

Peste 60% dintre cei intervievați au oferit mita cerută, în speranța unui tratament mai bun (63,60%). Restul de 36,40% dintre respondenți nu au oferit mită, sau au ascuns acest fapt.

Din analiza răspunsurilor primite la întrebarea cu caracter deschis referitoare la suma oferită cu titlu de mită, reiese că cei mai mulți respondenți au oferit sume mici, sub 200 de lei (48,70%). O pondere mică a persoanelor intervievate a oferit peste 500 de lei cu titlu de mită (13,80%), iar restul de 37,50% au oferit sume cuprinse între 200 și 500 de lei.

Analizând răspunsurile primite rezultă că peste 25% din cei intervievați consideră că personalul medical este corupt în foarte mică măsură (25,40%). 22,80% din cei intervievați consideră că personalul medical este corupt în mică măsură, iar 33,10% consideră că personalul medical este corupt în mare măsură. Restul de 18,70% consideră că personalul medical este corrupt în foarte mare măsură.

O pondere destul de mare a respondenților cărora nu li s-a cerut mită a declarant că a oferit totuși unele cadouri personalului medical, chiar dacă acestea nu au fost efectiv cerute, ca o răsplată pentru actul medical (40,90%). Restul respondenților nu au oferit bani sau cadouri dacă acestea nu au fost efectiv cerute (59,10%). Grafic situația se prezintă astfel:

Mita este prezentă atât în unele instituții ale statului, cât și în anumite domenii de activitate socială conduse de sau prin asemenea instituții. Potrivit unei cercetări privind Climatul corupției în România, realizată de institutul german Growth from Knowledge, în opinia românilor cel mai corupt domeniu este sănătatea. 35% percep acest sector ca fiind cel în care mita se întâlnește cel mai mult, urmat de sistemul de justiție (25%), poliție (15%), administrație (12%), pe locul 6 situându-se educația (2%).

Plățile informale și mita sunt o parte integrantă a furnizării de asistență medicală în multe dintre țările în curs de dezvoltare și țările în tranziție. Plățile informale și mita sunt folosite pentru a asigura accesul indivizilor la serviciile de sănătate, pentru a crește calitatea serviciilor primite, sau pentru a accelera realizarea unui anumit serviciu. De obicei mita este plătită pentru efectuarea unui serviciu care ar trebui să fie în mod normal gratuit.

Astfel cazurile de dare și luare de mită au fost din ce în ce mai studiate și mediatizate. Numeroase studii în acest sens au încercat să identifice factorii ce determină darea și luarea de mită, precum și cauzele acestei infracțiuni. În acest sens s-a identificat faptul că darea și luarea de mită reprezintă indicii clare ale unui comportament corupt.

Definită că fiind o stare de abatere de la normalitate, de la datorie, corupția înseamnă folosirea abuzivă de către o persoană a funcției de intermediar sau de decizie pe care o îndeplinește, pentru a acordă celui care corupe sau comunității de interese pe care acesta o reprezintă, un avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau distracții sau a primirii unor proprietăți. Tot corupție înseamnă și folosirea de către o persoană a funcției sau poziției sale publice, pentru a eluda sau evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obținerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor funcții profesionale sau administrative

Sistemul de sănătate a fost întodeauna un subiect sensibil în România deoarece ani la rând a fost subfinanțat și influențat de un management deficitar, dacă nu chiar corupt. Aceasta a avut ca rezultat un sistem mult slăbit, incapabil să facă față cerințelor curente. Însă, odată cu situația economică din România s-a înrăutățit, presiunea pe sistem a crescut și mai mult.

Sistemul medical, așa cum este structurat în prezent, este puternic centralizat, majoritatea deciziilor importante luându-se la nivelul Ministerului Sănătății. Alocarea resurselor se face în continuare într-un mod discreționar fără a avea la bază criterii acceptate la nivel național sau internațional. În fapt, în absența acestor criterii de diferențiere în baza cărora să se ia deciziile, este imposibilă realizarea unei fundamentări pentru luarea deciziilor.

