Medicamentație Sistemului Digestiv.antiacide

Diverse

Medicamentație Sistemului Digestiv.antiacide

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== ff0ddc6cdac0b54bea8e02af25d54aea6f827e14_31701_1 ===

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT BUZAU

SPECIALIZAREA : ASISTENT FARMACIE

MEDICAMENTAȚIE SISTEMULUI DIGESTIV.ANTIACIDE.

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTA

2016

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT BUZAU

MEDICAMENTAȚIE SISTEMULUI DIGESTIV.ANTIACIDE.

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTA

2016

CUPRINS

Introducere

CAP. 1.Sistemul digestiv noțiuni de anatomie a aparatului digestiv ………………………1

1.1.Segmentele tubului digestiv ………………………………………………………………………………..2

CAP. 2 .Medicamente antiacide……………………………………………………………………………….13

2.1.Alcalinizante …………………………………………………………………………………………………….13

2.2.Neutralizante ……………………………………………………………………………………………………15

2.3.Adsorbante ………………………………………………………………………………………………………18

CAP 3.Inhibitoare ale secreției gastrice……………………………………………………………………..21

3.1.Baze fiziopatologice și farmacodinamice …………………………………………………………….21

CAP. 4 .Inhibitoarele pompei de protoni…………………………………………………………………. 22

4.1.Parasimpatolitice ………………………………………………………………………………………………38

4.2.Antigastrice…………………………………………………………………………………………………….. 40

4.3.Inhibitoarele anhidrazei carbonice ……………………………………………………………………..40

4.4. .Protectoare ale mucoasei și stimulante ale regenerări……………………………………………45

CAP. 5 .Farmacoterapia în ulcer cu helicobacter pylorii pozitiv …………………………………45

5.1.Pectine……………………………………………………………………………………………………………. 46

Concluzii ……………………………………………………………………………………………………………47

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………48

ANEXA I……………………………………………………………………………………………………………… 49

ANEXA II …………………………………………………………………………………………………………….50

ANEXA III ……………………………………………………………………………………………………………51

ANEXA IV…………………………………………………………………………………………………………… 52

Moto

Motto:Sănătatea este darul cel mai frumos și mai bogat pe care natura știe să-l facă pentru că noi uităm prea des,în vanitatea pe care ne-o conferă cuceririle moderne ale științei,că timp de mii de ani înaintea noastră oamenii au observat și au meditat.

Michel de Montaigne și Lucas Championiere

INTRODUCERE

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului și de aceea din cele mai vechi timpuri și până în urmă cu câteva decenii , aproape toate cuceririle științifice medicale și farmaceutice au fost utilizate în mod exclusiv pentru a folosi vindecării bolnavului .

Din momentul în care medicina a avansat și a început să se orienteze către aspectul preventiv al activităților medicale ,obiectivele prioritare ale activității sanitare sunt astăzi cele profilactice.De altfel , cuvântul sănătate , care evocă o stare atât de prețioasă fiecăruia , apare frecvent în vorbirea curentă .

Medicina ,în decursul istoriei a avut drept scop vindecarea bolii,inițial prin metode empirice,ulterior prin coroborarea diferitelor specialități,prin metode științifice complexe.

Medicina trebuie să prevină îmbolnăvirea ,să vindece boala, să prelungească viața și să aline suferințele bolnavilor atunci când nu mai poate vindeca boala.

Medicina de astăzi deține un dublu rol:curativ și profilactiv,efectuând după părerea lui Moga (citat de I.Gr.Popescu ,114) ,,o schimbare de orientare în activitatea practică de asistență medicală și ocrotire a sănătății populației.

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea lucrarii Medicamentația sistemului digestiv.Antiacide ,tratează o temă de actualitate deoarece literatura de specialitate menționează efaptul că boala ulceroasă poate fi tratată symptomatic prin medicamente care inhibă secreția gastric,inactivează acidul clorhidric și pepsin,sau protejează mechanic mucoasa de agresiunea clorhidropeptică.

În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care este implicata medicamentația sistemului digestiv.Antiacide.

Lucrarea de față are un haracter unicat sub aspectul abordării metodelor de intervenție, în ceea ce Medicamentația sistemului digestiv.Antiacide fiind structurată în 3 capitole

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în sesiunea din anul 2016.

=== ff0ddc6cdac0b54bea8e02af25d54aea6f827e14_31701_2 ===

CAPITOLUL 1

SISTEMUL DIGESTIV

NOȚIUNI DE ANATOMIE A APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv este alcătuit din totalitatea organelor care îndeplinesc importanta funcție de digestie și absorbție a alimentelor (prehenziunea,modificările fizice și chimice ale alimentelor,absorbția,,nutrimentelor,,,excreția reziduurilor neabsorbite).(Fig.1) .Aparatul digestiv se compune din:

•Tubul digestiv

•Anexele acestui tub

Fig.1. Prezentare schematică a tubului digestiv

Tubul digestiv sau tractul digestiv este un conduct lung de 10-12 m,care comunică cu mediul exterior la cele două extremități ale sale.

El începe de la față prin cavitatea bucală,străbate gâtul,toracele,abdomenul,bazinul,și se termină prin anus.I se descriu mai multe segmente,diferențiate după formă, relații topografice și funcțiuni.pornind de la cavitatea bucală ,vom întâlni:

Faringele

Esofagul

Intestinul gros,anusul.

Peretele tubului digestiv constituie o barieră între mediul extern și organism,procesele digestive defsășurându-se,,în afara organismului,,.

Numai consecutiv proceselor de absorbție,nutrimentele pătrund în interiorul organismului,adică în mediul său intern.

Anexele tubului digestiv cuprind o serie de glande dispuse în lungul acestui conduct; ele secretă sucurile digestive necesare transformării alimentelor. Tubul digestiv poate fi divizat în trei porțiuni:

●Porțiunea ingestivă,deasupra stomacului,servind la transportul alimentelor

●Porțiunea digestivă, formată din stomac și intestinul subțire,unde alimentele sunt pregătite spre a fi absorbite;

●porțiunea ejectivă ,formată din intestinul gros,pe unde resturile digestiei sunt eliminate.

1.1.Segmentele tubului digestiv

Cavitatea bucală sau gura constituie prima porțiune a tubului digestiv .Se găsește situată la partea inferioară a feței ,sub fosele nazale ,deasupra mușchilor milohioidieni ,înaintea faringelui.

La om cavitatea bucală este orientată în plan orizontal ,pe când la patrupede ea este dispusă într-un plan aproape vertical.

Faringele este un conduct musculo-membranos,o răspândire unde se încrucișează calea respiratorie cu cea alimentară.Trecerea alimentelor și a aerului respirator se face succesiv,nu simultan.

Esofagul este un conduct musculo- membranos prin care trec alimentele din faringe în stomac.Esofagul descrie un număr de infelexiuni.Unele dincurburile esofagului sunt în plan sagital,celelalte în plan frontal.

Stomacul. Stomacul face parte din tubul digestiv. Acesta se găsește în partea superioară a abdomenului, porțiunea sa proximală continuă esofagul, în timp ce partea distală a stomacului se deschide în intestinul subțire .

Rolul său este asigurat de prezența a numeroase glande microscopice, care digeră, prin intermediul secrețiilor lor, alimentele și le transformă în compuși alimentari absorbabili.

Stomacul este un organ in forma de litera ,, J,, situat in abdomenul superior, rezervor pentru alimentele ingerate si implicat in digestia principiilor alimentare (vitamine, minerale , carbohidrati ,proteine, lipide).(Fig.2.)

Fig.2. Stomacul

Intestinul subțire. Intestinul subțire este porțiunea canalului alimentar cuprinsă între stomac și intestinul gros.

Aici se face digestia intestinală.Sceasta se efectuează cu participarea sucului pancreatic, a bilei și a sucului enteric propriu –zis și se petrece mai ales în prima jumătate a intestinului subțire.Este faza cea mai importantă a întregii digestii și singura indispensabilă.( Fig.3.a)

Limitele intestinului subțire sunt reprezentate prin două valvule:valvula pilorică și valvula ileocecală.

Dviziune. Intestinul subțire este împărțit între trei segmente:duoden,jejun și ileon.Duodenul este porțiunea fixă, jejunul și ileonul constituie împreună porțiunea mobilă. Intestinul subțire are un important rol funcțional.

Aici,conținutul intestinal suferă acțiunea sucurilor pancreatic și intestinal,precum și a bilei.Tot la acest nivel se efectuează absorbția

Aceste funcțiuni îi imprimă anumite caractere morfologice:lungimea lui considerabilă și adaptarea mucoasei la realizarea absorbției (plicatura ei și prezența vilozităților).

