Managementul Formarii Profesionale a Cadrelor Didactice In Romania

=== 5c1211213bd1d2c7c31f37dac1947bf8950144c8_607736_1 ===

MANAGEMENTUL FORMĂRII PROFESIONALE A CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA

INTRODUCERE

În cadrul societății contemporane, marcată periodic de fluctuații radicale, se remarcă în mod constant creșterea nivelului exigențelor la adresa cadrelor didactice, aspect reflectat și în cadrul diverselor politici educaționale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

În plus, se cunoaște faptul că eficientizarea constantă a procesului dedicat formării profesionale a cadrelor didactice se constituie în element integrant al hotărârii C.E., cadrele didactice fiind percepute la nivel european ca fiind elemente definitorii în cadrul diverselor strategii dedicate stimulării dezvoltării unui stat, indiferent de tipul activității vizate.

În cadrul procesului dedicat formării cadrelor didactice, o atenție deosebită este acordată statului profesional al acestora, avându-se în permanență în vedere nu doar un nivel educațional superior, caracterizat de o multitudine de competențe profesionale diverse, ci și un grad ridicat al autonomiei profesionale al acestora, cu asumarea constantă a responsabilităților privind o constantă dezvoltare profesională proprie, toate realizate pe fondul dezvoltării permanente a politicilor educaționale.

Numeroasele modificări de natură socio-educaționale, sesizate în ultimii ani la nivel național, determină printre multe altele, și o schimbare a abordării vizând organizarea complexului proces educațional, în paralel cu îmbunătățirea și implicit dezvoltarea constantă a procesului aferent managementului sistemului de învățământ, o atenție specială impunându-se integrării diverselor tehnologii informaționale, respectiv a tehnologiilor de comunicare.

Se impune a se remarca necesitatea pregătirii constante a tuturor unităților de învățământ în vederea abordării unor reacții prompte și eficiente, special adaptate diverselor fluctuații sesizate la nivelul societății și care țin cont de provocările impuse de concurență la nivelul câmpului educațional general.

În acest context rolul primordial cade în sarcina conducătorilor unităților de învățământ, aceștia fiind percepuți drept factori de decizie în cadrul sistemului educațional, ce asigură nu doar o funcționare ideală a diverselor instituții educative, ci și funcționalitatea sistemului educațional privind formarea personalității cadrelor didactice, în paralel cu asigurarea conducerii de calitate superioară la nivelul tuturor domeniilor de activitate existente în cadrul instituțiilor de învățământ.

Astfel, în cadrul managementului educațional se constată existența unui complex de sarcini, dintre care amintim doar:

Transpunerea permanentă în practică a diverselor politici de tip educațional

O gestionare cât mai corectă a întregului proces educațional

Gestionarea eficientă a procesului de conducere

Analizarea, adoptarea și implementarea unor decizii de calitate, adoptate situațiilor existente

O consiliere psiho-pedagogică constantă nu doar a elevilor, ci și a cadrelor didactice ce activează în cadrul instituțiilor de învățământ, respectiv a părinților elevilor

Valorificarea eficientă a tuturor resurselor financiare, respectiv a resurselor materiale, etc

În vederea asigurării managementului performant se impune ca toți conducătorii diverselor instituții de învățământ să dețină informații cât mai complexe, în vederea valorificării și procesării eficiente a sistemului informațional adecvat, în funcție de acesta urmând a se realiza:

Fundamentarea eficientă a diverselor opinii

Adoptarea celor mai bune decizii dedicate activităților curente, specifice

Adoptarea deciziilor specifice activităților investiționale, dedicate proceselor de formare, respectiv instruire continuă a cadrelor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, în vederea abordării și implicit a implementării diferitelor provocări/sarcini, etc

În acest context se impune a se remarca necesitatea ca sistemele informaționale adoptate să aibă capacitatea:

Realizarea unei securizări cât mai eficiente a tuturor informațiilor incluse/primite

O selecție, respectiv o colectare cât mai eficientă a tuturor datelor aferente instituției de învățământ respective

Înregistrarea corectă și eficientă a acestor date

O prelucrare cât mai rapidă și mai corectă a respectivelor date

Protejarea tuturor informațiilor înregistrate și prelucrate

Oferirea accesului la date și informații doare personalului avizat, cu responsabilități în domeniu

O organizare eficientă a diverselor procese dedicate formării continue a cadrelor didactice dintr-o instituție de învățământ

Imprimarea calității în cadrul tuturor proceselor anterior menționate, etc.

Formarea profesională a cadrelor didactice, ce are la bază nu doar un sistem integrat al formării inițiale, ci și perioada de stagiatură și implicit cea a dezvoltării profesionale, se impune cu prioritate în contextul societății actuale, când numeroasele modificării și fluctuații sesizate la nivelul învățământului determină noi provocări și cerințe la adresa cadrelor didactice, indiferent de gradul pregătirii acestora.

Trebuie remarcat faptul că în prezența unei fundamentări inițiale de calitate a cadrelor didactice, se remarcă existența unui cumul de competențe, cunoștințe, atitudini, abilități și responsabilități, ceea ce le imprimă cadrelor didactice nu doar o abordare pro-activă, ci și capacitatea acestora de a gestiona cu succes diversele schimbări și provocări ce se pot remarca la nivelul mediului educațional, aflat într-o permanentă evoluție.

În acest fel se conturează și necesitatea dezvoltării profesionale continue a cadrelor didactice, indiferent de experiența acestora, în vederea satisfacerii cu succes a diverselor provocări de natură profesională ce se pot sesiza pe parcursul carierei acestora.

Diversele provocări, ca și modificări ce sunt sesizate de cadrele didactice în actuala societate sunt unele majore, mai ales în contextul în care, în actuala societate aflate într-o permanentă tranziție, un sistem performant de formarea cadrelor didactice determină consolidarea poziției acestora nu doar în calitatea de modele, ci și în cea de lideri.

În acest moment se poate sesiza cu destul de multă facilitate faptul că totalitatea carierelor didactice traversează o perioadă marcată de o multitudine de fluctuații și transformări, cele mai multe dintre acestea fiind generate de:

Procesul globalizării și cel al europenizării, România fiind în mod direct implicată

Necesitatea unei permanente armonizări a sistemului de învățământ, în raport cu cerințele impuse periodic de piața muncii naționale, regionale, dar și europene

Fluctuațiile sesizate la nivel educațional, ca și în plan social, economic și politic

Totalitatea fluctuațiilor și transformărilor sesizate în ultimii ani determină o creștere a nivelului de calitate în cadrul sistemului educațional, cu profesionalizarea continuă a carierei personalului didactic, ceea ce implică, printre multe altele, și o implementare cât mai eficientă a standardelor profesionale impuse în cadrul proceselor de formare a cadrelor didactice.

În ultimii ani, la nivel național, se remarcă faptul că programele dedicate pregătirii profesionale a cadrelor didactice au fost supuse unor numeroase modificări și transformări, acestea fiind generate, în principal, nu doar de modificarea structurii sistemului de învățământ (cel mai mult a fost afectat învățământul superior) ci și de modificarea periodică a planurilor de învățământ la nivelul diverselor departamente dedicate pregătirii cadrelor didactice.

Nu în ultimul rând, se impune a se remarca faptul că recenta Lege a educației naționale (mai precis Legea nr. 1/2011, în vigoare din data de 9.02.2011, disponibilă la adresa https://lege5.ro/Gratuit/geztsobvgi/legea-educatiei-nationale-nr-1-2011, accesat la data de 15.03.2018) a reușit să impună noi modificări la nivelul formării inițiale, respectiv a formării continue a cadrelor didactice, România adaptându-se din mers diverselor exigențe ce au fost impuse de evoluțiile europene în domeniul învățământului.

În actuala societate, misiunea cadrele didactice a atins un grad de complexitate deosebită, responsabilitățile acestora aflându-se într-o permanentă dezvoltare, cărora li se adaugă și mediul dedicat derulării activităților profesionale cotidiene, mediu ce se dovedește a fi de la o zi la alta mai solicitant și mai stresant.

La nivelul Uniunii Europene, în cadrul diverselor organisme specializate, comisiile ce au diverse atribuții în domeniul dedicat învățământului analizează constant diversele modalități și oportunități dedicate unei pregătiri cât mai eficiente a cadrelor didactice din statele membre, astfel încât acestea să reușească să dețină abilitățile și capacitățile necesare pentru a face față cu succes tuturor sarcinilor, responsabilităților și provocărilor societății moderne.

Se impune a se remarca faptul că încă de la începutul deceniului trecut Consiliul European a atras atenția asupra faptului că la baza dezvoltării economice și sociale a continentului european se poziționează resursele umane, motiv pentru care se impune o constantă investiție în acestea, mai ales în contextul în care accentul în societatea modernă este poziționat pe domeniul cunoașterii.

Strategia „Europa 2020” (disponibilă la adresa http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/163EN.pdf, accesat la data de 15.03.2018), ce vizează domeniul Educație, a impus o nouă abordare în cadrul reformei dedicate învățământului, pe plan național reușindu-se elaborarea Documentului de fundamentare pentru stabilirea la nivel național a valorilor de referință ale obiectivelor strategiei Europa 2020 (disponibil la adresa http://ilfov.anofm.ro/informatii_utile/document%20fundamentare%20valori%20de%20referinta%20a%20obiectivelor%20strategiei%20Europa%202020.pdf, accesat la data de 16.03.2018), în conținutul căruia se regăsește, în cadrul diverselor obiective propuse, și decizia menținerii, respectiv a dezvoltării opțiunii dedicate asigurării „resurselor umane necesare bunei funcționări a sistemului de învățământ preuniversitar și stimularea performanței acestora” ( https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2016/resurse%20umane/evaluarea_activitatii/OM%203545_2012_Anexa%20.pdf, accesat la data de 16.03.2018).

Procesul dedicat practicării profesiilor didactice, oricare ar fi tipul acestora ori domeniul vizat, implică, printre altele, și:

Procesul formării inițiale a cadrelor didactice

Încadrarea cadrelor didactice în cadrul instituțiilor de învățământ

Debutul cadrelor didactice în cadrul activității didactice specifice

O continuă formare profesională a cadrelor didactice

Demn de menționat este faptul că în ultimii ani s-a remarcat o aprofundare a setului competențelor ce sunt necesare în cadrul oricărei cariere didactice, ceea ce a impus la nivelul întregului domeniul educațional și o învățare continuă, pe întreaga perioadă a carierei.

Prin intermediul definirii standardelor profesionale, ca și al oficializării acestora, se poate realiza o planificare eficientă pentru cadrele didactice în cadrul complexului proces al dezvoltării profesionale continue, în paralel cu structurarea acestui proces și implicit cu facilitarea sa.

Acesta este motivul pentru care se impune nu doar o analiză complexă a modalității de alcătuire a profilurilor aferente carierelor tuturor cadrelor didactice, ci și a reprezentării acestora, în acest fel reușindu-se elaborarea, implementarea și ulterior dezvoltarea cadrului național dedicat competențelor specifice cadrelor didactice în cadrul procesului dedicat unei asigurări constante a profesionalizării carierei.

În actuala societate, marcată periodic de diverse fluctuații și modificări, se remarcă multiplele perspective și situații impuse la nivelul tuturor domeniilor de activitate, sistemul educațional poziționându-se în fruntea sistemelor supuse unor transformări profunde, cu restructurări și modernizări periodice, ce se impun a fi analizate cu maximă atenție de către personalul cu responsabilități în domeniul educației.

Nu în ultimul rând, se impune a se remarca și tot mai numeroasele contradicții existente între diversele acte normative din domeniul educației, documentele aferente politicii educaționale, realitatea școlară, diversele rezultate ale cercetărilor realizate în domeniul educațional, ca și între teoriile pedagogice.

În cadrul societății contemporane, cadrele didactice, ca și sindicatele din care acestea fac parte, se constituie în factori primordiali ce pot determina numeroase modificări în domeniu, inclusiv modelarea diverselor politici sociale, ca și a atitudinilor.

În situația în care se constată că anumite cadre didactice, ce sunt incluse în cadrul sistemului de educație actual, nu au capacitatea de a răspunde cu brio diverselor exigențe actuale, în ciuda diverselor metode și soluții adoptate de persoanele responsabile, o importanță deosebită o au diversele instituții de formare a cadrelor didactice.

În cadrul procesului dedicat pregătirii cadrelor didactice, o atenție specială este acordată nevoilor de pregătirea cadrelor didactice, în contextul dedicat confruntării acestora cu cerințele și diversitatea în continuă creștere la nivel educațional, ca și recrutării permanente a celor mai bune resurse umane existente, cu susținerea și ulterioara dezvoltare profesională a acestora.

Este cunoscut faptul că toate cadrele didactice activează în medii sociale, economice, dar și științifice marcate periodic de diverse modificări și provocări, motiv pentru care se impune ca aceștia să dețină capacitatea formării cu diverse instrumente critice și analitice a cursanților din diversele nivele ale educației, în paralel cu dezvoltarea la aceștia a aptitudinilor și capacităților necesare nivelului de pregătire.

În contextul în care dețin un rol deosebit de important la nivelul actualei societăți, cadrele didactice nu reprezintă receptorii pasivi în cadrul fluctuațiilor sociale diverse constatate, ele reușind să contribuie în mod decisiv la procesul complex al formării diverselor atitudini și politici sociale, cu responsabilități majore în cadrul formării generațiilor viitoare.

CAPITOLUL 1. MANAGEMENTUL FORMĂRII PROFESIONALE A CADRELOR DIDACTICE – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Așa cum se cunoaște, în cadrul concluziilor Consiliului European de la Lisabona, concluzii ulterior susținute și de către Consiliul European, în actuala societate „instruirea și formarea profesională continuă dețin un rol primordial în cadrul direcțiilor de bază aferente dezvoltării economico-sociale” (conform Presidency Conclusion -Lisbon European Council, Lisbon, desfășurat în perioada 23 – 24 martie 2000, disponibil la adresa http://www.europarl.europa.eu/summits/lis1_en.htm?textMode=on#navigation_links, accesat la data de 17.03.2018), totalitatea mesajelor de impact difuzate în vederea dezvoltării învățământului la nivel european (mesaje ce se regăsesc în cadrul Memorandumului dedicat învățării pe întreg parcursul vieții de Comisia Europeană)(http://arhiv.acs.si/dokumenti/Memorandum_on_Lifelong_Learning.pdf, accesat la data de 18.03.2017) având în vedere:

O garantare a accesului universal la învățare, învățare ce se realizează în mod continuu, în vederea formării, ca și al îmbunătățirii diverselor competențe

Realizarea investițiilor superioare ce privesc îndeosebi domeniul resurselor umane

Încurajarea constantă a inovației în domeniul învățării, ca și în cel al predării

Imprimarea valorizării la nivelul învățării de tip non-formal, ca și al învățăturii de tip formal (ibidem)

O regândire constantă a consilierii, ca și a orientării, cu accentul asupra accesului la informațiile de o calitate superioară, ca și asupra consilierii privind diversele oportunități ale învățării, pe întreaga perioadă a vieții

O apropierii de domiciliu a învățării

Identificarea diverselor oportunități dedicate învățării continue, în vederea includerii unui număr cât mai mare de beneficiari, în apropierea comunităților și cu ajutorul echipamentelor tehnologice de ultimă generație (conform conținutului Memorandumului privind învățarea pe tot parcursul vieții al Comisiei Europene. Brussels, 2000, p. 34, disponibil la adresa http://arhiv.acs.si/dokumenti/Memorandum_on_Lifelong_Learning.pdf, accesat la data de 18.03.2017)

În cadrul procesului european dedicat dezvoltării sistemelor educaționale, ca și celor ale formării profesionale continue, au fost stabilite diverse priorități dedicate evoluției acestora, ele regăsindu-se în cadrul Declarației comune a miniștrilor europeni privind educația și formarea continuă, respectiv:

Dimensiunea europeană

Informarea

Transparența

Consilierea

Asigurarea calității în cadrul procesului de formare

Recunoașterea calificărilor

Recunoașterea competențelor (conform informațiilor regăsite în conținutul Declarației de la Copenhaga, mai precis a Declarației miniștrilor europeni ai educației și formării profesionale și a C.E. din anul 2002, pp.4-5)

La nivelul Consiliului European este promovată în mod constant ideea dezvoltării investițiilor dedicate capitalului uman, investiții ce au în vedere realizarea unor mai bune sisteme de educație, respectiv formare, în paralel cu adaptarea la cerințele moderne, în toate statele membre ale Uniunii Europene, a sistemelor de educație și de formare existente.

Tot mai numeroasele transformări ce au fost sesizate nu doar pe plan social și politic, ci și în planul economic și inclusiv în plan demografic au determinat apariția unor noi provocări pentru cadrele didactice din întreg spațiu comun european, constantul proces al descentralizării (acesta reușind să imprime maximul de autonomie tuturor instituțiilor de învățământ, incluzând și autonomia bugetară) transformându-se într-un trend comun al statelor europene, specific procesului dedicat dezvoltării continue a cadrelor didactice.

Complexul proces al modernizării învățământului a reușit să genereze și necesitatea realizării unor modificări de tip esențial în cadrul sistemului dedicat formării continue a cadrelor didactice, aceasta devenind o direcție prioritară la nivelul marii majorități a statelor europene.

Oficialii Uniunii Europene apreciază că sistemul formării continue a cadrelor didactice se impune a fi nu doar inițiatorul, ci și catalizatorul transformărilor din cadrul sistemelor de învățământ, el având o contribuție esențială la pregătirea cadrelor didactice, ca și la formarea continuă a acestora.

În acest context, se apreciază că procesul formării continue se constituie într-o preocupare importantă în cadrul dezvoltării oricărei personalități, acesta realizându-se prin intermediul „activităților educative, ce sunt derulate pe perioada vieții (lifelong learning), în vederea îmbogățirii cunoștințelor, aptitudinilor, ca și competențelor profesionale” (A.Neculau, Educația adulților, București, Editura Polirom, 2004, p. 29).

Conceputul formării continue a cadrelor didactice reușește să definească în mod ideal totalitatea direcțiilor educaționale dedicate activității de perfecționarea cadrelor didactice, ce se realizează la nivelul diverselor sisteme de învățământ, avându-se în vedere nu doar o consolidare a reformelor deja demarate ori realizate, ci și o reevaluare/prioritizare a obiectivelor urmărite, în funcție de actuala societate, marcată de tehnologiile de ultimă generație.

Demn de semnalat este faptul că procesul de formare continuă este ulterior celui al formării inițiale al cadrelor didactice, prin intermediul acestuia asigurându-se o dezvoltare a competențelor profesionale ce au fost dobândite deja de către cadrele didactice, ca și dobândirea de către acestea de noi cunoștințe și competențe.

Procesul dedicat formării continue a cadrelor didactice se constituie într-o perspectivă a devenirii profesionale a acestora nu doar la nivel cognitiv, ci și la nivel afectiv și implicit psiho-social, el constituindu-se într-o șansă deosebită a dezvoltării personale, ce le permite acestora nu doar acumularea unor cunoștințe noi, ci și adaptarea cunoștințelor ce au fost deja acumulate diverselor contexte determinate de societatea aflată într-o permanentă transformare.

Urmare a procesului de formare continuă a cadrelor didactice, respectivele cadre didactice ce sunt supuse formării reprezintă nu doar obiecte ale formării continue, ci și elemente de tip activ ale formării, ele fiind într-o relație deschisă directă cu respectivii formatori implicați (C. Cucoș, Pedagogie, Iași, Editura Polirom, ediția III-a, 2014, pp.33-34).

În ceea ce privesc obiectivele ce sunt avute în vedere în cadrul diverselor activități dedicate formării continue a cadrelor didactice, se remarcă faptul că o atenție deosebită este acordată pregătirii acestora în vederea dezvoltării competitivității la locul de muncă, aspect ce va determina, în timp, și o dezvoltare a societății, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta.

În contextul cerințelor ce sunt impuse de actuala societate, cărora li se adaugă și cerințele determinate de fluctuațiile sociale tot mai dese și mai profunde, se remarcă faptul că sistemul formării continue trebuie să se adapteze din mers noilor propuneri și necesități, el constituindu-se într-o adevărată pârghie spre un sistem de învățământ cu adevărat modern, ce include resurse umane de o calitate deosebită (R. Iucu, 4 exerciții de politică educațională în România. Formarea cadrelor didactice, București, Editura Polirom, 2005, pp.23-24).

În ceea ce privesc tendințele europene ce sunt sesizate în cadrul procesului dedicat dezvoltării continue a sistemelor formării continue a cadrelor didactice, se remarcă faptul că acestea se regăsesc și în cadrul politicii ce privește formarea cadrelor didactice la nivel național, specificitatea formării continue fiind determinate de diversele politici educaționale promovate de executiv, în funcție de starea sistemului de învățământ, ca și de contextul socio-economic, remarcându-se mai ales:

O orientare a diverselor sisteme de formarea cadrelor didactice înspre competențe pedagogice de calitate deosebită, ca și spre performanțe educaționale

Adoptarea diverselor abordări ce au la bază rezultatele obținute în cadrul procesului de învățare

Imprimarea unui maxim de calitate procesului formării continue a cadrelor didactice, realizată în special prin intermediul orientării spre standardele formării continue în rândul personalului didactic

Implementarea constantă a sistemului creditelor profesionale transferabile, prin intermediul asigurării mobilității cadrelor didactice, ca și a dezvoltării profesionale a acestora

Este cunoscut faptul că prin intermediul formării continue se urmărește nu doar o dezvoltare de tip general a personalității, ci și:

Asimilarea și dezvoltarea diverselor valori de natură științifică, universală, culturală, etc

O promovare constantă a educației morale

Reducerea și/sau eliminarea diverselor deficiențe constatate în cadrul educației și instruirii

Promovarea educației civice

Actualizarea constantă a cunoștințelor deja dobândite

Dobândirea unor noi cunoștințe, ce ulterior vor determina perfecționarea cadrelor didactice

Activitatea dedicată formării continue a cadrelor didactice implică două direcții de acțiune, prin intermediul competențelor nou obținute și care sunt validate prin diplomele obținute de cursanții-cadre didactice, în acest fel realizându-se complexul proces al formării avansate, al cărui nivel este cu mult mai ridicat în raport cu formarea inițială a cadrelor didactice.

Această activitate a formării continue a cadrelor didactice are capacitatea să răspundă nu doar nevoilor personale ale cadrelor didactice, ci și nevoilor organizaționale, în acest fel reușindu-se „dezvoltarea autonomiei educatorului” (M. Fullan, A. Hargreaves, Teacher Development And Educational Change. London: Falmer, 2007, pp. 17-32).

Activitatea de formare se constituie în cea mai importantă funcție a educației, aceasta fiind percepută drept o dezvoltare permanentă (respectiv formare), absolut necesară în cadrul procesului dedicat integrării sociale a personalității.

În acest fel se remarcă faptul că procesul de formare al cadrelor didactice are capacitatea de a subordona funcțional orice tip de învățământ, acesta fiind de altfel „un caz particular al formării” (M. Fullan et. all, opus citat).

De altfel, între procesul educațional și cel al instruirii, se remarcă faptul că „matricea de funcționare se actualizează în mod diferit în formarea profesorilor, în formarea adulților în general sau în formarea elevilor” (M. Fullan, A. Hargreaves, Teacher Development And Educational Change. London: Falmer, 2007, pp. 17-32).

