Medicamente Antiepileptice Si Antiparkinsoniene

Diverse

Medicamente Antiepileptice Si Antiparkinsoniene

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== fd4957383646ce33ef6c9f3a5eb18db3995858d3_516301_1 ===

Universitatea din Craiova

Facultatea de Științe

Departamentul de Chimie

Specializarea:

CHIMIA COMPUȘILOR BIOLOGIC ACTIVI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator Științif

GEORGE BRĂTULESCU

Absolvent

RĂMOIU FLORENTINA CORINA

Craiova

2017

Universitatea din Craiova

Facultatea de Științe

Departamentul de Chimie

Specializarea:

TITLUL LUCRĂRII

MEDICAMENTE ANTIEPILEPTICE ȘI ANTIPARKINSONIENE

Coordonator Științific

GEORGE BRĂTULESCU

Absolvent

RĂMOIU FLORENTINA CORINA

Craiova

2017

CUPRINS

INTRODUCERE

CAP. I .TITLUL CAPITOLULUI ……………………………………………………………………………..1

1.1. Maladia Parkinson………………………………………………………………………………………………….1

1.1.1.Bazele anatomo-fiziologice…………………………………………………………………………………….1

1.1.2.Bazele fiziopatologice și neurochimice……………………………………………………………………2

1.1.3.Sindromul parkinson …………………………………………………………………………………………….2

1.2.Epilepsia ………………………………………………………………………………………………………………..3

1.3. Medicamente antiparkinsoniene………………………………………………………………………………. 5

1.3.1.Farmacoterapia medicamentelor antiparkinsoniene…………………………………………………. 6

1.4.Medicamente antiepileptice ………………………………………………………………11

1.4.1.Derivați BARBITURICI ……………………………………………………………….16

1.4.2.BENZODIAZIPINE …………………………………………………………………….18

CAP. 2.ALTE MEDICAMENTE ANTIPARKINSONIENE ȘI EPILEPTICE…………19

2.1.Medicamente antiparkinsoniene …………………………………………………………..19

2.2.Alte medicamente antiepileptice………………………………………………………… 21

CUPRINS ……………………………………………………………………………………..32

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………34

INTRODUCERE

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului și de aceea din cele mai vechi timpuri și până în urmă cu câteva decenii , aproape toate cuceririle științifice medicale și farmaceutice au fost utilizate în mod exclusiv pentru a folosi vindecării bolnavului .

Din momentul în care medicina a avansat și a început să se orienteze către aspectul preventiv al activităților medicale ,obiectivele prioritare ale activității sanitare sunt astăzi cele profilactice.De altfel , cuvântul sănătate , care evocă o stare atât de prețioasă fiecăruia , apare frecvent în vorbirea curentă .

Farmacia ,în decursul istoriei a avut drept scop vindecarea bolii,inițial prin metode empirice,ulterior prin coroborarea diferitelor specialități,prin metode științifice complexe.

Farmacia trebuie să prevină îmbolnăvirea ,să vindece boala, să prelungească viața și să aline suferințele bolnavilor atunci când nu mai poate vindeca boala.

Farmacia de astăzi deține un dublu rol:curativ și profilactiv,efectuând după părerea lui Moga (citat de I.Gr.Popescu ,114) ,,o schimbare de orientare în activitatea practică de asistență medicală și ocrotire a sănătății populației.

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea lucrarii MEDICAMENTE ANTIEPILEPTICE ȘI ANTIPARKINSONIENE ,tratează o temă de actualitate deoarece literatura de specialitate menționează efaptul că epilepsia și boala Parkinson pot fi tratate smptomatic prin medicamente din aceste clase.

În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care sunt implicate medicamentele antiepileptice și antiparkinsoniene.

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în sesiunea din anul 2017.

=== fd4957383646ce33ef6c9f3a5eb18db3995858d3_516301_2 ===

CAPITOLUL I

TITLUL CAPITOLULUI

1.1. Maladia Parkinson

1.1.1.Bazele anatomo-fiziologice1

Această boală este o afecțiune neurologică cu etiologie variată:degenerativă, infecțioasă,toxică ,traumatic.

●funcția motorie involuntară a musculaturii striate scheletice este controlată de sistemul nervos central extrapiramidal ,cu cele trei nivele de integrare:cortical,striat ,mezencefalic;

●mișcările involuntare normale sunt dependente de echilibrul fiziologic dintre aglomerările de neuroni dopaminergici și colinergici din sistemul nigrostriat;

●dezechilibrul funcțional al celor două sisteme,dopaminergic și colinergic,provoacă tulburări motorii.

