Managementul Deșeurilor Într O Stație de Distribuție Carburanți din Județul Covasna

UNIVERSITATEA BABES BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE ȘTIINȚA și INGINERIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE și ECOLOGICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Managementul deșeurilor într-o stație de distribuție carburanți din județul Covasna

Conducător științific Absolvent

Lector Dr. Antal Noémi Nicoleta Bularca

Îndrumător științific

Dr. ing. Bartalis Ildiko

Sfântu Gheorghe, 2016

CUPRINS

Rezumat

Abstract

Anexe

REZUMAT

Lucrarea de față, intitulată: ”Managementul deșeurilor într-o stație de distribuție carburanți din județul Covasna”, este structurată în patru mari capitole, fiecare dintre ele ne arată aspecte importante cu privire la managementul și gestionarea deșeurilor, respectiv separatorul de hidrocarburi instalat în județul Covasna, în apropierea municipiului Sfântu Gheorghe.

Astfel primul capitol, este partea teoretică a lucrării, specificând aspecte importante, respectiv reglementările legale a deșeurilor, categoriilor de deșeuri, respectiv clasificările acestora. Capitolele doi și trei, reprezintă partea practică a lucrării, în care am încercat să prezint activitatea unei stații de distribuție de carburanți, și nu în ultimul rând instalarea separatorului de hidrocarburi, prin exemplificarea de debitului de apă cu ajutorul schemei anexate anexa 2 și calculul suprafeței aferente. Ultimul capitol este destinat concluziilor și propunerilor proprii, datorită faptului că în timpul perioadei analizate mi-am desfășurat activitatea la această stație.

În ceea ce privește eficiența utilizării resurselor pe cap de locuitor, aceasta variază de asemenea, ea fiind de câteva ori mai mare în Europa de Vest și Centrală față de Europa de Sud-Est. Mai grav este faptul că se preconizează o creștere a utilizării resurselor spre anul 2050; consumul familial pe cap de locuitor este în creștere în toate țările europene, atingând în țările din Europa de Vest și Centrală un nivel de circa patru ori mai mare decât din Estul Europei. Această situație este explicată de gradul de dezvoltare socio-economice ale țărilor respective, astfel, dacă în țările mai sărace majoritatea populației cheltuiește puțin peste bunurile strict necesare, țările dezvoltate

își permit diferite tipuri de consum și confort.

Deșeurile generate din activitățile umane reprezintă unul din semnele evidente ale relației tensionate dintre om și mediu. Astfel, intervențiile antropice asupra mediului datorate progresului tehnologic, corelate cu gestionarea defectuoasă a deșeurilor duc la o diminuare semnificativă a resurselor naturale și la regresul factorilor de mediu.

ABSTRACT

This paper, entitled "Waste management in a filling station in Covasna", is divided into four chapters, each of them reveals important aspects of management and waste management, namely separator hydrocarbon installed County Covasna, near the city of St. George.

Thus the first chapter, is part of the paper, specifying important aspects, namely the legal regulations of waste, waste categories, their respective classifications. Second and third chapters, represents the practical part of the work in which I tried to present the work of filling stations for fuel, and not least the installation of the separator of hydrocarbons by exemplifying the water flow using the scheme attached and calculation of surface related. The last chapter is intended own conclusions and proposals, because during the review period I worked at this station.

Regarding the efficiency of resource use per capita, it also varies, it is several times higher in Western and Central Europe to Southeast Europe. More serious is the fact that growth is expected for 2050 resource; family consumption per capita is increasing in all European countries, reaching in the countries of Western and Central levels about four times higher than in Eastern Europe. This situation is explained by the degree of socio-economic development of those countries, so if most people in poorer countries spend less than strictly necessary goods, developed countries afford different types of use and comfort.

The waste generated by human activities is one of the obvious signs of the strained relationship between man and environment. Thus, anthropogenic interventions on the environment of technological progress, coupled with mismanagement of waste leads to a significant reduction in the decline of natural resources and the environment.

“Cei care se avântă în practică înainte de a fi învățat teoria,

seamănă cu marinarii care merg pe mare

într-un vas fără cârmă”

Leonardo da Vinci

Introducere

Progresul tehnic înregistrat în ultimii 100 de ani a făcut posibil ca omul să schimbe profund mediul natural. Intervențiile omului asupra mediului înconjurător au dus la îmbunătățirea esențială a condițiilor de viață, dar și o serie de efecte secundare negative care ridică probleme la nivel global.

Societatea umană are ca sursă primordială de existență munca, în al cărei proces omul transformă materii prime sau produse de nivel calitativ inferior în produse de nivel calitativ superior. Pentru aceasta el are nevoie de energie. Obligatoriu însă, din această activitate apar produse secundare, inutile, de cele mai multe ori toxice. Aceste deșeuri, noxe, poluanți pun în pericol, prin acumulare, nu numai activitatea creatoare de bunuri, ci chiar confortul și sănătatea speciei

umane.

Managementul deșeurilor include operațiuni de colectare, transportare, recuperare, achiziționare, prelucrare și eliminare a deșeurilor, de rând cu supravegherea oricărei operațiuni și întreținerea locurilor de eliminare a deșeurilor. Tratarea deșeurilor este ansamblu de procedee fizico-mecanice, chimice sau biologice, aferent prelucrării deșeurilor, în scopul diminuării factorilor de risc asupra mediului, al reducerii spațiilor de depozitare, precum și al valorificării lor. Legislația națională și internațională definește mai mulți termeni din domeniul managementului deșeurilor ce țin de eliminare.

Managementul modern al deșeurilor cuprinde activitățile de colectare, transport, tratare, recuperare și eliminare a deșeurilor aceste activități sunt reglementate în România, ca și în toate țările europene, prin legi specifice. Nevoia de reglementare derivă din potențialul conflictual presupus de proprietățile amestecului de reziduuri.

Lucrarea de față, intitulată: ”Managementul deșeurilor într-o stație de distribuție carburanți din județul Covasna”, este structurată în patru mari capitole, fiecare dintre ele ne arată aspecte importante cu privire la managementul și gestionarea deșeurilor, respectiv separatorul de hidrocarburi instalat în județul Covasna, în apropierea municipiului Sfântu Gheorghe.

Astfel primul capitol, este partea teoretică a lucrării, specificând aspecte importante, respectiv reglementările legale a deșeurilor, categoriilor de deșeuri, respectiv clasificările acestora. Capitolele doi și trei, reprezintă partea practică a lucrării, în care am încercat să prezint activitatea unei stații de distribuție de carburanți, și nu în ultimul rând instalarea separatorului de hidrocarburi, prin exemplificarea de debitului de apă cu ajutorul schemei anexate și calculul suprafeței aferente. Ultimul capitol este destinat concluziilor și propunerilor proprii, datorită faptului că în timpul perioadei analizate mi-am desfășurat activitatea la această stație.

Diminuarea impacturilor operațiunilor asupra mediului, respectiv gestionarea riscurilor este urmărită atent prin optimizarea proceselor pentru utilizarea eficientă a resurselor naturale, reducerea impacturilor emisiilor și deșeurilor pentru aer, apă sol. „Ecosistemele reciclează orice tip de deșeuri, și conceptul însuși de deșeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment. Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în așa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maxim de eficiență, astfel, încât nu rămâne nici o resursă neutilizată.

În ceea ce privește eficiența utilizării resurselor pe cap de locuitor, aceasta variază de asemenea, ea fiind de câteva ori mai mare în Europa de Vest și Centrală față de Europa de Sud-Est. Mai grav este faptul că se preconizează o creștere a utilizării resurselor spre anul 2050; consumul familial pe cap de locuitor este în creștere în toate țările europene, atingând în țările din Europa de Vest și Centrală un nivel de circa patru ori mai mare decât din Estul Europei. Această situație este explicată de gradul de dezvoltare socio-economice ale țărilor respective, astfel, dacă în țările mai sărace majoritatea populației cheltuiește puțin peste bunurile strict necesare, țările dezvoltate

își permit diferite tipuri de consum și confort.

Deșeurile generate din activitățile umane reprezintă unul din semnele evidente ale relației tensionate dintre om și mediu. Astfel, intervențiile antropice asupra mediului datorate progresului tehnologic, corelate cu gestionarea defectuoasă a deșeurilor duc la o diminuare semnificativă a resurselor naturale și la regresul factorilor de mediu.

Managementul deșeurilor poate fi interactiv sau în ordine ierarhică. Această ordine ierarhică înseamnă că, de exemplu, reciclarea poate fi luată în considerare doar după ce s-a încercat reducerea la sursă, respectiv combustia sau utilizarea deșeurilor în scopul producerii de energie se consideră ca opțiune, doar după ce opțiunile de reciclare și reutilizarea deșeurilor au fost epuizate.

CAPITOLUL I. Date din literatură

1.1. Definiția deșeurilor

“A face sau nu deșeu: totul stă în definiție.” (B. Quinn)

Deșeul este un concept valoros, construit cultural și subiectiv pentru fiecare individ, fie el atât observator cât și proprietar al deșeului. În consecință, dacă asociem deșeul cu persoana ce îl produce, nu vom putea defini deșeul într-un mod obiectiv. Altfel spus, deșeurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic (sau casnic) de realizare a unui anumit produs, care nu mai pot fi valorificate direct în realizarea produsului respectiv. Ele pot fi substanțe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activitățile economice, menajere și de consum. Majoritatea activităților umane reprezintă și surse de producere de deșeuri.

Creșterea continuă a efectivului populației umane determină creșterea producției, implicit creșterea consumului de resurse, generând un impact semnificativ asupra mediului. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat noi tehnici, diferite tehnologii sofisticate, cu scopul de a-și satisface nevoile primare, însă nu numai, ci mergând pe ideea creșterii confortului, a dezvoltării economice. Fabricarea oricărui produs presupune generarea anumitor presiuni asupra mediului, de la consumul resurselor naturale, până la eliminarea acelor părți ce nu mai pot fi utilizate, denumite deșeuri.

Definiția complexă a deșeurilor, respectiv, Semnificația termenilor utilizați, sunt reglementate de anumite prevederi legale, care sunt prezentate într-un mod detaliat în Anexa nr.1.

Ecosistemele reciclează orice tip de deșeuri, și conceptul însuși de deșeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment. Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în așa fel încât toate resursele sunt utilizate cu eficiență maximă, astfel, încât nu rămâne nici o resursă neutilizată (Cherubini și colab., 2008).