Avându-se în vedere faptul că succesul în cadrul procesului educațional implică o asumare constantă, din partea tuturor factorilor ce sunt implicați în educație, a tuturor responsabilităților comune, motiv pentru care se constituie într-o prioritate de top elaborarea permanentă a strategiilor educaționale.

La nivelul societății contemporane se constată în mod pregnant necesitatea stringentă a reorientării diverselor sisteme dedicate procesului formării continue a cadrelor didactice, implicând:

O promovare constantă a procesului de învățare, ce are la bază doar rezultatele învățării – respectiv competența pedagogică

O implementare a sistemelor creditelor profesionale transferabile

Asigurarea dezvoltării profesionale a cadrelor didactice

Asigurarea mobilității cadrelor didactice

Dezvoltarea pachetelor programelor de formare continuă a cadrelor didactice, avându-se în vedere diversele categorii ale beneficiarilor, etc

Formarea continuă a cadrelor didactice deține un rol primordial în cadrul educației, motiv pentru care se impune acordarea unei atenții deosebite calității imprimate procesului de satisfacere a nevoilor reale identificate la beneficiarii acesteia, calitate ce trebuie să dureze o perioadă cât mai lungă.

În categoria avantajelor specifice formării continue a cadrelor didactice sunt incluse:

Asigurarea profiturilor informaționale, ce au la bază o multitudine de cunoștințe funcționale

Asigurarea adaosului competențelor intelectuale concret dobândite

Modificarea atitudinii cadrelor didactice

Insuflarea unui plus de motivație beneficiarilor programelor de formare continuă

Creșterea calității procesului educațional

Dezvoltarea gradului de eficiență a procesului educațional

În opinia unor cercetători, se impune ca obiectivele dedicate formării profesionale a cadrelor didactice să se grupeze, respectiv organizeze prin:

Intermediul dezvoltării personale și a dezvoltării profesionale a cadrelor didactice

Actualizarea constantă a diverselor competențe de bază ale cadrelor didactice

Intermediul însușirii unor noi competențe de către cadrele didactice, în mod constant

Ameliorarea și implicit dezvoltarea calității imprimate întregului proces de învățământ

Angajarea unui management educațional și la nivelul diverselor comportamente de tip psiho-social

Intermediul stimulării inovației pedagogice, ca și al inter-disciplinarității

Intermediul cunoașterii mediului social, ca și al ambianței aferente în cadrul sistemului de învățământ, avându-se în vedere o favorizare constantă a relațiilor existente cu comunitățile locale

Adaptarea constantă la diversele modificări sociale

Intermediul adaptării instituțiilor de învățământ de mediile sociale din proximitate

În cadrul strategiei dedicate formării continue a cadrelor didactice se remarcă existența principiului „astăzi învăț, astăzi produc”, acesta imprimând formării și garantarea obținerii unor rezultate conform așteptărilor.

În cazul formării cadrelor didactice, avantajele beneficiarilor pot fi multiple, respectiv:

Acumularea de noi cunoștințe în domeniul studiat sau în afara acestuia

Formarea unor noi deprinderi ori priceperi

Acumularea unor noi valori

O lărgire a orizonturilor beneficiarilor proceselor de formarea cadrelor didactice

O înțelegere cu mult mai bună a diverselor categorii profesionale ori a celor general umane

O interiorizare a valorilor

Indiferent de avantajele ce sunt obținute ca urmare a procesului de formare, se impune ca acesta să fie unul garantat eficient, respectivele cadre didactice depinzând de pregătirea respectivă, cu mențiunea că se impune ca toți formatorii implicați în mod direct trebuie să ia în considerare motivațiile respectivilor cursanți.

Sistemul dedicat formării profesionale continue a cadrelor didactice determină și necesitatea elaborării unor standarde ale formării continue, la baza motivației acesteia poziționându-se tot mai numeroasele modificări și fluctuații constatate în ultimii ani în cadrul sistemului de învățământ.

În plus, se are în vedere realizarea tranziției de la sistemul formării continue a cadrelor didactice, ce este reglat de către ofertele în domeniul formării, la sistemul ce este reglat de:

Interesele cadrelor didactice

Cererile, respectiv solicitările cadrelor didactice

Necesitățile reale ale persoanelor interesate de formarea continuă, în speță cadre didactice

Mai mult, se are în vedere:

O deschidere a respectivului sistem de formarea cadrelor didactice înspre o varietate de ofertanți ce activează în domeniul formării

Determinarea creșterii ofertelor disponibile în domeniul formării profesionale continue a cadrelor didactice

Încurajarea liberei concurențe în domeniu

Stimularea constantă a parteneriatului realizat între diverșii ofertanți din domeniul formării profesionale

O ameliorare considerabilă a calității ofertelor de formare

Stimularea cadrelor didactice de a urma cât mai multe programe de formare profesională continuă

Demn de semnalat în cadrul acestui capitol al prezentei lucrări de diplomă este faptul că procesul formării continue a cadrelor didactice se impune a se realiza doar avându-se la bază:

Standardele ocupaționale

Standardele formării continue

În categoria standardelor formării continue a cadrelor didactice pot fi incluse:

Denumirea calificării cadrelor didactice

Nivelul respectivei calificări a cadrelor didactice

Tipul competențelor nou dobândite

O listă a unităților competente, etc

În cadrul literaturii de specialitate se vehiculează ideea conform căreia standardele dețin capacitatea reglementării unei game variate a politicilor educaționale, acestea acționând asemenea unor instrumente deosebit de eficiente și fiind special elaborate pentru beneficiarii ce urmează a le pune în practică și implicit valorifica.

În ceea ce privesc standardele aferente pregătirii profesionale, acestea se constituie în standardele ocupaționale ce au fost transpuse la nivelul ofertelor educaționale, în funcție de necesitățile instituțiilor de învățământ privind diversele cerințe ocupaționale ale procesului educațional. Demn de semnalat este faptul că în baza diverselor standarde ocupaționale sunt elaborate și standardele pregătirii profesionale.

Orice cadru didactic are dreptul de a-și alege respectivul program de formare continuă, având în vedere mai mulți factori, dintre care enumerăm:

Nevoile de formare ale cadrului didactic respectiv

Traseul formării continue, anterior stabilit

Specificitatea activității profesionale

În cadrul procesului de formare profesională continuă a cadrelor didactice sunt dezvoltate nu doar noi cunoștințe, abilități și deprinderi respectivilor beneficiari, ci și diverse competențe de natură profesională, ce trebuie să fie realizate, ele fiind definite pe plan funcțional, prin prisma diverselor funcții și roluri profesionale.

Aceste competențe profesionale pot:

Deține o origine triplă, respectiv:

Originea vocațională

Originea experiențială

Originea formațională

Deține o componență triplă, respectiv:

Componenta rațională

Componenta acțiunii

Componența afectivă (cu mențiunea că în cadrul unei competențe se remarcă existența nu doar a modurilor de gândire și a cunoașterii relevante, ci și a motivațiilor, a atitudinilor profesionale, a diverselor sentimente, etc)

Fi aplicate în funcție de diverse situații și contexte, avându-se în vedere nu doar beneficiarii (în speță, cadrele didactice) ci și formatorii acestora

Astfel, se remarcă faptul că prin intermediul analizării diverselor trăsături ce sunt specifice pregătirii profesionale continue a cadrelor didactice, avându-se în vedere standardele formării profesionale, se poate contura competența profesională ca fiind principalul element în cadrul formării cadrului didactic specialist (I.Negreț-Dobridor, Teoria generală a curriculumului, București, Editura Polirom, 2008, pp. 107-108).

Demn de semnalat este faptul că procesul de învățare din cadrul formării profesionale continue a cadrelor didactice, ce are la bază competențele, deține o importanță deosebită în cadrul societății contemporane, aceasta fiind esențială în stimularea competitivității la nivelul sistemului de învățământ, cu varietatea implicațiilor ce decurg din aceasta.

În plus, diversele competențe au capacitatea de a stimula deosebit și nivelul inovării, ca și gradul de concentrare al cadrelor didactice, aspect ce se va reflecta cu prioritate în activitatea didactică ulterioară a acestora (conform informațiilor regăsite în cadrul Comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din anul 2012, denumite „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune”).

Procesul de formare a complexului competențelor profesionale are la bază nu doar procesul inițierii profesionale a cadrelor didactice în cadrul carierelor didactice, ci și diversele activități de formare profesională continuă a acestora.

La nivelul cadrului european de referință se remarcă existența mai multor competențe-cheie dedicate educației și formării profesionale a cadrelor didactice pe întreaga perioadă a vieții, respectiv:

Comunicarea în limba maternă

Competențele matematice

Comunicarea în limbile străine

Competențele de bază în tehnologii

Competențele de bază în științe

Competențele digitale

Competențele sociale

Învățarea de a învăța

Competențele civice

Spiritul de inițiativă

Spiritul antreprenorial

Exprimarea culturală

Sensibilitatea (conform Journal officiel de L’Union Européenne, 2006. L 394, pp. 9-18)

Demn de menționat este faptul că toate aceste competențe-cheie dedicate educației și formării profesionale a cadrelor didactice pe întreaga perioadă a vieții se pot descrie prin intermediul cunoștințelor, al aptitudinilor, ca și al atitudinilor aferente (ibidem).

De asemenea, se impune a se preciza și faptul că fiecare dintre competențele-cheie, anterior enumerate, trebuie să îndeplinească mai multe funcții, respectiv:

Să își aducă o contribuție la procesul obținerii unor rezultate importante atât la nivelul societății, cât și al fiecărei persoane, în parte

Să le ajute pe diversele persoane interesate să facă față cu brio diverselor exigențe de nivel ridicat, ce pot să fie determinate de condițiile ori de împrejurările în care sunt produse respectivele activități

Să aducă un plus de beneficiu în fața tuturor persoanelor direct implicate în procesul de educație, nu doar specialiștilor (ibidem)

În cadrul literaturii de specialitate, dedicate formării profesionale continue a cadrelor didactice se remarcă faptul că în componența sistemului de competențe profesionale aferente cadrelor didactice intră și:

Competențele de specialitate, ce are în componența sa mai multe variabile, respectiv:

Cunoașterea materie

Capacitatea de a înnoi conținuturile, în funcție de ultimele tehnologii în domeniu

Stabilirea diverselor legături între partea teoretică și partea practică

Competențele psihosociale

Competențele psihi-pedagogică – se constituie în produsul mai multor aptitudini (I.Jinga, E. Istrate, Manual de pedagogie. București, Editura ALT, 1998, pp.77-78), mai precis:

Abilitatea cadrelor didactice de cunoașterea elevilor, cu aprecierea și analizarea diverselor particularități ale acestora, în vederea proiectării și implicit a realizării diverselor activități de tip instructiv-educativ

Capacitatea unei comunicări facile cu elevii

Capacitatea influențării elevilor, indiferent de vârsta acestora

Capacitatea motivării elevilor în cadrul diverselor activități de învățare (fie acțiunea generală a învățării, fie învățarea unor discipline în particular)

Capacitatea proiectării activităților de tip instructiv-educativ

Capacitatea realizării diverselor activități de tip instructiv-educativ propuse

Capacitatea definirii diverselor obiective didactice avute î vedere pe o anumită perioadă (ibidem)

Capacitatea selecționării rapide doar a conținuturilor esențiale pentru activitatea derulată

Elaborarea diverselor strategii dedicate instruirii elevilor

Elaborarea și implementarea situațiilor de învățare adecvate stării de fapt la un moment dat

Capacitatea evaluării într-un mod cât mai obiectiv a diverselor programe de instruire pentru elevi

Capacitatea evaluării obiective a activităților de instruirea elevilor

Capacitatea de a-i pregăti în mod corespunzător pe elevi

Capacitatea stabilirii corectă a diverselor forme de evaluare, a metodelor de evaluare, ca și a instrumentelor aferente evaluării

Capacitatea pregătirii elevilor în vederea realizării proceselor de auto-educație, respectiv auto-instruire (I.Jinga, E. Istrate, Manual de pedagogie. București, Editura ALT, 1998, pp.77-78)

Competențele manageriale (conform Journal officiel de L’Union Européenne, 2006. L 394, p.43)

Atât competențele manageriale, cât și cele psihosociale se pot exprima ca fiind:

Capacitatea cadrelor didactice de organizarea elevilor avându-se în vedere sarcinile aferente instruirii

Capacitatea cadrelor didactice de stabilirea diverselor responsabilități elevilor în cadrul grupurilor

Capacitatea cadrelor didactice de stabilirea relațiilor de cooperare, respectiv a unui climat cât mai potrivit la nivelul grupurilor

Capacitatea cadrelor didactice de soluționarea diverselor conflicte sesizate/apărute

Capacitatea cadrelor didactice de a-și asuma diverse răspunderi

Capacitatea cadrelor didactice de orientare

Capacitatea cadrelor didactice de organizare și coordonare

Capacitatea cadrelor didactice de îndrumarea elevilor

Capacitatea cadrelor didactice de motivarea elevilor

Capacitatea cadrelor didactice de a lua diverse decizii, avându-se în vedere diversele situații apărute

În opinia unor specialiști, la baza sistemului competențelor profesionale, aferente cadrelor didactice, se poziționează:

Competența de comunicare – reușește să îmbine diversele aspecte dedicate descifrării și transmiterii mesajului informațiilor, principalul obiectiv urmărit constând în inițierea unui act de comunicate de către formator, cu respectivii beneficiari ai formării profesionale continue a cadrelor didactice, educabilii

Competența învățării de a învăța – acestei competențe i se justifică necesitatea determinată de fluctuațiile sesizate la nivelul societății contemporane, ca și pe piața muncii. Urmare a acestora, se remarcă o insuficiență a diverselor achiziții ce sunt realizate în sistemul educațional, atât în domeniul cunoștințelor, cât și în cel al calificărilor, respectiv în domeniul competențelor. Statutul acestei competențe se fundamentează pe mai multe considerente, astfel apreciindu-se că a învăța să înveți reprezintă:

Instrumentul ce permite identificarea diverselor răspunsuri în cadrul unor cerințe complexe, ce au un spectru larg al contextelor

Competența cu o importanță deosebită la nivelul tuturor persoanelor

Rezultatul optim pus în valoare atât la nivel individual, cât și la nivelul societății (D. Rychen, L. Salganik, Key Competencies for a Successful Life and a Well-Functioning Society. Göttingen: Hogrefe & Huber, 2003, pp.65-67)

De asemenea, s-a reușit și identificarea competenței formării continue în varianta componentei principale a sistemului competențelor profesionale, mai precis urmând exemplul anticipării de către competența formării continue a performanțelor profesionale ale cadrelor didactice, se apreciază că deținerea acesteia de către cadrele didactice din orice instituție educaționale are capacitatea de a condiționa, nu numai la nivel instituțional, ci și la nivelul sistemului educațional, eficiența respectivului proces instructiv educativ aferent.

Numeroasele fluctuații ce au fost sesizate în ultimii ani au determina, pe cale de consecință, și o creștere considerabilă a responsabilităților privind gestionarea eficientă a competențelor personalului din sistemul de învățământ, existând situații în care cadrele didactice s-au văzut nevoite să se formeze singure, prin valorificarea experiențelor proprii.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

A.Neculau, Educația adulților, București, Editura Polirom, 2004

C. Cucoș, Pedagogie, Iași, Editura Polirom, ediția III-a, 2014

I.Jinga, E. Istrate, Manual de pedagogie. București, Editura ALT, 1998

R. Iucu, 4 exerciții de politică educațională în România. Formarea cadrelor didactice, București, Editura Polirom, 2005

I.Negreț-Dobridor, Teoria generală a curriculumului, București, Editura Polirom, 2008

Autori străini:

M. Fullan, A. Hargreaves, Teacher Development And Educational Change. London: Falmer, 2007

D. Rychen, L. Salganik, Key Competencies for a Successful Life and a Well-Functioning Society. Göttingen: Hogrefe & Huber, 2003

Alte documente consultate:

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, 2012, „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune”

Journal officiel de L’Union Européenne, 2006. L 394

Legea nr. 1/2011

Presidency Conclusion -Lisbon European Council, Lisbon, 2000

Memorandumul privind învățarea pe tot parcursul vieții al Comisiei Europene. Brussels, 2000

Declarația de la Copenhaga – Declarația miniștrilor europeni ai educației și formării profesionale și a C.E., 2002

Site-uri consultate:

https://lege5.ro/Gratuit/geztsobvgi/legea-educatiei-nationale-nr-1-2011

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/163EN.pdf

http://ilfov.anofm.ro/informatii_utile/document%20fundamentare%20valori%20de%20referinta%20a%20obiectivelor%20strategiei%20Europa%202020.pdf

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2016/resurse%20umane/evaluarea_activitatii/OM%203545_2012_Anexa%20.pdf

http://arhiv.acs.si/dokumenti/Memorandum_on_Lifelong_Learning.pdf

http://www.europarl.europa.eu/summits/lis1_en.htm?textMode=on#navigation_links

http://arhiv.acs.si/dokumenti/Memorandum_on_Lifelong_Learning.pdf

CAPITOLUL 2. POLITICA UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL DEDICAT FORMĂRII PROFESIONALE A CADRELOR DIDACTICE

În cadrul strategiei Uniunii Europene de la Lisabona (a se vedea http://www.ipe.ro/rjef/rjef1_06/rjef1_06_6.pdf, accesat la data de 17.03.2018) se remarcă faptul că atât educația, cât și formarea sunt definite drept elemente definitorii dedicate nu doar dezvoltării și coeziunii sociale, ci și locurilor de muncă. Mai precis, în cursul lunii mai a anului 2000, Consiliul Europei a solicitat o adaptare și implicit o modernizare a sistemelor dedicate educației și formării, avându-se în vedere perspectiva învățării pe întreaga durată a vieții, stabilindu-se ca spațiul european să se transforme în economia cu un grad de dinamicitate maxim, pe baza cunoștințelor acumulate.

Educația și formarea au fost definite ca aspecte esențiale ale strategiei de la Lisabona a Uniunii Europene pentru locuri de muncă, dezvoltare și coeziune socială. În cadrul procesului de educație și de formare, fiecare stat al Uniunii Europene este direct responsabil de sistemele proprii de educație și formare, politicilor spațiului comun european revenindu-le rolul:

Sprijinirii diverselor măsuri ce sunt adoptate pe plan național

Soluționării diverselor provocări comune, precum lipsa personalului calificat, îmbătrânirea populației, concurența la nivel global, ca și diversele evoluții sesizate pe plan tehnologic

Demn de semnalat este faptul că prin intermediul strategiei europene pentru creșterea inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, denumită „Educație și formare 2020” (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52010DC2020, accesat la data de 17.03.2018), s-a reușit definirea cadrului de cooperare la nivelul domeniului educației și al formării.

În cadrul acestei strategii au fost stabilite mai multe priorități interconectate, mai precis:

Creșterea inteligentă – ce implică o dezvoltare a economiei avându-se la bază cunoașterea, ca și inovarea

Creșterea durabilă – ce are în vedere promovarea economiilor eficiente prin prisma utilizării resurselor diverse, ce se impun a fi nu doar ecologice, ci și competitive

Creșterea favorabilă incluziunii – vizează promovarea economiei cu un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, aceasta având capacitatea asigurării coeziunii sociale, ca și a coeziunii teritoriale

Tot în cadrul strategiei „Educație și formare 2020” (ibidem) au fost stabilite și obiectivele principale de către Comisia Europeană, printre acestea regăsindu-se și cel dedicat educației, oficialii europeni propunând ca până în anul 2020 să se reușească reducerea ratei abandonului școlar timpuriu sub procentul de 10%, ca și creșterea la 40% a procentului generației tinere cu studii superioare.

În acest fel, respectiv prin intermediul asigurării nivelelor unor studii ridicate, se reușește și favorizarea șanselor de angajare a viitorilor absolvenți, ceea ce va determina o creștere a ratei de ocuparea forței de muncă, cu efecte directe reflectate asupra gradului de sărăcie al populației.

În acest sens, Uniunea Europeană le pune la dispoziția statelor membre platforma dedicată schimbului bunelor practici și recunoașterii reciproce, ca consultanța specializată și sprijinul în vederea realizării reformelor ce se impun, prin intermediul cărora se reușește nu doar colectarea diverselor informații necesare (și implicit difuzarea acestora), ci și furnizarea explicațiilor și a argumentelor specifice instrumentelor ce și-au dovedit în timp funcționabilitatea.

Astfel, în vederea unei implementări ideale a cadrului strategic dedicat educației și formării, la nivelul Uniunii Europene au fost definite numeroase grupuri de lucru dedicate elaborării orientărilor strategice în domeniu, ca și instrumentelor comune.

În cadrul consilierii reciproce se realizează reunirea unor experți de la nivelul unor administrații naționale, ce au capacitate de a le oferi statelor membre experiență specializată nu doar în elaborarea diverselor politici, ci și în implementarea acestora ulterioară.

La finalul deceniului trecut s-a reușit definirea obiectivelor comune în cadrul Uniunii Europene, în vederea rezolvării cu succes a diverselor provocări cu care se confruntă societatea contemporană în domeniul dedicat educației și formării, mai precis:

O îmbunătățire continuă a calității educației și a formării, ca și creșterea eficienței acestora

Implementarea învățării pe întreaga perioadă a vieții

Implementarea constantă a mobilității

Stimularea constantă a creativității și a inovării, incluzând și spiritul antreprenorial, indiferent de nivelul educației și cel al formării

Promovarea coeziunii sociale

Promovarea echității

Promovarea cetățeniei active

În plus, pentru anul 2020, au fost definite mai multe criterii de referință în domeniul dedicat educației, respectiv:

Frecventarea cursurilor învățământului preșcolar de către copiii a căror vârstă este cuprinsă în intervalul patru ani – vârsta de școlarizare obligatorie într-un procent minim de 95%

Diminuarea sub nivelul de 15% a ponderii tinerilor ce nu dețin cunoștințe suficiente de citire, de științe ori de matematică

Atingerea nivelului de 40% în cazul persoanelor ce au vârsta inclusă în intervalul 30-34 ani și care au absolvit cursurile unei instituții de învățământ superior

Reducerea sub nivelul de 10% a ponderii tinerilor ce au vârsta cuprinsă în intervalul 18-24 ani ce au abandonat timpuriu cursurile unei instituții de învățământ

O participare de minim 15% a adulților la diverse activități de învățare, derulate pe întreg parcursul vieții

Atingerea nivelului de 20% pentru absolvenții învățământului superior ce urmează în străinătate programe de formare diverse sau o fracțiune din studii

Atingerea nivelului de 6% pentru persoanele cu vârsta inclusă în intervalul 18-34 ani ce dețin o calificare inițială și au urmat un program de formare în străinătate

Atingerea nivelului de 82% în cazul absolvenților (mai precis a celor cu vârsta inclusă în intervalul 20-34 ani) ce au finalizat minim studiile unul nivel superior secundar în ultimii 1-3 ani

Mai mult, pentru anul 2020, atât Consiliul U.E. cât și Comisia Europeană au reușit să definească, în domeniul educației și al formării, mai multe priorități comune, o atenție deosebită urmând a fi acordată constant implementării acestora, implementare ce poate fi realizată cu ajutorul renumitelor grupuri de lucru denumite E.T. 2020.