1.1.2.Bazele fiziopatologice și neurochimice2

●hiperfuncția dopaminergică în putamen ,însoțită de o hipofuncție colinergică ,determină boala numită coreea cronicăHuntington; tratament cu neuroleptice și anticolinesterazice centrale;

●hipofuncția dopaminergică în sistemul nigrostriat ,însoțită de o hiperfuncție colinergică, determină boala Parkinson;tratament cu dopaminergice și anticolinergice.Boala Huntington și boala Prkinson;tratament cu dopaminergice și anticolinergice.

Boala Huntington și boala Parkinson sunt boli neurodegenerative ale SNC , cu evoluție progresivă.

Hiperfuncția aminoacid-excitatoare este considerată ca fiind un mecanism final neuropatogenic ,comun pentru tulburările neurologice din cadrul bolilor neurodegenerative .Stresul oxidativ are valoare de factor cauzal.

1. Aurelia Nicoleta Cârstea –Trat de Farmacologie ,pg 138,2008

2.Idem ,pg.138.

1.1.3.Sindromul parkinson3

Sindromul parkinson se manifestă prin trei tulburări motorii caracteristice:

-tremor al extremităților;

-hipertonie ,până la rigiditate musculară;

-hipokinezie (consecința rigidității).

Simptomatologia sa este totdeauna expresia unor sechele lezionale a centrilor subcorticali ,constituind un sindrom biochimic ,neurologic și un sindrom psihiatric.

Sindromul biochimic îl constituie deficitul dopaminergic din nucleul striat,degenerează neuronii dopaminergici în substanța neagră,antrenând o hiperfuncție colinergică (ACH).Simptomele parkinsoniene apar la o diminuare sub 50 % a DA ăn striat.

Sindromul neurologic constă într-un tremur ( prin deficit de serotonină) o hipertonie (prin creșterea de DA striat),mimică hipomobilă ,atitudine, mers și vorbire caracteristice suferinței extrapirale.

Sindromul psihiatric constă într-o bradipsie ,o lentoare generale a vieții psihice ,care apare lipsită de spontaneitate,cu mari dificultăți de adaptare la circumstanțe diferite ,deoarece funcțiile intelectuale par blocate.

La acestea se adaugă tulburări instinctivo- afective și comportamentale ։pe fondul unei afectivități vâscoase apar descărcări emoționale și verbale bruște,traducând o instabilitate anxioasă,crize de violență,pulsiuni sexual anormale ,perverse,impulsiuni verbale ,stereotype,iterative , cu un conținut obscene ,impulsiuni auto-și eterogresive ( suicid,loviri,violențe),un comportament familiar și lipsit de pudoare.

Oricare ar fi etiologia : parkinsonic postencefalic,degenerative medicamentos ,la adausul altor factori patogeni ( alcoolism) asistăm la structura acestor simptome în sindroame de tip nevrotiform ,catatonic sau schizofreniform prin apariția unei stări halucinatoare , cu sau fără onirism și cu idei delirante paranoice.

Întreaga simptomatologie neurologică și psihiatrică comună se explică prin importanța zonei subcorticale în viața psihică și în viața de relație.

3. Aurelia Nicoleta Cârstea –Trat de Farmacologie ,pg 139,2008

Tratamentul pathogenic se face cu substanțe dopaminergice :L-dopa,ca precursor în sinteza DA,amantadina (Viregyt),ce furnizează eliberarea DA în vezicule,stimulatori ai recepției dopaminergice :apomorfină,bromocriptină sau legotril.

1.2.Epilepsia4

Epilepsia este un sindrom caracterizat prin episoade repetate:

●de descărcări de impulsuri anormale,bruște,hiperfrecvente,sincrone ale unor grupuri de neuroni corticali sau subcorticali cu modificarea EEG;

●cu tulburarea stării de cunoștință ,în majoritatea formelor ;

●însoțite sau nu de accese ( atacuri convulsive;

●uneori cu hiperactivitate vegetativă;

●episoade ce apar și dispar brusc și sunt de durată variabilă.

Formele de epilepsie ,în funcție de etiologie :

●epilepsie primară,idiopatică (boala epileptică);

●epilepsie secundară ,simptomatică (de factori exogeni: traumatisme,tumori,etc).