Conceptul de «deșeu» pare a fi «evident». Tabelul următor va rezuma câteva dintre cele mai

curente definiții ale deșeurilor:

Tabel nr. 1.1. Definiția deșeurilor

Sistemele ecologice sunt capabile să recicleze și să utilizeze resursele cu maximum de eficiență, însă intervențiile antropice perturbă toate procesele din ecosistemele naturale, ele având un pregnant caracter ciclic. Spre deosebire de această situație, deșeurile activităților umane se acumulează în mare măsură, neputând fi reintroduse în ciclurile bio-geo-chimice în ritmul în care sunt produse (Botnariuc și colab., 1982).

Acest fapt impune adoptarea politicilor coerente însoțite de eforturi economice și sociale în vederea unei utilizări raționale a resurselor naturale. Producția și utilizarea resurselor variază semnificativ de la o țară la alta. Conform statisticilor EEA (European Environment Agency), se consideră următoarele sectoare economice, în ceea ce privește impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile de transport și agricultură, însă și mineritul, construcțiile precum și diferitele activități industriale au un impact semnificativ asupra Capitalului Natural.

În ceea ce privește eficiența utilizării resurselor pe cap de locuitor, aceasta variază de câteva ori mai mare în Europa de Vest și Centrală față de Europa de Sud Est. Consumul familial pe cap de locuitor este în creștere în toate țările europene, atingând în prezent, în țările din Europa de Vest și Centrală un nivel de circa patru ori mai mare decât din Estul Europei. Această situație este explicată de gradul de dezvoltare socioeconomice ale țărilor respective, astfel, dacă în țările mai sărace majoritatea populației cheltuiește puțin peste bunurile strict necesare, țările dezvoltate își permit diferite tipuri de consum și confort.

Figura nr. 1.1. Ierarhia gestionării deșeurilor (Sursa: Jelev, 2001)

Procesul de reciclare a deșeurilor menajere include operații de colectare, sortare a deșeurilor reciclabile și procesarea lor în produse care pot fi realizate. Operația de reciclare a deșeurilor menajere trebuie percepută de societatea civilă ca cel mai simplu mijloc de a contribui la protecția mediului. Reciclarea a fost definită astfel (Jelev, 2001): „Reciclarea ar trebui să însemne reprocesarea în cadrul procesului de producție a deșeurilor pentru scopul inițial sau pentru alte scopuri incluzând reciclarea organică, dar excluzând refacerea energiei”.

Distingem cele 3 forme diferite ale reciclării (Varga, 2005):

reciclarea în cerc închis: un proces de reciclare în care deșeurile sunt utilizate în același scop ca și cel original sau în alt scop ce necesită proprietăți cel puțin la fel de severe ca și aplicația anterioară așa încât, după una sau mai multe folosiri, acest material să poată fi utilizat înapoi pentru scopul inițial ;

reciclarea în cerc deschis: un proces de reciclare în care deșeurile sunt utilizate pentru alt scop decât cel inițial și nu vor mai fi utilizate din nou pentru același scop inițial;

reciclarea pe verticală: un proces de reciclare în care (o parte din) deșeurile ce provin dintr-un material uzat sunt folosite pentru a face un produs ce nu necesită proprietăți atât de severe ca cele anterioare.

În România, generarea deșeurilor a scăzut în ultimii ani, datorită recesiunii economice manifestată în industrie și mai ales în sectorul minier. În schimb structura deșeurilor, după sectoarele de proveniență a rămas aceeași. Ciclul de viață al produselor de la extracția resurselor la producție și consum, până la eliminarea deșeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Figura.1.2.).

Figura nr. 1.2. Schema de evaluare a ciclului de viață (Mediul în Europa la a patra evaluare, Nr. 1/2007, Cap.6, Consumul și producția durabilă, EEA )

Consumul și producția, respectiv utilizarea resurselor, implică seturi de activități în urma cărora rezultă deșeurile. Generarea fluxului de deșeuri este direct corelată cu activitățile de producție și consum, fapt care nu poate fi evitat, însă se pune problema epuizării resurselor, a deteriorării mediului, și mai ales a prosperității speciei umane. O utilizare durabilă a resurselor, evaluarea impactului asupra mediului a fiecărei activități antropice de la proiectarea produselor  până la eliminarea lor sub formă de deșeuri, și revalorificarea acestora din urmă sub formă de materie secundară și energie, sunt probleme ridicate la nivel global.

Din păcate, populația României nu dispune încă de suficientă informație privind la ce anume poate fi reciclat, ce se întâmplă cu deșeurile colectate și ce se obține prin reciclarea lor. Informația se află la același nivel scăzut și în ceea ce privește colectarea selectivă a deșeurilor și bunele practici din domeniu. Având o structură incipientă de reglementare a gestionării deșeurilor, practicile de management al deșeurilor din România nu sunt bine dezvoltate și se bazează foarte mult pe depunerea lor la gropile de gunoi.

1.2. Clasificarea deșeurilor

La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deșeurilor precum și metode standard de gestionare a deșeurilor, sarcină ce întâmpină dificultăți datorită unor cauze cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio-economică a unor state. Ca un exemplu concludent, în România până în anul 2007, anul aderării la UE, nu a existat o bază credibilă de date, pentru monitoringul deșeurilor la nivel național.

Clasificarea deșeurilor se poate face după mai multe criterii, în general se vorbește despre următoarele categorii de deșeuri:

Deșeuri menajere, provenite din sectorul casnic sau din sectoare similare, mica și marea industrie, – sectorul public sau administrativ, comerț, etc.

Deșeuri stradale, specifice căilor de circulație publică, provenite din activitatea cotidiană a populației, din spațiile verzi, din depunerea substanțelor solide din atmosferă;

Deșeuri voluminoase, provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile, sau de alte proveniențe care, datorită dimensiunilor lor nu pot fi preluate cu sistemele obișnuite de precolectare sau colectare, ci necesită o tratare diferențiată;

Deșeuri industriale, provenite din desfășurarea proceselor tehnologice și care sunt de diferite naturi funcție de specificul unității industriale. Cele mai mari cantități de deșeuri industriale provin din activitățile miniere;

Deșeuri agricole, provenite de la unitățile agricole și zootehnice sub forma de gunoi de grajd, dejecții animaliere, deșeuri animaliere de la abatoare și din industria cărnii, deșeuri vegetale de la fabricile de zahăr, ulei, etc.

Deșeuri periculoase precum cele: toxice, inflamabile, explozive, radioactive, infecțioase, spitalicești sau de altă natură, care prezintă direct sau indirect pericol pentru lumea vie;

Deșeuri nepericuloase sunt cele care nu se descompun în elemente periculoase care să afecteze viața omului, dar se acumulează în cantități uriașe afectând într-un fel sau altul mediul.

Din punct de vedere biologic pot fi:

deșeuri biodegradabile

deșeuri non biodegradabile

Din punct de vedere chimic pot fi:

deșeuri organice

deșeuri anorganice

După destinația lor pot fi:

deșeuri recuperabile

deșeuri irecuperabile

După starea lor de agregare pot fi:

deșeuri lichide

deșeuri solide

deșeuri gazoase

deșeuri de tip mâl

deșeuri de tip pulbere

În funcție de proprietățile lor pot fi:

deșeuri toxice

deșeuri reactive

deșeuri acide

deșeuri alcaline

deșeuri inerte

deșeuri volatile

deșeuri cancerigene

În funcție de includerea legislativă pot fi:

deșeuri controlate

deșeuri comerciale

deșeuri din construcții

deșeuri periculoase pentru mediu

deșeuri cu grad mare de risc

deșeuri menajere

deșeuri industriale

deșeuri inerte

deșeuri otrăvitoare

deșeuri speciale.

După sistemul EEA (European Environment Agency) deșeurile pot fi împărțite în următoarele categorii:

deșeuri periculoase

deșeuri municipale

nămoluri de epurare

deșeuri de la ambalaje

deșeuri de la producerea energiei electrice

deșeuri electronice

Principalele sectoare economice care sunt mai importante în generarea deșeurilor sunt:

industria energetică, chimică și de prelucrare

minerit

construcții și demolări

deșeuri generate de activități medicale

activități agricole

deșeuri municipale

a). Deșeuri ce provin din diferite activități industriale.

Diferitele activități industriale constituie surse de poluare, importante de luat în calcul, de la procesul de exploatare a materiei prime și prelucrare, până la depozitarea materialelor reziduale.

Industria energetică, care are două mari ramuri: producerea de energie și energetică nucleară, are un impact semnificativ asupra mediului precum și asupra sănătății umane. În ceea ce privește problema generării deșeurilor, în procesul de producere a energiei electrice se consideră în primul rând depozitarea haldelor de steril, rezultate în urma exploatării cărbunilor, care au un impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre, a apelor subterane dar și emisiile din procesul de rafinare al petrolului. Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt în ultimul secol, marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei ramuri, însă generarea și depozitarea deșeurilor radioactive rezultate, foarte periculoase, ridică mari probleme.

Industria chimică, are un potențial mare de poluare, generează compuși chimici organici și anorganici toxici. Printre aceștia putem enumera: fenoli, fluoruri, aldehide, pesticide, solvenți, clorurați, materiale plastice, cianuri; care poluează toate tipurile de ecosisteme.

b). Deșeuri ce provin din minerit

În urma extracției de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale, fragmente de roci, minereuri ce nu mai sunt utilizate, zguri, care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt depozitate în halde de steril. Deșeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanțelor toxice conținute, mai ales metalele grele, poluează ecosistemele terestre, apele de suprafață și cele subterane (prin scurgeri și infiltrări) și cel mai grav este faptul că efectele persistă timp îndelungat.

c). Deșeuri din construcții și demolări

Aceste deșeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii, demolării, renovărilor de clădiri. Deșeurile provenite din construcții și demolări reprezintă o bună sursă de materie secundară, însă, din păcate nu toate țările le reciclează, așadar, ele sunt depozitate, constituind surse de poluare. Un material foarte periculos se consideră a fi azbestul, ce provine din renovarea sau demolarea construcțiilor vechi.

d). Deșeuri generate din activități medicale

Deșeurile medicale infecțioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului cât și asupra sănătății umane. Ele pot fi grupate în trei mari clase: deșeuri infecțioase, unde intră tifoane, bandaje, lenjerie, mănuși chirurgicale etc.; deșeuri înțepătoare: seringi, ace, lamele, cuțite și deșeuri menajere: deșeuri din hârtie, carton, mase plastice, sticlă. Aceste deșeuri trebuiesc neapărat sterilizate, mărunțite și apoi depozitate.

e). Deșeuri ce provin din activități agrozootehnice

Activitățile agricole generează de asemenea deșeuri, acestea sunt constituite din resturi vegetale, dejecțiile animalelor, și necesită o atenție deosebită din cauza faptului că pot reprezenta o sursă de îngrășăminte sau pot fi folosite ca și combustibili, însă numai dacă sunt gestionate corect.

f). Deșeuri municipale

Nu există o definiție unanim acceptată în ceea ce privește deșeurile municipale, în general variază de la o țară la alta, chiar și de la o regiune la alta.