2.1 Politicile educaționale

În ultimii ani, toate statele europene au realizat diverse demersuri în domeniul educațional, încercând astfel să răspundă în mod adecvat noilor provocări și exigențe în domeniul reformelor sistemelor educative la nivel național și regional. De asemenea s-a încercat identificarea echilibrului între principiul calități, cel al eficacității, principiul diversității și cel al echității, ca și între diversele competențe ale administrațiilor centrale/locale li autonomiile caracteristice fiecărei unități de învățământ.

Toate reformele ce au fost realizate în domeniul învățământului (www.edu.ro, accesat la data de 21.03.2018) au avut la bază mai multe direcții specifice, dintre care pot fi evidențiate :

O reorientare a programelor și a obiectivelor din domeniul educației spre rezultatele preconizate în cadrul aferent diverselor procese educaționale, avându-se în vedere cunoștințele, competențele, dar și capacitățile

Egalitatea șanselor în materia accesului la educație

O inserție de tip activ în cadrul sistemului educativ

O descentralizare și o autonomie a instituțiilor din sistemul de învățământ

O orientare a instituțiilor educative spre diversele exigențe caracteristice mediului specific

Îmbunătățirea calității educației (ibidem)

Elaborarea diverselor modalități privind evaluarea elevilor, respectiv a cadrelor didactice

Elaborarea modalităților de evaluarea instituțiilor de învățământ

Evaluarea sistemului de învățământ (ibidem) la nivel național

Redefinirea rolului deținut de inspecția școlară

Statutul cadrelor didactice și formarea acestora, avându-se în vedere că acestea reprezintă factorii primordiali în cadrul procesului de promovarea diverselor reforme educaționale

Finanțarea educației (ibidem)

Finanțarea procesului instruirii

Politicile educaționale vizează diversele direcții strategice privind dezvoltarea sistemului educațional, ele incluzând atât legi cât și normative diverse ce sunt aplicabile în practică prin intermediul metodologiilor, cu controlare, monitorizare și evaluare finală în cadrul studiilor de impact. De asemenea, ele reprezintă strategiilor coerente ce sunt realizate avându-se la bază diversele studii de analiză, de diagnoză, de sinteză și de prognoză, acestea fiind specifice oricărui mediul educațional, indiferent de nivel.

În conformitate cu politica europeană în domeniu (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:c11095, accesat la data de 4.04.2018), politicile educaționale ale statelor membre ale Uniunii Europene, ca și politicile de formare ale acestora, trebuie să se integreze în cadrul principiilor eficienței și al echității în domeniul reformelor naționale educaționale, respectiv de formare.

Având în vedere experiențele în domeniul educațional ale unor state membre U.E., ca și activitățile de cercetare aflate la baza acestora, s-a demonstrat eficiența politicilor educaționale și a politicilor de formare în materia echității și a eficienței din domeniul educației.

În ciuda acestui aspect, numeroase sisteme educaționale ori sisteme de formare au tendința de a reproduce ori chiar a accentua inegalitățile constatate în domeniul educației la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, cele mai vulnerabile sisteme fiind cele ce înregistrează și calificările cele mai scăzute (ibidem).

Este bine cunoscut faptul că în materie de educație și respectiv de formare, diversele inegalități înregistrate pot genera costuri deosebite, studiile realizate în domeniu evidențiind cu precădere impactul asupra impozitului pe venit, asupra cheltuielilor cu sănătatea, asupra cheltuielilor înregistrate în domeniul asistenței publice, cu efecte deosebite și la nivelul infracționalitate și respectiv al delicvenței (ibidem).

În prezența unor politici educaționale și respectiv de formare, ce au la bază atât eficiența cât și echitatea, se remarcă posibilitatea maximizării beneficiilor pe termenul lung, în paralel cu :

Diminuarea substanțială a costurilor economice, ca și a costurilor sociale

Adăugarea plus valorii în diversele domenii politice, precum :

Coeziunea socială

Dezvoltarea durabilă

În ciuda faptului că inițiativele diverse de acest gen impun anumite costuri, se remarcă faptul că în cazul inacțiunii, costurile aferente acesteia, ce și cele dedicate incidenței crescute în domeniul abandonului școlar le depășesc ca valoare (ibidem).

În situația asigurării unei educații și a unei formări de calitate superioară pentru toți cetățenii din statele membre ale Uniunii Europene se creează premisele necesare pentru răspunderea cu promptitudine în fața tuturor provocărilor socio-economice caracteristice societății contemporane, cu precădere celor dedicate:

Globalizării

Competitivității statelor nou industrializate

Structurii demografice înregistrate la nivel european (unde se semnalează o îmbătrânire a populației și fluctuații majore ale populației)

Unei evoluții de tip exponențial a pieței muncii

Revoluției tehnologiilor în domeniul informațiilor și al comunicațiilor – T.I.C.(ibidem)

La nivelul Uniunii Europene se consideră că atât eficiența, cât și echitatea se impun a fi integrate în cadrul strategiilor de învățare pe întreg parcursul vieții, repercursiunile, ca și efectele diverselor investiții în educație și respectiv formare fiind apreciate pe termen lung.

În cadrul strategiilor de învățare (ibidem), o atenție deosebită este acordată:

Planificărilor pe termenul lung, realizate atât la nivel local, cât și la nivel național, în vederea stabilirii diverselor priorități în materia cheltuielilor

Validării învățării în cadrul tuturor contextelor, incluzând și cadrele formale, respectiv non-formale, ce permit atât dobândirea cunoștințelor, cât și dobândirea competențelor „cheie”. Aceste validări pot fi facilitate de cadrele de la nivel național, cât și de cele de la nivel european în domeniul calificărilor (ibidem)

Culturii evaluării, ce permite stabilirea diverselor date de impact ce rezultă din cadrul numeroaselor activități de cercetare, ca și a statisticilor și/sau mecanismelor de evaluarea progreselor înregistrate în domeniu

Politicilor trans-sectoriale – diminuarea inegalităților nu se semnalează doar ca urmare a politicii educaționale, ci și din cadrul asocierii politicii educaționale cu diverse alte politici din alte domenii precum domeniul dedicat ocupării forței de muncă, domeniul economic, domeniul incluziunii sociale, domeniul sănătății, etc.

În domeniul politicilor educaționale și de formare, se remarcă importanța învățământului preșcolar în cadrul ulterioarelor etape ale procesului educației, atât în ceea ce privesc rezultatele ulterioare obținute de către elevi, cât și în aspectele vizând socializarea acestora (ibidem).

Prin intermediul învățământului preșcolar se poate stimula :

Prevenirea abandonului școlar

Îmbunătățirea considerabilă a echității rezultatelor obținute

Dezvoltarea nivelului general dedicat competențelor

Diminuarea costurilor dedicate diverselor domenii – cele mai importante fiind șomajul și fenomenul infracționalității

Tocmai din aceste considerente și având în vedere exemplele înregistrate în unele state europene (precum Italia sau Belgia), autoritățile europene recomandă (ibidem) statelor membre ale Uniunii Europene ca în domeniul învățământului preșcolar să se impună asocierea diverselor programe de intervenție de tip precoce, în vederea stabilirii persoanelor considerate defavorizate.

Pe lângă acestea, în vederea consolidării eficacității acestor programe, se impune (ibidem) ca programele respective de intervenție precoce să fie însoțite, pe cât posibil, de diverse alte măsuri de intervenție, cele mai semnificative fiind :

Învățarea diverselor limbi străine

Sprijinul acordat în vederea adaptării sociale

Toate aceste programe de intervenție se impun a fi adaptate cu precădere perioadei preșcolare, avându-se în vedere :

Natura tipului de învățământ oferit – învățarea, competențele individuale, competențele sociale

Diversele aspecte de natură pedagogică – o îmbunătățire a ofertei educatorilor, un angajament parental, etc (ibidem)

Trebuie precizat de asemenea că angajamentul parental poate, la rândul său, să fie susținut prin intermediul :

Diverselor programe speciale dedicate educației parentale

Programelor de sensibilizarea persoanelor ce fac parte din categoria celor marginalizate

În domeniul învățământului primar și al învățământului secundar, se impune (ibidem) o reorientare a acestuia spre calitatea unei formări de bază, învățământul de bază, ca și competențele „cheie” urmând să fie, în mod echitabil, garantate pentru toate persoanele Uniunii Europene.

În aceste condiții, diversele proceduri, printre care merită menționată ce a „tracking”-ului precoce (respectiv regruparea în rândul elevilor, ce au vârsta cuprinsă în intervalul 10 ani – 12 ani, în diverse programe ce sunt diferențiate avându-se în vedere aptitudinile) sunt recomandate a fi evitate, autoritățile europene considerând (ibidem) că acestea pot constitui o sursă a inechității, cu precădere în cazul persoanelor defavorizate, ca și în cazul comunităților de imigranți.

În vederea completării autonomiei acordate diverselor instituții școlare din marea majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene, s-a impus crearea unor sisteme centrale de responsabilizare, combinația autonomiei instituționale cu responsabilizarea dovedindu-se a fi benefică în domeniul eficacității educației (ibidem). În ciuda acestui aspect, se impune în permanență asigurarea realizării standardelor și a criteriilor de evaluare în domeniul echității și al difuzării diverselor rezultate.

Atât eficiența cât și echitatea în domeniul dedicat învățământului pot fi asigurate (ibidem) în cazul adaptării naturii învățământului, ca și a metodelor pedagogice, adaptări ce se pot realiza prin intermediul diverselor politici de recrutare ce pot impune calitatea la nivelul învățământului din diversele state membre ale Uniunii Europene.

Pe lângă acestea, se impune și necesitatea încurajării colaborării dintre cadrele didactice, părinți și serviciile dedicate asistenței sociale, colaborare ce se poate dezvolta pe baza diverselor strategii privind incluziunea socială, bazată de abordarea pedagogică de tip inovator.

În domeniul învățământului superior, domeniu ce include atât educația, cât și cercetarea și respectiv inovarea, se remarcă importanța deosebită pe care o are acesta în cadrul economiei, dar și al societății, motiv pentru care se impune dezvoltarea competitivității în cadrul acestuia și promovarea excelenței (ibidem).

În societatea contemporană, învățământul superior modern se impune a fi nu doar echitabil pentru toate persoanele, ci și viabil din considerente financiare, cu creșterea rolului eficienței acestuia. Din păcate însă, marea majoritate a sistemelor naționale dedicate învățământului superior de tip gratuit nu se remarcă prin echitabilitate, acestea favorizându-le în special pe persoanele ce provin din diverse medii economico-sociale defavorizate ori pe persoanele ce au urmat o altă formă de învățământ superior.

Pe lângă aceasta se remarcă și faptul că finanțarea sistemelor naționale dedicate învățământului superior de tip gratuit nu a înregistrat o dezvoltare, în ciuda creșterii numărului studenților, ca și a așteptărilor tot mai mari îndreptate spre acest tip de învățământ.

În domeniul beneficiilor de care se bucură persoanele ce urmează cursurile unei instituții de învățământ superior de tip gratuit se remarcă necompensarea completă de către sistemele impozitării progresive, aspect ce generează efectul redistribuirii inverse.

Din acest considerent, autoritățile europene au recomandat (ibidem) creșterea accentului pus pe investițiile realizate în domeniul dedicat învățământului superior, una dintre metode fiind cea a introducerii taxelor de înscriere. Prin intermediul acestor investiții se poate realiza o reechilibrare în mod echitabil a costurilor ce sunt suportate de nu doar de către indivizi ci și de către societate, în paralel cu beneficiile ce sunt generate de fondurile suplimentare alocate instituțiilor de învățământ superior (ibidem).

Autoritățile europene atrag atenția asupra faptului că introducerea diverselor taxe de înscriere în cadrul instituțiilor din învățământul superior se impune a fi compensată de introducerea ajutoarelor financiare acordate persoanelor ce fac parte din categoria celor defavorizate, în acest fel asigurându-se garantarea accesului tuturor persoanelor la instituțiile din cadrul învățământului superior.

De asemenea, se impune ca sistemul învățământului superior din Uniunea Europeană să devină unul de tip atractiv pentru persoanele :

Care provin din diversele medii defavorizate

Ce dețin toate calificările în vederea accederii la o instituție de învățământ superior

Ce provin din medii culturale diferite și care doresc să acceadă la sistem

O atenție deosebită este acordată de către autoritățile europene relației existente între mediul profesional și sistemul de învățământ din diversele state membre ale Uniunii Europene, relație ce trebuie să se afle într-un permanent proces de îmbunătățire (ibidem).

Sistemele naționale de învățământ trebuie să integreze diverse formări profesionale, în acest fel asigurându-se o atractivitate sistemelor profesionale, în paralel cu asigurarea facilității tranziției absolvenților unei instituții de învățământ superior, absolvenți ce dețin diverse calificări și aptitudini profesionale. Acest obiectiv se impune a fi realizat cu atât mai mult în condițiile actualei fluctuații înregistrate pe piața muncii din Europa, când se remarcă cu precădere o dezvoltare a cererii personalului calificat.

În plus, autoritățile europene atrag atenția statelor membre să ia în calcul și diverși alți factori, cei mai însemnați fiind :

Îmbătrânirea populației – până în anul 2050 se preconizează o creștere cu 65% a numărului persoanelor din Uniunea Europeană cu vârsta de 65 de ani sau peste aceasta (în conformitate cu datele date publicității – http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=en, accesat la data de 3.04.2018)

Șomajul în rândul populației tinere – până în anul 2050 se preconizează o reducere cu 20 % (în conformitate cu datele date publicității – http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=en, accesat la data de 4.04.2018) a numărului populației active cu vârsta inclusă în intervalul 15 ani – 64 ani

Intervenția precoce în vederea dezvoltării participării în domeniul dedicat sistemului de învățământ, ca și a creșterii nivelului studiilor la nivelul Uniunii Europene implică, în cadrul obiectivului vizând îmbunătățirea perspectivelor privind ocuparea forței de muncă, instituirea filierelor de studiu flexibile încă din zona învățământului profesional, prin intermediul acestora reușindu-se nu doar o aprofundare a învățării, ci și dezvoltarea gradului de ocupare a forței de muncă, cu beneficii diverse la nivelul participanților.

Adaptarea continuă la piața fluctuantă a muncii implică și o regândire a modului de educație în rândul persoanelor adulte, știut fiind faptul că persoanele cele mai dezavantajate sunt cele ce dispun de calificări reduse sau deloc.

La nivelul Uniunii Europene gradul participației la activitățile formale, non-formale ori informale de învățare sunt mult sub nivelul de referință ce a fost stabilit de către autorități, în ciuda numeroaselor avantaje conferite și în domeniile conexe (ibidem).

Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt direct responsabile pentru diversele politici educaționale, orice acțiune la nivel european având capacitatea de a promova nu doar învățarea reciprocă, ci și schimburile bunelor practici dintre respectivele state membre.

Tocmai din acest considerent, Uniunea Europeană oferă sprijinul necesar statelor sale membre în vederea integrării principiului eficienței și al principiului echității în cadrul sistemelor educaționale naționale, având în vedere atât Strategia de la Lisabona, cât și programele dedicate educației și formării profesionale la nivel european (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:c11095, accesat la data de 5.04.2018).

Trebuie menționat faptul că principiul eficienței, ca și cel al echității trebuie să fie integrate și în cadrul activităților dedicate persoanelor adulte, sens în care Uniunea Europeană a luat în calcul crearea Cadrului european al calificărilor, ca și al Cadrului European al indicatorilor și statisticilor, în paralel cu elaborarea și dezvoltarea permanentă a diverselor programe dedicate domeniul educației și al formării (ibidem).

Prin intermediul programelor de acțiuni în domeniul educației, în paralel cu dezvoltarea cooperării transnaționale, se pot favoriza nu doar dezvoltarea dobândirii unor noi competențe, ci și dezvoltarea adaptabilității la piața muncii europene, cu efecte ce se răsfrâng și la nivelul calității învățământului european (indiferent de nivel), ca și la nivelul legăturilor existente între diferitele instituții de învățământ europene.

În acest context, se impune necesitatea dispunerii de către toate statele membre ale Uniunii Europene a unor sisteme educaționale de calitate superioară, în vederea promovării unor răspunsuri adecvate în fața tuturor provocărilor generate de competitivitate și de coeziunea socială (ibidem).

În domeniul politicilor educaționale europene, principiul eficienței vizează în principal relațiile existente între aport și rezultatele obținute, în cadrul procesului educației, sistemul educațional fiind cu atât mai eficient cu cât se obțin rezultatele maxime scontate. De regulă, în domeniul măsurării eficienței diverselor sisteme educaționale, se au în vedere rezultatele obținute la teste și examinări, eficiența sistemelor educaționale în relație cu societatea fiind cuantificată prin intermediul indicilor randamentului social și personal (ibidem).

În ceea ce privește principiul echității, acesta are capacitatea de a identifica măsura în care persoanele din statele membre ale Uniunii Europene pot să beneficieze la educație și formare în contextul oportunităților, al accesului liber, ca și al tratamentului și respectiv rezultatelor obținute.

Sistemele educaționale se consideră a fi echitabile în condițiile în care diverse rezultate ale acestora nu sunt dependente de mediul economic și nici de diverși alți factori ce pot genera anumite handicapuri educaționale, tratamentul aferent acestora reflectând nevoile specifice în domeniul educației ale persoanelor (ibidem).

În domeniul politicilor educaționale, toate statele membre ale Uniunii Europene au primit recomandarea (ibidem) de a acorda o atenție deosebită modului de optimizare a resurselor sistemelor naționale educaționale și respectiv de formare, prin intermediul :

Integrării principiului eficienței și al principiului echității

Stabilirii diverselor obiective avute în vedere în cadrul proceselor de reformă a educației

Obiectivelor stabilite în domeniul investițiilor educaționale

Dezvoltării învățământului preșcolar

Inițierii și dezvoltării unor programe de intervenție precoce

Programelor dedicate accesului liber la educație a tuturor persoanelor

Calificării continue a cadrelor didactice ce au acces la activitățile directe de formare

Finanțărilor adecvate dedicate educației, finanțări ce pot fi publice ori privare

Implicării în cadrul educației a mediului profesional

Realizării unor parteneriate strategice active ce trebuie să impună un nivel al competențelor ridicat (ibidem)

În vederea garantării calității, ca și a principiului echității și eficienței, în cadrul sistemelor educaționale naționale se impune:

Încurajarea diverselor proceduri privind evaluarea și monitorizarea procesului de educației

Încurajarea procedurilor privind studiile educaționale de calitate

Transparența informațiilor oferite

Evaluarea rezultatelor reformelor inițiative în sistemul de învățământ

Evaluarea nevoilor constatate cu prilejul implementării diverselor proiecte

Elaborarea diverselor metode și practici privind învățarea și predarea (ibidem)

E.T. 2020 – „Educație și formare 2020” (www.edu.ro, accesat la data de 5.04.2018) reprezintă noul cadru strategic vizând cooperarea la nivel european în domeniul educației și al formării profesionale, acesta având la bază programul anterior E.T. 2010 – „Educație și formare 2010”. În cadrul E.T. 2020 (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018) sunt prevăzute diverse obiective strategice comune pentru statele membre ale Uniunii Europene, ca și principiile de bază în vederea atingerii acestor obiective. De asemenea, programul include și metodele de lucru comune, cu precizarea domeniilor prioritare aferente fiecărui ciclu periodic de lucru.

Programul E.T. 2020 a fost elaborat de specialiștii europeni avându-se în vedere numeroasele provocări (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 5.04.2018) încă actuale în domeniul Europei bazate pe cunoaștere și implicit transformarea educației pe întreg cuprinsul vieții, principalul scop urmărit fiind acela al sprijinului acordat statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul dezvoltării permanente a sistemelor dedicate educației și formării.

Sistemele naționale de educație (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018) și de formare trebuie să asigure tuturor persoanelor din cadrul Uniunii Europene:

Mijloacele necesare atingerii potențialului maxim

O prosperitate economică durabilă

Capacitatea integrării profesionale

E.T. 2020 (www.edu.ro , accesat la data de 5.04.2018, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018) are în vedere complexitatea spectrelor sistemelor educaționale și de formare profesională din perspectiva învățării pe întreaga perioadă a vieții, el reușind să acopere toate nivelele și contextele, incluzând și învățământul de tip formal, respectiv non-formal.

În cadrul E.T. 2020 (ibidem) sunt incluse obiectivele strategice, respectiv :

Realizarea în practică a procesului învățării pe întreg parcursul vieții

Îmbunătățirea calității educației și a eficienței acesteia

Promovarea echității în cadrul educației, promovarea coeziunii sociale, promovarea cetățeniei active

Stimularea creativității la toate nivelurile educației, stimularea inovării, stimularea spiritului întreprinzător (www.edu.ro , accesat la data de 6.04.2018)

În cadrul obiectivului strategic privind realizarea în practică a procesului învățării pe întreg parcursul vieții autoritățile europene precizează (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 6.04.2018) că se impune :

Realizarea unor progrese deosebite în vederea punerii în aplicare a diverselor strategii de învățare pe întreg parcursul vieții

O dezvoltare a cadrelor naționale pentru calificările conforme cu Cadrul calificărilor european

Stabilirea parcursurilor educaționale de flexibilitate crescută

Extinderea mobilității

Punerea în aplicare a Cartei Europene a calității dedicată mobilității (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 6.04.2018)

În cadrul obiectivului strategic de îmbunătățire a calității educației (www.edu.ro, accesat la data de 6.04.2018) și a eficienței acesteia, menționat în E.T. 2020, autoritățile europene precizează (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 6.04.2018) că toți cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să dețină capacitatea de a dobândi competențele cheie, în paralel cu eficientizarea tuturor nivelelor de educație și de formare profesională, urmată de o creștere a gradului de atractivitate (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 6.04.2018).

Obiectivul E.T. 2020 (www.edu.ro , accesat la data de 6.04.2018) vizând promovarea echității în cadrul educației, promovarea coeziunii sociale, ca și promovarea cetățeniei active precizează faptul că atât educația cât și formarea trebuie să le permită cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene dobândirea și dezvoltarea diverselor abilități și competențe ce sunt necesare în vederea:

Ocupării unui loc de muncă stabil

Continuării procesului de învățare

Unei cetățenii active

Unui dialog de tip intercultural

În ceea ce privește dezavantajul educațional, acesta ar trebui să poată fie remediat prin intermediul asigurării unui învățământ preșcolar de o calitate superioară (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018).

În cadrul obiectivului strategic privind stimularea creativității la toate nivelurile educației, stimularea inovării, stimularea spiritului întreprinzător, inclus în cadrul ET 2020 (www.edu.ro, accesat la data de 5.04.2018), se are în vedere promovarea dobândirii unor competențe transversale de către toate persoanele din statele membre ale Uniunii Europene, în paralel cu garantarea bunei funcționalități a educației, cercetării și inovării.

Autoritățile europene recomandă (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018) promovarea diverselor parteneriate dintre instituțiile de învățământ diverse și întreprinderi, ca și a comunităților de cursanți, parteneriate în cadrul cărora să fie incluși și reprezentanți societăților civile, ca și restul părților direct interesate (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 5.04.2018).

