Metode, Tehnici și Instrumente Manageriale Utilizate în Imm Uri

=== 54a1372e650c43e3a3f47257c592ef59f198e739_101166_1 ===

CUPRINS

CAPITOLUL I IMM-URILE ȘI ROLUL ACESTORA ÎN ECONOMIE

1.1Noțiuni referitoare la organizații

1.2 Scurt istoric al managementului

1.3 Caracteristicile managementului

1.4 Antreprenorii și noțiunea de IMM

1.5 Metode și tehnici de management

CAPITOLUL II ASPECTE ALE ACTIVITĂȚII FIRMEI RAV CONSTRUCT ESTATE SRL

2.1Prezentarea firmei

2.2 Analiza economică a firmei Rav Construct Estate SRL

2.3Analiza SWOT a firmei Rav Construct Estate SRL

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ

3.1.Metodologia cercetării

3.2Obiectivele și ipotezele cercetării

3.3Rezultatele cercetării

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I IMM-URILE ȘI ROLUL ACESTORA ÎN ECONOMIE

Noțiuni referitoare la organizații

Organizațiile moderne sunt marcate de creșterea relațiilor de interdependență cu mediul în care evoluează, iar expresia concretă a acestei evoluții este creșterea caracterului deschis al organizației care reprezintă un sistem, fapt care se reflect atât în “intrările” reprezentate de factori de producție și de informații, cât și de “ieșiri” care sunt produse, informații și servicii și prin care se face o integrare în economia națională și internațională care au câștigat în complexitate în etapa actuală.

Majoritatea specialiștilor sunt de acord că “dificultatea definirii conceptului de organizație este determinat nu numai de multitudinea de perspective din care este analizată, dar și de însăși evoluția analizei organizaționale care a consacrat noi modalități de definire, în funcție de contribuțiile aduse de-a lungul timpului de diferitele cercetări teoretice și practice, [ …], o anumită succesiune în dezvoltarea diferitelor teorii și perspective nu înseamnă că noile perspective le-au înlocuit pe cele vechi"2

Dintre definițiile care au fost date organizațiilor de-a lungul vremii prezentăm următoarele: 3

-organizațiile sunt entități create pentru a atinge anumite obiective

-organizațiile sunt coaliții de grupuri de putere, fiecare dintre acestea dorind să își satisfacă interesele proprii

-organizațiile sunt sisteme deschise care folosesc diverse tipuri de resurse ca input, pentru ca să producă output

-organizațiile sunt entități create în mod artificial, scopurile lor fiind stabilite și menținute de management

-organizațiile sunt unități în care se procesează informația realizând o interpretare a mediului, o coordonare a activităților și o facilitare de a lua deciziile prin procesarea informației

Potrivit unei definiții simple, o organizație este reprezentată de combinarea și folosirea unor resurse materiale, financiare și umane pentru a se atinge unele obiective .4

O altă definiție dată organizațiilor, acestea sunt „invenții sociale destinate realizării unor scopuri comune prin efort de grup".5

Orice organizație cuprinde într-o formă oarecare mai multe obiective proprii, distribuirea autorității, așteptări privind funcții ori îndatoriri, canale prin care se face comunicarea și metode prin care se vrea atingerea obiectivelor..6

Structura pe care o are o organizație este prezentă atât într-un plan formal, cât și în unul informal, fiecare organizație având ambele forme de organizare.7.

Relațiile informale între membrii grupului sunt relații ce nu sunt impuse, gradul în care membrii aderă la valorile grupului fiind ridicat.

Pe acest plan membrii organizației pot alege un lider informal, care nu este obligatoriu să fie cel formal, ci cel care se impune cel mai mai mult datorită calităților sale, prin competență pe plan profesional, prin prestigiu moral, prin capacitatea de a stabili relații cu colegii săi. 8

Structura formală este cea descrisă în regulamente sau este dată prin decizii interne ale conducătorilor oficiali ai organizației, în ea fiind stabiliți conducătorii organizației și relațiile ce trebuie să existe între membrii acesteia. 9

1.2 Scurt istoric al managementului

Managementul ca știință a apărut din nevoia oamenilor de a răspunde unor întrebări din activitatea practică, de zi cu zi și este rodul străduințelor depuse de mulți specialiști din diferite țări de pe glob.

Au existat mai multe școli de management în cadrul cărora s-a produs evoluția acestei științe., fiecare școală având propriile idei.

Școala care a apărut prima a fost școala clasică bazată pe lucrările lui Fayol,Taylor și Weber, ale căror cercetări au fost continuate de mulți alți cercetători .

Problemele pe care le-au dezbătut în lucrările lor au fost:

-enunțarea unor principii generale în privința conducerii firmelor

-definirea conceptului de firmă

-studiul structurilor de organizare(abordare formală)

Școala sociologică a apărut în paralel cu școala clasică și aduce ca noutate unele concepte legate de comportamentul uman.

Reprezentanți de seamă au fost Mc Gregor, Maslow, Herzberg, care au creat diverse teorii în special în privința motivării angajaților .

Idei principale promovate de această școală au fost:

-alcătuirea echipelor se realizează în funcție de preferințele pe care le au oamenii, în acest mod asigurându-se creșterea comunicării între oameni

-autoritatea formală trebuie recunoscută fără condiții de grupul care este condus

-prin motivația oamenilor se îmbunătățește climatul în care se muncește

-specializarea redusă a angajaților și serviciilor nu este bună pentru ca grupul să evolueze

-adoptarea deciziilor este necesar să fie apropiată de locul în care acestea se aplică

Școala modernă este reprezentată de o serie de specialiști printre care se numără P.Drucker, M.Porter, A.Kaufman.

Caracteristic este faptul că toate teoriile, metodele și conceptele se dezbat prin apelare la teoria multidisciplinară.

Demn de remarcat este faptul că se utilizează fundamentări științifice din alte științe precum ar fi matematică, statistică, psihologie etc…

Managementul a fost definit în multe feluri de exemplu definiția dată în Larousse ˝ știința tehnicilor de conducere și gestiune a întreprinderii10

O.Nicolescu a dat o definiție a managementului conform căreia˝ managementul firmei rezidă în studierea proceselor și relațiilor de management din cadrul lor , în vederea descoperirii legităților și principiilor ce le guvernează, a conceperii de noi sisteme,metode, tehnici și modalități de conducere, de natură să asigure ridicarea eficienței˝11

O altă definiție dată managementului ca știință susține că acesta este : „Studierea procesului de management în vederea sistematizării și generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode și tehnici care să contribuie la creșterea eficienței activităților desfășurate pentru realizarea unor obiective”. 12

P.Drucker, care este unul dintre cei mai cunoscuți specialiști din domeniul managementului din zilele noastre, definește sarcinile fundamentale pe care trebuie să le îndeplinească conducerea unei organizații:

1.stabilirea misiunii pe care o are organizația

2.asigurarea unei funcționări productive a acesteia

3. o reglementare justă a responsabilităților și a implicațiilor sociale care sunt asociate organizației

Potrivit părerii acestui specialist, managementul are rolul de a dirija sisteme, care există într-un mediu dinamic, obiectivul principal fiind funcționarea eficientă a acestora.

1.3 Caracteristicile managementului

În cadrul oricărei firme activitățile pot fi grupate pe funcțiuni:

-funcțiunea de cercetare dezvoltare are un pronunțat caracter de concepție, activitățile cuprinse trebuie să asigure dezvoltarea în perspectivă a firmei , atingerea obiectivelor de bază ale acesteia realizarea unor produse sau servicii competitive atât din punct de vedere tehnic cât și economic

-funcțiunea de producție include activități de realizare a producției propriu zise și de respectare a programelor de producție care au fost stabilite, de mentenanță a utilajelor și de gospodărire energetică

-funcțiunea comercială cuprinde activități ce se referă la studierea pieței, promovarea produselor, contractarea producției, aprovizionarea cu materii prime și materiale, transportul și depozitarea precum și livrarea produselor la clienți.

