Microflora Aerului

Microflora aerului

Deși, în cantitate mult mai redusă decât în celelalte medii (sol și ape), microcosmosul viu populează și aerul atmosferic. Mai densă în apropierea solului și a centrelor locuite, lumea microorganismelor a fost decelată și la înălțimi mari, precum și în zonele geografice nelocuite sau cu rare așezări omenești. Microflora aeriană, prezentă pretutindeni, este constituită din specii diverse, microbi saprofiți nepatogeni sau bacterii patogene, aerul fiind în multe cazuri una dintre principalele căi de transmitere a unor boli contagioase.

http://www.crispedia.ro/Microflora_aerului

Contaminarea bacteriana a aerului

Scris de Gabriela Morosanu pe 18/03/2014 in Aer, Viata eco · 0 Comentarii

Igiena noastră are în alcătuire două parți indisolubil legate una de cealaltă. Una și cea mai cunoscută este igiena internă, corporală, despre care învățăm încă din primii ani de viață și pe care o respectăm, știind că ne ajută să fim mai sănătoși, iar a doua, de care nu multă lume știe, este igiena mediului înconjurător.  Cunoașterea gradului de contaminare a aerului, suprafețelor și obiectelor cu microorganisme constituie principalul criteriu pe calea aprecierii condițiilor de igienă.

Determinarea germenilor din aer

Aerul nu este caracterizat printr-o microfloră proprie și cu toate acestea, în aer se găsesc în permanență germeni în suspensie de tipul virusurilor, bacteriilor și fungilor. Acești germeni provin din mediul extern (germeni care se dezvoltă la 15-20 de grade Celsius – alcătuind așa-numita ”aeromicrofloră criofilă”), sau pot fi de proveniență umană sau animală (germenii care se dezvoltă la temperatura medie a corpului uman – 37 de grade Celsius – alcătuind ”aeromicroflora mezofilă”). Aceștia din urmă sunt germeni care prezintă interes din punct de vedere al modului cum aceștia sunt determinați și felului în care aceștia acționează, pentru că prezența lor este legată de posibilitatea transmiterii aerogene a unor boli infecțioase.

Cea mai întâlnită categorie de germeni mezofili de origine umană care sunt prezenți în aer este cea care cuprinde germenii saprofiți, condițional patogeni sau strict patogeni, aceștia provenind din nazofaringe și cavitatea bucală, mai rar din trahee sau bronhiile mari, precum și de pe suprafața cutanată (intactă sau lezată), sau dejecte.

Cercetările asupra calității aerului din punct de vedere microbiologic sunt în țara noastră la nivel incipient, iar în laboratoare de specialitate din domeniul medicinei sau al protecției mediului analiza bacteriologică se face nu în scop de diagnostic epidemiologic, ci de apreciere a potențialului ambianței de a permite transmiterea aerogenă a infecțiilor.

Câteva precizări asupra indicatorilor bacteriologici de contaminare a aerului:

– numărul total de germeni mezofili din aer, care se dezvoltă la 37 de grade C, reprezintă un indicator global în scopul aprecierii condițiilor de igienă dintr-o încăpere;

– numărul de streptococi hemolitici reprezintă un indicator al contaminării aerului cu flora nazofaringiană și bucală, iar prezența tulpinilor beta-hemolitice indică prezența unei persoane bolnave sau purtătoare de germen;

– numărul de stafilococi (majoritatea sunt germeni saprofiți care populează căile aeriene sau tegumentele umane sau animale) reprezintă un indicator cu semnificație apropiată de cea a microorganismelor mezofile, indicând mai precis originea umană sau animală a contaminării;

– numărul de germeni coliformi (germeni de origine intestinală) indică un grad mare de insalubrizare a mediului dintr-o încăpere.

Printre metodele specifice de determinare a contaminării microbiologice din aer se numără recoltarea prin sedimentare (metoda Koch – reținerea germenilor pe suprafața unor cutii Petri ce conțin medii de cultură solide), recoltarea prin aspirație (cu sistem de aspirație, debitmetru și sistem de reținere a germenilor), sau recoltarea prin electroprecipitare (inducerea de sarcini electrice cu ajutorul unor electrozi de depunere așezați pe un mediu de cultură solid).

În concluzie, considerăm că educația pentru sănătate ar trebui să fie însoțită în școli, încă de la cele mai fragede vârste, poate chiar din timpul perioadei preșcolare, de lecții prin care copiii să conștientizeze importanța viețuirii într-un mediu înconjurător sănătos, precum și să afle despre cum compoziția atmosferei se poate înrăutăți în funcție de cum contribuim noi, sau de sursele naturale de proveniență a microflorei sale.

Sursă:

http://water.me.vccs.edu/courses/env110/lesson3.htm

CONTAMINAREA AERULUI

AEROMICROFLORA

Atmosfera nu are o microflora proprie, deoarece substanțele chimice din compoziția acesteia nu ofera condiții favorabile dezvoltarii microorganismelor. Cu toate acestea, aerul conține in permanența microorganisme de proveniența naturala, umana sau animala. Acestea sunt reprezentate de bacterii, virusuri, actinomicete, levuri, fungi; prezența lor in aer alcatuiește aeromicroflora.

Aeromicroflora naturala

–        Este reprezentata de microorganismele provenite de pe factorii de mediu naturali(sol, vegetație, suprafețe de apa).

–        Este denumita microflora psihrofila, temperatura optima de creștere și dezvoltare a acestor microorganisme este de 15-21⁰C.

–        Aceste microorganisme nu sunt patogene pentru om dar in anumite condiții pot avea influențe negative asupra sanatații umane. Exemplu: alveolita alergica extrinseca – „plamanul de fermier” – afecțiune ce apare la persoanele care manipuleaza fan mucegait, prin acțiunea actinomicetelor cu potențial alergenic.

Aeromicroflora de origine umana și animala

–        Este reprezentata de germeni de origine umana și animala.

–        Este denumita microflora mezofila , temperatura optima de creștere și dezvoltare fiind de 35-40⁰C.

–        Este considerata aeromicroflora contaminanta.

–        Densitatea germenilor contaminanți este proporționala cu densitatea populației.

Se considera ca raportul dintre aeromicroflora naturala(psihrofila) și aeromicroflora contaminanta(mezofila) de 3 /1 este benefic pentru starea de sanatate a comunitaților umane.

ROLUL POTENȚIAL PATOGEN AL AERULUI CONTAMINAT

Aeromicroflora contaminanta este reprezentata de microorganisme saprofite, condiționat patogene și strict patogene. Importanța igienico-sanitara au germenii condiționat patogeni și mai ales cei patogeni, intrucat pot provoca imbolnaviri specifice, denumite generic boli aeropurtate.

In anumite circumstanțe, aerul reprezinta calea de transmitere a unui mare numar de microorganisme patogene ce produc boli infecțioase(bolile infecțioase ale copilariei, gripa, viroze respiratorii, tuberculoza, psitacoza).

Aeromicroflora patogena poate crește frecvența infecțiilor nosocomiale prin contaminarea instrumentarului, materialelor sanitare sau a plagilor. Anumite microorganisme patogene din aer pot contamina produsele alimentare care ulterior pot genera toxiinfecții alimentare.

Microorganismele patogene au o viabilitate limitata in aer, principalii factori ce condiționeaza acest lucru fiind:

–        Variațiile mari de temperatura și umiditate atmosferica.

–        Lipsa suportului nutritiv.

–        Acțiunea bacteriostatica și bactericida a radiațiilor solare (componenta C a radiațiilor ultraviolete).

–        Concurența microbiana a germenilor ce alcatuiesc aeromicroflora psihrofila(mai bine adaptata la condițiile din mediu)

Rolul patogen al aerului contaminat se manifesta cel mai frecvent in:

-unitați de asistența medicala

– unitați de ingrijire/educație /cazare pentru colectivitați de copii și tineri(creșe, gradinițe, școli, camine).

– spații publice, mijloace de transpot in comun.

FORME DE EXISTENȚA A MICROORGANISMELOR IN AER

Microorganismele care alcatuiesc aeromicroflora contaminanta, se gasesc in aer sub trei forme, in funcție de substratul pe care adera.

1.     Picaturile de secreție:

-denumite și picaturi Pflüge.

-dimensiuni: peste 100µm.

-sedimenteaza foarte repede astfel ca stabilitatea lor in aer este redusa.

-sunt picaturi de secreție nazala, salivara, faringiana, bronșica.

-sunt eliminate in timpul unor acte obișnuite(vorbit, stranut, tuse).

-au potențial contaminant crescut prin incarcatura mare de microorganisme.

2. Nucleii de picaturi Wells:

-dimensiuni: sub 100µm.

-provin din picaturi de secreție care au pierdut complet apa inainte de a sedimenta.

-au potențial contaminant mai mic prin incarcatura patogenica redusa.

-stabilitatea in aer este mare datorita dimensiunilor mici, crescand posibilitatea vehicularii germenilor la distanțe mari.

3. Praful bacterian:

-denumit și pulbere bacterifora.

-microorganismele care adera pe particulele de praf din aer provin din: a) picaturile de secreție și nucleii de picaturi care au sedimentat pe sol sau suprafețe; b) din secrețiile plagilor supurate, expectorații sau dejecte.

-sub acesta forma, pot contamina aerul microorganismele cu rezistența crescuta(adaptate la lipsa apei și a suportului nutritiv) .

PROFILAXIA ȘI COMBATEREA CONTAMINARII AERULUI

Principalele masuri profilactice vizeaza in special unitațile sanitare și alimentare. Ele sunt reprezentate de :

     proiectarea, construcția și respectarea circuitelor funcționale care asigura un flux fara risc de contaminare.

     elaborarea și implementarea unor programe educaționale, a caror tematica trebuie sa fie axata pe prevenirea contaminarii aerului.

Metode de combatere a contaminarii aerului.

Ventilația:

-are eficiența crescuta fața de alte metode.

-este naturala(prin elemente ale construcției) și artificiala(prin insuflare sau exhaustare).

Sub-presurizarea aerului- tip de ventilație folosit in spitalele de boli contagioase. Consta in introducerea unui volum de aer mai mic decat cel extras pentru a reduce raspandirea germenilor contaminanți.

Supra-presurizarea aerului-tip de ventilație folosit in salile de intervenții chirurgicale. Consta in introducerea unui volum de aer filtrat și dezinfectat, mai mare decat volumul de aer scos.

Curațenia:

-metoda eficienta de reducere a prafului bacterian

-se efectueaza corect prin aspirare și ștergere umeda.

Dezinfecția aerului

-se face prin metode fizice și chimice

1.Metode fizice

-folosirea lampilor de ultraviolete.

-metoda se bazeaza pe proprietatea bactericida a radiațiilor ultraviolete cu lungimea de unda cuprinsa intre 200-280 nm. Iradierea directa cu radiatii a caror lungime de unda este mai mica, se folosește numai in absența personalului, din cauza efectului lor nociv asupra analizatorului vizual și tegumentelor.

-reduce aeromicroflora in procent de pana la 75%.

2.Metode chimice

-deși sunt mai puțin eficiente, acestea sunt mai frecvent folosite decat cele fizice. Substanțele chimice sunt dispersate in aer sub forma de aerosoli sau vapori. Odata ce au fost evaporați in aer vor recondensa pe particulele aflate in suspensie, realizand efectul lor bactericid. Eficiența metodei crește daca se asigura o umiditate relativa de 40-50%, lucru care favorizeaza recondensarea.

Se folosesc substanțe diverse precum cele clorigene(cloramina,hipoclorit de nodiu, var cloros), glicoli, acid lactic, rezorcina și altele. Substanțele clorigene au totuși utilizare limitata din cauza efectului iritativ ocular și respirator dar și din cauza puterii oxidante a clorului(efect coroziv asupra metalelor), care poate distruge obiectele sau suprafețele asupra carora s-a aplicat.

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/CONTAMINAREA-AERULUI862.php

“INFLUENTA POLUANTILOR AERULUI ASUPRA MEDIULUI”

Examen pentru certificarea competentelor profesionale :

Filiera tehnologica – Profilul : Resurse Naturale si Protectia Mediului -Specializarea :Protectia mediului clasificare: technician ecolog si protectia calitati mediului

COMPETENTE :

– Monitorizarea calitatea aerului (surse de poluare a aerului , poluantilor aerului efectele asupra mediului);Aprecizeaza calitatea atmosferei locale .

– Recolteaza probe de aer in vederea determinari cantitatii de praf din aerul atmosceric (determina cantitatea de preaf analiza e laborator , interpretarea rezultatelor in raport cu indicatorii de calitate pentru aer din standardele de calitate ):

– Progneaza dispersia poluantilor in functie de evolutia paranetrilor meteorologici:

– Evaloeaza impactul poluarii arului asupra organismelor vii si asupra mediului;

ARGUMENT:

Aerul este un amestec de azot si oxigen necesar activitatii vitale a organismelor aerobe, inclusiv a oamenilor. Acest amestec contine si o cantitate neinsemnata de alte gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen, vapori de apa si alte particule, care practic nu au nici o influentaasupraorganismelorvii. Dar dezvoltarea societatii umane, spre regret, duce la crearea unui impact antropic si tehnogen negativ asupra calitatii aerului. Poluarea aerului este generata in special de folosirea energiei si de activitatile de transportare. Urbanizarea, dezvoltarea industriei si a transportului provoaca emisii cu concentratii mari de substante poluante in atmosfera, emisii care duc la efecte nocive asupra naturii si a tuturor organismelor vii. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, circa 70% din populatia urbana a lumii respira aer poluat si doar circa 10% din populatia lumii respira aer, calitatea caruia este in limitele acceptabilitatii.

Arderea combustibilului si desertizarea teritoriilor duc la cresterea nivelului emisiilor bioxidului de carbon care este principalul gaz de sera si care da o crestere anuala a temperaturii biosferei de circa + 0,3 oC. In asa mod starea climei pe planeta noastra se inrautateste din an in an.

Activitatea prioritara in domeniul ecologiei consta in studierea relatiilor organismelor vii cu mediul ambiant (ISO 6107/3-85). Ecologistii acorda o atentiei deosebita protectiei aerului atmosferic deoarece poluarea atmosferei cauzeaza la consecinte negative pe scara globala:

– distrugerea stratului de ozon;

– efectul de sera, legat de majorarea volumului emisiilor in atmosfera a bioxidului de carbon, protoxidului de azot si metanului;

– ridicarea temperaturii planetei;

– inrautatirea sanatatii oamenilor, impactul nociv asupra plantelor si animalelor.

Sursele de poluare a aerului atmosferic se impart in:

– naturale (eruptii vulcanice, furtuni de praf s. a.),

– de caracter antropogen, legate cu activitatea vitala a omului.

Sursele cele mai importante de poluare a atmosferei sunt: transportul, obiectele industriale, centralele termoelectrice. Aceste surse elimina cantitati mari de substante toxice specifice,care uneori nu pot fiidentificate,darprincipalii poluatori, care se elimina in cantitati mari sunt: oxizii de carbon, de azot, bioxidul de sulf, praf s. a. Pentru micsorarea nivelului poluarii atmosferei de catre intreprinderile industriale se utilizeaza diferite metode, cum ar fi,deexemplu: se perfectioneaza procesele tehnologice, se efectueaza ermetizarea instalatiilor tehnologice, se construiesc diferite instalatii de purificare.

Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul de scadere a presiunii partiale.

Intelegem prin poluarea aerului prezenta in atmosfera a unor substante straine de compozitia normala a aerului care in functie de concentratie si/sau timpul de actiune provoaca tulburari ale sanatatii omului, creeaza disconfort populatiei dintr-un teritoriu, afecteaza flora si fauna sau altereaza mediu de viata al omului. Rezulta din aceasta definitie ca – pentru a fi considerati poluanti – substantele prezente in atmosfera trebue sa exercite un efect nociv asupra omului sau a mediului sau de viata. Sursele de poluare a aerului pot clasificate in doua grupe: surse naturale si surse artificiale (rezultate din activitaea umana).

Cap I : CALITATEA AERULUI

1.1 Probleme ale calitatii aerului :

Terra, “Planeta Albastra”, atat de interesanta si de misterioasa, unicul suport al vietii, se gaseste intr-un moment critic al existentei sale.

Activitatile umane, din ce in ce mai intense si mai complexe, exercita o presiune accentuata, fara precedent in trecutul planetei noastre, asupra tuturor invelisurilor terestre: atmosfera (invelisul gazos), hidrosfera(invelisul lichid), litosfera(rocile si invelisul terestru), biosfera (plantele, animalele si omul).

Aerul este un amestec de azot si oxigen necesar activitatii vitale a organismelor aerobe, inclusiv a oam enilor. Acest amestec contine si o cantitate neinsemnata de alte gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen, vapori de apa si alte particule, care practic nu au nici o influenta asupra organismelor vii. Dar dezvoltarea societatii umane, spre regret, duce la crearea unui impact antropic si tehnogen negativ asupra ca-

litatii aerului.

Notiunea de poluare:

Intelegem prin poluarea aerului prezenta in atmosfera a unor subetante straine de compozitia normala a aerului care in functie de concentratie si/sau timpul de actiune provoaca tulburari ale sanatatii omului, creeaza disconfort populatiei dintr-un teritoriu, afecteaza flora si fauna sau altereaza mediu de viata al omului. Rezulta din aceasta definitie ca – pentru a fi considerati poluanti – substantele prezente in atmosfera trebue sa exercite un efect nociv asupra omului sau a mediului sau de viata.

