Management Si Audit Energeticdoc

=== management si audit energetic ===

UNIVERSITATEA TEHNICĂ CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD BAIA MARE

FACULTATEA DE INGINERIE

STUDII POST-UNIVERSITARE DE MASTER

SPECIALIZAREA: INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN DOMENIUL ELECTRIC

REFERAT LA MANAGEMENT ȘI AUDIT ENERGETIC

Coordonator:

Prof. dr. ing. Petrean Liviu Emil

Student:

Canta Vlad Ștefan

IMDEL I

2016

CUPRINS

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

CAPITOLUL AL II-LEA. MANAGEMENTUL ENERGETIC

Managementul energetic și scopul acestuia

Noțiuni generale de management energetic

Rolul managementului energetic în contextul integrării în comunitatea europeană

Implementarea unui program de management energetic

Angajarea echipei manageriale în realizarea unui program de management energetic

Managerul energetic

Analiza costurilor

Structura informatică a sistemelor energetice

Eficiența economică a sistemelor informatice în managementul energetic

Probleme privind eficiența economică a sistemelor de energie informatizate în condițiile economiei de piață

Eficiența tehnico-economică a sistemelor informatice

Analiza financiară a unei investiții

Valoarea în timp a banilor

Principalii indicatori financiari ai unei investiții

Considerente practice privind analiza financiară a investițiilor

CAPITOLUL AL III-LEA. MANAGEMENTUL ȘI AUDITUL ENERGETIC LA STAȚIA DE TRANSFORMARE NUMĂRUL 5 BAIA MARE

Prezentarea generală a organizației

Informații generale

Serviciile organizației

Clienții importanți

Problemele managementului performant și aplicațiilor posibile

Modelarea managementului energetic

Concluzii

Bibliografie

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Managementul reprezintă ansamblul de tehnici operaționale care creează concepția și asigură conducerea optimă dintre oameni, resurse și instalații astfel încât produsul realizat să fie competitiv pe piață și să genereze riscuri minime (16, p. 82).

Managementul exprimă esența și responsabilitatea specific umană a acțiunii sociale. Managementul este o disciplină tehnico-economică cu reguli și principii, inclusiv modele care permit optimizarea corelațiilor atât la nivelul proceselor energetice cât și la nivelul filialelor din sistemul energetic național (16, p. 82).

Sistemul este un concept ce reprezintă o reuniune de elemente materiale cantitative ce se intercondiționează unele pe altele în scopul îmbunătățirii continue până la optimizarea activității ansamblului de producție-consum prin folosirea conceptului de sistem semideschis, respectiv semiînchis.

Aplicarea acestui concept la sistemul energetic a permis formularea concepției sistemice de tratare a evenimentelor structurilor și rezultatelor urmărindu-se interacțiunile cantitative dintre fazele activităților și proceselor energetice ca: formularea obiectivelor, cercetarea aplicativă, proiectarea tehnologică, dezvoltarea cercetării aplicative, producerea, transportul, distribuția și utilizarea energiei electrice și termice.

Managementul Calității Totale (MCT), prin implicațiile în îmbunătățirea performanțelor economice, joacă un rol primordial în strategia de dezvoltare a multor companii.

Principiul de bază al Managementului Calității Totale îl constituie faptul că factorii de decizie au autoritatea necesară efectuării schimbărilor care să conducă la îmbunătățirea operațională și a sistemelor de operare cu eforturi minime (23, p. 56).

Managementul Energetic face parte integrantă, în mod firesc și natural, din Managementul Calității Totale. De aceea e foarte important ca personalul operator să aibă cunoștințe de bază de management energetic.

Managementul energetic, aplicat într-o societate comercială, are ca principal obiectiv asigurarea unui consum judicios și eficient al energiei, în scopul maximizării profitului prin minimizarea costurilor energetice, mărind în acest mod competitivitatea pe piață a societății.

Obiectivele secundare, rezultate în urma aplicării unui program de management energetic, se referă la (23, p. 56): creșterea eficienței energetice și reducerea consumurilor de energie, în scopul reducerii costurilor; realizarea unei bune comunicări între compartimente, pe problemele energetice specifice și responsabilizarea acestora asupra gospodăririi energiei; dezvoltarea și utilizarea permanentă a unui sistem de monitorizare a consumurilor energetice, raportarea acestor consumuri și dezvoltarea unor strategii specifice de optimizare a acestor consumuri; găsirea celor mai bune căi de a spori economiile bănești rezultate din investițiile în eficientizarea energetică a proceselor specifice de producție, prin aplicarea celor mai performante soluții cunoscute la nivel mondial; dezvoltarea interesului tuturor angajaților în utilizarea eficientă a energiei și educarea lor prin programe specifice de reducere a pierderilor de energie; asigurarea siguranței în alimentare a instalațiilor energetice.

Managementul energetic utilizează principii inginerești și economice pentru a controla costurile energiei consumate pentru asigurarea unor servicii necesare în clădiri și industrie. Majoritatea reducerilor de costuri energetice pot proveni din îmbunătățiri ale eficienței energetice. Alte economii pot proveni din schimbarea surselor tradiționale de energie consumată și posibilitatea de cuplare la alte surse de energie.

CAPITOLUL AL II-LEA

OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI ENERGETIC

MANAGEMENTUL ENERGETIC ȘI SCOPUL ACESTUIA

Experiența rezultată din analiza multor programe de management energetic implementate în diferite sectoare de activitate a demonstrat că (23, p. 57): se pot obține economii de energie și bănești de 5-15%, în timp foarte scurt, cu costuri minime sau chiar fără costuri, doar prin aplicarea unui management energetic agresiv; se pot obține economii de energie și bănești de până la 30%, cu costuri mici și medii, cu o perioadă scurtă de amortizare – aplicarea unor astfel de măsuri este frecventă; prin realizarea unor investiții cu costuri mari în tehnologii și echipamente moderne se pot obține economii de 50-70%, perioadele de amortizare ajungând în aceste cazuri până la 5-6 ani.

Noțiuni generale de management energetic

Emisiile de CO2 rezultate în urma arderii combustibililor fosili constituie unul din principalii factori de perturbare a climei globale, datorită apariției efectului de seră și creșterii temperaturii mediului, cu efecte directe de perturbare a întregului ecosistem (23, p. 57).

Reducerea consumurilor energetice, precum și producerea energiei din resurse regenerabile, nepoluante, aplicate la o scară cât mai largă, pot contribui în mod semnificativ la reducerea și limitarea fenomenului de încălzire globală.

În urma arderii combustibililor fosili utilizați la producerea energiei, emisiile rezultate conțin pe lângă CO2 și bioxid de azot și de sulf, care, în combinație cu vaporii de apă din nori, conduc la apariția ploilor acide.

Costurile energetice reprezintă un element important în structura prețului de cost a majorității produselor rezultate în urma unor procese de producție. Reducerea consumurilor energetice conduce în final la scăderea costurilor de producție și implicit la mărirea competitivității produselor (22, p. 43).

Prin aplicarea unor programe de eficientizare energetică în diferite ramuri industriale, intensitatea energetică pe unitatea de produs va scădea, fapt ce va conduce la o creștere semnificativă a competitivității pe piață a produsului respectiv.

Aplicarea programelor de eficiență energetică are și un aspect social prin redistribuirea capitalului de lucru celor implicați efectiv în punerea în operă a acestor programe.

Orice tendință de creștere economică conduce la o creștere a intensității energetice, aceasta determinând o creștere a dependenței de import cu urmări asupra economiei naționale și mai ales cu anumite riscuri politice și strategice cauzate de dependența de un singur furnizor pentru gazele naturale și din cauza evoluțiilor ascensionale ale prețului petrolului (23, p. 58).

Prin promovarea unei politici de gestiune economică a consumului de combustibili fosili, a energiei și prin aplicarea de programe conservative care să răspundă cererii din ce în ce mai mari de energie, bazate pe utilizarea unor surse alternative de producere a energiei, se poate institui o echilibrare dintre cererea și oferta de energie (22, p. 54).

