Metode Care Activizeaza Procesul de Predare

Diverse

Metode Care Activizeaza Procesul de Predare

Byadmin ianuarie 1, 2024

Metode care activizează

procesul de predare-ÎnvĂȚare al fizicii

Motto: ”Este imposibil ca elevii să învețe ceva cât timp gândurile lor sunt robite și tulburate de vreo patimă. Întrețineti-i deci într-o stare de spirit plăcută , daca vreti să vă primească ȋnvățăturile. Este tot atât de imposibil să imprimi un caracter frumos și armonios ȋntr-un suflet care tremura, pe cât este de greu să tragi linii frumoase și drepte pe o hârtie care se mișcă.”

(John Locke-“Some Thoughts Concerning Education”)

Societatea prezentului, dar mai ales a viitorului se circumscrie unui timp al al informatiei, al complexității. De aceea, investiția în inteligența, creativitatea și capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va extrem de rentabilă ȋn viitor.

Copilul este un proiect “aruncat” în lume ,aflat într-o stare de “facere” ,pentru că apoi, devenit adult, să se formeze continuu de-a lungul vieții .

Fenelon compară creierul copilului cu o lumânare aprinsă expusă în bătaia vântului care determină tremurul acestei mici flăcări. Spiritul contemporan trebuie să facă față unor mari sfidări: explozia informațională, stresul, accelerarea ritmului vieții, creșterea gradului de incertitudine. Aceste argumente duc la o nouă ecologie educativă, care presupune dezvoltarea unei gândiri de tip holistic, a unor competențe de procesare informațională , dezvoltarea memoriei vii.

Rolul profesorului ȋn procesul de modelare a omului este poate cel mai important. Punându-și elevii ȋn situații variate de instruire, el transformă școala “într-un templu și un laborator”(M. Eliade ).

Învățarea activă înseamnă, conform dicționarului, procesul de învățare calibrat pe interesele, nivelul de ȋnțelegere, nivelul de dezvoltare al participanților la proces. În cadrul învățării active, se pun bazele unor comportamente, de altfel observabile:

*comportamente ce denotă participarea (elevul e activ, răspunde la ȋntrebări, ia parte la activități);

*gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii, propune noi interpretări);

*învățarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învațare într-o anumită instanță de învățare);

*construirea cunoștintelor (în loc să fie pasiv, elevul îndeplinește sarcini care îl vor conduce la înțelegere).

Printre metodele care activizează predarea-ȋnvățarea sunt și cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alții , își dezvoltă abilități de colaborare și ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor foarte ușor de reținut, caracterului ludic și oferind alternative de învățare cu “priză” la copii. Strategia didactică a învățării prin cooperare este o modalitate de organizare a activității prin care se realizează schimburile interrelaționale între participanții la activitate prin procese interumane de cooperare și competiție constructivă elev-elev, elev-profesor; elev-grup, stimulând activismul elevului în interacțiunea sa cu materialul de studiu, cu ceilalți, prin procese de acțiune și transformare a informației.

E o metodă ce îmbracă diverse forme, metoda fiind un element component semnificativ al strategiei. Învățarea prin cooperare valorizează schimburile intelectuale și verbale, intensifică procesarea informației și mizează pe o logică a învățării care ține cont de opiniile celorlalți. Munca în echipă constituie un stimulent intelectual și declanșator al schimbului de opinii și de informații. Învățărea prin cooperare favorizează schimbul de idei și discuția, adică toate condițiile care contribuie la educarea spiritului critic, a obiectivității și a reflexiunii discursive. Analiza critică a soluțiilor emise dezvoltă capacitățile de autoevaluare a participanților. Încurajează elevii să aibă o atitudine deschisă, bazată pe inițiative personale și favorizează implicarea intensă a elevilor în rezolvarea sarcinilor de învățare. Sociabilitatea, acomodarea în roluri diferite, deprinderi ale conduitei disciplinate, deprinderi organizatorice, inițiativă, formarea și stabilizarea unor trăsături de personalitate sunt câteva din aspectele aprofundate. Metoda contribuie la rezolvarea conflictelor pe baza respectului mutual și conduce la formarea moralei autonome în opoziție cu morala heteronomă. Unul din modurile de aplicare este “modelul Evocare_Realizarea sensului_Reflexie” .

Etapele cadrului ERR sunt: E- evocare, R- realizarea sensului, R- reflexive.

