Miscarea Naturala a Populatiei

Cuprins:

Introducere

Obiective

Actualitatea și motivul alegerii

Noțiuni de intrare în temă

Capitolul 1: Mișcarea naturală a populației.

Natalitatea ……………………………………………………………………………………………………4

Mortalitatea…………………………………………………………………………………………………..7

Spor natural …………………………………………………………………………………………………9

Mortalitatea infantilă……………………………………………………………………………………13

Morbiditatea ………………………………………………………………………………………………14

Dezvoltarea demografică a Republicii Moldova:
Situația actuală și tendințele viitoare……………………………………………………………..16

Particularitățile îmbătrănirii populației în Republica Moldova………………………….19

Capitolul 2: Aspecte socio-demografice și economice ale spațiului rural/urban al Republicii Moldova………………………………………………………………………………………………20

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………..22

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………….24

Anexe…………………………………………………………………………………………………………………..25

Obiective:

O1.Estimarea evoluției numarice a populație pe teriotoriul Republicii Moldova.

O2. Identificarea regiunilor slab/ dens populate pe teritoriul Republicii Moldova.

O3. Determinarea cauzelor și consecințelor miscării natural a populației în Rpublica Moldova.

Metode utilizate:

Lectură intensivă; cercetare împărtășită; analiza tabelelor și diagramelor; analize comparative.

Noțiuni de intrare în temă

Dezvoltarea resurselor umane și evoluția demografică a populației reprezintă una dintre cele mai actuale probleme ale secolului, într-o măsură decisivă determinînd posibilitățile de creștere economică și dezvoltare durabilă. După un secol de creștere naturală a populației europene, astăzi continentul european se află la limita demografică. Se presupune că în prima jumătate a secolului XXI Europa va cunoaște o scădere semnificativă a populației. Majoritatea țărilor europene, atît din Europa de Vest, cît și din Europa de Est, în curînd se va confrunta cu reducerea numărului populației și îmbătrînirea ei. Creșterea ponderii persoanelor vîrstnice în structura generală a populației se produce din cauza reducerii mortalității în rîndul populației vîrstnice, precum și a scăderii populației în urma menținerii fertilității sub nivelul necesar pentru asigurarea înlocuirii generațiilor pe termen lung. Valul mare de îmbătrînire a populației, prognozat pentru deceniile viitoare, format din copiii născuți în perioada baby-boom (anii de după cel de-al II-lea Război Mondial), pe fundalul reducerii ponderii tinerilor proveniți din generațiile puțin numeroase născute la sfîrșitul secolului al XX-lea începutul celui de a XXI-lea, va provoca o multitudine de consecințe nefavorabile sociale, economice, culturale și politice. O mare parte a țărilor europene deja se confruntă cu declinul demografic, cu un ritm al îmbătrînirii extrem de diferit, ceea ce necesită crearea posibilităților de adaptare social-economică la un nou profil al structurii pe vîrste a populației. În țările din Europa de Est, inclusiv în Republica Moldova, tranziția economică și politică și-a pus amprenta pe procesul de evoluție demografică. Două fenomene, scăderea drastică a natalității și migrația masivă, au provocat sporul negativ al populației și îmbătrînirea demografică. Una din consecințele modificării structurii pe vîrste a populației este micșorarea cantitativă a populației apte de muncă și îmbătrînirea forței de muncă, ceea ce va influența asupra raportului dintre populația activă și cea inactivă, distribuției veniturilor, cheltuielile publice pentru asigurarea socială, investițiilor și, în general, asupra bunăstarea națiunilor.

Actualitatea și motivul alegerii

În contextul dat avem drept scop principal realizarea unei lucrari cu caracter științific referito la mișcarea naturală a populației Republicii Moldova. Prin lucrarea dată dorim să informăm care sunt cauzele, consecințele si soluțiile pentru a rezolva care va probleme ce țin de teritoriul țării noastre. Tot aici vom încerca să expunem aspectele socio-demografice a spațiului rural și urban, de asemenea vom prezenta careva prognozări ale situației demografice pentru următorii ani. Am ales această temă, deoarece considerăm importantă studierea si cunoaștere numarului, calitații și caacteristicile factorilor demografici, de aceea o considerăm a fi o temă actuală.