Conform EEA, deșeurile municipale sunt considerate a fi acele deșeuri rezultate din gospodării, instituții, întreprinderi mici și mijlocii și acele deșeuri care sunt similare cu cele colectate de la gospodării.

1.3. Deșeuri de la stații de distribuție carburanți

Stațiile de distribuție carburanți răspund nevoilor în creștere datorate dezvoltării economice. Înmulțirea lor poate avea un impact negativ asupra mediului aspect ce a obligat implementarea legislației aferente protecției mediului.

Depozitarea întâmplătoare pe sol a deșeurilor, evacuarea acestora în cursurile de apă, arderea necontrolată a deșeurilor din mediul urban, (devenite, din păcate, practici curente în România) toate reprezintă un risc major pentru mediul ambiant. În aceste condiții, România se confruntă cu mari dificultăți în ceea ce privește gospodărirea corectă a deșeurilor menajere, în special datorită următoarelor cauze:

nivel civic și educațional scăzut al populației, în raport cu problematica deșeurilor;

lipsa totală de informații și responsabilizare în ceea ce privește situația și circuitul deșeurilor;

Reducerea volumului de deșeuri depozitate și protejarea resurselor naturale presupun implementarea sistemului de colectare selectivă a deșeurilor, valorificarea și reciclarea deșeurilor refolosibile. Fiecare cetățean trebuie să conștientizeze faptul că, dacă nu acționează în direcția colectării selective a unor deșeuri care se generează zilnic (ambalaje de hârtie și carton, recipiente din plastic, sticlă sau metal, deșeuri electrice și electronice și baterii) și le aruncă amestecat în pubele sau containere de gunoi, acest lucru se va reflecta, foarte curând, nu doar în gradul ridicat de poluare care afectează sănătatea umană și a mediului, ci și în prețul pe care trebuie să-l plătească pentru produsele noi din același material, pentru serviciul de salubritate etc.

Depozitarea simplă a deșeurilor se dovedește a fi cea mai puțin eficientă metodă, mai ales din punct de vedere al poluării mediului, astfel sunt introduse noi metode de management al deșeurilor, mai complexe care să reducă riscurile de poluare. Deșeurile nu mai sunt doar colectate, ci și sortate, nu doar depozitate, ci și valorificate, reciclate, incinerate, și abia apoi depozitate. Așadar, se impune un management rațional al deșeurilor care are ca scop utilizarea celor mai avantajoase metode, atât din punct de vedere al impactului asupra mediului, cât și al analizei cost-beneficiu, pentru reutilizarea resurselor și energiei. De asemenea depozitele de deșeuri trebuiesc proiectate astfel încât sa poată fi recuperată energia din deșeuri, iar emisiile să fie în cantități cât mai mici, acest lucru poate fi fezabil dacă se adoptă diferite metode de tratare a deșeurilor înainte de depozitare, cum ar fi tratarea mecanico-biologică și tratarea termică.

1.4. Impactul asupra mediului

În general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare, depozitele de deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu și sănătatea publică. Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri orășenești industriale, în ordinea în care sunt percepute de populație, sunt:

modificări de peisaj și disconfort vizual;

poluarea aerului;

poluarea apelor de suprafață;

modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplăcute și cu suspensii antrenate de vânt este deosebit de evidență în zona depozitelor orășenești actuale, în care nu se practică exploatarea pe celule și acoperirea cu materiale inerte. Scurgerile de pe versanții depozitelor aflate în apropierea apelor de suprafață contribuie la poluarea acestora cu substanțe organice și suspensii .Depozitele neimpermeabilizate de deșeuri urbane sunt deseori sursa infestării apelor subterane cu nitrați și nitriți, dar și cu alte elemente poluante. Atât ex filtrațiile din depozite, cât și apele scurse pe versanți influențează calitatea solurilor înconjurătoare, fapt ce se repercutează asupra folosinței acestora. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deșeuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “dezvoltare durabilă”, se întinde pe durata a cel puțin două generații dacă se însumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologică și postmonitorizare (15-20 ani).

În termeni de biodiversitate, un depozit de deșeuri, înseamnă eliminarea de pe suprafața afectată acestei folosințe a unui număr de 30-300 specii/ha, fără a considera și populația microbiologică a solului. în plus, biocenozele din vecinătatea depozitului se modifică în sensul că:

în asociațiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;

unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care își găsesc hrana în gunoaie (șobolani, ciori).

Deși efectele asupra florei și faunei sunt teoretic limitate în timp la durata exploatării depozitului, reconstrucția ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic inițial, evoluția biosistemului fiind ireversibil modificată. Actualele practici de colectare transport/depozitare a deșeurilor urbane facilitează înmulțirea și diseminarea agenților patogeni și a vectorilor acestora: insecte, șobolani, ciori, câini vagabonzi. Deșeurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate datorită conținutului lor în substanțe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu),pesticide, solvenți, uleiuri uzate.

Problema cea mai dificilă o constituie materialele periculoase (inclusiv nămolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate în comun cu deșeuri solide orășenești. Această situație poate genera apariția unor amestecuri și combinații inflamabile, explozive sau corozive; pe de altă parte, prezența reziduurilor menajere ușor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe și reduce poluarea mediului.

Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile și utile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile; fiind amestecate și contaminate din punct de vedere chimic și biologic, recuperarea lor este dificilă. Problemele cu care se confruntă gestionarea deșeurilor în Romania pot fi sintetizate astfel:

depozitarea pe teren descoperit este cea mai importantă cale pentru eliminarea finala a acestora;

depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile (in apropierea locuințelor, a apelor de suprafață sau subterane, a zonelor de agrement);

depozitele de deșeuri nu sunt amenajate corespunzător pentru protecția mediului, conducând la poluarea apelor și solului din zonele respective;

depozitele actuale de deșeuri, în special cele orășenești, nu sunt operate corespunzător: nu se compactează și nu se acoperă periodic cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute; nu există un control strict al calității și cantității de deșeuri care intra pe depozit; nu exista facilități pentru controlul biogazului produs; drumurile principale și secundare pe care circula utilajele de transport deșeuri nu sunt întreținute, mijloacele de transport nu sunt spălate la ieșirea din depozite;

multe depozite nu sunt prevăzute cu împrejmuire, cu intrare corespunzătoare și panouri de avertizare.

terenurile ocupate de depozitele de deșeuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate în scopuri agricole; la ora actuala, în Romania, peste 12000 ha de teren sunt afectate de depozitarea deșeurilor menajere sau industriale;

colectarea deșeurilor menajere de la populație se efectuează neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzându-se o mare parte a potențialului lor util (hârtie, sticla, metale, materiale plastice);

Toate aceste considerente conduc la concluzia că gestiunea deșeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activității de monitoring a factorilor de mediu afectați de prezenta deșeurilor.

Insectele, rozătoarele și câinii sunt, de asemenea, purtători și răspânditori de boli infecțioase. Muștele sunt atrase de mirosul de substanță organică în descompunere; pe de o părețe sunt purtătoare de microbi, iar pe de alta parte își depun ouăle în gunoi, ciclul de reproducere fiind de numai 4-5 zile. Solul, apele de suprafață și subterane, precum și atmosfera sunt cele mai grav afectate de reziduuri, efectele acestora fiind regăsite la mari distante. În mod similar prin intermediul apei, aerului și solului, microbii sunt răspândiți, de asemenea, la distante mari, de unde apoi tot prin intermediul apei, aerului și solului, etc ajung în organismul uman. Pe calea aerului, toate gazele nocive, rezultate în urma descompunerii substanțelor organice din deșeuri (metan, amoniac, hidrogen sulfurat, scatol, indol, etc) sunt inhalate și pot prejudicia sănătatea umana într-un mod mai mult sau mai puțin grav; în aceeași măsură mediul este prejudiciat și prin produsele de ardere – fum, fumigene, cenușă, etc. Reziduurile periculoase pot provoca îmbolnăviri de orice fel, de la răceli banale până la tuberculoză, cancer, etc.

Populația umană, consideră depozitele ca sursă de poluare a aerului, a apelor de suprafață, a solurilor, prin scăderea fertilității solurilor, schimbări în biocenozele terenurilor din apropierea depozitelor și nu în ultimul rând disconfort vizual, olfactiv. Aceste viziuni trebuiesc evaluate înaintea construcțiilor depozitelor, de către factorii de decizie, în vederea adoptării metodelor de management ale deșeurilor. În acest context în multe țări, este din ce în ce mai dificil să se găsească locații potrivite pentru depozitele de deșeuri care sunt acceptate de către populație”, și de asemenea, trebuiesc întreținute eforturile de reciclare, de exemplu, separarea fracțiilor reciclabile, fracțiuni cu o valoare calorică mare sau producția de materiale, această metodă, necesitând a fi introdusă ca procedeu de tratare a deșeurilor din depozite ( Fricke și colab.,2009).

Până în anii ’70, gestionarea deșeurilor era bazată pe o singură metodă și anume depozitarea, care consta în colectarea și depozitarea propriu-zisă a deșeurilor. Cu timpul au început să fie propuse, analizate și adoptate diferite strategii care aveau în vedere obținerea beneficiilor economice. Ceva mai târziu, problema impactului deșeurilor asupra mediului devine pregnantă, atenția factorilor politici și a multor studii de specialitate îndreptându-se spre evaluarea impactului de mediu a diferitelor strategii de gestionare a deșeurilor și analiza costurilor economice ale acestora în raport cu beneficiile de mediu.

Pentru a preveni poluarea Contaminarea mediului cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc) este cunoscută ca „poluare”. Substanțele poluante, provenite din activitățile industriale și casnice, pot fi împărțite în biodegradabile sau nu. Cele biodegradabile, cum ar fi apele uzate menajere, se recuperează pe cale naturală, atât timp cât rata de acumulare este inferioară celei de autoepurare. Cele nebiodegradabile – printre care și produse provenite din prelucrarea petrolului, materiale plastice etc nu se degradează pe cale naturală și de aceea pot persista în mediu sute de ani.

Pentru a menține un nivel acceptabil de (auto) epurare multe activități industriale generează cantități însemnate de lichide insolubile (uleiuri, hidrocarburi etc), care eliminate în mediul înconjurător, plutesc la suprafața apelor ca o peliculă impermeabilă ce are ca rezultat diminuarea transferului oxigenului atmosferic, cu efecte nocive asupra ecosistemelor acvatice. Din aceste motive este necesară și obligatorie tratarea apelor cu conținut de hidrocarburi înainte de deversarea acestora în mediul înconjurător.