Formele de epilepsie ,în funcție de extinderea descărcărilor neuronale ,EEG și manifestare clinică :

I.Părțile (locale ,focale) care pot fi :

●simple ( epilepsie Jacksoniană motorize sau senzorială,fără pierderea cunoștinței )

●complexe (psihomotorii ,cu accese de comportament confuzional și EEG bizară );

●parțial generalizate,secundar ;

II.Generalizate ,care pot fi :

●tonico-clonice (crize majore –marele rău epileptic sau grand mal);

●absențe (crize minore-micul rău epileptic sau petit mal );

●tonice (opistotonus ,pierderea cunoștinței și manifestări autonomice );

●atonice (pierderea tonusului postural ,cu aplecarea capului );

●clonice (contracții clonice ritmice ,pierderea cunoștinței și manifestări autonomice);

●mioclonice (contracții cloniceizolate ,cu scurte modificări pe EEG) ;

4.Valentin Stroescu –Bazele Farmacologice ale practicii medicale ,pg.79,2007

III.Marele rău :

●spasm tonic maximal al musculaturii scheletice a întregului corp,urmat de cădere ;

●convulsii clonice generalizate;

●pierderea cunoștinței .

IV.Micul rău :

●pierdere de cunoștință bruscă și de scurtă durată ;

●cu sau fără activitate motorize ;

●și cu modificarea EEG.

Fiziopatologia epilepsiei5 este puțin cunoscută;la nivel microscopic,s-a pus în evidență pierderea de sinapse inhibitoare GABA-ergice. Antiepilepticele sau convulsivantele ,din punct de vedere experimental ,suprimă sau diminuă intensitatea convulsiilor produse prin electroșoc sau prin excitante SNC (PENETRAZOL ) însă din punct de vedere clinic,suprimă sau diminuă convulsiile din diferite stări patologice (traumatisme,tumori,edem cerebral,tetanus ) și reduc numărul și intensitatea atacurilor convulsive din boala epileptică.

Sunt contracții violente ale mușchilor striați ,localizate sau generalizate,provocate de descărcări anormale și necontrolate ale unui număr mare de impulsuri ,din neuronii cerebrali.Fiind utilizate ca medicație de bază în epilepsie,sunt numite current antiepileptice.

Substanțele anticonvulsivante modifică capacitatea creierului de a răspunde la diferiți stiumuli provocatori de accese convulsive .

Atacul (accesul) convulsiv reprezintă un siptom reacțional al creierului,supus la excitații de o anumită intensitate ,ce depășește pragul convulsivant . Factorii implicați sunt :

●factorul endogen :reactivitatea convulsivantă corelată cu pragul convulsivant;

●factorul exogen:agenții excitanți externi (electrici,chimici,intoxicații,anoxe,febră, inflamații meningeale sau encefalice ,tumori intracraniene,traumatisme craniocerebrale).

Medicația anticovulsivantă suprimă sau diminuă intensitatea convulsiilor produse experimental prin excitante ale S.N.C.

La om influențează convulsiile întâlnite în diferite stări patologice (epilepsie,tumori intracraniene,edem cerebral).fiind utilizate ca medicație de bază în epilepsie sunt numite current antiepileptice.

5.Valentin Stroescu –Bazele Farmacologice ale practicii medicale ,pg.81,2007

Dintre deprimantele S.N.C,narcoticele,hipnoticele, tranchilizantele și neurolepticele au și acțiune anticonvulsivantă.

Primele două grupe de substanțe au acțiune inhibitoare general,celelalte nu au efect elective anticonvulsivant.

Antiepilepticele modifică capacitatea creierului de a răspunde la diferiți stimuli provocatori de accese convulsive .

Ele produc stabilizarea membrane neuronilor ,diminuă tendința la descărcări repetate și la iradierea în suprafață a descărcărilor convulsive.Ele acționează :

●asupra neuronilor modificați pathologic ,diminuând sau împiedicând descărcarea excesivă ;

●asupra neuronilor normali ,radicand pragul excitabilității și împiedicând modificarea tonusului lor de către descărcări excessive (împiedică difuzarea accesului convulsive ).

1.3. Medicamente antiparkinsoniene 6

Definiție .Medicamentele antiparkinsoniene ameliorează clinic simptomele sindromului parkinsonian ( tremor,rigiditate ,hipokinezie).Experimental ,antagonizează efectele central colinergice induse de nicotină ,arecolină și tremorină (tremorul și hipertonia).