-funcțiunea financiar contabilă presupune activități de asigurare cu mijloace financiare necesare pentru a desfășura cu succes activitățile de producție, evidența cheltuielilor firmei și aplicarea reglementărilor în ceea ce privește regimul prețurilor ca și aplicarea gestiunii în întreprinderi

-funcțiunea de personal include activitățile care se desfășoară pentru a aplica strategia firmei în domeniul resurselor umane.

Procesul managementului are la bază conectarea unor funcții între care există numeroase legături: planificarea, organizarea, coordonarea, motivarea și controlul.

1.Planificarea .

Organizația poate fi definită ca un grup de persoane care au activitățile coordonate în mod conștient spre îndeplinirea unuia sau mai multor obiective comune.

Vom prezenta două definiții ale planificării care ni se par a fi mai relevante:

“Planificarea include definirea scopurilor, stabilirea strategiei și tacticii, elaborarea

planurilor pentru coordonarea activităților, realizarea obiectivelor.” 13

• “Planificarea este procesul stabilirii obiectivelor organizației și a măsurilor privind

atingerea acestora.” 14

Cu ajutorul funcției de planificare se hotărăște care vor fi obiectivele pe care organizația își propune să le atingă și care vor fi acțiunile ce trebuie întreprinse de membrii organizației pentru a atinge aceste obiective.

Pentru a realiza planificarea firma trebuie să răspundă la trei întrebări fundamentale

a.Unde se află firma în prezent? Întrebarea aceasta trebuie să conducă la descoperirea punctelor tari și a punctelor slabe, în domenii precum ar fi : marketing, finanțe, producție, resurse umane.

Este neapărat necesar în această etapă să vedem ce poate realiza întreprinderea

b. Unde dorește firma să ajungă? Ca să răspundă la această problemă firma va evalua toate oportunitățile și amenințările provenite din mediu. Acestea se pot referi la clienți, furnizorii de materii prime și materiale, legislația existentă,

c. Cum se ajunge la îndeplinirea obiectivelor propuse?

Această întrebare va răspunde referitor la ce trebuie realizat pentru ca firma să își atingă obiectivele.

Planificarea este un proces, nu un moment al evoluției firmei, aceasta și datorită faptului că obiectivele odată atinse, se vor formula alte obiective, bineînțeles dacă firma are o bună stare de sănătate.

Alt motiv care impune o existență a continuității procesului planificării este constituit de faptul că întotdeauna ceea ce se va întâmpla în viitor, are un grad oarecare de incertitudine.

2. Organizarea

Această funcție este derivată din noțiunea de organizație. Într-o organizație există multe componente ce este necesar să fie structurate pentru ca firma să fie capabilă să își îndeplinească planurile și să își urmărească executarea obiectivelor pe care le are de îndeplinit.

Organizarea muncii poate fi făcută în mai multe modalități, dintre care organizația trebuie să leagă pe aceea care o avantajează cel mai mult.

Un aspect foarte important al funcției de organizare este constituit de faptul că trebuie luată o decizie privitoare la faptul de a stabili cine va fi necesar să realizeze oricare dintre multiplele sarcini existente în interiorul organizației.

Organizarea formală a unei firme, care este reglementată prin acte normative, dispoziții interne include organizarea procesuală și organizarea structurală, aceste două componente fiind intercondiționate, deoarece nici una nu poate funcționa fără cealaltă.

Inevitabil, într-o firmă există și organizare informală ce se referă la totalitatea grupurilor informale și la relațiile care se stabilesc între acestea, cu scopul satisfacerii unor interese personale.

Modul în care se realizează organizarea este subordonată obiectivelor esențiale ale firmei, însăși denumirea conținutului organizării referindu-se la sistemul de obiective existente.15

Obiectivele fundamentale ale firmei ne arată scopurile principale ce se doresc a fi atinse de o firmă, fiind stabilite pe o perioadă mai îndelungată.

Obiectivele derivate sunt consecințe ale obiectivelor fundamentale , iar obiectivele specifice cuprind unele lucrări importante pentru realizarea obiectivelor derivate.

Organizarea procesuală rezidă în principal în stabilirea proceselor ce trebuie să se realizeze pentru îndeplinirea ansamblului de obiective ale firmei.

3.Coordonarea

Funcția constă în armonizarea deciziilor și acțiunilor subordonaților și ale subdiviziunilor organizatorice ale firmei pentru asigurarea realizării obiectivelor pe care aceasta și le-a stabilit

Funcția de coordonare vizează păstrarea și perfecționarea stării de ordonare a sistemului organizației și a relațiilor existente între elementele acesteia.

În cadrul acestei funcții se desfășoară mai multe acțiuni specifice precum:

-găsirea unei armonii între oameni sau între diferite activități

-proporționalitatea existentă între componentele pe care le prezintă orice activitate umană

4. Motivarea.

Conducătorul unei activități trebuie să ia în considerare faptul că planurile cele mai documentate nu vor rodi dacă nu există cineva care să le ducă la îndeplinire.

Aici intervine motivarea angajaților, ce dorește obținerea de la salariați a executării cu conștiinciozitate a sarcinilor care le-au fost încredințate.

Pentru a se realiza o motivare a lucrătorilor, managerii trebuie să descopere trebuințele reale ale lucrătorilor, cât de puternice sunt acestea, și să găsească o cale pentru ca acestea să poată fi satisfăcute.

5. Controlul .

Este deosebit de important ca să se realizeze un control eficient în privința realizării obiectivelor organizației, ca și asupra întregii activități a firmei, deoarece indiferent cât de bine s-ar planifica o acțiune, la un moment dat lucrurile o pot lua razna din diverse motive, care nu au putut fi prevăzute.

În cazul în care conducerea nu are capabilitatea de a corecta toate deficiențele survenite pe parcurs, este posibil ca îndeplinirea obiectivelor, iar în unele cazuri chiar supraviețuirea firmei să fie amenințate.

1.4 Antreprenorii și noțiunea de IMM

Antreprenorul este vital pentru o economie, majoritatea IMM-urilor care reprezintă în zilele de azi motorul economiei fiind creația unor întreprinzători.

Stabilitatea unei afaceri de dimensiuni mici și creșterea acesteia depend de modul în care antreprenorul reușește să se adapteze la condițiile existente astăzi pe piața românească.

Obiectivele principale ale unei afaceri indiferent de mărimea acesteia sunt obținerea unui profit ca urmare a producerii unor bunuri sau servicii și dobândirea unui avantaj competițional față de concurenți.

O. Nicolescu spunea că „Un întreprinzător reprezintă în primul rând un realizator de lucruri noi, un creator de activități în opoziție cu managerul clasic, care se ocupă de dirijarea și funcționarea întreprinderilor existente.”16

Aceste persoane se disting printr-un mare grad de implicare pentru introducerea noului sau pentru a inova existentul.

Albert Shapero a dezvoltat unconcept privind procesul de creare a unei întreprinderi, arătând că „ apariția unei întreprinderi este rezultatul unui proces care depinde de locul,momentul, climatul economic și social, de natura sectorului de activitate și de persoanele care vizează această creare.”172

Conform Legii nr 133/1999 întreprinzătorul este definit ca “o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică ce în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice organizează o societate comercială,-întreprindere autonomă patrimonial și autorizată să facă acte de comerț în schimbul obținerii de profit prin realizarea de bunuri materiale respective prestări de servicii , din vânzarea acestora pe piață în condiții de concurență.”