In Romania exista peste 100 de statii apartinand Retelei Nationale de Monitorizare a Calitatii Aerului (RNMCA), ce se ocupa cu monitorizarea parametrilor de calitate a aerului.
Indicele specific de calitatea a aerului, pe scurt 'indice specific', reprezinta un sistem de codificare a concentratiilor inregistrate pentru fiecare dintre urmatorii poluanti monitorizati:
1.dioxid de sulf (SO2);
2. dioxid de azot (NO2);
3. ozon (O3);
4. monoxid de carbon (CO);
5. pulberi in suspensie (PM10)
Indicele general se stabileste pentru fiecare dintre statiile automate din cadrul Retelei Nationale de Monitorizare a Calitatii Aerului, ca fiind cel mai mare dintre indicii specifici corespunzatori poluantilor monitorizati.
Pentru a se putea calcula indicele general trebuie sa fie disponibili cel putin 3 indici specifici corespunzatori poluantilor monitorizati.
Indicele general si indicii specifici sunt reprezentati prin numere intregi cuprinse intre 1 si 6, fiecare numar corespunzand unei culori (pe figura vor fi reprezentate atat culorile cat si numerele asociate acestora).
Indicii specifici si indicele general al statiei sunt afisati din ora in ora.
In general exista doua categorii de standarde a calitatii aerului. Prima categorie de standarde (cum ar fi U.S. National Ambient Air Quality Standards) stabileste concentratia maxima a poluantilor specifici in atmosfera.
A doua categorie (cum ar fi North American Air Quality Index) consta intr-o scara de valori utilizata pentru a comunica publicului riscul relativ al desfasurarii activitatii in aer liber.Aceasta scara poate face distinctie sau nu intre diferitele tipuri de poluanti.
In Canada calitatea aerului este evaluata in conformitate cu standardele stabilite de catre Consiliul Canadian al Ministrilor Mediului (Canadian Council of Ministers of the Environment – CCME). CCME a stabilit Standardele Complete Canadiane (Canada Wide Standards – CWS).
Acestea sunt:
– CWS pentru PM2.5 (particule mici) = 30 µg/m³
– CWS pentru ozon=65 ppb (procentre dintr-un miliard)
Aceste standarde se aplica doar in jurisdictii cu o populatie mai mare de 100.000 de locuitori.
Un raport al Agentiei Europene a Mediului arata ca transportul rutier ramane principala sursa de poluare a Europei.
Limita Nationala de Emisii in spatiul euopean pentru anumiti poluanti atmosferici este stabilita prin intermediul Directivei 50/2008.
In Marea Britanie parametrii privind calitatea aerului sunt stabiliti de Departamentul Mediului, Alimentatiei si Probleme Rurale (UK`s Department for Environment, Food and Rural Affairs – DEFRA) sunt indreptati in principal asupra reprezentantilor guvernamentali raspunzatori de calitatea aerului in orase,unde managementul calitatii aerului este foarte important.
Marea Britanie a stablit o retea ce se ocupa cu masurarea nivelului poluantilor din aer si cu publicarea acestor nivele de poluare. Cele mai mari valori se inregistreaza in orasele mari, dar valorile medii sunt deasemena importante pentru sanatatea oamenilor.
In Statele Unite ale Americii in 1960,`70 si `90 Congresul a emis o serie de hotarari pentru curatatea aerului (Clean Air Acts) ce au intarit regulamentele privind poluarea aerului. Aceste hotarari stabileau limite numerice ale concentratiei unor poluanti de baza din atmosfera si mecanisme de reducere a poluarii cauzate de acestia.

1.2 Protectia calitatii aerului :

Emisiile principalilor poluanti au scazut, in general, in Romania dupa 1989, in urma transformarilor politice si economice din tara. Reducerea pe scara larga a productiei economice din majoritatea zonelor industriale si inchiderea multor instalatii mari poluatoare au condus la reducerea cu peste 50% a emisiilor industriale pentru multi poluanti in perioada 1989-2000. Aceasta scadere generala a emisiilor de poluanti din aer a dus la imbunatatirea calitatii aerului in multe zone, in special acolo unde poluatorul principal il constituia industria

In octombrie 2004, cu sprijinul proiectului PHARE 2001, MMDD a elaborat Strategia Nationala pentru Protectia Atmosferei care are ca obiective principale: 1. mentinerea calitatii aerului ambiental in zonele in care aceasta se conformeaza cu limitele stabilite in normele legale in vigoare; 2. imbunatatirea calitatii aerului ambiental in zonele in care aceasta nu se conformeaza cu limitele stabilite in normele legale in vigoare; 3. adoptarea masurilor necesare pentru minimizarea si, in final, eliminarea impactului negativ asupra mediului si/sau a impactului transfrontier; 4. indeplinirea tuturor obligatiilor asumate prin acordurile internationale si tratatele la care Romania este parte.

Realizarea acestor obiective are in vedere orizontul de timp de pana la aderare, si anume 2004 – 2006, dar si un orizont mai lung de timp, 2007 – 2013, cand Romania va fi stat membru al Uniunii Europene. Stabilirea acestor obiective s-a facut luand in considerare necesitatea de a proteja sanatatea oamenilor si mediul natural fara insa a impune locuitorilor si mediului economic din Romania costuri economice si sociale inacceptabile. Aceste obiective reprezinta o parte importanta din obiectivul Guvernului de a promova si realiza dezvoltarea durabila a tarii. Romania este prima tara inclusa in Anexa I (tarile dezvoltate si tarile cu economie in tranzitie) a Conventiei-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice (UNFCCC), care a ratificat Protocolul de la Kyoto la UNFCCC, angajandu-se sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera (GHG) cu 8%, in prima perioada de angajament (2008-2012), fata de anul de baza (1989). De asemenea, prin Legea nr. 271/2003, Romania a ratificat, Conventia asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi si cele trei protocoale ulterioare referitoare la reducerea acidifierii, eutrofizarii si nivelului de ozon troposferic. Tara noastra si-a luat angajamentul ca in anul 2010 nivelul emisiilor sa se incadreze in plafoanele prevazute de Protocolul de la Goteborg, asa cum rezulta din Tabelul 11. In acest sens, au fost luate masuri concrete (asumate de fiecare operator in parte), cum ar fi programele de reducere a emisiilor de SO2, NOx, provenite de la instalatiile mari de ardere, cat si din alte activitati (rafinare, petrochimie, etc.).

Emisiile de SO2 au fost in continua scadere in perioada 1990-2002, de la emisii de cca. 1.311 mii tone in 1990 la cca. 781 mii tone in 2002, pentru ca, incepand cu anul 2003, sa inregistreze o crestere fata de anii precedenti. Principalele surse de impurificare cu SO2 sunt arderile din activitatea de producere a energiei si industriile de transformare (cu o contributie de cca. 75% in anul 2003). Emisiile de NOx au fost in continua scadere in perioada 1990-2000, dar, incepand cu anul 2001, emisiile de NOx au inregistrat o crestere semnificativa, ajungand la 326 mii tone in anul 2004. Principalele surse emitente le-au reprezentat arderile din industria energetica si din industriile de transformare cca. 39%) , traficul rutier (cca. 31%) si industria de prelucrare (cca. 11%).

Pulberile in suspensie si sedimentabile sunt principalii poluanti din tara noastra, pentru care depasirile concentratiilor maxim admise (CMA) sunt semnificative. Poluarea atmosferei cu pulberi are mai multe surse: industriile metalurgica si siderurgica ce elibereaza in atmosfera cantitati insemnate de pulberi, centralele termice pe combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele si depozitele de steril, etc. Astfel, localitatile in care se inregistreaza cea mai ridicata poluare cu pulberi (depasiri ale concentratiilor zilnice, lunare si anuale) sunt: Resita, Bistrita-Nasaud, Campulung, Brasov, Zalau, Vaslui, Miercurea Ciuc, Gheorghieni, Rovinari, Motru, Constanta, Iasi14. S-au inregistrat imbunatatiri semnificative ale calitatii aerului in localitatile in care productia industriala a incetat ori s-au facut investitii care au dus la reducerea emisiilor. Totusi, in multe zone, calitatea aerului este foarte scazuta, din cauza controlului defectuos al emisiilor industriale. Astfel, pentru monitorizarea calitatii aerului si informarea publicului in timp real cu date de calitatea aerului, prin HG nr. 586/2004 s-a infiintat Sistemul National pentru Evaluarea si Gestionare Integrata a Calitatii Aerului (SNEGICA) care cuprinde reteaua nationala de monitorizare a calitatii aerului si sistemul national de inventariere a emisiilor de poluanti atmosferici. Asa cum a fost mentionat mai sus, una dintre principalele surse de poluare a aerului in multe localitati o reprezinta activitatile de ardere, in special cele rezultate de la instalatiile mari de ardere (IMA) care produc energie si caldura. In 26 dintre cele mai mari localitati din Romania15, IMA sunt principalele surse de producere a energiei termice si a apei calde pentru populatie, dar si principalele surse de poluare, din cauza combustibililor fosili utilizati in aceste instalatii. (carbune, pacura). Emisiile in aer ale poluantilor proveniti de la IMA au impact deosebit de negativ asupra sanatatii umane si mediului si reprezinta cea mai importanta parte a emisiilor totale de SO2 si NOx in zonele urbane, accentuand fenomenele de acidifiere si de formare a ozonului troposferic.

In Romania au fost inventariate 174 instalatii mari de ardere (IMA) – electrocentrale si termocentrale cu o putere termica egala sau mai mare de 50 MW, care utilizeaza in principal combustibili fosili. Aceste IMA se impart, in functie de detinatorul sau coordonatorul lor national, in trei mari grupuri : 1. 72 IMA detinute de MEF (stat) – furnizeaza in principal energie electrica pentru mentinerea in siguranta a Sistemului Energetic National (utilizatori industriali), iar in secundar furnizeaza abur tehnologic si energie termica pentru populatie; 2. 80 IMA in coordonarea MIRA (stat), apartinand unui numar de 26 de autoritati publice locale, sunt singurii furnizori de energie termica (caldura si apa calda) populatiei din localitatile in care sunt amplasate; unele dintre acestea furnizeaza energie electrica pentru aceste localitati. 3. 22 IMA detinute de alti agenti economici – furnizeaza energie electrica si termica atat pentru utilizare industriala cat si pentru populatie. Din cele 174 IMA, 163 sunt instalatii vechi (in functiune inainte de 1 iulie 1987) si 11 sunt instalatii noi (in functiune dupa 1 iulie 1987). Distributia instalatiilor vechi si noi in functie de detinator este prezentata in urmatorul tabel:

– Situatia instalatiilor mari de ardere Tip de IMA Numar total Detinator sau coordonator national MEF MIRA Alti agenti economici Numar total de IMA 174 72 80 22 Instalatii vechi (tipul I) 163 64 79 20 Instalatii noi (tipul II) 11 8 1 2 Sursa: MMDD

Cap 2.POLUAREA AERULUI

2.1 Poluare aerului atmosferic :

Invelisul gazos reprezentat de atmosfera terestra constitue unul dintre factorii esentiali ai existentei vietii pe pamant. Dintre componentii aerului, oxigenul este indispensabil respiratiei vegetale si animale, fenomenul de oxidare reprezenta principala sursa de energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer intervine in asimilatiaiar azotul atmosferic reprezinta una din verigile circuitului azotului in natura.

Compozitia normala a aerului :

Compozitia normala a aerului cuprinde (in vol. % atmosfera uscata): azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezinta peste 99,99% din compozitia aerului. Restul de circa 0,01% este alcatuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon. La acestea se adauga proportii variabile de vapori de apa (in medie 3%).

Din punct de vedere sanitar prezinta importanta oscilatiile in concentratie ale oxigenului si bioxidului de carbon, substante cu rol deosebit in schimbul de gaze de la nivelul plaminului.

Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in aer si prin scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea presiunii partiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze (O2 si CO2) si a procesului de oxigenare a singelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul de scadere a presiunii partiale.

Bioxidul de carbon intilnit in atmosfera in proportie de 0,03% nu produce tulburari manifeste decit in situatiile in care este impiedicata trecerea gazului din singele venos in alveola pulmonara si eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar in momentul in care presiunea partiala a CO2 din aer creste atit de mult incit impiedica eliminarea acestui catabolit. Initial apare o crestere a CO2 din singe (hipercapnie) mai putin datorita patrunderii lui din aerul exterior, cit datorita autointoxicarii organismului. Pe masura ce creste concentratia in aerul atmosferic, intervine si solubilizarea lui in plasma sanguina datorita presiunii partiale crescute; la autointoxicare se asociaza intoxicatia exogena.

Primele tulburari apar in jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.

Sursele de poluare a aerului

Intelegem prin poluarea aerului prezenta in atmosfera a unor substante straine de compozitia normala a aerului care in functie de concentratie si/sau timpul de actiune provoaca tulburari ale sanatatii omului, creeaza disconfort populatiei dintr-un teritoriu, afecteaza flora si fauna sau altereaza mediu de viata al omului. Rezulta din aceasta definitie pentru a fi considerati poluanti ,substantele prezente in atmosfera trebue sa exercite un efect nociv asupra omului sau a mediului sau de viata. Sursele de poluare a aerului potin doua grupe: surse naturale si surse artificiale (rezultate din activitaea umana).

Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii populatiei

In cursul unui act respirator, omul in repaus trece prin plamini o cantitate de 500 cm2 de aer, volum care creste mult in cazul efectuarii unui efort fizic, fiind direct proportional cu acest efort. In 24 ore in mediu omul respira circa 15-25 m3 de aer. Luind comparativ cu consumul de alimente si apa, in timp de 24 ore, omul inhaleaza in medie 15 kg de aer in timp ce consumul de apa nu depaseste de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezulta din aceste date importanta pentru sanatate a compozitiei aerului atmosferic, la care se adauga si faptul ca bariera pulmonara retine numai in mica masura substantele patrunse pina la nivelul alveolei, odata cu aerul inspirat.

Din punct de vedere al igienei, aerul influenteaza sanatatea atit prin compozitia sa chimica, cit si prin proprietatile sale fizice (temperatura, umiditate, curenti de aer, radiatii, presiune).

In ceea ce priveste compozitia chimica destingem influenta exercitata asupra sanatatii de variatii in concentratia componentilor normali, cit si actiunea pe care o exercita prezenta in aer a unor compusi straini.

Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a populatiei ca urmare a expunerii la agenti poluanti. Aceste modificari se pot traduce in ordinea gravitatii prin: cresterea mortalitatii, crestrea morbiditatii, aparitia unor simptome sau modificarii fizio-patologice, aparitia unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu agentul sau agentii poluanti.

Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice in urma expunerii prelungite la poluantii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumularii poluantilor in organism, in situatia poluantilor cumulativi (Pb, F etc.), pina cind incarcarea atinge pragul toxic. De asemenea modificarile patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata apar dupa intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani. Manifestarile patologice pot imbraca aspecte specifice poluantilor (intoxicatii cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene si teratogene) sau pot fi caracterizate prin aparitia unor imbolnaviri cu etiologie multipla, in care poluantii sa reprezinte unul dintre agentii etiologici determinanti sau agravanti (boli respiratorii acute si cronice, anemii etc.).

Poluantii iritanti realizeaza efecte iritative asupra mucoasei oculare si indeosebi asupra aparatului respirator. In aceasta grupa intra pulberile netoxice, precum si o suma de gaze si vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul si substantele oxidante,amoniacul Poluarea iritanta constitue cea mai raspindita dintre tipurile de poluare, rezultind in primul rind din procesele de ardere a combustibilului, dar si de celelalte surse de poluari.

Poluantii fibrozanti produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator.

Printre cei mai raspinditi sunt bioxidul de siliciu, azbestul, si oxizii de fier, la care se adauga compusii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi in mediul industrial unde determina imbolnaviri specifice care sunt exceptionale in conditii de poluare a aerului. Totusi poluarea intensa cu pulberi poate duce la modificari fibroase pulmonare.

Poluantii toxici asfixianti sunt cei care impiedica asigurarea cu oxigen a tesuturilor organismului. Dintre poluantii atmosferici cu efect asfixiant cel mai important este oxidul de carbon, care formeaza cu hemoglobina un compus relativ stabil (carboxihemoglobina) si impiedica astfel oxigenarea singelui si transportul de oxigen catre tesuturi. In functie de concentratia din aer si timpul de expunere se realizeaza o anumita proportie de carboxihemoglobina depaseste 60% din hemoglobina totala. Intoxicatia acuta este relativ rara, aparind practic numai in spatii inchise in prezenta unor surse importante de CO (in ?ncaperi in care sistemele de incatzit functioneaza defectuos, garaje, pasajele subterane pentru autovehicule etc.)

Poluantii alergenici din atmosfera sunt cunoscuti de multa vreme. Indeosebi este cazul poluantilor naturali (polen, fungi, insecte) precum si a prafului din casa, responsabili de un numar foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe linga acestea se adauga poluantii proveniti din surse artificiale in special industriale care pot emite in atmosfera o suma de alergeni completi sau incompleti. Pe primul loc din acest punct de vedere, se gaseste industria chimica (industria maselor plastice, industria farmaceutica, fabricile de insecticide etc.). Sunt semnalate si situatii cu aparitia unor fenomene alergice in masa, ca cel de la New Orleans din 1958 in care alergenul a fost identificat in praful provenit de la deseuri industriale depuse in holde.

Poluanti cancerigeni. Exista foarte dificultati in estimarea rolului poluantilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totusi cresterea frecventei cancerului indeosebi in mediul urban, a impus luarea in considerare si a poluantilor atmosferici ca agenti cauzali posibili, cu atit mai mult cu cit in zonele poluate au fost identificate in aer substante cert carcinogene.

Putemsubstantele carcinogene prezente in aer in substante organice si substante anorganice.

Dintre poluantii organici cancerigeni din aer, cei mai raspinditi sunt hidrocarburile policiclice aromatice ca benzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc. Cel mai raspindit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atit fixe cit si mobile. Ia nastere in timpul arderii, se volatilizeaza la temperatura ridicata si condenseaza rapid pe elementele in suspensie. Substanta cancerigena este cunoscuta de multa vreme, iar prezenta in aer indica un risc crescut de cancer pulmonar. Efecte cancerigene se atribuie si insecticidelor organoclorurate precum si unor monomeri folositi la fabricarea maselor practice. Mai sunt incriminati ca agenti cancerigeni dibenzacridina, epoxizii, precum si nitrosaminele in aer putind fi prezenti precusorii acestora (nitritii si aminele secundare).

Dintre poluantii cancerigeni anorganici mentionam azbestul, arsenul, cromul, cobaltul, beriliul, nichelul si seleniul. Mai frecvent intilnita in mediul industrial, prezenta lor in aer a fost semnalata si in zonele din apropierea industriilor. Un aspect deosebit il prezinta azbestul, mai periculos decit se presupunea cu citiva ani in urma si a carui prezenta a fost demonstrata atit in atmosfera urbana cit si in plaminii (corpi azbestizici pulmonari) unui procent apreciabil din populatia urbana neexpusa profesional.

Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera ,amestecul de gaze ce acopera globul pamantesc.Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui.

Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite ,in mare parte azot (78%) ,si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon ,dioxid de carbon ,heliu si neon.Toate acestea sunt gaze neutre ,adica nu intra in reactie cu alte substante.Mai exista urme de dioxid de sulf ,amoniac, monoxid de carbon si ozon (O3) precum si gaze nocive ,fum ,sare,praf si cenusa vulcanica.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani ,este amenintat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de sera ,incalzirea globala ,poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.

