Metodologia Organizarii Si Desfasurarii Jocului Didacticdocx

=== Metodologia organizarii si desfasurarii jocului didactic ===

CAPITOLUL III.METODOLOGIA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII JOCULUI DIDACTIC

3.1.Modalitații de integrare a jocului didactic

Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică etc. a

elevilor. Jocul didactic este un tip de activitate specifică prin care învățătorul consolidează ,

precizează și chiar verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera lor de cunoștințe, le pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare ale acestora. Așadar, atunci când jocul este utilizat în procesul de învățământ, el dobândește funcții psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecție, sporind interesul de cunoaștere față de conținutul lecțiilor.( Ioan, Neacșu, ( coordonator), Metodica predării matematicii la clasele I –IV, Editura Didactică și Pedagogică , București , 1981 , pag . 272).

Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care învățătorul știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele ce-l definesc.

Pentru aceasta, se vor avea în vedere următoarele cerințe de bază :

pregătirea jocului didactic;

organizarea judicioasă a acestuia;

respectarea momentelor jocului didactic ;

ritmul și strategia conducerii lui;

stimularea elevilor în vederea participării active la joc;

asigurarea unei atmosfere prielnice;

varietatea elementelor de joc ( complicarea jocului, introducerea unor variante)

Pregătirea jocului didactic presupune:

studierea atentă a conținutului acestuia, a structurii sale;

pregătirea materialului didactic ( confecționarea sau procurarea lui);

elaborarea proiectului didactic.

Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri. Trebuie să se asigure o împărțire judicioasă a elevilor clasei în funcție de acțiunea jocului și, uneori, chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfășurare a jocului, pentru reușita lui în sensul rezolvării pozitive a sarcinii didactice. altă problemă organizatorică este cea a distribuirii materialului necesar desfășurării jocului . În general materialul se distribuie la începutul activității de joc ( pe motivul că elevii , cunoscând în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv , vor înțelege mult mai ușor explicația învățătorului cu privire la desfășurarea jocului , sau se poate împărți după explicarea jocului ) .

Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influență favorabilă asupra ritmului de

desfășurare a acestuia , asupra realizării cu succes a scopului propus .

Desfășurarea jocului didactic cuprinde , de regulă următoarele momente :

introducerea în joc;

anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia ;

prezentarea materialului ;

explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

fixarea regulilor ;

executarea jocului de către elevi ;

complicarea jocului ;

încheierea jocului ( evaluarea conduitei de grup sau individuale) .

I . Introducerea în joc îmbracă forme variate în funcție de tema jocului . Dacă este necesar se poate începe cu familiarizarea elevilor cu conținutul jocului , acesta concretizându-se într-o mică discuție cu efect motivator . Alteori , introducerea în joc se poate face printr-o scurtă expunere care să stârnească interesul și atenția elevilor .

În unele jocuri introducerea se poate face prin prezentarea materialului , mai ales atunci

când de logica materialului este legată întreaga acțiune a elevilor. Dar acest moment nu este

totdeauna obligatoriu . Uneori se poate trece direct la anunțarea titlului jocului.

II. Anunțarea titlului jocului trebuie făcută sintetic , în termeni preciși , fără cuvinte de prisos. Se pot găsi formulele cele mai variate de anunțare a jocului , în propoziții enunțiative ,

interogative sau exclamative , astfel ca de la o lecție la alta , ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia .

III. Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea și

explicarea acestuia .

Învățătorului îi revin următoarele sarcini :

să –i facă pe elevi să înțeleagă sarcnile ce le revin;

să precizeze regulile jocului , asigurând însușirea lor rapidă și corectă de către el

să prezinte conținutul jocului didactic și principalele lui etape , în funcție de regulile jocului;

să dea indicații cu privire la modul de folosire a materialului didactic ;

să scoată în evidență sarcinile conducătorului jocului și cerințele pentru a deveni câștigători.

IV. Fixarea regulilor

Uneori , în timpul explicației sau după explicație , se obișnuiește să se fixeze regulile,

transmise . Acest lucru se recomandă , de regulă , atunci când jocul are o acțiune mai complicată , impunându-se , astfel , o subliniere specială a acestor reguli . De multe ori fixarea regulilor nu se justifică , deoarece se îndeplinește formal , elevii reproducându-le în mod mecanic.

V. Executarea jocului

Jocul începe la semnalul conducătorului jocului .La început acesta intervine mai des în joc , reamintind regulile , dând unele indicații organizatorice etc.

Pe măsură ce se înaintează în joc sau elevii capătă experiența jocurilor matematice ,

propunătorul acordă independență elevilor , îi lasă să acționeze liber.