Programele conservative au la bază punerea în valoare a resurselor locale (instalații de cogenerare, microhidrocentrale, turbine eoliene, utilizarea biomasei și a deșeurilor, celule solare) pentru producerea energiei necesare desfășurării activităților economice și care poate fi asigurată la un preț minim (23, p. 58).

Rolul managementului energetic în contextul integrării în comunitatea europeană

În societatea modernă, energia sub diferitele ei forme, constituie un element de bază al desfășurării unei activități normale în toate sectoarele de activitate industrială, instituțională și casnică, gospodărirea eficientă a energiei constituind un important factor de progres și civilizație în derularea acestor activități.

Tranziția societății românești după 1990, de la economia socialistă planificată la economia de piață a condus la dispariția treptată a marilor întreprinderi de stat neprofitabile și trecerea acestora în administrare privată, sau chiar la desființare. O cauză principală a falimentului economiei socialiste o constituie și caracterul energointensiv al activităților industriale, consumurile și costurile specifice de energie pe produsele finite realizate fiind în multe cazuri exagerat de mari, în comparație cu costurile acelorași produse realizate în țări cu o economie de piață performantă.

Odată cu apariția Legii 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, revizuită în 2002, în România a fost instituit cadrul legal necesar pentru elaborarea și aplicarea unei politici naționale de utilizare eficientă a energiei, în conformitate cu prevederile Tratatului Cartei Energiei, ale Protocolului Cartei Energiei privind eficiența energetică, cu aspecte care respectă legislația privind protecția mediului și având principii care stau la baza dezvoltării durabile. Prin această lege se instituie obligații și se stabilesc stimulente pentru producătorii și consumatorii de energie, în vederea utilizării eficiente a acesteia.

Principalele capitole cuprinse în această lege se referă la:

Politica națională de utilizare a energiei. Politica națională de utilizare a energiei se bazează pe următoarele principii:

Funcționarea normală a mecanismelor de piață în domeniul energiei, incluzând și o bună reflectare a costurilor și beneficiilor legate de mediu;

Reducerea barierelor în calea promovării eficienței energetice, stimulând investițiile;

Promovarea unor mecanisme de finanțare și inițiative în domeniul eficienței energetice;

Educarea și conștientizarea utilizatorilor diferitelor forme de energie privind necesitatea reducerii consumurilor energetice pe unitatea de produs;

Cooperarea dintre consumatori, producători, furnizori de energie și autorități publice în atingerea obiectivelor stabilite de politica națională de utilizare eficientă a energiei;

Sprijinirea cercetării fundamentale și aplicative în domeniul utilizării eficiente a energiei;

Cooperarea cu alte țări în domeniul eficienței energetice și respectarea convențiilor internaționale la care România este parte.

Programe de eficiență energetică. Agenții economici care consumă anual o cantitate de energie de peste 1000 tone echivalent petrol au obligația să întocmească programe proprii de eficiență energetică care vor include: măsuri pe termen scurt, de tipul fără cost sau cu cost minim, care nu implică investiții majore și măsuri pe termen lung, de 3 până la 6 ani, vizând un program de investiții pentru care se vor întocmi studiile de fezabilitate. Programele proprii de eficiență energetică vor include acțiuni în următoarele direcții:

Realizarea scenariilor pe termen mediu și lung privind cererea și oferta de energie care să ghideze procesul decizional;

Aplicarea reglementărilor tehnice și a standardelor naționale de eficiență energetică;

Promovarea celor mai eficiente tehnologii energetice care să fie viabile din punct de vedere economic și nepoluante;

Încurajarea finanțării investițiilor în domeniul eficienței energetice;

Elaborarea balanțelor energetice și formarea unor baze de date energetice necesare evaluării raportului cerere-ofertă în domeniul energiei, inclusiv pentru calculul indicatorilor de eficiență energetică;

Promovarea cogenerării de mică și de medie putere;

Înființarea de compartimente specializate în domeniul eficienței energetice la nivelurile corespunzătoare, care să aibă personal capabil să elaboreze, să implementeze și să monitorizeze programe de eficiență energetică;

Evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.

Standarde de eficiență energetică. Prin standardele naționale de eficiență energetică se stabilesc limite minime sau maxime pentru performanțele energetice ale aparatelor, echipamentelor, utilajelor și tehnologiilor utilizate. Eliberarea autorizației de construcție pentru toate clădirile noi și pentru consolidarea celor existente se va face și cu respectarea standardelor naționale de eficiență energetică.

Obligațiile consumatorilor de energie. Consumatorii de energie sunt obligați:

Să respecte reglementările tehnice și standardele naționale în vigoare privind proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea, repararea instalațiilor proprii și a receptoarelor de energie, precum și dotarea acestora cu aparate de măsură și control;

Să dispună de un sistem propriu de evidență și monitorizare a consumurilor energetice și să pună la dispoziție instituțiilor abilitate informații privind consumurile energetice și indicatorii de eficiență energetică.

Consumatorii care folosesc mai mult de 200 tone echivalent petrol pe an sunt obligați să întocmească, la fiecare 2 ani, un bilanț energetic realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată.

Consumatorii care folosesc mai mult de 1000 tone echivalent petrol pe an sunt obligați:

Să numească un responsabil pentru utilizarea energiei;

Să efectueze anual un bilanț energetic realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată;

Să elaboreze programe de măsuri pentru reducerea consumurilor energetice, incluzând investițiile pentru care se întocmesc studii de fezabilitate.

Agenții economici cu activitate de producere, transport și/sau distribuție a combustibililor și energiei sunt obligați să ia măsuri pentru:

Reducerea consumului propriu de energie;

Promovarea energiei solare, eoliene, geotermale, a biomasei, a biogazului și a energiei produse din deșeuri menajere.

Administratorii clădirilor aflate în proprietate publică au obligația să ia măsuri pentru:

Utilizarea eficientă a sistemului de încălzire și climatizare;

Utilizarea materialelor de construcții eficiente energetic;

Utilizarea rațională a iluminatului interior;

Utilizarea aparatelor de măsură și reglare a consumului de energie;

Realizarea unui bilanț energetic pentru clădirile cu o suprafață desfășurată mai mare de 1500 mp, o dată la 5 ani, de către o persoană fizică sau juridică autorizată în acest sens.

IMPLEMENTAREA UNUI PROGRAM DE MANAGEMENT ENERGETIC

Angajarea echipei manageriale în realizarea unui program de management energetic

Cel mai important lucru pentru asigurarea succesului unui program de management energetic este angajarea în realizarea programului a managementului de vârf. Fără această angajare, obiectivele programului nu vor putea fi atinse. Astfel, rolul managerului energetic în angajarea echipei manageriale la realizarea programului este crucial.

Pot exista două situații cu șanse egale de a demara un program de management energetic (22, p. 55):

În prima situație echipa managerială decide că este necesar un program de management energetic și decide implementarea acestuia. În acest caz managerul energetic trebuie să reacționeze într-un mod responsabil;

În a doua situație angajatul cu responsabilități energetice a decis să convingă echipa managerială de necesitatea implementării unui program de management energetic, fapt ce determină reacționarea în mod agresiv a acestuia.

Într-un scenariu tipic pentru modul responsabil de răspuns, echipa managerială a ajuns să cunoască rezultatele unui program de management energetic aplicat la o companie competitoare și a decis demararea implementării unui program similar și în compania proprie. În acest caz, angajarea echipei manageriale există deja și ceea ce mai rămâne de făcut este angajarea în acest program a tuturor persoanelor cu responsabilități în implementarea programului (22, p. 55).

În modul agresiv, angajatul cunoaște și este conștient de faptul că valorile costurilor energetice cresc tot mai mult, periclitând din acest motiv chiar siguranța locului de muncă.

Dacă în urma absolvirii unui curs de management energetic, a participării la conferințe pe teme energetice, sau a informării din articole de specialitate, acesta este convins că firma are nevoie de un program de management energetic, tot ce-i mai rămâne de făcut este să convingă și echipa managerială de necesitatea acestor stări de fapte (23, p. 59).

Cel mai bun mod de a convinge echipa managerială de necesitatea unui program de management energetic este de a prezenta rezultate prin calcule de eficiență energetică și analiză statistică a consumurilor și costurilor. Alt mod de a convinge este acela de a prezenta date rezultate din experiența altor companii și date publicate în literatura de specialitate sau prezentate la diferite conferințe și seminarii.