În vederea măsurării tuturor progreselor ce se vor înregistra în cadrul procesului vizând îndeplinirea obiectivelor strategice anterior menționate din E.T. 2020 (www.edu.ro, accesat la data de 5.04.2018), autoritățile au prevăzut și un set de indicatori specifici, respectiv criteriile de referință europene.

De asemenea, s-au elaborat și mai multe principii (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018) ce trebuie să fie respectate în cadrul demersurilor vizând îndeplinirea obiectivelor strategice menționate în E.T. 2020, dintre care amintim:

Aplicarea unei cooperări europene în domeniul educației și al formării – cooperarea trebuie să aibă un caracter de tip transparent și trans-sectorial, cu implicarea domeniilor politicilor înrudite, ca și a tuturor părților interesate ce sunt considerate relevante. Demn de semnalat este faptul că toate rezultatele cooperării europene în domeniul educației și al formării ar trebuie să fie periodic difuzate, autoritățile având în vedere și evaluarea acestora periodică.

Tot în cadrul acestui principiu s-a impus și dezvoltarea compatibilității aferente în cadrul proceselor de la Bologna și Copenhaga, în paralel cu o consolidare a dialogului și implicit o consolidare a cooperării cu statele terțe și diversele organizații de la nivel internațional (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018)

Utilizarea cu eficiență crescută a metodei deschise de coordonare – M.D.C. (www.edu.ro, accesat la data de 5.04.2018)

Dezvoltarea sinergiilor între diversele sectoare ce sunt implicate în domeniul educației și al formării

În vederea realizării unor metode de lucru vizând cooperarea la nivel european în domeniul educației și al formării, nu doar deosebit de eficiente ci și flexibile, E.T. 2020 a prevăzut și o serie a ciclurilor de lucru, primul dintre acestea finalizându-se în cursul anului 2011, în vreme ce ultimul este planificat spre finalizare în anul 2020 (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018).

În cadrul fiecărui ciclu au fost adoptate (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 5.04.2018) diverse domenii considerate prioritare, avându-se la bază obiectivele strategice anterior menționate în cadrul E.T. 2020 (www.edu.ro, accesat la data de 5.04.2018). Cooperarea la nivel european în domeniul educației și al formării trebuie să se deruleze prin diverse inițiative vizând învățarea reciprocă, prin intermediu acestora fiind stabilite termene stricte, mandate clare și rezultate anterior planificate (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018).

În ceea ce privește aceste rezultate, ele urmează să fie larg difuzate în cadrul factorilor politici (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 5.04.2018), ca și al părților direct interesate, în acest fel asigurându-se sporirea vizibilității acestora, ca și dezvoltarea impactului (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018). În vederea dezvoltării cooperării europene în domeniul educației și al formării, autoritățile europene recomandă statelor membre ale Uniunii Europene derularea cooperării prin utilizarea M.D.C. (ibidem)., avându-se în vedere :

Obiectivele strategice incluse în E.T. 2020

Principiile menționate anterior

Metodele de lucru incluse în cadrul E.T. 2020 (www.edu.ro, accesat la data de 6.04.2018)

De asemenea, statele membre ale Uniunii Europene au adoptat la nivel național diverse măsuri menite să asigure realizarea celor patru obiective strategice incluse în cadrul E.T. 2020, în paralel derulându-se activități specifice în vederea atingerii obiectivelor impuse de criteriile de referință de la nivel european (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 6.04.2018).

Cooperarea la nivel european între statele membre ale Uniunii Europene în domeniul educației și al formării este sprijinită de C.E. (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 6.04.2018), aceasta având în plus sarcina (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 6.04.2018) de a :

Evalua diversele progrese ce au fost realizate în domeniul obiectivelor strategice din cadrul E.T. 2020 (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 6.04.2018)

Evalua diversele progrese ce au fost realizate în domeniul criteriilor de referință incluse în cadrul E.T. 2020

Dezvolta în permanență criteriile de referință în domeniul mobilității

Dezvolta criteriile de referință în domeniul învățării limbilor (www.edu.ro, accesat la data de 6.04.2018)

Dezvolta criteriile de referință în domeniul ocupării forței de muncă (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 6.04.2018)

Analiza modalitățile privind armonizarea E.T. 2020 cu cadrul coerent al indicatorilor și criteriilor de referință – având la bază programul de lucru aferent E.T. 2020 (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 6.04.2018)

În domeniul politicilor educaționale s-a considerat că o investiție eficientă în complexul capital uman, prin diversele sisteme de educație și de formare poate genera dezvoltarea considerabilă a componentei esențiale în cadrul strategiei europene în vederea :

Asigurării unor nivele crescute ale creșterii economice durabile – ce are la bază cunoașterea

Creșterii gradului de ocupare al forței de muncă

Promovării coeziunii sociale la nivel european

Astfel, până în 2020 principalul scop al cooperării europene în domeniul educației și al formării vizează o sprijinire a dezvoltării continue a sistemelor de educație și de formare în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, în vederea asigurării (ibidem):

Unei împliniri pe plan social, pe plan personal și pe plan profesional al tuturor persoanelor din statele membre ale Uniunii Europene

Unei prosperități economice durabile

Unei capacități vizând integrarea profesională a persoanelor din statele membre

Promovării valorilor democratice diverse

Promovării unei coeziuni sociale la nivel european

Stimulării și dezvoltării dialogului intercultural

La nivelul fiecărui stat membru al Uniuni Europene, E.T. 2020 (ibidem) trebuie să asigure în domeniul educației și al cercetării, cadrul necesar realizării obiectivelor strategice, respectiv :

Realizarea în practică a procesului învățării pe întreg parcursul vieții

Îmbunătățirea calității educației și a eficienței acesteia

Promovarea echității în cadrul educației, promovarea coeziunii sociale, promovarea cetățeniei active

Stimularea creativității la toate nivelurile educației, stimularea inovării, stimularea spiritului întreprinzător (www.edu.ro, accesat la data de 6.04.2018)

Realizarea acestor obiective, în paralel cu reformele în domeniul educației, derulate la nivel național, sunt în strânsă legătură cu o cooperare strânsă la nivel european în domeniul educației și al formării, prin implementarea perspectivei învățării de-a lungul vieții, cu utilizarea în mod eficient a metodei de coordonare M.D.C., în paralel cu dezvoltarea sinergiilor în diversele sectoare dedicate educației, ca și formării.

Respectându-se responsabilitatea (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01), accesat la data de 6.04.2018) ce le revine statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul sistemelor educaționale proprii, ca și caracterul de tip opțional imprimat cooperării europene, M.D.C. poate avea la bază :

Principalele obiective strategice vizând cooperarea europeană în domeniul politicilor educaționale

Instrumentele de referință, ca și diversele abordări comune

Schimbul bunelor practici între statele membre, incluzând și diseminarea rezultatelor ce sunt înregistrate

Învățarea reciprocă

Monitorizarea periodică și raportarea rezultatelor (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016, accesat la data de 5.04.2018)

BIBLIOGRAFIE

Site-uri consultate:

http://www.ipe.ro/rjef/rjef1_06/rjef1_06_6.pdf

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52010DC2020

www.edu.ro

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:c11095

http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=en

http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=en

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:c11095

www.edu.ro

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01)

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01)

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV:ef0016

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52009XG0528(01)

CAPITOLUL 3

PROCESUL FORMĂRII CADRELOR DIDACTICE ÎN ROMÂNIA

3.1 Prezentarea sistemului de învățământ românesc

În România, sistemul național de învățământ (învățământul de stat, învățământul particular și învățământul confesional) este reglementat prin Legea Educației Naționale (Legea nr. 1/5.01.2011, publicată în M.O. nr. 18/10.01.2011), lege ce asigură și reglementarea structurii, a funcțiilor, a organizării și funcționării învățământului.

Principalul obiectiv urmărit constă în formarea, prin intermediul educației, a unei infrastructuri mentale în rândul societății românești, infrastructură ce se dorește a fi în deplin acord cu cerințele ce derivă din statului țării noastre de membru al Uniunii Europene, în paralel cu o funcționare în actualul context al globalizării.

Prin lege (art. 2, alin.4, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018), statul român le asigură tuturor cetățenilor săi drepturi egale de a accede la toate formele și nivelurile de învățământ superior și preuniversitar, fără nici un fel de discriminare, de aceste drepturi beneficiind și cetățenii statelor membre ale U.E. ca și cei ce aparțin Spațiului Economic European (S.E.E) și Confederației Elvețiene (C.E.).

Învățământul preuniversitar, ca și învățământul superior, se guvernează după mai multe principii (art. 3, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018), respectiv principiul :

Echității – accesul la procesul de învățământ se realizează fără nici un fel de discriminare

Calității – toate activitățile derulate în cadrul procesului de învățământ sunt raportate la înalte standarde de referință, ca și la practicile naționale și internaționale

Relevanței – educația derulată în cadrul procesului de învățământ are capacitatea de a răspunde tuturor nevoilor dezvoltării personale, dar și social – economice

Eficienței – are în vedere obținerea unor rezultate educaționale cât mai bune, prin intermediul gestionării eficiente a resurselor existente

Descentralizării – vizează luarea deciziilor principale ce se impun direct de către actorii cu implicare directă în cadrul procesului de învățământ

Răspunderii publice – ce prevede că toate instituțiile și unitățile din sistemul de învățământ răspund în mod public pentru toate performanțele obținute

Garantării identității culturale, ca și a dialogului de tip inter-cultural

Asumării identității naționale, a promovării și păstrării acesteia, ca și a valorilor culturale naționale

Recunoașterii drepturilor persoanelor ce aparțin diverselor minorități naționale, ca și garantarea acestora, respectiv : dreptul la păstrarea identităților etnice, lingvistice, culturale și religioase, dreptul la dezvoltarea acestora, ca și dreptul la exprimarea acestora

Asigurării egalității șanselor

Autonomiei universitare

Transparenței – asigurarea unei vizibilități totale atât asupra deciziilor, cât și asupra rezultatelor, deziderate realizate prin intermediul unei comunicări periodice și adecvate ale acestora

Libertății de gândire, al independenței în raport cu ideologiile, dogmele religioase, doctrinele politice

Incluziunii sociale

Centrării educației

Participării părinților și responsabilității acestora

Promovării educației prin intermediul sănătății – educație fizică și practicarea diverselor activități sportive

Organizării învățământului de tip confesional – în conformitate cu cerințele specifice fiecărui cult

Fundamentării deciziilor – pe baza dialogului și al consultării

Respectării dreptului la opinie al fiecărui elev / student, în calitatea acestuia de beneficiar în mod direct al sistemului românesc de învățământ (art. 3, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018)

În cadrul tuturor instituțiilor de învățământ din România, ca și în spațiile ce sunt destinate prin lege educației, ca și formării profesionale, toate activitățile ce încalcă normele moralității ori pun în pericol sănătatea fizică și psihică și integritatea copiilor/tinerilor/personalului didactic/personalului didactic auxiliar/personalului nedidactic, ca și activitățile ce au natură politică ori prozelitism religios, sunt interzise (art. 7, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018).

În ceea ce privește finanțarea educației naționale, aceasta se realizează anual din cadrul bugetului de stat și al bugetelor autorităților publice locale, valoarea finanțării reprezentând cel puțin 6% din P.I.B. al respectivului an. Instituțiile și unitățile de învățământ pot să obțină și să utilizeze și venituri proprii, activității de cercetare științifică fiindu-i alocat anual, tot de la bugetul statului, un procent minim de 1% din P.I.B. (art. 8, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018).

Finanțarea învățământului preuniversitar românesc se realizează, prin lege (art. 9, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018) după mai multe principii, respectiv :

Principiul transparenței fundamentării și a alocării fondurilor

Principiul echității distribuirii fondurilor ce sunt destinate învățământului de calitate superioară

Principiul adecvării volumului resurselor, avându-se în vedere obiectivele ce sunt urmărite

Principiul predictibilității prin folosirea unor mecanisme de tip financiar, stabilite și coerente

Principiul eficienței utilizării de resurse

Învățământul românesc de stat este gratuit (art. 9, alin. 3, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018), finanțarea de bază în cadrul învățământului preuniversitar fiind realizată în conformitate cu principiul „resursele financiare urmează elevul” (art. 9, alin. 5, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018), respectiv alocația bugetară ce este dedicată unui elev/preșcolar este transferată unității de învățământ unde acesta învață, alocația bugetară aferentă (costul standard anual/elev/preșcolar) fiind stabilit anual de către M.E.C.T.S. (Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).

În România, sunt obligatorii 10 clase, învățământul obligatoriu incluzând învățământul primar și învățământul gimnazial, cel liceal urmând să devină obligatoriu până în anul 2020 (art. 16, alin. 1, 2, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018). Instituțiile de învățământ capătă personalitate juridică în cadrul sistemului de învățământ național în situația organizării și funcționării cu un minim de 300 elevi (elevi, pre-școlari, ante-școlari), de 150 de pre-școlari, ante-școlari și cu minim 100 elevi și/sau pre-școlari, în condițiile instituțiilor dedicate învățământului special (art. 19, alin. 1, lit. A, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018). Excepțiile de la această prevedere legală sunt strict precizate în cadrul Legii Educației Naționale (Legea nr. 1/5.01.2011, publicată în M.O. nr. 18/10.01.2011).

De buna desfășurare a organizării și funcționării învățământului de tip preuniversitar sunt responsabile, prin lege, autoritățile din cadrul administrației publice locale (în cadrul localităților de exercitare), orice neîndeplinire a obligațiilor stabilite prin lege fiind sancționată în conformitate cu prevederile legislative.

Învățământul preuniversitar este de tip deschis, transferarea elevilor de la o unitate școlară la alta, dintr-o clasă într-alta ori dintr-un profil la altul realizându-se în condițiile ce sunt stabilite în cadrul metodologic stabilit de către M.E.C.T.S. (art. 21, alin. 1, Legea nr. 1/5.01.2011 – http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847, accesat la data de 5.04.2018). De asemenea, transferul elevilor de la o instituție de învățământ (de stat sau privată) la alta (de stat ori particulară) se poate realiza numai cu acordul prealabil al unității de învățământ primitoare (ibidem).

3.2 Calitatea în cadrul sistemului de învățământ din România

În România, cadrul instituțional privind calitatea educației, respectiv a sistemului de învățământ este definit prin intermediul Legii 87/10.04.2006 (http://www.legex.ro/Legea-87-2006-70373.aspx, accesat la data de 5.04.2018, ce aprobă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2005 vizând asigurarea calității educației), aceasta stabilind diverse domenii de competență, mai precis:

La nivelul furnizorilor – așa cum aceștia sunt definiți de legea anterior menționată – cu menționarea responsabilității de evaluare internă a calității educației

La nivelul sistemului – fiind înființată A.R.A.C.I.P. – Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar – căreia îi revine responsabilitatea de a realiza o evaluare externă a calității educației

În conformitate cu prevederile legale, A.R.A.C.I.P. are un rol deosebit în cadrul dezvoltării și a aplicării cadrului național al asigurării calității în educație, la nivelul dedicat asigurării calității diverselor programe de educație și de formare profesională ce sunt conferite pe calea formală – la nivelul unităților școlare (Elena Lia Chelaru, Asigurarea calității procesului educațional – condiție esențială pentru un învățământ modern, EdituraVladimed Rovimed, București, 2011, pp.35-37).

În România, la nivel declarativ, în ultimii ani s-au remarcat numeroase preocupări privind realizarea unei educații de calitate, aceasta fiind privită drept baza procesului de pregătire al generațiilor următoare, cu efecte ce se vor manifesta în mod direct asupra întregii comunități.

Și în ciuda stării de fapt deplorabile în care, din păcate, se poziționează actualul sistem de învățământ românesc, conceptul calității la nivel educațional este perceput deseori drept ca „o excelare în cadrul eforturilor depuse pentru obținerea unor performanțe, dar și ca pregătirea realizată la nivelul cel mai înalt în cadrul unui anumit domeniu” (ibidem, pp.45-51).

Considerat a fi drept unul dintre domeniile primordiale ale vieții sociale, respectiv un proces constant și de lungă durată ce determină în mod decisiv formarea celor mai importanți factori ai unei națiunii (în speță oamenii) învățământul ar trebui să se deruleze în mod funcțional constant, fără a se semnala nici un fel de eșecuri la nivelul acestuia, indiferent de forma pe care acestea o pot lua. Și tocmai din acest motiv se impune ca în mod constant, la nivelul învățământului românesc, să se poziționeze nu doar o conducere competentă, ci mai ales una cu eficiență maximă.

La nivel european, în domeniul dedicat educației și formării profesionale, au fost identificate pentru perioada 2016-2020 o serie întreagă de priorități (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV%3Aef0016, accesat la data de 5.04.2018) (ulterior adoptate atât de către Comisia Europeană, cât și de către Consiliul miniștrilor din educație), dintre care merită a fi menționate:

Dobândirea de cunoștințe, aptitudini și competențe relevante și care să dețină o calitate superioară în cadrul procesului de învățare pe întreg parcursul vieții – cu o accentuare a importanței asupra rezultatelor învățării, pentru a se realiza o dezvoltare a capacității de inserție profesională, ca și o stimulare a inovării, bunăstării și a cetățeniei active

Realizarea unei educații care să fie favorabilă incluziunii, ca și egalității, respectiv a nedescriminării, echității, cu o promovare constantă a diverselor competențe civice

Acordarea unui sprijin adecvat cadrelor didactice, ca și formatorilor, a directorilor instituțiilor de învățământ, respectiv a diverșilor membri din cadrul personalului ce este inclus în sistemul de învățământ (Ioan Pânzaru, Asigurarea calității în învățământul superior din țările U.E, 2012, pp.44-48)

O impunere a transparenței și a recunoașterii aptitudinilor și calificărilor diverse, în vederea facilitării mobilității în scop educațional, în paralel cu realizarea unei mobilități a forței de muncă (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV%3Aef0016, accesat la data de 5.04.2018)

Diversele evoluții recente, ce au fost semnalate nu doar la nivel internațional ci și la nivel național, au evidențiat necesitatea elaborării și dezvoltării unui sistem național de managementul calității, dezvoltarea cantitativă a ofertei educaționale nemaiavând capacitatea de a satisface diverselor nevoi ale societății contemporane.

În vederea unei dezvoltări intensive a sistemului educațional național, sistem ce pune în prim plan calitatea, se impune ca acest complex al elementelor dedicate asigurării calității (criteriile, indicatorii, standardele, descriptorii) să fie corect înțeles și utilizat la nivel unitar.

Totalitatea instrumentelor și a metodelor, incluse în cadrul sistemului educațional coerent, ce sunt folosite în vederea menținerii, ca și a dezvoltării calității educației ce este conferită de către unitățile de învățământ reprezintă sistemul managementului calității. Principala funcție a acestuia (Elena Lia Chelaru, Asigurarea calității procesului educațional – condiție esențială pentru un învățământ modern, EdituraVladimed Rovimed, București, 2011, pp.23-25) constă în orientarea privind dezvoltarea diverselor unități de învățământ în direcția unei creșteri semnificative a calității educației ce le este conferită tuturor membrilor unei comunități, respectiv comunității privită ca un ansamblu.

Managementul calității (http://www.edu.ro/index.php/articles/5117, accesat la data de 5.04.2018) presupune generarea diverselor sisteme și proceduri prin intermediul cărora se reușește asigurarea calității, calitate ce este elaborată și implementată la nivelul întregii instituții de învățământ.

Mecanismul se remarcă la nivelul tuturor etapelor de proiectare și de planificarea dezvoltării unei instituții de învățământ, în cadrul proceselor de implementare ale acestor proiecte, respectiv programe, acțiuni, planuri, etc, în cadrul activității de funcționare zilnică a instituțiilor de învățământ, în diversele modalități ce vizează evaluarea activității, ca și a modului de îndepliniri a diverselor obiective și scopuri ce sunt propuse.

Sistemele, ca și procedurile privind asigurarea calității au în vedere:

Proiectarea, ca și planificarea de dezvoltare a unei instituții de învățământ, respectiv în ce mod sunt stabilite țintele strategice, care este modul de stabilire a diverselor strategii de dezvoltare, care sunt mecanismele, responsabilitățile, procedurile decizionale, cine se implică în procesul de luare al deciziilor diverse, în ce mod aceste decizii sunt ulterior făcute cunoscute la nivelul comunităților, cum se poate reuși crearea unui consens privind respectivele ținte strategice

O implementare a programelor, ca și a acțiunilor ce sunt stabilite, în paralel cu monitorizarea modului de funcționare al instituției de învățământ (ibidem), respectiv persoanele ce sunt responsabile, persoanele implicate, ca și diversele metode și instrumente utilizate în cadrul monitorizării, respectiv al feed-back-ului. În paralel, se are în vedere modul de asigurare, în cadrul procesului de monitorizare, al așa numiților „purtători de interese”, ca și cum anume se realizează preluarea feed-back-ului

O evaluare a modului de funcționare și respectiv de dezvoltarea instituției de învățământ–implicând și o revizuire a proiectelor, o revizuire a programelor, o revizuire a planurilor (cu optimizarea constantă a modului de funcționare curentă a acestora), respectiv definirea metodelor, instrumentelor și diverselor proceduri de evaluare, desemnarea persoanelor implicate în evaluare, modul de realizare al acestei evaluări, stabilirea procedurilor privind revizuirea documentelor de tip programatic – cu desemnarea persoanelor responsabile de acestea, identificarea diverselor mecanisme dedicate „avertizărilor timpurii”.

Managementul calității educației (Ioan Toca, Lorena Elena Spuza, Managementul calității pentru învățământul preuniversitar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010, pp.56-59) (incluzând sistemele, procedurile, ca și mecanismele) este considerat a fi componentă integrantă, respectiv inseparabilă din cadrul procesului de funcționare și de dezvoltare a instituției de învățământ, motiv pentru care se impune ca dezvoltarea calității educației să fie monitorizată de către toate resursele umane ale instituției de învățământ, în cadrul tuturor activităților ce sunt derulate.

Este deja bine cunoscut faptul că un sistem de asigurarea calității educației asumat (V. Anghelache, Managementul schimbării educaționale, Editura Institutul European, 2012, pp.63-67) și conștient are capacitatea de a genera la nivelul instituției de învățământ diverse efecte ce sunt ușor sesizabile, el influențând în mod decisiv întreaga activitate școlară de la nivelul instituției (http://www.edu.ro/index.php/articles/5117, accesat la data de 5.04.2018), respectiv:

Totalitatea resurselor educaționale ce sunt procurate – incluzând și diversele proceduri de achiziție – avându-se în vedere o regândire a raportului calitate/preț, cu punerea accentului pe calitate în cazul diverselor produse ce sunt achiziționate

Toate resursele umane de la nivelul instituției de învățământ – incluzând directorul acesteia și terminând cu ultimul elev ce este nou inclus în sistemul de învățământ al instituției

Totalitatea proceselor și a activităților ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând orele de cursuri, activitățile de tip extra-curricular, diversele alte activități ce sunt derulate cu elevii și/sau cu părinții acestora, activitățile derulate cu cadrele didactice, incluzând și activitățile diverse de formare, respectiv de dezvoltare profesională

Totalitatea produselor ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând materialele didactice ce sunt realizate pentru orele de cursuri, materialele vizuale ce se află expuse la vedere în spațiul public al instituției de învățământ

Totalitatea documentelor curriculare și a documentelor manageriale ce sunt produse la nivelul instituției de învățământ – pornind de la proiectul instituției de învățământ și finalizând cu diversele planuri de cursuri și/sau planurile instituției de învățământ

Prin intermediul sistemului de asigurarea calității în educație (Ioan Toca, Lorena Elena Spuza, Managementul calității pentru învățământul preuniversitar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010, pp.45-51) se pot identifica cu destul de multă ușurință diversele zone în cadrul cărora calitatea nu este la nivelul dorit, cum ar fi gradul de pregătire al cadrelor didactice, gradul asigurării accesului la educație în cadrul diverselor grupuri ce sunt considerate a fi dezavantajate, ca și gradul dotării instituției de învățământ cu diverse echipamente.

