Medierea Ca Alternativa la Urmarirea Penala In Procesul Penal

Medierea ca alternativa la urmarirea penala in procesul penal

Drd. Yair Moskovitz

Facultatea de drept

Universitatea Babes-Bolyai

Cluj Napoca România

Conducador stiintific: Prof. Univ. Dr. Gheorghita Mateut

Rezumat: Sistemul justiției penale funcționează intr-un mod dificil in numeroase țări. Acest sistem este costisitor si necesită proceduri complicate și îndelungate. Victimele rareori obțin o satisfacție in legătură cu despăgubirile acordate pentru prejudiciile care le-au suferit, iar recivitatea infractorilor care au fost sancționați, inclusiv prin detenție, este ridicată. Pentru toate aceste motive, s-a născut necesitatea , unei noi perspective asupra justiției penale care să remedieze aceste deficiențe. In actuala legislatie- Legea 192/2006, desi medierea penala a fost reglementata, nu s-a pus accentul pe repararea pagubei produse victimei, prin comiterea infracțiunii, ci în continuare s-au păstrat elementele justiției represive care se bazează pe pedepsirea făptuitorului, nicidecum pe interesele victimei. Apreciem ca mediere penala ar putea fi folosita pentru soluționarea conflictelor rezultate din săvârșirea oricăror infracțiuni. Sustinem ca in actuala legii a medierii trebuie introduse prevederi care sa prevadă in mod concret implicarea in mod serios a organelor de urmărire penală in procedura medierii si reglementari a unei proceduri de mediere judiciara intre procuror si parti. In acest fel, in cazul incheierii unui acord de mediere inainte de sesizarea instantei, procurorul se va putea concentra pe cauzele cu adevărat importante,numărul dosarelor aflate pe rolul instantelor va scadea si in aceste cazuri nu se vor mai exercita caile de atac. Suntem siguri ca aceasta situatie va contribui la cresterea calitatii a actului de justitie in acele litigii care necesita solutionarea lor de un judecator.

Cuvinte cheie: medierea penala; urmarirea penala; acord de mediere; latura penala a procesului penal; plangere prealabila; impacarea.

Introducere

Astăzi trăim într-o societate, în care deseori relațiile dintre oameni suferă. Astfel ajungem foarte ușor într-un stadiu de conflict, pe care îl dezvoltăm, în așa fel încât ajunge la o dimensiune mult mai mare decât îl are.

În această fază de realitate, ajungem în sălile instanțelor de judecată, adversarul devine cel mai mare dușman pe care îl avem, vom depune probe, vom face totul pentru a ne demonstra dreptatea. Procesul judiciar clasic, calificând părțile ca fiind adversari, creează o bariera psihologica între părțile implicate in conflict. Dupa pronunțarea deciziei, doar una dintre părți va avea câștig de cauza, cealaltă parte fiind "învinsă". Cu toate că in continuare, instanța de judecată va acorda o compensație uneia dintr părti, în fond interesele si nevoile părților sunt ignorate.

Acest scenariu se întâmplă zilnic in sălile de judecată. Astfel am ajuns la concluzia că dreptatea urmărită prin adresarea parților implicate la instanțele de judecată poate învinge doar uneori, dar nu poate convinge sau mulțumi părțile implicate. Relația între parți este iremediabilă, ajungând la gradul de relație dușmană.

Un alt scenariu posibil este că judecătorul aglomerat de toate dosarele care așteaptă să fie discutate, va încerca să convingă pârțile să accepte o propunere de înțelegere a dumnealui și apoi in cazul in care pârțile vor ajunge la un acord va valida înțelegerea dintre parți.