Natalitatea

Natalitatea populației ca fenomen demografic este un proces destul de complicat și controversat, indispensabil influențat de mai mulți factori cu caracter economic, social, politic, demografic și de altă natură. Calitatea populației este noțiunea recent apărută și pentru geografia populației prezintă o direcție noua de cercetare.. Calitatea populației este indispensabila legată de activitatea populației, de modul de trai și împreună cu acestea constituie condiții importante ale procesului de producție. Din punct de vedere demografic, în cadrul calității populației pot fi incluși urmatorii indicatori : natalitatea și mortalitatea, fenomenele ce influențează direct procesul de repreducție al populație, mortalitatea infantile și speranța de viață șa naster, indicia indispensabili legați de mortalitatea, morbiditatea și îmbatrînirea demografică, care sunt în legături reciproce cu indicatorii nominalizați mai sus. Natalitatea a reflectat întotdeauna nivelul de cultură a populației, bunăstarea economică, angajarea femeiei în viața socială, nivelul de studii, tot ea fiind tributară atmosferei sociale, proceselor de migrație.În trecutul apropiat direcția principală de cercetare demografică era studiul ratelor și tendințelor evoluției natalității în concepția demografică tradițională. Actualmente direcțiile de cercetare sunt axate pe studiul factorilor care determină formarea regimului de reproducere în noile condiții economice și sociale. Pe parcursul mai multor secole bunăstarea familiei în mare măsură depindea de numărul de copii. Familia era institutul universal care îndestula cele mai diverse necesități ale membrilor ei. În cele mai dese cazuri normele culturale și structura socială contribuiau la menținerea unei rate înalte de natalitate. Anume acest indicator, timp de secole, asigura o reproducere largă a populației. La rîndul ei, natalitatea influențează mai multe fenomene și procese economice și sociale, influența principală, însă, o are asupra structurii demografice a populației și colectivităților. Prin aceasta se explică locul central pe care îl are în prezent evoluția ratelor natalității populației în studiile demografice. Este cunoscut faptul că natalitatea populației poate varia în limite foarte diferite. Pe parcursul a mai multor secole se considera că rata natalității unei populației nu poate fi mai mică de 20‰ și mai mare de 50‰ . Bunăoară, în condițiile dificile ale celui de-al doilea război mondial, valorile natalității în unele regiuni ale Europei au scăzut pînă la zero. Mai tîrziu, în anul 1957, în Berlinul de Vest pentru prima dată s-a înregistrat cea mai mică rată de natalitate (8‰). În prezent valorile natalității populației în limitele de 8-9‰ au devenit destul de frecvente și sunt caracteristice pentru mai multe state din Europa (Bulgaria – 9,0‰, Lituania – 8,9‰, Germania – 8,4‰ etc.). Totodată, au fost înregistrate cazuri cînd valorile natalității populației au depășit 50‰. De exemplu, în anii ’60 ai secolului trecut, în mai multe state din Africa natalitatea a înregistrat valori de peste 60‰ (Mali, Nigeria, Kenya etc.). Republica Moldova se înscrie între statele lumii cu o rată mică a natalității, iar între statele din Europa cu o rată medie a natalității. De exemplu, rata de 10,0-10,5‰, înregistrată după anii 2000, situează Republica Moldova între statele europene cu o rată a natalității scăzută (Germania – 8,4‰, Lituania – 8,9‰, Ucraina – 9,0‰ etc.) și statele cu o rată comparativ mai înaltă a natalității (Norvegia – 12,4‰, Franța – 12,9‰, Irlanda – 15,3‰). Caracteristic pentru evoluția ratei de natalitate a populației din Republica Moldova sunt ritmurile foarte înalte de reducere a natalității comparativ cu evoluția acestui indicator în statele din Europa. De exemplu, dacă considerăm că tendința scăderii natalității în Franța ține de începutul secolului al XIX-lea, constatăm 78 că pe parcursul unui secol și jumătate (165 ani) s-a înregistrat o scădere de 2 ori. După cum se observă, scăderea ratei natalității în Franța a fost foarte lentă. Pe parcurs de un secol (1800-1900) rata natalității a scăzut de la 33 la 22‰ sau cu 33%. În secolul următor (1900-2000) natalitatea a scăzut de la 22 la 13,2‰ sau cu 40%. Deci, putem concluziona că rata natalității în 2 secole (1800-2000) a scăzut cu 63%. În Republica Moldova evoluția acestui indicator a avut un caracter dramatic. În evoluția natalității în perioada postbelică (analiza se face pe o perioadă scurtă, deoarece începutul evidenței statistice ține de sfîrșitul anilor ‘40 ai secolului al XX-lea) se observă următoarele (Figura 2): În anii 1950 Republica Moldova se caracteriza prin cea mai înaltă rată a natalității 38,9‰ în tot spa- țiul european și în ex-URSS. Aceeași rată a natalității avea și Albania.. În doar două decenii (1950-1970) rata natalității a scăzut de două ori (de la 38,9 la 19,4‰). În urmă- toarele decenii (1970-2007) rata natalității avea o tendință continuă de reducere, iar valorile ei au scăzut de la 19,4 la 10,5‰ sau de 1,8 ori. Astfel, putem concluziona că pe parcurs de 68 de ani rata natalității populației a scăzut de 3,7 ori. Natalitatea populației este fenomenul demografic fundamental care servește drept bază în evoluția celorlalte fenomene demografice și sociale cu multiple influențe asupra acestora. Studiul dat este axat pe evidența rolului natalității în transformările structurii demografice în Republica Moldova. Analiza structurilor sociale și economice trebuie să fie precedate de studiul structurii pe sex și vîrstă, datorită semnifica- ției lor în transformările demografice. Fiind o țară europeană, Republica Moldova denotă și ea tendințe de reducere a natalității, deși cauzele sunt diferite. La începutul perioadei cercetate (1950), țara noastră se evidențiază prin cea mai înaltă rată a natalității (29,3 %) comparativ cu alte state europene. În cazul acestora, rata natalității variază în limitele 18-19% și numai în Rusia și Belarus se înregistrează o natalitate mai ridicată (23-24%). La sfîrșitul perioadei, rata natalității în toate statele aproape că s-a egalat, variind între 9 și 12%. Cea mai înaltă rata a natalității era înregistrată in Franța și Moldova, respectiv 12,6 și 12%. Ritmurile de reducere a natalității diferă de la stat la stat. În Moldova, Rusia și Belarus rata natalității a diminuat aproape de trei ori, în celelalte state ritmurile de reducere au fost mai lente. Astfel, către 1996 rata natalității populației în Rusia și Belarus constituie 37-38% fața de anul 1960, în Moldova și Ucraina – 41-44%, în celelalte state – peste 50%. Republica Moldova în perioada actuală îți menține nivelul comparativ mai înalt al natalității față de alte state europene. Natalitatea populației are deosebiri esențiale în plan teritorial. În primul rănd, acesta diferă pe cele două medii (rural, urban). De menționat că evoluția natalității, atît în mediul rura, cît și în cel urban, are aceași tendință de reducere, însă ritmurile sunt diferite. În medie, natalitatea rurală a fost ăn totdeauna mai mare decît cea urbană, deși în perioada postbelică, exceptând ultimii ani, numărul de născuți-vii în mediul urban a avut tendință de creștere : de la 12 mii în 1950 la 38 mii în 1985. Aceasta a fost determinatî de cresterea rapidă a efectivului populației urbane, de faptul că imigranții de sate își păstrează o perioadă tradițiile în privința familiilor cu mulți copii. Evoluția numărului de copii născuți-vii în ,ediul rural se deosebețte de cea din mediu rural. Numărul născuților-vii în mediul rural în perioada menționată, a a păstrat o tendință de diminuare, dar cu ritmuri diferite de la etapă la alta. Pe tot parcursul perioade studiate rata natalității populației rurale a fost superioară fața de cea urbană. În primul deceniu, această depașire în mediul rurral față de cel urban varia între 37 și 46%. În următoarele decenii (1960-1990), ratele natalității populației urbane și rurale s-au apropiat foarte mult, încit în anii 1975-1980 erau aproape egale. În următorii ani decalajul a început din nou să crească foarte rapid. Ca rezultat, în anii 1997-1998, rata natalității populației rurale depășea indicatorul corespunzător al populației urbane cu 37-38%. În anii următori decalajul între medii scade evident. Natalitatea este influențată de un sir de factori. Una dun condițiile scăderii generale a natalității este situația economică în care se află statul. Actuală ți implicată serios rămîne problema locuințelor. Trecerea la economia de piață a evoluat spre inflație și prețuri galopante, care ridică mari probleme de asigurare materială a familiei, ca și pericolul de a deveni șomer. Am ajuns la situația în care familia țsi poate permite să nască numai un singur copil, de aceea în utimul timp numărul nasterilor la femeile primipare prevalează asupra celor multipare. În șirul cauzelor date mai poate fi inclus numărul mare de sterilitate femenină și masculină. Și dacă imposibilitatea bărbatului de a procrea este extrem de complexă și nu ăntotdeauna cu implicații sociale, atunci la femei sterilitatea este indusă de avortur, afecșiuni inflamatorii ale aparatului genital, precum și de efectele nocive ale unor obișnuințe – tabacism și etilism. În ultimele decenii se impune ca factor cu efecte negative asupra natalității migrașiei populației, care sărăcește societatea de importante forțe de muncă, deoarece cei care migrează din țară sunt în special persoane tinere. În concluzie, considerăm că este necesar a se elabora un proiect de lege, care prin analize asupra condiției ce determină natalitatea, să poată trasa măsuri de ameliorare a situației, toate reieșind dintr-o nouă concepție asupra asistenței sociale și medicale, orientate să protejeze factorul uman. Acestea avănd o importanță mare, fiindcă problema natalității provoaca un ecou negativ asupra celorlați indicatori ai calității populației, exempu fiind creșterea ratei îmbătrînirii demografice. De aceea, este necesar ca problema demografică să constituie o parte întreagă a tuturor proiecteleor guvernamentale vizând prosperitatea societății noastre.