Întreprinzătorul se remarcă în majoritatea cazurilor prin câteva calități:183

-dorește să fie independent, să fie propriul patron

-are nevoie să se realizeze pe plan profesional

-are capacitatea de a își selecta colaboratorii cu ajutorul cărora își va atinge scopurile

-are o mare încredere în capacitățile sale și în abilitățile pe care le posedă

-poate stabili în mod corect riscul care este asociat unui proiect

-nu se implică în proiectele în care succesul depinde în mod esențial de șansă

-preferă să aibă ocazia de a crea, de a face lucruri noi

Antreprenorul are multe roluri în condițiile în care își desfășoară activitatea în economia de piață, și aceste roluri necesită în mod obligatoriu îmbunătățirea pregătirii sale profesionale și modificarea comportamentului său în funcție de fiecare afacere pe care o are.

Specialiștii afirmă că antreprenorii pot juca următoarele două roluri: 194

-inginer comercial, acest concept nefiind înțeles în sens strict tehnic, ci prin faptul că este omul ce găsește soluții

-“purtător de afaceri”, deoarece este acela ce conduce afacerea ori o perte a ei

În ambele cazuri, antreprenorul poate fi:

-vânzător direct al afacerii

-inginer de proiect

-realizatorul afacerii

Ca atribuții principale ale întreprinzătorului pot fi enumerate:

-inițierea afacerilor

-discuții cordiale cu clientul

-asumarea riscurilor care apar în orice afacere

-convingerea clientului că afacerea încheiată este profitabilă pentru acesta și păstrarea legăturii pentru afaceri viitoare

Rolul pe care îl dețin IMM-urile în economia modernă este foarte important, acestea fiind un secor caracterizat prin dinamism și generator de idei noi.

Pe plan mondial nu există o definiție care este acceptată pe deplin cu privire la IMM-uri fiind consemnate peste 50 de definiții în diferite țări. 20

Criteriile care sunt folosite sunt cantitative sau calitative fiecare țară având standarde foarte diferite .

Definițiile cantitative doresc să identifice întreprinderile care pot constitui obietul unor programe ce pot veni în sprijinul acestui tip de întreprinderi.

Criteriile calitative au ca punct de pornire premisa că dimensiunea organizației nu se referă doar la volumul și calitatea resurselor de care dispun, ci este și un rezultat al mediului economic în care activează.

În România, IMM-urile se clasifică în modul următor:21

-microîntreprinderi care au mai puțin de 10 salariați și au o cifră de afaceri anuală până la 2 milioane euro

-întreprinderi mici ce au mai puțin de 50 de salariați și au o cifră de afaceri de până la 10 milioane euro

-întreprinderi mijlocii ce au angajați mai puțin de 250 oameni și au o cifră de afaceri de până la 50 milioane euro

Independent de tipul lor IMM-urile au unele caracteristici dintre care foarte importante sunt următoarele : 22

-sunt înființate de antreprenori și în majoritatea cazurilor sunt conduse de cei care le-au înființat, astfel încât rolurile de proprietar și manager se suprapun

-acest fel de organizație este constituită în diverse domenii relevantă fiind abilitatea antreprenorului

-orientarea lor este spre producție descentralizată și spre piețe locale

-există o legislație specifică în acest domeniu (economică, fiscală și de resurse umane ) care încearcă să sprijine acest gen de activitate

-aceste organizații sunt flexibile adaptându-se ușor la schimbări

-angajează personal care poate accepta schimbări rapide, extrem de dinamic

Rolul IMM-urilor în economie este evidențiat de următoarele aspecte:

-contribuie la realizarea bugetului de stat

-crează noi locuri de muncă

-costurile creerii unui loc de muncă la nivel de IMM sunt mai mic decât în cazul firmelor mari

-în multe cazuri realizează produse și servicii la costuri mai mici decât firmele mari

-sunt organizații mai flexibile, capabile să reacționeze rapid la cererea pieței

-măresc competiția pe piață micșorând monopolul companiilor mari

-sunt parteneri de afaceri de încredere pentru firmele mari

-aplică într-o măsură mare inovațiile din economie

1.5 Metode și tehnici de management

Odată cu evoluția managementului în activitatea întreprinderilor au fost utilizate multe metode care au cunoscut o diversificare și o evoluție concomitent cu dezvoltarea managementului ca știință .23

Metoda de management este definită ca totalitatea regulilor, principiilor ce indică modul în care se desfășoară funcțiile conducerii asigurând rezolvarea problemelor întâmpinate de firmă scopul fiind acela de a a realiza obiectivele stabilite .

Metoda de conducere este întregul, iar tehnica este o parte a acestuia în cadrul unei metode putându-se utilize mai multe tehnic de conducere.24

Pentru rezolvarea problemelor care apar într-o firmă conducerea trebuie să cunoască să aplice diverse tehnici și metode de management .

Metodele pot fi clasificate după mai multe criterii , de exemplu :

După sfera de aplicabilitate

-metode generale ce pot fi aplicate atât pentru organizație în ansamblu cât și pentru diverse structuri(management prin obiective, prin bugete, prin excepții, prin proiecte)

-metode specifice ce se pot aplica în cazul unei anume funcțiuni a firmei

b.După obiectivul care se dorește a fi realizat:

-pentru a mări volumul producției

-pentru a crește productivitatea muncii

-pentru a micșora costul de producție

-pentru a îmbunătăți calitatea produselor

-pentru a mări profitul

Metodele specifice de management se utilizează pentru a rezolva pentru a putea rezolva cu eficiență cât mai mare probleme care sunt specifice diverselor funcții ale conducerii acesrea fiind :

-managementul prin obiective care are la bază faptul că eficacitatea unei companii este dependentă de interacțiunea dintre obiectivele sale principale și obiectivele subsistemelor, adică existența unei corelații între obiective, rezultate obținute și recompense sau sancțiuni

A. P. Raio a determinat șapte pași care pot fi urmați pentru întocmirea unui plan de acțiune:

1.       Stabilirea a ceea ce trebuie realizat.

2.       Definirea principalelor activități menite să sprijine obiectivele.

3.       Stabilirea relației dintre aceste activități.

4.       Clarificarea rolurilor și a legăturilor și desemnarea principalelor responsabilități pentru fiecare acțiune.

5.       Estimarea termenelor pentru încheierea fiecărei activități principale și a activităților secundare.

6.       Identificarea resurselor necesare pentru îndeplinirea fiecărei activități.

7.       Verificarea termenelor limită și modificarea planului de acțiune, în așa fel încât să existe suficientă flexibilitate pentru eventualele modificări. 

Un element foarte important al sistemului de management prin obiective îl reprezintă procesul de revizuire și accentul pus pe autocontrol.

-managementul pe produs, care trebuie realizat în mai multe etape :

1.Determinarea de către conducere a produsului ori a gamei de produse ce vor constitui obiectul managementului prin produs

2. Desemnarea angajatului care va fi responsabil de conducerea sistemului respectiv

3.Elaborarea de strategii pentru produsele selectate de fiecare manager de produs

4.Dacă este necesar vor fi făcute schimbări în sistemul organizatoric, decizional și informațional pentru ca strategiile să poată fi realizate

5.Periodic, se evaluează rezultatele obținute prin aplicarea strategie produsele care au constituit obiectul acțiunii

-managementul prin bugete ce impune unii pași care vor fi stabiliți pentru a crea un buget controlabil al afacerii 25

Această metodă poate fi aplicată dacă există:

-structură organizatorică în care toate atribuțiile să fie definite corespunzător

-firma este împărțită pe centre de gestiune existând o evidență strict a tuturor cheltuielilor

-un sistem informațional performant

Aplicarea acestei metode presupune parcurgerea următoarelor etape:

-delimitarea centrelor de gestiune

-stabilirea unor obiective din punct de vedere financiar

-elaborarea bugetului pentru fiecare centru de gestiune

-realizarea unei organizări a sistemului informațional astfel încât bugetele să poată fi controlate

-coordonarea sistemului de bugete

-evaluarea activității

-managementul prin excepții care ca scop principal scutirea managerilor de top de rezolvarea unor probleme ce pot fi rezolvate de managerii din subordine.26

Esența în cazul acestui sistem se află în modul în care se definesc excepțiile și se oferă o reglementare a funcționării sistemului de management

-managementul pe proiecte este un sistem de management care are un timp în care acționează limitat, de regulă câțiva ani , pentru a rezolva niște probleme complexe, delimitate cu claritate, în care inovarea intervine în mod prioritar, și în care este nevoie de experiența mai multor categorii de specialiști, din diverse compartimente, angrenați temporar într-un proiect comun.

