Metode și Tehnici de Prevenire a Delincvenței Juvenile

Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială 2016

,,Metode și tehnici de prevenire a delincvenței juvenile’’

Profesor coordonator: Lazăr Florin

Student: Țepiș Andrada-Florentina

Specializare: Asistență Socială Anul II, Seria II , Grupa III

Cuprins

Introducere

1.Alegerea unui teme de cercetare

2. Obiectivele cercetării

3.Documentare prealabila

4.Universul cercetărilor

5.Cadrul teoretic al cercetării

6.Unitațile de analiză și înregistrare

7. Elaborarea ipotezelor

8.Tipul de cercetare

9.Selectarea surselor de informare

10.Specificarea unităților studiate

11. Operaționalizarea conceptelor

12.Alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetare

13.Elaborarea instrumentelor de cercetare

INTRODUCERE

Termenul de devianță a fost utilizat pentru prima dată în anul 1938 de către sociologii americani T. Sellin ca „ansamblul comportamentelor îndreptate împotriva normelor de conduită sau aordinii instituționale” și de către R. Merton, care considera devianța drept „o reacție normală a oamenilor normali în condiții anormale”(apud Rădulescu,1994, p.9). Cele două definiții diferite neamintesc de o altă distincție impusă la cursul de logică, și anume,definiția neutră, prezentă în primul caz, și definiția persuasivă, prezentă în al doilea caz, în care ni se sugerează ideea că devianța esterezultatul reacției firești la o situație anormală; așadar situația este vinovată. Pe parcursul cercetarii voi parcurge mai multe etape pentru a intelege mai bine termenul de delincventa juvenila.

1. Stabilirea temei

Am ales acestă temă deoarece consider ca delincvența juvenilă este o problemă ce crează foarte multe contradicții în epoca în care trăim și are numeroase efecte în plan social.

Termenul de delicvență juvenil desemnează conduite inadecvate ale tinerilor care nu au împlinit vârsta majoratului, și se aplică celor care ,,agresează’legea, dar și celor care se integrează în anturaje delicvente, având un comportament de evaziune,celor care au fugit de la domiciuliu sau din mediu școlar, vagabondând, celor care au tulburări de comportament. Toate aceste acțiuni sunt sancționate juridic.’’ Pentru a exclude ambiguitățile generate de utilizarea prea largă a conceptului de delincvență juvenilă, unii autori (e.g.7 Banciu,Rădulescu, 2002) propun utilizarea conceptului de predelincvență juvenilă , pentru a desemna acele abateri nesancționate penal, cum sunt conduitele de evaziune ale adolescenților (hoinăreala, fuga de acasăsau de la școală), consumul frecvent de alcool, atitudini agresive sau indecente, indiferența față de școală și educatori etc., dar care sunt indicatori ai unei posibile evoluții spre conflictul cu legea penală.

2. Obiectivele cercetării:

Pentru studiul delincvenței juvenile m-am gandit să urmaresc următoarele obiective :

-caracteristicilor minorului cu risc și a mediului din care acesta face parte și factorii care îl determină la un comportament delincvent;

-cauzele principale care instiga la un comportament antisocial

-soluții de prevenire a delincvenței juvenile.

3. Documentare prealabila

Pentru această temă de cercetare am folosit ca documente ,arhivele si rapoartele unor cercetări anterioare, carți online în pdf-uri,documente statistice, date statistice. Sursele de informare au fost constituite de documentele sociale fiind supuse unor analize statistice și de conținut. Documentarea prealabilă pentru tema aleasă a impus consultarea mai multor date statistice,începand cu consumul de droguri în rândul minorilor dar și multe alte infracțuni precum condusul unui autovehicul fără a avea carnet de codus, etc. Statistica ne arată că în fiecare zi sunt trimiși în judecată minori pentru comiterea infracțiunilor de furt și minori pentru tâlhărie. În fiecare zi încă un minor care comite o lovire sau vătămare corporală ajunge în fața instanței. La fiecare trei zile încă un minor este adus în fața judecătorul pentru că a comis un act sexual cu privire la un alt minor sau pentru că a comis un viol. Este de remarcat că numărul violurilor comise de minorii trimiși în judecată s-a dublat față de acum 5 ani. De asemenea, încă un alt minor este adus în fața judecătorului o dată la trei zile pentru că a omorât o altă persoană, în cele mai multe cazuri cu intenție – doar 10% din ucideri sunt comise din culpă. Deși în România permisul de conducere se obține începând cu vârsta de 18 ani, totuși un număr de peste 100 de minori prinși la volan sunt trimiși în judecată în fiecare an. Avem în România minori implicați în comiterea de infracțiuni de pornografie infantilă, consum și trafic de droguri, trafic de persoane. Studiile ne arata faptul ca, spre deosebire de anul 1999, in 2003, in randul copiilor si tinerilor s-a inregistrat o crestere cu 85% a consumului de amfetamina, o dublare a consumului de marijuana, o triplare a abuzului de ecstasy si o crestere cu 40-50% a utilizarii LSD si a multor alte substante halucinogene. De asemenea, abuzul de droguri injectabile a crescut cu 50%. Un studiu derulat in 2004, in randul elevilor a aratat ca 2,5% din elevii de 12-14 ani au consumat cel putin o data marijuana, 0,4% heroina, 0,3% ecstasy, 0,2% cocaina si 0,1 LSD.