Mortalitatea

Mortalitatea populației este al doilea fenomen demografic care se răsfrânge direct sau indirect asupra procesului demografic. Variația ratelor de mortalitate, în mare măsură, determină nivelul natalității, sporului natural, speranței de viață, nașterii, nupțialității. La rândul ei, mortalitatea este influențată de factori socioeconomici și biologici (mediul ambiant, stilul de viață), precum si de nivelul serviciilor de sănătate. Evoluția mortalității și a ratei de mortalitate în Republica Moldova esteinfluențată de un șir de factori caracteristici ei și statelor din vecinătate:

Criza fundamentală economică, socială, demografică

Distrugerea sistemului de asigurare socială și medicală fără a mai fi înlocuite cu alte măsuri de protecție a populației

Cresterea diferenței dintre populația bogată și cea săracă

Astfel, în anul 2009 au decedat cu 191 persoane (0,5%) mai mult comparativ cu anul 2008, iar rata mortalității generale a constituit 11,8 decedați la 1000 locuitori rămînînd la nivelul anului 2008. Se mențin în continuare diferențe între ratele mortalității generale pe medii, astfel că în mediul urban au fost înregistrați 9,0 decedați la 1000 locuitori, în cel rural 13,8, iar diferența semnificativă între ratele mortalității generale pe medii se explică prin procesul mai accentuat de îmbătrînire demografică a populației din mediul rural. Cele mai scăzute rate ale mortalității au fost înregistrate în mun. Chișinău (8,1‰), mun. Bălți (9,9‰), raioanele Ialoveni (11,2 ‰) și Cahul (11,3 ‰), iar cele mai înalte – în raioanele Dondușeni, Șoldănești, Rîșcani, Briceni, Edineț, Glodeni, Florești, (15,0-17, 3 ‰). Structura mortalității pe cauze de deces practic nu s-a schimbat în perioada de referintă, astfel că cele mai multe decese (56,1%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate de tumori (13,6%), bolile aparatului digestiv (9,8%), accidentele, intoxicațiile și traumele (8,2%), bolile aparatului respirator (5,5%) (figura 1). Structura mortalității pe cauze de deces practic nu s-a schimbat în perioada de referintă, astfel că cele mai multe decese (56,1%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate de tumori (13,6%), bolile aparatului digestiv (9,8%), accidentele, intoxicațiile și traumele (8,2%), bolile aparatului respirator (5,5%). Rezultatele evaluărilor demonstrează despre existența unor particularități în mortalitatea populației pe regiuni de dezvoltare și clase ale cauzelor de deces. Cea mai gravă situație se creează în zona de nord, unde mortalitatea este mai înaltă practic la toate cauzele principale de deces. În zona centrală mortalitatea cauzată de boli ale aparatului digestiv depășește nivelul mediu al acestui indicator de 1,3 ori. Astfel, decesele cauzate de boli ale aparatului circulator au fost mai pronunțate în raioanele Dondușeni, Edineț, Briceni și Șoldănești; de tumori în Drochia, Rîșcani, Edineț și Glodeni; de boli ale aparatului digestiv în Anenii Noi, Nisporeni, Orhei, Rezina și Strășeni. Cel mai înalt nivel al mortalității provocat de cauzele externe s-a înregistrat în raioanele Cimișlia, Hîncești, Leova, Florești și Edineț; de boli ale aparatului respirator în Dondușeni, Drochia, Briceni, Rîșcani și Ocnița. Structura mortalității pe sexe după cauzele de deces nu diferă substanțial de structura mortalității generale, predominând detașat maladiile sistemului circulator atât la femei, cât și la bărbați, deși femeile decedează totuși mai frecvent din cauza acestor maladii (de 1,3 ori). Mortalitatea femenină mai predomina ușor și în cazul maladiilor tractului digestiv, iar mortalitatea masculină este mai mare de 3,1 ori în cazul accidentelor, intoxicațiilor și traumelor, de 2,7 ori în cazul bolilor infecțioase și parazitare, de 1,8 ori în cazul bolilor aparatului respirator și de 1,2 ori în cazul tumorilor. De asemenea cercetind mai multe susres media, am fost apte de a constata ca conform portalului de știri PublikaTv, specialiștii afirmă: “Crește nivelul mortalității în raport cu cel al natalității. În 11 luni ale anului trecut au murit aproape 40 de mii de oameni, sau cu aproximativ trei mii mai mulți decât s-au născut, arată datele Biroului Național de Statistică. Cu toate că se atestă și o creștere a numărului de nașteri, situația rămâne, practic, neschimbată în ultimii cinci ani. Astfel, în anii 2006-2007, în Moldova, s-au născut aproape 76 de mii de copii, iar în 2008-2009, numărul nou-născuților a crescut cu patru mii.Totodată, numărul deceselor variază de la an la an. De exemplu, în anii 2006 și 2007 au murit câte 43 de mii de persoane, iar în 2008 și 2009 – câte 42 de mii de oameni. “ Un alt portal de știri din Republica anunță că mortalitatea în Moldova s-a majorat în 2014 cu 3,8%. În 2014, în Moldova au decedat 39 494 de oameni – cu 1434 (3,8%) mai mulți decît în anul precedent. Nivelul mortalității totuși a rămas același – 11,1 la 1000 de locuitori. Potrivit agenției «Infotag», care face referire la datele Biroului Național de Statistică, cauzele principale ale deceselor rămîn a fi bolile sistemului vascular – 57,9% (-0,2 p.p.), tumorile — 15,1% (-0,4 p.p.), bolile aparatului digestiv — 9,2% (+0,4 p.p.), accidentele, intoxicațiile și traumele — 7,7% (+0,2 p.p.) și bolie sistemului respirator — 4,3% (-0,2 p.p.). Bărbații depășesc femeile la capitolul mortalitate din cauza bolilor infecțioase și paraziților de 3,5 ori; din cauza accidentelor, intoxicațiilor și traumelor – de 4 ori; din cauza bolilor ale sistemului respirator – de 2,4 ori și de 1,5 ori din cauza cancerului. Femeile cu 13,6% depășesc bărbații la decesele din cauza bolilor sistemului vascular. Cel mai înalt nivel de mortalitate se atestă în raionul Dondușeni — 1767,94 la 100 mii de locuitori, Briceni — 1544,33 și Șoldănești — 1489,93. Iar cel mai mic — în raioanele Basarabeasca — 1008,62 și Anenii Noi — 1028,58, Chișinău — 777,18 și Bălți — 891,26. Cele mai multe decese din cauza bolilor sistemului vascular s-au înregistrat la Briceni — 1013,72 la 100 mii.; din cauza tumorilor — la Dondușeni — 236,8; bolilor aparatului digestiv — la Călărași — 159,71; accidentelor, intoxicațiilor și traumelor — la Cantemir — 125,49; bolilor sistemului respirator — la Dondușeni — 114,95.