1.4. Reglementări, legislație, cadru legal aplicabil pentru deșeuri

Programul guvernamental stabilește principiile de bază ale politicii de mediu a României, în conformitate cu prevederile europene și internaționale, asigurând protecția și conservarea naturii, a diversității biologice și utilizarea durabilă a componentelor acesteia. Gestionarea deșeurilor reprezintă una dintre problemele importante cu care se confruntă România în ceea ce privește protecția mediului. Aceasta se referă la activitățile de colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor. Responsabilitatea pentru activitățile de gestionare a deșeurilor revine generatorilor acestora, conform principiului „poluatorul plătește” sau după caz, producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea producătorului”. Autoritățile administrației publice locale joacă un rol deosebit de important în asigurarea implementării la nivel local a obligațiilor privind gestionarea deșeurilor asumate de România prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană. (ratificat prin Legea nr. 157/2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 465/1.06.2005).

Activitățile componente ale gestionării deșeurilor trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor de protecție a mediului, care reflectă cerințele impuse de legislația europeană. Directivele europene transpuse în legislația românească au determinat o nouă abordare a problemei deșeurilor, acordând atenție necesității protejării și economisirii resurselor naturale, reducerii costurilor de gestiune și găsirii de soluții eficiente pentru reducerea poluării.

Cadrul legislativ european privind managementul deșeurilor este vast și complex, însă atunci când a fost transpus în legislația română au fost prevăzute perioade de tranziție pentru atingerea rezultatelor cerute în ceea ce privește managementul deșeurilor. Legislația românească referitoare la deșeuri, armonizată cu cea a Uniunii Europene, a avut un impact pozitiv în ultimii ani, dar sunt necesare, în continuare, eforturi considerabile în vederea asigurării conformării cu standardele europene.

Politicile UE din domeniul managementului deșeurilor evidențiază importanța unei abordări integrate în gestionarea deșeurilor, care include construcția instalațiilor de eliminare a deșeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii deșeurilor și de reciclare, conforme cu ierarhia principiilor: prevenirea producției de deșeuri și a impactului negativ al acesteia, recuperarea deșeurilor prin reciclare, refolosire și depozitarea finală sigură a deșeurilor acolo unde nu există posibilitatea recuperării.

Directivele europene transpuse în legislația română au determinat o nouă abordare a problemei deșeurilor, acordând atenție necesității protejării și economisirii resurselor naturale, reducerii costurilor de gestiune și găsirii de soluții eficiente pentru reducerea poluării.

În cele ce urmează sunt prezentate directivele comunitare privind managementul deșeurilor precum și transpunerea în legislația națională.

Regimul deșeurilor:

Directiva Cadru privind deșeurile nr. 2006/12/EC2;

Directiva nr. 91/689/EEC privind deșeurile periculoase, care înlocuiește Directiva 78/319/CEE privind deșeurile toxice și periculoase, modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE

Ordonanța de Urgență nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor (Monitorul Oficial nr. 283 din 22 iunie 2000) aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor (Monitorul Oficial nr. 411 din 25 iulie 2001); modificată și completată prin Ordonanța de Urgență nr. 61/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 27/2007 (Monitorul Oficial nr. 38/18.01.2007);

H.G. nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și a Planului național de gestionare a deșeurilor (Monitorul Oficial nr. 954 din 18 octombrie 2004), modificată și completată prin H.G. nr. 358/11.04.2007 (Monitorul Oficial nr. 271/24.04.2007);

O.M. nr. 1364/ 1499 / 2006 privind aprobarea planurilor regionale de gestionare a deșeurilor (Monitorul Oficial nr. 232/04.04.2007); M.O nr. 1385/29.12.2006 privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor de gestionare a deșeurilor, adoptate sau aprobate la nivel național, regional și județean (Monitorul Oficial nr. 66/29.01.2007);

O.M. nr. 951/06.06.2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale și județene de gestionare a deșeurilor (Monitorul Oficial nr. 497 și 497bis/25.07.2007). Decizia Comisiei 2000/532/CE de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în conformitate cu art. 1 lit. a) din Directiva 75/442/CEE și a Deciziei 94/904/CE de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în conformitate cu art. 1 alin. (4) din Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deșeurile periculoase

H.G. nr. 856/16.08.2002 (Monitorul Oficial nr. 659/05.09.2002) privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase (completată de Hotărârea nr. 210/28.03.2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis–ul comunitar în domeniul protecției mediului – Monitorul Oficial nr. 187/19.03.2007)

Conform legislației în vigoare, obiectivul general al Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, este dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor, eficient din punct de vedere economic și care să asigure protecția sănătății populației și a mediului.

Pentru îndeplinirea obiectivelor de mai sus este necesară implicarea practic a întregii societăți, reprezentată prin autorități publice, generatori de deșeuri, asociații profesionale, societatea civilă.

Obiectivele specifice pentru gestionarea deșeurilor sunt:

asigurarea celor mai bune opțiuni pentru colectarea și transportul deșeurilor municipale, în vederea unei cât mai eficiente valorificări și eliminări a acestora pentru asigurarea unui management ecologic rațional;

reutilizarea, reciclarea, tratarea în vederea recuperării sau eliminării și eliminarea corespunzătoare a deșeurilor din construcții și demolări;

prevenirea eliminării necontrolate pe soluri și în apele de suprafață a nămolurilor orășenești provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate;

adoptarea și implementarea de măsuri în vederea prevenirii generării deșeurilor de ambalaje, asigurării valorificării și reciclării și minimizarea riscului determinat de substanțele periculoase din ambalaje,

punerea în practică a obiectivelor Planului Național de Gestionare a Deșeurilor.

În vederea conformării cu cerințele legislative în domeniul gestionării deșeurilor, proiecte integrate de management al deșeurilor se vor derula în conformitate cu Planul Național de Gestionare a Deșeurilor și cu Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor. Programele de investiții vor include activități legate de ierarhia în ceea ce privește managementul deșeurilor (prevenire, colectare și colectare selectivă, valorificare și reciclare, tratare și eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deșeuri neconforme.

CAPITOLUL 2. Studiu de caz – Managementul deșeurilor într-o stație de distribuție carburanți din județul Covasna

Motivul pentru care am ales această temă a lucrării, a fost dat de faptul că, am efectuat practica la stația de distribuție carburanți, și am simțit nevoia de a analiza situația deșeurilor colectate, respectiv analiza echipamentelor de separatoare de hidrocarburi. Stația de distribuție este situată în localitatea Reci la intersecția DN 11 cu DJ 121 având în vecinătate doua stații de distribuție carburanți și un motel, astfel încât nu prezintă pericolul poluării peisajelor și a zonelor de interes tradițional, ceea ce implică lipsa necesității măsurilor pentru protecția acestora.

2.1. Prezentarea, amplasarea stației de distribuție carburanți

Separatorul este amplasat în afara municipiului Sf.Gheorghe, ceea ce prezintă un mare avantaj în sensul că, nu afectează populația municipiului și impactul asupra mediului este scăzută.

Unitatea: Stația de distribuție carburanți din apropierea municipiului Sf.Gheorghe intersecția DN 11 cu DJ 121 în județul Covasna.,

Folosința de apă: Alimentarea cu apă se face din puț forat , iar evacuarea apelor uzate din cadrul stației de distribuție carburanți se face în fosa septică .

Adresa: Sf.Gheorghe

Figura 2.1. (Sursa: https://www.google.ro/maps/search)

Sistemul de monitorizare a mediului în zona de amplasare a stației de carburanți este realizat în conformitate cu prevederile legale și cuprinde analiza periodica a aerului, apei și a solului analizele sunt efectuate de S.C. Girările Impex S.R.L. București, în baza contractului de prestări servicii. Analiza aerului se face lunar, rezultatele prelucrate se transmit stației sub forma de raport de încercări, care se înaintează la cerere Agenției de Protecție a Mediului. Analiza apelor uzate se face trimestrial și ori de cate ori este necesar, rezultatele fiind înscrise în Raportul de încercări, care se transmite stației. Analizele de sol se fac semestrial sau la solicitarea organelor abilitate. Rezultatele analizelor sunt permanent raportate la nivelurile admise prin normative și servesc la depistarea potențialelor surse de poluare și înlăturarea sau diminuarea efectelor acestora.

2.2. Date specifice activității

Obiectul de activitate al stației este vânzarea carburanților, lubrifianților și lichidelor speciale pentru autovehicule și suplimentar vânzarea produselor alimentare preambalate, a băuturilor răcoritoare și spirtoase, a pieselor, accesoriilor și cosmeticelor auto.

În activitatea de comercializare a carburanților am distins două zonă importante:

zona pompelor de distribuție, prin care se livrează carburanții în rezervoarele autovehiculelor;

zona rezervoarelor în care se depozitează carburanții și din care se alimentează pompele de distribuție, prin rețelele tehnologice aferente.

Livrarea carburanților de la pompele de distribuție se face prin intermediul pistoalelor de alimentare, direct în rezervoarele autovehiculelor. Legătura intre pompe și pistoale am constatat că este realizată prin intermediul furtunurilor flexibile și perfect etanșe.

Figura 2.2. Rigole cu gura de descărcare carburant (Sursă: proprie)

Pistoalele sunt prevăzute cu sisteme automate de decuplare la supraumplerea accidentală a rezervoarelor, pentru a preveni scurgerea carburanților pe carosabil. Rezervoarele sunt alimentate cu carburanți de către autocisterne, prin intermediul gurilor de alimentare. Acestea sunt dispuse în imediata apropiere a rezervoarelor și sunt echipate cu mufe la care se montează etanș furtunurile de alimentare ale autocisternei. Descărcarea autocisternei se face gravitațional. Gurile de alimentare sunt echipate cu sisteme de recuperare a vaporilor de benzină pe timpul descărcării autocisternei.

2.3. Dotările stației

Clădirea magazinului, construcție din placi stratificate, cu izolație din vată minerală și poliuretan, placată la exterior cu lamele din aluminiu, este compartimentată în magazin, birou, grupuri sanitare, camera tehnică și magazii de produse; suprafața construită este de 133 m². Insulele pompelor, în număr de 3, sunt turnate din beton având o înălțime de 20 cm de la platforma carosabilă; acestea sunt prevăzute cu cuve betonate, etanșe prin care acced conductele de alimentare de la rezervoare și care colectează eventualele scurgeri de carburant.