4. Universul cercetarilor

Universul cercetării este reprezentat de minori, fete și băieți, cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, cu un comportament delincvent.

Am ales un eșantion de 13 de tineri delincvenți, cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani care se află temporar în cadrul Centrului de intervenție în regim de urgența, mai exact în Adăpostul temporar pentru minorul delincvent și din stradă din capitala. Aceștia ajung aici în urma săvârșirii unor infracționalități pentru care, datorită vârstei sau a discernământului nu pot răspunde penal. Centrul se adresează atât minorilor care provin din familii cât și celor proveniți din apartamente sociale, celor instituționalizați sau din stradă. Unitatea de analiză este minorul, subiectul analizei raportându-se la mediul familial și social din care acesta provine și influențele mediului asupra comportamentului individului. Unitatea de înregistrare coincide cu cea de analiză facându-se referire la persoană/individ. Unitățile investigate sunt reprezentate de minorii aflați în adăpostul temporar . Se face apel se asemenea și la rapoarte anterioare și documente persoanale, antecedente ce vor reprezentare a sursă de informare.

La nivel mondial, fenomenul delincvenței juvenile a cunoscut în ultimele decenii o creștere îngrijorătoare, atât în ceea ce privește rata minorilor implicați în activități delincvente, cât și în ceeace privește gravitatea faptelor comise de către aceștia. Sub acest aspect România se înscrie în tendința generală. La cauzalitatea generală, specifică postmodernității,în cazul României se adaugă elementele legate de procesele de tranziție, de integrare europeană și cele legate derata natalității, situație în care cifrele în expresie absolută aledelincvenței juvenile nu mai sunt relevante. Dinamică anilor 2002-2006 o reprezinta creșterea numărului de delincvenți minori sub 14 ani, pe un fond general de sensibilă reduce în expresie absolută a infracționalității în categoria minorilor. Reeducarea minorului are ca premisă implicită asumarea une idei că actul delictual se datorează deficitului de socializare sau socializării negative la care a fost expus delincventul. Studiile indica faptul ca expunerea la violenta domestica in familie, afecteaza dezvoltarea si sanatatea mentala a copilului. A creste intr-o familie cu un grad ridicat de violenta este un factor de risc major pentru dezvoltarea copiilor.

5. Cadrul teoretic

Termenul de “delincvență juvenilă” nu se întâlnește nici în legislația penală din țara noastră, nici în dreptul pozitiv din alte state.Conceptul de “delincvență juvenilă” este sinonim în anumite limbi, cum ar fi italiana, germana, franceza, cu noțiunea de “criminalitate juvenilă” (criminalita giovanile, criminalite juvenile, juderd kriminalitat). Conform lui Pitulescu, numeroase cercetări criminologice relevă faptul că un procent important al tinerilor delincvenți provin din familii cu un grad ridicat de coflictualitate. ( Pitulescu,2000, p.210) ” în ultimii 5 ani analizați doar 10,6% dintre minorii judecați definitiv erau produsul unor familii dezorganizate legal ” ( Banciu, Rădulescu, 2002, p.158 )