În etapa de evocare se realizeaza mai multe activitati cognitive.

În faza I elevii sunt solicitați să-și amintească ceea ce deja știu despre un anumit subiect. Ajutându-i pe elevi să reconstruiască cunoștințele și convingerile anterioare, se poate clădi un fundament solid pe care să se construiască ȋnțelegerea noilor informații. Tot acum se pot scoate la lumină eventualele neȋnțelegeri, confuzii sau chiar greșeli, care pot fi eliminate prin examinarea activă a noilor cunoștințe.
Faza a II-a constă în implicarea activă a celui care ȋnvată. Prin implicare activă se ȋnțelege că elevii devin conștienți de propria lor gândire și ȋși folosesc limbajul propriu. Ei trebuie să iși exprime cunoștințele scriind și/sau verbalizând. În acest mod, cunoștințele fiecăruia sunt conștientizate și este scoasă la suprafață "schema" preexistentă ȋn gândirea fiecăruia în legătură cu un anumit subiect.

Faza a III a constă ȋn stabilirea interesului și a scopului pentru explorarea subiectului.. Când există scop, ȋnvățarea devine mult mai eficientă. Există, ȋnsă, cel puțin două feluri de scopuri: cel stabilit de profesor sau de text și cel stabilit de elev pentru sine. Cele din a doua categorie sunt mult mai puternice decât cele impuse de surse externe, iar interesul este adesea cel care susține și determină scopul. Fără interes susținut, motivația pentru reconstruirea schemelor sau pentru introducerea de noi informații ȋn aceste scheme este mult diminuată.

În etapa de evocare se folosesc metode ca: brainstorming-ul, ciorchinele, gândiți/lucrați ȋn perechi/comunicați, predicția, sțiu/vreau să sțiu/am învățat, discuția de grup, chestionarea etc.

În etapa de realizare a sensului elevii iau contact cu noile conținuturi prin intermediul lecturii, prelegerii sau a altor metode, integrând ideile ȋn schemele lor de gândire pentru a le da sens. Sarcinile esențiale ale acestei etape constau ȋn menținerea implicării și interesului stabilite ȋn faza de evocare și susținerea eforturilor elevilor ȋn monitorizarea propriei ȋnțelegeri. Elevii care ascultă explicațiile profesorului ȋși iau notițe, pun ȋntrebări sau notează ceea ce nu ȋnțeleg pentru a cere lămuriri ulterior vor învăța mai bine noul conținut. Similar, ȋn timpul lecturii se poate reveni asupra pasajelor neȋnțelese. Cei care ȋnvață ȋn mod pasiv, trec peste aceste neȋnțelegeri, fără a sesiza confuziile. În plus când elevii ȋși monitorizează propria ȋnțelegere, ei pot introduce noile informații ȋn schemele de cunoaștere pe care deja le posedă. Aceasta este faza ȋn care elevii construiesc punți ȋntre cunoscut și nou pentru a ajunge la o nouă ȋnțelegere. Strategiile specifice acestei etape sunt: predarea reciprocă, metoda Jigsaw (mozaicului), jurnalul dublu, organizarea grafică (diagrama Venn, Tabelul T etc.), tehnica SINELG etc.

A treia etapă a cadrului este etapa reflecției, ȋn care elevii ȋși consolidează noile cunoștințe și ȋși restructurează activ schemele de gândire pentru a include ȋn acestea noi concepte.

Aceasta este fază ȋn care elevii ȋși ȋnsusesc cu adevarăt noile cunoștințe. Învățarea ȋnseamnă și schimbare, transformare, iar această schimbare se poate manifesta sub forma unui nou mod de a ȋnțelege sau de a privi lucrurile, sub forma unor convingeri sau comportamente noi.

Se urmăresc și ȋn aceasta fază câteva lucruri esențiale. Mai ȋntâi, se asteaptă ca elevii să iși exprime ȋn propriile cuvinte ideile și informațiile ȋntâlnite. Acest lucru este necesar pentru construirea unor scheme noi. Ne amintim mai bine ceea ce putem formula cu propriile noastre cuvinte, ȋn contextul nostru personal. Un alt aspect vizat ȋn aceasta etapă este generarea unui schimb de idei ȋntre elevi, ce presupune confruntarea cu o varietate de modele de gândire. Este un moment al schimbării și reconceptualizarii ȋn procesul de ȋnvățare. În această fază se aplică strategii cum ar fi discuția ȋn perechi, discuția ȋn grup, tabelul SINELG, controversa academică, linia valorilor, metoda cubului, turul galeriei, eseul de cinci minute, scrierea libera etc.