Trebuie menționat faptul că la nivel central nu există sisteme care să aibă ca scop asigurarea calității, siguranța pacientului și managementul riscului și, în ciuda faptului că siguranța pacientului și calitatea actului medical ar trebui să fie monitorizate constant, de regulă ele ocupă un loc secund.

Finanțarea a fost întodeauna o problemă majoră pentru sistemul de sănătate. Pentru mult timp, finanțarea a fost nu numai sub media europeană, dar și sub media din fostele țări comuniste. Ulterior, situația s-a mai îmbunatățit, dar fără schimbări majore

Corupția constituie o amenințare pentru democrație, pentru supremația dreptului, echității sociale și a justiției, erodează principiile unei administrații eficiente, subminează economia de piață și pune în pericol stabilitatea instituțiilor statale. Deși există nenumărate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns până acum la o definiție universal valabilă și unanim acceptată, care să acopere toate actele și faptele posibile și care să constituie în orice juridisdictie acte de corupție.

Luarea și dare de mită se face din varii motive, cum ar fi:

o doză oarecare de inconștiență a celui ce acordă și/sau primește mită,

profitabilitatea mitei, fie pentru mituitor, fie pentru mituit, fie pentru ambii

tratamentul inadecvat aplicat angajatului de către angajator

dezacordul dintre intensitatea cererii și motivația ofertei

interese străine unuia sau ambilor participanți.

Plățile informale pot servi mai multe scopuri. Ele pot fi o simplă ”contribuție” pentru un tratament mai bun, pot rezulta din abuzul de poziție extercitat de către profesioniștii din domeniul sanatatii sau ele fi folosite pentru a beneficia de un tratament privilegiat.

Totuși, în mod informal, aceste plăți sunt adesea considerate, atât de către beneficiari, cât și de către pacienți, ca fiind simple cadouri. Cu toate acestea, există, pacienții care oferă, voluntar sau involuntar, ca o formă de multumire cadouri pentru servicii care sunt în mod normal oferite gratuit.

Unele cadouri oferite nu servesc aceluiași scop, fiind oferite pentru a beneficia de tratament privilegiat pe viitor. Acordând un cadou înainte de a primi un serviciu, este clar o infracțiune, chiar dacă uneori este destul de neclară limita între cadouri și mită.

Fenomenul este larg răspândit în numeroase state, nu numai în România. Luarea și darea de mită sunt văzute ca fiind normale, reprezentând de fapt expresia recunoștinței. Predarea banilor are loc într-un mod cât mai discret, această infracțiune fiind condamnată prin reglementările legale în vigoare. Se încearcă justificarea luării de mită prin referirea la veniturile reduse ale medicilor și dotările aproape inexistente ale unor spitale.

Unii cercetători au elaborat modele economice, în cadrul cărora mita are caracteristici “pozitive”, fiind un fel de stimulent pentru angajații din sectorul de stat. Astfel, conform acestor modele, mita îi stimulează pe aceștia să ajute.

Însă în majoritatea cazurilor mita poate duce la diminuarea performantei si pierderea standardelor de morală a managerilor și salariaților, ceea ce poate avea drept consecință dezvoltarea unor practici neetice.

Preocupați mai mult de agonisirea traiului zilnic și profitând de poziția socială la care ajung, medicii uneori așteaptă sau, mai grav, cer mită. Aici, în sănătate, mita, sau șpaga, în limbaj mioritic, îmbrăcată în haina ploconului, a ajuns cel mai răspândit fenomen monetar negativ. Numai cine n-a fost la medic, n-a stat câteva zile internat într-un spital sau e de rea-credință nu știe ori nu recunoaște asta.