Înțelegem de aici faptul că nu dezorganizarea legală, propriu zisă, are un efect negativ asupra comportamentului minorului ci un climat afectiv defectuos, lispa comunicării între părinți și copii, lipsa controlului asupra adolescentului, lipsa educației care putea fi dobandita de la părinți, cât și neînțelegerile între aceștia, situațiile conflictuale, chiar daca ei constituie o familie. Altfel spus, o situație deficitară poate caracteriza în aceeiași măsură și o familie în care ambii părinți sunt prezenți cât și o familie monoparentală. Prin delincvență, în opinia cercetătorului I. Pitulescu, urmează să se înțeleagă o serie de fapte ilicite, indiferent de faptul dacă au sau nu un caracter penal (fuga de la domiciliu, absența repetată și îndelungată de la școală etc.). În opinia criminologilor francezi, impulsurile și instinctele antisociale coexistă în același individ, alături de cele sociale, într-o formă mai mult sau mai puțin latentă. Astfel, J. Pinatel susține în lucrarea “Teoria personalității criminale” că diferența dintre personalitatea delincventului și nondelincventului rezidă în gradul diferit de intensitate a anumitor trăsături specifice. De aceea, “trecerea” la comiterea delictelor, care se produce mult mai rapid în cazul delincventului, se datorează anumitor trăsături ce caracterizează personalitatea acestuia, și anume: egocentrismul, agresivitatea, indiferența afectivă, indiferența morală. Astfel, Legea cu privire la drepturile copiilor prevede că un copil este orice persoană sub 18 ani. Oricum am privi lucrurile, prin prisma oricărei teorii etiologice, delincvența juvenilă este expresia eșecului educației și socializării de a impune copilului și tânărului modelele dezirabile de comportament, adică, de a determina conformitatea; se poate vorbi apoi despre cauza sau cauzele acestui eșec, despre caracteristicile ereditare și cele dobândite din diverse medii și experiențe de viață.

6. Unitatea de analiza si inregistrare

In aceasta cercetare a delincventei juvenile, unitatea de analiza a cercetarii o reprezinta minorul, sau mai bine spus minorii care provin din familii dezorganizate .,, Socializarea primară este primul tip de socializare la care este expus nou-născutul, putând fi definită ca „procesul prin care un individ biologic, asocial în raport cu oricare dintre colectivitățile umane, dobândește primul său eu social , prima sa identitate socială; socializarea primară echivalează cu umanizarea individului” (Stănciulescu, 1996, p. 204)’’. Comiterea delictelor este semnificativ mai redusă în familiile unite (22%) sau în acele familii în care tatăl este lipsă, iar mama are o atitudine afectuoasă. Alte cercetări susțin că in definirea delincvenței să se porneascp de la conceptul de maturizare sociala (Preda, 1981). Din aceasta perspectivă, delincventul ne apare ca un individ cu o insuficiență maturizare socială și cu dificultăți de integrare in societate, care intră în conflict cu cerințele unui anumit sistem valorico-normativ, inclusiv cu normele juridice. Delincventul prezinta un deficit de socializare, determinat de perturbarea sau insuficienta proceselor de asimilare a cerintelor și normelor mediului socio-cultural si a proceselor de acomodare la acesta prin acte de conduită acceptabile din punct de vedere social-juridic. La majoritatea delincvenților se manifestă în diverse moduri, un caracter disonant al maturizarii sociale și implicit, al dezvoltării personalității. Astfel, întalnim decalaje intre nivelul maturizării intelectuale, pe de o parte, si nivelul dezvoltarii afectiv-motivaționale și caracterial-acționale, pe de altă parte, decalaje între dezvoltarea intelectuală și dezvoltarea judecăților și sentimentelor morale sau atat o perturbare intelectuala cât și o perturbare afectiv-motivatională si caracteriala. Caracteristicile individuale ale adolescentilor care tin de comportamentul delincvential includ factori cognitivi cum ar fi Q.I. si judecatile morale, precum si aspecte ale competentei sociale, incluzand abilitatile sociale, abilitatile in rezolvarea de probleme si imaginea de sine (self-esteem) (Henggeler, 1989).

7. Elaborarea ipotezelor

            Ipotezele obiectivului 1

În general în familiile dezorganizate sau monoparentale, controlul părinților lipsește, unde nivelul de trăi este scăzut, riscul unui comportament delincvent este foarte ridicat în comparație cu familiile în care există o bună înțelegere. Minorii care provin din familii cu o situație materială nesigură, care trăiesc de pe o zi pe altă, sunt mult mai predispuși într-o mai mare măsură la comiterea unor infracțiuni. Deși nu mereu este așa, și cei care au o situație materială bunaajung să comită delicte sau infracțiuni poate de la prea mult bine, sau din cauza faptului că au prea multe, că au fost răsfățați și ajutați mereu de părinți. De multe ori, în multe situații eșecurile de adaptare și integrare scolară,produc riscul unei delicvente. Randamentul școlar scăzut, chiul de la ore, conduită agresivă în raport cu cadrele didactice și colegii, greșeli ale educatorilor în ceea ce privește atitudinea și relaționarea cu elevii și lipsă autoritătii morale a cadrelor didactice.