In ultimii 200 ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze ,mai ales dupa sfarsitul secolului trecut a aparut automobilul.Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera.

Schimbari climatice. Incalzirea globala si efectul de sera.

Gazele deja existente in atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele soarelui reflectate pe suprafata Pamantului.Fara aceasta Pamantul ar fi atat de rece inat ar ingheta oceanele iar oamenii ,animalele si plantele ar muri.

Insa atunci cand din cauza poluarii creste proportia gazelor numite gaze de sera ,atunci este retinuta prea multa caldura si intregul pamant devine mai cald.Din acest motiv in secolul nostru temperatura medie globala a crescut cu o jumatate de grad.

Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta crestere de temperatura va continua ,si dupa toate asteptarile ,pana la mijlocul secolului urmator va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C.

Dupa unele estimari ,in zilele noastre peste un miliard de oameni inspira aer foarte poluat ,in special cu monoxid de carbon si dioxid de sulf ,rezultate din procesele industriale.Din aceasta cauza ,numarul celor care de afectiuni toracice-pulmonare ,in special in randul copiilor si al batranilor ,este in continua crestere. La fel si frecventa cazurilor de cancer de piele este in crestere.Motivul este stratul de ozon deteriorat ,care nu mai retine radiatiile ultraviolete nocive.

Gauri in stratul de ozon:

Stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale soarelui.Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosiria hidrocarburilor clorinate ,fluorinate in flacoane cu aerosoli ,frigidere ,detergenti si polistiroli ,aceste gaze au ajuns in aer in cantitati mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosfera.Pe masura ce se ridica ,se descompun ,formandu-se cloridioni ,care ataca si distrug stratul de ozon. De foarte multa vreme in atmosfera exista concentratii naturale de gaze cu efect de sera, cum ar fi vaporii de apa, gazele carbonice, metanul si oxizii de azot. Razele cu lungime scurta de unda, numite lumina vizibila a soarelui, pot traversa aceste gaze, incalzind atmosfera, oceanele, suprafata planetei si organismele vii. Energia calorica este raspandita in spatiu in forma de raze infrarosii, adica de unde lungi. Acestea din urma sunt absorbite in parte de gaze cu efect de sera, pentru a se reflecta inca odata de suprafata Pamantului. Din cauza acestui fenomen natural, numit “efect de sera” temperatura medie anuala la suprafata pamantului se mentine la 15° C. Acesta e ceea ce noi numim un climat normal.

Activitatea umana constituie cauza aruncarii in atmosfera a unei cantitati mari de gaze cu efect de sera, mai ales a gazului carbonic, a oxizilor de azot, a metanului si a clorofluorocarbonilor (CFC).

Conform concluziilor numeroaselor comitete internationale de cercetare stiintifica, sporirea efectului de sera a declansat o noua incalzire planetara de o amploare nemaiintalnita pe parcursul istoriei. Ele descriu si argumenteaza fenomenul noii incalziri globale, a schimbarii climei, a reincalzirii climatului si a efectului de sera accelerat.

Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oarea in anul 1985 de catre oamenii de stiinta care lucrau in Antarctica ,in momentul in care au observat formarea unei gauri in stratul de ozon. Cercetatorii au fost ingrijorati de faptul ca stratul de ozon s-ar putea rarefia si in alte parti ale Globului ,crescand nivelul radiatiilor nocive.Din nefericire in anul 1995 s-a observat ca si in zona Arcticii si a Europei de N s-au format gauri in stratul de ozon.

Ploi acide:

Ploaia acida se formeaza atunci cand dioxidul de sulf sau oxizii de azot ,ambele rezultate ale poluarii industriale ,se amesteca in atmosfera cu aburii de apa. Ploaia acida distruge plantele si animalele.Paduri intregi au disparut din cauza ploilor acide.Mai rau este daca aceste ploi acide ajung in lacuri sau rauri care le duc la distanta ,omorand si cele mai mici organisme.Dupa estimarea oamenilor de stiinta pana in anul 2001 vor fi doar in Statele Unite si in Canda 50.000 lacuri moarte biologic.

Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decat sa dauneze Pamantului.

Din cauza incalzirii globale ,va creste nivelul marilor ,regiunile situate mai jos fiind inghitite de apa. Este de asteptat ca apa sa inghita orasele Londra sau New York. Poluarea resurselor de apa poate atrage dupa sine izbucnirea unor epidemii ,aparitia unor boli grave si moartea.Sunt modificate si raporturile repartizarii precipitatiilor:regiuni intregi pot fi secate complet ,ducand la foamete si la pierderea multor vieti omenesti.

In 1995 in Marea Britanie dintre copii sub 18 ani ,fiecare al saptelea a suferit de astm.Inflamatia alveolelor pulmonare produce dificultati respiratorii si senzatii de sufocare.

Inca nu este dovedit faptul ca aceasta afectiune ar fi produsa de poluarea aerului ,dar un lucru este sigur:poluarea agraveaza simptomele.Principalii vinovati sunt gazele de esapament si gazele formate sub efectul radiatiilor solare din produsele arderii combustibililor.

Siropurile si inhalatiile curative amelioreaza accesele ,medicatia preventiva ,este eficienta ,dar cercetarile continua in directia stoparii acestor afectiuni ,care a luat proportii ingrijoratoare

In zilele noastre atentia este orientata din ce in ce mai mult spre problemele de mediu; multe dintre guverne iau in considerare subiectele “verzi”.In intreaga lume pastrarea resurselor energetice este o problema acuta.

In intreaga lume sunt pornite campanii care incearca sa convinga guvernele sa renunte la distrugerea padurilor ecuatoriale.Populatia contribuie la aceste campanii ,prin faptul ca nu mai cumpara produse fabricate din lemn tropical ,reducand oarecum cererea pentru acesta.Sunt tari care ajuta la restabilirea echilibrului ;prin plantarea de arbori tineri.

Un lucru e sigur:in zilele noastre nu mai putem sa respiram aer curat.

Freonii au fost scosi din procesele industriale si au fost inlocuiti cu alte substante.

Atmosfera este insa un pericol ,ca urmare este in pericol intregul mediu de viata.Este nevoie de un control riguros si de masuri radicale pentru ca viitorul atmosferei sa fie sigur.

2.2 Efectele poluarii asupra organismelor :

Efectele acute au fost primele asupra carora s-au facut observatii si cercetari privind influenta poluarii mediului asupra sanatatii populatiei.In anul 1952 in Londra, cand, datorita poluarii cu pulberi si dioxid de sulf s-au inregistrat peste 4000 de decese. Desi rare, aceste episoade acute au avut meritul de a atrage atentia specialistilor asupra sanatatii populatiei expuse, declansand primele cercetari sistematice in domeniul relatiei sanatate – poluare.

Un alt caz grav de poluare a avut loc la Cernobal, in Ucraina, din 26 aprilie 1986, cand reactorul centralei nucleare a explodat.In urma acestei explozii au fost eliberate in mediul inconjurator cantitati mari de gaze rare si de materiale radioactive.Ca urmare a exploziei peste 30000 de pasari si un numar mare de pesti. Apa va fi infestata inca 300 de ani, iar norii radioactivi vor mai traversa Ucraina inca 50 de ani

Efectele poluarii :

Ecologistii acorda o atentie deosebita protectiei aerului atmosferic deoarece poluare atmosferei cauzeaza consecinte negative pe scara globala:

-distrugerea stratului de ozon;

-ridicarea temperaturii planetei;

-inrautatirea sanatatii omului;

Principalii poluanti :

Monoxidul de carbon si oxizii de azot sunt principalii poluanti emisi de arderile de combustibil. Funinginea si dioxidul de sulf sunt poluantii primari produsi in principal prin arderile de combustibili fosili in centralele energetice, precum petrolul si carbunele. In fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intra in compozitia atmosferei prin aceste procese. Poluantii au tendinta de a se gasi numai in anumite zone.Acesti poluanti au efecte directe asupra sanatatii, in special asupra sistemului respirator.

Poluantii sunt preluati de curentii de aer, se combina cu apa din atmosfera si dau ploile si ceturile acide, care se disperseaza asupra vegetatiei, solurilor si apelor.

Masuri de poluare :

Pentru micsorarea nivelului poluarii atmosferei de catre intreprinderile industriale se utilizeaza diferite metode, cum ar fi: se efectueaza ermetizarea instalatiilor tehnologice, se construiesc diferite instalatii de purificare.

La mijloacele de transport pentru micsorarea emisiilor toxice se instaleaza catalizatori, se utilizeaza aditivi contra fumului la motoarele diesel.

Invelisul gazos reprezentat de atmosfera terestra constitue unul dintre factorii esentiali ai existentei vietii pe pamant

Dintre componentii aerului, oxigenul este indispensabil respiratiei vegetale si animale, fenomenul de oxidare reprezenta principala sursa de energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer intervine in asimilatia clorofiliana, iar azotul atmosferic reprezinta una din verigile circuitului azotului in natura.

Compozitia normala a aerului cuprinde (in vol. % atmosfera uscata): azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezinta peste 99,99% din compozitia aerului. Restul de circa 0,01% este alcatuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon. La acestea se adauga proportii variabile de vapori de apa (in medie 0,2 – 3%). Din punct de vedere sanitar prezinta importanta oscilatiile in concentratie ale oxigenului si bioxidului de carbon, substante cu rol deosebit in schimbul de gaze de la nivelul plaminului.

Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in aer si prin scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea presiunii partiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze (O2 si CO2) si a procesului de oxigenare a singelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul de scadere a presiunii partiale.

Bioxidul de carbon intilnit in atmosfera in proportie de 0,03% nu produce tulburari manifeste decit in situatiile in care este impiedicata trecerea gazului din singele venos in alveola pulmonara si eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar in momentul in care presiunea partiala a CO2 din aer creste atit de mult incit impiedica eliminarea acestui catabolit. Initial apare o crestere a CO2 din singe (hipercapnie) mai putin datorita patrunderii lui din aerul exterior, cit datorita autointoxicarii organismului. Pe masura ce creste concentratia in aerul atmosferic, intervine si solubilizarea lui in plasma sanguina datorita presiunii partiale crescute; la autointoxicare se asociaza intoxicatia exogena.

Primele tulburari apar in jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.
Sursele de poluare a aerului

Intelegem prin poluarea aerului prezenta in atmosfera a unor substante straine de compozitia normala a aerului care in functie de concentratie si/sau timpul de actiune provoaca tulburari ale sanatatii omului, creeaza disconfort populatiei dintr-un teritoriu, afecteaza flora si fauna sau altereaza mediu de viata al omului. Rezulta din aceasta definitie ca – pentru a fi considerati poluanti – substantele prezente in atmosfera trebue sa exercite un efect nociv asupra omului sau a mediului sau de viata.

2.3 Sursele de poluare a aerului :

-Pot clasificate in doua grupe: surse naturale si surse artificiale (rezultate din activitaea umana).

Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii populatiei

In cursul unui act respirator, omul in repaus trece prin plamini o cantitate de 500 cm2 de aer, volum care creste mult in cazul efectuarii unui efort fizic, fiind direct proportional cu acest efort. In 24 ore in mediu omul respira circa 15-25 m3 de aer. Luind comparativ cu consumul de alimente si apa, in timp de 24 ore, omul inhaleaza in medie 15 kg de aer in timp ce consumul de apa nu depaseste de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezulta din aceste date importanta pentru sanatate a compozitiei aerului atmosferic, la care se adauga si faptul ca bariera pulmonara retine numai in mica masura substantele patrunse pina la nivelul alveolei, odata cu aerul inspirat.

Din punct de vedere al igienei, aerul influenteaza sanatatea atit prin compozitia sa chimica, cit si prin proprietatile sale fizice (temperatura, umiditate, curenti de aer, radiatii, presiune).

In ceea ce priveste compozitia chimica destingem influenta exercitata asupra sanatatii de variatii in concentratia componentilor normali, cit si actiunea pe care o exercita prezenta in aer a unor compusi straini.

Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a populatiei ca urmare a expunerii la agenti poluanti. Aceste modificari se pot traduce in ordinea gravitatii prin: cresterea mortalitatii, crestrea morbiditatii, aparitia unor simptome sau modificarii fizio-patologice, aparitia unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu agentul sau agentii poluanti.

Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice in urma expunerii prelungite la poluantii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumularii poluantilor in organism, in situatia poluantilor cumulativi (Pb, F etc.), pina cind incarcarea atinge pragul toxic. De asemenea modificarile patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata apar dupa intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani. Manifestarile patologice pot imbraca aspecte specifice poluantilor (intoxicatii cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene si teratogene) sau pot fi caracterizate prin aparitia unor imbolnaviri cu etiologie multipla, in care poluantii sa reprezinte unul dintre agentii etiologici determinanti sau agravanti (boli respiratorii acute si cronice, anemii etc.). Sursele de poluare a aerului atmosferic se impart in:

-surse naturale(eruptiile vulcanice, furtunile de praf)

-surse artificiale(legate de activitatea vitala a omului)

Sursele cele mai importante de poluare a atmosferei sunt transportul, obiectele industriale si centralele termoelectrice.In orase, gazele produse de aceste surse formeaza uneori o ceata densa, numita smog, care face aerul greu de respirat.Gazele acestea intra in componenta norilor, dand nastere ploilor acide care ucid plantele.

Poluantii iritanti :

-realizeaza efecte iritative asupra mucoasei oculare si indeosebi asupra aparatului respirator. In aceasta grupa intra pulberile netoxice, precum si o suma de gaze si vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul si substantele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritanta constitue cea mai raspindita dintre tipurile de poluare, rezultind in primul rind din procesele de ardere a combustibilului, dar si de celelalte surse de poluari.

Poluantii fibrozanti:

-produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator.

Printre cei mai raspinditi sunt bioxidul de siliciu, azbestul, si oxizii de fier, la care se adauga compusii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi in mediul industrial unde determina imbolnaviri specifice care sunt exceptionale in conditii de poluare a aerului. Totusi poluarea intensa cu pulberi poate duce la modificari fibroase pulmonare.

Poluantii toxici :

-asfixianti sunt cei care impiedica asigurarea cu oxigen a tesuturilor organismului. Dintre poluantii atmosferici cu efect asfixiant cel mai important este oxidul de carbon, care formeaza cu hemoglobina un compus relativ stabil (carboxihemoglobina) si impiedica astfel oxigenarea singelui si transportul de oxigen catre tesuturi. In functie de concentratia din aer si timpul de expunere se realizeaza o anumita proportie de carboxihemoglobina depaseste 60% din hemoglobina totala. Intoxicatia acuta este relativ rara, aparind practic numai in spatii inchise in prezenta unor surse importante de CO (in оncaperi in care sistemele de incatzit functioneaza defectuos, garaje, pasajele subterane pentru autovehicule etc.)

Poluantii alergenici

din atmosfera sunt cunoscuti de multa vreme. Indeosebi este cazul poluantilor naturali (polen, fungi, insecte) precum si a prafului din casa, responsabili de un numar foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe linga acestea se adauga poluantii proveniti din surse artificiale – in special industriale – care pot emite in atmosfera o suma de alergeni completi sau incompleti. Pe primul loc din acest punct de vedere, se gaseste industria chimica (industria maselor plastice, industria farmaceutica, fabricile de insecticide etc.). Sunt semnalate si situatii cu aparitia unor fenomene alergice in masa, ca cel de la New Orleans din 1958 in care alergenul a fost identificat in praful provenit de la deseuri industriale depuse in holde.

Poluanti cancerigeni :

-Exista foarte dificultati in estimarea rolului poluantilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totusi cresterea frecventei cancerului indeosebi in mediul urban, a impus luarea in considerare si a poluantilor atmosferici ca agenti cauzali posibili, cu atit mai mult cu cit in zonele poluate au fost identificate in aer substante cert carcinogene.

Putem clasifica substantele carcinogene prezente in aer in substante organice si substante anorganice.

Dintre poluantii organici cancerigeni din aer, cei mai raspinditi sunt hidrocarburile policiclice aromatice ca benzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc. Cel mai raspindit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atit fixe cit si mobile. Ia nastere in timpul arderii, se volatilizeaza la temperatura ridicata si condenseaza rapid pe elementele in suspensie. Substanta cancerigena este cunoscuta de multa vreme, iar prezenta in aer indica un risc crescut de cancer pulmonar. Efecte cancerigene se atribuie si insecticidelor organoclorurate precum si unor monomeri folositi la fabricarea maselor practice.
 Mai sunt incriminati ca agenti cancerigeni dibenzacridina, epoxizii, precum si nitrosaminele in aer putind fi prezenti precusorii acestora (nitritii si aminele secundare).

Dintre poluantii cancerigeni anorganici mentionam azbestul, arsenul, cromul, cobaltul, beriliul, nichelul si seleniul. Mai frecvent intilnita in mediul industrial, prezenta lor in aer a fost semnalata si in zonele din apropierea industriilor.
 Un aspect deosebit il prezinta azbestul, mai periculos decit se presupunea cu citiva ani in urma si a carui prezenta a fost demonstrata atit in atmosfera urbana cit si in plaminii (corpi azbestizici pulmonari) unui procent apreciabil din populatia urbana neexpusa profesional.

2.4 Smog-ul oraselor :

Smogul este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum formate cand umiditatea este crescuta, iar aerul este atat de calm incat fumul si emanatiile se acumuleaza langa sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea naturala si adesea irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza a mii de decese anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata mortalitatii poate sa creasca in mod considerabil in timpul perioadelor prelungite de expunere la smog, mai ales cand procesul de inversie termica realizeaza un plafon de smog deasupra orasului.

In multe orase, poluarea realizata de masini este mai mare decat cea a fabricilor, numarul primelor fiind in crestere. In fiecare dimineata, 30 000 noi vehicule se vor fi adaugat totalului mondial. Deoarece agentii poluanti pot afecta respiratia, se dau avertismente, adresate in special persoanelor suferind de astm (vezi subpunctul urmator).In ultimii 200 de ani industrializarea globala a dereglat raaportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic. Un copil din sapte sufera de astm in Marea Britanie din cauza poluarii, care agraveaza simpotomele.
Smogul fotochimic este o ceata toxica produsa prin interactia chimica intre emisiile poluante si radiatiile solare. Cel mai intalnit produs al acestei reactii este ozonul. In timpul orelor de varf in zonele urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorita faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de oxigen. Atomii de oxigen combinati cu oxigenul molecular formeaza ozonul. Hidrocarburile se oxideaza prin reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot. In timpul orelor de varf in zonele urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorita faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de oxigen.