Duodenul este prima porțiune a intestinului subțire și se deosebește de jejunileon prin faptul că este fixat de peretele abdominal posterior.

El este situat profund și are importante relații cu ductul coledoc și cu ductul pancreatic.

Aderența duodenului la peretele abdominal posterior nu e primară,ci dobândită secundar.În prima etapă a dezvoltării ontogenetice,duodenul este legat de peretele abdominal printr-un mezou (mezoduodemului).

Situație.Duodenul este situat profund, fiind aplicat pe coloana vertebrală.El se găsește în parte deasupra mezocolonului transvers,în parte dedesubtul lui.

Protecția duodenului la suprafața corpului are următoarele delimitări:în sus,în plan orizontal care trece prin extremitățile anterioare ale coastelor 8 ; în jos,un plan orizontal ce trece prin ombilic;la stânga,un plan sagital ce trece la două laturi de degete de linia mediană;la dreapta,un plan sagital care trece la 3-4 laturi de degete de linia mediană.

Raporturile duodenului.Înainte de a analiza raporturile fiecărei porțiuni în parte,arătăm câteva din raporturile generale,esențiale ,ale duodenului:

●duodenul înconjoară capul pancreasului;

●duodenul,pancreasul și ductul coledoc,formează un complex de organe cu strânse relații anatomice și funcționale;

●toate aceste trei organe vin în raport posterior cu fascia de coalescență retroduodenopancreatică Treitz;

●mezocolonul transvers întreteiate porțiunea descendentă a duodenului,astfel că o parte a organului este supramezocolică iar alta submezocolică;

Porțiunea superioară- este acoperită înainte și în sus de ficat și vezica biliară; fața anterioară privește în cavitatea peritoneală mare.

Posterior,prima porțiune vine în raport cu ductul coledoc,vena portă și artera gastroduodenală .În jos,vine în raport cu capul pancreasului.

Porțiunea descendentă.Fața anterioară a ei este încrucișată la jumătate de inserția mezocolonului transvers.

Prțiunea orizontală, este încrucișată pe fața anterioară de inserția mezenterului și de vasele mezenterice superioare.

Înapoi (prin intermediul fasciei retroduodenopancreatice Treitz) vine în raport cu coloana vertebrală pe care se află aorta și vena cavă inferioară.În sus se găsește capul pancreasului,iar în jos ansele intestinului subțire.

Porțiunea ascendentă și flexura duodenojejunală se găsesc dedesubtul mezocolonului transvers,iar prin intermediul acestuia și a bursei omentale vin în raport cu peretele posterior al stomacului.

La stânga sunt în raport la distanță cu rinichiul stâng. Unghiul duodenojejunal are o mare importanță în chirurgie pentru identificarea anselor intestinale.

Mușchiul suspensor al duodenului al lui Treitz este un fascicul de fibre musculare netede care suspendă flexura duodenojejunală la stâlpul stâng al diafragmei ( și la țesutul conjunctiv din jurul trunchiului celic și al arterei mezenterice superioare).

Prin aceasta flexura duodenojejunală este aproape imobilă și constituie unul din segmentele cele mai fixe ale duodenului.

Fascia retroduodenopancreatică Treitz este o lamă de țesut conjunctiv,o fascie de coalescență între organele care îi dau numele și peretele abdominal posterior.Are importanță chirurgicală,deoarece permite decolarea sau deslipirea duodenopancreatică.

Ileonul și jejunul .Este porțiunea intestinului subțire cuprinsă între flexura duodenojejunală și valca ileocecală.

Este legat de peretele abdominal posterior prin mezenter ,motiv pentru care este numit și intestin mezenterial .

Se deosebește de duoden prin lungime,prin numărul mai mare al curburilor ,al anselor care îl compun ,și prin mobilitate .

Intestinul mezenterial are o formă cilindroidă ,ușor turtit ,cu două margini,una liberă,alta aderentă la mezenter și două fețe: aceasta diferă după orientarea și situația anselor.Jejun-ileonul descrie un număr de 14-16 curburi,de semicercuri,numite anse intestinale.

Primele anse sunt orizontale ,ultimele sunt verticale.De la flexura duodenojejunală intestinul se îndreaptă înainte și spre stânga; mai rareori coboară vertical de-a lungul porțiunii ascendente a duodenului .

Primele anse,până la nivelul vertebrei a 5 a lombare,se suprapun în sens orizontal; de la acest nivel,ansele se succed mai ales în sens vertical.

Ultima ansă este din nou orizontală.Fiecare ansă este formată din două ramuri sensibil egale și paralele între ele,încadrând o porțiune de mezenter.Un segment al ansei se numește aferent ( orientat spre flexura duodenojejunală) și altul eferent (orientat spre valva ileocecală).

Fiecare ramură a unei anse poate prezenta sinuozități secundare neregulate,care formează anse secundare.Începutul ramurii aferente și sfârșitul celei eferente constituie piciorul ansei.

Imaginea radiologică.Jejunul-ileonul poate fi examinat în continuarea unui examen cu substanță de contrast a segmentelor superioare: ( esofag ,stomac,duoden).După opacitate imaginea lui se aseamănă cu cea a ultimelor trei porțiuni ale duodenului.

Se distinge flexura duodenojejunală și ansele intestinale:cele jejunale sunt situate mai ales în stânga coloanei vertebrale și au orientare orizontală;cele ileale coboară în bazin și au o direcție adesea verticală.

Dacă ansele sunt pline su substanță radiopacă ,ele apar cu un contur dințat ;în semi umplere imaginile de bună calitate permit radiologului să identifice relieful fin al mucoasei,format de către plicele circulare Kerkring ,perpendiculare pe axul lung al intestinului .

Structura intestinului subțire.Peretele intestinului atât al duodenului cât și al jejunului-este relativ subțire și este constituit din cele patru tunici cunoscute:seroasa,musculara, subseroasa și mucoasa .

Din întreaga grosime a peretelui,o treime este reprezentată de ,, etajul vilozităților,, o altă treime de mucoasa propriu-zisă și abia ultima treime revine celorlalte tunici .Structura intestinului subțire este adaptată funcțiilor sale.

●Tunica seroasă este formată din peritoneul visceral.

●Tunica musculară reprezintă aparatul motor activ al intestinului subțire.Prin mișcările pe care le efectuiează pereții săi,se asigură contactul intim și amestecarea conținutului intestinal (chimul) cu sucurile intestinale precum și progresiunea acestei mase pe lungul traiect al canalului digestiv.

●Tunica submucoasă este constituită din țesut conjunctivo- elastic lax,care permite alunecarea mucoasei pe musculară .Formează suportul,axul conjunctiv,al plicelor circulare .În grosimea submucoasei se găsesc vase sanguine ,limfatice,nervi,plexul Meissner și foliculi limfoizi.

●Tunica mucoasă constituie douăm treimi din grosimea peretelui intestinal.Ea are o culoare cenușie-roșiatică în perioadele de repaus; devine roșie în timpul digestiei.prin complexitatea structurii sale și mai ales prin rolul deosebit de important pe care îl are în absorbție mucoasa constituie componenta esențială a intestinului.

Pentru îndeplinirea funcției de absorbție,suprafața pe care se efectuează acest fenomen este mărită prin prezența unor formațiuni caracteristice:plicele circulare- la nivel macroscopic;vilozitățile intestinale – la nivelul de vizibilitate cu lupa și cu microscopul optic;microvilozitățile celulelor epiteliale de absorbție- la nivel electronomicroscopic.

Intestinul gros. Este a doua porțiune a intestinului; continuă intestinul subțire și se deschide la exterior prin orificiul anal.(Fig.3.b.)

Dimensiuni.Intestinul gros are în medie o lungime de 1,60;diametrul lui este de 7 cm la origine și descrește spre porțiunea terminală la 3-3,5 cm.

Prin dimensiuni el se deosebește de intestinul subțire,care este mai lung dar are un diametru mai mic.

Intestinul gros înconjoară,ca o ramă,intestinul subțire.Prin dispoziția pe care o urmează,el formează trei laturi inegale ale unui patrulater ,căruia i se descriu mai multe segmente.

În anatomie intestinul gros se împarte în cec,colon (cu subdiviziunile sale:ascendent ,transvers,descendent,sigmoid) și rect .

Această împărțire se face după criteriul așezării topografice,și a schimbării de direcție a diferitelor sale segmente ,precum și după modul de comportare a peritoneului care conferă unor segmente mobilitate ,iar altora dimpotrivă fixate.