Totalitatea acestor deficiențe constatate pot fi îmbunătățite, astfel ele putându-se constitui în cadrul procesului de dezvoltarea unității de învățământ în adevărate ținte strategice. În acest fel, atât evaluarea calității educației, cât și asigurarea acesteia se constituie în componentă integrantă din cadrul ciclului de proiectarea dezvoltării instituționale, respectiv pot fi generate diverse modificări la nivelul instituției de învățământ, dar și al comunității din care aceasta face parte prin intermediul diverselor proiecte ce privesc dezvoltarea școlară, asociate cu planurile anuale ale instituției de învățământ.

Evaluarea acestor modificări are rolul de a determina modalitatea în care s-a reușit dezvoltarea calității educației oferite la nivelul instituției de învățământ, ca și a zonelor în care se impune o dezvoltare suplimentară. Așa cum s-a menționat, aceste zone pot să constituie atât în cadrul proiectelor viitoare, cât și în planurile de dezvoltare ale instituției de învățământ, adevărate ținte strategice.

Din păcate, la o analiză succintă a calității școlii, respectiv a sistemului de învățământ din România, constatăm că în ciuda numeroaselor așa zise „reforme” definite și/sau insuficient ori incorect implementate în ultimii ani, gradul analfabetismului a atins valori alarmante, chiar și în statisticile neoficiale.

Și chiar dacă țara noastră se poate lăuda că se numără printre statele ce au un număr record al absolvenților de învățământ superior, numai două dintre instituțiile de învățământ superior românești (respectiv Universitatea din București (deține locul 977 în top 1000 cele mai bune universități din lume, conform clasamentului Center for World University Rankings 2016) și Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca) (deține locul 980 în top 1000 cele mai bune universități din lume, conform clasamentului Center for World University Rankings 2016) sunt incluse în cadrul clasamentului întocmit de către Center for World University Rankings în anul 2016 (http://cwur.org/2016.php, accesat la data de 5.04.2018).

În plus, în ciuda faptului că în cadrul sistemului de învățământ românesc, educația este susținută pe perioada celor 12 ani de studiu (în speță, liceul), România ocupă un loc rușinos la nivel european în ceea ce privește gradul de analfabetism (aproape 30%), dar și analfabetismul funcțional (aproximativ 40%).

Conform datelor statistice (A se vedea http://www.oecd-ilibrary.org/education/trends-shaping-education-2016_trends_edu-2016-en, accesat la data de 5.04.2018), un număr foarte mare al tinerilor ce sunt absolvenți ai învățământului obligatoriu din țara noastră nu dețin abilitățile de bază în vederea delimitării unei gândiri critice și analitice.

Astfel, potrivit informațiilor date publicității de către O.E.C.D. (ibidem) aproape 42% din numărul total al tinerilor cu vârsta de 15 ani și care au urmat cursurile învățământului obligatoriu românesc nu au capacitatea de a selecta informațiile relevante și nici de a realiza raționamente de tip elementar (analfabetismul funcțional):

Sursa capturii – pagina oficială a O.E.C.D.

Urmare a acestei statistici îngrijorătoare, se impune ca în topul priorităților incluse în cadrul procesului de reformarea sistemului de învățământ din țara noastră să se poziționeze diminuarea considerabilă (avându-se în vedere eliminarea) a procentului analfabetismului funcțional. În caz contrar, acest fenomen, care are tendința de a se accentua de la un an la altul, poate determina efecte incomensurabile la nivelul întregii societăți în perioada următoare, cu consecințe directe asupra pieții muncii din următoarele decenii.

Pe lângă faptul că analfabetismul funcțional poate genera pe termen lung o anumită formă de discriminare în rândul tinerilor, el tinde să devină principala cauză a excluziunii economice ce se va remarca la nivelul viitoarei populații adulte din țara noastră.

Se impune a se menționa faptul că această problemă nu poate fi realizată prin intermediul măsurilor ce au în vedere concentrarea atenție asupra sistemului de învățământ liceal, respectiv universitar. Și asta deoarece se dovedește a fi deosebit de dificilă formarea unei persoane în cadrul învățământului secundar superior ori chiar în cel al învățământului terțiar în absența unor abilități considerate ca fiind „de bază” (ce se formează pe perioada învățământului primar și a celui gimnazial), abilități ce sunt indispensabile inclusiv în cadrul procesului de formare/calificare.

În aceste condiții se remarcă din ce în ce mai frecvent creșterea numărului persoanelor ce sunt supuse riscului excluziunii de pe piața muncii, chiar și în condițiile în care acestea au finalizat diverse programe de studiu (de medie sau lungă durată), programe în care sunt investite de către stat sume considerabile.

În situația actuală, în care o mare parte dintre tinerii ce termină cursurile programelor de studiu diverse, nu reușesc să dovedească că dețin abilitățile de bază necesară, se remarcă fie un grad ridicat al șomajului în rândul acestora, fie migrația peste hotare, fie un grad diminuat al productivității economice (ca urmare a utilizării unor tehnologii învechite, ce determină un grad al tehnologizării destul de redus).

În situația în care se va reuși ca în următorii 15 ani să se reducă (elimine) nivelul analfabetismului funcțional (al cărui indice este unul extrem de ridicat în acest moment), specialiștii (Cristian Hatu, Andreea Eșanu, Diminuarea analfabetismului funcțional) estimează că se va sesiza și un impact deosebit la nivelul economiei naționale (se preconizează că până în anul 2030 creșterea economică de tip inclusiv a țării noastre ar putea atinge nivelul de 200% din cel al P.I.B.-ului actual).

Demn de menționat este faptul că analfabetismul funcțional nu poate fi diminuat, respectiv eliminat numai prin intermediul unor programe suport, impunându-se la nivelul întregului sistem de educație românesc reforme structurale atent elaborate și implementate.

De altfel, diminuarea gradului de alfabetism funcțional se poziționează pe poziția secundă în topul priorităților Comisiei Europene, în domeniul dedicat educației, media stabilită la nivelul statelor europene fiind de 20% (se are în vedere o diminuare cu cinci procente a acestuia până la finele anului 2020 – http://ec.europa.eu/education/policy/strategic-framework/index_ro.htm, accesat la data de 5.04.2018).

Un aspect demn de semnalat este faptul că în cazul țării noastre, unde nivelul alfabetismului funcțional a atins valoarea de 40%, obiectivul de reducere al acestuia nu se află, din păcate, inclus pe lista priorităților autorităților române.

În eventualitatea în care autoritățile cu responsabilități directe la nivelul sistemului educațional românesc ar pune accentul pe obiectivul eliminării/diminuării fenomenului analfabetismului funcțional (ale cărui efecte sunt incomensurabile pe termen lung), s-ar putea avea în vedere propunerile Comisiei Europene pe acest subiect, respectiv:

Folosirea abordărilor pedagogice de tip inovator și care sunt direct centrate asupra subiectului-elev (se are în vedere o instruire de tip diferențiat), ca și a unui design curricular, ce are în vedere profilul absolventului – se recomandă utilizarea metodelor de predare/învățare de tip activ, a căror eficiență a fost dovedită

Elaborarea și dezvoltarea unei infrastructuri solide în domeniul dedicat învățării profesionale continue – în acest fel cadrele didactice au posibilitatea de a-și actualiza/dobândi cunoștințele, ca și abilitățile ce le sunt necesare în procesul de formarea abilităților de bază pentru elevi

Definirea și ulterior finalizarea cadrului necesar dedicat competențelor didactice ale cadrelor didactice, în acest fel reușindu-se evaluarea mult mai eficientă a calității activității pe care aceștia o depun

Introducerea unor evaluări naționale de tip standardizat, în acest fel reușindu-se aducerea la scale diferite a evaluărilor din perioade diferite. De remarcat faptul că acestea dețin și funcția diagnosticării progresului școlar de tip individual, principalul scop urmărit constând în susținerea elevilor în dobândirea cunoștințelor-abilităților de bază – pedagogiile instruirii diferențiale

Elaborarea și implementarea instrumentelor de evaluare menite să permită o estimare de tip obiectiv a diverselor nivele pe care elevii le ating în domeniul abilităților, pe perioada derulării procesului de educație – A se vedea „Teoria răspunsului la item”

Dezvoltarea managementului școlar de tip descentralizat, în cadrul căruia este stimulată atât bunele practici educaționale, cât și competiția dintre instituțiile de învățământ

În cadrul învățământului românesc actual, se impune a se menționa faptul că sistemele dedicate asigurării calității educației, ca și procedurile specifice acesteia nu reprezintă „un plus”, un „paralelism”, în raport cu sistemele și procedurile prin intermediul cărora este asigurată funcționarea unei anumite instituții de învățământ, respectiv dezvoltarea acesteia, ci acestea constituie părți integrante din acestea.

În situația în care, deliberat și conștient, sunt puse sub semnul calității atât funcționalitatea unei instituții de învățământ cât și dezvoltarea instituțională, se remarcă faptul că sistemele de funcționare/dezvoltare, procedurile de funcționare/dezvoltare se transformă în sisteme, respectiv proceduri de asigurarea calității educației. Se impune ca dezvoltarea calității educației să se transforme în baza procesului complex de planificare/proiectare ce se realizează la nivelul fiecărei instituții școlare, ciclul dezvoltării acesteia fiind considerat de asemenea drept ciclul calității (http://www.edu.ro/index.php/articles/5117, accesat la data de 5.04.2018).

Demn de menționat este faptul că sistemul evaluării calității educației trebuie să fie astfel conceput încât acesta să aibă capacitatea de a asigura realizarea funcțiilor principale ale evaluării, respectiv:

O îmbunătățire a activității curente – se impune ca evaluarea să fie de tip oportun, să aibă capacitatea de a împiedica apariția unor potențiale disfuncționalități majore, specificând în același timp punctele tari și punctele slabe sesizate în cadrul activităților anterioare

Asigurarea unui feed-back pentru diversele grupuri ce sunt considerate semnificative de interes – toate rezultatele diverselor acțiuni trebuie să fia aduse la cunoștința elevilor, cadrelor didactice, managerilor, la cunoștința comunității, în acest fel acestea având capacitatea analizării „investiției” (nu doar a celei financiare), determinând dacă s-a realizat sau nu impactul avut în vedere și mai ales dacă se impune sau nu continuarea acesteia

O revizuire a politicilor și a strategiilor educaționale aferente instituției de învățământ, urmată de o optimizare a acestora, astfel încât acestea să aibă capacitatea de a deservi în mod ideal misiunea ce a fost asumată

Pe lângă acestea, se impune ca sistemul evaluării calității educației (ibidem) să aibă capacitatea de a oferi diverse date certe privind amploarea modificărilor ce au fost realizate, respectiv dacă modificările au fost doar de suprafață, respectiv realizate prin conformism, imitație, ca și dacă modificările au fost profunde, ele având capacitatea să afecteze în mod durabil și concret atât cultura organizațională, cât și totalitatea activităților ce se derulează la nivelul instituției de învățământ (I. Papuc, M. Albu, Procesul decizional managerial în sfera educațională, Editura Asociația de Științe Cognitive din România, 2011, pp.45-49).

Respectiv, acest sistem de evaluarea calității educației trebuie să fie astfel construit încât el să asigure obiectivitatea (construcție formală), dar și subiectivitatea, în acest fel evitându-se declanșarea unor potențiale reacții de neconformism ori a unor reacții de tip „dublă gândire”.

În astfel de situații nu este suficientă o evaluare externă, acesta impunându-se a se completa (uneori înlocui) cu auto-evaluarea (L. Barbu., Managementul calității în învățământul preuniversitar, Editura Sf. Ierarh Nicolae, București, 2010, pp.51-53).

Aplicarea diverselor instrumente de auto-evaluare trebuie să asigure o cât mai bună implicare a acestor grupuri anterior menționate la nivelul întregului proces de auto-evaluare, în toate fazele acestuia remarcându-se rolul esențial ce este deținut de către directorul instituției de învățământ, în calitate de lider educațional (M. Brundrett and M.Crawford, Developing School Leaders. London: Routledge, 2012, pp.56-60).

Asigurarea calității în domeniul educației (http://www.edu.ro/index.php/articles/5117, accesat la data de 5.04.2018) are în vedere o optimizare a diverselor aspecte ce sunt sesizate la nivelul activității școlare (V. Anghelache, Managementul schimbării educaționale, Editura Institutul European, 2012, pp.45-49).

Această optimizare se realizează prin intermediul indicatorilor de valoare ajustată, ca și a celor de valoare adăugată, respectiv valoare creată. La nivelul oricărei instituții de învățământ, procesul de dezvoltare se realizează numai avându-se proiectul special întocmit în acest sens, proiectul dezvoltării instituționale având în vedere realizarea diverselor schimbări la nivelul instituției de învățământ, fără a include programele, ca și diversele activități ce au în vedere o funcționare normală a instituției, ca și modul de respectare de către aceasta a diverselor prevederi legislative.

Asociind calitatea educației cu gradul de satisfacție ce este exprimat de grupuri majore de interes, în raport cu educația ce este oferită, se poate afirma pe bună dreptate că principala cauză ce stă la baza elaborării unui proiect vizează fie percepția unei calități nesatisfăcătoare în anumite domenii ale activității școlare, fie percepția calității insuficiente a acesteia (http://www.edu.ro/index.php/articles/5117, accesat la data de 5.04.2018).

Astfel, se poate considera că proiectul dezvoltării instituționale al unei instituții de învățământ reprezintă mijlocul determinant prin care se reușește creșterea calității educației, avându-se în vedere diverși indicatori de calitate.

La nivelul totalității elementelor ce sunt incluse în cadrul proiectului dezvoltării instituționale se impune explicitarea indicatorilor de calitate, conștientizarea acestora, ca și asumarea acestora, respectiv la nivelul misiunii instituției de învățământ, diagnozei proiectului dezvoltării instituționale, țintelor și a abordărilor strategice, planurilor operaționale, ca și acțiunilor și a proceselor efective.

Prin prisma aceasta se poate aprecia că dezvoltarea calității educației, raportată la misiunea instituției de învățământ reprezintă progresul ce se realizează în manifestarea diverselor valori fundamentale ale instituției de învățământ, progresul în domeniul realizării unei viziuni comune în domeniul educației, viziune ce este împărtășită de către toți membrii incluși în cadrul comunității educaționale din care face parte respectiva instituție de învățământ, ca și răspunsul coerent la diversele nevoi ce sunt exprimate de către membrii comunității educaționale, respectiv de clienții instituției de învățământ.

În cadrul sistemului de învățământ românesc, se impune a se menționa faptul că sistemele dedicate asigurării calității educației, ca și procedurile specifice acesteia nu reprezintă „un plus”, un „paralelism”, în raport cu sistemele și procedurile prin intermediul cărora este asigurată funcționarea unei anumite instituții de învățământ, respectiv dezvoltarea acesteia, ci acestea constituie părți integrante din acestea.

În situația în care, deliberat și conștient, sunt puse sub semnul calității atât funcționalitatea unei instituții de învățământ cât și dezvoltarea instituțională, se remarcă faptul că sistemele de funcționare/dezvoltare, procedurile de funcționare/dezvoltare se transformă în sisteme, respectiv proceduri de asigurarea calității educației.

Se impune ca dezvoltarea calității educației să se transforme în baza procesului complex de planificare/proiectare ce se realizează la nivelul fiecărei instituții școlare, ciclul dezvoltării acesteia fiind considerat de asemenea drept ciclul calității (http://www.edu.ro/index.php/articles/5117, accesat la data de 5.04.2018).

Demn de menționat este faptul că sistemul evaluării calității educației trebuie să fie astfel conceput încât acesta să aibă capacitatea de a asigura realizarea funcțiilor principale ale evaluării, respectiv:

O îmbunătățire a activității curente – se impune ca evaluarea să fie de tip oportun, să aibă capacitatea de a împiedica apariția unor potențiale disfuncționalități majore, specificând în același timp punctele tari și punctele slabe sesizate în cadrul activităților anterioare

Asigurarea unui feed-back pentru diversele grupuri ce sunt considerate semnificative de interes – toate rezultatele diverselor acțiuni trebuie să fia aduse la cunoștința elevilor, cadrelor didactice, managerilor, la cunoștința comunității, în acest fel acestea având capacitatea analizării „investiției” (nu doar a celei financiare), determinând dacă s-a realizat sau nu impactul avut în vedere și mai ales dacă se impune sau nu continuarea acesteia

O revizuire a politicilor și a strategiilor educaționale aferente instituției de învățământ, urmată de o optimizare a acestora, astfel încât acestea să aibă capacitatea de a deservi în mod ideal misiunea ce a fost asumată

Pe lângă acestea, se impune ca sistemul evaluării calității educației să aibă capacitatea de a oferi diverse date certe privind amploarea modificărilor ce au fost realizate, respectiv dacă modificările au fost doar de suprafață, respectiv realizate prin conformism, imitație, sau dacă modificările au fost profunde, ele având capacitatea să afecteze în mod durabil și concret atât cultura organizațională, cât și totalitatea activităților ce se derulează la nivelul instituției de învățământ (I. Papuc, M. Albu, Procesul decizional managerial în sfera educațională, Editura Asociația de Științe Cognitive din România, 2011, pp.45-49). Respectiv, acest sistem de evaluarea calității educației trebuie să fie astfel construit încât el să asigure obiectivitatea (construcție formală), dar și subiectivitatea, în acest fel evitându-se declanșarea unor potențiale reacții de neconformism ori a unor reacții de tip „dublă gândire”.

În astfel de situații nu este suficientă o evaluare externă, acesta impunându-se a se completa (uneori înlocui) cu auto-evaluarea (L. Barbu., Managementul calității în învățământul preuniversitar, Editura Sf.Ierarh Nicolae, București, 2010, pp.51-53). Aplicarea diverselor instrumente de auto-evaluare trebuie să asigure o cât mai bună implicare a acestor grupuri anterior menționate la nivelul întregului proces de auto-evaluare, în toate fazele acestuia remarcându-se rolul esențial ce este deținut de către directorul instituției de învățământ, în calitate de lider educațional (M. Brundrett and M.Crawford, Developing School Leaders. London: Routledge, 2012, pp.56-60).

3.3. Formarea profesională a cadrelor didactice în România

3.3.1 Cadrul conceptual al formării profesionale a cadrelor didactice în țara noastră

În domeniul dedicat formării profesionale a cadrelor didactice în România, Ministerul Educației Naționale stabilește diversele obiective avute în vedere, iar în raport cu strategiile și politicile naționale existente, coordonează și formarea profesională continuă a cadrelor didactice (https://www.edu.ro/formare-continua).

În cadrul procesului de formare profesională continuă a cadrelor didactice din România se realizează nu doar dezvoltarea profesională, ci și evoluția ulterioară în carieră, avându-se în vedere prevederile alineatului (1) din conținutul articolului 242 al Legii Educației Naționale nr. 1/2011 (http://www.fen.ro/legea_educatiei_final.pdf), cu ulterioarele sale modificări și completări.

În ceea ce privește evoluția în cadrul carierei didactice, aceasta se realizează prin:

Grad didactic II

Grad didactic I

Examenele de certificarea diferitelor nivele ale competenței didactice (https://www.edu.ro/formare-continua)

Formarea cadrelor didactice, ce, conform legislației actuale, se constituie nu doar într-un drept, ci și într-o obligație, se poate realiza prin intermediul:

Programelor și activităților de perfecționarea pregătirii științifice

Programelor de formare în domeniul conducerii

Programelor și activităților de perfecționarea pregătirii didactice

Programelor de formare în domeniul îndrumării

Programelor și activităților de perfecționarea pregătirii psiho-pedagogice

Programelor de formare în domeniul evaluării învățământului

Programelor de conversie profesională

Cursurilor de pregătirea gradelor didactice II, respectiv a gradelor didactice I, cu susținerea examenelor aferente (https://www.edu.ro/formare-continua)

Atât personalul didactic, cât și personalul de conducere, personalul de îndrumare din cadrul învățământului preuniversitar, ca și personalul de control, au obligația participării periodice la diversele programe de formare continuă, în așa fel încât să existe posibilitatea acumulării a minim 90 C.P.T. (credite profesionale transferabile), în cadrul fiecărui interval consecutiv de cinci ani (acesta fiind calculat din momentul în care a fost promovat examenul de definitivare în învățământ – ibidem).

Activitatea de formare continuă a personalului didactic (implicit dezvoltarea profesională), ca și cea personalului de conducere, a personalului de îndrumare din cadrul învățământului preuniversitar și a personalului de control este, în conformitate cu prevederile alineatului (1) al articolului 2 din O.M.E.C.T.S. nr. 5564/2011 (https://www.edu.ro/sites/default/files/fisiere%20articole/Ordin%205564%20-%20%20Programe%20de%20formare.pdf) organizată de către furnizorii de programe de formare continuă.

Programele de formare continuă se constituie în ofertele educaționale ale furnizorilor de programe de formare continuă, acestea urmărind formarea, ca și dezvoltarea diverselor competențe profesionale ale cadrelor didactice, ale personalului didactic auxiliar, ca și ale personalului de conducere, ale personalului de îndrumare și ale personalului de control din învățământ.

În ceea ce privesc standardele de formarea continuă a cadrelor didactice, acestea au fost aprobate prin intermediul O.M. nr. 5560/2004, standardele de formare continuă vizând funcțiile de conducere, funcțiile de îndrumare, ca și funcțiile de control fiind aprobate prin intermediul O.M.E.C.T.S. nr. 3638/27 martie 2012 (http://www.oldsite.edu.ro/index.php/articles/16933).