În acest context, în această societate supra stresată, ne punem întrebarea, de ce am apelat la instanța de judecată care nu a reușit să ofere ce-a mai adecvată soluție pârților implicate sau ne- a trimis la un proces de împăcare, in timp ce părțile s-ar putea adresa singure la un proces de mediere, ca o alternativă elegantă si accesibilă de soluționare a conflictului, și astfel prin mediere părțile se vor accentua pe găsirea interesului comun al lor, pe care se va baza soluția și nu vor lupta pentru dovedirea intereselor, evident contrarii.

Rezultatele actului de justiție penală sunt cuantificate prin gradul in care reparația morală și materială a fost realizată si nu prin gravitatea pedepsei aplicate infractorului.

In sistemul justiției penale obișnuite, nimeni nu câștigă in mod real, nimeni nu este despăgubit și nici nu se creează o siguranță publică reală, deoarece nu poți ține pe cineva în închisoare pentru totdeauna.

În cadrul procesului penal, infractorii sunt concentrați asupra propriei persoane, ei încearcă să-si demonstreze nevinovăția și să convingă instanța să aplice o sancțiune ușoară. Instanțele pun foarte mare accent pe infractor și pe pedepsirea acestuia și nu pe încercarea de a-l reabilita , victimele sunt cele mai adesea ignorate.

Așadar avem nevoie de mediere in materia penală, ca o modalitate alternativă de soluționare a litigiilor penale. Astfel, prin mediere câștiga ambele pârți, fără ca partea vătămata să-și piardă drepturile, câștiga întreaga societate.

Sursele medierii

Cadrul legal a medierii in Romania a fost creat prin Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, care cuprinde in art. 67-70 “dispoziții speciale privind medierea in cauzele penale”. Norme care privesc medierea penala se găsesc si in noul Cod de procedura penala.

In data de 1 februarie 2014 au intrat in vigoare Noul Cod penal și a Noul Cod de procedură penală. La acest moment au intrat în vigoare dispozițiile din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Noul cod de procedura penala care modifică in mod substanțial Legea nr. 192/2006 cu privire la medierea și organizarea profesiei de mediator.

Medierea penala in Legea 192/2006

Legea nr. 192/2006 conține reglementări generale cu privire la desfășurarea medierii. Cea de-a doua secțiune din cadrul Capitolului VI, intitulat „Dispoziții speciale privind medierea unor conflicte”, se referă la medierea în cauzele penale.

Potrivit art. 1 din lege, medierea este o modalitate facultativa de soluționare a conflictelor pe cale amiabila, pârțile fiind asistate de o terță persoana specializata in mediere, in condiții de neutralitate, imparțialitate si confidențialitate.

2.1 Procedura de mediere

2.1.1 Informarea despre procedura medierii

Potrivit modificărilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 "Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autorități cu atribuții jurisdicționale informează pârțile asupra posibilității si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le îndruma sa recurgă la aceasta cale pentru soluționarea conflictelor dintre ele."

Articolul 60 din legea 115/2012 prevedea obligatia unei proceduri de informare obligatorie a partilor inainte de deschiderea procesului, neindeplinirea acesteia fiind sanctionata cu inadmisibilitatea primirii actiunii dar odata cu intrarea in vigoare a noilor coduri penale prin Legea nr. 255/2013 legiuitorul a renunțat la aceasta obligație.

Potrivit art. 67 alin 2, persoana vătămată și făptuitorul nu pot fi constrânși să accepte procedura medierii de unde rezulta faptul ca procedura medierii este facultativă. Este de menționat că medierea poate avea loc între două sau mai multe pârți (art. 5 alin 1), aceasta chiar dacă soluția poate consta în retragerea unilaterală a plângerii prealabile.

De asemenea, Legea medierii prevede dreptul fiecărei parți la asistenta juridica si la serviciile unui interpret.

2.1.2 Domeniul de aplicare a medierii penale

Articolul 67 alin. (1) stabilește ca dispozițiile din legea medierii se aplica in cauzele penale atat in latura penala cat si in latura civila.

Articolul 67 alin.(2) din legea nr. 192/2006 stabilește ca in latura penala a procesului "medierea se aplica numai in cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea parților înlătura răspunderea penala".