Managerul energetic

Pentru a dezvolta și menține un program de management energetic, o companie trebuie să desemneze o singură persoană responsabilă pentru coordonarea programului, astfel ca aceasta să se ocupe numai de realizarea programului, fără a avea și alte atribuții.

Coordonatorul programului de management energetic (EMC) trebuie să fie o persoană puternică, dinamică și să fie un bun manager. El trebuie să cunoască stadiul de realizare a programului în orice moment și să aibă posibilitatea de a raporta situația la cel mai înalt nivel.

O companie cu mai multe divizii are nevoie de câțiva coordonatori, pentru fiecare divizie în parte, la fiecare nivel de organizare.

Coordonatorul programului energetic, oricâte abilități manageriale ar avea, nu poate realiza programul fără sprijinul a două departamente importante:

Departamentul de conducere care definește direcția programului;

Departamentul tehnic care asigură condițiile tehnice de realizare a măsurilor ce se impun pentru reducerea costurilor.

Analiza costurilor

Una dintre cele mai dificile probleme pentru un manager energetic o constituie încercarea de a reduce costurile energetice într-o secție, dacă aceste costuri sunt înregistrate ca parte a unor costuri generale de producție. În această situație conducătorii secțiilor și persoanele responsabile cu urmărirea costurilor nu se consideră responsabile de controlul costurilor energetice datorită faptului că nu simt un beneficiu direct provenit din reducerea acestor costuri, deoarece cheltuielile sectorului respectiv sunt înglobate în cheltuielile generale ale companiei. Dacă costurile energetice ar fi monitorizate direct pe centre de producție, managerii acestor centre ar avea un interes direct în a monitoriza aceste costuri în vederea reducerii costurilor specifice pe produs (22, p. 56).

La o clădire, o reducere a costurilor energetice se poate eficientiza prin repartizarea acestora pe fiecare proprietar sau chiriaș, astfel încât fiecare să plătească pentru ceea ce consumă.

Pentru coordonatorul programului de management energetic și pentru echipa de conducere este impetuos necesar să țină sub control consumurile energetice din întreprindere.

Ar fi ideal ca aceste consumuri să poată fi monitorizate pe fiecare secție sau consumator important, dar acest lucru, în general, nu este posibil datorită lipsei echipamentelor de măsură specifice mărimilor de controlat cum ar fi: apa, aburul, energia termică utilizată la încălziri spațiale și preparare apă caldă menajeră, debitul de aer comprimat, energia electrică, etc.

Pentru reușita unui program de management energetic este necesar a fi implicați toți factorii care prin natura activității consumă energia sub diferitele ei forme. Pentru eficientizarea modului de utilizare a energiei, coordonatorul programului de management energetic este răspunzător de asigurarea unor instructaje generale și specifice fiecărui loc de muncă. Aceste instructaje au rolul de a sensibiliza atât angajații cât și echipa managerială asupra importanței reducerii consumurilor de energie și de a promova cele mai eficiente metode de evitare a risipei la fiecare loc de muncă (22, p. 56).

Câteva principii care contribuie în mod decisiv la succesul unui program de management energetic includ (23, p. 60):

Transparența programului de inițiere;

Demonstrarea implicării conducerii în program;

Selectarea inițială a unui bun proiect de management energetic.

Pentru a avea succes un program trebuie să aibă sprijinul tuturor celor implicați. Obținerea acestui sprijin nu este adesea un lucru ușor, de aceea este necesară o planificare atentă a programului.

Persoanele implicate în program trebuie (23, p. 60):

Să înțeleagă necesitatea aplicării acestui program și obiectivele lui;

Să vadă cum programul le poate afecta slujbele și veniturile;

Să știe că programul are sprijin deplin din partea conducerii;

Să știe ce se așteaptă de la ei, care este rolul lor în program.

Comunicarea acestor informații către angajați intră în sarcina coordonatorului de management energetic. Compania trebuie să utilizeze toate canalele de informare existente și să ia în considerare și principiile mai sus menționate. Câteva metode care și-au dovedit utilitatea în majoritatea companiilor, prin prisma experienței acestora, și care sunt aplicabile și în mediul românesc de afaceri, sunt (22, p. 56):

Notele informative. O notă cuprinzătoare, cu detalii complete, poate fi trimisă conducerii manageriale care are și sarcini de supervizare a programului. O introducere mai succintă poate fi trimisă tuturor anjgaților pentru a putea urmări fiecare rolul propriu și răspunderile în realizarea programului. Aceste note trebuie semnate de către conducere.

Publicitatea. Deseori la demararea unui program se face o intensă publicitate. Pentru aceasta poate fi utilizat ca mijloc de comunicare radioul, televiziunea, afișele și ziarele locale. Obiectivul principal este de a obține o cât mai mare transparență a programului și de a culege toate datele utile realizării programului. Aceste publicații trebuie să conțină informații utile atât publicului general cât și angajaților.

Întâlnirile. Adunările generale pe întreprinderi sau departamente sunt folosite fie împreună cu notele de informare, fie în locul acestora pentru a demara un program de management energetic și a oferi detalii asupra modului de realizare a acestuia și a obiectivelor ce trebuiesc atinse. Conducerea managerială poate demonstra cât de implicată este în realizarea programului prin participarea la aceste întâlniri. În agenda întilnirilor trebuie alocat timp suficient pentru discuþii și intervenții.

Filmele și prezentările video. Produse în regie proprie sau achiziționate de pe piață, filmele și înregistrările video pot aduce noi dimensiuni prezentării programului. Acestea au avantajul de a putea fi reutilizate și pentru instructajul noilor angajați.

Implicarea echipei de conducere în realizarea programului este esențială și pentru a spori șansele de atingere a obiectivelor. Această implicare trebuie să fie evidentă pentru toți angajații.

Participarea conducerii încă de la începutul programului va demonstra această implicare dar pentru a fi mai convingătoare va trebui demonstrată și pe alte căi, cum ar fi (22, p. 57):

Răsplătirea individuală a participanților. Recunoașterea meritelor în realizarea programului constituie o înaltă apreciere și o motivație pentru majoritatea angajaților. Un angajat care a fost un fidel suporter al programului poate fi apreciat prin mulțumiri verbale sau prin scrisoare de mulțumire, pentru performanțele obținute. Dacă angajatul face o sugestie care duce la economii mari de energie, atunci acesta trebuie răsplătit cu o recompensă bănească, cu publicitate sau cu amândouă.

Întărirea implicării. Echipa de conducere managerială trebuie să fie conștientă că e continuu urmărită de către angajați. Promisiunile de implicare în acest program nu sunt suficiente, implicarea personală trebuind demonstrată prin participare directă. Conducerea trebuie să se implice periodic astfel încît să nu se diminueze încrederea celor ce participă la program. Informații despre programul de management energetic trebuiesc făcute cunoscute periodic de către conducere, în acestea fiind prezentate atât realizările curente, cât și planurile de viitor. Aceste informări pot fi utile angajaților care pot veni cu noi sugestii și propuneri.

Propuneri de finanțări efective. Toate companiile au probleme specifice de capital și, din păcate investițiile în proiecte de eficiență energetică nu au aceeași prioritate ca și achiziționarea de materii prime, echipamente sau utilaje de producție. Conducerea trebuie să fie conșientă că prin opoziția la finanțarea unor programe de management energetic și finanțarea prioritară a altor programe mai puțin atractive economic, poate distruge entuziasmul participanþlor la program și diminua șansele de reușită a acestuia. Dacă programul este fezabil, atunci acesta va trebui finanțat, iar dacă întreprinderea nu poate investi fonduri proprii, atunci echipa managerială trebuie să găsească alte surse de finanțare pentru realizarea programului.

Programul de management energetic este privit la început cu suspiciune, majoritatea angajaților având temeri că energia termică și iluminatul vor fi reduse. Dacă unul din aceste inconveniente ar apărea, atunci e puțin probabil că programul va fi susținut de angajați.