3.3.2 Cadrul normativ al formării cadrelor didactice

În domeniul dedicat formării în învățământul din România, Ministerul Educației Naționale a definit și cadrul normativ, incluzând:

Legea Educației Naționale nr. 1/2011 cu ulterioarele modificări și completări

(http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_educatiei_nationale_lege_1_2011.php)

Metodologia formării continue a personalului didactic, de conducere, de îndrumare și de control, ce a fost aprobată prin intermediul O.M.E.C.T.S. nr. 5561/2011, cu ulterioarele modificări și completări (https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2016/resurse%20umane/formarea%20continua/OM%205561_2011%20Metodologie%20privind%20formarea%20continu%C4%83%20a%20personalului%20din%20%C3%AEnv%20preuniv.pdf)

OMEN nr. 3307/2013 privind aprobarea modelului “Atestatului de formare continuă a personalului didactic” și a modelului ”Fișei competențelor și disciplinelor/temelor” (https://lege5.ro/Gratuit/gm2doojtga/ordinul-nr-3307-2013-privind-aprobarea-modelului-atestatului-de-formare-continua-a-personalului-didactic-si-modelului-fisei-competentelor-si-a-disciplinelor-temelor)

Metodologia de acreditare a și evaluare periodică a furnizorilor de programe de formare continuă și a programelor oferite de aceștia, aprobată prin OMECTS nr. 5564/2011 modificată și completată prin OMECTS nr. 3130/ 2013 și OMECS nr. 5442/08.10.2015 (http://www.ucv.ro/pdf/invatamant/formarea_continua/ORDIN_5_564_7_oct%202011.pdf, http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/18692, http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/23641) ;

Metodologia privind sistemul de acumulare, recunoaștere și echivalare a creditelor profesionale transferabile, aprobată prin OMECTS nr. 5562/2011 (https://www.ccdbn.ro/anunturi/credite_ordin5562.pdf);

Nota nr. 640/20.02.2013 privind aprobarea taxei de acreditare a programelor de formare continuă pentru personalul din învățământul preuniversitar (http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/17264);

Standarde de formare continuă pentru personalul cu funcții manageriale din învățământul preuniversitar aprobate prin OMECTS NR. 3638/ 2012 (http://www.oldsite.edu.ro/index.php/articles/16933);

Nota nr. 48/22.02.2013 privind aprobarea procedurii privind echivalarea și acordarea de credite profesionale transferabile pentru participarea la activități de formare din categoria 4 – Programe speciale (http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/19253);

Nota nr. 311/03.06.2014 privind aprobarea modelului documentelor prevăzute în art. 35, alin. (1) din OMECTS nr. 5564/2011 (http://www.ucv.ro/pdf/invatamant/formarea_continua/ORDIN_5_564_7_oct%202011.pdf)

Nota nr. 189/16.05.2013 privind aprobarea modelului de proces verbal care se întocmește de către furnizorii de programe de formare continuă acreditate în urma evaluării finale a cursanților și a listei documentelor justificative privind desfășurarea activității de evaluare finală a acestora (http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/20325).

3.4 Formarea inițială profesională a cadrelor didactice

Este cunoscut faptul că formarea profesională inițială se constituie în segmentul educațional ce poate asigura nu doar dobândirea diverselor competențe ce sunt necesare pentru accederea la o exercitare calificată pentru profesia cadrului didactic, ci și a certificărilor oficiale, așa cum acestea sunt menționate în legislație.

În cadrul procesului de formare inițială a cadrelor didactice, se remarcă:

Formarea de specialitate a cadrelor didactice, ce se realizează și certifică prin intermediul promovării diferitelor programe de studii universitare, ca și a studiilor de specialitate (nivelul liceal sau nivelul postliceal – după caz), ce sunt oferite de diversele instituții de învățământ ce sunt autorizate ori acreditate, în condițiile legii

Formarea psiho-pedagogică și didactică, formarea de specialitate (practică și teoretică), ce se realizează și certifică urmare a promovării diverselor programe de studii psiho-pedagogice, ce sunt oferite persoanelor interesate de către departamentele dedicate pregătirii personalului didactic, mai precis de:

Facultățile ce au incluse în cadrul structurii specializarea „Pedagogia învățământului primar și preșcolar”

Instituțiile învățământului superior

Programele de pregătire psiho-pedagogică, de specialitate și didactică, ce sunt organizate în cadrul instituțiilor de învățământ de la nivelul liceal ori nivelul postliceal

În țara noastră, formarea inițială a cadrelor didactice se realizează în sistem simultan (ulterior anului 1996), persoanele interesate absolvind Departamentul pentru pregătirea personalului didactic. Primele astfel de departamente au fost înființate, urmare a ordinului ministrului educației, începând cu anul 1996, în următorii ani realizându-se o restructurare sistematică a planurilor de învățământ (mai precis în 1999, în 2001, în 2003), ca și introducerea etapizată a unor noi discipline, ca și a creditelor de studiu.

În domeniul formării profesionale a cadrelor didactice, primii pași au fost realizați în cursul anului 2001, când a fost implementată Strategia de dezvoltarea sistemului de formare inițială și continuă a personalului didactic și a managerilor din învățământul preuniversitar 2001/2004 (http://gov.ro/ro/obiective/strategii-politici-programe/strategia-de-dezvoltare-a-sistemului-de-formare-initiala-si-continua-a-personalului-didactic-si-a-managerilor-din-invatamantul-preuniversitar-2001-2004&page=2).

În cadrul acestei strategii (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf), s-a reușit delimitarea mai multor domenii de acțiunii, respectiv:

Standarde profesionale – urmărindu-se proiectarea standardelor dedicate profesiei didactice, la nivel național, cu ulterioara implementare a acestora

Curricular – cu reformarea situației anterioare, urmărindu-se:

Definirea, urmarea cadrului teoretic delimitat de experți, a standardelor curriculare naționale nu doar pentru D.P.P.D, ci și pentru Colegiile Universitare Pedagogice

Definirea și implementarea sistemului dedicat creditelor transferabile în formarea cadrelor didactice

Determinarea diverselor interdependențe curriculare existente între liceele pedagogice și colegiile universitare pedagogice, avându-se în vedere punerea în aplicare a principiilor continuității, respectiv principiului transferului (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Modificarea cadrului instituțional – ce a inclus:

O revizuire a cadrului legislativ vizând derularea activităților specifice formării inițiale în cadrul D.P.P.D, ca și în Colegiile Universitare Pedagogice

O actualizare constantă a diverselor informații dedicate instituțiilor de profil (mai precis a Colegiilor Universitare Pedagogice, ca și a D.P.P.D.)

O implementare a normei didactice „metodică/didactica disciplinei” la nivelul statelor de funcții existente în Colegiile Universitare Pedagogice, ca și ale D.P.P.D.

Includerea, în cadrul sistemului formării inițiale a cadrelor didactice, a funcției „mentorului”; aceasta fiind definită drept resursă în derularea diverselor activități ale practicii pedagogice

Înființarea unei instituții post-universitare de formarea și profesionalizarea cadrelor didactice (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Stagiatura în învățământ/definitivarea în învățământ, incluzând:

O prelungire a rutei formării inițiale a cadrelor didactice până în momentul susținerii, respectiv al promovării examenului de definitivat (mai precis un an al stagiului practic, cu asistarea de mentor, ca și de către metodician)

Realizarea unei corelări între sistemul de certificare în cariera didactică și sistemul de evoluție în cariera didactică, mai precis derularea concursului de titularizare urmând să se realizeze ulterior examenului de diplomă/examenului de definitivat

Implementarea unui sistem de evaluare complex, dedicat obținerii diplomei de profesor/diplomei de institutor, acesta urmând să se realizeze la sfârșitul procesului formării inițiale. În cadrul acestui sistem s-a prevăzut:

Portofoliul profesional, „jurnalul pedagogic”

Examenul scris

Lucrarea de diplomă – conținutul acesteia fiind psiho-pedagogic, dar și metodic (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Certificarea – ce a avut în vedere:

Implementarea nivelelor de calificare în cadrul formării inițiale, incluzând:

Atestatul de profesor/atestatul de institutor, ca urmare a absolvirii instituției de învățământ superior, ca și a absolvirii modulului pedagogic pus la dispoziție de către Colegiul Universitar Pedagogic ori de D.P.P.D

Atestatul de învățător/atestatul de educatoare, ca urmare a absolvirii cursurilor liceelor pedagogice

Diploma de institutor/ diploma de institutor, ca urmare a parcurgerii stagiului de definitivat, ca și al absolvirii diverselor examene specifice, așa cum acestea au fost prevăzute în cadrul metodologiilor aferente

Acordarea fiecărui absolvent, împreună cu diploma obținută (cea de profesor ori de institutor) și a dosarului de perfecționare (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Finanțarea, ce a inclus:

O optimizare a sistemului finanțării instituționale din cadrul colegiilor universitare pedagogice, ca și din cadrul D.P.P.D

O modificare a metodologiei dedicate finanțării diverselor activități ale practicii pedagogice, respectiv a activităților de mentorat (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Înființarea de noi instituții, ca și a școlilor de aplicații, vizând:

Dezvoltarea rețelelor permanente ale instituțiilor (incluzând atât școli, cât și grădinițe) de aplicație pentru realizarea practicii pedagogice, prin intermediul convențiilor bilaterale realizate între diversele instituții de învățământ superior și inspectoratele școlare județene

Diversificarea și dezvoltarea relațiilor de parteneriat încheiate cu diversele instituții ofertate în domeniul serviciilor dedicate practicii pedagogice alternative – incluzând centrele de consiliere, O.N.G.-uri, centrele logopedice, media, cluburi ale copiilor, etc.) (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

De asemenea, tot în conținutul Strategiei de dezvoltarea sistemului de formare inițială și continuă a personalului didactic și a managerilor din învățământul preuniversitar 2001/2004 (http://gov.ro/ro/obiective/strategii-politici-programe/strategia-de-dezvoltare-a-sistemului-de-formare-initiala-si-continua-a-personalului-didactic-si-a-managerilor-din-invatamantul-preuniversitar-2001-2004&page=2) au fost definite și domeniile de acțiune pentru formarea continuă a cadrelor didactice (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf), remarcându-se:

Standardele, ce au avut în vedere elaborarea, ca și implementarea unor standarde naționale dedicate profesiei didactice, mai precis a unor standarde evolutive de tip complex, incluzând standarde normative și standarde de excelență, în vederea conturării unei cariere didactice flexibile și dinamice (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Curricularul, ce a vizat:

Definirea și ulterioara implementare a sistemului de credite profesionale transferabile în cadrul formării continue a cadrelor didactice

Delimitarea standardelor naționale pentru curricula formării continue, delimitarea realizându-se în cadrul Centrului Național pentru Formarea Personalului, de către o comisie de specialitate

O restructurare a programelor de perfecționare, urmărindu-se implementarea diverselor activități specifice (cea mai relevantă fiind cea a tehnologiilor educaționale asistate de calculator)

O proiectare curriculară a diverselor module de formare/module de perfecționare, avându-se în vedere diverse categorii de discipline, mai precis discipline obligatorii, discipline opționale, discipline facultative (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Instituționalul, incluzând:

O revizuire a legislației dedicate derulării diverselor activități de perfecționare din cadrul colegiilor universitare pedagogice, ca și din D.P.P.D.

O actualizare a informațiilor privind colegiile universitare pedagogice, ca și a centrelor de perfecționare – D.P.P.D.

Înființarea C.N.F.P. (Centrul Național pentru Formarea Personalului din Învățământul Preuniversitar) – instituție specializată în activitatea de acreditare a programelor de formare continuă, mai precis a programelor pe care le propun furnizorii de formare

Dezvoltarea unei așa numite piețe educaționale a programelor de formare continuă (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf) , avându-se în vedere un sistem al concurenței loiale, sub organizarea și monitorizarea C.N.F.P.

Asigurarea mecanismelor specifice promovării diverselor oferte venite din partea furnizorilor formării continue a cadrelor didactice, incluzând nu doar diversele publicații, ci și târgurile de oferte

Evoluția în cadrul carierei didactice, ce a inclus:

O restructurare a metodologiei dedicate formării continue a cadrelor didactice

O modificare a sistemului de evoluție, prin intermediul restructurării gradelor didactice urmărindu-se promovarea în cadrul carierei didactice, mai exact:

Grad II

Grad I

Grad de excelență

O reconsiderare a progresiei în cadrul carierei didactice, avându-se în vedere folosirea creditelor profesionale transferabile – s-a realizat o substituire a criteriului vechimii în profesia didactică cu criterii mult mai complexe din domeniul psiho-socio-profesional

Dezvoltarea profesională/perfecționarea cadrelor didactice, ce a inclus:

O revizuire a diverselor programe dedicate formării cadrelor didactice

O consolidare a rolului deținut de către instituțiile de învățământ superior – centrele de perfecționare în cadrul activității de formarea continuă a cadrelor didactice (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

O ierarhizare a principalelor forme dedicate organizării perfecționării personalului didactic, avându-se în vedere alocarea de credite profesionale transferabile

O consolidare deosebită a rolului deținut de Casa Corpului Didactic vizând organizarea formării continue a cadrelor didactice și perfecționarea acestora

Certificarea – în cadrul căreia s-a stabilit că :

Diversele activități de certificare aferente tuturor modalităților de formare continuă sunt realizate în cadrul instituțiilor de învățământ superior, ca și al centrelor de perfecționare (incluzând colegiile universitare pedagogice și D.P.P.D.-urilor)

Obținerea gradului II se realizează etapizat, mai precis:

Acumularea unui număr minim de credite – cu mențiunea că sursa este reprezentată de furnizorii acreditați de formare continuă

Portofoliul profesional, incluzând specialitate și metodică

Inspecții speciale

Susținerea examenului scris la disciplina „Pedagogie și Psihologia Educației” ((http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Obținerea gradului I se realizează etapizat, mai precis:

Acumularea unui număr minim de credite – cu mențiunea că sursa este reprezentată de furnizorii acreditați de formare continuă

Elaborarea de lucrări metodico-științifice

Inspecții speciale

Susținerea lucrărilor metodico-științifice Educației” (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Obținerea gradului de excelență se realizează etapizat, mai precis:

Concursul național pe specialități, numărul locurilor fiind limitat – selecția se realizează avându-se în vedere o grilă specifică

Evaluarea activităților dedicate perfecționării periodice se realizează cu completarea rubricilor specifice existente în cadrul dosarului de perfecționare, de către instituțiile de învățământ superior, respectiv centrele de perfecționare. Documentele sunt primite de către fiecare profesor/fiecare institutor

O reconsiderare a inspecției speciale în vederea promovării gradelor didactice (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

Finanțarea, ce includea:

O modificare a metodologiei de finanțarea activităților de formare continuă

Susținerea activităților de perfecționare periodică, prin intermediul bugetului M.E.C.

Dezvoltarea sistemului de finanțare alternativ, incluzând taxe, contribuții personale, sponsorizări

Identificarea diverselor modalități de finanțare din fonduri externe (respectiv proiecte), cu ulterioara valorificare a acestora (http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf)

În domeniul dedicat formării inițiale, au fost delimitate o serie întreagă de măsuri, dintre care merită enumerate:

Proiectarea standardelor naționale dedicate profesiei didactice, cu ulterioara implementare a acestora

Implementarea în cadrul formării inițiale a cadrelor didactice a sistemului creditelor transferabile

Stabilirea standardelor curriculare naționale, avându-se în vedere cadrul teoretic definit, atât pentru Colegiile Universitare pedagogice, cât și pentru D.P.P.D.-uri

O revizuire a cadrului legislativ dedicat derulării activităților specifice formării inițiale, atât în cadrul colegiilor universitare pedagogice, cât și a D.P.P.D.-urilor

Identificarea diverselor interdependențe curriculare existente între liceele pedagogice și colegiile universitare pedagogice, prin intermediul punerii în aplicare a principiului transferului, ca și a principiului continuității

Actualizarea diverselor informații vizând instituțiile de profil, mai precis a colegiilor universitare pedagogice și a D.P.P.D-urilor

Înființarea instituției post-universitare dedicate formării și profesionalizării cadrelor didactice

Introducerea în cadrul sistemului formării inițiale a funcției „mentor”, aceasta fiind percepută drept resursă a derulării activităților practicii pedagogice

Implementarea, în cadrul statelor de funcții aferente colegiilor universitare pedagogice, ca și D.P.P.D-uri, a normei didactice „metodica/didactica disciplinei”

O corelare între sistemului de certificare în cariera didactică cu sistemul de evoluție, mai precis derularea concursului de titularizare ulterior examenului de diplomă (definitivatul)

Introducerea diverselor niveluri de calificare în cadrul formării inițiale

O prelungire a rutei formării inițiale a cadrelor didactice până la momentului susținerii, respectiv al promovării examenului de definitivat (respectiv un an de stagiu practic, în cuprinsul căruia se realizează asistarea de către mentor și metodician

O modificare a metodologiei dedicate finanțării diverselor activități de practică pedagogică, ca și a celor de mentorat

O optimizare a sistemului dedicat finanțării instituționale a colegiilor universitare pedagogice, respectiv a D.P.P.D-urilor

Introducerea sistemului complex de evaluare dedicat obținerii diplomei de profesor, respectiv de institutor, la finalul procesului formării inițiale, sistem ce include nu doar examenul scris și lucrarea de diplomă (al cărui conținut include metodica și psiho-pedagogie), ci și „jurnalul pedagogic” și portofoliul profesional

Obținerea atestatului de învățător-educator, urmare a absolvirii liceelor pedagogice

Obținerea atestatului de profesor institutor ca urmare a absolvirii instituțiilor de învățământ pedagogic, ca și a modulului pedagogic, așa cum acesta este oferit de colegiile universitare pedagogice, respectiv de D.P.P.D-uri

Obținerea diplomei de profesori, respectiv a diplomei de institutor ca urmare a parcurgerii stagiului de definitivat și al absolvirii examenelor specifice

Acordarea, pe lângă diploma de profesor/diploma de institutor, dosarului de perfecționare, pentru fiecare absolvent

Dezvoltarea rețelei permanente de instituții dedicate practicii pedagogice (școli și grădinițe), avându-se în vedere convențiile bilaterale realizate între inspectoratele școlare județene și instituțiile de învățământ superior

Diversificarea diverselor relații de parteneriat încheiate cu instituțiile ofertate a serviciilor de practică pedagogică de tip alternativ

În cadrul procesului dedicat formării cadrelor didactice, un moment important a fost reprezentat de procesul Bologna (anterior acestuia, procesul de formarea cadrelor didactice din cadrul învățământului preșcolar și primar se realiza în colegiile universitare, perioada cursurilor fiind de trei ani), remarcându-se o reorganizare structurală, dar și curriculară în cadrul învățământului superior din țara noastră, măsurile nou introduse fiind implementate încă de acum mai bine de un deceniu.

Astfel s-a reușit reorganizarea în două module a diverselor programe de formare inițială a cadrelor didactice din învățământul secundar, ca și din învățământul terțiar, programele puse la dispoziție de departamentele dedicate pregătirii cadrelor didactice din universități (respectiv D.P.P.D.), în baza prevederilor O.M.E.C.T. 4343/2005, (ulterior modificat prin O.M.E.C.T. nr. 4316/2008, ca și prin O.M.E.C.T.S. nr. 3158/2010).

Se remarcă astfel existența:

Modulului I – incluzând 30 de credite, acesta fiind integrat ciclului de licență, el permițându-le absolvenților predarea doar în cadrul învățământului secundar obligatoriu

Modulului II – incluzând tot un număr de 30 de credite, acesta putând fi urmat ulterior finalizării studiilor de licență. Modulul este obligatoriu tuturor cadrelor didactice ce urmăresc predarea în cadrul învățământului post-obligatoriu, respectiv a învățământului superior

De asemenea, în urmă cu un deceniu, s-a reușit elaborarea O.M. nr. 4316/2008 vizând Aprobarea programului de studii pentru obținerea certificatului de absolvirea Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, în cuprinsul căruia s-a reușit includerea, alături de planul de învățământ național, și a numeroase reglementări dedicate formării cadrelor didactice în țara noastră, avându-se în vedere legislația în vigoare (mai precis Legea 288/2004 vizând organizarea studiilor universitare, cu ulterioarele modificări introduse de Legea 346/2005).

În cadrul planului de învățământ al Departamentelor pentru Pregătirea Personalului Didactic se remarcă diferențierea nivelelor de pregătirea profesională a cadrelor didactice, respectiv:

Cadrele didactice ce predau în cadrul învățământului primar și gimnazial – acestea fiind absolvente ale studiilor de licență, ca și ale programului de studii psiho-pedagogice

Cadrele didactice ce predau în cadrul învățământului liceal și învățământului universitar – acestea fiind absolvente ale studiilor de masterat, ca și ale programului studiilor psiho-pedagogice aprofundate, nivelul II

Prin intermediul acestui plan de învățământ s-a reușit organizarea pe două nivele de certificări ale profesiei didactice a programului de studii psiho-pedagogice, pus la dispoziție de D.P.P.D., impunându-se ca admiterea cadrelor didactice în cadrul programului de nivel II să se poate realiza numai ulterior parcurgerii și absolvirii programului nivelului I.

Prin intermediul O.M.E.C.T. nr. 4316/2008 s-a reușit stabilirea tematicii diverselor cursuri dedicate formării cadrelor didactice, ca și a numărului orelor alocate, a numărului creditelor și implicit a formei de examinare. Mai precis:

La nivelul I au fost introduse, ca și discipline obligatorii, următoarele:

Psihologia educației

Instruire asistată de calculator

Fundamentele pedagogiei

Teoria și metodologia instruirii

Teoria și metodologia curriculumului

Managementul clasei de elevi

Teoria și metodologia evaluării

Practică pedagogică în învățământul preuniversitar

Didactica specialității

La nivelul II au fost introduse, ca și obligatorii, următoarele discipline:

Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și adulților

Didactica domeniului și dezvoltări în didactica specialității

Proiectarea și managementul programelor educaționale

Practică pedagogică în învățământul liceal, postliceal și universitar.

În plus, acestor discipline obligatorii le-au fost adăugate și pachete cu discipline opționale (în număr de două), cadrele didactice urmând să aleagă una dintre ele în vederea studierii (cum ar fi disciplina Consiliere și orientare, Sociologia educației, Comunicare educațională, Educație interculturală, etc).

Pentru cadrele didactice din cadrul învățământului preșcolar, ca și a învățământului primar, s-a stabilit ca procesul dedicat formării inițiale să fie organizat prin intermediul specializării Pedagogia învățământului primar și preșcolar, din facultățile de științele educației.

În domeniul dedicat dezvoltării curriculum-ului formării inițiale a cadrelor didactice, se remarcă:

Definirea programelor școlare în vederea formării cadrelor didactice (învățământul preșcolar și primar) la nivelul departamentelor specializate din facultățile științelor educației, în cadrul procesului de formare fiind incluse nu doar cursuri generale, ci și cursuri de formare pedagogice, respectiv activități practice specifice formării pedagogice

Dezvoltarea curriculum-ului formării cadrelor didactice din învățământul secundar și învățământul terțiar, conform prevederilor incluse în O.M.E.C.T. 4316/2008, la nivelul fiecărui departament de formarea cadrelor didactice ce funcționează în cadrul universităților. În acest sens, s-a stabilit:

Completarea, pentru fiecare disciplină de studiu, a unei fișe a disciplinei, în care sunt descrise obiectivele (ori competențele) urmărite în vedere formării la disciplina respectivă

Numărul orelor alocate

Tematica de curs

Tematica pentru aplicații

Recomandările bibliografice

Forma examinării

În contextul fluctuațiilor sesizate pe plan social, dar și economic, cărora li s-au adăugat numeroasele reforme din ultimii ani în învățământul din România, s-a impus necesitatea definirii unui set nou al competențelor dedicate cadrelor didactice, acesta urmând să țină cont și de rolul pe care îl au în societatea modernă cadrele didactice, mai precis:

Elaborarea curriculum-ului instituției de învățământ, cu ulterioara dezvoltare a acestuia

Elaborarea activităților de tip cross-curriculare și ulterioara implementare a acestora

Evaluarea manualelor, selecția manualelor

Derularea activităților în cadrul unui mediu intercultural de învățare

Participarea periodică la diverse proiecte locale, proiecte naționale, ca și la proiecte internaționale

Dezvoltarea diverselor parteneriate între școli și comunitățile aferente

Realizarea dezvoltării profesionale, ca și a auto-managementului, etc.