Când se aplica la clasa, cadrul ofera profesorilor un context ȋn care acestia pot: să activeze gândirea elevilor, să stabilească scopuri pentru ȋnvătare, să ofere material bogat pentru dezbateri, să-i motiveze pe elevi pentru ȋnvătare, să-i implice activ ȋn procesul de ȋnvatare, să stimuleze reflectia și exprimarea liberă, să-i ajute pe elevii să-și formuleze propriile ȋntrebări și să-și expună diferite păreri, să se asigure că elevii procesează ȋnformatia , și nu ȋn ultimul rând sa faciliteze gândirea critică. (Steele, J., Meredith, K., Temple, C., 1998).

Îndrumând ȋnvățarea, profesorii depășesc condiția de surse de informații. Ei devin astfel facilitatori ai ȋnvățării autentice de cunoștințe contextualizate pe care elevii le vor aplica ȋn viitor. Profesorii ȋși asumă astfel rolul de partener ȋn procesul de ȋnvățare. La rândul lor, elevii trebuie să se implice cognitiv și emoțional pentru a putea ajunge la schimbările personale cerute de achiziționarea unor cunoștințe durabile.

Profesorii care folosesc un astfel de cadru de predare-ȋnvațare, bazat pe implicarea activă a elevilor, beneficiază de cunoștințele, schemele și creativitatea tuturor elevilor din clasă, iar clasa devine o comunitate de ȋnvățare. Acest este atât un cadru de predare, cât și de ȋnvatare, motiv pentru care autorii acestuia, consideră că elevii trebuie ȋnvățați tot timpul la două nivele:

pe de o parte ȋnvățarea conținutului, a materiei,

iar pe de altă parte, ȋnvățarea procesului de ȋnvățare a conținutului.

Din aceasta perspectivă, predarea trebuie să fie transparentă, pentru ca elevii să poată vedea cum se desfasoară procesul și mai ales pentru a-l putea aplica.

Evaluarea este dinamică, iar performanța celui evaluat este mediată și ghidată de un alt individ, cu scopul de a determina potențialul individual de pe urma căruia cel evaluat poate profita prin instrucție și educație.

Evaluarea evaluarea centrată pe inițiativa profesorului de a controla este transferată la cea care pune accentul pe inițiativa elevului de a reflecta permanent la procesul de cunoaștere în care este implicat. Din acest punct de vedere, învățarea prin cooperare integrează organic evaluarea și autoevaluarea. Pentru a-și duce la bun sfârșit sarcinile elevii trebuie să-și dezvolte abilitățile de răspundere individuală. Evaluarea răspunderii individuale se poate face : aplicând un test pentru fiecare elev; prin examinarea orală, aleatorie, a elevilor prin observarea fiecărui grup și înregistrarea contribuției fiecărui membru al grupului. Un elev din grup are rolul de a verifica (va cere fiecărui elev din grup să explice răspunsurile grupului ). Elevii pot preda colegilor (predare simultană).

Pentru a evalua nivelul răspunderii individuale elevii pot completa un chestionar care să includă:

„ Ințelegerea mea…

Participarea mea a fost…

Cel mai greu a fost ….

Cel mai ușor a fost… „

Se poate aplica o fișă de observare a activității grupului :

„ Membrii grupului……………………………………………………………

….Fiecare membru al grupului este implicat în rezolvarea sarcinii

…. Elevii formulează explicații plauzibile și posibil de înțeles de către ceilalți elevi din grup

….Elevii gândesc și formulează explicații alternative

….Toate ideile propuse sunt luate în considerare

….Membrii grupului se asigură că toate informațiile au fost înțelese

….Elevii verifică acuratețea răspunsurilor pe care le dau

…..Elevii revin la textul problemei pentru a verifica validitatea soluției

(+) comportament observat

(-) inversul comportamentului observat

(n) Nu am avut ocazia să observ „

Tehnicile de evaluare aplicate sunt organizatorii grafici : ciorchinele, diagrama Venn, tabelul de analiză cu trei coloane, harta conceptelor, harta personajelor.