Un insucces poate fi de asemenea periculos, dacă nu chiar dezastruos pentru program. În consecință, un bun manager energetic trebuie să fie destul de isteț în a alege la demararea programului proiecte cu o perioadă de amortizare rapidă, cu o mare probabilitate de succes și cu puține efecte negative (22, p. 57).

Acest gen de proiecte nu sunt greu de găsit, deoarece fiecare fabrică are în general câteva bune oportunități de implementare a unor soluții fezabile de eficientizare energetică, coordonatorul programului de management energetic având sarcina de a identifica aceste oprtunități.

Un bun exemplu de reducere a consumului de energie electrică este acela de a înlocui lămpile cu vapori de mercur dintr-o zonă industrială cu lămpi cu vapori de sodiu, care asigură același nivel de iluminare cu un consum mai mic de energie (22, p. 58).

Alte exemple de măsuri care conduc la importante reduceri a pierderilor de energie sunt:

Eliminarea pierderilor de energie termică din sistemele de abur prin folosirea unor oale de condens performante;

Izolarea termică cu materiale performante a conductelor de transport a agenților termici;

Izolarea termică a clădirilor vechi;

Utilizarea unor variatoare de turație la motoarele electrice de acționare a unor echipamente industriale cu sarcini variabile.

Lista de măsuri se poate extinde ușor în funcție de specificul întreprinderii și de gradul de modernizare al acesteia, dar imporant este ca în demararea programului să fie implementate cu prioritate măsurile cu perioadă de amortizare redusă, pentru ca din banii economisiți în această fază să se poată investi în implementarea măsurilor cu perioade mai mari de amortizare.

STRUCTURA INFORMATICĂ A SISTEMELOR ENERGETICE

Principalii descriptori manageriali ai informaticii de gestiune și proces sunt următorii: informații, entropie, cunoștințe, rețele informatice, structuri hard-soft, sisteme expert și neuroexpert. Informația și entropia sunt elemente ale fluxului informatic. Fluxul informatic este partea dinamică în mișcare care poate fi informatizată din cadrul fluxului informațional. Informația fixează relația obiectivelor supervizate în raport cu elementul uman și cu realitatea în care funcționează. Informația stocată indică postdicția sistemelor cercetate.

Entropia indică nivelul incertitudinii sistemelor cercetate și permite cuantificarea perturbațiilor și a nivelului entropic.

Inversul entropiei conduce la energia informațională definită drept capacitatea sistemelor de a prelua în condiții raționale perturbațiile. Cunoștințele reprezintă informații inferențiale. Inferențele sunt definite ca raționamente logice care agregă informațiile și le transformă în cunoștințe operative. Rețelele informatice sunt elementele fizice care culeg, prelucrează și transmit informațiile și cunoștințele generate de surse către consumatori. Elementele esențiale ale rețelelor informatice sunt structurile hard-soft. Structurile hard cuprind calculatoare și periferice, iar cele soft sunt reprezentate de produse program. Un produs program specializat este denumit în literatura sistem expert și neuroexpert (18, p. 92).

Tehnologiile integrate pe scară largă sunt de tip MOS (Metal – Qxid –Semi-conductor) care permit creșterea performanțelor hardului simultan cu miniaturizarea componentelor de circuit. Structurile hard concepute în tehnologii MOS – Generația (V) cuprind mașini inferențiale de rezolvare logică a problemelor reale, mașini speciale pentru gestionarea datelor inferențiale, sisteme de reprezentare sintetică a cunoștințelor în PROLOG și interfețe inteligente (18, p. 94).

Structurile soft cuprind programe-control al componentelor pentru executarea sarcinilor de serviciu, pentru gestionarea bazelor de date și cunoștințe, programe pentru servirea rețelei informatice și a terminalelor. Softurile cuprind atât programe, cât și proceduri de operare și exploatare a întregului sistem informatic. La proiectarea softurilor se are în vedere portabilitatea la diverse harduri, asigurarea eficienței în condiții de siguranță a programelor, crearea modulelor fără afectarea clarității conținutului și coerenta programelor. Calitatea softului se realizează prin proiectări algoritmice, operaționale și auxiliare. Proiectarea algoritmică face apel la teoria reglării automate pentru elaborarea strategiei de supraveghere și comandă prin calculator a parametrilor procesului examinat. Aplicarea în practică a strategiei de supraveghere și comandă se face prin proiectarea operațională a structurilor de conducere asistată. Întreținerea sistemului și instruirea personalului operativ cade în sarcina proiectării auxiliare. Proiectarea softurilor face apel la softuri recursive bazate pe analiza și sinteza cerințelor informatice, metode funcționale (top – down, hipo etc.), metode de modularizare (modul de ascundere a unor informații secrete, proiectarea mașinilor de stări etc.). Portabilitatea rațională a softurilor se realizează prin limbaje (asamblare, procedurale, funcționale și cele bazate pe logica predicatelor).

Limbajul de asamblare are grad de portabilitate zero, deoarece transferul softului la alt calculator reclamă rescrierea programului. Limbajele de nivel înalt asigură o portabilitate bună întrucât la transfer reclamă mici modificări ale programului original. Limbajele de nivel înalt pot fi: procedurale de tip PASCAL, funcționale de tip LUCID și cele bazate pe logica predicatelor de tip PROLOG sau KISS.

Modernizarea structurilor hard-soft a mers pe două căi cum ar fi (18, p. 97):

Perfecționarea arhitecturii VON-NEWMAN și trecerea la non VON-NEWMAN prin realizarea atât a unui limbaj direct executabil și adaptarea unei mașini specializate care interpretează programul scris, ceea ce mărește viteza de prelucrare la 109 LIPS (interferențe logice pe secundă) cât și prin trecerea la prelucrări paralele (fiecare eveniment este preluat de un nou element de calcul);

Îmbunătățirea mediilor de programare (testarea și depanarea programelor) active și interactive. Mediile interactive sunt orientate și universale. Un mediu interactiv orientat este UNIX.

Perfecționarea softurilor a permis crearea sistemelor expert. Sistemul expert este un program aplicativ înzestrat cu inteligență artificială care rezolvă optimal problemele reale pe baza cunoștințelor preluate de la elementele umane.

Conceptul de inteligență artificială inventat de Turing și dezvoltat de McCarthy se definește ca proprietatea sistemelor de autoadaptare la condiții noi și reprezintă capacitatea structurilor de a învăța pentru a-și depăși performanțele și, în plus, este o caracteristică a sistemelor de a emite raționamente și de a genera direcții noi de creștere a calității întregului sistem (22, p. 97). Primele programe înzestrate cu inteligență artificială sunt INTELECT tip IBM din domeniul managementului, ASK destinat conducerii sistemelor complexe, NATURAL și LINK pentru gestionarea bazelor de date.

Sistemele expert operează cu cinci module cum ar fi: cognitiv pentru actualizarea bazei de cunoștințe, rezolutiv pentru rezolvarea problemelor, comunicativ pentru interfața cu utilizatorii, explicativ pentru cunoașterea obiectului cercetării și metarezolutiv pentru conectarea celorlalte module la domeniul de investigat. Pe baza acestor structuri informatice s-au elaborat sistemele CAM/CAD pentru proiectarea asistată de calculator a obiectivelor de dezvoltare (CAD) și a celor în funcțiune (CAM). Exemplele de sisteme expert întâlnite mai frecvent în practică sunt: SE1 – pentru determinarea traseelor optime într-un graf tehnologic și calcularea consumurilor energetice necesare parcurgerii tuturor laturilor; SE2 – pentru elaborarea programelor de învățământ ținând cont de aptitudinile și interesele studenților care se pregătesc într-un anumit domeniu; SE3 – pentru construirea deciziilor de conducere a producției industriale (echipamente electrice) (18, p. 98).

Sistemele expert dotate cu rețele neuronale formează sistemele neuroexpert. Acestea lucrează după regimul de funcționare a creierului uman. Performanțele sistemelor neuroexpert le fac căutate mai ales în asigurarea calității energiei și a proceselor energo-industriale.