Intestinul gros începe în fosa iliacă dreaptă printr-o porțiune dilatată,saculară,situată sub vărsarea ileonului .Se numește cec și are anexat apenidecele vermiform.

Urmează a doua porțiune,cea mai lungă,numită colon.Dispoziția acestuia în cavitatea abdominală realizează,,un cadru colic,, ,în interiorul căruia se găsește masa anselor intestinului mezenterial.

La început ascendent,colonul se cotește sub ficat devenind transversal;apoil la nivelul splinei se cotește din nou și coboară în fosa iliacă stângă și în fine în pelvis.

Sunt cele patru porțiuni ale colonului:ascendent, transvers,descendent și sigmoidian.Ultima porțiune a intestinului gros este rectul,care deschide la exterior prin orificiul anal.

Confirmația exterioară.Din cele spuse mai sus ,reies unele diferențe între intestinul mezenterial și intestinul gros:

●Intestinul gros este mai scurt

●el are un lumen mai larg

●are o așezare și o direcție mai fixă .

În plus față de aceste caractere – nu totdeauna suficient de sigure pentru a le putea diferenția –intestinul gros are unele particularități morfologice absolut caracteristice ,care îl deosebesc de ansele jejun-ileonului .

Aceste particularități sunt :teniile musculare,hausterele separate prin șanțuri transversale și apendicele epiploice.

Conformația interioară prezintă o dispoziție inversă conformației exterioare .Teniile proemină sub forma unor fâșii longitudinale.

Imaginea radiologică.Intestinul gros este vizibil la examenul radiologic simplu numai pe acele porțiuni care conțin gaze.

În mod obișnuit se examinează însă prin opacifierea lui ,,per orală,, după îngerarea unei suspensii radioopace ,sau prin administrarea unei clisme baritate.

Se obține imaginea funcțională a intestinului gros de la cec ( inclusiv apendicele vermiform9 până la ampula rectală.

Fig.3.a și b.Intestinul subțire și gros

Rectul este ultima porțiune a intestinului gros.Rectul continuă colonul ileopelvian,coboară prin pelvis,străbate perineul și se deschide la exterior prin anus.

El are două porțiuni: una pelviană ,mai lungă și mai largă,numită ampula rectului; alta perineală,îngustă și mai scurtă este canalul anal.

Cele două segmente ale rectului au structură,vascularizație și inervație diferite,o patologie distinctă și principii de tehnică operatorie proprii.(Fig.4.)

Ampula rectală îndeplinește funcția de rezervor în care sunt depozitate materiile fecale ,înaintea defecării; canalul abnal este conduct de evacuare al porțiunii precedente .

Fig.4.Rectul

I.2.Glandele anexe ale tubului digestiv (Fig.5)

Glande salivare- parotidite,sublinguale și submaxilare-sunt situate în vecinătatea cavității bucale,cu careccomunică prin canale excretoare.

Sunt glande de tip tubulo-acinos; în parotidite predomină celulele seroase ,în sublinguale ,celulele mucoase ,iar în submaxilare se găsesc ambele tipuri de celule;astfel se explică diferențele dintre secreția lor.

Ficatul . Ficatul este cel mai voluminos viscer pentru că este un organ glandular cu funcții multiple și importante în cadrul economiei generale a organismului; ficatul este un organ metabolic deosebit de important și este studiat împreună cu glandele anexe ale tubului digestiv datorită provenienței ansei duodenale a intestinului primar , cît și faptului că prin căile biliare extrahepatice iși varsă produsul de secreție externă – bila – în duoden .

Este un organ metabolic deosebit de important deoarece el intervine în metabolismul intermediar al glucidelor, proteinelor și lipidelor, detoxifică organismul,transformînd unele substanțe toxice în compuși nenocivi pe care îi eliminã.

Ficatul nu primește numai sînge arterial, ca oricare organ, la el este dus prin vena portă și sînge încãrcat cu principii nutritive din teritoriul organelor digestive abdominale.

Pancreasul .l este o glandă anexă a tractului digestiv.Pancreasul este o glandă cu dublă secreție – externă și internă – a nexataduodenului. Forma neregulată, asemănatoare unui ciocan.

Așezare – este așezat în cavitatea abdominală retroperitoneal, la nivelulprimelor vertebre lombare.

Se întinde de la concavitatea doudenului până la splină.Culoarea roz-cenușie devine roșie în timpul activității.

Raporturi – La dreapta este delimitată de partea concavă a duodenului, la stânga ajunge la hilul splinei, înainte se află stomacul, iar posterior vine în raport cu coloana vertebrală ( la nivelul vertebrelor lombare L1 și L2).

El este împărțit prin inserția mezocolonului transvers în două porțiuni:supramezocolică și submezocolică.

Fig.5. Glandele anexe ale tubului digestiv

1.3.Fiziologia aparatului digestiv

Constituienții alimentari nu sunt direct asimilabili din cauza diferenței structurii lor fizico- chimice față de constituienții proprii organismului .

De aceea pentru a putea străbate mucoasa digestivă și a intra în procesele metabolice, alimentele trebuie să fie degradate până la compuși simpli ( aminoacizi și acizi grași).

Aceste transformări sunt rezultatul acțiunii succesive a unor multiple sisteme enzimatice prezente în sucurile digestive ,în timpul progresiei lente a conținutului ,datorită diferitelor tipuri de mișcări ale tubului digestiv .

Digestia bucală .Timpul scurt cât stau alimentele în gură permite mai ales prelucrarea lor mecanică prin masticație și impregnarea cu salivă.

Digestia gastrică .Rolul stomacului este , în primul rând ,de rezervor în care se acumulează alimentele ingerate.

Dar, în stomac,alimentele suferă și importante modificări fizico-chimice ,care le pregătesc pentru digestia din intestin..Aceste modificări sunt rezultatul activității secretorii și motorii a stomacului .

Funcția secretorie constă în secreția sucului gastric,produs de glandele gastrice .Sucul gastric este un lichid incolor,limpede sau ușor opalescent ,în funcție de conținutul său în mucus, și foarte acid (pH cuprins între 1,5 și 2,5).

Principalelele procese chimice gastrice se desfășoară sub acțiunea următoarelor enzime:pepsina,labfermenul,gelatinaza ,lipaza.

Digestia intestinală .Digestia propriu-zisă are loc în intestinul subțire sub acțiunea combinată a aucurilor:pancreatic, intestinal și a bilei ,iar produșii simpli rezultați sunt resorbiți până la valvula ileo- cecală în proporție de peste 90 % .

Fiziologia intestinului gros.Colonul primește,prin valvula ileo-cecală ,zilnic,aproximativ 200-300 ml de chil,constituit din resturi alimentare nedigerabile sau nedigerate și lichide electrolitice ingerate sau secretate de glandele digestive.

Prin resorbția apei și a unor electroliți și secreția de mucus se constituie materiile fecale,care se elimină prin actul defecației.Flora abundentă din colon sintetizează anumite vitamine din grupul B și vitamina K.

Absorbția intestinală este procesul prin care procesul prin care produșii simpli,rezultați din digestie,străbat mucoasele digestive,trecând în circulație.

Absorbția anumitor constituienți se poate realiza la nivelul stomacului (apă, cloruri,alcool,CO2) precum și la nivelul colonului ( apă,electroliți),dar absorbția principiilor alimentari are loc în special în intestinul subțire;de aceea lichidul care trece prin orificiul ileo-cecal este practic lipsit de substanțe nutritive.

CAPITOLUL 2

MEDICAMENTE ANTIACIDE

2.1.Alcalinizante

Propr.fiz-chim:

●solubil în apă și acizi (cu degajare de bioxid de carbon);

●sol.1,39 % este izoosmotică cu aerul sanguin;

●sol. 5 % are pH-8,5 (este incompu sărurile de baze organice);

●1 g carbonat acid de sodiu conține 11,9 mEq sodiu (este CI: în dieta desodată,HTA).

Fcin.

●în sucul gastric:NaHCO3 + HCl = NaCl+H2CO3 = NaCl+H2O + CO2;

●În exces:alcalinizează conținutul gastric;se absoarbe și poate produce alcaloză și alcalinizarea urinii;consecințe asupra absorbției,difuziunii și eliminării urinare a unor medicamente acide și bazice.

Fdin.:

●acțiunea antiacidă are L=15 min.și durată scurtă;

Ftox.:

●în exces,alcalinizarea conținutului gastric,cu scăderea vâscozității mucusului protector al mucoasei și cu efect rebound acid (prin scăderea pH-ului acid care are efect fiziologic autofrenor al secreției acide);

●în cantități mari,alcaloză;

●timp îndelungat,în asociere cu aport crescut de calciu (lactate,carbonat de calciu) favorizează calculoza (litiaza) urinară;

Fter.