O primă problemă este dată de nivelul de salarizare. La nivel international practica este în favoarea ideii ca un salariu acceptabil pentru un medic să fie de circa trei ori mai mare decât salariul mediu la nivel de economie, însă în România un medic specialist obține între 1,5 și 2 salarii medii pe economie. Trebuie menționat că există însă mari diferențe atât în cadrul aceleiași specialități, dar mai ales între specialități sau la nivel profesional.

Există la noi un obicei prost, înrădăcinat poate încă dinaintea apariției comunismului, un obicei firav ca proporții în trecut, dar acutizat în prezent, anume că bolnavul sau familia să dea medicului, mai cu seama celui care lucrează în spital, niște bani, de regulă în plic.

Pentru vestici, șpagă dăunează actului medical – în loc să se concentreze exclusiv asupra actului profesional, doctorul trage cu ochiul, îi zboară gândul la plic. Este și o sursă de inechitate: un copil sărac ar fi, în consecință, mai prost tratat în spital, neglijat fără îndoială, atenția și timpul care, oricum este limitat, s-ar îndrepta cu precădere spre cel deja favorizat de soarta.

România a continuat să rămână și după prăbușirea comunismului o țară a șpăgii, bacșișului și șperțului, adică a ceea ce ni se reproșază cu precădere în cadrul Uniunii Europene: corupția. Industria națională s-a prăbușit, în bună parte, din cauza corupției, iar spitalele de stat se află în dificultate în aceleași condiții.

Privatizarea marilor clinici ar ieftini considerabil actul medical, grosul finanțării făcându-se tot prin Casă de Asigurări de Sănătate, numai că gestionarea banilor ar fi altă, iar sistemul plicului ar rămâne doar o amintire. Oamenii ar plăti din propriul lor buzunar mult mai puțin, respective CAS-ul și anumite suplimente oficial acceptate.

Ploconul este un cadou oferit pentru a obține o favoare sau pentru că ți s-a făcut deja o favoare. În primul caz, el este mită, căreia îi conferă o expresie mai plăcută, o anumită deghizare; în al doilea caz, el este fie un folos necuvenit pentru cel care l-a primit după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, fie un dar, o donație sau o tratație pentru orice alt beneficiar al lui, obligat însă dacă este demnitar, magistrat, funcționar public ori o anumită persoană de conducere și/sau de control – să-l declare, atunci când depășește o anumită valoare și îl primește de la o anumită persoană.

În sănătate, mita începe de la portar, care te lasă sau nu te lasă să intri în instituția medicală în afara orelor de vizită, după cum te înțelegi cu el la suma de bani pe care i-o strecori în buzunar; câte una mică, nu mare, de la fiecare mituitor, pentru a se putea amesteca, la nevoie, cu mărunțișul lui lăsat acolo încă de la intrarea în serviciu.

De la poarta spitalului și până la cei cu muncă de răspundere în sănătate se întinde „anticamera” celor care fac stagii de specializare, în care unii studenți se mai întâlnesc cu câte un parfum, o cafea, o cutie de bomboane sau chiar bani. Pentru o parte dintre acești studenți, această primă întâlnire cu ceea ce primesc ei ocazional este stânjenitoare, în vreme ce pentru alții dintre ei ea este o mică „degustare” înainte de ceea ce va urma după absolvire.

Pe măsură ce urci către oamenii cu răspundere în sănătate cresc și pretențiile. Se acordă o atenție pentru a obține o internare în spital sau într-un salon mai confortabil (cu televizor ori internet, dacă se poate), pentru ca doctorul să fie mai grijuliu când te operează și după aceea, pentru ca asistenta să nu uite a mai treace pe la bolnav și a vedea ce mai face, pentru a obține un certificat medical adecvat unor interese străine de sănătatea ta.

După unii, mita dată unui doctor a devenit așa de obișnuită că nu o mai poți considera mită, căci dacă nu dai ceva nu se uită la tine, așa că ea e ca și cum îi plătești consultul, chiar dacă plătești lună de lună CAS-ul.