Sistemul informatic al energeticii trebuie să se dezvolte pe trei direcții și anume (18, p. 98):

Sistemul informatic al cercetării-proiectării obiectivelor energetice în dezvoltare precum și pentru modernizarea instalațiilor în funcțiune;

Sistemul informatic pentru construcții-montaj;

Sistemul informatic al instalațiilor energetice în funcțiune.

Sistemele informatice cercetare-proiectare-montaj urmăresc:

Dezvoltarea concepției de abordare unitară a problemelor energetice pe cele trei nivele (cercetare, proiectare, montaj);

Stabilirea structurii fluxului și determinarea conținutului documentației de proiectare-montaj cu scopul reducerii activităților nerentabile;

Corelarea sarcinilor și încadrarea lor pe cele cinci funcții ale unităților abordate;

Extinderea cercetării-proiectării și montajului asistate de calculator în ideea dezvoltării dialogului om-calculator-proces;

Realizarea unor aplicații rentabile de management în vederea creșterii calității și eficienței muncii.

Pe baza acestor orientări s-au elaborat programe de dezvoltare a energeticii care vizează introducerea tehnicii noi în sistem precum și programe de valorificare intensivă atât a cercetării proprii cât și a celor de pe plan mondial.

Sistemul informatic al instalațiilor energetice în funcțiune denumit „GETIC“ permite urmărirea modului de comportare a instalațiilor din exploatare. Acest sistem permite culegerea și prelucrarea datelor privitor la regimul obiectivelor energetice și la realizarea lucrărilor din exploatare (reparații, încercarea echipamentelor, urmărirea consumurilor, ameliorarea fiabilității, stabilirea necesarului de resurse combustibile și realizarea corelației optime dintre producție și consum).

Sistemul „GETIC” cuprinde cinci subsisteme cu următoarele denumiri (18, p. 101):

lNVIC urmărește inventarul instalațiilor de producere, transport și utilizare a energiei;

IAVIC urmărește incidentele, avariile și întreruperile accidentale;

DEREN înregistrează date privitor la deteriorările de echipamente;

REPLA servește la urmărirea reparațiilor programate;

PUPRIFA urmărește aprovizionarea cu resurse și înregistrează producția de energie în corelație directă cu consumul.

Fiecare subsistem este organizat pe trei compartimente și anume (18, p. 101):

Compartimentul datelor de intrare;

Compartimentul informațiilor de conținut (stocate și prelucrate);

Compartimentul datelor de ieșire.

Aceste date se referă la caracteristicile echipamentelor pe tensiuni, informații privind noile puteri în funcțiune și casările, date privind regimul de funcționare al instalațiilor inclusiv starea tehnică a agregatelor.

Cu aceste informații dispecerul individualizează fiecare tip de centrală, stație și linie pe bază de cod. Pe această cale se pot elabora schemele sintetice ale fluxului informațional integrat la nivelul sistemului energetic în vederea conducerii operative.

Perfecționarea sistemului informatic „GETIC” se încearcă prin preluarea și aplicarea pachetelor de programe WASP-III.

Denumirea programelor din pachetul WASP-III și problemele care se pot rezolva sunt următoarele (18, p. 103):

Programul (NE) prelucrează date pentru stabilirea necesarului de energie pe o perioadă solicitată;

Programul (IC) prelucrează informații privind instalări și casări de instalații în perioada cercetată;

Programul (CP) prelucrează informații privind configurațiile posibile care pot satisface restricțiile impuse sistemului de mediu în vederea realizării corelației optime producție-consum;

Programul (RF) prelucrează date privind regimurile de funcționare pentru configurațiile stabilite și calculează cheltuieli de exploatare evidențiind daunele care pot apărea în sistem;

Programul (SOD) calculează soluția optimă de dezvoltare a structurii centralelor electrice din sistem cu ajutorul programării dinamice;

Programul (SOT) selectează varianta optimă și tipărește rezultatele calculate.

Principiile care guvernează sistemele informatice în energetică sunt: principiul incertitudinii în interacțiune, al complementarității, al coordonării și al optimalității (23, p. 98).

Primul principiu arată că starea unui sistem decompozabil (în sisteme interconectate) și interacțiunea dintre subsistemele componente pot fi determinate simultan numai până la un anumit grad de precizie.

Al doilea principiu arată că pe măsura creșterii complexității unui sistem, precizia și relevanța ating un nivel la care ele se exclud reciproc.

Al treilea principiu precizează că reglarea descentralizată este la fel de eficientă ca și cea centralizată cu condiția să existe un mecanism coordonator care să ordoneze subsistemele componente la toate nivelele ierarhice.

Al patrulea principiu arată că sistemul se comportă optimal dacă toate subsistemele componente au o comportare optimală la interacțiune.

Plecând de la aceste principii se pot elabora scheme informatice și baza de date optimale capabile să coordoneze fără restricții producția și consumul de resurse energetice. Bazele de date la nivelurile sistemului energetic se elaborează în ideea creării unor fișiere operative cu date pertinente obiectivelor urmărite și cu scopul utilizării rapide a tuturor informațiilor solicitate de conducerea on și off-line a activității energetice din sistemul condus.

Baza de date cuprinde fișiere pe probleme de prognoză a sistemului energetic, probleme de producție a energiei și consum, probleme de asigurare cu resurse a centralelor din sistem; probleme de reparații și de preluare a avariilor, probleme de cooperare internă și internațională inclusiv probleme de management operativ. Baza de date este formată din baza de date pe niveluri de producție, de transport și utilizare a energiei. Baza de date pentru producția și transportul energiei cuprinde patru secțiuni și anume: secțiunea frontală, secțiunea operativă, secțiunea istorică și secțiunea curentă (18, p. 105).

Secțiunea frontală cuprinde informații privind producția realizată pe perioade distincte. Exploatarea acestei secțiuni se realizează cu programul Valinrap.

Secțiunea operativă cuprinde date privind aplicarea conceptelor și metodelor de management. Ea se exploatează cu programul Diatecor.

Secțiunea curentă cuprinde informații necesare dialogului „om-calculator-proces“ privind corelația producție-consum de energie. Această secțiune se exploatează cu programul Consult.

Secțiunea istoric cuprinde date de analiză a regimurilor și se exploatează cu program Siesta.

La nivelul filialelor de centrale electrice și a celor de rețele funcționează sisteme informatice organizate pe funcțiile: cercetare-dezvoltare; aprovizionare-desfacere, producție; personal și de perspectivă.

La nivelul grupurilor generatoare se implementează sisteme informatice și modele procedurale de diagnosticare și supraveghere a regimurilor de funcționare și oprire la fluctuații ale sarcinilor din sistem.

Sistemul informatic pentru managementul centralelor de termoficare din SEN cuprinde următoarele subsisteme (18, p. 105):

Asigurarea și programarea resurselor și modernizarea instalațiilor;

Producerea energiei electrice și termice;

Programarea reviziilor și reparațiilor;

Transportul și furnizarea energiei electrice și termice;

Pregătirea și folosirea resurselor umane și a celor financiare;

Calculul indicatorilor de rentabilitate și reînnoirea bazei de date.

EFICIENȚA ECONOMICĂ A SISTEMELOR INFORMATICE ÎN MANAGEMENTUL ENERGETIC

Eficiența economică a sistemelor de energie în dezvoltare supuse informatizării parțiale sau totale se determină pe baza corelațiilor dintre eforturile și efectele calculate în faza de concepție a obiectivelor energetice proiectate.

Probleme privind eficiența economică a sistemelor de energie informatizate în condițiile economiei de piață

Principalele probleme, care rețin atenția proiectanților și a conducătorilor de proiecte trebuie să se înscrie în sfera următoarelor preocupări (18, p. 106):

Determinarea rațională a efortului de dezvoltare pentru sistemele de energie supuse informatizării;

Stabilirea efectelor economice generate de regimul economic de funcționare al instalațiilor energetice informatizate;

Asigurarea structurilor hard-soft de înalta fiabilitate tehnico-economică;

Pregătirea arhemică a elementelor umane care vor proiecta și exploata instalațiile pentru dialogul on-line, om-calculator-proces;

Precizarea conceptelor și modelelor de evaluare a eficienței tehnico-economice pentru sistemele de energie informatizate.