Proiectarea unei lecții se face pe discipline. Realizarea unui proiect de lecție se face respectând cadrul ERR

Structura cuprinde titlul, clasa, disciplina, motivația, obiectivele lecției, resurse materiale și de timp, desfășurarea lecției, evaluarea.. Motivația se obtine răspunzând la ȋntrebările: „ De ce este valoroasă această lecție? Cum se leagă de ce am predat înainte? Ce ocazii de exersare a gândirii critice oferă această lecție?”

Lectia se desfăsoara astfel. În etapa de evocare elevii vor fi conduși spre formularea unor scopuri în învățare și vor ajunge să-și examineze cunoștințele anterioare? Realizarea sensului evidentiază : „ Cum va fi explorat conținutul? Cum își vor monitoriza înțelegerea?“. Reflecția arată : „ Cum vor utiliza elevii sensul lecției? Cum vor fi îndrumați să caute informații suplimentare, răspunsuri la întrebări, să rezolve neclaritățile?“.

Încheierea evidentiază : „ La ce concluzii ar trebui să se ajungă până la sfârșitul lecției? În ce măsură este de dorit să se rezolve problemele ridicate?”

Am ȋndrumat învățarea elevilor aplicând metoda ERR la un ciclu de patru lecții concomitent la două clase paralele. În continuare prezint proiectele de lecții corespunzătoare și testul de evaluare de la sfârșitul celor patru lecții. Am constatat că elevii sunt mai atenți , rețin mai ușor materialul și bagajul de cunoștințe pe care elevii ȋl au la sfârșitul unei astfel de ore este mai mare decât cel de la sfârșitul unei ore tradiționale.

PROIECT DE LECȚIE 1

TITLUL LECȚIEI:

Folosirea diodei semiconductoare În redresarea curentului alternativ

CLASA: a XII-a

DISCIPLINA: Fizică

MOTIVAȚIA:

această lecție formează abilități practice pentru formularea noilor cunoștințe prin modificarea și raționarea conceptelor lor curente și prin adăugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja

elevii se implică mai mult în învățare decât în abordările frontale sau individuale și își manifestă dorința de a împărtăși celorlalți ceea ce au ȋnteles din materialul studiat, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înțelegerii.

elevii acced la înțelegerea profundă atunci când au oportunități de a explica și chiar preda celorlalți colegi ceea ce au învățat.

este o aplicație a semiconductorilor extinseci de tip p , respectiv de tip n , și a jonctiunii pn învățate anterior;

OBIECTIVE:

La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:

-să defineasca o dioda semiconductoare;

-să explice functionarea diodei semiconductoare ȋn cazul polarizarii directe;

-să explice functionarea diodei semiconductoare ȋn cazul polarizarii ȋnverse;

-să explice modul de functionare a redresorului monoalternanta;

-să explice modul de functionare a redresoruluidubla alternanta ȋn montaj tip punte;

RESURSE MATERIALE:

-fise de documentare , manuale;

Timp: 50’

EVALUARE:

Legătură directă cu obiectivele lecției-unității de învățare

Implicare activă a elevului în predare-învățare-evaluare

Feed-back constructiv – ȋnterevaluare, autoevaluare

E- EVOCAREA:

Educatorul propune o temă de studiu pe care o împarte în patru sub-teme:

„ Documentati-va , selectati informatiile și redactati un eseu cu tema:

Folosirea diodei semiconductoare ȋn redresarea curentului alternativ

Se realizeaza pe tablă un tabel cu trei coloane, astfel:

Se cere elevilor să procedeze la fel, împărțind foaia caietului în trei coloane

Se cere elevilor să spună ce știu despre subiectul respectiv. Aceste idei vor fi notate în prima coloană

Se trec în coloana a II-a elementele necunoscute, ideile despre care au îndoieli sau care ar dori să știe în legătură cu tema respectivă

Se imparte clasa în grupuri de patru elevi.

După aceea se pun elevii să numere de la unu la patru, astfel încât fiecare grup să aibă cate un membru cu un număr de la 1 la 4.

Fiecare membru al grupei va primi ca obiect de studiu materiale necesare fiecărei sub-teme, pentru care va alcătui și o schemă.

Toți cei cu numărul 1 vor primi prima parte. Numărul 2 va primi a doua parte și așa mai departe. Când acest lucru s-a înțeles, toți cei cu numărul 1 se adună într-un grup, toți cei cu numărul 2 în alt grup etc.