În actul medical propriu-zis, medicii și personalul asistent sunt mai puțin vulnerabili, aproape imuni. Imunitatea acestora la infracțiunea de mită este dată de solidaritatea lor, în primul rând, de profesionalismul lor, în al doilea rând, iar de o vreme încoace de privatizarea în domeniu, în al treilea rând.

Majoritatea studiilor empirice privind corupția arată că persistența este o caracteristică a corupției, odată instalată fiind greu de eliminat. Înțeleasă din perspectiva teoriei jocurilor, odată ce ne confruntăm cu corupția sistemică și existența practicilor corupte extinse devine larg cunoscută, se pare că ne aflăm în fața unui echilibru ineficient, dar robust. Conștientizarea faptului că și alte persoane sunt corupte reprezintă un soi de stimul pentru cei tentați să comită fapte ilegale. Dacă numărul celor necinstiți este mare și pericolul de a fi pedepsit este redus. Corupția este prin urmare un fenomen care se autoalimentează.

Una dintre marile problema ale României este implementarea legilor existente. Așa cum arată toate rapoartele Comisiei Europene, sistemul judiciar românesc se confruntă cu mari dificultăți, cea mai importantă fiind lipsa de personal și calitatea slabă a acestuia. Din acest motiv eficiența instanțelor lasă de dorit. De asemenea, de-a lungul timpului s-a manifestat, în grade diferite și o lipsă de voință politică privind lupta împotriva corupției. În timp au apărut numeroase acuzații în legătură cu influențe politice asupra justiției.

CONCLUZII

Studiile despre corupție realizate până în prezent au fost abordate din perspective diferite: de la cea socială, a încrederii în instituțiile statului, la cea a științelor politice, pornind de la ciclurile electorale sau cea focalizată pe aspecte morale, ale eticii și integrității în administrația publică. Cea din urmă perspectivă, puțin abordată până în prezent, completează rezultatele studiilor științifice, sporind relevanța studiilor de percepție a cetățenilor cu privire la calitatea serviciului public oferit de instituțiile publice.

Problema corupției a fost în prezentul studiu, pornind de la regulile și prin prisma principiilor de etică și integritate proprii puse în practică de funcționarul public, a cărui activitate se desfășoară într-un mediu în care transparența și comunicarea ar trebui să primeze și să constituie elemente esențiale în oferirea serviciilor cetățenilor.

Este necesară, în acest context, o abordare închegată a corupției, atât la nivel individual, al funcționarului pus în situația de a alege în legătură cu posibilitatea (oportunitatea) de a cere sau de a lua mită, cât și la nivel macro, al contextului legislativ și structural care permite sau îngrădește astfel de practici și al sistemului de sancțiuni, mai mult sau mai puțin reglementat.

Problemele de sănătate ale populației ca și dificultățile sistemului medical românesc sunt probleme apărute pe termen lung și ale căror consecințe se vor resimți încă în viitor, neputând fi rezolvate pe termen scurt. Standardul de viață scăzut al populației și resursele scăzute ale sistemului medical sunt primele cauze ale situației actuale a stării de sănătate a populației din România: față de celelalte țări europene, unele rate înalte ale morbidității, cât și o rată mai ridicată a mortalității materne și infantile.

Toate mecanismele distorsionante de care am vorbit mai sus au creat tensiuni financiare, în unele părți ale sistemului sanitar dezavantajate față de altele și au redus controlul eficient și transparent al resurselor și așa insuficiente. Pe parcursul perioadei de tranziție s-a constatat perpetuarea marii majorități a problemelor vechiului sistem în ceea ce privește calitatea slabă a unora dintre serviciilor acordate de serviciile publice, cauza fiind dotarea redusă cu utilități și tehnologie modernă a multora dintre unitățile sanitare, deteriorate în prezent (excluzând aici centrele universitare, care au avut un statut privilegiat). De asemenea, a existat lipsa unei politici eficiente de investire în diminuarea disparităților urban–rural, în oferta de servicii publice (pentru a fi rezolvată problema accesului la asistența primară în spațiul rural) cât și implicarea financiară redusă în inițierea unor programe eficiente de sănătate publică/prevenire.