Asadar se poate distige intre medierea penala extraprocesuala (in afara procesului penal) si medierea penala procesuala (in timpul procesului penal).

2.1.3 Desfășurarea procedurii de mediere 

2.1.3.1.Procedura medierii penale extraprocesuale

În cazul în care procedura de mediere se desfășoară înaintea începerii procesului penal legea prevede ca termenul pentru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata desfășurării medierii (art. 69 alin 2) in termen de 3 luni de cand persoana vatamata sau persoana indreptatita a depune reclamare in cazul unui minor sau incapabil a stiut identitatea faptuitorului. (art. 296 alin. (1) NCPP).

Dacă părțile aflate în conflict nu au incheiat o intelegere, potrivit art. 56 alin. (1),lit. a), "persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în același termen, care își va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare" (art. 69 alin 2 din lege).

Dacă medierea se închide prin incheierea unei intelegeri, părțile pot încheia un acord în scris, si fapta nu va atrage raspunderea penala pentru faptiuitorul cu privire la care conflictul s-a incheiat prin mediere. Legea prevede că persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeași faptă, organul judiciar (art. 69 alin.1).

In situația in care după o mediere reușita, persoana vătămată formulează o plângere prealabilă organul judiciar se va opune inceperii urmaririi penale iar daca a fost inceputa urmarirea penala, va inceta in baza art. 16 (1) lit. g) din codul de procedura penala.

2.1.3.2 Procedura medierii penale procesuale

Recurgerea la mediere. In cadrul procesului penal informarea privind medierea se realizeaza prin două proceduri distincte:

a) In temeiul art. 6 din Legea nr. 192/2006, organul judiciar informează si îndrumă pârțile cu privire la posibilitatea rezolvării conflictului prin mediere. Este de remarcat faptul ca legea nu prevede nici o sancțiune in cazul in care organul judiciar nu îndeplinește aceasta " informare sau îndrumare" a parților, astfel se poate observa ca aceasta reglementare nu are eficinta.

b) In noul Cod de procedură penală este prevăzut în mod expres dreptul de a apela la un mediator, pentru: suspect (art. 78), persoana vătămată (art. 81 alin. 1 lit. i), inculpat (art. 83 lit. g), partea civilă (art. 85 alin. 1) și partea responsabilă civilmente (art. 87 alin. 1).

La începutul primei audieri, organul judiciar este obligat să îi aducă acest drept la cunoștința: suspectului/inculpatului (art. 108 alin. 2), persoanei vătămate (art. 111 alin. 2 lit. b), pârții civile și pârții responsabile civilmente (art. 112 alin. 2 lit. b).

În cazul în care se recurge la procedura de mediere în timpul procesului penal, încheierea unui acord de mediere intre parți este posibila oricând in cursul procesului penal inclusiv in timpul cailor de atac ordinare sau extraordinare.

Suspendarea procesului penal. Potrivit art. 70 alin 1 in urma prezentării de către parți a contractului de mediere, urmărirea penala sau după caz, judecata se pot suspenda. Suspendarea procesului penal durează pana când procedura medierii se închide, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusa. (art 70 alin 2). Așadar, se poate observa ca medierea penala care are loc in cursul procesului penal este limitata in timp de cel mult 3 luni neexistând posibilitatea prelungirii suspendării procesului penal si a medierii.

Mediatorul are obligația să transmită procesul verbal organului judiciar în maximum 3 luni de la data la care a fost semnat contractul de mediere.

Procesul penal se reia din oficiu, imediat după depunerea procesului-verbal în original și în format electronic prin care mediatorul a constatat închiderea procedurii de mediere.

In situatia in care partile au ajuns la o intelegere, procurorul sau instanta de judecata va relua procesul si va dispune renuntarea la urmarirea penala, respctiv incetarea procesului penal.