Jocul elevilor poate fi condus direct de învățător sau indirect ( când învățătorul ia parte

activă la joc , fără să interpreteze rolul de conducător). Pe parcursul desfășurării jocului învățătorul poate În ambele cazuri învățătorului îi revin următoarele sarcini:

să imprime un anumit ritm jocului ( timpul este limitat ) ;

să mențină atmosfera de joc ;

să urmărească evoluția jocului , evitând momentele de monotonie , de stagnare ;

să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică respectându-se regulile stabilite ;

să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina didactică în mod

independent sau în cooperare ;

să urmărească comportarea elevilor , relațiile dintre ei ;

să activizeze toți elevii la joc , găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena și pe cei timizi ;

să urmărească felul în care se respectă , cu strictețe , regulile jocului.

trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna .

Sunt situații când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: autoconducerea jocului

(elevii devin conducătorii jocului , îl organizează în mod independent ) , schimbarea materialului între elevi ( pentru a le da posibilitatea să rezolve probleme cât mai variate în cadrul aceluiași joc ) ,complicarea sarcinilor jocului , introducerea unui element nou , introducerea unui material nou sau altele .

VI. Încheierea jocului

În încheiere, învățătorul va formula concluzii și aprecieri asupra felului în care s-a desfășurat jocul , asupra modului în care s-au respectat regulile de joc și s-au executat sarcinile primite , asupra comportării elevilor , făcând recomandări și evaluări cu caracter individual și general . Este momentul în care se nominalizează câștigătorii , se acordă recompensele și se aplică , după caz , penalizările stabilite la începutul jocului de comun acord cu elevii .

În învățământul primar jocul didactic se poate organiza cu succes la toate disciplinele

școlare , în orice moment al lecției , ca activitate de sine-stătătoare urmărindu-se fie dobândirea de noi cunoștințe , priceperi și deprinderi , fie fixarea și consolidarea acestora , fie verificarea și

aprecierea nivelului de cunoștințe al elevilor .

Firește , toate acestea pot fi atinse cu condiția ca în cadrul jocului să primeze obiectivele

instructiv –educative, elevii să fie pregătiți sub aspect teoretic, să cunoscă sarcina urmărită, modul de desfășurare, regulile ce se cer respectate etc. și să nu-l considere ca pe un simplu divertisment , ci ca pe un mijloc de învățare.

Învățarea prin efort personal, prin manifestarea independenței în acțiune, gândire și

exprimare, însoțită de bucurie și satisfacție, va fi temeinică și va genera noi interese de cunoaștere.(1 Învățământul primar ( 3-4 ), Editura Publistar0 București, 1995, pag.66.)

3.2.Jocurile didactice utilizate în scopul formarii și consolidarii capacitaților și cunoștințelor

Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar și un mijloc prin care învățătorul consolidează, precizează și verifică cunoștințe, pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare. Poate să aducă varietate în exercițiul matematic, poate înviora lecția și ca urmare drumul spre deprinderi este mai sigur și mai plăcut.

Prin folosirea jocurilor didactice în predarea matematicii la clasele primare se realizează și importante sarcini formative ale procesului de învățământ:

▫ antrenarea operațiilor gândirii – analiza;

– sinteza ;

– compararea;

– clasificarea;

– ordonarea;

– abstractizarea;

– generalizarea;

– concretizarea.

▫ dezvoltarea spiritului imaginativ-creator și de imaginație;

▫ dezvoltarea atenției, disciplinei și spiritului de ordine în desfășurarea unei activități;

▫ formarea deprinderii de lucru corect și rapid;

▫ asigurarea însușirii temeinice a cunoștințelor.

Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii“, el este o activitate serioasă, care sprijină într-un mod fericit, înțelegerea problemelor, fixarea și formarea unor deprinderi matematice durabile, precum și împlinirea personalității școlarului.

Școlarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-și explica fenomenele, de a înțelege lumea, de a stabili relații între cauze și efecte. Este vârsta când se trece de la o gândire intuitivă la o gândire operativă. Elevii învață să rezolve exercițiile și problemele și apoi treptat, schemele și structurile mintale. Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reține cu multă ușurință o serie de date, numere.

Învățătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare predominant mecanică la o memorare logică.

Copilul obosește repede și de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca perioadele care solicită atenția să alterneze cu activitatea de înviorare.

Atenția și efortul copilului pot fi stimulate și prin stabilirea unei motivații adecvate. Motivele exterioare (să fie lăudat, să facă bucurie părinților, să ia premii) vor fi dirijate treptat spre o motivație socială ( necesitatea de a învăța ca să se pregătească pentru viață). Dar până când școlarul va ajunge să înțeleagă că ,,trebuie să învețe“ să nu se neglijeze rolul plăcerii, al atracției spre studiu.

Lecțiile, bogate în materiale intuitive și presărate cu jocuri didactice, devin mai interesante, susțin efortul elevilor și le mențin atenția concentrată mai mult timp.

Practica la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecții poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc.

Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii își manifestă istețimea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, îndrăzneala și curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a întregii activități psihice. În joc copilul este un adevărat actor și nu un simplu spectator. El participă, cu toată ființa lui la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul acesta o învățare autentică. Jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al școlarului mic, de stimulare a resurselor sale intelectuale și de dezvoltare a creativității.

Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecției cu scopul de:

▪ a familiariza elevii cu unele concepte matematice;

▪ a consolida cunoștințele însușite;

▪ a cultiva unele calități ale gândirii;

▪ a evalua cunoștințele însușite.

Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferențiate a elevilor.

De exemplu, jocul ,,Cât fac?“:

Grupa I cu copii subdotați: ▫ 3 ori 3 și cu 3 și cu 2 legat de 3;

▫ 6 ori 6 și cu 6 și cu 2 legat de 6 ;

Grupa a-II-a cu copii dotați: ▫ 9 ori 4 și cu 44 și cu 3 legat de 4;

▫ 6 ori 6 și cu 46 minus 36 și cu 3 legat de 6.

Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unei imagini clare asupra lacunelor elevilor s-au a progreselor înregistrate, ajutând astfel preîntâmpinarea rămânerii în urmă și stimularea unor aptitudini.

De exemplu, jocurile:

,,Completează șirul“:

2 4 6 __ __ __ __;

1 3 7 __ __ __ __;

,,Care sunt vecinii“

___ 7 ___ 36 ___ 38 ___ 40 ___;

___ 60 ___ 89 ___ 91 ___ 71 ___ .

Pentru dezvoltarea flexibilității gândirii:

Jocul: ,, Ce semne corespund?“

3 ٱ 7 = 10 9 ٱ 1 = 8 3 ٱ 7 = 21 9 ٱ 3 = 3

5ٱ 5 ٱ 5 ٱ 5 = 1 8 ٱ 8 ٱ 8 ٱ 8 = 65

Jocuri la care se folosește munca pe echipe:

,,Cine urcă scara mai repede“ sau ,,Cine găsește mai repede câturile corecte“

72 : 8 35 : 7 36 : 4

____________ ____________ _______________

7 9 8 5 4 8 6 9 4

Întrecerea pe grupe sprijină colaborarea între elevi, stimulează forțele colective în vederea obținerii unui loc mai bun în clasamentul echipelor.

Unele jocuri pot evidenția mai bine valoarea practică a cunoștințelor de matematică. Prin jocurile ,,La magazin“; ,,La librărie“elevii efectuează operații matematice subordonate unui scop practic, acela de a face cumpărături. Astfel de jocuri oferă și posibilitatea exersării elevilor într-o atitudine civilizată.

Un capitol atractiv pentru elevi, deși mai dificil, nu atât prin rezolvarea ce o cere, cât mai ales prin felul ,,ascuns“ în care sunt date numerele, cu care urmează să opereze elevii îl constituie problemele de perspicacitate. Școlarul mic manifestă mereu dorințe atractive, plăcute, interesante, dacă sunt presărate cu momente, care dau senzația că sunt jocuri, cu toate că aceste activități solicită mult mai mult atenția, gândirea și imaginația.

Prin folosirea jocului didactic le stimulăm elevilor efortul susținut și-i determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră, cât și în afara ei. Are un efect educativ evident: cultivă încrederea în forțele proprii, spiritul de răspundere, de colaborare, dezvoltă imaginația, gândirea și atenția.

O muncă susținută din partea învățătorului corelată cu o participare activă a elevilor, la toate obiectele, lecție de lecție, va duce la formarea unei motivații superioare în învățare și la educarea aptitudinilor creatoare.

Permanent trebuie să-i învățăm pe elevi cum să învețe, să-și pună și să pună întrebări, să formuleze probleme și să dea cât mai multe soluții, adică să gândească creativ.

Numai o muncă continuă și conștiincioasă duce la dezvoltarea gândirii creatoare, la formarea omului ca personalitate. În acest sens Ovidiu spunea că ,, Picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere.“

Folosirea jocurilor și a problemelor de perspicacitate în cadrul orelor de matematică, are o mare importanță pentru că vizează:

▫ cultivarea creativității elevilor prin îndrăzneală, istețime, spirit novator, flexibilitatea gândirii;

▫ crearea unor situații generatoare de motivație;

▫ educarea unor trăsături volitiv-pozitive (concentrare, voință, dorința de autodepășire);

▫ stimularea elevilor slabi sau timizi;

▫ cultivarea încrederii în forțele proprii precum și a spiritului de răspundere, de colaborare și ajutor reciproc.

Aceste probleme le plac copiilor, iar folosirea lor mărește eficiența lecțiilor de matematică. Este demnă de luat în seamă afirmația lui Lucian Blaga că ,,Înțelepciunea și iubirea copilului e jocul.“Prin joc, copilul se dezvoltă intelectual, moral și fizic.