Disparitățile financiare dintre regiunile bogate și sărace explică deficiențele de investiție în zonele sărace. Nu a existat o politică eficientă de atragere, prin stimulente financiare serioase, a personalului medical, în zonele rurale. Îmbunătățirea sistemului de sănătate în România este corelată cu dezvoltarea economică a țării, fiind, deci, o problemă de lung termen.

În acest context, trebuie avute în vedere o serie de politici care să țintească prin implicare financiară crescută rezolvarea principalelor puncte slabe ale stării de sănătate în România: îmbolnăvirile cu TBC, îngrijirea mai eficientă a mamei și nou-născutului, investirea în copii și în educarea pentru prevenire, asistența primară în mediul rural.

De asemenea, pentru grupurile sărace, găsirea de soluții de creștere a accesului la servicii prin alocații suplimentare de ajutor pentru cumpărarea medicamentelor sau în cazul celor săraci din mediul rural s-ar putea discuta punerea la dispoziție a unor mijloace de transport gratuit, pentru a putea ajunge la ambulatoriu în orașele apropiate.

Alocarea resurselor în sistem trebuie regândită, în sensul investirii mai mult în asistența primară rurală, așa cum și-a propus reformarea sistemului odată cu trecerea la asigurări. De asemenea, trebuie regândite alte dimensiuni ale sistemului, pentru a crește calitatea actului medical și accesul populației la el.

În combaterea corupției, Direcția Națională Anticorupție (puternic mediatizată) și instituțiile locale (cele mai frecventate) sunt percepute ca fiind cele mai eficiente. În ceea ce privește prevenirea actelor de corupție, cetățenii cred că cea mai mare importanță o are, în mare măsură, conștiința funcționarului. Conștiința morală a acestuia se presupune că ar putea contrabalansa deficiențele structurale ale sistemului.

Transpusă în practică, problema eticii și a integrității funcționarului public stă sub semnul sistemului de control și sancțiuni, atât la nivel micro, al individului, cât și macro, al instituției și al sistemului public în general. Acolo unde cele două sisteme la nivel macro nu sunt bine reglementate și puse în practică, rămâne sistemul de valori personale care să permităfuncționarului evaluarea unei situații sau a unei probleme.

Costurile corupției sunt, fără îndoială, mari, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere politic. Această situație nu trebuie, însă, să ne determine să rămânem la modele economice sau politice de abordare a corupției. Ele trebuie integrate unei abordări mai largi, care, pe de o parte, să permită dezvăluirea acestor practici pe o scară mai mare și cu mai multă acuratețe, iar, pe de alta, să ia în calcul și să contribuie la elaborarea unor modalități prin care valori morale recunoscute social, precum onestitatea, să fie integrate actului profesional.

Faptul că indicele de percepție a corupției este ridicat arată că eforturile de până acum de combatere a corupției nu au ajuns până la acele niveluri ale deciziei individuale care să permită o schimbare a practicilor din instituțiile publice.

Lupta împotriva mitei începte cu promovarea unor precepte morale în acest sens, atunci când statul (cu instituțiile sale) și/sau societatea civilă sunt dominate de demnitate. Morala presupune percepție, voință și trăire adecvată. Or, câtă vreme condițiile de existență ale individului sunt inadecvate, mita și alte fenomene socialenegative nu pot fi evitate și cu atât mai puțin eradicate.