Daca medierea nu are succes (esueaza sau una dintre parti renunta) potrivit art. 70 alin. (5) din lege, mediatorul va transmite organului judiciar procesul verbal de incheiere a medierii, inclusiv in format electronic.

Medierea in latura civila a procesului penal este posibila pentru orice infractiune, dar numai cu privire la pretentiile civile (art. 23 alin. 1 NCPP). Asadar aceasta nu reprezinta o mediere penala ci o mediere civila intr-un proces penal.

Introducerea medierii in art. 16 in Noul Cod de Procedura penala

Potrivit Codului de procedura din 1968, acordul de mediere producea efecte cu privire la latura penala a procesului penal doar in situația când persoana vătămata își exprima dorința de a nu formula plângere prealabila, de a-si retrage plângerea prealabila sau voința ambelor părți de a se împăca.

Așadar in Codul de procedura penala anterior existenta acordului de mediere nu putea avea ca efect neînceperea procesului penal sau încetarea acestuia ci numai lipsa plângerii prealabile (art. 10 lit. f) C. proc. pen. din 1968), retragerea plângerii prealabile (art. 10 lit h) C. proc. pen. 1968) si împăcarea parților (art. 10 lit.h) teza a doua C. proc.pen. din 1968).

In legislația actuala, a fost completat conținutul art. 10 alin. (1) lit h) C. proc. pen. din 1968 astfel încât exista un nou caz care împiedica punerea in mișcare si exercitarea acțiunii penale- acordul de mediere.

Acest caz se gaseste in actualul Cod de procedura penala in cadrul art. 16 alin. (1) lit. g) care prevede astfel: "a fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii".

Cazurile in care se poate recurge la mediere potrivit regulamentului din Romania.

Potrivit art. 67 alin.2 Legea 192/2006, medierea în timpul unui proces penal se aplica în latura penală pentru un număr restrâns de infracțiuni, anume cele cu privire la care este necesară plângerea prealabilă sau este posibilă împăcarea, iar în latura civilă este posibilă pentru orice infracțiune dar numai cu privire la pretențiile civile ( art. 23 alin.1 N.Cpp).

Potrivit art. 279 alin. (1), punerea un miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate pentru infractiunile prevazute in lege in acest sens.

Institutia plangerii prealabile are o natura juridica mixta, fiind atat o institutie de drept penal material cat si o institutie de drept procesual penal. Astfel faptuitorul nu poate fi tras la raspundere penala in lipsa plangerii prealabile (art. 157 (1) n.c.p) pentru anumite infractiuni iar in lipsa plangerii prealabile, pentru anumite infractiuni, nu poate fi pusa in miscare sau exercitata actiunea penala (art. 16 lit. g) si art 279 (1) C. pr. Pen.).

Retragerea plangerii prealabile si impacarea partilor pot conduce la finalizarea procedurii de mediere penala si sunt cauze de inlaturare a raspunderii penale (art. 16 (1) lit. g).

Trebuie mentionata o importanta deosebire dintre aceste institutii in sensul ca retragerea plangerii prealabile opereaza in rem, asupra faptei, in asa fel incat in cazul in care sunt mai multi participanti la savarsirea infractiunii, retragerea plangerii prealabile va produce efecte pentru toti, iar impacarea opereaza in personam- este personala, astfel incat in cazul care sunt mai multi participanti, persoana vatamata poate ajunge la o intelegere prin mediere numai cu unul sau unii dintre ei, pentru cellalti neinlaturandu-se raspunderea penala.

Potrivit noului Cod penal (art. 158 alin. 1 si 2), retragerea plangerii prealabile poate interveni pana la pronuntarea unei hotarari definitive in timp ce impacarea produce efecte cu privire la persoanele intre care a intervenit si daca are loc pana la citarea actului de sesizare a instantei (art. 159 alin.3).

Medierea penala – alternativa sau sinonima cu impacarea?