●hiperaciditate gastrică;

● stări de acidoză (în absența insuficienței renale);

●alcalinizarea urinei,în intixicații cu acizii organici (barbiturice);

Fgraf.

●Ca antiacid per os ,în asociere cu alte antiacide ,la 1-2 ore după masă (doze de 5-10 ori mai mici decât dozele de 1-2 g necesare în administrare singulară);

●pulberea alcalină (Bourget) este asocierea de carbonat acid de sodiu +fosfat de sodiu + sulfat ,în cantități respectiv de 6,4,2 g,pentru 11 sol.(pH= 8,2-9,8); se bea un pahar (150-200 g)x 1-2 /zi h înainte de masă,ca slab coleretic,pentru drenarea ușoară a căilor biliare.

●în acidoză:i.v.sol.5 % (4,2 %=0,5 mmoli/ml;8,4=1 mmoli/ml);inițial 120 mmoli/zi,apoi 60 mmoli/zi;

●în intoxicații cu barbiturice,pentru producerea diurezei alcaline:i.v,sol.1,26 %;

●pentru dușuri vaginale :sol.1-4 %;

●pentru spălături oculare:sol.3,5 %,caldă;

●pentru spălarea lentilelor de contact:sol.1-2 %;

●pentru dizolvarea cerumului auricular:sol.5 %.

Fepid.

●CI:insuficiență renală:edeme;

●Precauții:predispoziție la litiază renală;HTA,insuficiență cardiacă congestivă.

Interacțiuni:

●carbonatul acid de sodiu crește efectul medicamentelor bazice,prin alcalinizarea urinei și favorizarea reabsorbției tubulare;Ex.amfetamină,petidină,efedrină,chinidină;

●carbonatul acid de sodiu scade efectul medicamentelor acide,prin diminuarea reabsorbției tubulare;ex.barbiturice,salicilați,fenilbutazonă,acid nalidixic,peniciline.

Incompatibilități în soluție:

●cu săruri de alcaloiziși baze organice ( amine,fenotiazine,aminoglicozide):Ex.atropină sulfurică,efedrină sulfurică,morfină sulfurică,papaverină clorhidrică,noradrenalină bitartrat,lidocaină clorhidrică ,procaină clorhidrică,clorpromazină clorhidrică,

aminoglicozide sulfați (streptomicină sulfurică,kanamicină, sulfurică);

● cu penicilina G potasică sau sodică;

●cu săruri de cationi bivalenți și trivalenți;ex.: săruri de calciu (clorură,gluconat) sulfat de magneziu.

2.2.Neutralizante

CARBONAT DE CALCIU

Prop.fiz.chim:solubil în acizi (cu degajare de CO2)

Fcin.

●per os,cu acidul clorhidric din sucul gastric,reacție de neutralizare prin dublu schimb:

CaCO3+2HCl=CaCl2+H2CO3 =CaCl2+ H2O + CO2

●din CaCl2 solubilă,Ca2+ se absoarbe max.20 %;restul formează săruri insolubile (carbonați,fosfați) ce se elimină prin scaun;

●în exces,carbonatul de calciu mai poate reacționa și cu acizii din colonul ascendent,neutralizându-i;sărurile formate se elimină prin scaun.

Fdin.

●acțiune antiacidă neutralizantă intensă;

Ftox.

●în exces,față de echivalentul de HCl gastric,nu se dizolvă,are efect constipant și se elimină prin scaun;

●doze mari (peste 2g/odată și 8g/zi) antrenează efect rebound acid,prin următoarele mecanisme:

-stimularea secreției de gastrină,consecința creșterii pH-ului;

-efectul direct stimulator al Ca2+,la nivelu celulelor parietale;

-hipercalcemie în insuficiența renală;

-sindrom alcaline-lapte (la asocierea unui tratament îndelungat cu doze mari de carbonat de calciu,cu lapte,frișcă) cu hipercalcemie marcată,ce inhibă secreția de parathormon, retenție de fosfor și precipitarea sărurilor de calciu în rinichi.

Fter și Fgraf.

●ca antiacid,în doze mici (0,5-1g/ o dată) asociat cu alte antiacide;

●ca antidiareic,în doze mai mari (2-10 g/zi),dar tratament scurt.

Interacțiuni :

Atenție !Calciu formează chelați neabsorbabili cu tetraciclina și nu se administrează asociat per os.

DERIVAȚI DE MAGNEZIU

Oxid de magneziu (sin.magnesia usta,magnesia calcinata),hidroxi,

carbonat bazic și trisilicat.Sunt insolubili în apă și solubili în acizi.

Fcin.:

● per os ,reacționează cu acidul clorhidric ,gastric,cu formare de MgCl2

Mg (OH)2 +2HCl =MgCl2+2H2O

● 5-10 % magneziu se absoarbe din MgCl2 solubilă și se elimină renal;restul se elimină digestiv;

●Oxidul de siliciu coloidal ( format din trisilicatul de magneziu) se absoarbe în cantitate mică și se elimină renal.

Fdin.

●în exces,efect secundar laxativ (2-5 oxid sau carbonat) sau purgativ (doze mari)

●în insuficiență renală și hipermagnezinemie prin retenție de magneziu,oxidul de magneziu poate provoca tulburări cardiovasculare,neuromusculare (Atonie musculară) și sedare puternică.

Fter și Fgraf.

●cu antiacide,în asociere cu alte antiacide

●asocierea cu carbonat de calciu și derivați de aluminiu este indicată,pentru antagonizarea efectului secundar constipat al acestora;

Posologia:

●Oxidul și hidroxidul,0,15-0,50 g o dată (400-800 mg/zi);

●carbonatul,025-1g o dată

●trisilicatul,0,5-2g o dată

Interacțiuni :derivații de magneziu scad biodisponibilitatea digoxinei și tetraciclinei.

DERIVAȚI DE ALUMINIU

Hidroxid de aluminiu și fosfatul de aluminiu. Sunt insolubili în apă și solubili în acizi;Suspensiile apoase 4% au pH-ul respectiv 10 și 5,5 -6,5.

Fcin :

●per os ,reacționează cu acidul clorhidric gastric,formând AICI3 ,doin care Al3+ se absoarbe limitat ,eliminându-se urinar:Al (OH)3 +3HCl =AICI3 +3H2O;

●Hidroxidul de aluminiu în exces formează săruri insolubile (fosfat,carbonat9 ce se elimină digestiv.

Fdin.paH-ul gastric nu este crescut peste 3-4

Acționează prin mai multe mecanisme:

●neutralizant;

●absorbant;

●astringent și descongestionant al mucoasei gastrice;

●inhibitor al pepsinei (Al3+);

●stimulant al secreției de PGE2;

Ftox :efecte secundare

●constipație

●hipofosfatemie și osteomalacie ,datorită împiedicării absorbției fosforului ,prin legarea fosforului ca fosfat de aluminiu și eliminarea prin fecale ( la doze mari și tratament îndelungat);

●fosfatul de aluminiu leagă fierul ,eliminându-l prin fecale și producând deficit de fier;

●hiperaluminemie în insuficiență renală (cu ataxie ,demență).

Fter și Fgraf.

Acțiunea anntiacidă a fosfatului de aluminiu este mică și nu este activ în ulcer duodenal.

Estze indicat în:

●gastrită hiperacidă;

●sindrom diareic;

Posologie :

●hidroxidul 0,5-1 g o dată;

●fosfatul 0,4-8 g o dată;

Interacțiuni:Atenție!Derivații de aluminiu (în special hidroxidul de aluminiu):

●scad biodisponibilitatea multor medicamente (tetraciclină,digoxină,propanolon,

preparate cu fier);

●cresc biodisponibilitatea diazepamului (mecanism neelucidat).

2.3.Adsorbante

SĂRURI DE BISMUT

Carbonat bazic de bismut și azotatul bazic de bismut sunt insolubili în apă și în acizi.Reacționează cu hidrogenul sulfurat din intestin,formând sulfura de bismut ce imprimă fecalelor culoarea neagră.

Baze fdin.Au efect adsorbant dar acționează și prin legarea hidrogenului sulfurat sub formă de sulfură de bismut .

Deoarece hidrogenul sulfurat format în intestin în mod obișnuit,de către flora saprofită,stimulează peristaltismul intestinului , contribuind la propulsia normală a bolului fecal ,legarea sa sub forma sulfurilor insolubile are ca efect întârzierea tranzitului intestinal.

