Mentinatoarele de Spatiu

Curs 1. Menținătoare de spațiu

Menținătoarele de spațiu sunt dipozitive ortodontice cu rol de a preveni deplasările dentare nedorite ce apar cosecutiv unor extracții precoce ale dinților temporari- pierderea dinților prin accidente.

CONDIȚII:

Refacerea în sens medio-distal integritatea arcadei

Să împiedice migrările dinților vecini și antagonști

Să nu jeneze dezvoltarea arcadei….

Să nu irite parodonțiul marginal al dinților pe care se

Comod pentru pacienți

Să permită favorizarea erupțiilor dinților la nivelul breșei

Refacerea funcțiilor aparatului dento-maxilar

SITUAȚII CLINICE:

Menținătoare de spațiu asociat unui aparat ortodontic pentru ….unei anomalii

Menținătoare de spațiu independente

CLASIFICARE:

-3 tipuri de menținătoare de spațiu independente:

Fixate pe dinți pe ambele extremități

Fixate pe dinți pe o singură extremitate

Mobile

A. Fixate pe dinți pe ambele extremități

Se realizează prin cimentarea a două inele metalice pe dinții ce mărginesc breșa care sunt solidarizate prin două bare rigide (V și O) sudate pe inele.

Dezavantaje:

Tehnică dificilă

Nu permit creșterea maxilarului pe acest segment de arcadă

Migrare verticală a antagoniștilor.

B. Fixate pe dinți pe o singură extremitate

Elemente componente:

Un inel metalic pe dintele situat distal și o parte intermediară de tipul unei

Anse rigide din sârmă

Avantaj: – nu împiedică creșterea arcadei

Dezavantaj: – migrare a antagonistului

Faze de lucru:

Alegerea inelului

Adaptarea pe dinte în treimea coronară

Amprentare

Turnare model

Conecționarea ansei din sârmă (0,7 mm)

Capetele se vor suda pe fața vestibulară și ormală a inelului

Finisare, lustruire

Proba și cimentarea.

Variantă – distal-shoe (indicat pentru dirijarea erupției unui molar).

C. Mobile

Des utilizate

Sunt proteze profilactice

Prezintă valuri acrilice și dinți la nivelul breșei

Prezintă elemente de ancorare

Avantaje :

Refac complet și complex integritatea arcadei

Permit desășurarea tuturor funcții

Nu deranjează …. arcadelor

deși sunt voluminoase, sunt bine acceptate de copil.

OBSERVAȚIE : – pentru că există situații clinice în care menținătoarele trebuie purtate timp îndelungat se … pacient și înlocuire la un anumit interval pentru a asigura creșterea…

SITUAȚIE PARTICULARĂ : – menținătoare de spațiu frontale – indicate pentru tulburări fizionomice și fonetice severe.

Faze de lucru :

realizarea elementelor din sărmă

fixarea cu ceară pe model

alegerea și adaptarea dinților acrilici

realizarea bazei acrilice a aparatului

finisare, lustruire, trimitere în cabinet.

Curs 2. Aparate ortodontice fixe

Sunt aparate care se colează/ cimentează pe dinți

Se activează doar de către medic

3 elemente componente :

Elemente de agregare:

inele ortodontice sau

gutiere

Elemente accesorii :

Bracket

tubușor

cârlige

Butoni

Elemente ce declanșează forțe (arcuri de sârmă sau tracțiuni elastice)

Materiale din care se realizează :

aliaje seminobile – în cazul inelelor ortodontice

aliaje din oțel – Cr-Ni -elastice sau neelastice

aliaje de Ni-Ti (arcurile) -cu calități elastice superioare

1. Elemente de agregare

INELE ORTODONTICE

Caracteristici generale :

sunt centuri metalice ce se aplică pe molarii neșlefuiți

se adaptează intim în treimea mijlocie a coroanei dentare

respectă parodonțiul marginal al dinților pe care se aplică

nu înalță ocluzia

se fixează pe dinți prin cimentare (CIS)

Clasificare:

inele prefabricate care se livrează în seturi de mărimi diferite -simple sau să aibă elemente accesorii sudate ( tubușoare, cârlige)

confecționate în laborator prin 3 tehnici:

prin lipire cu lot

prin plicaturare

prin sudură electrică în punte

Confecționare:

Indiferent de metoda de realizare se respectă următoarea schemă de lucru:

Luarea perimetrului

Realizarea inelului folosind o bandă metalică din viplă la cre se vor coopta/ uni marginile

Adaptarea inelului în treimea medie coronarp transversat și axial

Fixarea elementelor accesorii (tubușor/cârlig/buton)

COOPTAREA MARGINILOR PRIN PLICATURARE

se utilizează mai rar pentru că apar îngroșări ale tablei în dreptul îndoirii și nu sunt suficient de rezistente la forțele ce apar la acest nivel.