Pe masura ce se apropie mijlocul zilei, concentratia de ozon

devine maxima, cuplat cu un minimum de oxid de azot. Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare galbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea in zonele oraselor de coasta si este o adevarata problema a poluarii aerului in mari orase precum Atena, Los Angeles, Tokyo.
Los Angeles este o aglomeratie urbana-suburbana cladita pe coasta deluroasa, avand in vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la nord se gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia orasului care este separata de Hollywood si de centrul orasului de Muntii Santa Monica si de Parcul Griffith, spatiul cel mai mare de recreere al orasului. Los Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari autostrazi de otel si beton – faimosul sistem de sosele – construit pentru transportul rapid, la mari viteze, dar care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de alte surse este o problema continua a poluarii. Un sistem de cai ferate orasenesc opereaza din 1993; cand va fi terminat in anul 2001, sistemul va lega 36.5 km de linii subterane cu aproximativ 645 km de linii.
Tokyo este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre cele mai populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola insumand 11.631.901 de persoane. Orasul este centrul cultural, economic si industrial al Japoniei. Industria este concentrata in zona Golfului Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape o cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea (cu mai mult de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte diversificata: produse alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale, etc.
Aceasta vasta dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii, datorat emanarii de substante nocive in atmosfera in urma proceselor de productie. De asemenea, numarul mare de autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a se reduce gradul de poluare, autoritatile locale incurajeaza folosirea transportului in comun, cum sunt metrourile si trenurile de mare viteza, care fac legatura dintre diferitele parti ale orasului. De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme in traficul rutier in anumite zone ale metropolei.

Cap 3. EFECTELE POUANTILOR DIN ATMOSFERA ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

3.1 Aerul si importanta lui :

“Daca un singur soare si un singur aer exista pentru toti ,de ce unii tin cu tot dinadinsul sa le polueze.
Aerul este un element indispensabil vietii,cantitatea consumata de organismul uman fiind foarte mare:intr-o singura inspiratie patrund in pulmonul nostru 0.5l de aer,ceea ce inseamna 8l pe minut ,respectiv
14-15 mc in 24 ore.In lipsa aerului omul nu poate supravietuii mai mult de cateva minute.Intre organism si aer exista un permanent schimb de gaze la nivelul pulmonului ,suprafata de contact la nivelul alveolelor pulmonare fiind de aproximativ 70 mp.
Aerul este invelisul gazos care inconjoara Pamantul,avand o grosime medie de aproximativ 3000 km,numit atmosfera.Principalele zone in care este subimpartita atmosfera sunt:
-troposfera(0-11km altitudine) de la cuvantul grecesc tropos= agitat,este stratul interior la contactul cu suprafata pamantului.Poate fi considerat stratul vietii aici concentrandu-se 80% din volumul total de gaze din atmosfera si producandu-se fenomene meteorologice.
-tropopauza are o grosime de 2 km si face trecerea de la troposfera la stratosfera.
-stratosfera urmeaza pana la circa 50-80 km.In acest strat nu se desfasoara fenomene meteorologice.
-stratopauza face la randul ei trecerea spre mezosfera avand doar 10km grosime Beneficiaza de o temperatura ridicata datorita acumularii ozonului.Acumularea ozonului in stratosfera se datoreaza disocierii moleculelor de O2 prin actiunea razelor ultraviolete.Prezenta acestui strat este o mare binefacere pentru viata,constituindu-se intr-un ecran protector al planetei impotriva radiatiilor ultraviolete.
-mezosfera se intinde de la 80-85 km.Este stratul unor complicate procese fotochimice si de absortie puternica a radiatiilor ultraviolete.
Proprietatile ei au o mare importanta in zborurile cosmice pentru calcularea culoarului de intrare in atmosfera a navelor cosmice.
-mezopauza este cuprinsa intre 80-90 km ,temperatura scade puternic.
-termosfera(90-400 km) cel mai fierbinte strat al atmosferei,avand loc puternice disocieri ale moleculelor de O2 si N2 si procese fotochimice intense;totodata,aici are loc o puternica ionizare a aerului cauzata de radiatiile ultraviolete,radiatiile X si captarea unor fluxuri de particule din spatiul interplanetar.
-exosfera(400-3000 Km) altitudine.

3.2 Metale grele si influentele lor asupra sanatatii omului :

Mercurul

Unii compusi ai mercurului precum sublimatul corziv (HgCl2) este cunoscut de mult timp ca fiind toxic.O toxicitate mare o au compusii organomercurici, ca metilmercurul si dimetilmercurul CH 3Hg si (CH 3) 2Hg.

Compusii metilmercurici provoaca aberatii cromozomiale, trec prin placenta din corpul mamei in cel al fatului, afecteaza celulele nervoase ale creierului provocand grave afectiuni – ca orbire, deteriorarea coordonarii nervoase, anomalii psihice, moarte. Mecanismul chimic al acestor procese pare a consta in afinitatea mare a mercurului fata de sulful din moleculele proteice, ceea ce afecteaza tranzitul de ioni prin membrane, activitatea enzimatica, activitatea mitocondriilor, etc

Mercurul este singurul metal care se gaseste in toate cele trei medii majore – apa, sol, atmosfera. Sursele de mercur sunt naturale si din activitatea umana. Mercurul este folosit mai ales in industria chimica la fabricarea vopselelor, a hartiei, a unor pesticide si fugnicide, a produselor farmaceutice, a dezinfectantilor.

La prepararea sodei caustice, de exemplu, la fiecare tona de soda sunt deversate circa 200 gr. de mercur. O pare din acest produs ramane si in soda care se foloseste si in unele ramuri ale industriei alimentare.

O altǎ sursa de poluare cu mercur o constituie arderea combustibililor fosili. Anual in urma acestui proces in atmosfera nimeresc circa 5000 tone de mercur.

Contaminarea cu mercur are un caracter global si afecteaza atat mediul terestru cat si cel acvatic. Mediul natural contine o anumita cantitate de mercur la care vietuitoarele s-au adaptat in decursul evolutiei. Dar datorita activitatii umane nivelul global al contaminarii cu mercur este in crestere. Cea mai mare parte a Hg provenit din activitatea umana se degaja in atmosfera, prin migrare si transformare el ajunge in mediul acvatic, unde se acumuleaza mai ales in organisme sub forma unor produsi foarte toxici. Intoxicatii cu mercur se produc frecvent in urma utilizarii fungicidelor organomercurice.

Cercetarile efectuate arata ca toxicitatea mercurului este diminuata de catre seleniu. Seleniul duce la scaderea nivelului de mercur din organe si schimba legarea sa de catre proteinele solubile. Efectul are loc datorita competitiei intre Se si Hg pentru grupele SH ale proteinelor.

Plumbul

Anual pe pamant se extrag peste 2, 5 milioane de tone de plumb. In atmosfera plumbul ajunge in special o data cu gazele de esapament ale automobilelor dotate cu motoare cu benzina. Din atmosfera plumbul ajunge in sol, ape. In apa de ploaie s-au determinat concentratii de 40 mg de Pb. Plumbul din sol este absorbit de plante, in special de radacini, plumbul din atmosfera poate ajunge in frunze, de unde consumat de animale poate ajunge la concentratii destul de importante. Mamiferele erbivore retin 1% din plumbul consumat. Omul preia plumbul atat prin respiratie, dar mai ales prin alimente.(330 g/zi).

Pb este un metal toxic. O parte importanta a plumbului nimerit in organism este acumulata in oase si par, iar o alta parte se acumuleaza in ficat. Pb inhiba dehidrogenarea acidului aminolevuluinic din eritrocite, ceea ce provoaca anemie. Intoxicarile cronice cu Pb duc la tulburari ale sistemului nervos.

Cadmiul

Are o puternica actiune toxica asupra organismelor vii. Este letal pentru spermatozoizi. Cadmiul patrunde in organism prin hranǎ si prin suprafata corpului si se acumuleaza selectiv in diferite tesuturi, unde se leaga partial de moleculele proteice. In apele dulci concentratia de Cd este mai mare decat in mari. In apele marine concentratia este mai mare in apele de coasta.

Petrolul

Este un produs indispensabil in special ca o sursǎ importanta de energie. Insa pe cat este de necesar pe atat de periculos din punct de vedere ecologic.

Este una din principalele surse de hidrocarburi, care se intalnesc in sol, atmosfera si hidrosfera. In atmosfera hidrocarburile patrund ca substante volatile prin evaporarea produselor petroliere sau ca rezultat al arderilor industriale. Contribuie nemijlocit la aparitia smogului. In hidrosfera hidrocarburile ajung din atmosfera, dar in special in urma scurgerilor de titei.

Se estimeaza ca anual in urma deversarilor petroliere accidentale in oceane patrund pana la 200 000 tone de titei. Cantitati si mai mari provin in urma proceselor de extractie, transport si prelucrare, curatirea halelor vapoarelor. O mare cantitate patrunde in mediul inconjurator prin scurgerile de la rafinarii sau terminale petroliere.

Pierderile anuale de produse petroliere, care patrund in mediul ambiant ajung pana la 5 milioane de tone. In acelasi timp e demonstrat ca o tona de titei brut acopera cu o pelicula fina aproape moleculara o suprafata de 12 km 2 de apa.

Din pacate, omul de multe ori subestimeaza toxicitatea produselor petroliere. In acelasi timp savantii, printre care Blumer deosebesc 2 categorii de efecte toxice: efecte imediate si efecte tardive. Efectul imediat se datoreaza hidrocarburilor. Cele saturate sunt solubile in apa, in concentratii mici produc anestezie, iar in doze mai mari moartea animalelor, in special a formelor tinere. Hidrocarburile aromatice (benzenul, toluenul, naftalenul) sunt si mai toxice, avand si un efect cancerigen pronuntat.

Efectele toxice tardive sunt mai complexe, producand pe termen lung grave dezechilibre ecologice.

Formarea peliculei de petrol la suprafata apei are un prim efect de scadere a tensiunii superficiale la interferenta apa-aer, astfel este perturbata activitatea numeroaselor organisme planctonice, multe din ele neputand supravietui. Se modifica cantitatea de lumina patrunsa in apa, diminuand fotosinteza algelor. Chiar dupa disparitia peliculei de petrol ele nu vor mai fi in stare sa revina la starea initiala.

Evaporarea in atmosfera a petrolului este destul de intensa, astfel circa 25 % din pelicula de petrol se evapora in cateva zile. O alta parte din titei trece in solutie, iar alta in organismele marine. De multe ori pelicula de petrol este dusa spre zonele litorale, de tarm, invadand plajele si distrugand toata flora si fauna adiacenta – un numar impresionant de crustacee, moluste, pasari si animale marine.

3.3 Afectiuni ale organismului uman datorate poluarii atmosferei :

In cadrul interrelatiilor intre om si mediul sau ambiant, acesta din urma exercita asupra omului influente multiple, dintre care una din cele mai importante este actiunea asupra sanatatii. Din acest punct de vedere se stie ca mediul contine factori care au o actiunea favorabila asupra sanatatii, cunoscuti sub numele de factori sanogeni. –
Mediul contine insa si factori care au o actiune nefavorabil asupra sanatatii, determinand inrautatirea sau pierderea acesteia, denumiti factori patogeni.
Actiunea mediului poluant asupra organismului este foarte variata si complexa. Ea poate merge de la simple incomoditati in activitatea omului, asa-zisul disconfort, pana la perturbari puternice ale starii de sanatate. –
Efectele acute au fost primele asupra carora s-au facut observatii si cercetari privind influenta poluarii mediului asupra sanatatii populatiei.ele se datoresc unor concentratii deosebit de mati ale poluantilor din mediu care au repercursiuni puternice sio brutale asupra organismului uman: marile epidemii de la Hamburg si Petersburg, de la sfarsitul secoluluil trecut, datorate poluarii apei cu vibrionul holerei, iar mai recent, Londra, 1952, cand, datorita poluarii cupulberi si dioxid de sulf s-au inregistrat peste 4000 decese. Desi rare, aceste episoade acute au avut meritul de a fi atras atentia specialistilor asupra sanatatii populatiei expuse, declansand primele cercetari sistematice in domeniul relatiei sanatate – poluare.
Efectele cronice reprezinta formele de manifestare cele mai frecvente ale actiunii poluarii mediului asupra sanatatii umane. In mod obisnuit, diversii poluanti existenti in mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenta lor continua, chiar in concentratii mai scazute nu este lipsita de efecte nedorite. –
Efectele aerului poluat asupra sanatatii populatiei.
Influenta directa a poluarii aerului asupra sanatatii populatiei consta in modificarile ce apar in organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiti poluanti atmosferici. De cele mai multe ori, actiunea directa a poluarii aerului este rezultanta interactiunii mai multor poluanti prezenti concomitent in atmosfera si numai arareori actiunea unui singur poluant ( actiune complexa si nespecifica)-
Cei mai reprezentativi poluanti din atmosfera sunt:
a) poluanti cu actiune iritanta:
– pulberi (sedimentabile sau in suspensie) ce actioneaza la nivelul cailor respiratorii care, desi prezinta mecanisme de protectie fata de efectele nocive ale poluantilor (mucus, epitelii ciliate, etc), pot fi afectate de inflamatii, rinite, faringite, laringite, bronsite sau alveolite. Daca actiunea poluantului este de lunga durata pot aparea afectiuni cronice ca broho-pneumopatia cronica nespecifica.
– Oxizii sulfului, ce apar in aer prin arderea combustibililor fosili sau din diferite procese industriale, au un grad mare de solubilitate, produc iritatii ale cailor respiratorii ce se traduc prin salivatie, expectoratie, spasme si dificultati in respiratie, care permanentizate duc la aparitia bronsitei cronice.
– Oxizii azotului, rezulta la fel ca cel ai sulfului, produc la niveleul cailor respiratorii blocarea miscarilor cililor epiteliilor brohice si traheale. La nivel sangvin, se combina cu hemoglobina rezultand methemoglobina care impiedica transportului gazelor respiratorii (oxigenului) catre tesuturi.
– Substantele oxidante (ozonide) generati prin actiunea radiatiilor ultraviolete asupra unor produsi de ardere ai hidrocarburilor, au efect iritant pentru caile respiratorii, ceea ce faciliteaza suprainfectiile cu germeni oportunisti.
b) poluanti cu actiune asfixianta:
– oxidul de carbon, rezultat din arderi incomplete, se combina cu hemoglobina dand carboxi hemoglobina, generand fenomene de lipsa de oxigen cu consecinte dintre cele mai grave asupra respiratiei diferitelor tesuturi si celule, ce se manifesta clinic prin dureri de cap, ameteli, somnolenta, greata, aritmii, etc.
c) poluanti cu actiune toxica sistemica:
– plumbul, eliminat in atmosfera sub forma de vapori care se condeanseaza relativ reprede, poate patrunde in organismul uman atat pe cale respiratorie (mai periculoasa pentru ca ajunge direct in sange) cat si pe cale digestiva (ficatul are o mare putere de detoxifiere a organismului). Actiunea nociva a plumbului se exercita la nivelul sangelului determinanad aparitia de anemii, si lanivelul sistemului nervos, provocand ramanerea in urma a dezvoltarii inteclectuale la copii.
d) poluantii cu actiune fibrozanta:
– pulberile, mai ales cele cu densiate mare, persista in plaman, determinanad o scadere a alesticitatii pulmonare ca si o reactie la corp strain, cu formare de tesut nou in jur, ce sta la abza aparitiei fibrozei.
e) poluanti cu actiune cancerigena: –
– hidrocarburile policiclice aromatice sunt poluanti organici ce rezulta din arderea incompleta a combustibililor solizi si lichizi. Se concentreaza in organism in conditiile unei expuneri prelungite.
– Arsenul, cromul, beriliul, cobaltul, seleniul, azbestul sunt poluanti anorganici, prezenti mai ale in mediile industriale.
f) poluanti cu actiune alergizanta:
– pulberile minerale sau organice ca si gazele (oxizi de azot, sulf, carbon) sau sunstantele volatile din insecticide, detergenti, mase plastice, medicamente produc rinite acute, traheite, astm sau manifestari oculare (conjunctivite si blefarite) sau cutanate (exeme, urticarii, etc)
g) poluanti cu actiune infectanta: –
– sunt reprezenti de diversi germeni patogeni din atmosfera. Desi majoritatea germenilor ce cauzeaza boli infectioase cu poarta de intrare respiratorie, ca: difteria, scarlatina, tusea convulsiva, rujeola, rubeola, varicela, variola, gripa, guturaiul, etc, au o rezistenta scazuta in aer datorita unor factori ca: uscaciunea, temperatura scazuta, radiatiile ultraviolete, contaminarea produsa prin aer este responsabila pentru un numar mare de boli.

CONCLUZII SI CONTRIBUTII PERSONALE :

Echilibrul natural al gazelor atmosferice este amenintat acum de activitatea oamenilor. Cresterea productiei de energie, industria chimica, metalurgica, de ciment, circulatia rutiera si aeriana, arderea gunoaielor etc. sunt cause care lun atmosfera in pericol. Aceste pericole sunt: efectul de sera(incalzirea globala), poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.

Animalele si oamenii inspira oxygen din aer si elimina dioxid de carbon. Plantele verzi iau dioxid de carbon in procesul numit fotosinteza, eliminand oxigen. Existenta fiecarei plante, animal si om depinde de acest circuit.

In ultimii 200 de ani industria a dereglat echilibrul atmospferic. Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si a altor gaze, mai ales dupa aparitia automobilului. Dezvoltarea agriculturii a determinat, acumularea unor cantitati mari de substante chimice otravitoare in atmosfera.

Gazele deja existente in atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele solare. Fara aceasta Pamantul ar fi atat de rece, incat ar ingheta oceanele si ar muri toate vietuitoarele. Insa atunci cand din cauza poluarii, creste proportia gazelor numite ,,gaze de spera”, atunci este retinuta prea multa caldura si intrg pamantul devine mai cald.,,Gazelle de sfera” deregleaza echilibrul atmospheric:

Retin razele inflarosii si le reflecta spre Pamant. In consecinta, creste temperature medie

globala.