Vom afirma ca medierea penala este o cauză distincta de înlăturare a răspunderii penale, prevăzută într-o lege specială, Legea 192/2006, o instituție cu reglementare distinctă, și nu o formă a împăcării prevăzută în art. 159 din Codul penal, care este o normă de drept penal generală.

Medierea penala poate interveni oricând până la soluționarea definitivă a cauzei, nefiind supusă termenului prevăzut de art. 159 alin. (3) din Codul penal referitor la împăcare potrivit cărora împăcarea poate interveni doar până la citirea actului de sesizare. 

Daca vom analiza din punct de vedere a naturii juridice a medierii vom observa ca acordul de mediere reprezintă o înțelegere civilă între persoana vătămată și suspect. Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală a inlocuit cuvântul „împăcare” cu acela de „înțelegere”, de unde rezulta concluzia că legiuitorul a ales să folosească această noțiune drept o soluție amiabilă la conflict, cu alte cuvinte o înțelegere.

Vom afirma ca cu toate ca sensurile celor două noțiuni sunt sinonime, reglementarea specială a încheierii acordului de mediere potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, potrivit cărora, atunci când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord de intelegere in scris care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată reprezunta o distinctie speciala acordata acordului de mediere fata de procedura de impacare.

Daca vom analiza cauzele care înlătură răspunderea penală potrivit Codului penal, referitoare la retragerea plângerii prealabile și împăcare vom remarca ca sfera infracțiunilor a acestor două instituții este diferită, așa încât medierea nu poate fi considerată o modalitate a împăcării, ci este o cauză distincta care înlătură răspunderea penală, reglementată printr-o lege speciala (Legea nr. 192/2006), și care are efect atât cu privire la categoria infracțiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, cât și la cealaltă categorie a infracțiunilor, pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală. 

Art. 69 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 care reglementează procedura de mediere înainte de începerea procesului penal, ne oferă o distincție asupra naturii acordului de mediere, ca și cauză distinctă de înlăturare a răspunderii penale in comparație cu procedura de împăcare a parților, unde aceasta ipoteza este exclusă.

Totodată, în cazul în care procedura încheierii unui acord de mediere are loc după începerea procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 192/2006, referitoare la garanții procesuale, trebuie “să fie respectate drepturile fiecărei părți ori subiect procesual la asistență juridică și, dacă este cazul, la serviciile unui interpret”, aceste condiții nefiind reglementate în cazul instituției împăcării. 

Daca ne referim la scopul medierii penale asa cum decurge din Legea 192/2006 vom remarca ca acordul de mediere reprezinta o intelegere amiabila privind un anume conflict iar mediatorul are rolul de a facilita intelegerea dintre parti, nicidecum impacarea lor. Asadar mediera nu este o impacare a partilor iar acordul de mediere nu reprezinta impacarea prevazuta in art. 159 din Codul penal.

Acordul de mediere poate fi caracterizat drept un contract civil între părți, contract care are ca efect încetarea procesului penal, cu mențiunea că acesta nu este supus niciunei condiții de validitate, așa cum este reglementată împăcarea în condițiile art. 159 din Codul penal.

De asemenea, medierea poate interveni până la rămânerea definitivă a sentinței penale, deoarece in Codul de procedura penala nu este mentionat un anumit termen pana la care poate fi depus acordul de intelegere dintre parti.

Medierea, ca și împăcarea și retragerea plângerii prealabile are o dublă natură juridică, respectiv de drept penal, reglementată în art. 159 din Codul penal, dar și de drept procesual, fiind o cauză care înlătură răspunderea penală, dar și o cauză care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, potrivit art. 16 alin. (1) lit. g) și în art. 17 din Codul de procedură penală.

De asemenea potrivit art. 45-47 din Legea nr. 192/2006, in cadrul încheierii acordului de mediere privind înțelegerea părților se va face referire la clauzele consimțite de acestea, ceea ce îi conferă acordului de mediere un caracter distinct, în raport cu instituția juridică a împăcării, prevăzută în dispozițiile art. 159 din Codul penal. 