Baze.ftox.Sărurile insolubile de bismut,administrate oral,pot produce efecte toxice,cu fenomene de encefalopatie,care evoluează în 3 faze:

●prodromică-astenie,insomnie , diminuarea concentrării,tulburări ale scrisului și echilibrului ,cefalee;

●acută-confuzie,mioclonii ,dizartrie,delir,crize convulsive -apare la o bismutemie peste 100 μg/l;

● de regresie –dispariția lentă a simptomelor,în circa o lună de la oprirea bismutului .

Dozele care produc intoxicația , variează de 1 g/zi la zeci de grame pe zi , după minimum 10 zile de la administrare regulată dar și după mai multe luni sau peste un an.

Tratament,oprirea și evacuarea conținutului intestinal prin clismă .

Epurarea extrarenală , diureticele și substanțele chelatopare nu scurtează evoluția .

Fcin.

Bismutul are absorbție digestivă redusă;nitratul redus la nitrit se absoarbe.

Fdin.:

Acțiune antiacidă prin mecanism:

●absorbant;

●protector mecanic pentru mucoasă;

●astringent;

Ftox.

Efecte secundare:

●digestive-constipație,prin legareaH2S (stimulentul fiziologic al peristaltismului);

●sistematice,după absorbție:

-bismutul tulburări hepatice,renale-stomatite

-nitritul –produs de la nitrat → methemoglobinemie,Hta

Fter și Fgraf.:

●ca antiacide,în asociere cu alte antiacide,0,5-2 g o dată;

●ca pansament gastric,5g x 2 / zi ,în suspensie apoasă extemporanee,cu 30 min.înainte de masă.

DERIVAȚI DE ALUMINIU ȘI MAGNEZIU

Silicat hidratat de aluminiu și magneziu (ALMASILAT)

Insolubil în apă,dar formează dispepsii coloidale;dispepsia coloidală 4-5 % are pH =9-10.

Ca antiacid are mecanism adsorbant (adsoarbe HCl,toxine,virusuri,microorganisme).

Fter și Fgraf

Indicat ca

●antiacid ,în doză de 1 g o dată

●antidiareic

Interacțiuni –adsoarbe molecule active

Carbonat hidratat de aluminiu și magneziu (Hidrotalcit)

Insolubil în apă

Ca antiacid are mecanism adsorbant

Fter și Fgraf.Indicat ca antiacid ,în doze de 0,5-1 g o dată.

BENTONITE

Prop.fiz.chim.Silicați de aluminiu hidratați ,naturali (formați în special din montmorilonit ) cu mici cantități de magneziu ,fier ,carbonat de calciu.

Insolubile în apă ,dar formează dispersii coloidale ( sol sau gel) ,funcție de concentrație,cu volume de 10-12 ori mai mari decât volumul pulberii.

Suspensia 2 % are pH =9,5-10,5.

Fter :Indicații

●ca antiacid ( mecanism adsorbant și protector al mucoasei)

●ca agent de suspensie

CAPITOLUL 3

INHIBITOARE ALE SECREȚIEI GASTRICE

3.1.Baze fiziopatologice și farmacodinamice

Clasificare .În funcție de inhibarea mecanismului fiziopatogenic implicat în secreția gatrică acidă

●parasimpatolitice –diminuă influența parasimpatică vagală ,prin blocarea receptorilor clinergici muscarinici M1 și M3:atropina și parasimpatoliticele de sinteză ( butilscopolamoniu ,propantelină,pirenzepina,telenzepina);

●antigasparinice (antagonizează acțiunea stimulatoare a gastrinei ,prin blocarea receptorilor gastrinici):proglumid;

●antihistaminice H2 (antagonizează acțiunea stimulatoare a histaminei ,prin blocarea receptorilor histaminergici H2):cimetidina,ranitidina,nizatidina,roxatidina,famotidina

●inhibitoare anhidrazei carbonice –diminuă formare intracelulară de ion H+, prin inhibiția enzimei anhidriaza carbonică,ce catalizează formarea acidului carbonic din apă și bioxid de carbon)acetazolamida;

●analogi ai PGE2-efect citoprotector de inhibare a secreției de acid și stimulare a secreției de mucus și bicarbonat ,prin activarea receptorilor specifici):

●analogi ai somatostatinei (inhibă secreția peptidelor sistemului endocrin gastroenteropancreatic,inclusv secreția gastrinei);octreotid.

Tabelul 3.Dozele uzuale zilnice și potențele relative (Po) în grupe în grupa inhibitoarelor secreției gastrice

3.2.Antihistaminice H2

Reprezentanți:Cimetidina,ranitidina ,nizatidina,roxatidina ,famotidina.

Mecanismul acțiunii inhibitoare gastrice:antagonizarea competitivă a histaminei ( care are funcție excitosecretoare gastrică), la nivelul receptorilor H2 situați pe membrana celulelor glandulare parietale,acțiune urmată de scăderea concentrației de AMPc intracelular.

Fdin.:

Acțiunea inhibitoare gastrică:

● sunt inhibitoare potente ale secreției gastrice ( volum,acid și pepsină);

●inhibă secreția gastrică acidă bazală și stimulată prin: histamină,pentagastrină ,stimularea vagală și parasimpatomimetice( carbacolină),insulină ,alimente,cafeină.

Fgraf.momentul optim de administrare este seara la culcare ( noaptea este crescut tonusul parasimpatic).

CIMETIDINA

Structură chimică

Fcin.

●absorbție p.o. rapidă

●Bd per os,peste 50 % ( cca 65 %)

●biotransformare hepatică sub 50 % (cca 35 %) catalizată de sistemele oxidazice microzomiale ( SOMH) dependente de citocromul P450 ,metabolitul principal este derivatul S-oxid;

●eliminare renală

●difuzează prin bariera hemato-encefalică

●difuzează prin placentă și în laptele matern

Fdin.

●reduce DAB cu cca 30 % șu DAM cu cca 60 %

●durata acțiunii nocturne este medie (6-8 h)

Ftox.:

Efect rebound cu perforații ale ulcerului ,la întreruperea bruscă sau după tratament îndelungat (consecința sensibilității receptorilor H2)

Efect secundare numeroase ,dar reversibile și puține cu frecvență semnificativă ( peste 5 %)

RA în ordinea descrescândăenței:

●digestive-greață,vomă,diaree,constipație,uscăciunea gurii

●endocrine androgenice,prin blocarea receptorilor androgeni-ginecomastie,oligospermie și impotență sexuală-reversibile;evidente la doze mari și tratamente prelungite

●discrazii sanguine –leucopenie ,trombopenie

●hepatice –creșterea transaminazelor serice,hepatită ,icter

●renale –nefrită interstițială

● creșterea slabă a creatininei serice ,prin competiție pentru excreția renală

●cardiovasculare –bradicardie ,bloc A-V,hTA

●neuropsihice,în special la vârstnici și în insuficiență renală sau hepatică –somnolență sau agitație,anxietate,logoree,parestezii,dizartrie,confuzie,halucinație,delir,letargie

Fter și Fgraf.

Indicații și posologie per os:

●ulcer duodenal-dispariția durerilor în prima săptămână și cicatrizarea nișei după 1 lună, în medie la cca 75 % bolnavi și după 2 luni la cca 95 %; per os 800 mg odată,seara sau 400 mg x 2 ori /zi, dimineața și seara ( la CI creatinină peste 30 ml /min);

●ulcer gastric-efecte mai reduse;vindecarea ulcerației după 1 ½-2 luni ,la cca 80 % cazuri;

●Esofagită de reflux și sindrom Zollinger-Ellison ( tumoare gastrită secretoare de gastrină) ; doza zilnică dublă:per os 400 mg x 4 /zi, timp de 2-3 luni

●orifilactic,pentru prevenirea recăderilor,o doză unică zilnică egală cu ½ din doza de tratament ( per os ,400 mg seara),mai multe săptămâni după vindecare.

●asociere cu antiinflamatoare corticosteroidiene și nesteroidiene ,pentru combaterea efectului advers ulcerigen –datorat blocării biosintezei de PGE2 ,prin inhibarea fosfolipazei A2 și respectiv a COX1

Posologie

●posologia la copii peste 1 an -20-30 mg/kg/zi în 2-3 prize

●

Posologia redusă la vârstnici ( cu 30 % 9 și în insuficiența renală ,funcție de clearece-ul creatininei ,până la 200 mg x 2 /zi ,în caz de Ci creatinină -0-15 ml /min

Fepid.