Poluarea aerului este adesea vizibila sub forma de fum si gaze. Fumul este un amestec de gaze si chimicale si poate deveni mai toxic sub actiunea soarelui puternic. Smogul ce rezulta are un miros neplacut ce provoaca lacrimarea. Unele componente ale gazelor de esapament, in cazul in care sunt inhalate, provoaca tulburari pulmonare.

Aerul poluat are pe langa efectele directe asupra sanatatii omului si un effect devastator asupra mediului.

Substantele chimice emanate in atmosfera sunt transportate de vaporii de apa din curentii de aer. Cand acestia se ridica deasupra muntilor, vaporii de apa se condenseaza si cad sub forma de ploaie. Daca exista substante chimice in curentii de aer, ele vor cadea odata cu ploaia formand ploile acide.

Aceasta distruge plante si animale iar situatia se agraveaza daca ajunge I n rauri, pentru ca acesta va transporta otrava la distanta, omorand cele mai mici organisme. Apele respective vor fi moarte biologic.Subtierea stratului de ozon este cauzat de anumite gaze existente in flacoane(spraiuri), frigidere, etc. Deteriorarea a fost semnalata pentru prima oara in 1985 de catre oamenii de stiinta in America, in momentul in care au vazut formarea unei gauri in stratul de ozon. Din nefericire, cu zece ani mai tarziu, in 1995, s-a observat ca si deasupra Articii si Europei de Nord s-au format gauri in stratul de ozon.

Distrugerea padurilor, la randul sau, tulbura echilibrul ecologic al atmosferei, deoarece zonele poluate pierd efectul benefic al vegetatiei. Distrugerea a milioane de m2 de paduri are drept consecinta reducerea cantitatii de oxigen,in schimb se acumuleaza mai mult dioxid de carbon.

In zilele noastre nu mai putem spera sa respiram aer curat. Atmosfera este in mare pericol. Ca urmare este pus in pericol intregul mediu de viata.

BIBLIOGRAFIE

1)     Chimie Experiente si principii – Paul R. O’Connor, Joseph E. Davis, Jr., Edward L. Haenisch, W. Keith MacNab, A.L. McClellan; Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1983

2)     Ristoiu D, Curs Fizica atmosferei ,Cluj Napoca, 2005

3)     Leaf, A. 1993. Loss of stratospheric ozone and health effects of increased ultraviolet radiation. In Critical condition: Human health and environment, ed. E. Chivian, M. McCally, H. Hu, and A. Haines, 139-50. Cambridge, MA: The MIT Press.

4)     SunWise School Program. (1999). UV Radiation. U.S. Environmental Protection Agency. http://www.epa.gov/sunwise1/uvradation.html

5)     Cristina Mandiavel , Pamantenii dusmanii Terrei, Ed. Albatros,1987

6)     Iovanca Haiduc , Chimia mediului, Cluj Napoca, 2005

7)     Alexandru Rosu, Terra, geosistemul vietii, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1987.Resursele marilor si oceanelor -Gheorghe I. Manea (Editura Politica)

8)     . www.referate.ro

9)     . www.referatele.com

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/Proiect-Examen-Atestat-Protect661.php

Proiect de diploma ecologie – calitatea aerului ambiental in regiunea 5 vest

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/Proiect-de-diploma-ecologie-CA467.php

Universitatea “Al. I. Cuza”

Facultatea de Biologie

Specializarea Bioprocedee in domeniul agroalimentar

Tehnici de analiza calitativa si cantitativa a aerului si a apei

Aerul – semnificatii,importanta si tehnici de analiza cantitativa si calitativa

Imprevizibil si extrem de interesant, aerul este indiscutabil esential existentei noastre.Aerul

reprezinta un amestec gazos, avandastfel proprietatile starii gazoase. De aceea, aerul nu are o forma

definita sau un volum exact.

Aerul atmosferic, alaturi de alte componente ale mediului ambiant, are o insemnatate vitala

foarte importanta pentru natura. Aerul este un amestec de azot si oxigen necesar activitatii vitale a

organismelor aerobe, inclusiv a oamenilor. Acest amestec contine si o cantitate neinsemnata de alte

gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, dioxid de carbon, hidrogen, vapori de apa si alte

particule, care practic nu au nici o influenta asupra organismelor vii.

Poluarea aerului este generata in special de folosirea energiei si de activitatile de transportare.

Urbanizarea, dezvoltarea industriei si a transportului provoaca emisii cu concentratii mari de de

substante poluante in atmosfera, emisii care duc la efecte nocive asupra naturii si a tuturor

organismelor vii.

Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii circa 70% din populatia urbana a lumii

respira aer poluat si doar circa 10% din populatia lumii respira aer curat, calitatea caruia este in

limitele acceptabilitatii.

Activitatea prioritara in domeniul ecologiei consta in studierea relatiilor organismelor vii cu

mediul ambiant(ISO 6107/3-85). Ecologistii acorda o atentie deosebita protectiei aerului atmosferic

deoarece poluarea atmosferei cauzeaza consecinte negative pe scara globala:

-distrugerea stratului de ozon;

-efectul de sera, legat de majorarea volumului emisiilor in atmosfera a dioxidului de carbon,

protoxidului de azot si a metanului.

-ridicarea temperaturii planetei;

-inrautatirea sanatatii oamenilor, impactul nociv asupra plantelor si animalelor.

Sursele de poluare a aerului atmosferic se impart in:

-naturale (eruptii vulcanice,furtuni de praf,s.a);

-de caracter antropogen, legate cu activitatea vitala a omului.

Sursele cele mai importante de poluare a atmosferei sunt:transportul, obiectele industriale,

centralele termoelectrice.Aceste surse elimina cantitatii mari de substante toxice specifice,

1

http://documents.tips/documents/tehnici-de-analiza-calitativa-si-cantitativa-a-aerului-si-a-apei.html

Simpla prezență a unei persoane într-o cameră poate genera 37 de milioane de bacterii pe oră, relevă un nou studiu efectuat de cerectătorii de la Universitatea Yale.

"Trăim într-o supă microbiană iar ingredientele principale sunt propriile noastre microorganisme….Praful de pe podea se dovedește a fi principala sursă de bacterii pe care o respirăm", a declarat Jordan Peccia, coordonatorul studiului, notează descopera.ro.

Multe studii anterioare au măsurat și analizat varietatea de microbi prezenți în spațiile în care trăim zi cu zi, dar acesta este primul care cuantifică cât de mult afectează prezența unei singure persoane nivelul de particule biologice din aerul dintr-o încăpere.

Echipa de cercetători a măsurat și analizat particulele biologice din interiorul unei singure săli de curs. Studiul s-a întins pe 8 zile, dintre care patru în care încăperea a fost ocupată periodic și alte patru în care ea a rămas goală. În tot acest timp, ferestrele și ușile au fost închise, iar sistemul de încălzire și ventilare a funcționat la un nivel normal.

În urma observației s-a constat că prezența oamenilor a fost asociată cu o creștere substanțială a concentrației de bacterii și fungi, de diferite dimensiuni, din aer. Gradul de ocupare a încăperii a determinat apariția fungilor de mari dimensiuni și a particulelor de bacterii de dimensiuni medii. Dimensiunile bacteriilor și ale fungilor sunt importante, deoarece afectează gradul la care acestea se filtrează și recirculă prin aer.

S-a constatat că 18% din totalitatea emisiilor bacteriene din încăpere proveneau de la oameni. Din cele 15 cele mai abundente tipuri de bacterii identificate în sală, 4 erau asociate în mod direct cu oamenii, inclusiv cea mai abundentă, care se găsește la nivelul pielii umane. Cercetătorii au declarat că cea mai mare cantitate de microorganisme este reținută de mochetă și covoare, dar că asta nu înseamnă că trebuie să le eliminăm din încăperi, având în vedere că doar aproximativ 0,1% din bacteriile acestea sunt infecțiose.

Totuși, înțelegerea conținutului și dinamicii particulelor biologice din aerul încăperilor este utilă pentru conceperea unor noi modalități de îmbunătățire a calității aerului atunci când este necesar. De asemenea, creatorii studiilor au adăugat că bolile infecțioase se transmit în spații închise, adăugând că americanii își petrec 90% din timp în clădiri.

http://www.publika.md/prezenta-oamenilor-umple-spatiile-inchise-cu-bacterii_779861.html

Partea superioară a machetei

Partea inferioară a machetei

http://www.amfms.ro/dezinfectante/norma_tehnica_nr_1260303__.html

Ordin nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igiena si sanatate publica privind mediul de viata al populatiei

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 127 din 21 februarie 2014

MINISTERUL SANATATII

Vazand Referatul de aprobare al Directiei de sanatate publica si control in sanatate publica nr. E.N. 836/2014 din cadrul Ministerului Sanatatii,
avand in vedere prevederile art. 6 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare,
in temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare,
ministrul sanatatii emite urmatorul ordin:

Art. 1
Se aproba Normele de igiena si sanatate publica privind mediul de viata al populatiei, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2
Normele de igiena si sanatate publica sunt obligatorii, potrivit legii, pentru toate unitatile din sistemul public si privat, precum si pentru intreaga populatie.

Art. 3
Nerespectarea normelor de igiena si sanatate publica privind mediul de viata al populatiei atrage raspunderea disciplinara, administrativ-materiala, civila ori, dupa caz, penala, in sarcina persoanelor vinovate de abaterile savarsite.

Art. 4
La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 3 iulie 1997, cu modificarile ulterioare.

Art. 5
Directia de specialitate din Ministerul Sanatatii, directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, ministerele cu retea sanitara proprie, administratia publica locala si alte autoritati implicate duc la indeplinire dispozitiile prezentului ordin.

Art. 6
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ANEXA – NORME de igiena si sanatate publica privind mediul de viata al populatiei

CAPITOLUL I – Norme de igiena referitoare la zonele de locuit

Art. 2
(1) Amplasarea cladirilor destinate locuintelor trebuie sa se faca in zone sigure, pe terenuri salubre care sa asigure:
a) protectia populatiei fata de producerea unor fenomene naturale ca alunecari de teren, inundatii, avalanse;
b) reducerea degajarii sau infiltrarii de substante toxice, inflamabile sau explozive, aparute ca urmare a poluarii mediului;
c) sistem de alimentare cu apa potabila in conformitate cu normele legale in vigoare;
d) sistem de canalizare pentru colectarea, indepartarea si neutralizarea apelor reziduale menajere, a apelor meteorice;
e) sistem de colectare selectiva a deseurilor menajere;
f) sanatatea populatiei fata de poluarea antropica cu compusi chimici, radiatii si/sau contaminanti biologici.
(2) La zonificarea functionala a localitatilor se va avea in vedere: separarea functiunilor, raportul interdependent al diferitelor zone functionale, evitarea incompatibilitatilor functionale in zonele destinate locuirii si functiunilor complementare ale acestora.
(3) Zonele de protectie sanitara se vor asigura, conform prevederilor legale in vigoare, pe baza avizelor corespunzatoare dotarilor tehnico-edilitare ale zonelor de locuit.
(4) Zonele cu riscuri naturale sau antropice vor fi desemnate ca zone cu interdictie de construire a cladirilor cu destinatie de locuinte sau socioculturale, pe baza studiilor geologice de catre institutii abilitate, pana la inlaturarea riscului.

Art. 3
(1) Amplasarea cladirilor destinate locuintelor trebuie sa asigure insorirea acestora pe o durata de minimum 1 1/2 ore la solstitiul de iarna, a incaperilor de locuit din cladire si din locuintele invecinate.
(2) In cazul in care proiectul de amplasare a cladirilor evidentiaza ca distanta dintre cladirile invecinate este mai mica sau cel putin egala cu inaltimea cladirii celei mai inalte, se va intocmi studiu de insorire, care sa confirme respectarea prevederii de la alin. (1).

Art. 4
La stabilirea amplasamentelor cladirilor de locuit se vor preciza si amplasamentele urmatoarelor dotari tehnico-edilitare:
a) platforme destinate pentru depozitarea recipientelor de colectare selectiva a deseurilor menajere, care vor fi amenajate la distanta de minimum 10 m de ferestrele locuintelor, vor fi imprejmuite, impermeabilizate, cu asigurarea unei pante de scurgere si vor fi prevazute cu sistem de spalare si sifon de scurgere racordat la canalizare, vor fi dimensionate pe baza indicelui maxim de producere a gunoiului si a ritmului de evacuare a acestuia si vor fi intretinute in permanenta stare de curatenie; platformele pot fi cuplate cu instalatii pentru batut covoare;
b) spatii de joaca pentru copii, amenajate si echipate cu mobilier urban specific, realizat conform normativelor in vigoare astfel incat sa fie evitata accidentarea utilizatorilor;
c) spatii amenajate pentru gararea si parcarea autovehiculelor populatiei din zona respectiva, situate la distante de minimum 5 m de ferestrele camerelor de locuit; in aceste spatii este interzisa gararea autovehiculelor de mare tonaj, cum ar fi autovehiculele peste 3,5 tone, autobuzele, remorcile etc., precum si realizarea activitatilor de reparatii si intretinere auto.

Art. 5
(1) Unitatile cu capacitate mica de productie, comerciale si de prestari servicii, precum spalatorii auto, ateliere mecanice, tinichigerii, ateliere de tamplarie etc., care pot crea riscuri pentru sanatate sau disconfort pentru populatie prin producerea de zgomot, vibratii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc., se amplaseaza in cladiri separate, la distanta de minimum 15 m de ferestrele locuintelor. Distanta se masoara intre fatada locuintei si perimetrul unitatii, reprezentand limita suprafetei unitatii respective. Pentru unitatile sus-mentionate se asigura mijloacele adecvate de limitare a nocivitatilor, astfel incat sa se incadreze in normele din standardele in vigoare.
(2) Se interzice schimbarea destinatiei functionale a unor zone, daca prin aceasta se creeaza premisa aparitiei de riscuri pentru sanatatea populatiei din zona locuita.

Art. 6
(1) La parterul cladirilor de locuit:
a) se pot amplasa/amenaja unitati comerciale, unitati de prestari servicii, cabinete medicale umane fara paturi si cabinete veterinare pentru animale de companie, cu conditia ca acestea, prin functionarea lor, sa nu creeze disconfort si riscuri pentru sanatatea locatarilor; pentru unitatile sus-mentionate se vor asigura mijloacele adecvate de limitare a nocivitatilor;
b) nu se vor amplasa la parterul blocurilor unitati de productie;
c) se pot amenaja camere speciale pentru: depozitarea deseurilor solide, spalatorii, uscatorii;
d) se pot amenaja si alte anexe ale locuintelor (garaje), doar cu acceptul asociatiei de locatari sau proprietari.
(2) Activitatile de birou se pot organiza si la alte etaje ale imobilelor de locuit daca se obtine acceptul vecinilor directi.
(3) Schimbarea destinatiei unui spatiu de locuit se poate face numai cu respectarea conditiilor prevazute de Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, cu modificarile ulterioare.

Art. 7
Zonele necesare odihnei si recreerii se amplaseaza in locuri care prezinta cele mai avantajoase elemente naturale, cum sunt: paduri, suprafete de apa, relief variat si altele. In zonele de odihna si recreere se interzice amplasarea:
a) obiectivelor industriale care, prin activitatea lor, produc zgomot, vibratii sau impurifica apa, aerul, solul;
b) unitatilor zootehnice;
c) unitatilor de transporturi;
d) statiilor de epurare a apelor uzate si a depozitelor de deseuri solide;
e) arterelor de circulatie cu trafic rutier intens.

Art. 8
In cadrul amenajarii si dotarii zonelor destinate odihnei si recreerii trebuie sa se asigure:
a) instalatii de alimentare cu apa potabila;
b) W.C.-uri publice si locuri pentru colectarea selectiva a deseurilor;
c) colectarea si indepartarea apelor uzate prin instalatii de canalizare, locale sau zonale, a caror constructie si exploatare sa evite poluarea factorilor de mediu;
d) spatiu ingradit pentru cainii de companie, cu modalitati adecvate de colectare a dejectiilor acestora;
e) banci si spatii amenajate pentru picnic.

Art. 9
Intre unitatile industriale, obiectivele sau activitatile care polueaza factorii de mediu sau produc zgomot si vibratii si teritoriile protejate invecinate se asigura zone de protectie sanitara.

Art. 10
Nocivitatile fizice (zgomot, vibratii, radiatii ionizante si neionizante), substantele poluante si alte nocivitati din aerul, apa si solul zonelor locuite nu vor putea depasi limitele maxime admisibile din standardele in vigoare.

Art. 11
(1) Distantele minime de protectie sanitara intre teritoriile protejate si o serie de unitati care produc disconfort si riscuri asupra sanatatii populatiei sunt urmatoarele:
– Ferme de cabaline, intre 6-20 capete: 50 m
– Ferme de cabaline, peste 20 capete: 100 m
– Ferme si crescatorii de taurine, intre 6-50 capete: 50 m
– Ferme si crescatorii de taurine, intre 51-200 capete: 100 m
– Ferme si crescatorii de taurine, intre 201-500 capete: 200 m
– Ferme si crescatorii de taurine, peste 500 de capete: 500 m
– Ferme de pasari, intre 51-100 de capete: 50 m
– Ferme de pasari, intre 101-5.000 de capete: 500 m
– Ferme si crescatorii de pasari cu peste 5.000 de capete si complexuri avicole industriale: 1.000 m
– Ferme de ovine, caprine: 100 m
– Ferme de porci, intre 7-20 de capete: 100 m
– Ferme de porci, intre 21-50 de capete: 200 m
– Ferme de porci, intre 51-1.000 de capete: 500 m
– Complexuri de proci, intre 1.000-10.000 de capete: 1.000 m
– Complexuri de porci cu peste 10.000 de capete: 1.500 m
– Ferme si crescatorii de iepuri intre 100 si 5.000 de capete: 100 m
– Ferme si crescatorii de iepuri cu peste 5.000 de capete: 200 m
– Ferme si crescatorii de struti: 500 m
– Ferme si crescatorii de melci: 50 m
– Spitale, clinici veterinare: 30 m
– Grajduri de izolare si carantina pentru animale: 100 m
– Adaposturi pentru animale, inclusiv comunitare: 100 m
– Abatoare, targuri de animale vii si baze de achizitie a animalelor: 500 m
– Depozite pentru colectarea si pastrarea produselor de origine animala: 300 m
– Platforme pentru depozitarea dejectiilor animale din exploatatiile zootehnice, platforme comunale: 500 m
– Platforme pentru depozitarea dejectiilor porcine: 1.000 m
– Statii de epurare a apelor reziduale de la fermele de porcine: 1.000 m
– Depozite pentru produse de origine vegetala (silozuri de cereale, statii de tratare a semintelor): 200 m
– Statii de epurare a apelor uzate: 300 m
– Statii de epurare de tip modular (containerizate): 100 m
– Statii de epurare a apelor uzate industriale: 300 m
– Paturi de uscare a namolurilor: 300 m
– Bazine deschise pentru fermentarea namolurilor: 500 m
– Depozite controlate de deseuri periculoase si nepericuloase: 1.000 m
– Incineratoare pentru deseuri periculoase si nepericuloase: 500 m
– Crematorii umane: 1.000 m
– Autobazele serviciilor de salubritate: 200 m
– Statie de preparare mixturi asfaltice, betoane: 500 m
– Bazele de utilaje ale intreprinderilor de transport: 50 m
– Depozitele de combustibil, fier vechi si ateliere de taiat lemne: 50 m
– Parcuri eoliene: 1.000 m
– Parcuri fotovoltaice: 500 m
– Cimitire si incineratoare animale de companie: 200 m
– Cimitire umane (in cazul obiectivelor care dispun de aprovizionare cu apa din sursa proprie): 50 m
– Rampe de transfer deseuri: 200 m.
(2) Conformarea la prevederile alin. (1) se va face in termen de 180 de zile de la intrarea in vigoare a prezentelor norme.