De asemenea in art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală. se reglementează încheierea unui acord de mediere în mod diferențiat de retragerea plângerii prealabile și de împăcare, fapt care dovedeste caracterul de caz distinct care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale.

Încheierea unui acord de mediere se diferențiază de împăcare prin faptul că poate interveni și numai în ceea ce privește latura penală a procesului penal, în timp ce împăcarea este condiționată atât de stingerea acțiunii penale, cât și de stingerea acțiunii civile, precum și de faptul că ea trebuie să fie totală și necondiționată. 

In concluzie, apreciem ca medierea penala este o cauza de inlaturare a raspunderii penale, cu regim juridic distinct, avand drept consecinta impiedicarea punerii in miscare sau exercitarea actiunii penale. De asemenea acordul de mediere se poate incheia atat inaintea inceperii procesului penal cat si in tot cursul acestuia, nefiind limitat in timp de momentul citirii actului de sesizare.

Remediile procesuale in caz de mediere pe care le poate dispune procurorul in faza de urmarire penala

Dacă procedura medierii intre parti se deschide dupa inceperea urmaririi penale, urmarirea penala se suspenda pana la inchiderea procedurii de mediere dar nu mai mult de trei luni de la data semnarii contractului de mediere.

Procesul penal se va relua din oficiu dupa primirea procesului verbal prin care se constata ca partile nu s-au impacat sau la expirarea termenului de 3 luni acordat prin lege pentru solutionarea conflictului prin mediere.

Dupa intelegerea dintre parti, daca persoana vatamata va insista depunerea unei noi plangeri prealabile pentru aceasi fapta, procurorul va refuza sesizarea prin ordonanta.

Conform art. 312 (1) Cod pr. Pen, in cazul derularii medierii, urmarirea penala se va suspenda. Procurorul va dispune suspendarea prin ordonnta dupa primirea copiei acordului de mediere.

Daca medierea nu s-a incheiat cu succes sau daca medierea s-a incheiat cu succes asupra laturii civile, procurorul va dispune reluarea urmaririi penale.

Daca partile au ajuns la o intelegere privind latura penala procurorul va propune clasarea conform art. 315 C. pr.pen.

De asemenea prin ordonanta de incetare a urmaririi penale procurorul se va dispune asupra revocarii masurilor asiguratorii in vederea executarii pedepsei amenzii, confiscarii lucrurilor, cheltuielele judiciare.

Cand cazul de incetare a urmaririi penale priveste un invinuit arestat procurorul se va pronunta pentru punerea in libertate a invinuitului .

Dacă în faza de urmărire penală partile incheie un acord, acordul de mediere va putea sta la baza unei soluții de renunțare la urmărire penală atunci cand procurorul constata ca nu exista un interes public in urmarirea infractiunii. (art. 318 alin. 1 și alin.2 NCPP).

Anumite obligații asumate de părți în cadrul acordului de mediere vor putea fi impuse de procuror suspectului/inculpatului pentru a fi realizate în maxim 9 luni, sub sancțiunea revocării măsurii dispuse, aceea de renunțare la urmărire (art. 318 alin. 3 și alin.4).

Procurorul si inculpatul pot ajunge la un acord de recunoastere a vinovatiei conform art. 478 din NCPP .

Divergente in Legea 192/2006 privind medierea penala

În actuala legislație privind medierea penala se remarcă lipsa unor principii fundamentale a justiției restaurative referitoare la solicitarea parții inculpate de a-si asuma răspunderea pentru comiterea faptei si sa-si ceara scuze victimei fie direct, printr-o întâlnire cu aceasta, fie indirect printr-un mesaj sau o scrisoare.