Printre tehnicile cele mai utilizate se numără:

-diagnosticarea ce se definește ca o metodă utilizată de manageri ce se concretizează în formarea unei echipe multidisciplinare, alcătuită din personal de conducere și de execuție care va determina punctele tari și slabe ale domeniului pe care îl analizează, punând în evidență cauzele generatoare , rezultatul fiind o serie de recomandări care au un caracter corectiv.

Aspecte care ar putea fi urmărite sunt:

-diagnostic privind nivelul tehnic și tehnologic pe care îl are firma

Pentru a putea realiza acest lucru trebuie ca firma să stabilească:

a.structura produselor în funcție de vechimea acestora

b.calitatea pe care o au produsele firmei

c.unde se situează produsele în ciclul de viață al acestora

d.gradul de înzestrare a companiei din punct de vedere tehnic și nivelul la care se situează tehnologiile folosite de către firmă.

-diagnosticarea activității de aprovizionare

Apectele ce se vor avea în vedere urmăresc:

a.siguranța pe care o prezintă sursele de aprovizionare

b.prețurile la care pot fi achiziționate materiile prime

c.dimensiunea pe care o au stocurile de materii prime și materiale

-diagnostic al resurselor umane ale firmei

Acest domeniu este în mare măsură ignorat de către conducerea firmelor, dar ar trebui studiat cu atenție deoarece multe aspecte ale activității firmei sunt influențate de către resursa umană

Vor fi analizate:

a. pregătirea resursei umane, și contribuția ei la activitatea firmei

b.gradul de motivare al salariaților

c.elementele de conflict deschis sau mocnit exitente între salariați

-analiza legilor specifice domeniului de activitate respectiv, și a unor reglementări ce pot afecta firma.

Se vor avea în vedere prevederile ce avantajează firma respectivă precum ar fi :

a.cumpărarea de materii prime, materiale, energie la prețuri convenabile pentru firmă

b.obținerea unor credite avantajoase sau existența altor surse de finanțare

c.posibilitatea realizării unor investiții

d.stabilirea unor legături preferențiale cu diverși parteneri din țară sau din străinătate

Se vor avea în vedere și prevederile legale care pot dezavantaja firma

2.Elaborarea unei strategii în concordanță cu diagnosticul realizat

Vor fi definitivate toate componentele strategiei: obiective, opțiuni strategice, resurse, termene

Se va opta pentru un tip de strategie pentru domeniile de cel mai mare interes ale firmei

-ședința ce se referă la reunirea mai multor persoane, pentru un interval mic de timp sub conducerea unui manager cu scopul de a putea rezolva unele problem care prezintă un caracter informațional ori decizional

-delegarea, ce constă în atribuirea pentru o perioadă limitată a unor atribuțiuni manageriale unuia dintre subalterni, pe acestă perioadă acesta din urmă având atât competența cât și responsabilitatea în acel domeniu.

-tabloul de bord poate fi definit ca un „ansamblu de informații curente care este prezentat într-o formă sinoptică, prestabilită, referitoare la principalele rezultate ale activității avute în vedere și la factorii principali ce condiționează derularea ei eficientă” 27

-brainstormingul ce se mai numește și asaltul de idei și care dorește utilizând discuția în cadrul unui grup obținerea unui număr cât mai mare de idei pentru a încerca soluționarea unor probleme, sperându-se ca printre acestea să se afle și soluția cea mai bună pentru problema în cauză.

Există unele reguli ce este necesar să fie respectate :

-nu se încearcă evaluarea soluțiilor în timpul ședinței, toate propunerile făcute fiind dezvoltate

-propunerile făcute trebuie să fie la obiect, fără divagații

-se acceptă orice idee care are legătură cu subiectul chiar dacă la început pare dificil de realizat

-participanții sunt stimulați să îmbunătățească ideile care au fost deja emise

-desfășurarea ședinței într-un spațiu care să încurajeze relaxarea participanților la aceasta

-consemnarea tuturor ideilor care au fost emise pe parcursul ședinței

CAPITOLUL II ASPECTE ALE ACTIVITĂȚII FIRMEI RAV CONSTRUCT ESTATE SRL

2.1Prezentarea firmei

Firma Rav Construct SRL a fostînființată destul de recent, în anul 2011, și doar în câțiva ani a ajuns să realizeze lucrări complexe din domeniul construcțiilor.

Firma are forma juridică a unei societăți cu răspundere limitată și este persoană juridică română, ce își desfășoară activitatea conform cu prevederile în acest domeniu ale legilor ce acționează pe teritoriul României.

Sediul firmei este în Giurgiu ,str.Ștefan Octavian Iosif nr 12 iar activitatea organizației s-a desfășurat în Giurgiu de la înființare până în ziua de azi.

Capitalul subscris este de 200 de RON, iar evidențele firmei se țin în limba română, în moneda națională.

Este o afacere de mici dimensiuni, cu perspective importante de creștere în anii următorii, în condițiile în care și economia României va avea o evoluție pozitivă.

Serviciile prestate de firmă sunt în domeniul construcțiilor acestea fiind destul de diverse:

– construcții civile si industriale;

– construcții agrozootehnice;

– hale pe structura metalica;

– finisaje interioare si exterioare, termosisteme;

– hidroizolații termice;

– instalații electrice, sanitare si incălzire;

– invelitori, inchideri cu tablă;

– alimentări cu apă și canalizare;

– consolidări, restaurări, renovări

În mod treptat serviciile au dobândit un rol extrem de important în viața fiecăruia dintre noi, lumea de astăzi nemaiputând fi concepută fără acest sector al economiei care altădată nu avea o însemnătate deosebită.

Sectorul serviciilor (ce a fost denumit și sectorul terțiar) a creat noi locuride muncă și a avut un mare rol în mărirea competitivității întreprinderilor,care este esențială pentru progresul economiei unei țări .

Serviciile au în multe cazuri un caracter nematerial, deci ele nu sunt palpabile, ca bunurile ce iau naștere în procesul de producție și pot fi îndreptate către populație sau către producție, deci se poate spune că sunt foarte diverse .

În cazul firmei analizate, aceste servicii sunt îndreptate către populație, care este beneficiar al lucrărilor executate de firma Rav Construct Estate SRL.

Strategiile în domeniul marketingului care sunt aplicate de firmă vizează în special managementul relațiilor cu clienții și fidelizarea acestora.

Principala problemă a celor care au avut de vândut mărfuri sau servicii a fost găsirea clienților, în primul rând, apoi păstrarea acestora și convingerea a tot mai mulți oameni să le cumpere produsele în scopul dezvoltării afacerii și a obținerii unui profit cât mai mare.

Managementul relațiilor cu clienții poate fi privit ca un întreg proces prin care se creează și se mențin relații reciproc avantajoase cu clienții, prin asigurarea de către companie a unui grad superior de satisfacere a cerințelor clientului, care trebuie să fie centrul preocupărilor fiecărui angajat al unei firme, deoarece în zilele noastre aceasta reprezintă o tendință.