Art. 12
Suprafetele de teren incluse in zonele de protectie sanitara pot fi exploatate agricol, cu exceptia culturilor de plante utilizate in scop alimentar sau furajer, care necesita folosirea de fertilizatori si pesticide si care, prin fixarea sau concentrarea de substante poluante pot fi vatamatoare pentru om sau animale.

Art. 13
(1) Obiectivele economice care, prin natura activitatii lor, pot polua atmosfera, se amplaseaza in zonele industriale.
(2) Zona industriala va fi stabilita astfel incat poluantii sa nu depaseasca concentratia maxima admisa in aerul ambiant din teritoriile protejate.
(3) Obiectivele/activitatile care, conform legislatiei de mediu, necesita parcurgerea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului sunt considerate obiective potential poluatoare si trebuie sa se supuna reglementarilor de la alin (1).

Art. 14
Pentru unitatile care, prin specificul activitatii lor, necesita protectie speciala: spitale, centre de sanatate, centre de diagnostic, centre multifunctionale, ambulatorii de specialitate, crese, gradinite, scoli, se asigura o zona de protectie sanitara fata de locuinte, arterele de circulatie cu trafic intens, zonele urbane aglomerate, stabilita prin studii de impact.

Art. 15
(1) In gospodariile unde nu sunt asigurate racordurile de apa curenta si canalizare printr-un sistem centralizat de distributie, adaposturile pentru cresterea animalelor in curtile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete in total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) si cel mult 50 de pasari se amplaseaza la cel putin 10 m de cea mai apropiata locuinta invecinata si se exploateaza astfel incat sa nu produca poluarea mediului si risc pentru sanatatea vecinilor, cu obligatia respectarii conditiilor de biosecuritate.
(2) In gospodariile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apa curenta si canalizare, adaposturile de animale de cel mult doua capete cabaline, 5 capete bovine, 15 ovine sau caprine, 5 capete porcine si cel mult 50 de pasari se amplaseaza la cel putin 10 m de cea mai apropiata locuinta invecinata si se exploateaza astfel incat sa nu produca poluarea mediului si risc pentru sanatatea vecinilor, cu obligatia respectarii conditiilor de biosecuritate.
(3) In imobilele cu mai multe locuinte din mediul urban este obligatorie asigurarea colectarii dejectiilor si mentinerea curateniei in spatiile comune de catre proprietarii de animale de companie.

Art. 16
(1) Dimensionarea zonelor de protectie sanitara se va face in asa fel incat in teritoriile protejate vor fi asigurate si respectate valorile-limita ale indicatorilor de zgomot, dupa cum urmeaza:
a) in perioada zilei, nivelul de presiune acustica continuu echivalent ponderat A (AeqT), masurat la exteriorul locuintei conform standardului SR ISO 1996/2-08, la 1,5 m inaltime fata de sol, sa nu depaseasca 55 dB si curba de zgomot Cz 50;
b) in perioada noptii, intre orele 23,00-7,00, nivelul de presiune acustica continuu echivalent ponderat A (LAeqT), masurat la exteriorul locuintei conform standardului SR ISO 1996/2-08, la 1,5 m inaltime fata de sol, sa nu depaseasca 45 dB si, respectiv, curba de zgomot Cz 40.
(2) Pentru locuinte, nivelul de presiune acustica continuu echivalent ponderat A (LAeqT), masurat in timpul zilei, in interiorul camerei cu ferestrele inchise, nu trebuie sa depaseasca 35 dB (A) si, respectiv, curba de zgomot Cz 30. In timpul noptii (orele 23,00-7,00), nivelul de zgomot LAeqT nu trebuie sa depaseasca 30 dB si, respectiv, curba Cz 25.

Art. 17
(1) Parametrii sanitari care trebuie sa fie respectati la proiectarea si executia locuintelor sunt:
– suprafata minima a unei camere = 12 mp;
– suprafata minima a bucatariei = 5 mp;
– inaltimea sub plafon = 2,60 m.
(2) Incaperile principale de locuit si bucatariile trebuie prevazute cu deschideri directe catre aer liber – usi, ferestre, care sa permita ventilatia naturala.
(3) Iluminatul natural in camerele principale si bucatarie trebuie sa permita desfasurarea activitatilor zilnice fara a se recurge la lumina artificiala.
(4) Ventilatia naturala in bucatarie, baie si camara trebuie asigurata prin prize de aer exterior, pentru evacuarea aerului prin conducte verticale cu tiraj natural, si prin pastrarea libera a unui spatiu de 1 cm sub usile interioare.
(5) Ghenele tehnice si toboganul de deseuri solide se izoleaza acustic si se prevad cu posibilitati de acces pentru curatare si decontaminare periodica.
(6) Peretii, planseele si putul ascensorului trebuie izolate impotriva zgomotelor si vibratiilor.
(7) Sistemul de incalzire trebuie sa asigure temperatura minima de 20 gC in camerele de locuit, cu diferente in functie de destinatia incaperii:
a) baie si W.C. – 22 gC;
b) camera de zi – 22 gC;
c) dormitoare – 20 gC.

Art. 18
(1) Planificarea spatiilor trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
– sa permita circulatia comoda a copiilor, persoanelor in varsta si a celor cu dizabilitati, prin culoare de minimum 1,20 m largime, sa nu existe trepte inutile intre camere, planuri inclinate, sa fie iluminate suficient;
– sa asigure separarea pe functiuni impotriva propagarii zgomotelor, mirosurilor, vaporilor;
– sa izoleze camerele de locuit de incaperile de serviciu, unde se pot produce zgomote, mirosuri, vapori;
– sa permita deschiderea comoda a usilor interioare.
(2) Baile si W.C.-urile nu vor fi amplasate deasupra camerelor de locuit si a bucatariilor.
(3) Finisajele interioare si dotarile cu echipamente nu trebuie sa creeze riscuri de accidente.

Art. 19
(1) Materialele folosite in constructia, finisarea si dotarea locuintelor se aleg astfel incat sa nu polueze aerul interior si sa asigure izolarea higrotermica si acustica corespunzatoare.
(2) La proiectarea si constructia blocurilor de locuinte se va tine cont de orientarea camerelor fata de punctele cardinale, de vanturile dominante, de curentii locali de aer, care se produc in ansamblurile de constructii inalte, si de insorirea maxima din timpul verii.
(3) Se va realiza izolarea acustica a fiecarei camere fata de camerele invecinate din aceeasi locuinta, fata de locuintele invecinate si fata de zgomotul produs de instalatiile aferente locuintei, cladirii sau spatiilor invecinate cu alta destinatie decat cea de locuit.

Art. 20
(1) Distantele prevazute la art. 11 pot fi modificate doar pe baza studiilor de impact asupra sanatatii, elaborate de institute specializate, conform metodologiei avizate de catre Ministerul Sanatatii.
(2) Evaluarea impactului asupra starii de sanatate a populatiei se realizeaza pentru orice activitate supusa reglementarilor de evaluare a impactului asupra mediului, pe baza raportului de mediu, a planului de amplasament, certificatului de urbanism si a memoriului tehnic, precum si pentru alte situatii specifice gospodariilor, neprevazute la art. 15.

CAPITOLUL II – Norme de igiena referitoare la aprovizionarea cu apa a localitatilor

Art. 21
Sistemele de aprovizionare cu apa a localitatilor trebuie sa fie autorizate si sa furnizeze apa potabila in cantitatea necesara si de o calitate care sa respecte prevederile legale in vigoare, astfel incat sa nu afecteze starea de sanatate a consumatorilor.

Art. 22
(1) Apa de suprafata sau de profunzime, folosita ca sursa pentru sistemele de aprovizionare cu apa a localitatilor, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
– calitate corespunzatoare categoriei de folosinta intr-un procentaj de 95% din numarul analizelor efectuate pe perioada unui an calendaristic;
– debitul necesar asigurarii unei distributii continue, avandu-se in vedere variabilitatile zilnice si sezorniere ale cererilor de apa si tendinta de dezvoltare a localitatii (populatie, edilitar).
(2) Distribuitorul/producatorul are sarcina de a asigura cantitatea minima de apa necesara pe zi pentru un locuitor, care este de 50 l. Cantitatea este estimata numai pentru acoperirea necesarului fiziologic, igienei individuale si prepararii hranei.
(3) In situatii de calamitati naturale, autoritatile publice locale trebuie sa asigure populatiei care nu are acces la apa potabila o cantitate minima de 5 l/persoana/zi de apa potabila.

Art. 23
(1) Sursa de apa folosita pentru aprovizionarea cu apa a localitatilor trebuie sa fie protejata impotriva tuturor activitatilor poluatoare prin perimetre de protectie sanitara si prin controlul activitatilor poluante din teritoriul aferent, conform prevederilor legale in vigoare. Stabilirea perimetrelor de protectie sanitara se face individualizat pentru fiecare sursa, pe baza studiului de specialitate, in conformitate cu standardele in vigoare si cu legislatia din domeniu in vigoare.
(2) Sursele de apa de profunzime (izvoare captate sau foraje) trebuie sa fie amplasate si construite pe terenuri nepoluate agricol sau industrial, sa fie protejate contra siroirilor de ape si impotriva inundatiilor. Zona de extractie trebuie sa fie protejata sanitar, in conformitate cu normele legale in vigoare, astfel incat sa se previna accesul public si al animalelor. De asemenea, zona trebuie sa fie prevazuta cu panta de scurgere pentru prevenirea baltirii apei in sezoanele cu precipitatii atmosferice.
(3) Sursele de apa de suprafata trebuie sa fie protejate de activitatile poluatoare, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
(4) Administratia locala sau administratorul sursei de apa va avertiza, in scris, proprietarii terenurilor pe care se afla zonele de protectie sanitara asupra restrictiilor de utilizare a acestora.
(5) In situatia in care exista obiective economico-sociale riverane sursei de suprafata sau sursa este folosita pentru o durata lunga de timp pentru un anumit scop si astfel se creeaza imposibilitatea asigurarii perimetrelor de protectie sanitara, se admite reducerea acestora la regimul sever de protectie sanitara si se adapteaza tehnologia de tratare a apei in consecinta.

Art. 24
(1) Tehnologiile de tratare a apei trebuie proiectate, in functie de conditiile specifice fiecarei surse, luandu-se in considerare calitatea si natura sursei. Obiectivul procedeelor de tratare trebuie sa fie protectia consumatorilor fata de germeni patogeni si substante chimice cu risc pentru sanatatea umana.
(2) Instalatiile de tratare a apei de suprafata trebuie sa parcurga urmatoarele etape, dupa caz:
– indepartarea suspensiilor prezente in apa, prin sedimentare;
– folosirea unor substante cu rol de coagulanti pentru conglomerarea suspensiilor, ramase dupa sedimentarea apei;
– filtrarea apei, prin care se reduc suspensiile foarte fine, continutul de germeni, dar si o parte din substantele organice din apa;
– dezinfectia, prin care sunt distrusi germenii patogeni, iar cei saprofiti sunt adusi la conditiile de potabilitate, conform legislatiei in vigoare.
In functie de calitatea apei la sursa se vor introduce si alte etape de tratare a apei, astfel incat sa se asigure calitatea apei potabile conform prevederilor legale in vigoare.
(3) Treptele de tratare preliminare dezinfectiei finale trebuie sa produca o apa cu o turbiditate mai mica de 5 NTU pentru mediana valorilor inregistrate in 24 de ore si nu mai mare de 1 NTU pentru o singura proba.
(4) Pentru coagulare se pot folosi numai substante (reactivi) care sunt avizate/notificate sanitar pentru acest scop.
(5) Procedeele de coagulare si dezinfectie a apei cu clor/substante clorigene trebuie proiectate in asa fel incat sa nu se formeze in apa compusi care, prin natura chimica si concentratie, prezinta risc pentru sanatatea consumatorilor, prin efecte nocive de tip acut ori cronic sau prin cumulare in organism. Formarea trihalometanilor, in urma supraclorinarii si a reactiei chimice cu acizii humici din apa, trebuie monitorizata, prin determinarea concentratiei acestor compusi, care trebuie sa fie conforma legislatiei in vigoare.
(6) Dezinfectia finala a apei este obligatorie pentru toate instalatiile de tratare a apei care produc apa potabila furnizata prin sistem public de distributie, indiferent de numarul consumatorilor. Controlul substantei dezinfectante reziduale se realizeaza cu respectarea prevederilor legale in vigoare.
(7) Pentru instalatiile de tratare a apei care, pana la intrarea in vigoare a prezentelor norme, nu au aplicat procedee de dezinfectie a apei, se acorda un termen de 12 luni pentru conformarea la dispozitiile alin. (6).
(8) Dezinfectia chimica a apei se efectueaza cu produse avizate/autorizate de Comisia Nationala pentru Produse Biocide, conform legislatiei in vigoare. Tehnologia de tratare trebuie sa fie proiectata in asa fel incat sa se asigure timp de contact intre apa si substanta dezinfectanta de minimum 30 de minute. Eficienta procesului de dezinfectie trebuie sa fie demonstrata prin respectarea valorilor concentratiilor maxime admise (CMA) pentru parametri de calitate ai apei potabile reglementate de legislatia in domeniu.

Art. 25
(1) Reteaua de distributie a apei trebuie sa asigure regimul continuu, cantitatea necesara si sa nu permita contaminarea exterioara.
(2) Proiectarea retelelor de distributie trebuie sa tina seama de topografia, amplasarea si marimea localitatii.
(3) Rezervoarele de apa (ingropate sau aeriene) vor fi astfel proiectate si realizate incat sa nu permita contaminarea exterioara.
(4) Se folosesc numai echipamente, produse, materiale, substante chimice sau amestecuri utilizate in contact cu apa potabila avizate sanitar, conform prevederilor legale in vigoare.
(5) Localitatile trebuie sa dispuna de rezerve de apa potabila pentru acoperirea minimului necesar pentru o perioada de 12 ore de intrerupere a aprovizionarii cu apa potabila.
(6) Proiectarea instalatiilor de tratare a apei, a rezervoarelor de inmagazinare si a retelelor de distributie trebuie sa prevada posibilitatea de evacuare a apelor de spalare si accesul pentru recoltarea de probe, in vederea efectuarii monitorizarii de control si a celei de audit a calitatii apei potabile. Spalarea, curatarea si dezinfectia periodica si, ori de cate ori este necesar, a instalatiilor de tratare, a rezervoarelor de inmagazinare si a retelei de distributie sunt obligatorii. Materialele si substantele de curatare si dezinfectie trebuie sa aiba aviz/autorizatie emis/emisa de Comisia Nationala pentru Produse Biocide si sa se utilizeze conform instructiunilor.

Art. 26
(1) Exploatarea si intretinerea sistemelor de tratare, inmagazinare si distributie a apei potabile si controlul calitatii apei produse revin producatorilor/distribuitorilor de apa potabila.
(2) Monitorizarea calitatii apei potabile va fi efectuata conform prevederilor legale in vigoare.
(3) Dispozitivele pentru apa potabila de tip dozator, filtre, cani filtrante, racitoare trebuie sa fie avizate/notificate inaintea punerii pe piata, conform prevederilor legale in vigoare. Responsabilitatea intretinerii si igienizarii acestora revine utilizatorului, respectiv distribuitorului in cazul celor din unitatile publice.