Copertina, construcție metalică, cu suprafața de 192 m², prevăzută cu invelitoare din tablă gofrată, cu pazie luminoasă și lămpi plafoniere are rolul de a proteja pompele de distribuție și personalul care efectuează alimentarea autovehiculelor, de precipitațiile atmosferice. Platforma carosabilă, ocupă întreaga suprafață a incintei, este acoperită cu o placă din beton armat, peste care, pe o suprafața de 1712 m² s-au montat pavele; aceasta este destinată circulației autovehiculelor de toate tipurile. Căminul gurilor de descărcare, construcție din beton armat, etanșă, în care sunt dispuse gurile de descărcare. Fosa vidanjabilă, construcție din beton armat, etanșă, cu un volum de 15 m³ colectează apele uzate menajere. Cămine de racord și vizitare sunt construcții din beton armat etanșe.

Pompele de distribuire a carburanților, de tip Tokheim – în stație sunt instalate 2 pompe multiprodus cu cate 4 distribuitoare pe fiecare parte și o pompă dublă pentru motorină; pompele sunt echipate cu sisteme de recuperare vapori. Rezervoarele de benzine și motorine, în număr de 3, bicompartimentate, sunt metalice, cilindrice, orizontale, cu pereți dubli, instalate subteran pe radier de beton, având capacitatea totala de 180 m³. Rezervoarele sunt echipate cu sisteme automate pentru măsurarea – nivelului de carburant, prezentei și nivelului apei, densității și temperaturii carburanților. De asemenea, sunt echipate cu sisteme de avertizare a scăpărilor accidentale de carburanți, Raportului sistemului Veeder Root prezentat în Anexa nr. 2.

Figura 2.3. Sistem Veeder Root, sistem de avertizare (Sursă: proprie)

Instalațiile tehnologice – rețele de conducte prin care se alimentează pompele de distribuție benzine și motorine, sunt confecționate din polipropilenă de înaltă densitate. Separatorul de produse petrolier este echipat pentru separarea și filtrarea produselor petroliere din apele uzate recuperate din zona pompelor, a gurilor de descărcare și a carosabilului.

2.3.1. Modul de acționare în caz de producere a unei poluări accidentale sau a unui eveniment neprevizibil

Modul de acționare în caz de producere a unei poluări accidentale sau a unui eveniment care poate conduce la poluarea iminenta a surselor de apă, a solului și subsolului:

Persoana care observă fenomenul și anunță fenomenul de poluare este salariatul de serviciu din stație (operator, șef de tură, șef stație). Salariații ce lucrează în stații au ca atribuții de servici urmărirea modului în care clienții alimentează autovehiculele și descărcarea cisternelor, în cazul unui accident tehnic ce poate conduce la apariția unui risc de poluare, se va anunța, prin intermediul șefului de stație, conducerea Sucursalei București de fenomenul de poluare ce s-a petrecut în incinta stației, raportând următoarele date:

ora și locul unde s-a produs poluarea;

substanța cu care s-a contaminat zona;

cantitatea aproximativa ce s-a deversat;

suprafața de teren care s-a contaminat.

Tabel nr. 2.1. Lista punctelor critice de unde pot proveni poluări accidentale

Conducerea sucursalei dispune următoarele:

A) anunță de producere poluării următoarele servicii interne:

compartimentul PM-PSI

compartimentul de Protecția Mediului

societatea comerciala care asigura service-ul utilajului datorită căruia s-a produs poluarea;

SGA Covasna

B) Anunță Agenția de Protecție a Mediului Covasna.

Serviciile interne anunțate anterior, împreună cu Managerul Exploatare și șeful de stație vor acționa astfel:

Elimină cauzele care au provocat poluarea accidentală (schimbarea garniturilor sparte, a ventilelor sparte, blindarea conductelor tehnologice avariate și repararea lor de urgență, schimbarea sau repararea pompelor de distribuție carburanți, transvazarea rapidă a produselor din rezervoarele sau cisternele avariate în alte rezervoare, corespunzătoare din punct de vedere tehnic și tehnologic, etc.);

Limitează și reduc aria de răspândire a substanțelor poluante, în speță produse petroliere, prin operațiuni de îndiguire, de recuperare și colectare a produsului petrolier deversat. Cantitatea de produs petrolier colectată va fi retrimisă spre o nouă prelucrare în rafinării;

Pământul contaminat va fi colectat în saci de plastic și trimis spre decontaminare (prin încheierea unui contract) la firme specializate (abilitate de către Ministerul Mediului și Pădurilor).

Tabel nr. 2.2. Fișa poluantului potențial

Modul de solicitare a sprijinului acordat de alte firme cu care s-a încheiat relații de colaborare.

În cazul în care poluarea este de amploare, societatea are contracte cu diferite societăți care pot veni cu personal și echipamente specializate suplimentare pentru rezolvarea cât mai urgentă a poluării ce s-a produs în perimetrul stației.

În cazul în care cu toate măsurile interne luate există pericolul ca poluarea să se extindă către surse de apă de suprafață, va fi avertizat sistemul de gospodărire a apelor de care aparține (telefonic și prin fax) de către conducerea unității, și se va sista imediat activitatea comercială din cadrul stației de distribuție carburanți.

După eliminarea cauzelor poluării accidentale și după îndepărtarea pericolului răspândirii produselor petroliere în zone adiacente, conducerea unității va informa Agenția de protecție a Mediului Covasna asupra sistării fenomenului de poluare.

Tabel nr. 2.3. Programul de măsuri și lucrări în vederea prevenirii poluărilor accidentale

În cazul solicitării Agenției de protecție a Mediului Covasna, conducerea unității dispune prin decizie, constituirea unei comisii de anchetă împreună cu reprezentanții instituției mai sus amintite, în vederea stabilirii răspunderii și a vinovaților pentru poluarea accidentală produsă. Stația de distribuție carburanți este dotată din punct de vedere tehnologic cu rezervoare de stocare a carburanților bicompartimentate cu pereți dublii. Fiecare rezervor este dotat cu sistem de avertizare automat care în caz de spargere a unuia din pereții interiori sau exteriori ai rezervorului, alarmează personalul stației.

În fiecare rezervor de stocare produs se află montat un sistem de urmărire a nivelului produselor în rezervoare, care permanent poate da informații despre volumul produsului stocat, iar în cazul în care la încărcarea rezervorului se depășește 90% din capacitatea de încărcare, alarmează personalul din stație, numit AFRISO. De asemenea, din punct de vedere tehnologic, s-a montat pe fiecare conductă de descărcare un ventil plutitor ce are menirea ca în caz de umplere peste capacitatea de stocare a rezervorului, să se oprească operațiunea de încărcare a rezervorului prin închiderea acestui ventil, astfel încât o deversare a produsului din rezervorul este practic nulă.

Figura 2.4. Sistem AFRISO, sistem de avertizare (Sursă: proprie)

Operațiunea de descărcare a cisternei conform instrucțiunilor și sarcinilor de servici este supravegheată de doi salariați (șoferul cisternei și șeful stației comerciale). Descărcarea cisternei se realizează numai după ce s-au verificat atât furtunul de descărcare, cât și cuplele sale de prindere (cuple ce nu permit desprinderea accidentala a furtunului). Fiecare compartiment al cisternei este dotat cu robinet de închidere pe bila. Cisterna are toate gurile de descărcare protejate printr-o cutie metalică etanșă astfel încât în timpul transportului ele sunt protejate de eventualele lovituri ce pot sa apară în timpul traficului. Pompele de distribuție carburanți sunt dotate cu recuperatoare de vapori, iar pistoalele de livrare sunt dotate cu un sistem automat care oprește livrarea în momentul în care nivelul lichidului în rezervor a ajuns la cotă maximă,atât platforma de descărcare cât și cea din fața pompelor de distribuție carburanți sunt prevăzute cu jgheaburi colectoare racordate la separatorul stației, separator care sa le poată prelua în caz de deversări accidentale.

Alimentarea cu apă rece a stației de distribuție carburanți se face din rețeaua de apă potabilă a municipiului, apă preluată din rețea alimentează rezervorul tampon din camera tehnica și apoi hidroforul stației ce deservește instalația sanitară interioară.

Grupurile sanitare sunt echipate cu obiecte sanitare conform temei de arhitectura, respectiv: lavoare, closete, spălător de vase. Prepararea apei calde pentru lavoarele din grupurile sanitare, spălătorul de vase de la barul magazinului și cabina de duș pentru personal va fi asigurată de un boiler electric sau centrală termică amplasate în camera tehnică. Canalizarea interioară a apelor pluviale și uzate menajer se execută cu țevi din polipropilenă pentru canalizare cu mufe, etanșarea facandu-se cu garnituri din cauciuc.

Rețelele exterioare de canalizare au fost concepute a funcționa în sistem divizor. Rețelele exterioare de canalizare sunt compuse din doua tipuri de rețele de canalizări:

rețea de canalizare ape uzate menajer dirijate la canalizarea menajeră orășenească;

pluviale curate de pe acoperișul copertinei și al magazinului din incinta stației și apoi la

rețeaua municipiului de canalizare pluvial;

rețea de canalizare ape infestate cu produse petroliere trecute prin separatorul de produse petroliere și apoi în rețeaua canalizare pluvială.

Apele pluviale infestate cu produse petroliere de pe platforma pompelor în urma spălării acesteia și cele de la platforma de parcare a cisternei în vederea aprovizionări cu produse petroliere a stației sunt trecute prin separatorul de produse petroliere.

Instalații de încălzire și climatizare – Încălzirea spatiilor interioare este electrica. Instalația de încălzire a spațiului comercial funcționează 100% cu aer recirculat aerul proaspăt fiind introdus în spațiul de vânzare prin deschiderea frecventă a ușii de acces.

Alimentarea cu energie electrică – Alimentarea cu energie electrica se asigura de la rețeaua electrică din zonă. Soluția alimentarii cu energie electrica a stației de distribuție carburanți va fi stabilită de furnizorul de energie electrica respectiv ELECTRICA.

2.3.2. Fluxul tehnologic

Capacitatea totală de stocare a carburanților este de 180 m³, din care:

benzine 90 m³;

motorine 90 m³;

Stocarea benzinelor și motorinelor se face în cele 3 rezervoare metalice bicompartimentate subterane.

Fluxul tehnologic din stație are următoarele faze:

Alimentarea rezervoarelor cu carburanți, care se efectuează cu autocisternele special echipate. După racordarea etanșa a furtunului la gura de descărcare și a furtunului de recuperare vapori, cisterna se descarcă gravitațional. Viteza maxima de descărcare a benzinei este de 48 m³/ora . Pe timpul descărcării nu se produc scurgeri de carburant.

Livrarea carburanților în rezervoarele autovehiculelor se face prin intermediul pistoalelor pompelor de distribuție. Prin manipularea neglijentă a acestora pot apărea scurgeri de carburant pe carosabil în dreptul pompelor, care sunt înlăturate de personalul stației prin spălare cu apa și detergenți speciali. Pompele de distribuție sunt prevăzute cu instalații speciale pentru recuperarea vaporilor de benzină.