Orientarea unei firme către client face ca organizația respectivă să sesizeze anumite modificări subtile intervenite în comportamentul clienților odată cu trecerea timpului , în acest sens implicarea compartimentului de marketing având un rol esențial, mai ales pentru contracararea efectelor acestor schimbări.

Competitori pe piață pentru Rav Construct SRL sunt foarte numeroși în țară deoarece mulți antreprenori s-au orientat spre acest domeniu.

2.2 Analiza economică a firmei Rav Construct Estate SRL

Pentru a efectua o analiză care să conducă la realizarea unui diagnostic din punct de vedere economico-financiar, trebuie urmate mai multe etape și avem nevoie de un sistem de date care este necesar să reliefeze cu claritate și în cel mai realist mod cu putință situația firmei al cărei diagnostic vrem să-l aflăm.

O imagine reală în ceea ce privește patrimoniul deținut de o companie poate fi aflat din datele contabile care ajută specialiștii să cunoască cât se poate de bine situația în care se găsește întreprinderea.

Documentele ce pot fi utilizate în acest scop sunt:

-Bilanțul contabil al firmei

.-Contul de profit și pierderi

-Situația privitoare la numărul salariaților

Diagnosticarea este o metodă folosită în management ce include investigarea unei companii pentru a evalua în mod realist potențialul firmei și a face recomandări bazate pe accentuarea aspectelor pozitive și reducerea sau dacă este posibil eliminarea disfuncționalităților.

Analizele diagnostic se pot clasifica în funcție de aria lor de cuprindere în analize:

-generale sau globale care se referă la organizație în ansamblu , luând în considerare domeniul în care activează și rezultatele pe care aceasta le obține.

-analize diagnostic parțiale ce se referă doar la unele componente ale firmei

Prima categorie de analize se realizează de către echipe formate din specialiști cu specializări diverse ca apelează la un larg intrumentar pentru a culege, a prelucra și a interpreta datele pe care le obțin.

Analiza generală are mai multe trăsături dintre care distingem:

O dimensiune participativă deoarece este necesar ca să se implice conducători și executanți de la toate nivelele organizatorice ale companiei pentru a furniza informații și a ajuta la prelucrarea materialului colectat.

O complexitate mare dată de faptul că vor fi investigate foarte multe aspecte din domeniile comercial, tehnic, financiar,etc..

Abordare cauzală ce contribuie la evidențierea în mod corect a fenomenelor și proceselor care fac obiectul diagnosticului

Caracteristica predecizională, deoarece recomandările ce se fac în urma diagnosticului se constituie în bază a deciziilor ce se vor lua.

A realiza un diagnostic economico financiar este un proces ce presupune un mare consum intelectual și rezultatele cercetării depind de capacitatea celui care efectuează această operațiune dificilă de a vedea care este potențialul real al celui pentru care realizează studiul și de a alege soluția potrivită în cazul firmei respective.Un diagnostic corect oferă celui care îl citește o viziune de ansamblu asupra a ceea ce este organizația în strânsă corelație cu mediul său intern și extern.

În principal, activitatea de diagnosticare cuprinde patru etape principale:

1.Definirea cadrului în care se va lucra și o decizie privitoare la datele ce trebuie culese

2.Culegerea informațiilor necesare studiului

3.Analiza acestor informații care au fost strânse

4.Realizarea unui raport privitor la problema studiată.

Aspectele ce vizează analiza economico-financiară se regăsesc în mai multe lucrări, specialiști din România sau din străinătate studiind aceste probleme ce influențează viitorul unei firme.

Astfel, în lucrarea „ Analysis for Financial Management˝, se spune că ˝analiza economică trebuie să stabilească măsurile de întreprins pentru menținerea firmei într-un echilibru financiar permanent˝

O altă carte intitulată ˝Diagnostic economico-financiar˝, afirmă că„ Într-o accepțiune sintetică, analiza diagnostic presupune reperarea simptomelor, a disfuncționalităților unei firme, cercetarea și analiza faptelor și responsabiltăților identificarea cauzelor disfuncționalităților , elaborarea unor programe de acțiune prin a căror aplicare practică se asigură redresarea sau ameliorarea performanțelor

Analiza economico-financiară este un instrument foarte util pentru managementul unei firme deoarece oferă prilejul găsirii de soluții la problemele firmei care sunt mai dificil de observat la o simplă citire a bilanțului companiei respective.

Unii specialiști consideră că o analiză economico-financiară ar trebui să ofere soluții de strategie folosind și factori mai dificil de cuantificat la o firmă cum ar fi „ tehnologia know-how și loialitatea clienților față de firmă ˝

Analiza diagnotic ne trebuie motivată exclusiv de cazul în care firma are probleme , ci se poate face așa cum se spune în lucrarea „ Le diagnostic de l’ entreprise˝, și când ˝ întreprinderea are o bună stare de sănătate˝ , dar se dorește să se găsească soluții pentru îmbunătățirea ei .

Aceste analize ar trebui cerute periodic de conducerea unei firme pentru a putea vedea progresul sau regresul rezultatelor înregistrate de către firmă. Acest aspect este evidențiat și în lucrarea „ Analiza diagnostic a societăților comerciale în economia de tranziție˝: ˝ În mod evident, nivelul performanțelor atinse de o organizație este o consecință nemijlocită a calității managementului organizației. Din această cauză, analiza diagnostic a devenit un instrument de mare importanță al managementului performant. Pe bună dreptate, Peter Drucker apreciază că un manager eficient, trebuie să afecteze cel puțin 50% din timpul său de lucru unor activități de tipul analizelor diagnostic˝

Vom calcula și câțiva indicatori economici pentru compania SC Maroco SRL , pentru a vedea evoluția pe care a avut-o aceasta.

1.Cifra de afaceri

Fig. 1 Evoluția cifrei de afaceri

Cifra de afaceri a firmei a avut o evoluție pozitivă de-a lungul perioadei analizate ceea ce este un lucru bun pentru evoluția organizației, anul 2015 având o scădere mică în comparație cu 2014.

Cea mai mică valoare a cifrei de afaceri a fost în 2011, iar cea mai mare în 2014, deci compania este într-un progress din punct de vedere al cifrei de afaceri.

2.Profitul firmei

Fig.2 Evoluția profitului firmei

Evoluția profitului firmei a fost oscilanta, cu maxim în anul 2014 și minim în anul 2011, primul an de funcționare.

3.Evoluția numărului de angajați

Fig.nr 3Evoluția numărului de angajați

Și numărul de angajați a avut o evoluție fluctuantă, în domeniul construcțiilor acest lucru fiind determinat în primul rând de volumul de activitate, deci în funcție de comenzile existente.

4. .Rentabilitatea economică

R=

Activul total = Active imobilizate+Active circulante +Cheltuieli în avans

At2011=24 292+46 494=70786

At2012=20 690+1 335 064=1355754

At2013=51 331+566 053=617384

At2014=162 810+1 303 694=1466504

At2015=482 985+1 786 469=2269454

Calculăm rentabilitatea economică:

Re2011= 23 648/70786=0,334

Re2012= 32 368/1355754=0,023

Re2013= 160 170/617384=0,259

Re2014= 377 617/1466504=0,257

Re2015= 105 181/2269454=0,046

Fig. 4. Evoluția rentabilității economice

Evoluția rentabilității economice a fost oscilantă valoarea minimă fiind înregistrată în 2012, iar cea maximă în 2013, valorile fiind pozitive ceea ce indică că firma este într-o situație stabilă.