Echiparea instalațiilor energetice cu calculatoare de proces permite păstrarea calității energiei produse și livrate consumatorilor. Efectele acestor acțiuni se concretizează la nivelul producerii energiei, la nivelul transportului și a consumului energetic cu economii substanțiale de energie, respectiv cu economii de combustibil. Aceste economii influențează efortul de extragere a combustibilului în sensul diminuării investițiilor care se programează pentru dezvoltarea surselor de purtători energetici (cărbune, petrol, gaze naturale, amenajări hidraulice) (18, p. 106).

Efortul de informatizare al ramurii energetice este după rezultatele obținute pe plan mondial de 1-2% din bugetul anual al regiei care conduce sistemul energetic. Ponderile acestor fonduri pe activități concrete de introducere și extindere a sistemelor informatice au următoarele valori: achiziții de echipamente 32%; elaborarea și procurarea softurilor 8%; salarizarea personalului de concepție și exploatare 32%; comenzile către terți 20%; servicii de comunicații și cheltuieli de risc 8% (18, p. 107).

Analiza economicității sistemelor informatice în funcțiune se face pe baza economiei de resurse energetice realizată pe întregul lanț energetic producție-consum și scoate în evidență efectul net valoric al fondurilor economisite pe durata de viață a sistemului informatic. Analiza tehnico-economică a eficienței calculatoarelor de proces și a produselor-program se face plecând de la economiile de energie posibile de realizat și continuând cu profitul ce se stabilește la nivelul întregii ramurii energetice (18, p. 107).

Pentru fiecare structură hard și soft se determină profitul anual și venitul net pe durata efectivă de exploatare a sistemului informatic și se calculează costurile pe baza cărora se determină prețul de achiziție respectiv prețurile de vânzare, atât a calculatoarelor, cât și a softurilor. Pentru softuri se calculează coeficientul de modificabilitate a intrărilor și ieșirilor, astfel încât portabilitatea programelor la diverse tipuri de calculatoare să se facă fără riscuri. La baza calculului eforturilor și a efectelor economice exprimate în lei, trebuie puse la nivelele de fiabilitate și disponibilitate a elementelor din cadrul schemelor de informatizare și concluziile ce decurg din aplicarea teoriei rezervării la eliminarea perturbaților în funcționarea sistemului energetic informatizat. Un sistem informatizat trebuie să genereze o entropie informațională minimă, ceea ce atestă un regim optim de funcționare a instalațiilor energetice.

Eficiența tehnico-economică a sistemelor informatice

Conceptele și indicatorii de eficiență tehnică și economică care permit selectarea unui sistem informatic rațional sunt în principal următoarele:

Concepte și modele de indicatori pentru hard, organizate ierarhic și distribuite in teritoriu;

Concepte și modele de indicatori pentru structuri soft de tip sistem-expert;

Concepte și modele de indicatori pentru sisteme informatice complexe implementate pe structuri continue sau discrete.

Concepte și modele pentru eficiența structurii hard. Conceptele și indicatorii care reflectă cât mai fidel eficiența tehnică și economică a structurilor hard (unitate centrală, rețea de transmisie și periferice) se referă la fiabilitatea, mentabilitatea, disponibilitatea sistemelor cu și fără rezerve. Fiabilitatea structurii hard se definește prin probabilitatea (Ph, ca instalațiile să-și îndeplinească fără defecțiuni funcțiile specifice pe o anumită perioadă de timp, în condițiile restrictive impuse sistemului de mediu.

Mentenabilitatea (Mh) reprezintă aptitudinea elementelor componente ale structurii hard de a rămâne în funcțiune în condiții normale și perturbate de lucru a sistemului energotehnologic la o întreținere precalculată (18, p. 107).

Disponibilitatea (Dh) structurii hard exprimă capacitatea schemelor informatice de a prelua solicitările sistemului în condiții de fiabilitate și mentenabilitate impuse prin strategia de comandă (18, p. 107).

Optimizarea strategiei de comandă se face studiind sistemele cu restabilire.

Restabilirea se realizează, fie prin reparare, fie prin înlocuirea elementelor defecte pe baza teoriei rezervării.

Rezervarea poate fi rece, caldă și fierbinte. Rezervarea rece prevede piesa de schimb care se înlocuiește la căderea elementelor de bază din structura hard. Rezervarea caldă operează cu piese puse în paralel cu elemente de bază ale structurii informatice care nu intră în funcțiune decât la căderea bazei. Rezervarea fierbinte operează cu scheme la care rezerva funcționează la parametrii bazei și intră on-line în regim normal, preluând fără întârziere sarcinile elementelor de bază defecte (23, p. 102).

În practică se întâlnesc două clase de conexiuni și anume: conexiuni decompozabile (serie-paralel) și conexiuni nedecompozabile (stea-triunghi sau punte). Conexiunile serie-paralel se rezolvă cu modele structurale, iar cele stea-triunghi-punte se modelează cu probabilități totale. Pentru aceste clase de conexiuni, fiabilitatea, mentenabilitatea, disponibilitatea și eficiența rezervării se calculează astfel cu ajutorul mai multor modele.

Concepte și modele de indicatori pentru eficiența structurii soft. Principalele concepte utilizate la calculul eficienței structurilor soft se referă la informație, cost și grad de comportabilitate a fiecărui produs-program. Acceptarea unei structuri informatice tip soft este condiționată de corelația dintre valoarea informației (precizie, fidelitate, operativitate) și costul ei (18, p. 107).

Corelația cost-calitate la nivelul informației arată că la o creștere sensibilă a calității, costul crește proporțional, după care la un spor nesemnificativ al calității informației, costul sporește substanțial. Pentru a determina punctul în care corelația calitate-cost este rațională se apelează la conceptul de eficiență a structurii soft.

Acest concept se definește ca raportul dintre efectele obținute prin exploatarea configurației soft și eforturile necesare pentru conceperea și implementarea produselor-program.

Efectele și eforturile implicate la proiectarea și exploatarea structurilor soft sunt în principal următoarele: sporul anual al producției vândute și încasate, economia anuală la cheltuielile de producție, economia de resurse obținută prin micșorarea consumurilor specifice și beneficiul net, fie anual, fie pe durata de serviciu a produselor-program (18, p. 108).

În acest context conceptul de informație apare atât ca resursă a conducerii sistemelor informatizate, cât și ca rezultat al activității, ceea ce îi conferă utilitate socială.

Dacă sistemul fizic beneficiază de informații pertinente, atunci se pot obține efecte economice sensibile și în continuă creștere. Aceste efecte economice sunt asigurate de acuratețea, calitatea, fidelitatea, vârsta și caracterul novator al informațiilor.

Pe baza cantității informației se măsoară gradul de nedeterminare a sistemului cercetat și se calculează atât entropia, cât și nivelul de organizare a structurilor de producție.

Comportarea dorită a sistemului condus pe baze informatice se asigură prin acuratețea datelor de reglare-control. Pe această cale se imprimă calitate deciziei și se dă siguranță acțiunii declanșate.

Corelația dintre acuratețea informațiilor, costul și efectele economice trebuie să permită generarea unor efecte care să acopere costurile cu 60% din totalul datelor care circulă în sistemul condus. În astfel de situații se poate asigura dezvoltarea structurilor soft numai pe baza beneficiului informatic. Calitatea și fidelitatea informațiilor sunt direct proporționale cu efectele economice posibile de realizat la nivelul sistemelor conduse. Vârsta și caracterul novator al informațiilor influențează consistența deciziei (18, p. 108).

Aceste concepte se pot cuantifica prin determinarea timpului de răspuns (definit ca durata dintre momentul culegerii datelor și cel al declanșării acțiunii). Timpul de răspuns este influențat de dinamica sistemului fizic, de condițiile de organizare și de modelele prelucrării și transmiterii informației și a deciziei pe circuitul producție-conducere și viceversa.

Din analiza factorilor care influențează timpul de răspuns se determină operativitatea reglajului producției și se stabilește modul de creștere a productivității muncii. Scurtarea timpului de răspuns permite creșterea efectelor economice pe baza calității deciziilor care înlesnesc reducerea pierderilor.