Mita se consideră a fi o infracțiune și se pedepsește pretutindeni în lume, deși cu mită rezolvi mai repede și mai ieftin multe lucruri, ceea ce face ca nu toată lumea să subscrie la reglementări sau orice reglementări împotriva ei, iar atunci când nu are încotro, la aplicarea reglementărilor în vigoare.

La noi mituitorul se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, dacă nu e constrâns să mituiască de către cel mituit sau dacă nu denunță fapta înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru infracțiunea săvârșită; mituitul se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani, respectiv, la 15 ani, dacă are atribuții de control, cu interzicerea unor drepturi și cu confiscarea obiectului mitei sau plata echivalentului lui, în caz că respectivul obiect nu se mai găsește.

Lupta cu mita a fost și continuă să fie grea, atât pe plan național, cât și internațional. Pentru a face însă această luptă mai eficientă, atunci când se vrea și unde se vrea, se practică jocul numit dilema prizonierului.

Lupta împotriva mituiților și a mituitorilor prin măsuri punitive este mai eficientă decât cea prin măsuri educative, dar departe de a fi suficientă, câtă vreme ea se caracterizează printr-o criză profundă și de durată.

Mita este un fenomen social negativ și periculos. Periculozitatea faptei din care constă ea (mita) este funcție, printre altele, de:

calitatea autorului respectivei fapte, cea de mituit sau de mituitor

poziția socială a autorului faptei de mită

amploarea foloaselor care se promit/cer, oferă/acceptă ori se dau/primesc de către participanții la fapta de mită.

BIBLIOGRAFIE

Anti-Corruption Resource Centre U4, The basics of anti-corruption, disponibil online la www.u4.no/articles/the-basics-of-anti-corruption/

Comisia Europeană, EU Anti-corruption Report, Bruxelles, 2014, disponibil online la http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/organized-crime-and-human-trafficking/corruption/anti-corruption-report/index_en.htm

Comisia Europeană, Romania to the EU Anti-Corruption Report, 2014, Bruxelles, disponibil online la http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/organized-crime-and-human-trafficking/corruption/anti-corruptionreport/docs/2014_acr_romania_chapter_en.pdf

Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, actualizată.

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, actualizată.

Mocuța G., Criminalitatea organizată și spălarea banilor, Editura Noul Orfeu, București, 2004.

Mungiu, Pippidi, Alina, The Good, the Bad and the Ugly: Controlling corruption in the European Union, Berlin, 2013, disponibil online la http://www.againstcorruption.eu/wp-content/uploads/2013/03/ANTICORRP-Policy-Paper-on-Lessons-Learnt-1_protected1.pdf

OECD, Fighting Corruption in Eastern Europe and Central Asia, Franta, 2008, disponibil online la http://www.oecd.org/corruption/acn/42740427.pdf

Radu N., Corupția și politicile anticorupție, Editura Polirom, Iași, 2010.

Stoica A., Cristuș N., Toader T., Codul penal și legile speciale, doctrină, jurisprudență, decizii ale Curții Constituționale, hotărâri C.E.D.O., Editura Hamangiu, București, 2007.

Tanzi, Vito, Corruption around the world: causes,consequences,scope and cure, 1998, disponibil online la http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/wp9863.pdf

Transparency International, Corruption perceptions Index 2014, disponibil online la http://www.transparency.org/cpi2014

Transparency International, Viața de zi cu zi și corupția: Opinia publică în Uniunea Europeană, 2013, disponibil online la http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2013/GCB2013ReportRo.pdf

Transparency International România, Romania The National Integrity System, 2010, disponibil online la http://www.transparency.org.ro/NIS2010.pdf

Vargas-Hernández, José G., The Multiple Faces Of Corruption: Typology, Forms And Levels, Mexic, 2009, disponibil online la http://www.researchgate.net/publication/228123275

Vian, Taryn, Nordberg, Carin, Corruption in the health sector, Norvegia, 2008, disponibil online la http://www.u4.no/publications/corruption-in-the-health-sector-2/