Sporul natural și reproducerea populației

Dinamica natalității și mortalității descrisă mai sus determină și indicatorii (absoluți și relativi) de creștere și scădere a populației. Pentru Republica Moldova este caracteristică trecerea rapidă de la un nivel înalt al sporului natural, înregistrat la sfîrșitul anilor 80, la indicatori negativi. Reducerea populației determinată de prevalarea mortalității asupra natalității a început în anul 1999, în timp ce în Federația Rusă – a început în anul 1992. Și, deși indicatorii reducerii deocamdată nu sînt atît de înalți – mai puțin de 2%, proporțiile depășirii mortalității asupra natalității vor înregistra o tendință evidentă de creștere.

Tabelul.2. „Dinamica indicatorilor ce țin de sporul natural al populației în Republica Moldova în perioada 1989-2005”

Datorită faptului că mortalitatea în localitățile rurale este cu mult mai înaltă decît în localitățile urbane, iar diferența dintre ratele natalității treptat se micșorează, indicatorii reducerii naturale a populației rurale sînt mai înalți decît în oraș. Totodată, din cauza fluxului migrator înalt populația urbană se micșorează într-o măsură mai mare decît cea rurală.

Tabelul.3.„Dinamica ratei sporului natural al populației urbane și rurale în Republica Moldova în perioada 1990-2004”

Dacă indicatorii sporului natural al populației reflectă dinamica anuală curentă, atunci indicatorii de reproducere a populației caracterizează procesul de înlocuire a generațiilor, care se formează în urma regimurilor existente ale natalității și mortalității. Indicatorii de reproducere a populației necesită o utilizare corectă deosebită. Aceștia permit de a evalua schimbarea numărului populației, în caz că componența pe vîrste corespunde regimului existent de reproducere a populației, adică combinării ratelor de natalitate și mortalitate. În prezent structura pe vîrste este diferită. Aceasta s-a format în urma tendințelor demografice din ultimii ani. Urmează de ținut cont de faptul că, menținerea îndelungată a ratei mortalității actuale și, în special, a natalității inevitabil (doar migrațiunea intensivă stabilă poate împiedica aceasta) formează distribuirea populației pe vîrste corespunzătoare. La rîndul său, această distribuire, chiar în cazul îmbunătățirii regimului de reproducere a populației, va influența negativ asupra dinamicii numărului acesteia. Așadar, indicatorii de reproducere a populației reprezintă o evaluare integrală a regimurilor existente de natalitate și mortalitate și servesc drept prognoză – preîntîmpinare specifică, care permite de a analiza ce se va întîmpla cu populația, în caz că tendințele demografice nu se schimbă.     Un indicator cheie al regimului de reproducere a populației îl reprezintă coeficientul net de reproducere a populației. Acesta caracterizează măsura de înlocuire a generației părintești de către generația de copii. Dacă valoarea acestuia depășește cifra 1, atunci reproducerea este extensivă, adică din generație în generație numărul populației crește. Dacă valoarea este mai mică decît cifra 1, atunci reproducerea este îngustă, adică din generație în generație numărul populației descrește. Valoarea indicatorului egală cu 1 indică despre o reproducere simplă, la care din generație în generație numărul populației nu se schimbă.

În anii 2001-2005 valoarea coeficientului net de reproducere a populației în Republica Moldova a constituit 0.6. Ceea ce înseamnă că fiecare generație nouă după numărul populației este cu 40% mai mică decît cea anterioară (în schimb la fiecare 10 femei revin doar 6 fiice).

Tabelul.4.„Dinamica coeficientului net de reproducere a populației în Republica Moldova în perioada 1990-2005”

Pentru anii 2003-2005 – estimare.

Dacă coeficientul net indică proporția de înlocuire de către generații cu condiția cînd structura populației pe vîrste vine în corespundere cu regimul de reproducere a populației, atunci rata reală a sporului natural indică care va fi schimbarea anuală a numărului populației. În cazul coeficientului net mai mare decît 1, rata reală a sporului natural va fi pozitivă, în cazul coeficientului net mai mic ca 1 – negativă și în cazul coeficientului net egal cu 1 – nulă. Această rată a sporului natural se numește reală, deoarece, spre deosebire de rata simplă a sporului natural al populației, nu depinde de particularitățile componenței populației pe vîrste, formate sub influența tendințelor demografice anterioare și migrațiunii, ci se determină doar de către regimul de reproducere a populației. În anul 2004 rata reală a sporului natural al populației în Republica Moldova a constituit 19.6%. În caz că structura pe vîrste a locuitorilor republicii ar fi corespuns ratelor actuale ale natalității și mortalității, atunci reducerea naturală anuală a populației ar fi constituit 2.0%, adică ar fi fost de 10 ori mai mare decît cea actuală. În baza ratei reale a sporului natural se construiește așa-numitul model al populației stabile. Acesta reprezintă un model teoretic al populației, în care se mențin neschimbate caracteristicile de vîrstă ale natalității și mortalității, precum și structura populației pe vîrste. (figura 2) Modelul populației stabile indică ce fel de componență a populației pe vîrste corespunde unui sau altui regim de reproducere a populației, adică combinării ratelor de natalitate și mortalitate. În realitate o populație stabilă nu există niciodată, deoarece pentru formarea acesteia este necesar ca pe parcursul unei perioade destul de îndelungate (cîteva decenii) coeficienții de vîrste ai natalității și mortalității să nu se schimbe. De asemenea, această populație ar trebui să fie închisă, adică migrațiunea nu trebuie să influențeze asupra schimbării numărului populației.

În același timp, modelul populației stabile este un instrument important în analiza demografică, în primul rînd, datorită faptului că permite de a evalua la care structură a populației pe vîrste și sexe ar putea conduce regimul existent de reproducere a populației. Ponderea populației cu vîrsta sub 15 ani în populația stabilă, ce corespunde regimului existent de reproducere a populației Republicii Moldova, constituie 11.1%, cu vîrsta de 15-64 ani – 65.0%, 65 de ani și peste – 23.9%.