La o simplă analiză a fișelor disciplinelor ce sunt incluse în cadrul modulului pedagogic pot fi remarcate competențele cadrelor didactice, competențe ce sunt în acord cu viziunea asupra educației ce se concentrează asupra competențelor.

Astfel, în cadrul disciplinei Psihologia educației se remarcă o valorificare deosebită a informațiilor teoretice privind:

Înțelegerea procesului de învățare

Înțelegerea rolurilor cadrului didactic în cadrul procesului de ghidare și implicit de facilitare a învățării, respectiv:

O cunoaștere a elevilor

Tipurile de învățare

O înțelegere a specificului dezvoltării psihice

Stimularea individuală a creativității elevului

O înțelegere a relației existente între învățare și dezvoltare

Abordarea de tip psihologic a relației cadru didactic/elev

Stimularea de grup a creativității elevilor

Teoria inteligențelor multiple, etc

În cadrul diverselor discipline pedagogice se urmărește:

O cunoaștere, ca și o înțelegere a rolurilor profesionale ce le revin cadrelor didactice

Cunoașterea standardelor profesiei didactice

Proiectarea diverselor activități didactice în cadrul cărora să se respecte o anumită coerență între conținuturile învățării, obiectivele de referință, strategiile didactice, obiectivele operaționale, standardele curriculare de performanță, evaluări, etc, cu ulterioara evaluare a acestora

Folosirea diverselor strategii, a tehnicilor de instruire, a metodelor de învățare și evaluare – cum ar fi proiectele, metodele de învățare prin intermediul cooperării, portofoliile, diversele tehnici de grafică

Participarea cadrelor didactice la o dezvoltare profesională proprie, ca și la dezvoltarea instituțională

Promovarea, în cadrul strategiilor didactice și a practicilor școlare) a diverselor relații ce se bazează pe principii și valori democratice

Promovarea (ca și asumarea) diverselor principii ale educației incluzive, ca și ale dezvoltării prin educație a tinerilor/copiilor

O colaborare constantă cu diverșii membrii ai comunităților școlare, ca și cu familiile elevilor

În cadrul practicii pedagogice se are în vedere:

Realizarea autoevaluări, ca și a evaluării, avându-se la bază criterii riguroase aferente lecției realizate, respectiv a secvenței lecției

Proiectarea diverselor situații de învățare

Valorificarea diverselor cunoștințe vizând metodele de predare, strategiile didactice, metodele de evaluare, ca și particularitățile elevilor

Comunicarea cu elevii, ca și cu părinții acestora

Realizarea materialelor didactice necesare în cadrul activităților de predare

Inter-relaționarea cu elevii, dar și cu părinții acestora

Realizarea materialelor didactice dedicate facilitării procesului de învățare

Urmare a numeroaselor cercetări ce au fost realizate în statele europene privind calitatea educației s-a desprins concluzia necesității realizării unei corelații între educația bazată pe diverse competențe și formarea cadrelor didactice. Astfel, s-a reușit demonstrarea faptului că formarea cadrelor didactice, în faza inițială, are la bază nu formarea competențelor și abilităților, ca și dezvoltarea acestora, ci transferul informațiilor diverse, soluțiile și modelele tradiționale regăsite în sistemul de învățământ dovedindu-se a fi perimate, în contextul actual.

În țara noastră, analizele care au fost realizate în ultimii ani în domeniul educației, au reușit să sublinieze necesitatea modificării logicii didactice astfel încât toate cadrele didactice să dețină nu doar libertatea acțiunilor dedicate organizării programelor de învățare, ci și responsabilitatea acestora, în centrul preocupărilor majore aflate pe ordinea de zi a procesului dedicat modernizării actului didactic menținându-se dezvoltarea competențelor de tipul învață să înveți.

Astfel, la începutul acestui deceniu, la nivelul ministerului de resort s-a definit ideea lansării unui program de tip inovativ dedicat formării cadrelor didactice ce activează în cadrul învățământului superior, acesta venind cu o abordare nouă în cadrul procesului de predare a didacticii disciplinei, ceea ce a dus nu doar la o dezvoltare a nivelului de atractivitate a învățării în instituțiile de învățământ superior, ci și la atragerea unui număr cu mult mai mare de tineri spre carierele didactice.

În conținutul Legii Educației Naționale (respectiv a legii 1/2011 – disponibilă la adresa https://lege5.ro/Gratuit/geztsobvgi/legea-educatiei-nationale-nr-1-2011) s-a prevăzut că procesul formării inițiale, în vederea ocupării diverselor funcții didactice, include:

O formare inițială, mai precis formare teoretică într-o anumită specialitate, ce se realizează în cadrul instituțiilor de învățământ superior, prin intermediul programelor special acreditate, în condițiile prevăzute de lege

Un masterat didactic, a cărui durată este de doi ani

Un stagiu practic pe perioada unui an școlar, stagiu ce este realizat sub atenta coordonare a unui mentor, în cadrul unei unități de învățământ (https://lege5.ro/Gratuit/geztsobvgi/legea-educatiei-nationale-nr-1-2011)

Ministerul Educației, ca principal finanțator și urmare a analizelor privind nevoile de formare la nivelul sistemului de învățământ, este cel care definește nu doar diversele repere curriculare, ci și calificările dedicate formării inițiale teoretice pentru cadrele didactice.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

V. Anghelache, Managementul schimbării educaționale, Editura Institutul European, 2012

L. Barbu, Managementul calității în învățământul preuniversitar, Editura Sf.Ierarh Nicolae, București, 2010

Elena Lia Chelaru, Asigurarea calității procesului educațional – condiție esențială pentru un învățământ modern, EdituraVladimed Rovimed, București, 2011

Cristian Hatu, Andreea Eșanu, Diminuarea analfabetismului funcțional, în cadrul Raportului „Scăderea analfabetismului funcțional – o posibilă prioritate strategică în educație”, 2015, București, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale

I.Papuc, M. Albu, Procesul decizional managerial în sfera educațională, Editura Asociația de Științe Cognitive din România, 2011

Ioan Pânzaru, Asigurarea calității în învățământul superior din țările UE, 2012

Ioan Toca, Lorena Elena Spuza, Managementul calității pentru învățământul preuniversitar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010

Autori străini:

M. Brundrett and M.Crawford, Developing School Leaders. London: Routledge, 2012

Alte documente consultate:

Legea nr. 1/5.01.2011, publicată în M.O. nr. 18/10.01.2011

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2005 vizând asigurarea calității educației

Legea 87/10.04.2006

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2005 vizând asigurarea calității educației

O.M.E.C.T.S. nr. 5564/2011 vizând aprobarea Metodologiei de acreditare și evaluare periodică a furnizorilor de formare continuă și a programelor de formare oferite de aceștia

O.M. nr. 5560/2004

O.M.E.C.T.S. nr. 3638/27 martie 2012

Legea Educației Naționale nr. 1/2011 cu ulterioarele modificări și completări

O.M.E.C.T.S. nr. 5561/2011

OMEN nr. 3307/2013 privind aprobarea modelului “Atestatului de formare continuă a personalului didactic” și a modelului ”Fișei competențelor și disciplinelor/temelor

OMECTS nr. 5564/2011

OMECTS nr. 3130/ 2013

OMECS nr. 5442/08.10.2015

Metodologia privind sistemul de acumulare, recunoaștere și echivalare a creditelor profesionale transferabile

OMECTS nr. 5562/2011

Nota nr. 640/20.02.2013 privind aprobarea taxei de acreditare a programelor de formare continuă pentru personalul din învățământul preuniversitar

Standarde de formare continuă pentru personalul cu funcții manageriale din învățământul preuniversitar

OMECTS NR. 3638/ 2012

Nota nr. 48/22.02.2013 privind aprobarea procedurii privind echivalarea și acordarea de credite profesionale transferabile pentru participarea la activități de formare din categoria 4 – Programe speciale

Nota nr. 311/03.06.2014 privind aprobarea modelului documentelor prevăzute în art. 35, alin. (1) din OMECTS nr. 5564/2011

Nota nr. 189/16.05.2013 privind aprobarea modelului de proces verbal care se întocmește de către furnizorii de programe de formare continuă acreditate în urma evaluării finale a cursanților și a listei documentelor justificative privind desfășurarea activității de evaluare finală a acestora

Strategia de dezvoltarea sistemului de formare inițială și continuă a personalului didactic și a managerilor din învățământul preuniversitar 2001/2004

O.M.E.C.T. 4343/2005

O.M.E.C.T. nr. 4316/2008

O.M.E.C.T.S. nr. 3158/2010

Ordinul de ministru nr. 4316/2008 vizând Aprobarea programului de studii în vederea obținerii certificatului de absolvirea Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic

Legea 288/2004 vizând organizarea studiilor universitare

Legea 346/2005

O.M.E.C.T. nr. 4316/2008

Site-uri consultate:

http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV%3Aef0016

http://www.legex.ro/Legea-87-2006-70373.aspx

http://www.edu.ro/index.php/articles/5117

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=URISERV%3Aef0016

http://cwur.org/2016.php

http://www.oecd-ilibrary.org/education/trends-shaping-education-2016_trends_edu-2016-en

http://www.edu.ro/index.php/articles/5117

https://www.edu.ro/formare-continua

http://www.fen.ro/legea_educatiei_final.pdf

https://www.edu.ro/sites/default/files/fisiere%20articole/Ordin%205564%20-%20%20Programe%20de%20formare.pdf

http://www.oldsite.edu.ro/index.php/articles/16933

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_educatiei_nationale_lege_1_2011.php

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2016/resurse%20umane/formarea%20continua/OM%205561_2011%20Metodologie%20privind%20formarea%20continu%C4%83%20a%20personalului%20din%20%C3%AEnv%20preuniv.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gm2doojtga/ordinul-nr-3307-2013-privind-aprobarea-modelului-atestatului-de-formare-continua-a-personalului-didactic-si-modelului-fisei-competentelor-si-a-disciplinelor-temelor

http://www.ucv.ro/pdf/invatamant/formarea_continua/ORDIN_5_564_7_oct%202011.pdf

http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/18692

http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/23641

https://www.ccdbn.ro/anunturi/credite_ordin5562.pdf

http://www.oldsite.edu.ro/index.php/articles/16933

http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/19253

http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/17264

http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/20325

http://www.ucv.ro/pdf/invatamant/formarea_continua/ORDIN_5_564_7_oct%202011.pdf

http://gov.ro/ro/obiective/strategii-politici-programe/strategia-de-dezvoltare-a-sistemului-de-formare-initiala-si-continua-a-personalului-didactic-si-a-managerilor-din-invatamantul-preuniversitar-2001-2004&page=2

http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/stratform.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/geztsobvgi/legea-educatiei-nationale-nr-1-2011

CAPITOLUL 4. FORMAREA PROFESIONALĂ A CADRELOR DIDACTICE

Procesul de formare continuă a cadrelor didactice reprezintă în țara noastră, prin prisma legislativă, un drept al cadrelor didactice ce vizează perfecționarea acestora, ca și conversia profesională, în cadrul literaturii de specialitate fiind incluse în componența formării continue:

Dezvoltarea profesională – În vederea realizării unei corelări cu diversele reglementări ce sunt specifice educației permanente, ca și educației adulților, se impune necesitatea dezvoltării profesionale continue prin intermediul stagiilor de formare obligatorii. Stagiile formării continue sunt incluse în cadrul sistemului de evaluare, respectiv a sistemului de echivalare prin intermediul creditelor profesionale transferabile. În ceea ce privește obligativitatea, aceasta prevede ca un cadru didactic să acumuleze într-un interval de cinci ani o sumă de 90 de credite. Demn de menționat este faptul că programele dedicate formării continue sunt organizate la nivel modular, remarcându-se mai multe domenii, respectiv:

Specialitatea

Psihologia educației

Pedagogie

TIC

Didactica specialității

Management educațional

Evoluția în cariera didactică – include, în cazul învățământului preuniversitare, o promovare a examenelor de definitivat în învățământ, ca și obținerea gradului didactic II, respectiv a gradului didactic I.

Prin intermediul procesului de formare continuă a cadrelor didactice este asigurată nu doar actualizarea competențelor cadrelor didactice, ci și dezvoltarea acestora, în paralel cu dobândirea unor competențe noi, avându-se în vedere:

Diversele evoluții remarcate în cadrul planurilor nevoilor de educație

Evoluțiile sesizate la nivelul curriculum-ului educațional

Diversele exigențe vizând adaptarea la modificările sesizate în cadrul proceselor educaționale ori a structurilor din sistemul de educație a competențelor cadrelor didactice

Astfel, procesul formării continue a cadrelor didactice urmărește:

Actualizarea competențelor cadrelor didactice în cadrul domeniului de specializare ce este corespunzător funcției didactice deținute prin intermediul formării inițiale, în paralel cu dezvoltarea acestor competențe. Atât actualizarea acestor competențe, cât și dezvoltarea lor se realizează prin intermediul programelor de formare periodică, respectiv a programelor de perfecționare periodică

O dezvoltare a diverselor competențe ale cadrelor didactice, în vederea evoluției acestora în carierele didactice, dezvoltare ce se realizează prin intermediul sistemului de pregătire a gradelor didactice, respectiv de obținerea gradelor didactice

Dobândirea diverselor competențe de conducere, a competențelor de îndrumare, a competențelor de control, ca și a competențelor de evaluare în cadrul structurilor și organizațiilor existente la nivelul sistemului de educație. În cazul în care aceste competențe sunt deja dobândite, se urmărește o dezvoltare continuă a acestora.

Dobândirea de către cadrele didactice a unor competențe noi, avându-se în vedere programele de reconversie, ca și programele de readaptarea calificării la specializări noi ori la funcții didactice noi (specializări și funcții ce nu coincid cu cele ce au fost obținute în cadrul formării inițiale a cadrelor didactice)

Dobândirea de către cadrele didactice a competențelor complementare ori a unor competențe de extensie, prin intermediul acestora reușindu-se dezvoltarea ariei activităților, ca și a funcțiilor pe care le pot presta cadrele didactice (spre exemplificare consilierea educațională, predarea unor limbi străine, predarea în e-learning, ca și educația adulților ori orientarea în carieră).

Dezvoltarea competențelor transversale ale cadrelor didactice, ca și extinderea acestora în domeniul dedicat:

Rolurilor sociale și dezvoltării personale, respectiv a dezvoltării profesionale

Interacțiunii și comunicării cu mediul social

Interacțiunii și comunicării cu mediul pedagogic

Asumării diverselor responsabilități vizând organizarea performanței strategice, conducerea acesteia, ca și dezvoltării performanței la nivelul grupurilor profesionale

Analizei reflexive a propriilor activități

Autocontrolului, etc

Nivelul competențelor cadrelor didactice obținute și/sau dezvoltate prin intermediul diverselor programe/activități de formare continuă/formare profesională, este evaluat prin prisma:

Capacității cadrelor didactice de mobilizarea capacităților de cunoaștere, a competențelor generale, a deprinderilor, ca și a competențelor profesionale, în funcție de diversele cerințe remarcate în anumite situații, contexte ori probleme

Capacității cadrelor didactice de combinarea și implicit de folosirea diverselor capacități de cunoaștere, a competențelor generale, a deprinderilor, ca și a competențelor profesionale dobândite, având în vedere diversele cerințe ce pot fi remarcate în anumite situații sau contexte

Capacității cadrelor didactice de a se adapta modificărilor survenite, ca și a fluctuațiilor neprevăzute

Capacității cadrelor didactice de a reacționa în fața unor situații stresante

Capacității cadrelor didactice de gestiona diverse situații complexe, situații de criză

Procesul formării continue a cadrelor didactice se realizează prin intermediul diverselor instituții și organizații specializate (respectiv structurile acestora), între care sunt stabilite nu doar relații funcționale, ci și relații ierarhice ce au capacitatea de a asigura în permanență respectarea diverselor standarde de calitate aferente proiectării programelor dedicate formării continue, elaborării acestor proiecte, ca și evaluării corespunzătoare, în paralel cu asigurarea compatibilității și a coerenței între aceste programe de formare continuă.

La nivel național, sistemul formării continue a cadrelor didactice, prin prisma funcțiilor dedicate abilitării instituțiilor, organizațiilor și structurilor diverse, ca a pozițiilor deținute de acestea, se remarcă următoarea componență:

Instituțiile (cu structurile acestora) ce dețin funcțiile de reglementare, de coordonare, de finanțare, de acreditare, de evaluare, ca și de monitorizarea diverselor programe de formare continuă a cadrelor didactice

Instituțiile și organizațiile (cu structurile acestora) ce dețin funcțiile de organizare a programelor de formare continuă/activităților de formare continuă, ca și funcțiile de realizare a acestor programe/activități – aceste instituții și organizații sunt considerate a fi furnizori ai programelor de formare continuă a cadrelor didactice

În cadrul procesului de formare continuă a cadrelor didactice, respectiv de perfecționarea cadrelor didactice, se remarcă mai multe forme de organizare, respectiv:

Activități de tip metodico-științifice, ca și activități psiho-pedagogice – aceste activități se realizează la nivelul unei unități de învățământ ori pe grupe de unități de învățământ (remarcându-se catedrele, comisiile metodice ori cercurile pedagogice)

Sesiunile metodico-științifice de comunicări

Simpozioanele și schimburile de experiență ce teme ce privesc diversele probleme de specialitate, ca și probleme psiho-pedagogice

Cursurile ce sunt organizate de către diverse societăți științifice, ca și de organizațiile profesionale ale cadrelor didactice

Stagiile periodice dedicate informării științifice de specialitate, ca și stagiilor din domeniul dedicat științelor educației

Diversele cursuri de pregătire, ca și examenele dedicate obținerii definitivării în învățământ ori a obținerii gradelor didactice

Burse de perfecționare

Cursuri de pregătire, ca și cursuri de perfecționare dedicate personalului de conducere, personalului de îndrumare și personalului de control, în conformitate cu diversele programe specifice

Stagii de studiu și stagii de documentare, ce se pot realiza în România sau în exteriorul acesteia

Studii universitare de masterat

Cursuri postuniversitare de specializare

Studii universitare de doctorat

În ceea ce privesc diversele programe dedicate conversiei profesionale a cadrelor didactice, acestea sunt incluse în sfera de atribuții a diverselor instituții din învățământul superior, ele derulându-se în funcție de normele metodologice specifice, elaborate în domeniu.

Atât evaluarea diverselor achiziții ce sunt dobândite de către cadrele didactice, în urma programelor de formare continuă (ca și a formelor de organizare ale acesteia), cât și validarea acestora se realizează prin intermediul sistemului de recunoaștere, respectiv de echivalarea și acumularea creditelor profesionale transferabile.

La un interval de cinci ani, atât personalul didactic, cât și personalul de conducere, personalul de îndrumare, ca și personalul de control au obligația de a participa la programe de perfecționare, personalul didactic trebuind să acumuleze minim 90 de credite transferabile.

Prin intermediul acestor programe de perfecționare (ce inițial au fost menționate în conținutul legii 128/1997 vizând Statutul personalului didactic – mai precis în alineatul 1 al articolului 33, ulterior ele fiind preluate și în conținutul legii educației din 2011), este asigurată în mod sistematic dezvoltarea profesională a cadrelor didactice.

La aceste programe de perfecționare pot participa cadrele didactice ce au obținut în respectivul interval de cinci ani fie definitivarea în învățământ, fie un grad didactic.

Toate programele de formare continuă, ca și activitățile de perfecționarea cadrelor didactice pot să fie organizate în diferite forme de învățământ, special adaptate obiectivelor ce sunt urmărite în cadrul formării, ca și diverselor cerințe și posibilități ale cadrelor didactice participante, mai precis:

Cursurile cu frecvență, ce sunt organizate la nivel modular, ele derulându-se în perioade ce coincid vacanțelor școlare, zilelor nelucrătoare ori zilelor lucrătoare, dar care sunt special alocate diverselor activități de perfecționare

Cursurile organizate în cadrul sistemului învățământ la distanță, prin intermediul platformelor E-learning, ca și a diverselor suporturi electronice

Cursurile fără frecvență, ce sunt organizate de către instituțiile de învățământ superior, ce pot să fie combinate cu diverse consultații periodice, avându-se în vedere cerințele și opțiunile cadrelor didactice participante

Forme de organizare diverse, în cadrul cărora se realizează combinarea învățării asistate de formatorii în domeniu ( incluzând cursurile, seminariile, laboratoarele, ca și activitățile practice comune), cu învățarea realizată prin intermediul studiului individual, ca și cu activitatea independentă a cadrelor didactice participante

Diversele activități metodico-științifice, ca și activitățile psiho-pedagogice, derulate în cadrul diverselor unități de învățământ se organizează și realizează în cadrul catedrelor și a comisiilor metodice, ele având în vedere atât conținuturi, cât și obiective ce se reflectă în mod direct la nivelul procesului de învățământ ce se derulează în unitatea de învățământ. Aceste activități sunt axate pe demersurile pedagogice principale, mai precis:

Analiza procesului de învățământ

Proiectarea procesului de învățământ

Realizarea procesului de învățământ

Evaluarea procesului de învățământ

Ameliorarea, respectiv dezvoltarea procesului de învățământ

În cadrul procesului de formare continuă a cadrelor didactice se remarcă și contribuția activităților și demersurilor specifice catedrelor metodice, respectiv a comisiilor metodice, mai precis:

Analizarea principalelor nevoi de educație, fie acestea generale și specifice, respectiv comune ori speciale, urmată de stabilirea diverselor priorități în funcție de care urmează a se realiza proiectarea procesului de învățământ

Analizarea diverselor resurse educaționale, ca și formularea modalității de distribuire a acestora, respectiv de folosire concretă la nivelul instituției de învățământ, ca și a claselor/grupelor de elevi/preșcolari

Analizarea contextului social, ca și a contextului pedagogic specific în cadrul cărora se derulează respectivul proces de învățământ

Analizarea claselor/grupelor de elevi/preșcolari prin prisma anterioarelor rezultate ale învățării, urmară de o determinare a condițiilor inițiale (mai precis a condițiilor prealabile) aferente etapei procesului de învățământ (mai precis începutul unui ciclu, începutul anului școlar, începutul semestrului, începutul de capitol în cadrul programei școlare).