Clasificare.Antiparkinsonienele sunt medicamente care acționează fiziopatogenic,în sensul ameliorării dezechilibrului dintre sistemele dopaminergice deficitar și cholinergic în exces ,în nigrostriatum, ameliorând astfel simptoatologia sindromului parkinsonian.

Clasificarea antiparkinsonienelor , funcție de mecanismul de acțiune:

●antiparkinsoniene anticolinergice (trihexifenidil ,benzatropina ,orfenadrina ,prociclidina,biperiden);

●antiparkinsoniene care stimulează transmisia dopaminergică;

●antiparkinsoniene,antiglutamatergice ,antagoniști ai receptorilor NMDA ( receptori pentru N-metil-d-aspartic acid):amantadina ,memantadina.

6. Aurelia Nicoleta Cârstea –Trat de Farmacologie ,pg 140,2008

Clasificarea antiparkinsonienelor ce stimulează transmisia dopaminergică:

●Antiparkinsoniene ce influențează pozitiv metabolismul dopaminei;

●Antiparkinsoniene agoniști dopaminergici D2.

a.Antiparkinsoniene ce ipozitiv metabolismul dopaminei:

●cresc biosinteza (levopoda)

Levopoda + inhibitori ai aromatic l-aminoacid decarboxilazei (carbidopa , benserazid);

●stimulează eliberarea dopaminei (amantadina =amină triciclică ,derivate de adamantan);

●inhibă enzima MAO-B ,ce metabolizează dopamine :IMAO-B selective și ireversibili (selegilina=1-deprenil);

●inhibă selective și reversibil enzima COMT periferică ,ce metabolizează levopoda și dopamine (tolcapon,entacapon);

b.Antiparkinsoniene agoniști dopaminergici D2

●derivați semisintetici ai alcaloizilor din ergot (dihidroergocriptina ,bromocriptina ,pergolid,lergotril,lisurid);

●derivați piperazinici (piribedil); derivați nonergolinici (pramipexol ,ropinirol).

1.3.1.Farmacoterapia medicamentelor antiparkinsoniene7

Tratamentul poate produce ameliorări la cca 60-80 % din bolnavi ,care pot astfel să-și desfășoare activitatea.Tratamentul trebuie continuat toată viața.

Principii de tratament:

a.În formele incipiente:

●anticolinergice (trihexifenidil);

●stimulatoare ale eliberării dopaminei (amantadina);

Acestea sunt mai puțin active ca levopoda ,dar au mai puține efecte adverse și sunt mai maniabile.

7. Aurelia Nicoleta Cârstea –Trat de Farmacologie ,pg 141,2008

b.În forme avansate ,când intensitatea simptomelor deranjează activitatea bolnavului=levopoda;

c.Prkinsonismul medicamentos (sindromul neurologic extrapiramidal Indus de neuroleptice) se tratează cu:anticolinergice (trihexifenidil);excluse dopaminergicele.

d.Dozele sunt crescute treptat.

e.Asocierile de antiparkinsoniene sunt indicate,pentru creșterea eficacității clinice ( lărgirea spectrului de acțiune asupra tuturor simptomelor și creșterea efectului);

f.Întreruperea administrării se face treptat.

Întreruperea bruscă produce RA,funcție de mecanismul de acțiune:

●la anticolinergice ,effect rebound cholinergic (effect de reglare ,, up,, a receptorilor colinergici),cu o hiperfuncție colinergică ,manifestată cu simptome grave ( halucinații ,transpirații profuze,efecte vegetative colinergice);

●la levopoda ,effect de obișnuință dopaminergică ( effect de reglsare ,, down,, a receptorilor dopaminergici),cu o deficiență dopaminergică majoră ,manifestată printr-o akinezie majoră.

LEVOPODA ȘI ALTE STIMULANTE ALE SISTEMULUI DOPAMINERGIC8

Farmacodinamie:Antagonizează hipokinezia și rigiditatea.

Farmacoterapie:

●Levopoda este cel mai eficace antiparkinsonian;

●Selegilina ,inhibând selective MAO-B ce metabolizează dopamine ,crește și prelungește efectele levopodei ,permițând reducerea de levopoda;întârzie evoluția bolii;

●Entacapon și tolcapon ,inhibând selective catecol-O-metiltransfereza ( COMIT) ce metabolizează levopoda și dopamine în periferie ,administrate în asociere cu levopoda, cresc biodisponibilitatea acesteia ( de ex.de cca 2 ori ,în cazul tolcaponului),cresc aria de sub curba concentrațiilor plasmatice ( ASC) ale levopodei (de ex. Cu 35 % ,în cazul entacaponului) și prelungesc timpul de înjumătățire al levopodei ( cu cca 1 h ,în cazul entacaponului).