Menținerea vârstei informației la nivelul impus de sistemul condus se face prin structurarea și actualizarea băncii de date, prin modernizarea procedurilor de operare, prin perfecționarea produselor-program, prin creșterea pregătirii personalului operativ și prin controlul rezultatelor obținute (18, p. 110).

Toate acestea asigură caracterul de comportabilitate a produselor-program.

ANALIZA FINANCIARĂ A UNEI INVESTIȚII

Acest concept este foarte important pentru realizarea analizelor financiare. 100 € valorează mai mult acum decât peste 1 an. Altfel spus, investitorii ar fi dispuși să plătească mai puțin acum pentru a încasa 100 € peste un an și ar fi dispuși să plătească mult mai puþin de 100 € pentru a încasa 100 € peste 10 ani.

Valoarea în timp a banilor

Printre motivele care conduc la acest lucru se numără inflația, dobânda, preferința pentru lichidități. Fluxurile de numerar viitoare trebuie deci actualizate pentru a putea fi comparate între ele. Actualizarea se face la momentul de referință (anul 0), folosind o rată de actualizare. Un flux de numerar de 1 € realizat în anul t, va avea la momentul 0 valoarea de:

unde:

ra = Rata de actualizare;

t = Anul de analiză.

Principalii indicatori financiari ai unei investiții

Perioada de recuperare a investiției (Paybach Period). Perioada de recuperare a investiției reprezintă timpul necesar recuperării capitalului investit într-un proiect. Se calculează ca și raportul dintre Investiția inițială și Economia anuală (18, p. 110):

Condiția de acceptare a unei investiții este ca perioada de recuperare să fie mai mică decât o perioadă de recuperare maxim admisă.

Un proiect este cu atât mai atractiv cu cât recuperarea capitalului investit este mai rapidă în timp.

Perioada de recuperare este o metodă simplă de analiză a investițiilor foarte utilizată în practică. Metoda are însă mai multe dezavantaje:

Ignoră fluxurile de numerar de după perioada de restituire;

Nu ia în calcul gradul de risc al proiectului (ci doar acea parte de risc care este legată de timp)

Valoarea Netă Actualizată (Net Present Value NPV). Valoarea netă actualizată este valoarea obținută prin actualizarea tuturor intrărilor și ieșirilor de numerar atribuite proiectului, pe baza unei rate de actualizare aleasă (18, p. 110).

NPV reprezintă practic valoarea actualizată a economiilor rezultate în urma implementării proiectului minus valoarea actualizată a investițiilor.

Toate plățile și încasările se consideră a fi făcute la sfârșitul perioadei. Anul „0” este momentul investiției inițiale (începutul primei perioade de analiză).

Condiția de acceptare a unei investiții: NPV > 0.

Un proiect este cu atât mai atractiv cu cât valoarea NPV este mai mare.

Rata Internă de Rentabilitate (Internal Rate of Return IRR). Rata internă de rentabilitate reprezintă valoarea ratei de actualizare necesare pentru ca intrările de numerar actualizate să egaleze ieșirile actualizate. Abordarea IRR constă deci în găsirea ratei de actualizare pentru care NPV = 0 (18, p. 111).

Condiția de acceptare a unei investiții: IRR să depășească o valoare stabilită anterior, dar superioară costului finanțării investiției care se dorește realizată.

Un proiect este cu atât mai atractiv cu cât IRR este mai mare.

Indicele de Profitabilitate (Savings to Investment Ratio SIR). Indicele de profitabilitate al unei investiții se definește ca raportul dintre valoarea actualizată a economiilor și valoarea actualizată a investițiilor.

unde (18, p. 112):

VAE = valoarea actualizată a economiilor;

VAI = valoarea actualizată a investițiilor

Condiția de acceptare a unei investiții: SIR>1. Un proiect este cu atât mai atractiv cu cât SIR este mai mare.

Considerente practice privind analiza financiară a investițiilor

În practică, totdeauna de compară între ele două situații:

Linia de bază (ce se întâmplă dacă mențin situația prezentă);

Situația în urma realizării investiției.

Pentru realizarea analizei financiare trebuie parcurse mai multe etape:

Determinarea liniei de bază. Trebuie determinate valoarea investiției, costurile și veniturile viitoare în cazul menținerii situației prezente. Dacă este vorba de o investiție nouă, linia de bază are valoarea „0” pentru toate componentele.

Determinarea noii situații care apare după realizarea investiției. Valoarea investiției trebuie determinată cât mai exact. Se va ține cont de toate cheltuielile implicate de realizarea proiectului (avize, construcții, montaj) etc. Realizarea unui program de analiză a investițiilor utilizând funcțiile Microsoft Excel permite simularea realizării investițiilor pe o perioadă mai mare (câțiva ani). Trebuie luate în calcul toate cheltuielile anuale care apar după realizarea investiției: materii prime, materiale, personalul, reparații, revizii, impozite și taxe, cheltuieli financiare, dobânzi etc. Pentru determinarea impozitului se va ține cont de amortizarea mijloacelor fixe aferente proiectului.

Calcularea diferențelor și determinarea fluxurilor de numerar pentru fiecare an. Pentru analiza financiară se va lua în considerare doar diferența dintre cele două situații (situația în urma realizării investiției – linia de bază).

Determinarea perioadei de analiză. Perioada de analiză trebuie să fie mai mică decât durata de viată a investiției.

Alegerea ratei de actualizare care va fi folosită. Acest element este foarte important la realizarea unor analize financiare corecte. Rata de actualizare trebuie sa fie cel puțin egală cu costul angajării capitalului de către beneficiar (costul mediu ponderat al capitalului). Utilizarea unei rate de actualizare mici și nerealiste va conduce la obþinerea „pe hârtie” a unor indicatori financiari care nu vor fi niciodată atinși în practică.

Determinarea valorii reziduale. Dacă analiza investiției se face pe o perioadă mai scurtă decât durata de viață a investiției, trebuie luată în calcul și valoarea reziduală a investiției. Aceasta nu trebuie să reprezinte în mod obligatoriu „valoarea neamortizată”. Este de preferat ca valoarea reziduală să reprezinte valoarea de piață, respectiv suma de bani care va putea fi obținută prin vânzarea investiției la sfârșitul perioadei de analiză. Valoarea reziduală se consideră a fi un venit.

Actualizarea investițiilor și a economiilor anuale. Se va realiza actualizarea tuturor investițiilor și a economiilor anuale ținând cont de rata de actualizare determinată. Toate actualizările se vor face la momentul de referință (anul 0).

Calcularea indicatorilor financiari. Se vor calcula indicatorii financiari ai investiției, așa cu au fost ei definiți anterior.

Interpretarea rezultatelor. Interpretarea rezultatelor va oferi răspunsul la întrebarea inițială: „Este rentabilă investiþia?” și, dacă există mai multe posibilități: „Care investiție este cea mai rentabilă?”.

CAPITOLUL AL III-LEA

STUDIU DE CAZ.

MANAGEMENTUL ȘI STAȚIA DE TRANSFORMARE NUMĂRUL 5 BAIA MARE

PREZENTAREA GENERALĂ A ORGANIZAȚIEI

Informații generale

Grupul de firme are ca obiect de activitate proiectarea de rețele și sisteme cu tensiuni până la 110 kV, producția de posturi de transformare compacte, tablouri electrice de medie și joasă tensiune și comercializarea de echipamente de medie și joasă tensiune pentru sistemele de distribuție a energiei electrice (24).

Compania cercetată este firma de producție a grupului. Încă de la înființarea sa, firma s-a orientat spre soluții integratoare a tehnologiilor moderne în industria echipamentelor electrice de medie și joasă tensiune.

Ca urmare, portofoliul de produse din fabricația proprie s-a lărgit de la un an la altul, astfel că firma produce astăzi, la nivelul exigențelor europene, posturi de transformare compacte, echipamente pentru posturi de transformare aeriene și linii electrice aeriene, celule electrice de medie tensiune, tablouri electrice de joasă tensiune.