CI.cancer gastric-întârzie diagnosticul ,sarcină

Interacțiuni:

●cimetidina crește toxicitatea altor medicamente metabolizare de SOMH→Precauție la asocierea cu anticoagulante cumarinice

● absorbția cimetidinei este scăzută de antiacide cu Mg și Al,propantelină ,metoclopramid

●efectul ant

iulceros al cimetidinei este scăzut de alcool,fumat,antiinflamatoarele nesteroidiene ;

●cimetidina antagonizează acțiunea androgenică a dihidrogenetică a dihidrotestosteronului.

RANITIDINĂ

Structură chimică

Fdin și Fter.similare cimetidinei

Fgraf.

Potența:mai mare comparativ cu cimetidina ,de cca 4 ori la nivelul receptorilor H2 de cca 5 ori pentru inhibarea secreției bazale

Doza echiactivă clinic este de 300 mg ranitidină,pentru 800 mg cimetidină

Doza utilizată în tratamentul ulcerului:300 mg odată/ zi,seara ,per os.

În insuficiența renală,doza se reduce la ½ .

Se administrează și i.m. și i.v.

Ftox.ameliorată,față de cimetidină

RA sunt similare cimetidinei ,dar de intensitate mai mică și frecvență mult mai redusă .

●discraziile sanguine –leucopenie,trombopenie-sunt foarte rare –la obezi

●hepatita,însoțită sau nu de icter,cu creșterea transaminazelor serice,este reversibilă

●efecte endocrine antiandrogenice-oligspermie,ginecomastite,tulburări de comportamente sexual-slabe ,deoarece afinitatea pentru receptorii androgeni este mică.

Interacțiuni

●interacțiunile ce medicamentele metabolizare de SOMH ,sunt mai reduse și cu risc mai mic de creștere a toxicității acestor medicamente,întrucât inhibă mai slab SOMH-la dozele terapeutice-comparativ cu cimetidina.

Poate crește în anumite limite,efectele medicamentelor:beta-adrenolitice,nifedipin, teofilină,wafarină,benzodiazepine.

Absorbiția ranitidinei este scăzut la asocierea cu antiacide.

Avantaje:

● potența mai mare;

NIZATIDINĂ

Structură chimică

Str.chim.nucleu tiazolic.

Fdin și Ftox. Simlare ranitidinei.

Fgraf.

Potența este similară celei a ranitidinei ,doza fiind de 300 mg/zi

În insuficiența renală ,doza zilnică se reduce la ½ sau chiar se administrează la 2 zile.

Avantaje

●BD superioară celorlalte anti-H2 –peste 90 %

●potența egală cu cea a ranitidinei

●durata acțiunii nocturne ,relativ lungă

●RA reduse

● nu inhibă SOMH dependente de cit.P450

ROXATIDINA

Structură chimică

Fdin și Ftox: similare roxatidinei

Avantaje

●potența mult mai mare comparativ cu cimetidina-de 20 de ori-,Doza echiactivă clinic este de 40 mg famotidină-pentru 800 mg cimetidină.

● durata acțiunii nocturne este lungă-10-12 h

●nu inhibă SOMH dependent de citocromul P450 șnu induce inhibiție enzimatică;în consecință,nu interacționează și nu crește acțiunea altor medicamente metabolizare de SOMH

● nu sunt semnalate RA ale cimetidinei –de tip anti-androgen,discrazii sanguine, neuropsihice,patologie hepatică și renală).

DICARBOCALM

Compoziție .Un comprimat masticabil conține carbonat de calciu 489 mg, carbonat de magneziu 11 mg și trisilicat de magneziu 6 mg și excipienți: stearat de magneziu, croscarmeloză sodică 900-1600 CP, povidonă K30, zahăr, talc, ulei de mentă.

Grupa farmacoterapeutică .Combinații cu compuși de aluminiu, calciu și magneziu.

Indicații terapeutice .Tratamentul simptomatic al manifestărilor dureroase din afecțiunile eso-gastro-duodenale care evoluează cu hiperaciditate.

Contraindicații .Insuficiență renală severă (datorită sărurilor de magneziu).

●Hipercalcemie.

●Litiază calcică.

Precauții.În cazul administrării la diabetici se va ține cont de conținutul în zahăr.

Un comprimat masticabil conține 717,4 mg zahăr.

Interacțiuni .S-au raportat interacțiuni cu alte medicamente administrate oral.

S-a constat o scădere a absorbției digestive a medicamentelor administrate concomitent.

De aceea, se preferă administrarea Dicarbocalm® după o pauză de cel puțin 2 ore de la administrarea celorlalte medicamente.

Nu se recomandă asocierea cu chinidină, deoarece crește concentrația plasmatică a chinidinei și riscul de .

Nu se recomandă asocierea cu chinidina, deoarece crește concentrația plasmatică a chinidinei și riscul de supradozaj, prin scăderea excreției renale a chinidinei (prin alcalinizarea urinii).

Se recomandă prudență în cazul asocierii cu indometacină, difosfonați, digitalice, săruri de fier, lincomicină, nitrofurantoină, dexametazonă (scade absorbția lor digestivă dacă se administrează simultan cu antiacidele, de aceea se vor administra la distanță unele de altele).

Atenționări speciale

Sarcina și alăptarea .Dicarbocalm® se administrează în timpul sarcinii și alăptării după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potențial fetal.

Doze și mod de administrare

Doza uzuală recomandată este de 3 – 4 comprimate masticabile Dicarbocalm® pe zi, administrate oral.

Comprimatele se sfărâmă sau se lasă să se dizolve în cavitatea bucală.

Se administrează după masă sau în faza dureroasă.

Reacții adverse

Datorate sărurilor de calciu: tratamentul prelungit poate determina hipercalcemie, cu risc de insuficiență renală și nefrocalcinoză.

Datorate sărurilor de magneziu: diaree.

Administrat în doze mari timp îndelungat poate determina fenomene de hiperaciditate prin rebound secretor.

Supradozaj .În caz de supradozaj poate să apară hiperaciditate gastrică, hipercalcemie, diaree.

Tratament: se va întrerupe administrarea și se va institui tratament simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale.

FAMOTIDINĂ

Structură chimică

Fdin și Ftox: similare roxatidinei

Avantaje :

●potența mult mai mare comparativ cu cimetidina (de 20 ori):doza echiactivă clinic este de 40 mg famotidină (pentru 800 mg cimetidină)

●durata acțiunii nocturne este lungă ( 10-12 h)

Nu inhibă SOMH dependent de citocromul P450 și nu induce inhibiție enzimatică;în consecință ,nu interacționează și nu crește acțiunea altor medicamente metabolizate de SOMH

Papaverină

Structură chimica

Face parte din clasa antispastic musculotrop,fiind un alcaloid din opiu cu structură izochinolinică;clorhidrat.

Fcin:

●p.o.absorbție rapidă;

●biotransformată hepatic,în procent ridicat;

●eliminare urinară,ca metaboliți;

●T 1/2 (1-2 h);

●difuzează în laptele matern

Mechanism de acțiune antispastică:

●intracitoplasmatic,inhibă fosfodistereza (enzima ce catalizează degradarea AMPc) și astfel crește concentrația de AMPc,care declanșează mecanismele de relaxare musculară;

●concentrația crescută de AMPc intramiocitar stimulează transportul ionilor de Ca2+ citoplasmatic către reticulul sarcoplasmatic și compartimentul extracellular,reducând concentrația de ioni de Ca2+;se manifestă astfel efecte nespecifice de tip anticalcic.

Fdin.:

●Acțiune relaxantă,antispastică ,la nivelul mușchilor netezi cavitari:vezică biliară ,căi urinare ,tub digestiv;

●Acțiune bronhodilatatoare,antiasmatică

●Acțiune vasodilatatoare moderată-vase cerebrale,coronare

●Acțiune asupra miocardului ( deprimă conducerea atrio-ventriculară,tahicardie,prelungește perioada refractară)

ftox.Efecte secundare

●Somnolență

●Doze mari ( constipație-scăderea tonusului și peristaltismului normal;cefalee –vasodilatație ,transpirații,înroșirea feței,HTA)

●I.v rapid-aritmii,bloc atrio-ventricular,oprirea respirației.

Fter.

●spasme și colici biliare ,renale,gastrice,intestinale,dismenoree ( ca antispastic)

●spasm bronșic (ca bronhodilatator)

●spasm coronarian (3w ca vasodilatator)

●spasme și tulburări circulatorii periferice și central,ateroscleroză cerebral ( ca vasodilatator)

●crize de HTA,injectabil ( ca vasodilatator)

Interacțiuni:

●efectele papaverinei sunt potențate de :analgezice ,tranchilizante

●efectele papaverinei sunt antagonizante de fumat

●papaverina diminuă acțiunea levopodei.