Ipotezele obiectivului 2 -Prezența în grupul de prieteni a unor colegi/anturaje cu antecedente penale, care provin din familii cu probleme, poate constitui un factor de risc pentru viață minorului, scade prestigiul social, sărăcia infantilă (cu fenomenul „copiii străzii”) violentă, agresarea și exploatarea minorilor. Minorii proveniți din familii cu antecedente penale sunt mult mai predispuși la infracțiuni, continuând astfel “traditia familiei”, dezorganizarea vieții de familie că o consecintă a divorțului; climatul familial conflictual și imoral; climatul familial excesiv de permisiv.

Ipotezele obiectivului 3 -Cu cât școală se implică mai mult, prin programe eficiente de prevenire a infracționalității, cu atât cresc șansele că delincventă să fie redusă. Părinții ar trebui să devină mai preocupați de situația școlară, de anturajul și preocupările copiilor lor, astfel se vor diminua șansele că minorii să manifeste un comportament delicvent/violent..

8. Tipul de cercetare

În studiul asupra delincvenței juvenile, am folosit strategia standard care are trimitere la nivelul teoretic și cel empiric al cunoașterii. Cercetarea empirică face posibilă cunoașterea societății așa cum este ea în realitate. Voi include analize calitative și cantitative, studiul mai multor documente și anchetă prin chestionar. Cercetarea se va face în profunzime și va fi reprezentativă pentru populația aleasă. Este o cercetare bazată pe interacțiunea cu minorii și se va realiză pe bază de anchetă. În domeniul delincvenței juvenile se evidentiază faptul că fenomenul inadaptării se va face să fie în legătură cu nivelul scăzut al asteptărilor familiale, cu forme brutale, violențe de manifestare autoritătii fată de copil. Mamele copiilor delincvenți manifestă mai frecvent atitudini de respingere fată de copil. În condiții de insecuritate emotională copiii au mai putină încredere în șine decât ceilalți, au dificultăti în a-și face prieteni, se simț incapabili de a face fată problemelor în societate. Cercetarea stiintifică a fenomenului delincvenței juvenile se poate realiză printr-un ansamblu complex de tehnici psihologice, sociologice, criminalistice, așa cum sunt experimentele psihologice, sociogramele, testele psihologice, biografiile, studiile de caz, cazuisticile, expertizele psihiatrice,analizele statistice, evaluările dosarelor penale, anchetele cu subiecți minori, care pot aduce multiple clarificări fenomenului. Specialiștii în domeniu (Banciu, D., ; Rădulescu, S.M.,2002), inventariază următoarele metode și tehnici de cercetare a tendințelor spre delincventă: tabelele de predicție Glueck, tehnică bazată pe principiul „extrapolării”, tehnică scalării centroide avariatiei, țeste de măsurare a propensiunii spre delincventă, scale de măsurare a atitudinii fată de delincventă juvenilă.