CAPITOLUL III – Norme de igiena pentru fantani publice si individuale folosite la aprovizionarea cu apa de baut

Art. 27
(1) Fantana reprezinta o instalatie locala de aprovizionare cu apa, individuala sau publica, instalatie din care apa este consumata prin extractie direct din sursa, asa cum este definita la art. 2 lit. r) din anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspectie sanitara si monitorizare a calitatii apei potabile si a Procedurii de autorizare sanitara a productiei si distributiei apei potabile, cu modificarile si completarile ulterioare. Apa din fantana, pentru a fi folosita in scop potabil, trebuie sa corespunda calitativ reglementarilor in vigoare pentru apa potabila. In cazul fantanilor publice, administratia publica locala este responsabila pentru finantarea monitorizarii, asigurarea conformarii la parametri de calitate si pentru avertizarea populatiei asupra calitatii apei.
(2) Fantana trebuie amplasata si construita astfel incat sa fie protejata de orice sursa de poluare si sa asigure accesibilitatea consumatorilor. Amplasarea fantanii trebuie sa se faca la cel putin 10 m de orice sursa posibila de poluare: latrina, grajd, cotete, depozit de deseuri menajere sau industriale, platforme individuale de colectare a gunoiului de grajd etc. Adancimea stratului de apa folosit nu trebuie sa fie mai mica de 6 m. Peretii fantanii trebuie astfel amenajati incat sa previna orice contaminare exterioara. Ei vor fi construiti din material rezistent si impermeabil: ciment, caramida sau piatra, tuburi din beton. Peretii fantanii trebuie prevazuti cu ghizduri. Ghizdurile vor avea o inaltime de 70-100 cm deasupra solului si 60 cm sub nivelul acestuia. Ghizdurile se construiesc din materiale rezistente si impermeabile, iar articularea cu peretii fantanii trebuie facuta in mod etans. Fantana trebuie sa aiba capac, iar deasupra ei, un acoperis care sa o protejeze impotriva precipitatiilor atmosferice. Scoaterea apei din fantana trebuie sa se faca printr-un sistem care sa impiedice poluarea ei: galeata proprie sau pompa. In jurul fantanii trebuie sa existe o zona de protectie de 1,5 m, amenajata in panta, cimentata sau pavata, impermeabilizata contra infiltratiilor si imprejmuita pentru prevenirea accesului animalelor.
(3) Proiectarea, constructia si amenajarea fantanilor publice sau individuale trebuie efectuate in concordanta cu conditiile specifice locale si cu principiile generale prevazute la alineatele anterioare.
(4) Dezinfectia fantanii se face cu substante dezinfectante care au aviz/autorizatie emisa de Comisia Nationala pentru Produse Biocide. Calitatea apei dupa dezinfectie trebuie sa corespunda conditiilor de calitate prevazute de legislatia in vigoare.
(5) Substanta clorigena folosita pentru dezinfectie trebuie sa aiba specificat continutul in clor activ. Cantitatea de substanta clorigena folosita pentru dezinfectia apei variaza in functie de cantitatea de clor activ care trebuie realizat si care depinde de gradul de poluare a fantanii.
(6) Pentru efectuarea dezinfectiei se face calculul cu ajutorul urmatorilor parametri:
a) volumul apei din fantana: V = 3,14 r x r H, in care:
V = volumul apei in mc;
r = 1/2 din diametrul fantanii;
H = inaltimea coloanei de apa din fantana;
b) cantitatea de clor activ din substanta: 25%, 20%, 15% etc.;
c) concentratia de clor rezidual liber care trebuie obtinuta.
Calcul:
Pentru 0,5 mg Cl rezidual . . . . . . . . . . . . l apa
X mg Cl rezidual . . . . . . . . . . . . 1.000 l apa = 1 mc apa
X = 0,5 g clor rezidual/mc apa
100 g substanta clorigena . . . . . . . . . . . . 25 g clor activ
X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 g clor activ
X = (0,5 x 100) / 25 = 2 g substanta clorigena/mc
Regula generala: pentru obtinerea unei concentratii de clor rezidual liber este nevoie de aproximativ 10 ori mai mult decat cantitatea calculata, deci: 2 g substanta clorigena/mc x 10 = 20 g/mc. Pentru a se obtine clor rezidual liber de 0,5 mg/l apa este nevoie de 20 g substanta clorigena 25% activa la 1 mc apa din fantana. Cantitatea de substanta clorigena 25% activa, necesara pentru 1 mc apa, se inmulteste cu volumul de apa din fantana.

CAPITOLUL IV – Norme de igiena referitoare la colectarea si indepartarea apelor uzate si a apelor meteorice

Art. 28
(1) Autoritatile publice locale si operatorii economici vor asigura indepartarea si epurarea apelor uzate si apelor meteorice, astfel incat sa nu se creeze disconfort si imbolnavirea membrilor comunitatii.
(2) Apele uzate trebuie epurate in asa fel incat, in avalul deversarii, apele receptorului sa se incadreze conform normelor in prevederile standardului de calitate a apelor de suprafata, dupa categoria de folosinta.
(3) La proiectarea si realizarea sistemelor de canalizare si epurare se va face si studiul de impact asupra sanatatii publice, in situatia in care vor fi amplasate in intravilanul localitatii si nu respecta distanta prevazuta la art. 11 alin. (1).

Art. 29
Indepartarea apelor uzate menajere si industriale se face numai prin reteaua de canalizare a apelor uzate; in lipsa posibilitatii de racordare la sisteme publice de canalizare, unitatile sunt obligate sa isi prevada instalatii proprii pentru colectarea, tratarea si evacuarea apelor uzate, care se vor executa si exploata in asa fel incat sa nu constituie un pericol pentru sanatate.

Art. 30
Este interzisa raspandirea neorganizata, direct pe sol (curti, gradini, strazi, locuri riverane s.a.) sau in bazinele naturale de apa, a apelor uzate menajere, fecaloid-menajere si industriale. Este interzisa deversarea apelor uzate in zona de protectie sanitara a surselor si a instalatiilor centrale de alimentare cu apa.

Art. 31
Apele uzate provenite de la unitatile sanitare (spitale de boli infectioase, sanatorii antituberculoase, spitale de ftiziologie, laboratoare care lucreaza cu produse patologice etc.), precum si de la orice unitati care, prin specificul lor, contamineaza apele reziduale cu agenti patogeni sau polueaza cu substante chimice si/sau radioactive, se vor trata in incinta unitatilor respective, asigurandu-se dezinfectia si decontaminarea, dupa caz, inainte de evacuarea in colectorul stradal.

Art. 32
Canalele deschise pot fi folosite numai pentru evacuarea apelor meteorice, in cazul in care localitatile sunt dotate cu sistem divizor de colectare a apelor uzate. Aceste canale trebuie intretinute permanent in buna stare de functionare, prin curatarea si repararea defectiunilor.

Art. 33
In situatia in care nu exista canalizare sau posibilitatea de racord la aceasta, se vor adopta solutii individuale de colectare si neutralizare a apelor uzate, cu luarea masurilor de protejare a mediului si sanatatii.

Art. 34
Indepartarea apelor uzate menajere si fecaloidmenajere provenite de la locuintele neracordate la un sistem de canalizare se face prin instalatii de preepurare sau fose septice vidanjabile, care trebuie sa fie proiectate si executate conform normelor in vigoare si amplasate la cel putin 10 m fata de cea mai apropiata locuinta; instalatiile se intretin in buna stare de functionare; vidanjul se va descarca in cea mai apropiata statie de epurare a apelor uzate.

Art. 35
Unitatile sunt obligate sa isi asigure W.C.-uri cu un numar de cabine corespunzator prevederilor standardelor si normelor de proiectare.

CAPITOLUL V – Norme de igiena referitoare la colectarea, indepartarea si neutralizarea deseurilor solide

Art. 36
(1) Autoritatile publice locale, operatorii economici si asociatiile de proprietari/locatari au obligatia sa asigure colectarea selectiva, indepartarea si neutralizarea deseurilor solide. Se interzice aruncarea deseurilor solide in alte locuri decat cele amenajate special si autorizate.
(2) La elaborarea regulamentelor de salubritate, primariile au obligatia sa respecte normele sanitare si sa consulte directia de sanatate publica teritoriala.
(3) Cetatenii sunt obligati sa respecte intocmai masurile stabilite de primarie pentru asigurarea igienei publice si salubritatii localitatii, precum si regulile elementare de igiena in gospodaria sau locuinta proprie, astfel incat sa nu creeze disconfort vecinilor si sa nu constituie pericol pentru sanatatea publica a comunitatii.

Art. 37
(1) Colectarea la locul de producere (precolectarea primara) a deseurilor menajere se face in recipiente acoperite, dimensionate in functie de cantitatea produsa, de ritmul de evacuare si de categoria in care se incadreaza deseurile menajere din locuinta; deseurile nu se colecteaza direct in recipient, ci intr-un sac de polietilena aflat in recipient si care sa aiba un volum putin mai mare decat volumul recipientului. Precolectarea secundara, adica strangerea si depozitarea provizorie a sacilor cu deseuri menajere in punctele de precolectare organizata, se face in recipiente de culori diferite inscriptionate cu tipul deseurilor, dimensionate corespunzator, acoperite, prevazute cu dispozitive de prindere adaptate modului de golire, usor transportabile, concepute astfel incat sa nu produca raniri in timpul manipularii si sa nu favorizeze maladiile asociate efortului fizic excesiv.
(2) Containerele vor fi concepute in asa fel incat accesul la ele sa fie rapid si usor, iar sistemul lor de acoperire sa fie usor de manevrat si sa asigure etanseitatea. Recipientele vor fi mentinute in buna stare si vor fi inlocuite imediat, la primele semne de pierdere a etanseitatii. Ele vor fi amplasate in spatii special amenajate, mentinute in conditii salubre.
(3) Administratia publica locala va asigura colectarea, indepartarea si neutralizarea deseurilor menajere si stradale.

Art. 38
Deseurile menajere trebuie sortate la locul de producere in componente reciclabile si nereciclabile si se colecteaza selectiv in recipiente specifice inscriptionate si amplasate in locuri special amenajate, astfel:
a) Deseurile periculoase rezultate din asistenta medicala acordata la domiciliul pacientului sau cele rezultate din activitatea medicala a cabinetelor medicale, amplasate in cladiri de locuit, urmeaza circuitul deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicala, conform reglementarilor legale specifice. Persoanele care isi administreaza tratamente injectabile la domiciliu si cadrele medicale care aplica tratamente la domiciliu sunt obligate sa colecteze deseurile periculoase rezultate, in recipiente adecvate (cutii din carton cu sac de plastic in interior, cutii din plastic rigid), pe care le vor depune la cabinetul medicului de familie sau la cea mai apropiata unitate sanitara de care apartin, care este obligata sa le primeasca in scopul eliminarii lor finale.
b) Deseurile nepericuloase asimilabile celor menajere rezultate atat din asistenta medicala acordata la domiciliul pacientului, cat si cele rezultate din activitatea cabinetelor medicale amplasate in cladirile de locuit urmeaza circuitul de evacuare a deseurilor menajere.
c) Medicamentele expirate provenite de la populatie vor fi depuse la farmacii sau puncte farmaceutice apropiate, in vederea eliminarii finale, prin incinerare.
d) Deseurile stradale se compun din: deseuri rezultate din maturarea strazilor si deseuri asimilabile celor menajere, precolectate in recipiente stradale. Deseurile rezultate din maturarea strazilor contin: materiale rezultate din abraziunea cauciucurilor si a drumului, pamant, frunze si alte detritusuri vegetale, resturi animale, nisip antiderapant si pulberi sedimentate din atmosfera. Este posibil ca, in urma precolectarii defectuoase a deseurilor asimilabile cu cele menajere, produse pe strada, o parte a acestora sa intre in compozitia deseurilor de maturare; acest lucru trebuie evitat prin aplicarea corecta a reglementarilor privind precolectarea primara si secundara a deseurilor de catre fiecare producator, persoana fizica sau juridica. Deseurile asimilabile cu cele menajere se precolecteaza in recipiente stradale (cosuri, pubele, containere) asigurate de catre primarii. Aceste recipiente trebuie sa fie in numar suficient, cu volume adecvate si montate la distante optime; recipientele se golesc periodic, nu mai rar de o data la doua zile in perioada 1 aprilie-1 octombrie si o data la 3 zile in perioada 1 octombrie-1 aprilie. Deseurile stradale urmeaza filiera de neutralizare a deseurilor menajere.
e) Deseurile zootehnice, rezultate din amenajari in gospodarii particulare care nu se asimileaza cu fermele zootehnice, se colecteaza pe platforme de colectare impermeabilizate, amplasate la cel putin 10 m de ferestrele locuintelor.

Art. 39
Evacuarea deseurilor menajere de la locurile de producere si colectare la locul de neutralizare se face de preferinta zilnic, fara a se depasi urmatoarele termene maxime:
a) In perioada 1 aprilie-1 octombrie:
– zilnic, din zonele centrale si de la unitatile de alimentatie publica, unitatile sanitare cu paturi, gradinite si crese;
– la cel mult doua zile, din celelalte zone.
b) In perioada 1 octombrie-1 aprilie:
– la cel mult 3 zile, din toate zonele.

Art. 40
Deseurile periculoase se depoziteaza, se neutralizeaza si se elimina final numai in conditiile stabilite conform reglementarilor in vigoare.

Art. 41
Depozitele de deseuri menajere, controlate, instalatiile de compostare a deseurilor organice si biodegradabile, instalatiile de incinerare trebuie proiectate, construite si administrate astfel incat sa se realizeze conditii de impiedicare a eliminarii si diseminarii poluantilor in mediul natural: sol, ape de suprafata, ape subterane, aer sau in mediul urban. In acest scop se vor indeplini urmatoarele conditii:
a) amplasarea si stabilirea zonei de protectie sanitara se fac in urma studiilor de impact asupra mediului si sanatatii, in conditiile prevederilor art. 11 si 12; alegerea locului se face dupa studii geologice, hidrogeologice si urbanistice;
b) la proiectare si la functionare se vor prevedea si respecta metode si tehnici adecvate de acoperire si asigurare a deseurilor solide minerale; acoperirea si asigurarea se fac zilnic;
c) in cursul operatiunilor de depozitare, vehiculele de transport au acces numai pe drumurile interioare ale depozitului.
Pentru a se evita contaminarea cu deseuri a spatiilor din afara zonei de depozitare, este necesara dotarea cu un echipament pentru spalarea anvelopelor vehiculelor care transporta deseuri, amplasat intre zona de depozitare si drumul de iesire din depozit;
d) in cursul exploatarii depozitului se aplica masuri de combatere a insectelor si rozatoarelor (dezinsectie si deratizare);
e) organizarea tehnica a depozitului va respecta reglementarile in vigoare pentru protectia sanatatii populatiei, protectia sanatatii personalului si protectia mediului; se acorda atentie deosebita imprejmuirii si perdelelor de protectie.

Art. 42
In instalatiile de compostare a deseurilor organice biodegradabile se va evita prezenta substantelor toxice care pot polua solul. In acest scop se asigura conditii de colectare separata a acestui tip de deseuri. Gazele de fermentare si apele exfiltrate, rezultate din procesul de compostare, se capteaza si se dirijeaza spre instalatii adecvate de tratare si neutralizare.

Art. 43
Instalatiile de incinerare a deseurilor vor indeplini urmatorele conditii:
a) amplasarea si stabilirea zonei de protectie se fac in urma studiilor de impact asupra mediului si sanatatii;
b) functionarea instalatiilor de incinerare este conditionata de monitorizarea emisiilor de gaze reziduale in atmosfera.

Art. 44
Vehiculele pentru transportul deseurilor solide trebuie sa fie acoperite si prevazute cu dispozitive de golire automata a recipientelor de precolectare secundara si sa nu permita raspandirea continutului in cursul transportului. Ele vor fi intretinute igienic si dezinfectate periodic; in acest scop, compartimentul destinat deseurilor va fi executat din materiale rezistente la solicitari mecanice si agresiuni chimice.

Art. 45
Sistemul individual de indepartare si neutralizare a deseurilor menajere este permis numai in localitati rurale, cu conditia prevenirii dezvoltarii insectelor si rozatoarelor. Locul de amplasare a depozitelor de deseuri menajere se va alege astfel incat sa nu produca disconfort vecinilor, sa nu impurifice sursele locale de apa si sa fie la cel putin 10 m de ferestrele locuintelor.

CAPITOLUL VI – Norme de igiena pentru unitatile de folosinta publica

Art. 46
Prezentele norme de igiena se aplica categoriilor de institutii publice centrale si locale, institutii sau unitati economice, de alimentatie publica, de turism, comerciale, culturale, sociale, de educatie, sportive, colectivitatilor temporare de munca sau de recreere, precum si unitatilor in care se efectueaza prestari de servicii pentru populatie, denumite in continuare unitati.

Art. 47
Unitatile vor fi racordate la sistemele publice de alimentare cu apa potabila sau la surse proprii de apa care sa corespunda conditiilor de calitate pentru apa potabila din legislatia in vigoare. Acestea vor fi prevazute cu instalatii interioare de alimentare cu apa, in conformitate cu normativele de proiectare, executie si exploatare.

Art. 48
Unitatile vor fi racordate la sistemele publice de canalizare a apelor uzate; in lipsa unor sisteme publice de canalizare accesibile, unitatile sunt obligate sa isi prevada instalatii proprii pentru colectarea, tratarea si evacuarea apelor uzate, care se vor executa si exploata astfel incat sa nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului.

Art. 49
Instalatiile interioare de distributie a apei potabile si de evacuare a apelor uzate, sifoanele de pardoseala, obiectele sanitare, precum W.C.-uri, pisoare, lavoare, bai, dusuri, vor fi mentinute in permanenta stare de functionare si de curatenie. In acest sens, conducerile unitatilor au urmatoarele obligatii:
a) sa asigure repararea imediata a oricaror defectiuni aparute la instalatiile de alimentare cu apa, de canalizare sau la obiectele sanitare existente;
b) sa controleze starea de curatenie din anexele si din grupurile sanitare din unitate, asigurandu-se spalarea si dezinfectia zilnica ori de cate ori este necesar a acestora;
c) sa asigure materialele necesare igienei personale pentru utilizatorii grupurilor sanitare din unitate (hartie igienica, sapun, mijloace de stergere sau zvantare a mainilor dupa spalare etc.); in grupurile sanitare comune nu se admite folosirea prosoapelor textile, ci se vor monta uscatoare cu aer cald sau distribuitoare pentru prosoape de unica folosinta, din hartie;
d) sa asigure pentru personalul de ingrijire a grupurilor sanitare echipament de lucru de culoare diferita fata de cel destinat altor activitati.