COOPTAREA MARGINILOR PRIN LIPIRE CU LOT

presupune o tehnică asemănătoare cu cea a lipirii inelului folosit în amprentarea bonturilor

lipirea cu lot presupune unirea unui component metalic al aparatului ortodontic (inelul) cu un alt metal având punct de fuziune inferior.

lotul (de lipire) care ajută la sudură trebuie să îmbrace continuu suprafețele în lucru prin deplasarea flăcării pe suprafață imediat după lipire a.î lotul să aibă yb aspect omogen

flacăra de sudură se obține fie de la un arzător ce folosește amestec de gaz cu aer comprimat , fie de la un arzător ce folosește butan sub presiune

lotul conține Ag, Cu, Zn.

lotul cu temperatura de topire mai ridicată produce o sudură mai puternică, însă suprasolicită termic metalele.

Dezavantaje (lot) :

o metodă destul de costisitoare

există riscul să se desfacă lipitura în momentul în care vrem să sudăm/ atasăm un tubușor/ cârlig

încălzirea metalului la punctul de topire al lotului îi modifică structura în mod inversibil.

COOPTAREA MARGINILOR PRIN SUDURĂ ELECTRICĂ ÎN PUNCTE

tehnica este rapidă, ușoară

conduce la piese rezistente

avem însă nevoie de aparatul de sudură electrică în punct

ADAPTAREA INELULUI PE DINȚI

adaptarea transversală intimă urmărind toate curburile dintelui

adaptare axială menținândud 1-1,5 mm față de marginea gingivală pentru a evita iritațiile și pentru a asigura igienizarea

adaptarea ocluzală pentru a nu înălța ocluzia și pentru a nu împiedica mișcările mandibulei

1) În cazul dinților globuloși, porțiunile dinților din porțiunea metalică ce nu sunt intim adaptate se strâng cu cleștele până la etanșeizarea pe dinți. Rezultă un mic pliu care se secționează.

FIXAREA ELEMENTELOR ACCESORII : TUBUȘOARE, INELE, CÂRLIGE

-prin lipire cu lot sau ideal prin sudură electrică în puncte

2. Elementele accesorii

A. BRACKETURI

– sunt elemente accesorii ce se lipesc pe suprafețele dentare

– au o talpă cu retenții

– 4 aripioare în jurul cărora aplicăm ligatura elastică

– un șanț în care va pătrunde arcul

– Bracketurile pot fi metalice care sunt nefizionomice

– Bracketuri fizionomice din mase plastice sau ceramice (mult mai scumpe)

B. TUBUȘOARE

prezintă un lumen în care pătrunde arcul ce declanșează forță

sunt prevăzute cu o talpă retentivă ce se poate cola direct pe dinți sau cu o talpă netedă care se va fixa pe inelul de pe molar prin sudură.

CÂRLIG ȘI BUTONI

-idem ca la tubușor

-cu talpă netedă sau retentivă.

Curs 3. Elemente auxiliare de ancoraj

se mai numesc arcuri de stabilizare sau de expansiune deoarece se aplică în timpul tratamentului ortodontic fix pentru a stabiliza sau pentru a împiedica migrarea nedorită a molarilor de 6 ani în cursul tratamentului.

Tipuri:

1. ARCUL LINGUAL

-este un arc mandibular care are rolul și următoarele indicații :

stabilizează poziția molarilor 1 permanenți în cursul tratamentului ortodontic activ

menține lungimea arcadei inferioare și chiar o poate mări ( prin distalizarea M1)

menținător de spațiu în cazul pierderii premature de dinți temporari.

Elemente componente :

2 inele metalice pe M1 permanent inferior prevăzute cu tubușoare pe fețele orale

arcul propriu-zis cu traseu paralel cu arcada dentară și cu 2 bucle de activare în formă de ,,U” deschise spre ocluzal și plasate înainte de intrarea în tubușor.

Confecționare :

alegerea inelelor metalice și adaptarea pe model

schițarea traseului la nivelul treimii cervicale a M temporari și în dreptul cingulumului deasupra papilelor la nivelul I.

realizarea arcului din sârma de oțel inoxidabil cu diametru de 0,9-1 mm.

prelucrarea, lustruirea, proba pe model, proba în cavitatea bucală și cimentarea inelului.