2.4. Utilitățile stației

Alimentarea cu apă – sursa de alimentare cu apă o constituie puțul forat la adâncime de 70 m. Apa este utilizată pentru nevoi igienico – sanitare și pentru PSI.

Volumul de apa necesar stației este:

volumul mediu zilnic = 0,83 m³;

volumul maxim zilnic = 1,24 m³;

volumul anual = 300 m³.

Alimentarea cu energie electrică – sursa de alimentare este rețeaua electrică orășenească din zonă. Rețeaua de alimentare este dimensionată pentru un consum simultan de 45 KW, ceea ce este suficient pentru a acoperi necesarul de putere al stației. Pentru îmbunătățirea factorului de putere rețeaua este prevăzută cu o baterie de condensatori.

Evacuarea apelor uzate – din stație se colectează și se evacuează următoarele categorii de ape uzate:

ape uzate menajere –provenite de la grupurile sanitare;

ape pluviale.

Apele uzate menajere, cu un debit max de 0,9 m³, sunt colectate în cămine și conducte și evacuate în fosa septică vidanjabilă.

Figura 2.5. Fosa septică (Sursă: proprie)

Apele pluviale provenite din zona pompelor și din zona aferentă rezervoarelor de combustibil. Prezența substanțelor care pot conduce la formarea unor emulsii stabile trebuie evitată încă din fază de proiectare,apa uzată intră în separator prin racordul de intrare, curgerea fiind liniștită de spărgătorul de jet instalat în interior. Particulele grosiere (nămolul) se separă gravitațional decantându-se la fundul separatorului în primul compartiment (decantor de nămol) în continuare, apa uzată intră în compartimentul de separare a hidrocarburilor, unde, datorită diferenței de greutate specifică, hidrocarburile se separă formând un strat la suprafața apei sunt evacuate în rigole stradale după trecerea prin separatorul de produse petroliere.

Figura 2.6. Rigolă (Sursă: proprie)

Cursul de apă unde se evacuează apele după utilizare:

apele uzate de tip menajer rezultate de la grupurile sanitare sunt colectate printr-o rețea de canalizare din conducte PE, cu Dn 110 mm și lungimea de 15m și evacuate intr-un bazin de colectare din beton armat de 14 mc;

apele pluviale rezultate din zona pompelor și apele uzate de tip tehnologic rezultate de la spălarea/ igienizarea platformei din zona pompelor, ce pot fi impurificate cu produse petroliere sunt colectate prin rigole de tip HAURATON și evacuate în bazinul de colectare a apelor menajere de 14 mc, după ce în prealabil sunt preparate într-un separator de produse petroliere tip ECO PLUS;

apele pluviale convențional curate colectate de pe acoperișul clădirii și a invelitorii pompelor sunt dirijate în rigola stradală.

2.5. Surse de poluanți și protecția factorilor de mediu

Protecția calității apelor – Surse de ape uzate și compușii acestor ape. Apele uzate menajere provin din grupurile sanitare ale stației și sunt colectate în fosa septică.

Debitele de apă uzată menajeră reprezintă 80 % din cerința de apă, respectiv pe zi rezultă următoarele:

debitul mediu = 0,1795 m³;

debitul maximum = 0,2 m³;

debitul mediu anual 65,5 m³.

Apele uzate industriale care provin din zona pompelor și conțin produse petroliere, sunt evacuate în separatorul de hidrocarburi. Acesta este un bazin în care se face separarea și filtrarea apei de produsul petrolier. După epurare apa este evacuată în rigole stradale. Din măsurătorile efectuate, în cadrul procesului de monitorizare a stației, au rezultat următoarele:

Tabel nr. 2.4. Procesului de monitorizare

Se constată ca nu au fost depășiți indicatorii de calitate ai apelor uzate industriale, recoltate din separatorul de produse petroliere. Datele sunt preluate din raportul de încercări nr. 3607 / 07.08.2015 al S.C. Global Eco Center S.R.L.

Apele pluviale de pe platforma carosabilă, din zona pompelor, infestate cu produse petroliere, sunt colectate și evacuate în separatorul de hidrocarburi.

Proctecția atmosferei – Sursele și poluanții pentru aer

Principalele surse de poluanți pe tipuri de activități, sunt următoarele:

deversarea carburanților din autocisternă în rezervoare produce eliminarea în atmosferă a vaporilor de bezină; gurile de descărcare sunt prevăzute cu dispozitive de recuperare a vaporilor de benzină;

stocarea carburanților în rezervoare – prin sistemele de aerisire se elimină vaporii;

alimentarea cu carburanți a autovehiculelor;

circulația autovehiculelor în zona stației.

Primele 3 activități sunt generatoare de compuși organici volatili –COV. în cadrul procesului de monitorizare al stației, în conformitate cu prevederile HG 568/2001, s-au efectuat permanent măsurări pentru pulberi în suspensie, Pb, compuși organici volatili conținuți în benzine și aldehidă formică.

Pe timpul măsurătorilor au rezultat următoarele concentrații de poluanți:

Tabel nr. 2.5. Concentrații de poluanți

Concluzia este că nu s-au constatat depășiri ale indicatorilor de calitate pentru aer.

Protecția împotriva zgomotului și vibrațiilor – Sursele de zgomot și de vibrații

Sursele de zgomot din cadrul stației sunt motoarele electrice ale pompelor de distribuție și motoarele autovehiculelor care circula pe teritoriul stației. Nivelul de zgomot generat de stația de distribuție carburanți se manifestă în limitele incintei, nedepășind limitările în vigoare. Traficul auto din vecinătate generează creșterea nivelului de zgomot ponderat.

Protecția solului și subsolului – poluarea solului și a subsolului se poate produce numai

accidental, datorită unor cauze subiective. Platforma betonată care acoperă practic toata suprafața stației protejează atât solul cat și subsolul, de scurgerea accidentală a carburanților și a apelor infestate. De asemenea, conductele, canalizările, căminele, cuvele sau bazinele colectoare etanșe nu permit scurgerea carburanților, sau a apelor uzate în sol. Se constată ca nu au fost depășiți indicatorii de calitate, deci impactul asupra solului este nesemnificativ.

Protecția ecosistemelor, biodiversității și ocrotirea naturii – Biocenoza, componenta vie a

unui ecosistem reprezentând o comunitate unitară și complexă de plante și animale, este produsul a milioane de ani de evoluție, timp în care au reușit sa prospere, sa se înmulțească și sa dispară parțial sau total.

Intre viețuitoarele ce alcătuiesc biocenoza, precum și intre acestea și mediul lor de trai

(biotopul) exista relații de interacțiune bine statornicite care asigura funcțiile sistemului respectiv.

Poluanții gazoși pot avea efecte directe asupra viețuitoarelor. Efectele indirecte se

manifestă atunci cand emisiile levigate din atmosfera ajung la sol și determină modificarea compoziției chimice a acestora, sau pătrund în sol și se acumulează în pânza freatica, făcând apa de adâncime inutilizabilă.

Prin măsurile impuse de HG 568/2001, respectiv monitorizarea permanentă a stațiilor de

distribuție carburanți, asigurarea unui control continuu, în cazul unui accident ecologic se pot lua măsuri imediate și eficiente pentru limitarea efectelor. Față de cele prezentate se poate

concluziona ca stația nu produce poluare asupra vegetației și faunei, deoarece emisiile în aer nu au nici un efect negativ, iar evacuările de ape uzate sunt colectate și evacuate prin vidanjare.

2.6. Gestiunea deșeurilor

Surse de deșeuri, tipuri, compoziție și cantități de deșeuri rezultate.

Activitatea desfășurată în stație generează următoarele tipuri de deșeuri:

gunoi menajer solid alcătuit din resturi alimentare preparate- cca 2 kg/zi; 0,8 t/an ;

ambalaje din hârtie și carton provenite de la produsele comercializate în magazin 1kg/zi; 350 kg/an;

ambalaje (recipiente) din material plastic- 0.5 kg/zi; 180 kg/an;

hidrocarburi și substanței uleioase din separatorul de hidrocarburi- 250 kg /an;

resturi petroliere, uleiuri uzate și depuneri (șlam ) provenite din curățirea rezervoarelor de carburanți – 100 kg/ 5 ani;

Modul de gospodărire a deșeurilor – Gunoiul menajer solid se colectează în containere speciale și se depozitează în platforma menajeră (construcție specială, destinată colectării deșeurilor). Periodic aceasta este evacuată din stație de către S.C. TEGA S.A. în baza contractului de prestări servicii.

Figura 2.7. Colectarea deșeurilor (Sursă: proprie)

Ambalajele din hârtie și carton se depozitează în platforma menajeră și sunt evacuate periodic de către TEGA Covasna. Ambalajele din plastic sunt preluate de TEGA Covasna. Reziduurile petroliere din separator sunt preluate de către S.C. Global Eco Center S.R.L. cu care stația are contract de prestări servicii.

Figura 2.8. Uleiurile uzate colectate (Sursă: proprie)

In stație se ține evidența deșeurilor în conformitate cu reglementările legale.

Gestiunea substanțelor și preparatelor periculoase – Stația de distribuție carburanți depozitează și distribuie substanței inflamabile. Prin respectarea riguroasă a normelor de protecția muncii și PSI, prin exploatarea corecta a utilajelor și instalațiilor se realizează o funcționare în deplina siguranța. Prin sistemul de gestiune informatizat de tipul NCR se ține o evidență strictă a carburanților, privind vânzările și stocurile.

Deșeurile produse în stație au următoarea proveniența:

deșeuri menajere provenite din activitatea comerciala și de la personalul stației;

deșeuri industriale (slam), care sunt rezultate din igienizarea și salubrizarea platformei carosabile de la pompele de distribuție și gurile de descărcare, sau din curățirea periodica a rezervoarelor.

Deșeuri de materiale plastice, hârtie, carton;

Uleiuri uzate, sunt preluate de S.C. Dytiv S.R.L.

Categoriile de deșeuri generate sau deținute de stațiile de distribuții, Anexa nr.3

Figura 2.9. Colectarea deșeurilor (Sursă: proprie)

Pentru colectarea deșeurilor menajere stația are contract cu societatea specializata S.C. TEGA S.A. Cantitățile de reziduuri petroliere sunt de aproximativ 25 dm³ / 5 ani, iar de deșeuri solide îmbibate cu combustibil de 20 dm³ / 5 ani. Reziduurile petroliere rezultate din separator și cele rezultate din curățirea rezervoarelor sunt preluate de S.C.Global Eco Center S.R.L Anexa nr.4.

Protecția așezărilor umane – Stația este dispusă în afara localității Reci, distanțele până la primele locuințe fiind de aproximativ 1 km, emisiile au concentrații sub limitele legale, aceste considerente conduc la concluzia ca nu exista un impact negativ asupra localității.