Art. 50
Curatarea, dezinfectia, dezinsectia, deratizarea, precolectarea si evacuarea deseurilor solide se vor face cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) Curatarea si dezinfectia
Prin curatare se intelege indepartarea mecanica (manuala si/sau automata) a oricaror forme de deseuri, detritusuri, praf sau depuneri de materiale nefolositoare, rezultate in urma activitatilor umane, in unitatea de folosinta publica. Prin dezinfectie se intelege reducerea numarului de germeni saprofiti si patogeni prin mijloace fizice sau chimice; cea mai eficienta metoda este dezinfectia cu un produs biocid;
– pardoselile se curata cu stergatorul umezit in produse de curatare; dezinfectia chimica se face numai daca suprafetele sunt vizibil murdarite cu sange sau lichide biologice; maturatul uscat este interzis;
– covoarele si mochetele se curata prin folosirea zilnica a aspiratorului de praf; aspiratorul de praf trebuie prevazut cu doua filtre, pentru impiedicarea diseminarii prafului bacterian; covoarele si mochetele se curata cu produse de curatare, periodic sau cand sunt vizibil murdare; maturatul uscat este interzis;
– peretii si pavimentele, daca sunt finisate cu materiale lavabile, se curata cu produse de curatare, periodic si cand sunt vizibil murdarite; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face cu aspiratorul de praf;
– mobila si pervazurile se sterg de praf zilnic, cu material moale, impregnat, pentru a retine praful; obiectele aflate la inaltime si tapiteria mobilei se vor curata zilnic, cu aspiratorul de praf;
– W.C.-urile si pisoarele se curata cu perie, produse de curatare adecvate si se dezinfecteaza; colacul de W.C. se sterge cu produse de curatare; dezinfectia chimica se va face cand W.C.-ul a fost folosit de o persoana suferind de o boala diareica acuta;
– cada de baie se spala cu produse de curatare, urmata de dezinfectie; operatiunile se fac zilnic si dupa fiecare client;
– cabina pentru dus, peretii si cada se curata cu produse de curatare si se dezinfecteaza; operatiunile se fac zilnic si dupa fiecare client; perdelele de la bai si dusuri se spala o data pe saptamana;
– chiuveta va avea suprafata intacta si nu va fi prevazuta cu scurgator de lemn; nu se admit tuburi din cauciuc care sa prelungeasca robinetele; chiuveta se curata si se dezinfecteaza zilnic, inclusiv interiorul robinetului, folosind o perie subtire;
– sapunul si dispozitivele pentru distribuirea sapunului: sapunul solid se pastreaza uscat intr-o savoniera care sa permita scurgerea apei sau suspendat cu dispozitiv magnetic; este de preferat montarea distribuitoarelor de perete pentru sapun; savonierele si distribuitoarele de perete se curata si se clatesc cu apa fierbinte inainte de reumplere;
– alte obiecte, cum ar fi: telefonul, vazele de flori, scrumierele etc., se curata cu produse de curatare, zilnic;
– echipamentele si materialele de curatenie: carpele, buretii, periile, stergatoarele se spala zilnic cu produse de curatare si se clatesc cu apa fierbinte; se usuca si se depoziteaza uscate.
b) Dezinsectia periodica se va face la intervale prevazute in metodologii, dar nu mai mari de 3 luni, iar deratizarea periodica se va face la intervale de maximum 6 luni; intre operatiunile periodice se vor aplica proceduri de dezinsectie si deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor.
c) Colectarea deseurilor solide in recipiente metalice sau in cutii, cu pungi din material plastic, inchise etans, si evacuarea ritmica a acestora, cu spalarea si dezinfectarea lor dupa golire
d) Amenajarea de incaperi sau platforme impermeabilizate pentru depozitarea recipientelor de colectare a deseurilor solide, racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a putea fi curatate la necesitate, precum si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor

Art. 51
Unitatile vor fi dotate si aprovizionate, dupa necesitate, cu utilaje si materialele necesare pentru intretinerea curateniei si efectuarea operatiunilor de dezinfectie, dezinsectie si deratizare.

Art. 52
Instalatiile de iluminat, incalzit si ventilatie, existente in dotarea unitatilor, vor fi mentinute in permanenta stare de functionare, revizuite periodic si exploatate la parametrii la care au fost proiectate si executate. Filtrele instalatiilor de ventilatie si aer conditionat trebuie pastrate curate si uscate. Praful depus in canalele de ventilatie se indeparteaza cu aspiratorul de praf. Calitatea aerului filtrat si conditionat va fi verificata cu regularitate.

Art. 53
In salile unitatilor de cultura (teatre, cinematografe, camine culturale, sali de spectacol si altele asemenea) nu se va permite accesul unui numar de persoane mai mare decat capacitatea proiectata. In functie de cubaj si de ventilatie se va asigura un volum minim de aer de 30 mc/om/h.

Art. 54
In colectivitatile temporare (santiere, campinguri, cabane), precum si in unitatile de folosinta publica se vor asigura conditiile de igiena necesare pentru prevenirea imbolnavirilor, potrivit specificului unitatii.

Art. 55
In incaperile de dormit din colectivitatile temporare trebuie sa se asigure o suprafata minima si un volum minim de 10 mp si 27 mc pentru camerele cu un pat, cate 16 mp si 43 mc pe camera pentru incaperi cu doua paturi, minimum 20 mp si 54 mc pentru camere cu 3 paturi si 26 mp si 60 mc pentru camere cu 4 paturi.
Numarul maxim de persoane cazate nu va depasi capacitatea proiectata.

Art. 56
Utilizarea paturilor suprapuse in dormitoare comune de santier si cabane turistice montane se admite, in mod exceptional, daca se asigura un volum minim de aer de 12 mc/persoana.

Art. 57
Unitatile de cazare vor fi dotate cu inventarul moale si lenjeria de pat necesare pentru persoanele cazate, asigurandu-se primenirea acesteia, dupa cum urmeaza:
– schimbarea lenjeriei de pat ori de cate ori este nevoie, dar nu mai rar de 3 zile, in cazul in care a fost folosita de aceeasi persoana;
– schimbarea lenjeriei de pat dupa fiecare persoana care paraseste unitatea.
Materialul moale folosit de clienti se colecteaza in saci de polietilena si va fi dezinfectat, chimic, termochimic sau termic in cursul procesului de spalare automata; dezinfectia termica se realizeaza prin supunere timp de 10 minute la 70 gC sau 1 minut la 80 gC.

Art. 58
Baile publice, bazinele de inot si piscinele vor utiliza pentru imbaiere numai apa potabila. Bazinele de inot, acoperite sau descoperite, precum si piscinele din proximitatea litoralului care folosesc apa de mare, in conditiile prevazute in anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 546/2008 privind gestionarea calitatii apei de imbaiere, cu modificarile si completarile ulterioare, vor fi dotate cu sisteme de filtrare si dezinfectie a apei, astfel incat calitatea apei sa se incadreze in valorile maxim admise in anexa nr. 1.

Art. 59
Unitatile care detin sau exploateaza bai publice se vor ingriji de intretinerea constructiilor si instalatiilor aferente pentru ca acestea sa functioneze, in permanenta, la parametrii proiectati. Numarul minim de dotari sanitare din baile publice este urmatorul:

Numarul de W.C.-uri Pisoare Lavoare

1 1 1 1 1

75 (b) 50 (f) 75 100 (b) 100 (f)

Art. 60
Numarul maxim de persoane care pot utiliza simultan baia nu va depasi capacitatea proiectata. Suprafata incaperilor cu cazi individuale va fi de minimum 6 mp; cabina de dus va avea minimum 3 mp.

Art. 61
Unitatile care asigura servicii de igiena personala si de intretinere: baie, sauna, bazin, masaj uscat si subacvatic, gimnastica etc. trebuie supuse procedeelor de curatare si dezinfectie, descrise la art. 50. Bazinele de imbaiere sau pentru proceduri vor indeplini conditiile prevazute pentru bazinele de inot. Materialul moale folosit pentru proceduri se schimba dupa fiecare client cu materiale curate si dezinfectate; materialele folosite se vor curata si dezinfecta in conditiile art. 57.

Art. 62
Accesul persoanelor in bazinele comune de apa calda sau de apa rece se permite numai dupa ce, in prealabil, au facut dus.

Art. 63
Lenjeria data spre utilizare persoanelor care fac baie va fi curatata si dezinfectata in conditiile stipulate de art. 57.

Art. 64
(1) La proiectarea si executia bazinelor de inot se vor respecta urmatoarele cerinte:
– la bazinele descoperite si acoperite se va prevedea o bordura ridicata cu 30 cm fata de paviment; pavimentul va fi finisat cu dale antiderapante; bazinele vor avea montate scari de acces in apa, numarul acestora stabilindu-se in functie de marimea bazinului; scarile vor avea profiluri rotunjite si forma adaptata folosirii fara risc;
– bazinele vor avea montate de jur imprejur, la nivelul apei, o bara de sustinere;
– adancimea bazinului va fi marcata vizibil pe marginile acestuia;
– la bazinele acoperite, finisajele interioare ale cladirii vor asigura izolatia termica si tratarea suprafetelor cu antifungice;
– ambianta termica, ventilatia naturala si artificiala si iluminatul bazinelor acoperite vor fi asigurate in asa fel incat sa se evite imbolnavirea si accidentarile celor care le folosesc.
(2) Piscinele/Bazinele cu tehnologie de prea plin vor avea prevazute mijloace de prindere/sustinere la nivelul apei si paviment antiderapant.

Art. 65
Parametrii de analiza microbiologici, valorile maxime admise si frecventa de recoltare a probelor de apa din bazinele de inot acoperite si descoperite si piscine sunt prevazute in tabelul din anexa nr. 1.

Art. 66
Evaluarea calitatii apei din bazinele de inot si piscine se va face astfel:
a) limpezime – un disc negru, de 15 cm pe fond alb, trebuie sa fie vizibil cu usurinta in punctul cel mai profund al bazinului;
b) concentratia clorului rezidual liber in bazinele de inot/piscine acoperite trebuie sa fie intre 0,5 si 1 mg/l, iar in bazinele/piscinele descoperite intre 0,5 mg/l si 1,5 mg/l;
c) pH intre 7,2 si 8,2;
d) in 90% din probele recoltate trimestrial, numarul de colonii la 37 gC/ml trebuie sa fie sub 300;
e) in 90% din probele recoltate trimestrial, bacteriile coliforme trebuie sa fie sub 10/100 ml;
f) in 95% din probele recoltate trimestrial, Pseudomonas aeruginosa (indicator de salubritate) trebuie sa fie 0/100 ml.

Art. 67
Administratorii bailor publice, ai bazinelor de inot si piscinelor trebuie sa detina registre in care vor fi inscrise rezultatele buletinelor de analiza a apei, concentratiilor clorului rezidual liber, periodicitatea de primenire a apei si de dezinfectie a bazinelor/bailor, precum si modalitatea de dezinfectie a bazinelor/bailor, inclusiv substantele dezinfectante folosite.

Art. 68
Bazinele de inot vor fi prevazute cu instalatii de incalzire a apei in asa fel incat apa de imbaiere sa aiba o temperatura de 22-24 gC; nu se recomanda folosirea pentru imbaiere a apei cu temperatura sub 22 gC.

Art. 69
Ritmul de primenire a apei si de spalare si dezinfectie a bazinelor se va stabili in functie de calitatea apei, respectandu-se urmatoarele cerinte minimale:
a) pentru bazinele cu recirculare a apei, zilnic se va recircula prin sistemul de filtrare si clorinare intregul volum de apa al bazinului si, in plus, se va inlocui 1/10-1/15 din volumul apei cu apa potabila; saptamanal se va face spalarea si dezinfectia bazinului;
b) pentru bazinele fara recirculare, dar cu primenire continua a apei, se va schimba zilnic cel putin 1/3 din volumul apei din bazin si se vor asigura golirea, spalarea si dezinfectia acestuia la cel mult 3 zile;
c) pentru bazinele fara recircularea apei si fara posibilitati de primenire continua a apei, se vor asigura golirea, spalarea si dezinfectia zilnica a bazinului si umplerea cu apa de calitatea prevazuta in tabelul din anexa nr. 1.

Art. 70
Pentru bazinele de inot, care dispun de statii de tratare si recirculare a apei, se va asigura obligatoriu si clorinarea apei.

Art. 71
Dezinfectia bazinelor se va face, dupa spalare cu jet de apa, prin curatarea mecanica si stergerea peretilor si fundului bazinului cu bureti imbibati in solutie dezinfectanta.

Art. 72
Unitatile care detin bazine de inot/piscine vor fi dotate obligatoriu cu: vestiare, grupuri sanitare si dusuri, separate pentru femei si barbati. Numarul minim de dotari sanitare este:

Numarul de W.C.-uri Pisoare Lavoare Dusuri

1 1 1 1 1 1 1

75 (b) 50 (f) 75 100 (b) 100 (f) 50 (b) 50 (f)

Art. 73
Regulamentul privind utilizarea piscinelor/bazinelor trebuie afisat intr-o maniera vizibila pentru cei care folosesc piscina/bazinul. In utilizarea piscinei/bazinului nu se va depasi numarul maxim de persoane aflate simultan in piscina/bazin, prevazut in proiectul acesteia, numar care va fi mentionat in regulamentul de utilizare.

Art. 74
Accesul in piscine/bazine al persoanelor purtatoare de boli transmisibile, plagi deschise, dermite sau dermatoze este interzis.

Art. 75
Pentru campinguri, densitatea optima este de 50 mp teren/persoana. In fiecare camping se amenajeaza oficii prevazute cu apa rece, apa calda necesara spalarii vaselor si grupuri sanitare cu urmatoarele dotari:

Numarul de W.C.-uri Pisoare Lavoare Dusuri

1 1 1 1 1 1 1

30 (b) 20 (f) 30 30 (b) 30 (f) 30 (b) 30 (f)

CAPITOLUL VII – Norme privind produsele biocide si produsele de protectia plantelor utilizate de catre populatie

Art. 76
(1) In actiunile de combatere se utilizeaza numai:
a) produse biocide care detin acte administrative eliberate de Comisia Nationala pentru Produsele Biocide si cuprinse in lista publicata de Ministerul Sanatatii, actualizata periodic. Produsele aprobate pentru plasare pe piata la o data ulterioara publicarii listei se pot utiliza pe baza actului administrativ eliberat de Comisia Nationala pentru Produsele Biocide;
b) produsele de protectia plantelor (pesticide agricole) omologate de Comisia Nationala de Omologare a Produselor de Protectia Plantelor.
(2) Actiunile de combatere pot fi efectuate de unitati prestatoare de servicii de dezinsectie si deratizare.

Art. 77
(1) Pesticidele neagricole care intra sub incidenta prevederilor art. 19 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 pot fi comercializate numai de catre persoane fizice si juridice instruite in acest scop si pot fi utilizate numai de operatori calificati si instruiti pentru aceasta activitate.
(2) Pesticidele agricole pot fi comercializate catre utilizatorii amatori cu respectarea prevederilor art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului institutional de actiune in scopul utilizarii durabile a pesticidelor pe teritoriul Romaniei, aprobata prin Legea nr. 63/2013.

Art. 78
Utilizarea pesticidelor in combaterea artropodelor si a rozatoarelor, vectoare de maladii transmisibile si/sau generatoare de disconfort, se va face in asa fel incat sa nu fie afectata starea de sanatate a populatiei prin efectul toxic al acestor produse.

Art. 79
(1) Comercializarea produselor de protectia plantelor se poate face numai daca aceasta este cuprinsa in obiectul de activitate al unitatii comerciale.
(2) Comercializarea catre populatie a pesticidelor agricole si neagricole se permite numai daca autorizatia lor a fost emisa si in acest scop.
(3) Distribuitorii care comercializeaza pesticide agricole catre utilizatorii amatori trebuie sa furnizeze informatii despre pericole, expunere, conditii de depozitare, reguli pentru manipularea si aplicarea in siguranta, precum si pentru evacuarea deseurilor.

Art. 80
(1) Dimensiunea ambalajelor in care sunt livrate pesticidele agricole destinate utilizatorilor amatori este limitata la o capacitate maxima, necesara folosirii timp de unul sau doua sezoane pentru o gradina obisnuita.
(2) Baza de calcul pentru dimensiunea maxima a ambalajelor produselor destinate utilizatorilor amatori este urmatoarea:
a) tratamentul unei suprafete de 500 m2; sau
b) cea mai mica rata de aplicare pentru utilizarea preconizata.
(3) Este interzisa utilizarea ambalajelor pentru produse pesticide in alte scopuri decat cele pentru care au fost destinate.
(4) Ambalajele pesticidelor trebuie sa fie prevazute cu sisteme de inchidere etanse astfel incat sa nu existe pierdere de continut, sa fie solide si rezistente si confectionate din materiale care nu se deterioreaza atunci cand intra in contact cu continutul.

Art. 81
(1) In cazul pesticidelor gata de folosire (precum lichidele pulverizabile), destinate utilizatorilor amatori, sistemul de aplicare a dozei trebuie sa fie proiectat astfel incat sa nu prezinte risc pentru sanatate, atunci cand este folosit corect si in scopul preconizat.
(2) Pentru pesticidele agricole destinate utilizatorilor amatori care necesita diluare inainte de aplicare, trebuie ca sistemul de masurare a dozei sa aiba o eroare pana la +/- 10%.

Art. 82
(1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, primariile si operatorii economici au obligatia de a organiza si desfasura actiuni de combatere a artropodelor si rozatoarelor vectoare de maladii transmisibile si/sau generatoare de disconfort, la solicitarea si cu indrumarea tehnica de specialitate a directiilor de sanatate publica teritoriale.
(2) Cetatenii cu gospodarii individuale si asociatiile de locatari au obligatia de a asigura combaterea si stingerea focarelor de artropode si rozatoare vectoare de maladii transmisibile si/sau generatoare de disconfort din gospodaria proprie sau din spatiile pe care le detin.
(3) Directiile de sanatate publica si cele de control in sanatate publica teritoriale au obligatia informarii populatiei cu privire la existenta in teritoriu a vectorilor care prezinta un risc pentru sanatate sau care produc un disconfort deosebit si cu privire la masurile de combatere ce trebuie luate impotriva acestora. In atingerea acestui scop, membrii comunitatii se pot adresa directiilor de sanatate publica teritoriale pentru obtinerea informatiilor adecvate.
(4) Consiliile locale si primariile au obligatia de a comunica cetatenilor masurile intreprinse in vederea combaterii artropodelor si a rozatoarelor.

Art. 83
(1) Unitatile care efectueaza prestari de servicii utilizand produse biocide sunt obligate sa asigure informarea populatiei cu privire la data efectuarii lucrarilor, substantele folosite si masurile de prim ajutor recomandate de producatori.
(2) Pastrarea produselor biocide se face in spatii special amenajate, cu pavimente netede, lavabile, confectionate din materiale neabsorbante, care sa poata fi usor spalate si curatate, pe rafturi sau gratare, ferite de razele solare si de surse directe de caldura si inghet, dotate cu ventilatie adecvata, sursa de apa potabila si trusa sanitara de prim ajutor.
(3) Unitatea trebuie sa dispuna de vestiare pentru personal si grup sanitar.
(4) Utilajele folosite trebuie curatate dupa fiecare operatiune, avandu-se in vedere evitarea poluarii mediului inconjurator. Se interzice deversarea apelor reziduale direct in sistemul de canalizare.
(5) Este interzisa utilizarea produselor biocide cu termen de valabilitate expirat, a celor cu eticheta deteriorata sau care prezinta modificari ale proprietatilor (depuneri, culoare modificata etc.).

http://www.dreptonline.ro/legislatie/ordin_119_2014_norme_igiena_sanatate_publica_mediul_de_viata_al_populatiei.php

ORDIN   Nr. 261 din 6 februarie 2007

pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare

ACT EMIS DE: MINISTERUL SANATATII

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 128 din 21 februarie 2007

http://www.legex.ro/Ordin-261-2007-77140.aspx