Managementul Serviciilor de Ocupare

=== 524928ed40140d07999b9d419a0cfb31a46d56d9_470169_1 ===

b#%l!^+a?

Particularități ale pieței muncii din România și UE

România este o țară europeană a cărei piață a muncii este încă marcată de structuri neeuropene: prea multă agricultură de subzistență, un sector informal supradimensionat, prea puțini salariați și prea puțini patroni, grupele de ocupații manuale predominante, riscuri deosebit de mari de a deveni sărac pentru persoanele care muncesc (pentru persoanele ce au absolvit cel mult școala profesională), emigrație masivă a forței de muncă, șomaj relativ redus, dar de lungă durată și șomaj mascat.

Ocuparea forței de muncă în România rămâne una dintre zonele cele mai tensionate ale tranziției. Principala tendință care se manifestă în ultimii 18 ani în ceea ce privește volumul ocupării forței de muncă este continua sa reducere. Procesul este generat atât de evoluțiile demografice – cu o mai mică influență, deocamdată, reducerea drastică a natalității și a sporului natural începând să se manifeste în acest deceniu – cât, în special, de capacitatea redusă de absorbție a economiei.

Ca urmare, în perioada 1990-2016, populația civilă ocupată s-a redus cu 2.700.000 persoane, iar numărul de salariați cu aproximativ 4.000.000 persoane. În același interval, rata brută de ocupare a populației totale s-a diminuat de la 46,7% la 38,4%, iar a persoanelor în vârstă de 15-64 ani de la 72,7% la 57,5%.

Tendințele demografice, îndeosebi fenomenul de îmbătrânire a populației, ca și diminuarea ratei populației ocupate au condus la modificări importante în ceea ce privește raportul de dependență economică, observabil în creșterea numărului persoanelor dependente de populația care contribuie la asigurările sociale și constituirea resurselor statului.

În 2015, cu o rată de ocupare a forței de muncă de 62,8% și în ultimii ani cu probleme grave pe piața de muncă, România se situeaza încă departe de atingerea obiectivului UE 2020 stabilit de Programul național de reformă care menționează o rată de ocupare a forței de muncă de 70% până în 2020.

În contextul unor discrepanțe tot mai mari față de media UE și date fiind tendințele actuale din ocuparea forței de muncă, este puțin probabil că obiectivul național pentru 2020 va fi atins, dacă performanța economică și politicile naționale nu se îmbunătățesc considerabil.

Tabelul nr. 1

În anul 2012, populația totală situată între vârstele de 15 și 64 de ani era de 14,93 de milioane de locuitori, cu o valoare procentuală mai mică cu 0,8% față de 2012 când populația totală era de 15,05 milioane de locuitori. Din aceaștia doar 9,96 de milioane de locuitori reprezintă populația activă de muncă cu 0,3% mai mică față de 2012. Populația ocupată a crescut între ani 2012-2012 cu 0,5% de la 8,84 de milioane în 2012 la 8,89 de milioane în anul 2012.

Rata de activitate între acești doi ani a crescut cu 1,2 % de la 63% în 2012 la 64,2% in 2012. Rata de ocupare a forței de muncă între 15 si 64 de ani a crescut din 2012 de la 58,8% la 59,5 % în 2012. Rata de ocupare a tinerilor sub 24 de ani a scăzut cu 0,5% din 2012 de la valoare de 24,4% la 23,9% în 2012. Rata șomajului a crescut atât în general, cât și în rândul tinerilor sub 25 de ani; rata șomajului a crescut de la 6,4% la 7% din 2012 până în 2012, iar rata șomajului în rândul tinerilor a crescut cu 2,6 %.

Ocuparea forței de muncă din România in perioada 2005 -2012

În anul 2016, numai 62,8% din populația României cu vârsta 20‐64 de ani era activă pe piața muncii. Gradul de participare era puțin inferior mediei UE, care atingea în același an o rată de ocupare a forței de muncă de 68,6%. În același timp, diferențe semnificative se înregistrează când se analizează rata de ocupare a forței de muncă în funcție de sex, cu o rată de ocupare mai mare pentru bărbați, atât în România, cât și în UE.