5. .Rentabilitatea comercială

Se află cu ajutorul formulei:

Rc=

Rc2011= 23 648/359 715=0,065

Rc2012= 32 368/4 541 584=0,007

Rc2013= 160 170/5 273 789=0,030

Rc2014= 377 617/6 256 339=0,06

Rc2015= 105 181/6 064 061=0,017

Fig 5 Evoluția rentabilității comerciale

Și evoluția rentabilității comerciale a fost oscilantă, minimul fiind în 2012, iar maximul în 2011

6.Calculăm ponderea capitalului împrumutat în cifra de afaceri a firmei pentru a măsura ponderea pe care o dețin în cifra de afaceri datoriile firmei. Cu alte cuvinte , cu cât s-ar diminua cifra de afaceri dacă datoriile ar trebui acoperite „ pe loc”.

Formula de calcul pentru acest indicator este PCÎ= CÎ / CA= Total datorii / Cifra de afaceri

PCÎ2011=46 938/359 715=0,130

PCÎ2012= 838 318/4 541 584=0,184

PCÎ2013= 458 686/5 273 789=0,086

PCÎ2014= 631 453/6 256 339=0,100

PCÎ2015=1 285 381/6 064 061=0,211

Fig. 6.Evoluția ponderii capitalului împrumutat

Ponderea pe care capitalul împrumutat l-a avut în cifra de afaceri are o evoluție oscilantă în ultimii cinci ani, în ultimul an datoriile fiind ceva mai mari, ceea ce a condus la o creștere a acestui indicator, acest aspect nefiind unul fericit pentru situația firmei.

10.Productivitatea muncii

Productivitatea muncii este un indicator care poate fi exprimat în mai multe feluri, depinzând de perioada pentru care se dorește a fi calculat ( pe an, pe zi sau pe oră)

W =

În toate cazurile cu W se notează productivitatea muncii și cu CA cifra de afaceri a firmei

Vom calcula productivitatea anuală a muncii în cazul Rav Construct Estate pentru perioada 2011-2015 .

W2011=359 715/12=29977,25lei/om

W2012= 4 541 584/69 =65820,05lei/om

W2013=5 273 789/47=112208,27lei/ om

W2014= 6 256 339/59=106039,64lei/om

W2015=6 064 061/63=96254,93 lei/om

Fig.7 Evoluția productivității anuale a muncii

Productivitatea muncii a fost oscilantă în perioada analizată, cea mai mică valoare fiind în 2011 și cea mai mare în 2013.

Tabel 1 Datele financiare ale firmei Rav Construct Estate SRL

2.3Analiza SWOT a firmei Rav Construct Estate SRL

Înainte de a face planuri este bine ca firma să realizeze o analiză SWOT, care să stea la baza măsurilor ce se pot aplica.

Acest studiu al mediului în care se produce funcționarea firmei este un ajutor esențial în prevederea tendințelor de schimbare și este esențial în luarea de decizii privind compania căreia i se face analiza.

a)Pentru a putea eficientiza activitatea unei firme, realizarea analizei SWOT este un pas hotărâtor, deoarece cu ajutorul acestei metode putem realiza o analiză detaliată în privința mediului intern și extern caracteristic unei firme. Scopul principal este identificarea strategiilor potrivite a fi urmate pentru a dezvolta afacerea în direcția dorită.

Analiza constă în identificarea punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor ce influențează activitatea unei companii. Avem de a face cu factori interni, pe care îi putem controla și anume punctele tari(S) și punctele slabe(W), și cu factori externi, pe care firma nu îi poate controla, dar care este bine să fie cunoscuți, pentru a le studia influența în activitatea companiei reprezentați de oportunități(O) și amenințări(T).

O analiză pertinentă asupra tuturor factorilor ajută luarea unor decizii în ceea ce privește organizația, deoarece trebuie ca firma să profite de punctele tari pe care le descoperă, să încerce să elimine punctele slabe, să folosească la maximum oportunitățile pe care le are și să încerce să se ferească de amenințări.

1.Punctele tari reprezintă aspectele favorabile pentru o organizație și ele sunt baza pe care poate fi clădit succesul firmei. Punctele tari, ca și punctele slabe trebuie să fie căutate în toate domeniile de activitate ale unei firme: în marketing, economic, tehnologii, procese, resurse umane…

Punctele tari pun în evidență toți factorii pozitivi pe care îi putem distinge în cadrul afacerii și au rolul de a da un plus de valoare afacerii, sau contibuie la obținerea unui avantaj în fața competitorilor.

2.Punctele slabe sunt deficiențele care ne împiedică să atingem standardele pe care ni le propunem, iar principala cale de acțiune în cazul determinării acestora este eliminarea lor pe cât posibil pentru a crește eficiența activității firmei.

Și punctele slabe se află sub controlul conducerii, care le poate modifica în urma analizei în puncte tari îmbunătățirile în privința lor făcând ca să se atingă mai ușor obiectivele organizației.

Punctele slabe vă pot plasa într-un dezavantaj față de competittori, de aceea este necesară identificarea lor cu precizie cât mai mare va îmbunătăți considerabil poziția firmei.

3.Oportunitățile sunt acele condiții care pot apărea datorită pieței pe care evoluează firma, datorită unor slăbiciuni ale concurenței, sau datorită situației politice. În orice caz ele trebuie valorificate la maxim, deoarece nu se poate ști cât timp vor fi prezente și vor putea ajuta la dezvoltarea firmei.

Dacă se identifică oportunități care se pot găsi sub controlul firmei , acestea nu mai trebuie trecute la rubrica din tabel destinată oportunităților, ci intră în categoria punctelor tari, deoarece oportunitățile sunt prin excelență exterioare firmei.

4. Amenințările apar din mediul exterior firmei și pot constitui un pericol real pentru stabilitatea și dezvoltarea firmei.Influența lor asupra organizației trebuie eliminată pe cât este posibil.

Amenințările sunt aduse de un mers al lucrurilor nefavorabil și ar putea conduce la scăderea sau limitarea veniturilor.

Din analiza SWOT se observă faptul că firma are destule puncte tari pe care poate încerca să le utilizeze pentru a –și îmbunătăți performanțele, mai multe decât punctele sale slabe.

În acest sens se poate acționa în următorul mod:

1.utilizarea avantajelor conferite de punctele tari

-menținerea furnizorilor firmei care au produse de calitate

-păstrarea standardelor de calitate ale serviciilor firmei

-o relație foarte bună cu clienții firmei, în special cu cei care au dovedit fidelitate față de aceasta

-îmbunătățirea tehnicilor din domeniul marketingului folosite de firmă

-satisfacerea cerințelor clienților

-menținerea celor mai performanți și loiali angajați

-folosirea metodelor de evaluare a personalului care nu au creat tensiuni în organizație și care au fost agreate de toți angajații

-îmbunătățirea comunicării atât în interiorul organizației cât și cu exteriorul acesteia

-căutarea în continuare a celor mai eficiente metode de a motiva salariații

-menținerea stilului democratic de conducere

-rezolvarea cu prioritate a problemelor întâmpinate de personal

– continuarea încurajării obținerii de performanțe de către salariați

2. încercarea eliminării punctelor slabe

-îndeplinirea tuturor cerințelor clienților, indiferent dacă acestea sunt exprimate în mod explicit sau nu

-obținerea unor avantaje competitive

-crearea unui site pe care să fie posibil să se facă și comenzi on-line

-promovarea produselor comercializate de firmă utilizând metode specifice companiilor cu buget redus destinat acestui scop( publicitate neconvențională)

-inițierea unor promoții care să fie agreate de clienți

-menținerea măcar a actualelor locuri de muncă

-inițierea unor cursuri de perfecționare pe care să le urmeze angajații

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ

3.1Metodologia cercetării

Metode des utilizate în cercetările de marketing sunt metoda interviului și metoda chestionarului, ale căror rezultate sunt considerate a fi concludente.

Tehnica chestionarului presupune faptul că răspunsurile care se primesc sunt în formă scrisă, pe când răspunsurile la interviu sunt în formă verbală, putând fi consemnate pe hârtie de către cei care realizează interviul.