Se indica elevilor pagina din manual unde se află textul pe care îl parcurg sau se împart elevilor textul pe foi separate. Discuta pe scurt titlul textului și tema/subiectul pe care îl va trata.

R- REALIZAREA SENSULUI:

Profesorul explica că grupurile formate din cei cu numerele 1, 2, 3 și 4 se vor numi de acum grupuri de experți. Sarcina lor este să înțeleagă bine materialul prezentat în secțiunea din text care le revine lor.

Ei trebuie s-o citească și s-o discute între ei pentru a o înțelege bine. Apoi trebuie să hotărască modul în care o pot preda, pentru că urmează să se întoarcă la grupul lor originar pentru a preda această parte celorlalți membri ai grupului.

Obiectul de studiu constituie o temă pentru acasă, urmând ca în momentul constituirii mozaicului fiecare “expert” să-și aducă propria contribuție

Este important ca fiecare membru al grupului de experți să înțeleagă că el este responsabil de predarea acelei porțiuni a textului celorlalți membri ai grupului inițial. Strategiile de predare și materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experți. Cereți-le apoi elevilor să se adune în grupurile de experți și să înceapă lucrul.

Vor avea nevoie de destul de mult timp (posibil sa dureze 20-25 min.) pentru a parcurge fragmentul lor din articol, pentru a discuta și elabora strategii de predare.

După ce grupurile de experți și-au încheiat lucrul, fiecare individ se întoarce la grupul său inițial și predă celorlalți conținutul pregătit .

Se atrage atenția, din nou, că este important ca la final fiecare individ din grup să stăpânească conținutul tuturor secțiunilor articolului. E bine să noteze orice întrebări sau nelămuriri au în legătură cu oricare dintre fragmentele articolului și să ceară clarificări expertului în acea secțiune. Dacă rămân, în continuare, nelămuriți, pot adresa întrebarea întregului grup de experți în acea secțiune sau profesorului.

Întregul conținut informațional al textului va fi predat de colegii de grup, pe fragmente.

Este foarte important ca profesorul să monitorizeze predarea, pentru a fi sigur că informația se transmite corect și că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări.

Dacă grupurile de experți se împotmolesc, profesorul poate să le ajute pentru a se asigura că acestea înțeleg corect și pot transmite mai departe informațiile.

La sfârșit elevii își comunică ce au învățat depre sub-tema respectivă.

La sfârșitul orei, fiecare persoană va trebui să fi înțeles întregul conținut informațional al textului. Acesta, însă, va fi predat de colegii de grup, pe fragmente.

Aranjarea în clasă a grupurilor trebuie însă să fie cât mai aerisită, astfel încât grupurile să nu se deranjeze între ele.

R- REFLECȚIA:

După ce elevii au terminat lucrul, discutați despre elementele noi pe care și le-au dobândit. Treceți aceste idei în coloana a III-a din tabel

Discutând cu elevii, folosind materialele complementare, dobândind cunoștințe referitoare la acel subiect, se clarifica necunoscutele sau problemele înțelese greșit. Se poate utiliza lucrul în echipă pentru obținerea de noi informații.

Se cere elevilor să compare:

– ce știau inițial, ce au învățat

– ce doreau să învețe, ce au învățat

Se decide apoi împreună cu elevii dacă mai sunt probleme care ar trebui clarificate și dacă sunt, se clarifica.

PROIECT DE LECȚIE 2

TITLUL LECȚIEI: Tranzistoare

CLASA: a XII-a

DISCIPLINA: Fizică

MOTIVAȚIA:

această lecție formează abilități practice pentru formularea noilor cunoștințe prin modificarea și raționarea conceptelor lor curente și prin adăugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja

elevii se implică mai mult în învățare decât în abordările frontale sau individuale si își manifestă dorința de a împărtăși celorlalți ceea ce au ȋnteles din materialul studiat, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înțelegerii.

elevii acced la înțelegerea profundă atunci când au oportunități de a explica și chiar preda celorlalți colegi ceea ce au învățat.

este o aplicație a semiconductorilor extinseci de tip p , respectiv de tip n , și a jonctiunii pn învățate anterior;

OBIECTIVE:

La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:

-sădefineasca tranzistorul;

-să enunte elementele componente ale tranzistorului;

-să explice functionarea tranzistorului;

-să clasifice tranzistoarele;

-să explice tipurile de regimuri de functionare;

-să defineasca familiile de caracteristici;