Tabelul nr. 2:

Ratele de ocupare a forței de muncă pentru populația cu vârsta 20 ‐ 64 de ani

–2012‐2016 (%)

Rata de ocupare a forței de muncă a României se situează între ani 2012-2016 sub media Uniunii Europene, pe toate planurile. Rata de ocupare a întregi populați a României este de 62,8% în 2016 cu 5,8 puncte procentuale mai mică decât media UE-27. Atât ratele de ocupare pentru femei și pentru bărbați sunt mai mici decât mediile UE-27; la femei rata în România este de 55,7% cu 6,6 puncte procentuale mai mică decât media europeană; iar la bărbați rata este de 69,9% cu 5,1 puncte procentuale mai mică decât media europeană. Din 2012 până în 2016, ratele de ocupare ale muncii a scăzut la femei de la 57,9% la 55,7%, iar la bărbați de la 71% la 69,9%.

Având în vedere obiectivul UE 2020 privind o ocupare a forței de muncă de 70% a tuturor persoanelor cu vârsta 20 – 64 de ani, România este încă departe de atingerea acestui obiectiv, având o rată de ocupare de doar 62,8% în 2016. Rata de ocupare a forței de muncă din România s-a îndreptat spre obiectivul național EU2020 (70%) numai între anii 2005 și 2006, pe urmă discrepanța mărindu-se.

Grafic nr. 1:

Rata de ocupare – distanța față de obiectivele UE

Tendința temporală este oarecum aliniată cu ceea ce s‐a întâmplat cu media UE27, cu excepția anilor 2006 ‐ 2013 când UE27 se îndrepta spre obiectiv, în timp ce România se îndepărta de acesta.

Ca urmare, în 2016 discrepanța a fost mai mare în România (7,2 puncte procentuale) decât în UE27 (6,4), inversând situația din 2005 când discrepanța UE27 față de obiectiv a fost mai mare decât cea a României (7,0 versus 6,4 puncte procentuale, respectiv).

Luând în considerare tendința de scădere a ratei de ocupare a forței de muncă începând cu 2006, este destul de probabil ca obiectivul UE 2020 să nu fie atins în următorii ani dacă performanțele economice nu se ameliorează considerabil.

Tabelul nr. 3:

Ratele de ocupare a forței de muncă pentru populația cu vârsta 20 ‐ 64 de ani

din regiunile României ‐ 2012-2016(%)

O privire asupra ratelor de ocupare pe regiuni arată discrepanțe regionale semnificative cu o diferență de mai bine de 12 puncte procentuale între regiunea cu cea mai mare rată de ocupare a forței de muncă (București‐Ilfov: 68,2% în 2016) și regiunea cu cea mai mică rată de ocupare (Centru: 56,5% în 2016).

Deasemenea putem constata că ratele de ocupare pe regiuni au o tendință descrescătoare per general având în vedere faptul că rata de ocupare a României din 2012-2016 scade. Doar trei regiuni au prezentat tendințe favorabile; acestea fiind: Nord-Est cu cea mai mare creștere de la 67,3% la 68,5%, urmată de Nord-Vest cu creștere de 0,8 puncte procentuale și Bucuresti-Ilfov cu 0,4 puncte procentuale.

Discrepanțe se pot vedea și între zone rurale și urbane: Conform datelor INS din 2016, s‐au înregistrat diferențe mari pentru persoanele cu vârsta 15 ‐ 24 de ani, pentru care se înregistra o rată de ocupare de 17,8% în mediul urban și 30,5% în mediul rural. O situație similară s‐a putut constata în ceea ce privește rata de ocupare a persoanelor cu vârsta 55 ‐ 64 de ani (31,2% în mediul rural și 52,62% în mediul urban).

Tabelul nr. 4:

Rate de ocupare pe grupe de vârstă în regiunile României-

2012 ‐ 2016(%)

Între anii 2012-2016, rata de ocupare în funcție de grupa de vârstă are cele mai mari valori în grupa de vârstă între 35 și 44 de ani cu valori de aproximativ 78 sau 79 %. În 2012, valoarea acesteia era de 79,3 puncte procentuale care a scăzut în anul 2016 la valoarea de 78,4 de puncte procentuale. Grupa de vârstă cu cele mai mici valori ale ratei de ocupare sunt cei situați între vîrstele de 55 și 64 de ani, care au valori între 40 și 43%. În 2012, valoarea ratei pentru aceasta categorie de vârstă era de 41,4 %, punctul maximal al categorie a fost în 2013 cu valoare de 43,1%. În 2016 față de 2012, valoarea procentuală a categorie a scăzut de la 41,4 la 40 de puncte procentuale.