Reconstrucția ecologica – Politica de dezvoltare a stațiilor de distribuirea carburanților, promovată de Compania de distribuție carburanți din Romania, cuprinde și un amplu program de dotări care să respecte acordurile, convențiile și legislația privind ocrotirea mediului înconjurător. în acest sens prin programele de conformare s-au prevăzut fonduri pentru dotarea stațiilor cu sisteme de recuperare a vaporilor la gurile de descărcare și la pompele de distribuție.

2.6.1. Colectarea deșeurilor în perioada 2012-2015

În ceea ce privește colectarea deșeurilor, în anul 2015 a fost colectate cele mai multe deșeuri, reprezentând 38%, urmată de anul 2012 cu 30%. Ceea mai slabă situație reprezintă anul 2013 cu cel 6%.

Tabel nr. 2.6. Situația deșeurilor totale colectate în perioada 2012-2015

Figura nr. 2.10. Deșeuri totale

În anul 2015 au fost colectate 2090 de kg de deșeuri dintre care factorul dominant a fost de deșeuri menajere, în cantitate de 1070 de kg. În luna iulie s-a colectat cel mai mult (200 kg).

Tabel nr. 2.7.Situația deșeurilor totale colectate în anul 2015

Figura nr. 2.11. Colectarea deșeurilor în anul 2015

Anul 2014 a fost mai slab din punct de vedere al colectării, s-a colectat 1417 kg de deșeuri. Ca și în anul 2015, cele mai multe fiind colectate din deșeuri menajere, 535 de kg.

Tabel nr. 2.8. Situația deșeurilor totale colectate în anul 2014

Figura nr. 2.12. Colectarea deșeurilor în anul 2014

În anul 2013, s-au colectat foarte puține deșeuri, în cantitate de 347 kg, cele mai multe fiind colectate din hârtie/carton, în cantitate de 882 kg.

Tabel nr. 2.9. Situația deșeurilor totale colectate în anul 2013

Figura nr. 2.13. Colectarea deșeurilor în anul 2013

Anul 2012 a fost mai bun din punct de vedere al colectării, cantitatea fiind de 1688 kg. Cele mai multe deșeuri fiind din deșeuri menajere (1070 kg).

Tabel nr. 2.10. Situația deșeurilor totale colectate în anul 2012

Figura nr. 2.14. Colectarea deșeurilor în anul 2012

După cum se vede, majoritatea deșeurilor au fost din deșeuri menajere, cu excepția anului 2013, unde deșeurile din hârtie și carton au reprezentat factorul dominant. În general cele mai multe deșeuri au fost colectate în lunile de vară a anului, mai precis în lunile iulie și august, datorită faptului că mulți oameni merg în excursie, sunt în concedii, datorită turiștilor, și nu în ultimul rând datorită cantităților de precipitații lunare.

Agenții economici care generează deșeuri au obligația să țină o evidență a gestiunii acestora, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1, pentru fiecare tip de deșeu. Datele centralizate anual privind evidența gestiunii deșeurilor se transmit autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului, la cererea acestora. Deșeurile rezultate din colectarea ambalajelor, inclusiv amestecurile de ambalaje din materiale diferite, se încadrează la codul 15 01, și nu la codul

20 01.

Apele uzate nu intră sub incidența legii privind regimul deșeurilor; nu se completează anexa transport deșeuri nepericuloase la vidanjarea bazinelor de ape uzate; Încadrare coduri deșeuri: pot apare inadvertente intre codurile din Autorizațiile de Mediu – anexele transport deșeuri- raportări SIM- codurile pe care sunt autorizați operatorii care prestează servicii de colectare/transport/ tratare/ valorificare/eliminare;

CAPITOLUL 3. Separatorul de hidrocarburi

Separatorul de hidrocarburi este o parte a echipamentului a cărui scop este sa oprească hidrocarburile și materiile insolubile prezente în apele pluviale deversate. în general conține două compartimente: un decantor și un separator. Montarea unui astfel de sistem este obligatoriu în cazul:

– spațiilor industriale, spălătorii auto, stații de carburanți, service auto;

– prezentei riscului de contaminare a apelor pluviale cu hidrocarburi: parcări, drumuri etc.

Hotărârea 188/2002, modificată și completată cu HG 352/2005, aprobă Normativul privind condiții de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stații de epurare, NTPA-002/2002, care impune ca valoare maximă la indicatorul de calitate “Substanțe extractibile cu solvenți organici” 30 mg/dm.

În funcție de calitatea apei tratate exista două clase de separatoare de hidrocarburi:

– Clasa 1: apă prelucrata conține hidrocarburi sub 5 mg/l, în concordanta cu buletinul de

analiza al NF EN 858-1 și NTPA-001 (Model cu filtru coalescent).

– Clasa 2: apă prelucrata conține hidrocarburi sub 100 mg/l, în concordanta cu buletinul de analiza al NF EN 858-1 și NTPA-002 (Model fără filtru coalescent).

Apele uzate care se evacuează în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare nu trebuie să conțină materii în suspensie, în cantități și dimensiuni care pot constitui un factor activ de erodare a canalelor, care pot provoca depuneri sau care pot stânjeni curgerea normală, cum sunt:

a) materialele care, la vitezele realizate în colectoarele de canalizare corespunzătoare debitelor minime de calcul ale acestora, pot genera depuneri;

b) diferitele substanțe care se pot solidifica și astfel pot obtura secțiunea canalelor;

c) corpurile solide, plutitoare sau antrenate, care nu trec prin grătarul cu spațiu liber de 20 mm între bare, iar în cazul fibrelor și firelor textile ori al materialelor similare – pene, fire de păr de animale – care nu trec prin sita cu latura fantei de 2 mm;

d) suspensiile dure și abrazive ca pulberile metalice și granulele de roci, precum și altele asemenea, care prin antrenare pot provoca erodarea canalelor;

e) păcura, uleiul, grăsimile sau alte materiale care prin formă, cantitate sau aderență pot conduce la crearea de zone de acumulări de depuneri pe pereții canalului colector;

f) substanțele care, singure sau în amestec cu alte substanțe conținute în apă din rețelele de canalizare, coagulează, existând riscul depunerii lor pe pereții canalelor, sau conduc la apariția de substanțe agresive noi.

3.1. Instalarea separatorului

În urma transportului separatorului și înainte de instalare se verifică dacă a fost avariat și totodată se verifică să nu existe deteriorări și că la garnituri nu există materii solide și murdărie.

Figura nr. 3.1. Separator de hidrocarburi KESSEL (Sursa:Ministerul lucrărilor publice, Comisia Națională de Agrement tehnic în construcții, 2015)

Instalațiile de separare a lichidelor ușoare sunt alcătuite, în principiu, din două păți principale: trapa de nămol și separatorul de lichide ușoare. Aceste instalații sunt disponibile cu  trapa de nămol încorporată sau separat. Separatoarele de hidrocarburi pot fi fabricate din beton armat (carosabile până la clasa de sarcini D400)  sau din polietilenă de înaltă densitate PE-HD (carosabilele până la clasa de sarcini D400, nu necesită ancorare la fundația din beton). Dimensiunea separatorului este 2080x1200x1950. Capacitatea 1800litri, Anexa nr.5

Umplerea gropii trebuie efectuată cu mare grijă (Separatorul trebuie umplut cu apă înainte de această acțiune). Dacă se folosește un inel din beton pentru înălțarea separatorului, aceasta se va așeza pe o placă de beton conform schiței.

Dimensiunile plăcii protectoare se vor calcula luând în considerare raportul diferitelor tipuri de presiune la care va fi expus acesta:

Înălțimea pământului,

Greutatea înălțătorului din beton,

Trafic auto

Figura 3.2. Separatorul Figura 3.3. Capacul separatorului

Separatoarele trebuie vidanjate periodic; intervalul între goliri depinde de cantitatea
apei tratate. Compartimentul decantorului trebuie golit periodic, cel puțin de două ori pe an;
separatorul trebuie golit complet la fiecare doi ani. Dacă sunt deversări accidentale, compartimentul separatorului trebuie golit o dată pe an. Cu această ocazie plutitorul și filtrul coalescent, dacă există, trebuie curățate. Se va controla etanșeitatea dispozitivului de obturare și în caz de nevoie se va înlocui.

Separatoarele de hidrocarburi KESSEL sunt proiectate pentru separarea lichidelor ne-emulsionate, mai ușoare decât apa – densitate maximă 0,95g/cm3 – sau a altor fluide insolubile în apă (benzină, motorină, uleiuri minerale etc) din apele uzate, înainte de descărcarea în rețelele municipale de canalizare sau în emisar natural.

Concentrația maximă de hidrocarburi reziduale este de cca 5 mg/l , îndeplinind cerințele EN – 858. Acest nivel ridicat de îndepărtare se datorează separării în 2 faze – gravitațională și coalescentă.

Faza 1-a: separare gravitațională – apă reziduală încărcată cu materiale solide și lichide ușoare

(uleiuri, hidrocarburi) intră în separator printr-un racord de alimentare care are rolul de a liniști curgerea. Aici, datorită diferenței de densitate dintre apă, materiile solide și particulele de uleiuri & hidrocarburi, se produce separarea lor – solidele se depun la fund (în ceea ce se numește „trapă de nămol”) iar particulele de ulei și hidrocarburi se ridică la suprafață.

Faza a 2-a: coalescența – Din camera de separare fluidul schimbă direcția de curgere și trece prin filtrul coalescent și print-un sistem de șicane. Filtrul coalescent este alcătuit dintr-un amestec de fire dispuse într-o structură aleatoare care creează micro turbulențe locale și o curgere tridimensională. Acest regim de curgere are rol de a prelungi și intensifica contactul efluentului cu suprafața fibrelor. Micro-picăturile de ulei, prea fine pentru a se fi separate în prima fază ajung astfel în contact cu fibra și aderă la aceasta. În timp, prin aderarea mai multor picături se formează una mai mare, care datorită forței ascensionale, se desprinde și urcă la suprafață.

Instalațiile de separare lichide ușoare se folosesc pentru a pre-epura apele infestate cu uleiuri minerale și produse petroliere și pentru a le reintroduce în circuitul natural, în scopul protejării mediului înconjurător.

Instalațiile de separare sunt impermeabilizate la interior cu un strat de protecție rezistent la produse petroliere, iar echipamentele interioare sunt realizate din oțel inoxidabil sau PE-HD. Toate echipamentele sunt prevăzute standard cu element de coalescență și dispozitiv de închidere automată pentru blocarea evacuării, în cazul în care se atinge capacitatea maximă de depozitare a lichidelor ușoare. Separatoarele de hidrocarburi se folosesc cu predilecție în stații de distribuție a carburanților, service-uri auto, garaje industriale, rafinării, puncte de încărcare – descărcare produse petroliere și alte obiective unde se scurg accidental ape infestate cu produse petroliere.