2. ARC PALATINAL/ BARĂ TRANSPALATINALĂ GOSHGARIAN

-este un arc palatinal

Indicații :

stabilizarea poziției molarului de 6 ani

derotarea sau distalizarea lor

expansiunea arcadei

Elemente componente :

o bară transpalatinală cu o buclă centrală în formă de ,,U” deschisă spre anterior prin a cărei activare se induce efectul de expansiune.

2 inele metalice pe M1 permanent superior prevăzute cu tubușoare ovale în care vor pătrunde cele 2 extremități ale arcului.

arcul este la distanță de 1-1,5 mm față de fibromucoasa palatină, fiind paralelă cu aceasta.

3. ACUL/ DISPOZITIVUL NANCE

Elemente componente :

inele metalice cu șuruburi pe molarii de 6 ani în care pătrund extremitățile arcului palatinal

un arc palatinal propriu-zis paralel cu fibromucoasa palatină, dar la distanță de 1-1,5 mm de aceasta.

în zona frontală se modelează o rentenție în ,,W” pentru a îngoba o pelotă acrilică în zona rugilor palatine

Indicații :

menținerea poziției molarului 1 permanent

modelarea acestui arc se începe din zona centrală cu realizarea retenției în ,,W”

4. LIP-BUMPER

-este un arc inferior situat spre vestibular cu următoarele

Elemente componente:

2 inele metalice cu tuburi vestibulare

un arc cu traseu lung paralel cu arcada dentară inferioară, dar la distanță de ea cu 2 inele în ,,U” înainte de intrarea în tubușor

un manșon acrilic sau din material plastic la distanță de frontalii inferiori cu rolul de a ține la distanță buza inferioară hipertonă.

5. QUAD-HELIX

-este un arc palatinal ce produce expansiunea arcadei alcătuit din inele metalice pe M1 permanent superior

-4 bucle helicoidale/helixuri

-2 anterioare și 2 posteriore unite între ele prin segmente de sârmă

-arcul prezintă 2 brațe spre anterior în contact cu fețele orale ale M temporari sau premolarilor.

Curs 4. Disjuncția

Disjuncția intermaxilară constă în desfacerea suturii medio-palatinale și mărirea transversală a maxilarului superior.

Se obține cu un aparat ortodontic numit disjunctor, ancorat ferm pe arcadele dentare și care se bazează pe acțiunea unui șurub foarte puternic.

Indicații :

compresie gravă de maxialar

boltă palatină adâncă și îngustă

ocluzie inversă uni sau bilateral cauzată de pseudoprogenie (= progenie falsă)

Contraindicații :

vârsta pacientului peste 18 ani

inocluzia verticală frontală, deoarece prin disjuncție se reduce supaacoperirea frontală.

Tipuri de disjuncție :

Disjuncție rapidă, ce se obține în 5-10 zile

Disjuncția ultrarapidă, care se realizează sub anestezie locală în câteva ore

Disjuncția lentă, care se realizează în câteva luni

DISJUNȚIA RAPIDĂ (se utilizează des) care constă în cimentarea disjunctorului și activarea lui după 24 de ore de la cimentare. În prima zi se activează șurubul de disjuncție cu 2-3 ture pentru a pune în tensiune sutura palatină și se continuă în următoarele zile cu 1-3 activări pe zi în funcție de toleranța pacientului.

Semnul clinic că sutura s-a desfăcut, este apariția diastemei interincisive.

Disjunctorul :

este format din 4 inele ortodontice cimentate pe M1 și Pm1, unite între ele prin bare de sprijin sudate

șurubul disjunctor aplicat transversal plasat în dreptul Pm sau M (C)

Realizarea disjunctorului :

se achiziționează șurubul care este prevăzut cu 4 tije fixate pe piulițele șurubului și care se vor suda pe inelele de ancorare.

Etape de lucru :

alegerea și adaptarea inelelor metalice

modelarea brațelor șurubului pentru a permite aplicarea lui pe bolta palatină cu tijele anterioare îndoite spre anterior pentru a veni în contact cu cele 2 inele anterioare

adaptarea capetelor tijelor pe fețele orale ale inelelor

fixarea șurubului pe model cu un pat de ghips plasat în boltă pentru a-l putea menține în poziție în timpul sudurii tijelor la inele

modelarea a 2 conectori sau brațe laterale dinsârmă groasă de Cr-Ni ce unesc inelele anterioare cu cele posterioare

sudura acestora, apoi prelucrarea, finisarea și lustruirea

proba în cavitatea bucală și menținerea pentru 2-3 zile până la cimentare

Variante de ancorare :

ancorare prin gutiere laterale de la C la C

ancorare prin inele pe M1 și doar conexiuni laterale pe Pm și C

Pentru a preveni recidiva după disjuncție este indicată menținerii aparatului încă cel puțin 3 luni, după prima activărilor, perioada în care se realizează remodelarea osoasă.