De asemenea lipsesc mențiuni privitoare la despăgubiri a persoanei vătămate de către făptuitor. In actuala legislatie- Legea 192/2006, desi medierea penala a fost reglementata, nu s-a pus accentul pe repararea pagubei produse victimei, prin comiterea infracțiunii, ci în continuare s-au păstrat elementele justiției represive care se bazează pe pedepsirea făptuitorului, nicidecum pe interesele victimei.

Pe bună dreptate s-a afirmat ca in actuala lege, medierea în latură penală nu este posibilă, căci între victimă și făptuitor nu poate avea loc vreo înțelegere cu privire la încadrarea juridică a faptei ori cu privire la aplicarea pedepsei ori cuantumul acesteia, iar medierea în latură civilă nu poate fi limitată doar la pretențiile civile.

După cum am prezentat anterior, Legea nr. 192/2006 se aplică numai pentru infracțiuni care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea pârților înlătură răspunderea penală (art. 67 alin. 1), fapt care simplifica aplicarea medierii penale in procesul penal.

Medierea finalizată prin împăcarea pârților poate avea loc potrivit legii nr. 192/2006 numai pentru infracțiunile pentru care aceasta este permisă de lege. Aceasta a făcut ca în doctrină să se afirme că, în legislatia noastra, medierea penală nu este de fapt o alternativă la soluționarea clasică a litigiului penal, ci doar o nouă modalitate a împăcării pârților prin intermediul unui mediator.

Deasemenea, in Codul de procedura penala nu exista prevederi care sa reglementeze suspendarea procesului penal prin voința parților.

Totodata observam ca in cursul procesului penal medierea penala este limitata in timp de cel mult 3 luni si nu exista o posibilitate de prelungire a acesteia.

Propuneri de imbunatatire a Legii 192/2006 si a Codului de procedura penala cu privire la medierea penala in faza de urmarire penala

In primul rand afirmam ca Legea 192/2006 si Codul de procedura penala trebuie relementate in asa fel incat medierea penala sa corespunda justitiei restaurative.

Apreciem ca mediere penala ar putea fi folosita pentru soluționarea conflictelor rezultate din săvârșirea oricăror infracțiuni. Totodata sustinem ca la procedura medierii trbuie să se recurgă încă din faza de urmărire penală.

Credem ca in actuala legii a medierii trebuie introduse prevederi care sa prevadă in mod concret implicarea in mod serios a organelor de urmărire penală in procedura medierii.

Propunem obligarea organului judiciar de a face o prezentare generală a avantajelor folosirii medierii, iar neîndeplinirea acestei obligații sa fie sanctionata prin nulitatea actelor intocmite in faza de urmarire penala deoarece sustinem ca medierea are acelasi statut ca dreptul la aparare.

Deasemenea, trebuie reglementata medierea judiciara in sensul participării procurorului la soluționarea conflictelor prin mijloace alternative (dispozițiile articolului 63 lit. a) din Legea nr. 304/2004) .Procurorul poate avea rol de mediator si poate să medieze un caz între infractor și victimă, prin intermediul caruia va stabili încadrarea juridica a faptei, plata unei despăgubiri victimei, executarea unei munci in folosul comunității etc.

Astfel, procurorul ar putea avea posibilitatea ca, în schimbul renunțării la exercitarea acțiunii publice și aducerea inculpatului în fața instanței de judecată, să apeleze la mediere pentru ca victima să obțină repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, iar inculpatului să i se aplice o măsură validată de judecător.

De asemenea este necesara o modificare privind o distincție clară intre cazurile penale de minori si cele de adulți in legătura procedurilor de mediere deoarece in cazurile minorilor sunt necesare proceduri aparte si diferite de procedurile pentru cazurile de adulți.

Concluzii

Medierea in domeniul penal este pe de o parte, o tehnică de rezolvare a conflictului, atât pentru autorul unei infracțiuni, cât și pentru victimă, iar pe de altă parte, ea relevă o nouă manieră de- a gândi justiția penală, care din ce in ce mai mult este prada dificultăților de eficacitate și de gestiune a masei de contencios pe care este chemată s-o tranșeze.