Tabel.nr.4.Structură chimice

CAPITOLUL 4

INHIBITOARELE POMPEI DE PROTONI

Reprezentanți:omeprazol,pantoprazol,lansoprezol,rabeprazol,esomeprazl.

Str.chim.benzimidazol ,esomeprazol este izomerul S al omeprazolului

Fter .

Antiulceroase foarte patente ,de rezervă,în cazuri rezistente la alte antiulceroase.

Mecanism-blocarea ATP-azei H+/K+ ( pompa de protoni),enzimă membranară a celulelor parietale glandulare gastrice ,care reprezintă sistemul de transport activ,ce realizează efluxul ionilor H+ ,în schimbul influxului de ioni K+.

Substanțele inactive administrate sunt transformate în forma activă

Tabel.nr.5.Structurile chimice ale unor antiulceroase inhibitoare ale pompei de protoni (H+/K+ ATP-aza)

OMEPRAZOL

Structura chimica

Str. Chim.derivat de benzimidazol,amestec racemic de 2 enantiomeri activi.

Propr.fiz-chim.:fotosensibil.

Mecanismul intim de acțiune:

●omeprazolul fiind bază slabă ,este protonat,în mediul intens acid din canaliculele secretorii ale celulelor parietale (pH=1).

●omeprazolul protonat se acumulează local,la nivelul canaliculelor secretorii (forma protonată nu poate difuza în celule)

●sulfenamida se leagă covalent pe ATP-ază,printr-o punte disulfurică –S-S- (de grupările-SH ale resturilor de cisteină de pe suprafața extracelulară a subunității alfa),blocând-o ireversibil

●activitatea secretorie a pompei de protoni este inhibă mai mult de 24 ore (timpul necesar biosintezei noilor moleculele de H+,K+ATP-ază este de 36 h)

Fcin.

●per os,în mediul acid gastric,omeprazolul este degradat ;de aceea ,forma farmaceutică este enterosolubilă ,formă din care absorbția completă se realizează în 3-6 h.

●biodisponibilitatea ,sub 50 % inițial (30-50 %) crește până la 75 % pe parcursul tratamentului (datorită reducerii acidității gastrice)

●epurare prin biotransformare hepatică dependentă de CYP2C19 ,în hidroxi-omeprazol

●metaboiliții se elimină majoritar renal și restul prin bilă

●inhibă citocromul P-450,putând să producă inhibiția enzimatică a SOMH și inhibiție încrucișată ,cu diminuarea biotransformării unor medicamente metabolizare de SOMH (warfarină,fenitoină,diazepam)

●legare de proteinele plasmatice 95 %

●T1/2 plasmatic este scurt ( cca 1 h)

Durata de acțiune este lungă ( peste 24 de h),deși T1/2 plasmatic este scurt ,datorită mecanismului de acțiune ireversibil ( blocării ireversibile a pompei de protoni),omeprazolul rămânând fixat covalent la nivelulpompei de protoni gastrici.

Fdin.

●acțiune de inhibiție a secreției gastrice ,selectivă ( secreția de pepsină este puțin diminuată),foarte potentă și cu eficacitate superioară ,comparativ cu anti-H2;

●după o săptămână,scăderea secreției gastrice este de 90 %;

●efectul inhibitor asupra DAB și activitatea pepsinei este inhibată pe parcursul tratamentului,datorită creșterii pH-ului

●activitatea pepsinei este inhibată pe parcursul tratamentului ,datorită creșterii pH-ului

●în tratament prelungit,peste 2 luni, datorită inhibării puternice a secreției acide, stimulează secreția de gastrină (gastrinemia poate crește până la de 10 ori,iar revenirea se face după 2-4 săptămâni dela oprirea tratamentului).

Fter și Fgraf.

Indicații:

●ulcer duodenal evolutiv,per os,20 mg o dată /zi,1 lună (vindecare până la 100 % cazuri)

●ulcer gastric evolutiv,1-2 luni (vindecare până la 95 %,la 2 luni)

●esofagita de reflux,1-2 luni (eficacitate net superioară față de anti-H2)

●de elecție în sindrom Zollinger-Ellison,doze mai mari,individualizate;doza medie este 80 mg/zi (doză ce scade secreția acidă la sub 10m Eq/h);doze mai mari decât doze medie se administrează în 2 prize pe zi.

Timpul optim al administrării :

●formele gastrorezistente,enterosolubile,între mese

●formele nefilmate,pe mâncare,în prima săptămână (pentru evitarea degradării)

Ftox.:

Efect rebound hipergastrinemie,care,în tratament foarte prelungit ,poate provoca:

●hiperplazia celulelor enterocromafine

●tumori carcinoide

Efecte secundare ,rare ( cca 1 %)și reversibile

●favorizarea dezvoltării bacteriilor intragastric,datorită reducerii puternice a acidității gastrice,în tratamente foarte lungi;rar ,candidoze gastrointestinale

●digestive (greață,diaree,constipație)

●sanguine (neutropenie,trombocitopenie,agranulocitoză)

●centrale ( cefalee;rare,stare de confuzie,halucinații)

●hepatice (creșterea enzimelor hepatice,hepatită)

●fosfosenzibilizare;erupții cutanate,angioedem,șoc anafilactic.

Interacțiuni:

●omeprazolul poate crește toxicitatea unor medicamente biotransformate de SOMH ( wafarină,fenitoină,diazepam) ca urmare a inhibiției enzimatice a cit P450 pe care o produce:asociereaa impune prudență.

●nu interferează cu teofilină și propanolonul ( avantaj față de cimetidină)

●omeprezolul scade absorbția unor medicamente ( ex.ketoconazol)prin creșterea pH-ului gastric.

ESOMEPRAZOL

Structură chimică

Str.chim:este izomerul S al omeprazolului .

Fcin.

●Biotransformarea este catalizată de 2 izoforme de cit P450 și anume :

CYP2C19 (cale prioritară) conducând la metaboliți hidroxi- și desmetil-esomeprazol;

CYP3A4 (cale secundară) conducând la sulfon-esomeprazol,metabolitul principal din plasmă.

●Pacienții cu deficiență genetică de CYP2C19 ,biotransformă lent esomeprazol,exclusiv pe calea secundară a CYP3A4,fiind metabolizatori lenți.

Fdin.

Izomerul S (esomeprazolul) are acțiuni farmacodinamice similare izomerului R (omeprazol) .

Interacțiuni:

●Prin creșterea ph-ului gastric,pe parcursul tratamentului cu esomeprazol,ca și în cazul omeprazolului,este redusă absorbția unor medicamente (de ex.ketoconazol,itracanozol)

●Prin inhibiția enzimatică produsă de esomeprazol asupra principalei sale căi de biotransformare (CYP2C19),poate să scadă epurarea și să crească toxicitatea unor medicamente biotransformate de aceeași izoformă a cit.P450 ( de ex.diazepamul,fenitoina).

Atenție !Se recomandă monitorizarea Cp ale fenitoinei,la epileptici,atât pe parcursul unui tratament cu esomaprezol,cât și după întreruperea acestuia .

●prin inhibiția enzimatică produsă de claritromicină asupra izoformei CYP3A4 ,care reprezintă calea principală de biotransformare pentru claritromicină și în același timp cale secundară de biotransformare pentru esomeprazol,claritroimicina poate să scadă epurarea și să crească concentrațiile plasmatice de esomeprazol;totuși nu este recomandată ajustarea dozei de esomeprazol .

LANSOPRAZOL

Interacțiuni :Lansoprazol,ca și omeprazolul,poate crește concentrația plasmatică a unor medicamente (wafarină,fenitoină,diazepam),datorită inhibiției enzimatice a cit.p450

Fter ȘI Fgraf.

●30 mg o dată /zi în ulcer duodenal ( 1 lună) ;în ulcer gastric și esofagită de reflux (2 luni)

● 120 mg o dată /zi în sindromul Zollinger -Ellison

Tabel.nr.6.

PANTOPRAZOL

Profil farmcologic asemănător cu cel al omeprazolului

Avantaje:

●Este mai stabil chimic,la pH neutru

●Inhibiție enzimatică asupra SOMH dependent de citocromul P450,mai slabă și în consecință nu crește semnificativ clinic,concentrațiile plasmatice ale medicamentelor biotransformate de același sistem enzimatic (ex.diazepam,fenitoină,wafarină).