Tabelul nr. 5:

Ratele de ocupare ale tinerilor (15‐24) la nivel regional și în funcție de sex –

2012‐2016(%)

Discrepanțe semnificative se înregistrează și în ceea ce privește ratele de ocupare ale tinerilor (15‐24 ani). Media în România în anul 2016 a fost de 31.1%, cu circa 11% mai puțin decât media UE de 42.6%. La nivel regional, cele mai reduse rate de ocupare se înregistrează în Regiunile Vest (27.9%) și Nord‐Vest (27.6%), în timp ce Regiunile Nord‐Est (36.4%) și Sud‐ Muntenia (34.5%) rămân în mod clar peste media națională.

Mai mult, diferențe majore se înregistrează între femei și bărbați: rata de ocupare a tinerilor bărbați între 15 și 24 de ani (35.3%) este cu 9 puncte procentuale mai mare decât a tinerelor din aceeași grupă de vârstă. În același timp, ambele rate sunt mult sub valorile relevante la nivel european. Diferențe semnificative se înregistrează și față de mediile la nivel european, de circa 13 puncte procentuale în cazul tinerelor femei (15‐24 ani) și 10 puncte procentuale pentru tinerii din aceeași grupă de vârstă.

Majoritatea populației care îmbătrânește înregistrează rate de activitate în scădere. În 2016, rata de ocupare pentru persoanele din categoria de vârstă 55‐64 era de numai 40,0% în comparație cu media națională de circa 62,8%.

Mai mult, există discrepanțe semnificative privind ratele de ocupare a populației cu vârsta 55‐64 de ani între regiunile României, cu 23,8 puncte procentuale diferență între regiunile Centru și București ‐ Ilfov (34,5% în 2016) și regiunea de Nord‐Est (unde se înregistrează rata maximă de ocupare de 56,0%) conform Tabelului nr.7.

Persoanele cu nivel scăzut de educație au o rată de ocupare scăzută. Astfel, în anul 2016, numai 50,7% din persoanele cu nivel ISCED 0‐2 erau active pe piața muncii, în timp ce rate semnificativ mai mari se pot găsi pentru persoane cu ISCED 3‐4 (63,2%) și ISCED 6 (82,1%).

Îmbunătățirea generală a sistemului educațional capabil să sporească considerabil cota de persoane foarte calificate în România poate fi, astfel, considerată o nevoie majoră. Pentru acest scop, recalificarea și schemele de reeducare pentru persoanele cu nivel de educație scăzut pot ajuta la îmbunătățirea situației.

Tabelul nr. 6:

Ratele de ocupare a populației conform cu nivelul de educație –

2012 – 2016(%)

Vizionând Tabelul nr.9, putem observa că indiferent de nivelul de educație rata de ocupare a scăzut la toate cele trei nivele din 2012 până în 2016. Nivelul ISCED 0-2 a scăzut de la 53,1 puncte procentuale la 50,7 puncte procentuale; Nivelul ISCED 3-4 a scazut cu 1,9 puncte procentuale, iar nivelul ISCED 5 scade cu 3,7 puncte procentuale intre ani 2012-2016.

În ciuda eforturilor depuse până acum, România încă se află în urma celorlalte țări UE, atât în ceea ce privește dezvoltarea socio‐economică, cât și productivitatea muncii. Una din principalele cauze o reprezintă discrepanțele semnificative din punct de vedere structural, privind distribuția forței de muncă între principalele sectoare ale economiei.

În continuare pentru a evidenția mai bine relația inflație-șomaj în România am studiat variația acestora si în ultimii 4 ani. Conform datelor obținute și graficului realizat am ajuns la concluzia că în ultimii 4 ani inflația în România a scazut,la fel ca si somajului.