Mortalitatea infantila

Mortalitatea infantilă (copii decedați în vîrsta sub un an la 1000 născuți vii) se caracterizeaza pintr-o evolutie instabila, desi in perioada de referinta s-a conturat o tendinta de micsorare, acest indicator ramane in continuare la nivel nesatisfacator. Numărul de copii decedați în vîrsta sub un an în anul 2009 a fost de 493 cazuri, comparativ cu 681 în anul 2000, rata mortalității infantile reprezintă 12,1 decese, față de 18,3 decese în anul 2000 (Diagrama nr. 2). Cele mai scăzute rate ale mortalității infantile au fost înregistrate în raioanele: Șoldănești (5,3‰), Drochia (5,4‰), Căușeni (7,4‰) și Ocnița (7,6‰), 26 iar cele mai înalte – în raioanele Basarabeasca (21,5‰), Glodeni (21,0‰), Călărași (18,0‰), Cahul, Leova Hîncești și Florești (aproximativ cîte 17- 16 ‰). Evaluarea în dinamică a acestui indicator comparativ cu țările învecinate și unele țările, care au aderat la Uniunea Europenă după anul 2004, denotă că situația la capitolul respectiv în Republica Moldova rămâne în continuare una extrem de complicată, iar evoluția are tendințe nefavorabile, deși pe parcursul ultimilor șapte ani nivelul mortalității infantile s-a redus de la 14,4 la 12,1. În același timp, în anul 2009 mortalitatea infantilă era de cca două ori mai mare decât în țările respective ale Uniunii Europene, în România nivelul acestui indicator doar în perioada 2004- 2008 reducându-se cu cca 1/3 (dela 16,69 la 10,97) în anul, iar în Ucraina mortalitatea infantilă în perioada vizată a fost mult sub nivelul înregistrat în republica Moldova (Diagrama nr. 3) Principalele cauze ale mortalității infantile au rămas stările ce apar în perioada perinatală, care constituie 40,8% din totalul copiilor decedați în vîrstă sub 1 an, malformațiile congenitale, deformațiile și anomaliile cromozomiale 27,0%, bolile aparatului respirator 13,2%, accidentele, intoxicațiile și traumele 7,1%. Nivelul înalt de morbiditate și mortalitate infantilă este determinat prioritar de starea sănătății femeii, iar datele statistice denotă că cca 62% din femeile gravide atestă afecțiuni extragenitale, cca 42,4% din gravide suferă de anemie. În plus, alimentația incorectă, fumatul, drogurile, sporesc riscurile pentru viața copiilor născuți (Diagrama nr. 4). Studiile în domeniu denotă, că cel mai înalt nivel al mortalității infantile se înregistrează în raioanele din Sud, iar cea mai mic în mun. Chișinău, ceea ce demonstrează diferențele existente între populația rurală și cea urbană la capitolul studii, bunăstare, condiții de trai, educație pentru sănătate și modul sănătos de viață, accesul la servicii medicale etc., acesta fiind un indicator atât al stării de sănătate, cât și al nivelului de dezvoltare socio-economică a țării și societății. (Diagrama nr. 5). Astfel, traumele sunt cauză de deces cu 6,1% mai frecvent la băieței decât la fetițe, patologiile congenitale cu 3,2%, maladiile aparatului respirator cu 1,0%, iar fetițele decedează mai frecvent, în special, din cauza complicațiilor perinatale cu 7,9% și din cauza altor maladii.

Morbiditatea populației si cauzele principale

Morbiditatea (proporție a îmbolnăvirilor în cadrul unei populații într-o anumită perioadă) exprimă frecvența maladiilor, traumatismelor și dizabilităților într-o populație, fiind un indicator important al starii de sanatate, care reflect numarul de imbolnaviri nou aparute în cadrul unui anumit grup de populatie (intreprindere, scoala etc), pe un anumit teritoriu administrativ (localitate, regiune) sau pe intreaga tara, raportat la numarul locuitorilor. Studiul morbiditatii este unul deosebit de complex și include morbiditatea generala (toate imbolnavirile nou aparute la 1000 de locuitori), morbiditatea pe boli sau grupe de boli, morbiditatea cu incapacitate temporara de munca, incidența (numărul persoanelor care contractează o boală la 100000 persoane ce prezintă riscul de a contracta boală un anul de referință) și prevalența (numărul persoanelor care suferă de o anumită boală la un anumit moment dat, la 100000 locuitori) etc. Astfel, morbiditatea generală a populatiei Republicii Moldova se caracterizeaza printr-o crestere continua, în special, rata prevalentei este in ascensiune începând cu anul 2006, iar conform prognozelor în urmatorii cinci ani aceasta tendinta se va mentine.Incidența generală în perioada de referință avut o evoluție instabilă, astfel că în anul 2009 acest indicator a fost la un nivel identic cu cel din 2003, dovadă a incapacității sistemului de sănătate de a menține situația respectivă sub control. La nivel raional incidența generală în ultimii cinci ani s-a redus cu cca 10%, ceea ce la prima vedere ar putea fi apreciat ca o dinamică pozitivă, însă analiza mai profundă a acestu fenomen denotă că în raioanele unde nu sunt medici specialiști incidența maladiilor respective este mai mică și invers în raioanele asigurate cu anumite categorii de medici specialiști au un nivel mai sporit al incidenței maladiilor respective. Analiza în comparație a incidenței diferitor maladii în anul 2009 conturează un tablou în care predomină detașat maladiile aparatului respirator, care avanseaza de cel puțin trei ori alte maladii (figura 6). Astfel, clasamentul incidenței principalelor maladii care determină nivelul morbidității generale este următorul (număr cazuri la 1000 populație): bolile aparatului respirator (133,9), leziuni traumatice (44,4), complicatii ale sarcinii, nasterii si lauziei (43,5), bolile infecțioase si parazitare (30,1) și bolile sistemului nervos (22,0). Incidența înaltă prin boli ale aparatului respirator se datorează în special nivelului înalt al acestui indicator în mun. Chișinău, în mare parte urmare a epidemiilor de gripă sezonieră, care se răspândesc mai intens în mediul urban, comparativ cu cel rural. În opinia speciliștilor în sănătate publică, un alt factor în menținerea incidenței maladiilor aparatului respirator la nivel înalt este fumatul, fenomen înregistrat la toate categoriile de vârstă și care are tendință de „intinerire”. În prevalența generală a populației în anul 2009 au predominat maladiile apartului respirator (la 1000 populație), urmate de maladiile aparatului circulator (123,4), maladiile sistemului digestiv (88,0), maladiile sistemului nervos (49,2) și ale sistemului uro-genital (48,3) (figura 7). Rezultatele unor studii publicate demonstrează că în Republica Moldova prevalența bolilor cronice este destul de înaltă, practic fiecare a treia persoană din țară suferind de o boală cronică (33,9%), iar cele mai frecvente boli cronice sunt ale sistemelor circulator și digestiv, bolile osteo-articulare și ale sistemului nervos. Analiză comparativă a evoluției unor nozologii, în perioada 2003-2008, în Republica Moldova, țările învecinate și țările Uniunii Europene (aderate în 2004 și 2007) demonstrează că sistemul autohton de sănătate se confruntă cu dificultăți în reducere morbidității populației. Astfel, o evoluție ascendentă se constată în incidența diabetului zaharat, care pe parcursul ultimilor șapte ani s-a mărit cu cca 50% (figura 8). În același timp, nivelul asigurării instituțiilor medico-anitare cu medici endocrinologi este unul critic și din acesate motive putem presupune că acest tablou al incidenței diabetului zaharat parțial corespunde realității, iar situația reală la acest capitol este și mai gravă. În plus este în creștere continuă incidența prin patologii ale glandei endocrine și tulburărilor de metabolism. Din anul 2004, Republica Moldova este lider în regiune după incidența prin tuberculoză activă (141 cazuri la 100 mii populație), astfel că în anul 2007 în țările Uniunii Europene (membre din 2004 și după), nivelul acestui indicator era de cinci ori mai redus (19,42) (fiigura 9). Deși incidența prin tumori maligne are o tendință de creștere și în țările de referință, totuși în Republica Moldova acest indicator a crescut doar în perioada 2003-2008 cu cca 20%, iar dacă ținem cont că majoritatea cazurilor diagnosticate sunt într-o stare avansată de dezvoltare a tumorilor, concluzia referitor la calitatea serviciilor medicale prestate populației este absolut nefavorabilă (figura 10). Incidența prin alcoolism este în continua crestere, astfel ca in ultimii 7 ani incidenta psihozelor alcoolice s-a majorat de cca trei ori, ceea ce confirmă starea deplorabilă a calității și volumului serviciilor medicale specializate prestate de către specialiștii în domeniu (figura 11) În contextul datelor expuse, se conturează o corelație clară între nivelul morbidității populației și accesul populației la servicii medicale, care pot fi prestate eficient doar în cazul cînd sistemul sănătății dispune de resurse umane suficiente, bine pregătite și uniform repartizate din punct de vedere geografic.