                                         9. Selectarea surselor de informare

Criza juvenilă are semnificații eminamente sociale, rezultând din atitudinea societății față de adolescent, în societățile primare eanefiind prezentă. Unele studii comparativ-culturale (Schlegel; Berry,1991) constată că, în general, relațiile adolescenților cu familiile lor sunt armonioase, conflictele apărând în special în societățile în carerezidența este nelocală, schimbările socioeconomice rapide, iar individualismul și realizarea personală sunt valori culturale centrale.Alte cercetări accentuează dimensiunea conflictuală, vorbind de„tineretul revoltat” (H. Marcuse) sau de „generația evaziunii” (J.Coleman).Problema dificilă în această perioadă o constituie concilierea impulsurilor sexuale deosebit de puternice cu modelele de comportament deja instalate în stadiile precedente și cu sistemul de constrângeri și presiuni culturale datorate distanțării în timp a maturizării biologice de cea socială. Datorită condițiilor de nutriție, maturizarea biologică a scazut la 11 ani, iar cea socială întârzie după 18 ani. Această perioadă se caracterizează prin absența funcției sociale a adolescentului, care este doar consumator si nu producător, nici copil și nici adult, întins pe o perioadă foarte lungă. Atitudinile sociale tipice ale adulților sunt contradictorii, fie prin extinderea copilăriei, fie prin coborâre a vârstei adulte, ambele pot provoca revolta adolescentului. Criza adolescenților sau conflictul dintre generații este datorat și situării în timpi psihologici diferiți. Adultul este situat inconștient pe dimensiunea timpului prezent,iar „adolescentul are viitorul în sânge” (Tofler) .Adolescența este marcată de tendințe aparent contradictorii: nevoia de afiliere și nevoia de intimitate, dar nu de singurătate. Cei apropiați, părinții, dar și profesorii, trebuie să respecte aceste nevoi. Fuga, chiulul, vagabondajul, cerșetoria pot fi prezentate ca fiind forme de evaziune, aventuri eliberatoare sau, alteori,modalități de supraviețuire. Criteriul respectului necondiționat al regulilor sau al strictei moralități este inaplicabil; până la un anumit punct, astfel de conduite pot fi expresia capriciilor vârstei.

10. Specificarea unităților studiate

Realizarea cercetării pe temă delincvenței juvenile necesită o compatibilitate între demersul științific parcurs și persoanele investigate. Populația studiată este formată din minorii proveniți sau nu din familii organizate dar și cei din centrele de reeducare. Deasemenea cercetarea va cuprinde date de recensământ și date obținute prin studii de caz, care permit o caracterizare de ansamblu a numărului de membrii ai familiei, a condițiilor de locuit etc. Unitățile studiate pentru cercetare vor cuprinde autoritățile, care pe bază datelor de recensământ vor furniza informații despre familiile cu copii minori. Tot cu ajutorul instituțiilor abilitate (organe de poliție etc.), pe bază cazierelor, vom culege informații nu doar despre membrii în viață ai familiei (aici incluzând și minorul) ci și despre antecesori, lucru care ne permite să comparam traseul social al minorului cu cel al antecesorilor săi.

11. Operaționalizarea conceptelor ( etapele 11,12 )

,, Prin delincvență se înțelege, așadar, o serie de fapte ilicite, indiferent daca au sau nu un caracter penal (fuga de la domiciliu, absența îndelungată și repetată de la școală, abandonul școlar nemotivat de cauze obiective, vagabondajul. Precum și o serie de fapte imorale care nu constituie infracțiune.” ( Botescu,2004, p.17)… Delictul reprezinta „ fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. ” (http://dexonline.ro/definitie/delict accesat 24.04.2014 20:37)

Juvenil – “ care aparține tinereții, tineresc “ (http://dexonline.ro/definitie/juvenil accesat 24.04.2014 20:38 ) ,, În cadrum Dicționarului Webstern, minorul este definit a fi o persoană tânără ce aparține oricăruia dintre cele două sexe, ce se află la vârsta între perioada prunciei și cea a tinereții.” ( Botescu, 2004, p. 14)

Termenul de delincvență juvenilă desemnează totalitatea abaterilor și încălcărilor normelor sociale sancționate penal, săvârșite de minori până la 18 ani. Până la împlinirea aceste vârste individul este considerat minor. Copii cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani răspund penal limitat, numai daca se stabilește că au avut discernământ în momentul săvârșirii faptelor. ( Botescu, 2004, p.13). ,, Prin delincvență se înțelege, așadar, o serie de fapte ilicite, indiferent daca au sau nu un caracter penal (fuga de la domiciliu, absența îndelungată și repetată de la școală, abandonul școlar nemotivat de cauze obiective, vagabondajul. Precum și o serie de fapte imorale care nu constituie infracțiune.” ( Botescu,2004, p.17) ,, … Ca formă distinctă de devianță ( de natură penala ), delincvența juvenilă constituie un fenomen complex, care definește ansamblul conduitelor aflate în conflinct cu valori ocrotite de norma penală.” ( Banciu, Rădulescu, 2002, p.80-81).