8..Dumitru Dobrescu –Farmacoterapie,pg.323

De aceea sunt administrați asociați cu levopoda și inhibitori periferici ai dopadecarboxilazei .La asociere cu inhibitori ai COMT (entacapon și tolcapon),dozele de levopoda sunt ajustate corespunzător.

Atenție !această asociere crește RA ale levopodei.

●Amantadina și bromocriptina sunt adjuvante.

Amantadina :

●are și acțiune antivirotică ,fiind indicată în profilaxia și tratamentul infecției cu virus gripal A;

●este și antagonist al receptorilor NMDA ,având effect analgesic ,util în durerea chirurgicală neuropată.

Farmacotoxicologie :

Efecte psihotice ( confuzie,halucinații)

Ci:

●psihoze;asociere cu neuroleptice (antagonism);

●tratamentul sindromului parkinsonian Indus de neuroleptice ,la psihotici;

Levopoda9

Fcin.:

●transport active prin membranele biologice ,cu transportorii aminoacizilor aromatici;

●biotransformare hepatică ,prin decarboxilare ,la dopamină ,favorizată de piridoxină (cofactor al decarboxilazelor);dopamine este metabolizată de MAO și COMIT ,la acid homovanilic.

9..Dumitru Dobrescu –Farmacoterapie,pg.324

Fdin.:

●precursor al dopaminei și noradrenalinei;

●efecte dopaminergice centrale;

●efecte dopaminergice și simpatomimetice periferice;

●inhibarea secreției hipofizare de prolactină (consecința stimulării dopaminergice ,la nivel hipotalamic);

●creșterea secreției de hormone somatotrop (HST);

Ftox.:

●obișnuință ,cu diminuarea intensității și duratei efectului ,la tratament îndelungat ( după cca doi ani);

●efect ,, on-off ,, (fluctuații mari ale stării bolnavului ,pe parcursul unei zile),care se intensifică treptat ,devenind excesiv și făcând tratamentul inoperant;

●mișcări anormale involuntare de tip coreiform ,consecință a manifestării unei hiperfuncții dopaminergice în putamen ( clipire ,deschiderea gurii ,rotații spontane ale trunchiului,membrelor și capului ,cu înclinarea lui; dispnee prin diskinezia mușchilor respiratorii); efect secundar ce apar după doi ani de tratament ,se manifestă la cca 1-4 ore de la administrare și limitează creșterea dozelor;

●stare paranoid ,la tratament lung,cu doze mari;

●efecte secundare periferice ,dopaminergice și simpatomimetice (cardio-vasculare ,digestive).

Fter. și Fgraf.

●se asociează în produse tipizate cu inhibitoare ale dopa-decarboxilazei (carbidopa,benserazid) care acționează numai în periferie ,deoarece nu difuzează prin bariera hemato-encefalică ,protejând levopoda de degradarea la nivel periferic.

MadoparR =levopoda +benserazidă;Sinemet (R)= levopoda +carbidopa.

●Se administrează în asociere cu inhibitoare de COMT (tolcapon ,entacapon),care protejează levopoda și dopamine de degradare ; dozele de levopoda se reduc corespunzător.

Farmacografia prevede administrare per os , după masă.

Posologie .Dozele inițiale de 0,25 g de 2-3 ori /zi sunt crescute cu 0,25-0,50 g la 4-7 zile.Doza eficace medie este de 3-4 g/zi ,repartizată în 4-5 prize.

Atenție !Tratamentul nu se întrerupe brusc,ci prin reducerea dozelor gradat ,pentru a preveni efectul rebound akinetic sever.

Fepid.:CI în afecțiuni cardiovasculare grave.

Interacții:

Sinergism:cu simpatomimetice (risc de aritmii);cu IMAO (criză de HTA,datorită creșterii nivelului de catecolamine).

Antagonism:cu piridoxina (efectul levopodei diminuat ,datorită stimulării biotransformării în periferie).

Selegilina10

Sin.:Deprenyl (propalgilamină)

Fcin.:

●legare de proteinele plasmatice 95 % și fixare în hematii;

●biotransformare la amfetamină și metamfamină ( fără effect de tip amfetaminic ,semnificative ,la dozele terapeutice);

●T1/2 (cca 24 ore);

Fdin.:

Mecanism: selegilina este inhibitor selectiv al monoaminoxidazei tip B ( IMAO-B) și diminuă metabolizarea dopaminei prin dezaminare oxidativă.