Dezvoltarea demografică a Republicii Moldova: Situația actuală și tendințele viitoare.

Situația demografică actuală a Republicii Moldova se caracterizează ca fiind în “declin demografic”, cu numărul populației în scădere continuă, datorită sporului natural și migrațional negativ. Mecanismele care au condus la reducerea efectivului populației și deteriorarea structurii pe vîrste a populației sunt reprezentate de fertilitate, migrațiune externă și mortalitate generală. Reducerea drastică a natalității a provocat un dezechilibru în structura pe vîrste a populației și aprofundarea procesului de îmbătrînire demografică. 49 Numărul populației stabile a Republicii Moldova la 1 ianuarie 2009 a constituit 3567,5 mii persoane, din care 1476,1 mii (41,4%) – populația urbană și 2091,4 mii (58,6%) – cea rurală. Scăderea populației în anul 2008 față de 2007 constituie 5,2 mii de persoane (tabelul 1). Structura pe vîrste a populației poartă amprenta caracteristică unui proces de îmbătrînire demografică, care a determinat reducerea absolută și relativă a populației tinere. Comparativ cu anul 2000, se constată reducerea ponderii populației tinere de 0-14 ani de la 23,8% la 17,1% (-256,4 mii persoane) și creșterea ponderii persoanelor vîrstnice de 65 ani și peste, de la 9,4% la 10,2% (+23,8 mii persoane). Cauza principală a acestor schimbări negative este scăderea nivelului natalității, în special după anii ’90. Ca și multe țări europene, Republica Moldova a nimerit în „capcana natalității reduse” , rata totală de fertilitate în ultimii ani stabilindu-se la nivelul de 1,2-1,3 copii per femeie de vîrstă fertilă.

Tabelul 1

Sursa: Biroul Național de Statistică

Prognoza demografică prezentată demonstrează că depopularea este un pericol real, deoarece tendința de reducere a populației se va păstra și în deceniile viitoare, iar redresarea natalității nu poate aduce schimbări rapide în perspectiva apropiată în ceea ce privește dinamica numerică a populației și structura ei din cauza inerției proceselor demografice. Situația demografică actuală din Republica Moldova și tendințele care se prefigurează în acest domeniu necesită elaborarea unei strategii în domeniul populației, care trebuie să fie o parte componentă a strategiei de dezvoltare social-economică a țării. Rămîne problema fundamentală, a scăderii numărului populației republicii. Ar fi însă nerealist să se propună “măsuri ferme” de stopare a acestui proces. Redresarea situației demografice actuale nu poate însemna altceva decît o reducere a dimensiunilor de scădere a numărului populației și a ritmului de îmbătrînire demografică. O redresare mai semnificativă ar însemna crearea premiselor pentru stoparea declinului demografic și stabilizarea numărului populației la un număr care va fi, mai mult ca posibil, mai mic decît cel actual. Menționăm că în societatea modernă nu numărul populației determină dezvoltarea socioeconomică durabilă, ci calitatea ei. În acest context, în lume tot mai mult se afirmă modelul de balanță cînd populația se apreciază nu numai după indicatorii cantitativi, ci mai mult după potențialul calitativ. Atît declinul demografic, cît și deteriorarea structurii pe vîrste își au originea principală în scăderea natalității. De aceea creșterea natalității este o problemă-cheie a politicilor demografice. Fără o redresare a fertilității feminine natalitatea va scădea dramatic, în timp ce în condițiile creșterii ponderii vîrstnicilor în structura populației mortalitatea generală va cunoaște o majorare, chiar dacă se va ameliora situația cu mortalitatea populației în vîrstă aptă de muncă și va crește durata medie a vieții. Doar prin creșterea natalității poate fi evitată depopularea țării. În ceea ce privește mortalitatea populației, rezultate pozitive pot fi obținute într-un timp mai scurt decît în domeniul natalității, prin aplicarea politicilor coerente ce țin de propagarea modului de viață sănă- tos, preîntîmpinarea comportamentului deviant (fumatul, abuzul de alcool, drogurile), în special în rîndul tinerilor. O problemă deosebită reprezintă reducerea mortalității la populația în vîrstă, aptă de muncă. Profilaxia traumatismului și intoxicațiilor, depistarea precoce și tratamentul adecvat al maladiilor cardiovasculare, oncologice și infecțioase (tuberculoză) sunt direcțiile prioritare în acest domeniu. În prezent, nivelul mortalității tot mai mult este determinat de dezvoltarea infrastructurii: igiena socială, ecologia, asigurarea cu produse alimentare, apă potabilă, medicamente, energie electrică etc., ceea ce nu a fost anterior. Dezvoltarea socio-economică durabilă și creșterea calității vieții populației sunt căile principale de majorare a valorilor speranței de viață la naștere.