In cazul procesului de mediere penală, infracțiunea nu este văzută ca o violare a legilor, a statului, ci ca un prejudiciu produs persoanelor si comunității.

Obiectivul principal al procesului de mediere penală este de a repara prejudiciu produs victimei, de a răspunde nevoilor acesteia si responsabilitatea societății de-a promova politica de resocializare a infractorului.

Medierea penală pune accentul pe responsabilizarea infractorilor si pe compensarea pe care aceștia o pot oferi victimelor. În același timp se pune accentul pe reintegrarea socială a infractorilor, atât ca modalitate umană de a trata infractorii, cât și ca modalitate concretă de a evita recidiva.

La etapa actuala de dezvoltare a societății, având in vedere complexitatea relațiilor sociale, trebuie găsită o soluție optimă pentru rezolvarea conflictelor, caracterizată prin eficientă, rapiditate și satisfacerea pretențiilor tuturor pârților implicate și ale societății in ansamblu.

Așadar, solutionarea cazurilor prin mediere inca din faza de urmarire penala va contribui la concentrarea procurorul pe cauzele cu adevarat importante, numarul dosarelor aflate pe rolul instantelor va scadea si in aceste cazuri nu va mai fi necesara exercitarea cailor de atac ceea ce va duce in final și la scăderea numărului de dosare aflate pe rolul instanțelor de control judiciar.

Medierea conflictelor in dreptul penal, răspunde astfel unei necesități într-un domeniu de evidentă actualitate, ea ar putea deveni o alternativa la justiție sau, mai mult, admițând ca se poate finaliza cu o soluție justă, ar putea reprezenta o justiție alternativă, o justiție mai pragmatică și mai apropiată de așteptările justițiabililor și cu efect extrem de important pentru întreaga societate.

Referinte bibliografice

[1] S.Rădulescu, D.Banciu, Evaluarea sistemului de justiție restaurativă din România, Editura Oscar Print, București, 2004, p 93-94.

[2] S.Coward-Yaskiw, 2002, p.23.

[3] Noul cod de procedura penala a fost adoptata prin legea nr. 135/2010 modificata prin legea nr. 255/2013.Codul a intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014.

[4] Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare inclusiv prin legea nr. 255/2013.

[5] C. Danilet si alti autori, Ghid de mediere penala conform noilor coduri, Editura C.H. Beck Bucuresti 2014, p. 54.

[6] Opinie exprimata de C. Danilet, articolul Noua legislație penală (V) – noutăți privind medierea, 2014, disponibil pe site-ul : http://www.juridice.ro/306472/noua-legislatie-penala-v-noutati-privind-medierea.html.

[7] D.Ionescu, Modificările aduse părții speciale a Codului de procedură penală prin Legea nr. 356/2006 și prin OUG nr. 60/2006, în Caiete de Drept Penal nr. 3/2006, p.230-231.

[8] Gh. Mateuț, Tratat de procedură penală, partea generală, vol I, Editura C.H. Beck, București 2007, p. 712-713.

[9] Gh. Mateuț, Tratat, op.cit., p. 350; G. Blanc, La mediation penale, în „La semaine Juridicque”, Juris Classeur Periodique, 1994, I, p.3760. C. Danilet, Ghid de mediere pentru magistrati, Ghid de mediere, Editura Universitara, 2010

[10] Gh. Mateuț, Medierea penală, Revista Dreptul nr. 7/2007, p.152.

[11] Zehr, Howard , Mika, Harry  Fundamental Concepts of Restorative Justice.

[12] J.Timsit, La mediation une alternative a la justice et non une justice alternative, Gazette du Palais, Recueil Dalloz,2001,p.1773.

[13] Gh. Mateuț, Tratat de procedura penală, Partea generală, volumul 1, p.715.