Fter și Fgraf:20-40 mg o dată /zi,în ulcer duodenal și gastric și 40-80 mg /zi în esofagita de reflux;durata tratamentului max.2 luni.

4.1.Parasimpatolitice

Clasificare :

●naturale –atropina

●de sinteză-butilscopolamoniu ,propantelina,otiloniu,pirenzepina,telenzepina.

Farmacodinamie .

Acțiuni la nivelul tubului digestiv :

●diminuă secreția gastrică

●diminuă secreția bazală și secreția stimulată-faza cefalică > faza stimulantă prin alimente și stimularea maximală prin pentagastrină și histamină

●diminuă și secreția de mucus și bicarbonat de sodiu = dezavantaj

Acțiunea antispastică

●relaxează mușchii netezi gastrointestinali contractați ,cu efect atispastic

●diminuă peristaltismului și tonusului normal,cu tendință la constipație

●crește tonusul sfincterului piloric,cu întârzierea golirii stomacului (=dezavantaj în ulcerul gastric) și absorbției intestinale

●scade tonusul esofagian,cu favorizarea refluxului gastric (=dezavantaj în esofagita de reflux)

Mecanismul acțiunii :

●diminuarea influenței vagale excitosecretoare

●blocarea receptorilor muscarinici neuroefectori M3 și ganglionari M1 (intensitatea efectoarelor ,funcție de substanță)

●inhibarea PLC și sistemului mesager secund fosfatidil inozitol /Ca2+ ( blocaj M1 ,M3)

Farmacoterapie

●sunt eficace în ulcerul duodenal și ulcerul gastric

●asocierea cu antiacide este benefică

●acțiunea antispastică este benefică în calmarea durerii ulceroase

●întârzierea golirii stomacului este utilă în ulcerul duodenal și pentru prelungirea efectului antiacidelor asociate ,dar este dăunătoare în ulcerul gastric ( mărește timpul de contact al secreției acide cu ulcerația gastrică)

●indicație în spasme și colici

ATROPINA

Structură chimică atropină

Alcaloid din Atropa belladona

Fdin și Ftox .

Acțiunea antimuscarinică neselectivă (blocaj M1 ,M2,M3 ) cu spectru larg de acțiune

●efecte farmacoterapeutice (hiposecretor gastric ,antispastic)

●efecte secundare intense (uscăciunea gurii ,constipație at’t prin reducerea motilității cât și prin diminuarea secrețiilor ,dificultate de urinare,diminuarea acomodării vederii).

Acțiunea hiposecretorie în ordinea descrescătoare a intensității ,funcție de reactivitatea glandelor:salivare ,bronșice,sudoripare,gastrice.

Fepid.

CI.stenoză pilorică ,glaucom,adenom de prostată

Fter și Fgraf.

Ca antiulceroase,mai ales în ulcer duodenul ,pentru acțiunea hiposecretoare gastrică (modestă) și pentru calmarea durerii prin acțiunea antispastică;per os ,atropină sau preparate de beladonă ,în asociere cu antiacide;

Doza de atropină :0,5-1 mg /odată p.o sau inj.

PIRENZEPIN

Fcin.

●caracter lipofil foarte slab

●absorbție digestivă redusă cu Bd per os , mică,crescută pe nemâncate

●eliminare lentă,majoritar netransformată,prin bilă și scaun;probabil circuit enterohepatic

●acumulare la nivelul celulelor parietale

●T1/2 mediu-lung (cca 11 h) → administrare de 2 ori /zi

Fdin.

●blochează intens receptorii ganglionari M1 din plexurile intramurale gastrointestinale

●acțiune antisecretorie gastrică cu o mare selectivitate

●nu influențează semnificativ motilitatea gastrointestinală, nu are acțiune relaxantă a sfincterului esofagian

●absența relaxării sfincterului esofagian și riscului de reflux gastroesofagian

●RA de tip atropinic,rare și de intensitate mică .

Fter și Fgraf.

●ulcer duodenal și gastric activ,50 mg x 2/zi ,1-11/2 luni

●profilaxia recidivelor ( care sunt mai fregvente:cca 30 %,față de cimetidină 15 %),25 mg x 2 /zi,timp îndelungat .

●sindrom Zollinger-Ellison ,doze duble (până la 200 mg /zi).

4.2.Antigastrice

PROGLUMID

Structură chimică atropină

Mecanism

●blocarea receptorilor gastrinici la nivelul celulelor poarietale și enterocromafine

●potențează analgezia morfinică,prin mecanism antagonist pe receptorii CCK-B pentru colecistochinină.

Fter. Și fgraf.

Indicații: ulcer gastric și duodenal,în doze mari

4.3.Inhibitoarele anhidrazei carbonice

ACETAZOLAMIDĂ

Str.chim:Sulfonamidă heterociclică

Mecanism molecular selectiv:inhibarea anhidrazei carbonice din celula parietală,enzimă responsabilă de formarea H+ disponibil pentru formarea HCl.

Fdin.

●inhibă secreția gastrică acidă bazală și stimulată de histamină ,pentagastrică și insulină inhibă și secreția de bicarbonat de sodiu de către celulele mucipare gastrice și duodenale ( dezavantaj)

●acțiune diuretică,cu alcalinizarea urinei și acidoză hipercloremică

●scade presiunea intraoculară,fiind indicată în glaucom

●acțiune antiepileptică ,în micul rău epileptic

Ftox.

●reducerea barieei bicaronice protectoare a mucoasei gastrice

●acidoza hipercloremică și hipopotasemie

●parestezii ale extremitățiloe

●dureri musculare

●astenie,somnolență

●reacții alergice (rar,în caz de sensibilizare la sulfonamide)

Fepid.

CI:insuficiență renală,acidoză,alergie la sulfonamide

Fter și Fgraf.

●tratamentul ulcerului activ,în doze relativ mari:25 mg /kg/zi (în medie 1,5 g/zi,la adult),timp de 2 săptămâni; apoi doze de întreținere,4 săptămâni

●profilaxia recăderilor:2 săptămâni,în fiecare primăvară și toamnă.

Se administrează în asociere cu:bicarbonatul de sodiu și bicarbonat de potasiu,pentru corectarea dezechilibrelor,electrolitice și acido-bazice provocate (hipopotasemie și acidoză

4.4. .Protectoare ale mucoasei și stimulante ale regenerării

SUCRALFAT

Str.chim:Complecți ai esterilor octasulfurici ai zagarozei cu hidroxid de aluminiu

Fcin.

●se absoarbe digestiv nesemnificativ ( 3-5 %)

●eliminare aproape în totalitate prin scaun

Fdin .

Fdin.

●nu are efecte sistemice

●acțiune protectoare exclusiv la nivelul nișei ulceroase;durată max.6 h.

Mecanism de acțiune

●în mediu acid gastric,surclafatul cedează aluminiul și dă naștere la un anion puternic încărcat negativ ,care formează un complex cu proteinele din nișa ulceroasă ,realizând astfel un strat protector față de factorii agresivi.

Ftox.constipație

Fter și Fgraf.ulcer gastric activ ( exclusiv cu nișă ulceroasă) 1 g x 4 /zi înainte de mese cu o oră și la culcare ,1 ½ 3 luni ( cicatrizări similar cu anti H2).

Nu se asociează cu antiacide (antiacidele cresc pH-ul gastric ,iar surclafatul devine activ numai în mediu acid).

Interacțiuni:

●împiedică absorbția digestivă a tetraciclinelor ,fenintoinei și wafarinei ( se administrează la intervale de 2 ore).

4.10.2.SUBCITRAT DE BISMUT COLOIDAL

Str.chim.dicitratobismutat tripotasic

Sol.are pH-10

Fcin.

●Bi3+ se absoarbe puțin din tubul digestiv ( după 4 săptămâni de tratament cu doze terapeutice de subcitrat de bismut coloidal ,conc.sanguine nu depășesc 7,5 μg/l; iar zona de alertă începe la 50 μg/l ) ;eliminarea renală se face lent (1-1 ½ luni de la încetarea tratamentului);în insuficiența renală,Cp cresc mult față de normal.

●cu Hci gastric,la pH < 3,5 precipită oxiclorura de bismut (precipitarea maximă la Ph-2,5-3,5)

Fdin.

Mecanism de acțiune:

●precipitatul de oxiclorură de bismut formează un depozit aderent la leziunea ulceroasă

●subcitratul de bismut formează un complex cu glicoproteinele din mucusul gastric;

Fter și fgraf.

●ulcer gastric și ulcer duodenal activ

Ulcer HP pozitiv,indicat în triplă sau quadruplă terapie

Se poate repeta după minim 2 luni de pauză .