Curs 5. Aparate funcționale

Clasificare:

por fi plasate în interiorul cavității bucale ( Ex : monoblocul)

pot fi plasate în vestibul (Ex: plăcuța vestibulară)

mixte (Ex : Aparatul Frankel)

Rolul : – este de a acționa asupra mușchilor oro-faciali și de a-și exercita acțiunea prin modificarea tonusului acestor mușchi în sensul obținerii de efecte ortodontice.

Indicații :

anomalia de clasa II/1 Angle (Compresie de maxilar cu protruzie și retrognație madibulară)

decondiționarea obiceiurilor vicioase ( sugerea degetului, respirația orală, deglutiția infantilă, interpunerea sau aspirarea buzei inferioare)

profilaxia anomaliilor dento-maxilare

Prima etapă de realizare a unui aparat ortodontic funcțional = ocluzie corectată

Este o etapă foarte importantă ce permite tehnicianului montarea modelelor de lucru în poziție ,, corectată”

Def: Ocluzia corectată este relația intermaxilară statică determinată în plan sagital și transversal pe durata tratamentului ortodontic cu un aparat funcțional și la care dorim să ajungem la finalul tratamentului ca relație de ocluzie habituală.

Cum se realizează ocluzia habituală:

prin metoda în 2 timpi care are 2 etape:

faza pe modelul de lucru

faza în cavitatea bucală

1. Faza pe modelul de lucru

se desenează cu creionul pe modelul din ghips liniile mediene superioare și inferiore și reperele de ocluzie la nivelul C și M

se ia o plăcuță de ceară, se încălzește, se rulează, se îndoie sub formă de potcoavă și se plasează pe arcada superioară în spatele incisivilor.

se ia modelul inferior și se va apropia față de cel superior înfundându-l cu grijă în valul de ceară a. î. să obținem corectarea reperelor de ocluzie

se răcește valul de ceară și se face proba în cavitatea bucală, apoi se trimite în laborator.

MONOBLOCUL

-este un aparat ortodontic alcătuit din:

placă maxilară

placă mandibulară

masă acrilică interocluzală

1. Placa maxilară are o bază acrilică ce acoperă bolta palatină și fețele orale ale dinților superiori.

grosime 2-3 mm

răscroire mediană mai accentuată decât la o placă panatinală obișnuită

mai are un arc de sârmă de tip Coffin care face unirea celor 2 jumătăți ale aparatului.

maia re un arc vestibular cu 2 bucle în ,,U” în dreptul C și cu o curbură principală în contactul cu fețele vestibulare ale frontalilor

2. Placa mandibulară

are și ea o bază acrilică care se prelungește dincolo de coletul dinților în fundurile de sac paralinguale

masa acrilică interocluzală are rolul de a uni cele 2 plăci, acoperă fețele ocluzale ale dinților laterali și marginile incizale ale frontalilor.

Realizare:

turnarea modelului

ocluzia corectată

confecționarea propriu-zisă

Pentru macheta plăcii superioare se așează pe placă de ceară ramolită pe modelul ud.

cu spatula încălzită se răscroiește posterior realizându-se limita distală și se vor ăngloba extremitățile arcurilor de sârmă

pentru macheta inferioară la fel.

Montarea în ocluzie – se montează invers decât în mod normal cu zona incisivă spre articulația ocluzorului pentru ca tehnicianul să aibe acces mai ușor la zona din interiorul arcadelor atunci când face unirea celor 2 machete

proba machetei în cavitatea bucală

ambalarea machetei

Modul de acțiune al aparatului :

pe secțiune transversală monoblocul are forma a 2 trunchiuri de con unite prin baza mare

când se introduce în cavitatea bucală acest aparat rigid este presat de forțele musculare la nivelul celor 2 maxilare generându-se forțe ortodontice.

ACTIVATORUL CU ȘURUB

este asemănător cu monoblocul, dar în loc de arc Coffin este prevăzut cu șurubul median.

În funcție de cazul clinic se pot aplica și alte arcuri din sârmă, sau poate fi folosit un arc vestibular cu traseu modificat.

Similar Posts