După cum spune Septimiu Chelcea în cursul „Tehnici de cercetare sociologică”, interviul și-a demonstrat utilitatea în toate științele sociale, cât și în cele socio-umane .

Conform lui Denzin, interviul poate fi definit ca o conversație față în față, în cadrul căreia o persoană va obține informații de la o altă persoană.20

Nu orice convorbire din viața cotidiană este un interviu, deși sunt cercetători care pentru care convorbirea este sinonimă cu interviul.

În acest proces al comunicării există un receptor( cel care realizează interviul), un emițător ( cel căruia i se ia interviul) și informația care este transmisă de la emițător spre receptor.

„Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică, și corespunzător un instrument de investigare constând într-un ansamblu de întrebări scrise, și eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”21

Chestionarele se pot clasifica după conținut, formă și mod de aplicare22

După conținutul informațiilor, există:

-chestionare de date factuale, ce se referă la fapte obiective, care se pot observa direct și care se pot verifica și de alte persoane

-chestionarele de opinie ce reflectă atitudinile, motivația și interesele individului care a completat acest tip de chestionar.

După formă chestionarele se clasifică în:

-chestionare cu întrebări deschise lasă respondenților o mare libertate în ceea ce privește distribuția răspunsurilor, din acest motiv repartiția răspunsurilor poate fi mai greu analizată, însă permit culegerea unor date diverse, deoarece persoanele care răspund la întrebări nu au nici o constrângere

-chestionare cu întrebări închise nu dau libertate respondentului, ci trebuie să se încadreze într-una din categoriile fixate de cel care a conceput chestionarul

Întrebările închise favorizează întocmirea unor statistici referitoare la răspunsuri, pot servi ca un “filtru” pentru întrebările care vor urma, dau senzația de siguranță a respondentului, de aceea sunt preferate în foarte multe ocazii.

În cazul completării unui chestionar de către oameni care au diferite nivele de educație, cel mai important lucru este să formulezi întrebările în asemenea manieră încât ceea ce este primordial, cercetarea să își atingă scopul și totodată pentru ca rezultatele să fie relevante, trebuie ca întrebările să fie pe înțelesul oamenilor care au cel mai scăzut nivel de educație

Metodologia utilizată presupune analiza cantitativă a datelor colectate cu ajutorul chestionarului elaborat, iar metoda de strângere a informațiilor a fost administrarea acestui chestionar unor angajați ai firmei.

Instrumentul de investigare pe care l-am utilizat în lucrare a fost grila de întrebări, , analiză în cadrul căreia s-a încercat găsirea punctelor care presupuneau lămurirea cu ajutorul unor întrebări bine alese,răspunsurile angajaților fiind diverse.

Metoda folosită pentru culegerea datelor necesare studiului a fost experimentul, iar cea de prelucrare a datelor a fost una cantitativă, subiecților fiindu-le administrat chestionarul elaborat pentru care am contabilizat felul răspunsurilor primite la aceste întrebări.

Tipul de design utilizat în studiu este cvasiexperimental, deoarece nu s-a intervenit din partea cercetătorului în scopul provocării unor reacții, ci s-a folosit chestionarul fără a se sugera subiecților vreo opinie, iar completarea chestionarului a fost lăsată doar la latitudinea lor.

Cercetarea cantitativă este o cercetare concludentă care are profunzime și presupune intervievarea unui număr relativ mare de subiecți, rezultatele fiind relevante pentru grupul țintă pe care se desfășoară cercetarea.

Însă și în cazul acestor cercetări de tip cantitativ , completarea de către respondenți a unor chestionare ce se bazează pe intuiție și motivație, subiectivitatea tipic umană este imposibil să nu intervină, deci rezultatele obținute pot fi mai mult sau mai puțin așteptate de cercetător.

Unitatea de sondaj este reprezentată de respondent care este angajat la firma studiată , iar unitatea de observare este formată din cei 50 de angajați care au dorit să răspundă la întrebările chestionarului

3.2 Stabilirea obiectivelor și a ipotezelor cercetării

3.3Rezultatele cercetării

1.La întrebarea nr 1 cu privire la aprecierea evoluției pe care o are firma, 25 respondenți au răspuns a, 12 au răspuns b, 10 au răspuns c, iar 3 au răspuns d

Fig.8 Răspunsuri la întrebarea nr1

2.La întrebarea nr 2 referitoare la implicarea managementului în problemele firmei, 38 de angajați au răspuns a, 2 au spus b iar 10 au spus c.

Fig.9 Răspunsuri la întrebarea nr2

3.La întrebarea nr 3 privitoare la stilul de conducere al managerilor 42 dintre angajați au răspuns a , 3 a răspuns b,iar restul de 5 au răspuns c.

Fig.10 Răspunsuri la întrebarea nr 3

4.La întrebarea nr4 referitoare la consultarea angajaților pentru a rezolva problemele firmei, 48 de angajați au răspuns a, iar 2 au răspuns b.

Fig.11 Răspunsuri la întrebarea nr 4

5.La întrebarea nr 5 referitoare la rigurozitatea cu care este planificată activitatea firmei, 43 de angajați au răspuns a, iar 7 au răspuns b.

Fig.12 Răspunsuri la întrebarea nr5

6.La întrebarea nr 6 cu privire la existența comunicării între salariați și conducere, 35 salariați au răspuns a, 5 au răspuns b, iar 10 au răspuns c.

Fig.13 Răspunsuri la întrebarea nr6

7.La întrebarea nr 7 privitoare la preocuparea managerilor pentu ca afacerea să fie stabilă financiar, 40 de salariați au răspuns a ,8 au răspuns b iar 2 au răspuns c.

Fig.14 Răspunsuri la întrebarea nr7

8.La întrebarea nr 8 referitoare la motivarea salariaților de către conducere, 49 salariați au răspuns a, iar 1 a răspuns b.

Fig.15 Răspunsuri la întrebarea nr8

9.La întrebarea nr 9 referitoare la stabilirea obiectivelor organizației urmărite de conducere, 42 salariați au răspuns a, iar 8 au răspuns nu.

Fig.16 Răspunsuri la întrebarea nr9

10.La întrebarea nr 10 privitoare la identificarea corectă a atribuțiilor salariaților, 44 de angajați au răspuns a, iar restul de 6 au răspuns b.

Fig.17 Răspunsuri la întrebarea nr10

11. La întrebarea nr 11 referitoare la realizarea ședințelor de analiză ale problemelor cu care se confruntă firma, 46 de angajați au răspuns a,iar restul de 4 au răspuns b.

Fig.18Răspunsuri la întrebarea nr11

12. La întrebarea nr. 12 cu privire la realizarea unor proiecte bazate pe activitatea în firmă,35 au răspuns a,iar restul de 15 au răspuns b.

Fig.19Răspunsuri la întrebarea nr12

13. La întrebarea nr.13 referitoare la existența unui control eficient al activităților, 45 au răspuns a, iar 5 au răspuns b.

Fig.20 Răspunsuri la întrebarea nr13

14. La întrebarea nr. 14 privind comunicarea deciziilor care îi afectează pe salariați, 47 angajați au răspuns a, iar 3 au răspuns b.

Fig.21 Răspunsuri la întrebarea nr14

15. La întrebarea referitoare la capacitatea managerilor de a îmbunătăți performanțele firmei, 49 de angajați au răspus a, iar 1 răspuns b.

Fig.22 Răspunsuri la întrebarea nr15

CONCLUZII

După finalizarea chestionarului,s-au obținut majoritar răspunsuri pozitive,ceea ce rezultă că firma are un statut financiar bun,că are o organizare foarte bună, și că se colaborează în mod eficient între manageri și angajați,salariații fiind mulțumiți de rezultatele pe care firma le dobândește pe parcursul anului și de evaluarea corectă făcută de către manageri.