Particularitățile îmbătrănirii populației în Republica Moldova

O temă deosebit de importantă și actuală reprezintă evoluția numărului, structurii și repartizării teritoriale a populației. O atenție deosebită se acordă în prezent principalelor fenomene demografice care au loc în Europa contemporană. Schimbări demografice fără precedent, declanșate în secolul trecut, transformă lumea contemporană, avînd consecințe pentru fiecare aspect al vieții sociale. Deci, fenomenul îmbătrînirii demografice cu care se confruntă Europa astăzi, caracterizat prin creșterea ponderii populației vîrstnice, în viitor duce la declinul demografic. Drept factori care au condus la acest proces, se consideră îmbătrînirea generației baby-boom și atingerea vîrstei de pensionare după 2010 și scăderea fertilității și creșterea speranței de viață. În ceea ce privește primul factor, este vorba de generația numeroasă, născută în primele decade după cel de-al doilea război mondial, care va începe să atingă vîrsta 185 de 65 ani în viitorul apropiat. Problema este că generațiile care au urmat sunt mult mai puțin numeroase, iar pe viitor aceasta va crea un dezechilibru puternic în structura demografică a populației. Al doilea factor, scăderea fertilității, are impactul cel mai mare asupra transformărilor demografice. Acesta este un fenomen global, scăzînd de la 6,5, în 1950, pînă la 2,6, în 2008 la nivel monldial. Ultimul factor, creșterea speranței de viață, este cel mai mare success ce însoțește îmbătrînirea populației. Speranța de viață la naștere în Europa a crescut de la 63 ani pentru bărbați și 68 pentru femei în 1950, pînă la, respectiv, 72 și 79 ani, în 2008. Speranța de viață la 65 ani crește chiar în ritmuri mai rapide, în 2007 fiind de 16-21 ani printre statele membre ale UE; comparativ cu 12-14 ani, în 1950. Republica Moldova se numără printre statele în care scăderea fertilității nu a fost însoțită de creșterea speranței de viață. În doar 10 ani rata totală a fertilității a scăzut de la 1,49 pînă la 1,23, fiind una din cele mai scăzute din Europa. Totodată, speranța de viață în țara noastră este cu 8-9 ani față de media UE, constituind 65,6 ani pentru bărbați și 73,2 ani pentru femei, în 2008, potrivit datelor Biroului Național de Statistică. Atingerea vîrstei de pensionare a generațiilor baby-boom este un factor al îmbătrînirii valabil și pentru Republica Molova. Astfel de tendințe demografice aduc după sine multe riscuri pentru economia statelor îmbătrînite, inclusiv și Republica Moldova: scăderea populației economic active poate duce la unele transformări pe piața forței de muncă, inclusiv scăderea capitalului uman și, în unele cazuri, a productivității, sistemul de pensii și asistență socială poate deveni o povară pentru populația economic activă, creșterea numărului persoanelor vîrstnice va duce și la creșterea cheltuielilor din sfera sănătății, ceea ce va necesita înfăptuirea unor schimbări esențiale pentru a păstra viabilitatea dezvoltării socio-economice durabile.

Teoretic, există 2 căi prin care statele cu populație îmbătrînită ar putea să-și amelioreze situația. 1. Ridicarea natalității prin promovarea politicilor pronataliste Un alt aspect este că creșterea natalității va conduce iarăși la creșterea sarcinii demografice și va aduce beneficii economice abia după 20 ani, cînd noile generații vor intra în cîmpul muncii. 2. Creșterea imigrării. Problema, în acest caz, e că atragerea imigranților poate fi eficientă pe termen scurt, dar pe termen lung efectele ei scad, întrucît imigranții preiau modelele reproductive ale țării de origine. Plus la aceasta, pe cît imigranții ating vîrsta de pensionare, pe atît rata de dependență crește mai mult, în cazul în care nu se menține fluxul permanent de noi imigranți (ceea ce ar putea depăși capacitățile sociale și politice de absorbție ale țărilor de destinație). Republica Moldova are o rată de imigrare infimă, find de cca 0,5‰ în 2008. Deci, Republica Moldova se află în fața problemei îmbătrînirii rapide a populației și se pare că nu se poate face nimic pentru a îmbunătăți dinamica proceselor demografice. În aceste condiții, țara noastră cu populație îmbătrînită este impusă să ia unele măsuri ce pot depăși efectele economice și sociale ale îmbătrînirii care este privită drept o problemă de forță de muncă și, mai puțin, drept 186 o criză demografică. Concluzionînd, menționăm că îmbătrînirea populației poate fi considerată o amenințare sau poate crea noi oportunități pentru societate. Totul depinde de faptul cît de bine poate fi pregătită societatea pentru aceasta. În acest context este necesar să se pregătească din timp pentru a putea transforma eventualele riscuri în oportunități, ce vor permite dezvoltarea societății și coeziunea intergenerațională. Un risc poate fi și în cazul în care nu vom face față provocărilor pe care acest fenomen le pune în fața noastră. Provocarea cea mai importantă însă constă în valorizarea vîrstnicilor drept o parte productivă a societății și în găsirea metodelor inovaționale prin care vom continua să folosim potențialul bătrînilor. Este necesar de a continua abilitățile și experiența acumulată de bătrîni în timpul vieții lor active spre binele societății, îmbătrînirea activă fiind conceptul de bază asupra căruia trebuie construită această nouă abordare.

Aspecte socio-demografice și economice ale spațiului rural/urban al Republicii Moldova

Lucrarea de față și-a propus să semnaleze o serie de probleme cu caracter socio-demografic și economic, legate de populația din mediul rural, care, la rîndul său, va presupune un șir de politici sociale și demografice specifice populației rurale. Spațiului rural al Republicii Moldova îi revine un loc destul de mare în viața socio-economică a țării. Ocupând o suprafață de 3123,4 mii ha, ori 92,3 la sută din totalul Republicii,acest spațiu concentrează 55% din total.

Spațiului rural al țării se caracterizează printr-un grad înalt de valorificare economică. Procesele de industrializare și urbanizare în ritm forțat din perioada postbelică au agravat cu mult impactul antropic asupra mediului din habitatul rural cu grave consecințe de caracter ecologic.

Deși rata natalității populației rurale, la ora actuală, este de 11,8% (fiind într-o ușoară creștere după anul 2000) și depășește nivelul acestui indicator pe Republică (10%) rata mortalității generale a înregistrat nivelul de 13,6%, fiind mai mare decît media pe Republică (12,0%). Conform statisticelor oficiale aproximativ jumătate din bărbați decedează neajungînd la vîrsta de pensionare.

Tabel 1 „Indicatorii socio-demografice ai populației rurale din Republica Moldova”

Sursa: Populația și procesele demografice în Republica Moldova. Chișinău,2008; Anuarul Statistic al RM. Chișinău, 2008, 2009.

Evoluția indicatorilor demografici din spațiul rural a dus la extinderea “crizei demografice” , caracterizată printr-un bilanț negativ al dinamicii numărului populației.

Cauzele principale ale crizei demografice din spațiul rural sunt:

declinul economic din ultimile două decenii

înrăutățirea asistenței medicale și sociale

menținerea unei mortalități și morbidități înalte

emigrarea masivă a forței de muncă

lipsa politicilor demografice atît la nivel local, cît și național

Șomajul mai redus, în mediul rural, comparativ cu cel din mediul urban se explică prin faptul că un locuitor de la sat, practic, întotdeauna, are o ocupație în sectorul agricol, fie chiar și neproducătoare de venit monetar, ci doar în natură. În perioada de tranziție la economia de piață, așezările rurale se confruntă tot mai mult cu grave probleme, atât de ordin economic, cât și social. Pierderile tot mai mari de resure umane, economice și naturale din spațiul rural afectează tot mai puternic capacitatea de dezvoltare economică a comunităților rurale. Indicii de dezvoltare umană, în comunitățile rurale (educație, sănătate, speranță de viață și nivel de venituri), sunt mai nefavorabili decît în cele urbane. Degradarea infrastructurii fizice și sociale mari, populația rurală este nevoită să folosească drumuri deteriorate, să se dispenseze de utilizarea rețelelor edilitare și să renunțe la proiecte de afacere, care ar fi viabile numai în condițiile unei infrastructuri adecvate. Așezările rurale se confruntă cu o degradare evidentă a sistemului de deservire comunală, cu o stare deplorabilă a infrastructurii sociale și de producere, servicii publice insuficiente. Fenomenele demografice și problemele socio-economice ale satului sunt interdependente și ele pot fi soluționate numai în complexitate, reieșind din principiul dezvoltării durabile și asigurării unei securități demografice. În scopul redresării situației demografice și socio-economice din spațiul rural al țării, este necesar să punctăm următoarele direcții:

Argumentarea științifică a problemelor ce țin de securitatea demografică

Elaborarea unei concepții științifice ce ține de dezvolatrea satului;

Asigurarea unui acces tot mai larg al tuturor păturilor populație rurale la serviciile de sănătate calitive

Concluzie

Republica Moldova în prezent este la etapa tranziției demografice a populației, confirmată de datele statistice oficiale, prin procesele de reformare structurală și evoluția principalelor variabile ale mișcării naturale a populației. Astfel, evoluția demografică a țării se manifestă ca fenomen de „declin demografic”, cu numărul populației în scădere continuă, evolutie nefavorabilă a natalității și mortalității, spor natural și migrațional negativ, dezechilibru în structura pe vîrste și intensificarea procesului de îmbătrînire demografică. Prin urmare, în procesul elaborării politicilor în domeniul resurselor umane din sanatate urmeaza a se tine cont de principalele probleme demografice ale țării, care sunt abea la etapa inițială si care se vor aprofunda în continuare:

– reducerea natalității și fertilității
– creșterea mortalității
– scăderea sporului natural si numărului populației
– imbătrânirea populatiei și depopularea spatiului geografic
– intensificarea procesului de migrație.

Evoluția fenomenelor demografice în regiunile tarii, în linii mari, păstrează aceleași tendințe ca și în ansamblu pe țară, insa se atesta unele diferențe, cum ar fi:

a) în mediul urban – natalitate si mortalitate mai scăzută – speranța de viață mai mare – structura pe vârste mai favorabilă

b) în mediul rural – sporul natural mai redus – structura pe sexe mai echilibrată – dependență demografică mai mare

c) în raioanele de Nord, comparativ cu cele de Centru si Sud:

Rezultatele modelării evolutiei proceselor demografice în următoarele decenii demonstrează că numărul populației va fi în scădere continuă, procesul de îmbătrânire demografică va atinge proporții extrem de mari, iar conform scenariului pesimist, efectivul populației țării poate să se micșoreze cu circa un milion de locuitori in urmatoarele decenii. Astfel, schimbările în structura pe vârste a populației, exprimate prin reducerea continuă a numărului de copii, tineri și persoane apte de muncă, pe fundalul miscărilor migratorii in ascensiune, vor contribui la diminuarea numărului de potentiali candidati pentru instruire in domeniul medical, limitarea resurselor umane disponibile din sistemul sănătății și majorarea numarului de lucratori medicali de varsta pensionara. Prin urmare, politicile in domeniul resurselor umane din sanatate urmeaza a fi orientate prioritar spre mentinerea, din punct de vedere cantitativ, a nivelului actual de formare profesionala, redistribuirea fluxului spre zonele deficitare prin parghii motivationale, crearea conditiilor mai flexibile de recalificare profesională a medicilor angajati, diversificarea instruirii profesionale (de ex. reactualizarea rolului medicului internist si implementarea unor specializari aditionale, complementare, pentru competente etc.), care sa permită largirea spectrului de abiltati si competente pentru acordarea asistentei medicale specializate de catre medici, instruirea prin rezidențiat la toate specializările, admiterea la studii de rezidentiat pe functii vacante, integrarea instruirii postiniversitare de rezidentiat cu activitatea institutiilor medico-sanitare raionale si implicarea mai larga a medicilor rezidenti in activitate la nivel raional etc.

Evaluarea comparativa a morbiditatii si principalelor cauze de deces a populatiei cu nivelului asigurarii populatiei cu diverse categorii de medici, reflecta o corelatie directa intre aceste procese, conturandu-se locurile cele mai vulnerabile ale sanatății populatiei si anume:

bolile aparatului circulator

bolile aparatului respirator

bolile sistemului digestive

boli oncologice

complicatii ale sarcinii, nasterii si lauziei

boli ale sistemului endocrine

maformatii congenitale

alcoolism si narcomanie

Cu certitudine, ajustarea continua a structurii sistemelor de sanatate raionale, perfectionarea si modernizarea managementului resurselor umane sunt mecanismele reale de optimizare a utilizarii resurselor financiare disponibile, de majorare a remunerarii muncii lucratorilor medicali si atragere a medicilor pentru activitate in mediul rural.

Bibliografie

Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Chișinău, anii 2008, 2009.

Mâtcu M., Hachi M. Populația rurală a Republicii Moldova: cercetări geodemografice. Chișinău: Editura ASEM, 2008, p.44

… Piața forței de muncă în Republica Moldova (culegere statistică). Chișinău, 2006, p.16

…Populația și procesele demografice în Republica Moldova (culegere statistică). Chișinău, 2008, p.20

Savelina G. ș.a. Piața forței de muncă în contextul transformărilor demografice. Conferința științifică internațională “Procese socio-demografice în societatea contemporană: de la meditații la scțiuni”. Chișinău, 2009, p.267-268.

Republica Moldova: Politici de creștere economică (crearea locurilor de muncă și reducerea sărăciei), Copyright, PNUD, 2005, p.157.

Lutz W., Skirbekk V., Policies Addressing the Tempo Effect in Low-Fertility Countries, Population and Development Review 31 (4), 2005, p.699-720;

Эспин-Андерсен Г. Снова на пути к хорошему обществу? SPERO. Социальная политика: экспертиза, рекомендации, обзоры, № 5, Осень-зима, 2006 г., с. 25.

Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2006

Paladi Gh. Influența facotrilor mediosociali asupra natalității în țarea noastră./ Gh. Paladi, O. Cernețchi, L. Bucătaru// Curier medical. – N 1. – 1993.

Gheorghe Paladi, Olga Gagauz, Olga Penina, Prognoza evoluției populației Republicii Moldova în prima jumătate a secolului XXI, www.akademos.asm.md, nr. 1(12), februarie 2009, pag. 75;

Asghar Zaidi, Features and challenges of population ageing, Policy Brief Madrid, 2008, pag. 6;

Alasdair Murray, Growing old gracefully: how to ease population ageing in Europe, Centre for European Reform, 2008, p.16;

Judith Healy, The benefits of ageing population, Australian Institute 2004, p.7; 5. Э.К. Хижный. Старение населения и пенсионные реформы в странах «Большой семёрки», www.demoscope.ru; 6. Vîrstnicii Republicii Moldova. Biroul Național de Statistică. – Chișinău, 2007, p.8.

Anexe

Fig.1 Piramida pe vîrste și sexe a populației stabile, ce corespunde regimului de reproducere a populației în Republica Moldova în anul 2004.