O definire de tip operațional a diverselor obiective educaționale, ca și a diverselor competențe ce sunt vizate în cadrul procesului de învățământ

Alegerea strategiilor didactice, evaluarea acestora și ulterioara implementare în cadrul procesului de învățământ

Analiza metodelor de învățare-predare, cu evaluarea ulterioară a acestora și adaptarea la particularitățile claselor/grupelor de elevi/preșcolari

Alegerea instrumentelor de predare/învățare, ca și a tehnicilor specifice, cu ulterioara implementare și evaluare a acestora, în funcție de particularitățile claselor ori a grupelor din unitatea de învățământ

Organizarea diverselor conținuturi ale predării și ale învățării, avându-se în vedere:

Particularitățile vârstelor psihologice a elevilor/preșcolarilor, respectiv a vârstelor școlare ale acestora

Particularitățile claselor/grupelor de elevi/preșcolari

Structurarea logică a conținuturilor învățării și predării, cu mențiunile anterior enumerate

O transpunere a conținuturilor învățării și predării în contextul psiho-pedagogic

Definirea și punerea în aplicare a diverselor pârghii, ca și a mijloacelor dedicate auto-reglării procesului de învățământ și a ameliorării acestuia, avându-se în vedere rezultatele obținute la evaluările specifice fiecărei etape

Elaborarea, definirea și ulterioara validare a diverselor metode și instrumente dedicate evaluării formative, ca și evaluării elevilor, în paralel cu evaluarea diverselor rezultate ce sunt obținute în cadrul procesului de învățământ

Dezvoltarea și ulterioara consolidare atât a cunoștințelor de specialitate, cât și a cunoștințelor psiho-pedagogice

Integrarea cunoștințelor psiho-pedagogice și a cunoștințelor de specialitate în cadrul demersurilor dedicate investigării, evaluării, analizei critice a diverselor abordări, teorii și principii ce vizează educația

Organizarea activităților catedrelor metodice/comisiilor metodice, ca și derularea acestora se pot realiza prin mai multe metode, respectiv:

În cadrul dezbaterilor de grup

Prin intermediul întocmirii referatelor (cu prezentarea ulterioară a acestora) ce includ conținut didactic, conținut de specialitate ori conținut psiho-pedagogic

Elaborarea, în mod individual ori în echipă a diverselor proiecte de cercetare, cu ulterioara punere în practică a acestora, respectiv cu valorificarea punctelor forte conținute

Prin intermediul prezentărilor de carte, ca și a recenziilor

În cadrul sesiunilor de comunicări științifice

Prin intermediul activităților practice ce au un rol demonstrativ ori un rol aplicativ

În cadrul schimburilor de experiență organizate

Prin intermediul evaluării lecțiilor, ca și al asistării acestora

În cadrul programului de activitate al catedrei metodice, respectiv a comisiei metodice, program ce se întocmește anula și se actualizează în fiecare semestru, sunt incluse și activitățile de perfecționare.

La nivel local, nivel zonal și la nivel județean, diversele activități metodico-științifice și psiho-pedagogice se organizează și se realizează în cadrul cercurilor pedagogice (ce includ profesori, educatori, învățători, directori, maiștri/instructori, cadre didactice ce sunt încadrate în centre de asistență psiho-pedagogică, responsabilii comisiilor metodice), în învățământul special, în case ale corpului didactic, în cluburile copiilor sau în palatele copiilor din diverse localități, dintr-o anumită zonă sau la nivel județean.

Prin intermediul procesului dedicat acordării gradelor didactice se reușește punctarea evoluției în carieră a cadrelor didactice, avându-se în vedere:

Cadrul Național al Calificărilor

Diversele standarde ocupaționale ce sunt asociate specializărilor didactice

Tendințele dedicate dezvoltării resurselor umane

Tendințelor privind asigurarea calității în educație

Prin intermediul acordării definitivării în învățământ se realizează o recunoaștere a minimelor competențe acceptabile, ce au fost dobândite de către persoana ce a ales să urmeze o carieră didactice. Acordarea definitivatului reprezintă o garanție a faptului că respectiva persoană are pregătirea necesară exercitării profesiei didactice, ea putând accede în cariera didactică profesionalizată.

Urmare a acordării gradului didactic II reprezintă dobândirea unui plus de profesionalism de către respectivul cadru didactic, avându-se în vedere rezultatele pe care acesta le-a obținut la probele ce au fost în mod special concepute astfel încât să se reușească evidențierea cunoștințelor și competențelor ce au fost dobândite în perioada parcursă din momentul obținerii definitivării în învățământ.

Urmare a acordării gradului didactic I reprezintă dobândirea unui înalt nivel de maturitate profesională, ca și de expertiză de către respectivul cadru didactic, gradul didactic I recomandându-l ca pe un specialist în aplicarea bunelor practici la nivelul mediului educațional.

Demn de menționat este faptul că atât definitivarea în învățământ, cât și gradul didactic II, respectiv gradul didactic I se pot obține de către cadrele didactice ce dovedesc că îndeplinesc anumite condiții vizând:

Studiile de specialitate

Performanțele profesionale

Vechimea la catedră

Pregătirea psiho-pedagogică

De asemenea, definitivarea în învățământ, cât și gradul didactic II, respectiv gradul didactic I se pot obține pentru fiecare funcție didactică:

La specializarea predată de cadrul didactic

La una din specializările ce sunt înscrise pe diplomele deținute de cadrul didactic

În ceea ce privesc probele de examen în vederea obținerii definitivării în învățământ, respectiv a gradului didactic II, gradului didactic I, acestea sunt stabilite în condițiile legii, pe funcții didactice, ele fiind aceleași la nivel național, obligatorii pentru totalitatea instituțiilor, ca și a centrelor de perfecționare ce au abilitatea de a organiza examenele respective (programele de derulare a acestor probe sunt aprobate prin intermediul ordinului ministrului educației, acestea fiind valabile pe plan național).

În România, în ultimii ani s-a reușit definirea și implementarea graduală a unor direcții de acțiune dedicate formării cadrelor didactice, dintre care menționăm:

O profesionalizare a carierei didactice

Dezvoltarea pieței educaționale dedicate programelor de formare continuă a cadrelor didactice

O redimensionare a raportului existent între componenta teoretică a curriculum-ului cadrelor didactice și componenta practică a acestuia

Extinderea diverselor competențe ce sunt specifice cadrelor didactice în domeniul dedicat utilizării tehnologiilor de comunicare informaționale

O dezvoltarea profesională la nivelul diverselor categorii specifice din cadrul personalului didactic, respectiv debutanți și necalificați

Strategia națională dedicată formării personalului didactic a reușit să determine principalele obiective avute în vedere pentru realizarea unei profesionalizări a carierei didactice, în paralel cu o restructurare a formării personalului didactic, mai precis:

Proiectarea standardelor naționale dedicate profesiei didactice și ulterioara implementare a acestora, incluzând:

Standardele evolutive normative, standardele evolutive de excelență, special concepute pentru dinamica și flexibilitatea carierei didactice

Stabilirea standardelor naționale dedicate curriculei de formare continuă a cadrelor didactice – se realizează de comisia de specialitate ce funcționează în Centrul Național pentru Formarea Personalului din Învățământul Preuniversitar

Definirea și implementarea sistemului privind creditele profesionale transferabile în cadrul procesului de formare continuă

O restructurare a programelor de perfecționare, cu implementarea diverselor activități specifice

Proiectarea curriculară, pe diverse categorii ale disciplinelor (mai precis discipline obligatorii, discipline opționale, discipline facultative) a modulelor de formare/modulelor de perfecționare

O revizuire a cadrului legislativ dedicat derulării diverselor activități de perfecționare realizate în colegiile universitare pedagogice, ca și în D.P.P.D.

O actualizare constantă a diverselor informații vizând la instituțiile de profil, mai precis colegiile universitare pedagogice și D.P.P.D.

Înființarea C.N.F.P. (Centrul Național pentru Formarea Personalului din Învățământul Preuniversitar) – instituție specializată în acreditarea diverselor programe de formare continuă a personalului didactic

Înființarea și dezvoltarea ulterioară a așa numitei „piețe educaționale de programe de formare continuă”, avându-se la bază sistemul concurenței loiale

Asigurarea diverselor mecanisme specifice în vederea promovării ofertei venite din partea furnizorilor de formare continuă pentru cadrele didactice (respectiv publicații, reviste ori târguri de oferte)

O restructurare a metodologiei dedicate formării continue

O modificare a sistemului de evoluție în cariera didactică, respectiv de promovare, urmare a restructurării gradului II, gradului I, ca și a gradului de excelență didactică

O reconsiderare a progresiei în carieră, avându-se în vedere folosirea creditelor profesionale transferabile (cu realizarea substituirii criteriului vechimii în profesie, în favoarea criteriilor complexe din aria psiho-socio-profesionalului

O revizuire a programelor de perfecționare

O consolidare a rolului deținut de instituțiile de învățământ superior în domeniul formării continue a cadrelor didactice

Realizarea unei ierarhizări a principalelor forme de organizare privind perfecționarea personalului didactic, așa cum acestea sunt prevăzute în legislație

Implicarea activă a furnizorilor de formare continuă a cadrelor didactice în cadrul procesului dedicat dezvoltării profesionale, ca și perfecționării cadrelor didactice

Consolidarea constantă a rolului deținut de Casa Corpului Didactic, respectiv de organizator al formării continue a cadrelor didactice/perfecționării cadrelor didactice

Realizarea diverselor activități privind certificarea tuturor modalităților de formare continuă a cadrelor didactice în cadrul instituțiilor de învățământ superior, respectiv colegiile universitare pedagogice și D.P.P.D. –uri

Obținerea gradelor didactice, ce include:

Etapele de parcurs în vederea obținerii gradului II:

Acumularea unui număr minim de credite, cu mențiunea că sursa este reprezentată de furnizorii de formare continuă a cadrelor didactice, acreditați

Portofoliul profesional – incluzând metodică și specialitate

Inspecții speciale

Susținerea examenului scris la disciplina „Pedagogie și Psihologia Educației”

Etapele de parcurs în vederea obținerii gradului I:

Acumularea unui număr minim de credite, cu mențiunea că sursa este reprezentată de furnizorii de formare continuă a cadrelor didactice, acreditați

Elaborarea unei lucrări metodico-științifice

Inspecții speciale

Susținerea unei lucrări metodico-științifice

Etapele de parcurs în vederea obținerii gradului de excelență:

Un concurs național pe specialități, numărul locurilor fiind limitat, cu selecția organizată în funcție de o grilă specifică

Evaluarea diverselor activități de perfecționare periodică, ce se realizează prin intermediul completării de instituțiile de învățământ superior (mai precis de centrele de perfecționare) a rubricilor ce sunt specifice din interiorul dosarului de perfecționare

O reconsiderare a inspecției speciale dedicate promovării de către cadrele didactice a gradelor didactice

O modificare a metodologiei dedicate finanțării activităților dedicate formării continue

O dezvoltare a sistemului alternativ de finanțare, incluzând taxele, contribuțiile personale, sponsorizările

Susținerea activităților diverse de perfecționare periodică din bugetul alocat ministerului de resort

Identificarea și ulterioara valorificare a diverselor modalități dedicate finanțării din resurse externe (spre exemplu proiectele)

În domeniul dedicat formării continue a cadrelor didactice se remarcă:

Dezvoltarea personală a educatorului, în paralel cu dezvoltarea profesională a acestuia

O actualizare a competențelor de bază

Actualizarea cunoștințelor didactice, actualizarea cunoștințelor din domeniul disciplinei

O aprofundare a didacticii disciplinei

Dobândirea unor noi competențe

Inițierea cadrelor didactice în metode și materiale noi

O ameliorare a calității sistemelor de educație

Îmbunătățirea cursurilor oferite

Ameliorarea a practicii pedagogice a cadrelor didactice prin intermediul:

Favorizării interdisciplinarității

Dezvoltării lucrului/activităților în echipă

Dezvoltarea inovației, încurajarea acesteia

Realizarea formării pentru managementul școlii, pentru managementul clasei, ca și formarea pentru rezolvarea unor probleme

Implementarea unor priorități pedagogice, respectiv educaționale

Dezvoltarea diverselor comportamente ce sunt necesare în cadrul managementului relațiilor umane

Analizarea mediului social, ca și a mediului ambiental (urmărindu-se o îmbunătățire a interacțiunii dintre educație și societate), urmărindu-se:

O apropiere a sistemului educativ de sistemul economic

Analizarea diverșilor factori economici, ca și a factorilor sociali ce au capacitatea de a influența comportamentele copiilor/tinerilor

În acest moment, evoluția în carieră pentru cadrele didactice se face prin intermediul sistemului gradelor didactice, acestea fiind percepute drept examene ce certifică diferitele nivele de competență ce sunt atinse în cadrul carierei didactice.

În ceea ce privește gradul didactic II, acesta poate fi obținut de personalul didactic a cărui vechime la catedră este de minim patru ani din momentul obținerii definitivării, cu condiția promovării mai multor probe, respectiv:

Inspecția școlară specială, ce a fost precedată, într-un interval de patru ani, de minim alte două inspecții școlare de tip curent

Testul de specialitate, ca și metodica specialității, avându-se în vedere abordările interdisciplinare, ca și abordările de creativitate. Acest test este elaborat în baza tematicii și a bibliografiei, în prealabil aprobată, pentru fiecare specialitate separat, de către Ministerul Educației

Proba orală de pedagogie, avându-se în vedere programa aprobată de ministerul de resort, ce include atât elemente de psihologie, cât și elemente din domeniul sociologiei educaționale

Gradul didactic I poate fi obținut de personalul didactic a cărui vechime la catedră este de minim patru ani din momentul acordării gradului didactic II,, cu condiția promovării mai multor probe, respectiv:

Colocviul de admitere, în baza tematicii și a bibliografiei, în prealabil aprobată, pentru fiecare specialitate separat, de către Ministerul Educației

Inspecția școlară specială, ce a fost precedată, într-un interval de patru ani, de minim alte două inspecții școlare de tip curent, toate inspecțiile fiind catalogate cu calificativ maxim

Conceperea, sub îndrumarea conducătorului științific ce a fost desemnat de către instituția ce are competențe în domeniu, a unei lucrări metodico-științifice

Susținerea în fața unei comisii, întrunite în conformitate cu metodologia ministerului de resort, a respectivei lucrări metodico-științifice

În eventualitatea nepromovării acestor examene, ele pot repetate în decursul unei perioade minime de doi ani.

Procesul formării continue cadrelor didactice se fundamentează pe diversele standarde profesionale dedicate profesiei didactice, el urmărind:

O actualizare constantă, ca și o dezvoltare a competențelor din respectivul domeniu de specializare, ce este corespunzător funcției didactice ce este ocupată, ca și în domeniul psiho-pedagogiei și al metodicii

Dobândirea unor competențe noi, prin intermediul programelor de conversie dedicate specializărilor noi și/sau ocupării unor funcții didactice noi, diferite de funcțiile ce au fost ocupate ca urmare a formării inițiale

O dezvoltare a competențelor dedicate evoluției în cariera didactică, avându-se în vedere sistemul de pregătire și de obținerea gradelor didactice

Dezvoltarea, ca și extinderea diverselor competențe transversale dedicate interacțiunii și comunicării cu mediul social, ca și cu mediul pedagogic, împreună cu asumarea responsabilităților dedicate organizării, conducerii și îmbunătățirii performanțelor strategice în cadrul grupurilor profesionale, ca și a autocontrolului și a analizei reflexivă asupra activității proprii

În ceea ce privesc competențele generale, acestea pot fi delimitate în:

Competențe profesionale, în componența cărora intră:

Competențele cognitive

Competențele funcțional-acționale

Competențele complementare, ce includ:

Competențele digitale

Competențele lingvistice

Competențele de consiliere

Competențele transversale, ce includ:

Competențele de rol

Competențele de dezvoltare personală și profesională

Competențele de conducere, competențele de îndrumare și de control

Competențele ce sunt dobândite prin diversele programe de conversie profesională

În categoria competențelor profesionale pentru gradul didactic II și gradul didactic I sunt incluse:

Competențele profesionale

Competențele psiho-pedagogice

Competențele psiho-sociale

Competențele privind managementul clasei

În categoria competențelor formării continue a cadrelor didactice sunt incluse:

Competențele pedagogice

Competențele sociale

Competențele privind managementul clasei

Competențele profesional-științifice

Competențele info-documentare

Competențele de managementul carierei și al dezvoltării personale

CONCLUZII

Preocuparea constantă pentru complexul proces al reformării sistemelor de învățământ din întreg spațiul european, în ultimul deceniu, se reflectă în mod ideal în totalitatea demersurilor ce au fost inițiate și dezvoltate la nivelul Uniunii Europene în domeniul dedicat formării cadrelor didactice.

În acest sens, se remarcă o constantă colaborare la nivel regional, dar și internațional, împreună cu adoptarea diverselor recomandări, hotărâri și declarații comune, cărora li se adaugă și armonizarea legislației, precum și a diverselor practici dedicate îmbunătățirii constante a calității educației, aceasta fiind percepută drept una dintre premisele dedicate ridicării gradului de dezvoltarea calității vieții în cadrul U.E.

La o simplă analiză a diverselor documente dedicate politicilor educaționale din domeniul dedicat formării cadrelor didactice, s-a putut remarca faptul că în atenția diverselor instituții responsabile se poziționează nu doar preocuparea dedicată formării constante a cadrelor didactice, ci și un nivel ridicat al coerenței abordării acestui proces deosebit de complex.

În plus, se remarcă faptul că, prin prisma politicilor educaționale din zona continentului european, ca și a numeroaselor studii ce au fost realizate în domeniu în ultimul deceniu, se evidențiază beneficiile conferite de colaborarea constantă dintre statele europene, dar și încă numeroasele inerții sesizate în domeniu, ca și dezinteresul societății pentru interesul reprezentat de domeniul educațional în general, cu trimitere la domeniul formării cadrelor didactice, în mod special.

În acest moment, marea majoritate a tendințelor europene dedicate procesului formării cadrelor didactice, proces demarat la începutul deceniului trecut, continuă să se mențină în topul priorităților instituțiilor cu responsabilități în domeniu din statele europene, așa după cum o demonstrează inclusiv numeroasele documente ale politicilor educaționale existente la nivel european.

Se impune a se remarca faptul că în cadrul procesului de pregătirea cadrelor didactice, o importanță deosebită se impune a se acorda asigurării unui echilibru între partea teoretică și cea practică.

În ceea ce privește formarea inițială a cadrelor didactice, se remarcă faptul că în statele europene se întâlnesc, cu precădere, două modele dedicate organizării studiilor, respectiv modelul consecutiv și cel simultan, existând state în care sunt asigurate ambele opțiuni.

În cadrul modelului consecutiv se remarcă faza distinctă, dedicată studiilor profesionale, ulterior finalizării altor studii, în vreme ce în situația modelului simultan aceste studii profesionale demarează în același moment cu studiul restului disciplinelor.

Chiar dacă, de la un stat european la altul, se remarcă o anumită diferențiere a duratei programelor dedicate pregătirii cadrelor didactice, în marea majoritate a cazurilor perioada tradițională variază în intervalul patru ani-patru ani și șase luni, aceasta realizându-se în același timp cu perioada pregătirii de specialitate a respectivilor absolvenți.

Prin prisma elementelor componente, perioada pregătirii inițiale a viitoarelor cadre didactice se compune din perioada pregătirii generale (ce se derulează în cadrul mediului universitar, în vederea aprofundării diverselor cunoștințe teoretice aferente domeniul de pregătire, ca și domeniului științelor educației), ca și din perioada dedicată pregătirii profesionale, ce este obținută în perioada realizării practicii pedagogice în cadrul diverselor instituții de învățământ).

În situația implementării modelului simultan, accesul cursanților în cadrul programului dedicat pregătirii pentru cariera didactică se realizează în același timp cu accesul în cadrul învățământului superior, în vreme ce în situația modelului consecutiv, acest acces este în mod direct condiționat atât de obținerea diplomei corespunzătoare studiilor, cât și de parcurgerea formelor de selecție impuse.

O importanță deosebită este acordată mediului de lucru, acesta având influențe substanțiale la nivelul satisfacțiilor de la locul de muncă, un bun mediu de lucru dovedindu-se a fi decisiv nu doar pentru asigurarea unui nivel ridicat al calității activității depuse de cadrele didactice, ci și pentru recrutarea acestora și inclusiv menținerea ulterioară în cadrul sistemului de învățământ.

În marea majoritate a statelor din spațiul european, se acordă în ultima perioadă o atenție deosebită pregătirii aprofundate a diverselor cunoștințe de specialitate, în paralel cu dobândirea unor noi competențe profesionale. În plus, cadrele didactice, în vederea răspunderii tot mai numeroaselor nevoi educaționale venite din partea elevilor, realizează în mod constant analize ale proceselor pedagogice derulare, prin intermediul diagnozelor și al prognozelor competente.

În ceea ce privește formarea continuă a cadrelor didactice din țara noastră, un moment important l-a constituit anul 2001, când a fost lansată celebra Strategie de dezvoltarea sistemului de formare inițială și continuă a personalului didactic și a managerilor din învățământ, în domeniul formării inițiale remarcându-se mai multe domenii principale, respectiv standarde profesionale, modificarea cadrului instituțional, reforma curriculară, stagiatura (percepută ca fiind elementul de legătură dintre formarea inițială a cadrelor didactice și formarea continuă a acestora), certificarea dedicată profesiei didactice, examenul definitivării în cadrul învățământului (în cadrul formării inițiale a cadrelor didactice), ca și finanțarea și implicit definirea și dezvoltarea rețelelor școlilor de aplicație.

În ciuda faptului că această strategie reușea să facă față cu succes nu doar exigențelor teoretice, cât și celor ce erau impuse de diversele politici educaționale de la nivel european, ca și numeroaselor nevoi ale sistemului educațional din România, nu s-a reușit materializarea acesteia în cadrul documentelor legislative, motivele fiind diverse, de la rațiunile de natură economică, la lipsa de interes sesizată în domeniul procesului de formare a cadrelor didactice.

În conținutul Legii Educației Naționale nr. 1/2011 este prevăzut faptul că procesul formării inițiale dedicate ocupării funcțiilor didactice include formarea inițială, formarea teoretică, în cadrul respectivei specialități, ce se realizează prin intermediul universităților, în cadrul diverselor programe ce sunt acreditate, în condițiile legislației, ca și masteratul didactic (a cărui durată este de doi ani), și stagiul practic (are durata unui an școlar), acesta realizându-se în cadrul unei unități de învățământ, cu sprijinul oferit de un profesor mentor.

Procesul formării continue a cadrelor didactice în țara noastră se constituie, prin prisma legislativă într-un drept la perfecționare al cadrelor didactice, respectiv la conversie profesională.

În România, numeroasele statistici și cercetări care au fost realizate în ultimii ani în domeniul educației, au reușit să sublinieze necesitatea modificării logicii didactice astfel încât toate cadrele didactice să dețină nu doar libertatea acțiunilor dedicate organizării programelor de învățare, ci și responsabilitatea acestora, în centrul preocupărilor majore aflate pe ordinea de zi a procesului dedicat modernizării actului didactic menținându-se dezvoltarea competențelor de tipul învață să înveți.

În contextul fluctuațiilor sesizate pe plan social, dar și economic, cărora li s-au adăugat numeroasele reforme din ultimii ani în învățământul din țara noastră, s-a impus necesitatea definirii unui set nou al competențelor dedicate cadrelor didactice, acesta urmând să țină cont și de rolul pe care îl au în societatea modernă cadrele didactice.

În cadrul procesului dedicat formării cadrelor didactice, un moment important a fost reprezentat de procesul Bologna (anterior acestuia, procesul de formarea cadrelor didactice din cadrul învățământului preșcolar și primar se realiza în colegiile universitare, perioada cursurilor fiind de trei ani), remarcându-se o reorganizare structurală, dar și curriculară în cadrul învățământului superior din țara noastră, măsurile nou introduse fiind implementate încă de acum mai bine de un deceniu.