Ftox.:potențează unele efecte secundare date de levopoda (insomnia ,greață, hipotensiune ortostatică).

10. N.Dragomir,M.Mihăilescu,V.Gligor-Ghid de farmacologie clinică,pg.145,2009

Fter. și Fgraf.:

Avantaje !

●tratamentul precoce cu selegilină întârzie cu 6-9 luni nevoia tratamentului cu levopoda;

●asocierea selegilinei la tratamentul cu levopoda ,ameliorează unele dintre efectele nedorite al tratamentului cu levopoda și anume: obișnuința și fenomenul ,, on-off ,,;în cazul asocierii,dozele de selegilină pot fi reduse la ½ ,iar dozele de levopoda pot fi mai mici.

Farmacografia selegilinei prevede administrare per os,dimineața și la prânz.Doza inițială de 5 mg poate fi crescută până la 10 mg.

Atenție ! a nu se depăși dozele zilnice uzuale pentru a preveni efectele de tip amfetaminic ( agitație psihomotorie ,anxietate ,insomnie ,halucinații).

1.4.Medicamente antiepileptice

Tabelul nr.1.Tratamentul convulsiilor(Met.Let;Vajda ,1975;Jeavons ,1977)

Determinarea concentrațiilor plasmatice.Aceste determinări,effectuate systematic de unii autori,au arătat că :

●circa 95 % din bolnavii echilibrați clinic au concentrații plasmatice apropiate,deși dozele administrate sunt diferite de la un bolnav la altul ;

●Fenomenele clinice de supradozare sunt însoțite frecvent de concentrații plasmatice care depășesc limitele maxime recomandate ;

●administrarea unei singure substanțe poate fi frecvent suficientă,dacă se realizează concentrații plasmatice terapeutice.

Trebuie reținut că concentrația plasmatică a unui anticonvulsivant este important la starea de echilibru.

Timpul de atingere a acestei stări este în funcție de semiviața (T1/2) fiecărei substanțe,cele două entități fiind direct proporționale.

În principiu determinarea concentrațiilor plasmatice ale anticonvulsivantelor nu se face de rutină ci numai dacă nu se obține un effect therapeutic corespunzător cu doze terapeutice medii .Se încearcă astfel depistarea unor particularități farmacocinetice la bolnavul respective.

Existența unor concentrații plasmatice scăzute,la un bolnav la care s-au recomandat doze terapeutice medii,se poate datora:

●nerespectări administrării ;

●tulburări digestive;

●interacțiuni cu alte medicamente .

Urmărirea tratamentului.Se va controla periodic bolnavul tratat,prin examen clinic și teste de laborator ,pentru depistarea la timp a efectelor adverse și luarea măsurilor corespunzătoare.

Fenomene de supradozare.Apariția fenomenelor de supradozare se poate explica prin:

●doze prea mari ;

●Biotransformare încetinită datorită insuficienței hepatices au a interacțiunilor cu alte substanțe;

●Înlocuirii unei forme farmaceutice cu alta ,care are biodisponibilitate diferită .

Asocieri de medicamente.Dacă este necesară asocierea mai multor antiepileptice între ele sau asocierea acestora cu alte medicamente,se vor evita substanțele care produc aceleași tipuri de efecte adverse și se vor consulta diverse material ( tabele , grafice) pentru cunoașterea eventualelor interacțiuni și adoptarea măsurilor care se impugn.

Medicamentele anticonvulsivante se asociează după caz, cu medicație adjuvantă,psihoterapie,dietă.

Durata tratamentului .Reducerea dozelor administrate se va face numai în cazurile în care bolnavul tratat nu mai prezintă crize timp de 1-2 ani sau dacă apar efecte adverse,care impugn schimbarea preparatului .În acest caz înlocuirea se face progresiv.

Status epilepticus .Tratamentul i.v.Indicația pentru oprirea tratamentului este încetarea convulsiilor .oate medicamentele folosite în acest scop pot produce decesul bolnavilor dacă se injectează prea repede sau în doze prea mari.Dacă DIAZEPAMUL ,FENITOINA sau FENOBARBITALUL nu sunt adecvate se recurge la anestezie generală11.

11.Sorin.E.Leucuța,Radu D.Pop.-Ghid de Farmacologie Clinică,pg.224,3010

Tabelul nr.2. Tratamentul convulsiilor(Met.Let;Vajda ,1975;Jeavons ,1977)