Rata somajului in perioada 2013-2015

În anul 2015 populatia activă era de 8892 mii persoane, din care 8237 mii era populatia ocupata.

Sursa: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/somaj_tr1r_15.pdf

Rata șomajului pe sexe

În perioada analizată se poate observa că în 2013 șomajul a crescut față de anul 2012, de asemenea, observăm că începând cu anul 2014, șomajul începe să scadă. În luna ianuaria a anului curent rata șomajului avea o valoare de 6%.

Referitor la șomajul înregistrat pe sexe, în luna ianuarie 2015, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a crescut de la 5.78% la 6%, iar rata șomajului feminin a crescut de la 4.73% la 4.84%.

Conform informațiilor publicate de ANOFM, în 2015 numărul de șomeri a crescut în 32 de județe, cele mai mari creșteri înregistrându-se în județul: Alba cu 2804 persoane, Mureș cu 1373 persoane, Prahova cu 1221 persoane, Constanța cu 1024 persoane, Vâlcea cu 1016 persoane, Vaslui cu 863 persoane, Dolj cu 743 persoane, Bihor cu 739 persoane și Gorj cu 624 persoane.

Numărul de șomeri a scăzut în 9 județe și în municipiul București, cele mai mari scăderi înregistrându-se în județele: Dâmbovița cu 266 persoane, Timiș cu 139 persoane, Harghita cu 110 persoane, Bistrița cu 93 persoane și Galați cu 84 persoane.

Județele cu cea mai mare pondere a șomerilor neîndemnizați în numărul totalul șomerilor sunt: Buzău (81.86%), Mureș (81.68%), Dolj (81.53%), Teleorman (81.52%), Galați ( 80.83%), Mehedinți (80.59%), Vaslui (80.50%), Brăila (80.45%) și Dâmbovița (80.08%).

Evoluția ponderii șomerilor neindemnizați în totalul șomerilor înregistrați, în perioada 2015-2015, este următoarea:

Evoluția ponderii șomerilor neîndemnizați

Structura șomajului pe grupe de vârstă în perioada 2013-2015 se prezintă astfel:

b#%l!^+a?

Dupa nivelul de instruire al șomerilor, aceștia în perioada 2013-2015, se prezintă astfel:

Sursă: ANOFM

Reprezentat grafic tabelul de mai sus se prezintă astfel:

Nivelul de instruire al șomerilor

În urma analizei prezentate mai sus putem afirma că România, încetul cu încetul începe să își revină, după criză economică care a avut loc în trecut.

Așa cum se poate observa din analiza efectuată pe parcursul întregului capitol, atât inflația, cât și șomajul, în periada analizată, în mare parte, înregistrează scăderi de la o perioadă la alta.

Ratele de ocupare 2012-2015

Tabel, ratele de ocupare a fortei de muncă,

Surs, INS

Se observă o crestere de 1,2 procente a ratei de ocupare intre anii 2012 si 2015. Datele din tabel se refera la populatia cu varsta cuprinsă între 15 si 64 ani. Populația activă a României a fost de 9,159 milioane de persoane, din care 8,535 milioane erau persoane ocupate și 624.000 erau șomeri.

Tabel, Rata de ocupare in functie de sex

Ca și în anii anteriori, in 2015, rata de ocupare era mai mare în rândul bărbaților, de 69,5%, față de 53,2% la femei.

Tabel, ratele de ocupare in functie de mediul de provenienta

De asemena ratele de ocupare ale persoanelor rezidente în mediul rural sunt mai mari fata de cel urban, si anume 61,7%, raportat la 61,3% , in 2015. Trendul a fost constant in toata perioada 2012-2015.

Tabel, rate de ocupare pe grupe de varsta

Rata de ocupare a tinerilor, in 2015 (15-24 ani) a fost de 24,5%, iar cea a persoanelor vârstnice (55-64 ani) de 41,1%.

Tabel, ratele de ocupare in functie de studii

Sursa: INS

De asemenea, in 2015, rata de ocupare a fost mai mare in randul persoanelor ce au absolvit o forma a învățământului superior (85,3%). In plus erau ocupate 64,9% dintre persoanele cu studii medii și numai 42,6% dintre cele cu nivel de educație mai scăzut.