Plan de situații stație distribuție carburanți (Anexa nr.6)

O zonă de distribuite carburanți cu o suprafață totală de 550 m2, din care 200 m2 sunt sub copertină. Se aplică calculul: Q = (350 + (200 x 0.5) x 45 = 20,250 l/h, adică 5.625 l/s.

Deci se va instala un Separator de hidrocarburi cu debitul 6 l/s. În sfârșit, legea mai specifică, ca șiroaiele provenite din punctul de spălare trebuie să treacă printr-o unitate de pretratament independentă de cea utilizată pentru zona de distribuție carburanți.

20,25metri

27,5 metri

Aparatul va fi îngropat obligatoriu:

Separatoarele sunt așezate în poziție orizontală pe o săpătură stabilă (nisip sau beton slab);

Se racordează intrarea și ieșirea la canalizare,

Se racordează ventilația,

Se adaugă prelungitorul, dacă este nevoie și se reglează înălțimea în funcție de teren,
Separatorul se umple cu apă curată,

Se ridică plutitorul obturatorului când nivelul apei s-a stabilizat,

Se compactează cu nisip sau balastru,

Separatoarele de bază au capac din polietilenă, potrivit pentru trafic pietonal.
Referiri la montarea separatoarelor într-o zonă cu trafic greu, se poate găsi la în paragraful următoar.

Debitul punctului de tratare depinde de suprafața aleasă și de zona pluviometrică locală (ZONA 1,2sau3).
Un exemplu pentru 3 zone diferite este în tabelul de mai jos.

Q = Ψ x I x A

A – Suprafață descoperită (hectar)

Q – Debitul punctului (litru/secundă)

Ψ – Coeficient de curgere în șiroaie (depinde de natura suprafeței: 0.5 pentru beton sau asfalt)
I – Intensitatea pluviometrică (litru/secundă/hectar) corespunzătoare celor trei zone geografice (precipitație decenală):

ZONA 1: 100 l/s/ha

ZONA 2: 120 l/s/ha

ZONA 3: 140 l/s/ha

Separatorul cu sistem Fără By-pass – tratează întregul debit.

3.2.1. Principiul de funcționare a separatorului hidrocarburi KESSEL

Conform standardelor UE, orice spălătorie auto, service, stație de carburanți platforme industriale, trebuie sa aibă rigole, deznisipatoare și sisteme de pre-epurare cu separator și decantor de produse petroliere, pentru a preveni poluarea mediului cu produsele petroliere folosite în activitatea curenta.

Principiul de funcționare al separatoarelor de hidrocarburi se bazează pe diferența de greutate specifica dintre apă și hidrocarburi, respectiv a materialelor solide aflate în apele reziduale. Prezenta substanțelor care pot conduce la formarea unor emulsii stabile trebuie evitata încă din fază de proiectare. apă uzata intra în separator prin racordul de intrare, curgerea fiind liniștita de spărgătorul de jet instalat în interior. Particulele grosiere (nămolul) se separa gravitațional decantându-se la fundul separatorului în primul compartiment (decantor de nămol). în continuare, apă uzata intra în compartimentul de separare a hidrocarburilor, unde, datorita diferenței de greutate specifica, hidrocarburile se separa formând un strat la suprafața apei.

Principiul de funcționare a separatorului hidrocarburi – Conform standardelor UE, orice spălătorie auto, service, stație de carburanți platforme industriale, trebuie sa aibă rigole, deznisipatoare și sisteme de pre-epurare cu separator și decantor de produse petroliere, pentru a preveni poluarea mediului cu produsele petroliere folosite în activitatea curenta. Principiul de funcționare al separatoarelor de hidrocarburi se bazează pe diferența de greutate specifica dintre apă și hidrocarburi, respectiv a materialelor solide aflate în apele reziduale.

Figura nr. 3.4. Separator de hidrocarburi (Sursa, Căpățână, 2010)

Filtrul coalescent ajută la separarea particulelor foarte fine de hidrocarburi existente în apa uzată. Din camera de separare, fluidul schimbă direcția de curgere și trece prin filtrul coalescent și print-un sistem de șicane. Filtrul coalescent este alcătuit dintr-un amestec de fire dispuse într-o structură aliatoare care creează micro turbulențe locale și o curgere tridimensională. Acest regim de curgere are rol de a prelungi și intensifica contactul efluentului cu suprafața fibrelor. Micro-picăturile de ulei, prea fine pentru a fi separate în prima faza, ajung astfel în contact cu fibra și aderă la aceasta, în timp, prin aderarea mai multor picături se formează una mai mare, care datorită forței ascensionale, se desprinde și urcă la suprafață. Sistemul de șicane reține aceste picături sub forma unei pelicule fine la suprafața interstițiului dintre ele, de unde sunt îndepărtate prin golire (vidanjare),apă curată este evacuată de sub stratul de hidrocarburi pe principiul vaselor comunicante, gravitațional.

CAPITOLUL 4. Concluzii și propuneri

Gestionarea deșeurilor reprezintă una dintre problemele actuale ale protecției mediului. Datorită creșterii consumului în ultimii ani, dar și a tehnologiilor și instalațiilor neperformante din industrie, a crescut cantitatea de deșeuri produsă. Modalitatea cea mai bună de a reduce semnificativ riscurile pe care le prezintă substanțele periculoase, care intră în componență aparatelor electrice și electronice, este de gestionare corespunzătoare a deșeurilor provenite din acestea. Creșteri îngrijorătoare ale cantităților de deșeuri se înregistrează în statele membre ale U.E., unde la fiecare 5 ani deșeurile rezultate din aparatele electrice și electronice cresc cu 16 – 28%, adică de trei ori mai mult decât ritmul mediu de creștere a cantităților de deșeuri municipale generate anual. Echipamentele provenite de la calculatoare reprezintă cel mai mare procent din cantitatea de deșeuri electrice și electronice.

În marea lor majoritate gropile de gunoi, prin modul în care sunt realizate și sunt exploatate, sunt departe de respectarea exigențelor de mediu. În urma analizărilor făcute am constatat că România nu are o capacitate tehnologică suficientă pentru gestionarea, reciclarea sau recuperarea unor cantități mari de deșeuri și pentru utilizarea lor ca materie primă pentru alte procese tehnologice. În aceste condiții peste 93 % din deșeurile generate în România ajung pe astfel de amplasamente, cu toate că înglobează în ele materii utile ca: sticlă, metal, hârtie, plastic etc.

Elaborarea planului de prevenire a generării deșeurilor (Anexa nr.7) de ambalaje este o acțiune prioritară, deoarece contribuie la reducerea cantității de materii prime și a energiei utilizate pentru fabricarea de produse, la reducerea costurilor și la reducerea cantității de deșeuri generate.

Planul de prevenire a generării deșeurilor de ambalaje necesită o abordare cuprinzătoare, care minimiza impactul asupra deșeurilor de ambalaje pe parcursul ciclului de viața, de la selectarea materiilor prime la gestionarea eficientă a deșeurilor.

Un plan generării deșeurilor de ambalaje trebuie sa ia în calcul câteva considerente de bază, și anume:

Gospodărirea resurselor si, respectiv, a deșeurilor în amplasament;

Proiectarea unui produs;

Stabilirea de obiective și indicatori măsurabili;

Tente voluntare și alte instrumente.

Planul de prevenire a generării deșeurilor de ambalaje include 6 etape:

Inițiere

Analiza situației existente

Identificarea opțiunilor și alternativelor

Stabilirea obiectivelor și indicatorilor

Realizare planului de acțiune

Implementarea, monitorizarea și revizuirea planului

Planul de prevenire a generării deșeurilor de ambalaje înseamnă optimizarea ambalajului astfel încât impactul asociat asupra mediului sa fie diminuat la minim, iar acest lucru presupune evaluarea ambalajului pe întregul ciclu de viață.

Populația lumii este în continuă creștere la fel și creșterea producției, consumului de resurse, bunuri și servicii, generând un impact semnificativ asupra mediului la nivel global. Se estimează ca până în anul 2050 creșterea cererii de alimente se va ridica cu 70%-80% pentru o populație de peste 9 miliarde, de aceea este important să utilizăm eficient resursele naturale și să protejăm mediul în care trăim.

Bibliografie

Botnariuc N., Vădineanu A. – Ecologie, Editura didactică și pedagogică București, 1982

Burcea, S., – Managementul deșeurilor urbane. Perspectiva europeană comparată”, Ed. ASE, București, 2009

Camelia Căpățână, Emil Cătălin Șchiopu, Depozitarea, tratarea și reciclarea deșeurilor și materialelor, Îndrumar de laborator, București, Matrix Rom, 2008,

Camelia Căpățână, Tehnologii și echipamente pentru gestionarea deșeurilor, Tg. Jiu, Academica Brâncuși, 2010

Câmpeanu, V., „Dezvoltarea durabilă și managementul mediului”, Editura Pro Universitaria, București, 2007

Cherubini, F., Bargigli, S., Ulgiati, S. – Life cycle assessment of urban waste management: Energy performances and environmental impacts. The case of Rome, Italy, Waste Management (2008)

Fricke, K., Kolsch, F. – Waste management în low inncome emerge countries, The Role of Ecological Chemistry 243 în Pollution Research and Sustainable Development. 2009

Managementul mediului înconjurător, Editura S.C. F&F International S.R.L., Gheorgheni, 2001,

Michaela Dorobanțiu, Erno Domokos – Reciclarea deșeurilor, Presa universitară Clujeană, 2001

Rusu, T., Bajan, M. – Deșeul-sursă de venit, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2006

Varga A. Cercetări privind reciclabilitatea automobilelor, în: Revista de politica științei și scientometrie – număr special, 2005,

Vasile Oros, Camelia Drăghici, – Managementul deșeurilor, Brașov, 2002

*** Agenția regională pentru protecția mediului Sibiu, Asociația autorităților locale și regionale din România – Ghid privind managementul deșeurilor

Anexa nr.1

SEMNIFICAȚIA TERMENILOR UTILIZAȚI

Nota: Având în vedere ca definitiile din legislatia europeana nu sunt încă armonizate, ele au fost preluate ca atare și în legislatia romaneasca și au intelesul cuprins în actul normativ care il defineste

Anexa nr.2

SISTEM VEEDER ROOT

Anexa nr.3

CATEGORII DE DEȘEURI

Anexa nr.4

Anexa nr.5

Anexa nr.6

Anexa nr.7

PLAN DE PREVENIRE ȘI REDUCERE A CANTITĂȚII DE DEȘEURI