La întrebarea numărul 1 privind evoluția firmei,majoritatea angajaților au declarat că sunt foarte mulțumiți de acest lucru.

Conform întrebării numărul 2 privitoare la implicarea managementului în problemele firmei,cea mai mare parte a salariaților au spus că managementul se implică foarte mult în problemele firmei.

La întrebarea numărul 3 referitoare la stilul de conducere al managerilor,majoritatea angajaților au răspuns că stilul managerilor de a conduce este unul democratic,fapt ce-i avantajează foarte mult.

La întrebarea numărul 4 privind consultarea angajaților pentru a încerca să se rezolve prbolemele firmei, majoritatea salariaților au spus că sunt consultați în orice problemă a firmei.

La întrebarea numărul 5 privitoare la rigurozitatea cu care este planificată activitatea firmei, angajații au declarat că sunt foarte mulțumiți de seriozitatea planificării activităților firmei.

La întrebarea numărul 6 referitoare la buna comunicare între manageri și angajați, majoritatea angajaților s-au declarat satisfăcuți de colaborarea între ei și manageri,asigurând totodată o bună funcționare a colectivului firmei.

La întrebarea numărul 7 privind preocuparea managerilor pentru ca afacerea să fie stabilă din punct de vedere financiar, cea mai mare parte a angajaților au spus că sunt total mulțumiți de implicarea acestora.

La întrebarea numărul 8 referitoare la motivarea angajaților de către mamagement pentru a putea îndeplini atribuțiile corespunzătoare, majoritatea salariaților au răspuns că sunt motivați atât material cât și financiar,asigurând astfel o bună efectuare a atribuțiilor.

La întrebarea numărul 9 privitoare la stabilirea obiectivelor organizației care sunt urmărite de conducere, majoritatea angajaților au spus ca sunt total de acord că există obiective clar stabilite.

La întrebarea numărul 10 privind identificarea corectă a atribuțiilor salariaților ,majoritatea celor care au răspuns au declarat că sunt profund mulțumiți de modul în care se face aceasta.

La întrebarea numărul 11 referitoare la realizarea ședințelor de analiză ale problemelor cu care firma se confruntă, majoritatea respondenților au spus că ședințele se țin destul de des pentru a încerca remedierea problemelor existente.

La întrebarea numărul 12 privitoare la realizarea unor proiecte bazate pe activitatea în firmă,majoritatea celor care au răspuns au spus că sunt concepute proiecte care reprezintă un mare sprijin în activitate.

La întrebarea numărul 13 referitoare la existența unui control eficient al activităților desfășurate în firmă,cea mai mare parte a salariaților a răspuns că se efectuează des controlul activităților.

La penultima întrebare privind comunicarea la timp a deciziilor care îi pot afecta pe angajați, majoritatea respondenților au declarat că sunt anunțați la timp de astfel de decizii importante.

La ultima întrebare referitoare la capacitatea managerilor de a îmbunătăți performanțele firmei,majoritatea salariațlilor au declarat că sunt total încrezători în managerii firmei.

BIBLIOGRAFIE

1.S.Chelcea, Metodologia cercetării sociologice, Ed Economică, București, 2001

2.Cotelnic A, Management în definiții, scheme și formule, Academia de Studii Economice, Chișinău, 1998

3.Dicționarul Petit Larousse, 1973

4.Guță A, Inițierea afacerii

5.Robert C.Higgins, Analysis for Financial Management,1992

6.Ioncică M,Economia Serviciilor.Teorie și practică, ed a II a, Ed.Uranus, 2002

7.Hidroyuki Itami, Mibilizing Invisible Assets, Harvard University Press, Boston , 1991

8.Dumitru iacob, Diana Maria Cismaru ,introducere in teoria organizațiilor, Facultatea de

Comunicare și Relații Publice “David Ogilvy” – București, 2004

9.Gary Johns, Comportamentul organizațional, București, Editura Economică, 1998

10.D.Mărgulescu,˝Diagnostic economico-financiar,1994

11.Cezar Mereuță, Analiza diagnostic a societăților comerciale în economia de tranziție,1994

12.O.Nicolescu, Management, EDP , 1992

13.Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Editura Economică, București, 1999

14.Denzin, Norman K. și Linkoln, Yvonna S. (eds.).Handbook of Qualitatve Research. Thousand Oaks: SAGE Publications, Inc.,1994

15.Stephan P. Robbins, Organization Theory, Structure, Design, and Application, 3rd eds., New

16.A.Shapero, „Entrepreneurship and economic development” ,Iseed,1975

17.Stăncioiu I,Militaru Gh,Management – elemente fundamentale, Editura Teora,

București, 1998

18.J.P.Thibaut, Le diagnostic de l’ entreprise, Print book. French. 1989

19.A.Tăroată, MTămășilă, Marketing Management,Ed.Politehnica, Timișoara, 2010

20.Vlăsceanu. M, Organizațiile și comportament organizațional, București: Editura Polirom, 2003

21.T. Zorțelan, E. Burduș, G. Căprărescu, Managementul organizației, Editura Economică, București, 1999

22.http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap6.htm

23.http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2

24.http://www.infoconstruct.ro/servicii-constructii/rav-construct-estate/lucrari-de-constructii-civile-industriale-si-agrozootehnice-giurgiu

25.http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042816315919

26.http://www.academia.edu/6900982/METODE_SI_TEHNICI_DE_MANAGEMENT_Managementul_prin_bugete

27.http://economiaintreprinderii.ro/cap5/s1.htm

28.http://adviceinnovation.ro/?p=2122

29.http://sjse-ct.spiruharet.ro/images/secretariat/secsjse-30.ct/biblioteca_virtuala_management/sinteze_si_intrebari_orientative/2016_2017/an_2_man_2016-2017/sem_1/02_m

31http://www.academia.edu/6882236/plan_de_afaceri

Anexa

CHESTIONAR PRIVITOR LA METODE ȘI TEHNICI MANAGERIALE

1.Cum apreciați evoluția firmei la care lucrați în ultima perioadă?

a.Foarte bună

b.Bună

c.Satisfăcătoare

d.Nesatisfăcătoare

2.Managementul este implicat în problemele întreprinderii?

a.Da

b.Nu

c. Nu știu

3.Apreciați că stilul de conducere al managerilor este democratic?

a.Da

b.Nu

c.Nu știu

4.Sunteți consultați pentru a încerca rezolvarea problemelor firmei?

a.Da

b.Nu

5.În firma dumneavoastră activitatea este în mod riguros planificată?

a.Da

b.Nu

6.Există o bună comunicare între manageri și restul personalului ?

a.Da

b.Nu

c.Nu știu

7.Considerați că managerii se preocupă pentru ca afcerea să fie stabilă din punct de vedere financiar?

a.Da

b.Nu

c.Nu știu

8.Considerați că managementul firmei vă motivează suficient pentru a vă îndeplini atribuțiile?

a.Da

b.Nu

9.Au fost stabilite obiective ale organizației care sunt urmărite de conducere ?

a.Da

b.Nu

10.Credeți că managementul a identificat corect atribuțiile salariaților?

a.Da

b.Nu

11.Se realizează ședințe de analiză ale problemelor cu care se confruntă firma?

a.Da

b.Nu

12.Activitatea în firma la care lucrați este bazată pe urmărirea realizării unor proiecte?

a.Da

b.Nu

13.Există un control eficient al activităților desfășurate în companie?

a.Da

b.Nu

14.Credeți că vi se comunică la timp toate deciziile care vă afectează în mod direct?

Da

Nu

15.Considerați că managerii au capacitatea să acționeze pentru a îmbunătăți performanțele firmei?

Da

Nu