12.Alegerea metodelor, tehnicilor și procedeelor de cercetare

Anchetă socială în studiul delincvenței juvenile ajută la realizarea datelor statistice. Că metodă de investigație, anchetă pornește de la principalele dimensiuni și indicatori ai conceptului de delincventă juvenilă. Fiecare caz ce urmează să fie supus anchetei, este ales pe bază datelor de recensământ și a informațiilor puse la dispoziție de organele de poliție competențe. Că instrument de investigație se va folosi chestionarul ce va fi aplicat de către operatorii de anchetă prin discutarea cu fiecare minor. Chestionarul va cuprinde întrebări deosebit de importante pentru problematică avuta în discuție. Majoritatea întrebărilor conferă libertate celui care răspunde prin variantele multiple de răspuns. La elaborarea întrebărilor din chestionar au contribuit indicatorii aleși pentru fiecare dimensiune a conceptului.

13.Elaborarea instrumentelor de cercetare

Chestionar adresat minorilor

Instrumentrul îl reprezintă ghidul de interviu constituit din 20 de întrebări cu răspuns deschis.

Bună ziua! Mă numesc Tepis Andrada și sunt studentă la Faculatea de Asistență Socială. Realizez o cercetare cu privire la delincvența juvenilă și aș dori, dacă vrei să îmi răspunzi la câteva întrebări. Te asigur că răspunsurile vor fi confidențiale, adică identitatea nu îți va fi dezvăluită. Dacă ești de acord putem începe.

1. Ordoneaza asa cum consideri tu, de la 1 la 4, formele agresivitatii de mai jos, in functie de gravitatea faptelor : (cea mai putin grava la cea mai grava)

a) furt

b) violenta pentru a obtine un avantaj material

c) incalcarea legilor de statut (abandon scolar, absenteism)

d) comportament agresiv sau de grup.

2. De ce crezi ca delincventii incalca normele impuse de societate?

                        a) relatiile conflictuale dintre parinti/parinte si minor;

                             b) influenta anturajului;

                          d) insatisfacerea nevoilor personale de ordin material.

3. Ce te-a(r) determina(t) sa manifesti un comportament antisocial(Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății ?

a) conflictele cu parintii si familia

b) conflictele cu profesorii

c) instabilitatea afectiva

d) atitudinea societatii

e) alta ………………….

4. Ai fost vreodata in situatia de exmatriculare?

a) da

b) nu

5. Cum ai descrie relatia ta cu parintii?

a) foarte buna

b) buna

c) tensionata

d) distanta

6. Dar cu profesorii?

a) foarte buna

b) buna

c) tensionata

d) distanta

7. Ai fost vreodata agresat de parinti?

a) da

b) nu

8. Daca da, acele agresiuni au avut urmari?

a) da

b) nu

9. Daca da, atunci urmarile au fost de natura:

a) fizica ( vanatai, fracturi, leziuni interne)

b) psihica (pierderea memoriei, leziuni)

10. Ai fost vreodata la un pas de a comite vreo infractiune sau fapta penala?

a) da

b) nu

11. Daca da, care a fost aceasta?

12. In familia ta se afla persoane cu antecedente penale?

a) da

b) nu

13. Familia ta se confrunta cu o situatie economica:

a) modesta

b) buna

c) foarte buna

14. Care este ocupatia tatalui tau?

a) somer

b) liber profesionist

c) muncitor

d) pensionar

e) pensionar pe caz de boala

f) alta ………………..

15. Care este ocupatia mamei tale?

a) somera b) liber profesionista

c) muncitoare d) pensionar

e) pensionara pe caz de boala f) alta ………………..

16. Care este atitudinea parintilor (a familiei) cu privire la prietenii tai?

b) ii accepta

c) sunt indiferenti

17 . Cunosti ocupatiile prietenilor tai?

a) da

b) nu

18. Printre cei care fac parte din anturajul tau exista persoane cu antecedente penale?

a) da

b) nu

c) nu stiu

19. Daca da, care a fost aceea?………………….

20. Dupa parerea ta cat de grava este delincventa pentru societate?

a)grava b)putin grava

c)deloc grava d)nu afecteaza cu nimic

BIBLIOGRAFIE

 1. Marginean, I., Proiectarea cercetarii sociologice, Bucuresti, Editura Polirom, 2004, p.101- 126.

 2. Stanisor, E., Delincventa juvenila, Bucuresti, Editura Oscar Print, 2003, p. 18-21.

3. Banciu, D., Rădulescu, S. (2002), Evoluții ale delincvenței juvenile în România.Cercetare și prevenire socială, Editura Lumina Lex, București

4. Rădulescu S.,M. (2010 ) Sociologia devianțelor și a problemelor sociale, Editura Luminia Lex, București

5.Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2003, p.45

6. Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2003, p.26