Posturile de transformare compacte au fost concepute având în permanență în vedere nevoile de flexibilitate și diversitate ale clienților și beneficiarilor finali. Societatea oferă astfel posturi de transformare compacte în anvelopă de beton sau de metal, cu exploatare din exterior sau din interior. Pentru posturi de transformare aeriene produce lanțuri de izolatoare, separatoare, cadre de siguranțe, cutii de distribuție (24).

Compania produce totodată celule electrice de medie tensiune, cu barele izolate în aer, cu echipamentul de comutație în aer și SF6 pentru separatoare și vid pentru întrerupătoare.

Societatea amintită are în fabricație tablouri de distribuție de rețea până la 6300 A, cutii de distribuție pentru posturi de transformare aeriene, firide de branșament, BMPT-uri și FDCP-uri.

Grupul oferă de asemenea servicii de proiectare rețele și sisteme cu tensiuni până la 110 kV. Toate activitățile firmei, de la consultanță și proiectare și până la testare și livrare, precum și ulterior, în perioada de garanție și post-garanție, se ghidează după principalele valori ale grupului: calitate, tehnicitate, termene ferm respectate și prețuri corecte (24).

În prezent societatea acoperă toată gama de echipamente, începând cu celula de medie tensiune din stațiile de transformare, până la cutiile de distribuție de joasă tensiune.

Principalele noastre produse sunt celulele electrice de medie tensiune, toată gama de transformatoare de putere ermetice în ulei și uscate, echipamente pentru linii electrice aeriene și posturi de transformare aeriene, precum și toată gama de cutii și dulapuri de distribuție a electricității de joasă tensiune.

Serviciile organizației

Posturile de transformare compacte prefabricate sunt asamblate industrial în atelierele noastre specializate și senlivreaza direct „la cheie” loco beneficiar.

Acestea sunt compuse din:

Anvelopa: fundație (cuva trafo, canale cabluri, depresurizator, presetupe, prize de ridicare), pereți, uși, acoperiș;

Echipamentul de medie tensiune;

Transformatorul în compartiment separat;

Echipamentul de joasă tensiune.

Posturile de transformare compacte cu anvelopa de beton sau metalică sunt utilizate în rețelele electrice de distribuție în cablu, urbane și rurale, publice sau industriale, șantiere de construcții, exploatări miniere, irigații în agricultură etc.

Compania mai execută, folosind aceeași tehnologie, și posturi compacte prefabricate netipizate (ex.: BK(SIK) 40-23, BK(SIK) 64-23, BK(SIK) 71-23, BK(SIK) 50-27 I, BK(SIK) 70-25 I etc.), care pot fi echipate cu una sau două transformatoare, cu putere totală de 2×2500 kVA.

La cererea expresă a beneficiarului, se pot execută posturi de transformare compacte și cu puteri până la 3×2500 kVA, caz în care transformatoarele se vor monta la locul de amplasare a postului. Pentru a oferi o soluție alternativă mai modernă, mai ieftină, mai fiabilă și fără pericol în exploatare, la posturile de transformare la sol din distribuția radială, a fost conceput postul compact radial în anvelopă de beton, simbol BK 001, sau metalică, simbol SIK 001. Acest post oferă o soluție ieftină pentru alimentarea consumatorilor urbani sau rurali, amenajărilor de șantier, agricultură, cu puteri până la 250 kVA, fiind și o alternativă la posturile aeriene radiale. Este conceput pentru a realiza diverse configurații de joasă tensiune, la medie tensiune existând posibilitatea echipării cu un separator de sarcină și siguranța fuzibilă în aer sau cu cadru de siguranțe de medie tensiune (24).

Postul de transformare compact în anvelopă de beton sau metalică funcționează în următoarele condiții de mediu înconjurător (24):

Zona climato-meteorologică: A, B, C, D, E (NTE 0003/04);

Categoria de exploatare: 1;

Condiții meteorologice în exterior conform IEC 60694:

Temperatura maximă: +40°C;

Temperatura minimă: -35°C;

Viteza vântului (fără gheață) la h ≤ 10 m 32 m/s;

Presiunea vântului: 750 N/m;

Grosimea stratului de gheață: 20 mm;

Umiditatea relativă (la 20°C): 100%;

Altitudinea maximă: 1000 m;

Condiții seismice, accelerația la nivelul solului: 0,5 g;

Categoria de pericol de incendiu: C;

Gradul de rezistență la foc: II;

Condiții de izolație

Linia de fugă specifică: zonă cu gr. II de poluare ≤ 25 mm/kV;

Gradul de protecție al postului: IP 43.

Părțile componente ale postului de transformare asigură realizarea schemei electrice cerute de beneficiar.

Componentele principale ale postului de transformare compact sunt: transformatorul, echipamentul de comutație și comanda de MT, echipamentul de comutație și comanda de JT (tabloul electric de JT), legături electrice corespunzătoare (bare, cabluri etc.) și echipamente auxiliare. Aceste componente sunt protejate de o anvelopă de beton (BK) sau metalică (SIK).

Partea de medie tensiune a posturilor de transformare compacte se realizează cu ajutorul următoarelor categorii de echipamente (24):

Echipamente de comutație capsulate, cu izolație în SF6, în construcție compactă sau cu module extensibile;

Celule electrice de medie tensiune cu bare izolate în aer și echipamente de comutație cu izolație în SF6 (vid) sau aer;

Echipamente de medie tensiune cu izolație în aer (cadru de siguranțe, separator de sarcină cu siguranță fuzibilă etc.) montate direct în compartimentul de MT al postului compact;

Celule electrice de măsură cu gabarit redus cu izolație în aer.

Echipamentul de medie tensiune poate fi format din mai multe unități funcționale (celule), în funcție de schema electrică solicitată de beneficiar. Astfel se pot realiza scheme electrice cu următoarele unități funcționale (24):

„Sosire directă“ (celulă de linie cu CLP sau cadre cu siguranțe MT);

„Sosire separator“ (celulă de linie cu separator de sarcină sau separator de sarcină montat direct în compartimentul de MT);

„Separator siguranțe fuzibile“ (celulă de transformator cu separator de sarcină echipat cu siguranțe fuzibile sau separator de sarcină cu siguranțe fuzibile monta direct în compartimentul de MT);

„Întreruptor“ (celulă de linie sau transformator cu întreruptor în vid);

„Măsura energiei electrice pe MT“ (celulă de masură cu izolație în aer). Măsura este realizată cu ajutorul unei celule electrice de măsură cu izolație în aer, tip ES-01-M-24 de fabricație Electro Sistem. Aceasta respectă prevederile IEC 62271-200, precum și condițiile din standardul de produs. În cazul condițiilor impuse de E.On Moldova, măsura este realizată cu ajutorul unei celule electrice de măsură cu izolație în aer, echipată și cu separator de sarcină în SF6 , tip ES-01-Ms-24-630 de fabricație Electro Sistem. Pentru zona ENEL măsura este realizată cu o celulă de măsură echipată cu separator de sarcină și transformatoare de măsură, numită „celulă utilizator (UT)” conform specificației DY-803.

Tabloul de distribuție de joasă tensiune se realizează conform schemei electrice monofilare și variantelor de echipare solicitate de beneficiar. Fiecare tip de post compact admite, în funcție de numărul de plecări (de forță și de iluminat public) o echipare maximală.

Intrarea în tabloul de joasă tensiune se realizează cu întreruptor automat, fix sau debrosabil, separator de sarcină cu cuțite sau cu siguranțe.

Întreruptoarele automate sunt tripolare și pot fi fixe sau debrosabile. Cele debrosabile asigură o separare vizibilă a circuitului. Corespund normelor IEC 947-2, EN 60947-2. Curentul nominal maxim este de 6300 A.

Separatoarele de sarcină NH sunt tripolare. Ele corespund constructiv și din punct de vedere al caracteristicilor normelor IEC 60947-3, EN 60947-3. Se utilizează gabaritele 00, 1, 2, 3 și 4a, curentul nominal maxim fiind de 1250 A (24).

Manevrarea separatoarelor este bruscă și independentă de operator, asigurând o dublă separare la deschidere. Pentru plecările de joasă tensiune se utilizează siguranțe tip separator în blocuri trifazate, construcție pe verticală sau orizontală, montate direct pe bare de cupru. Siguranțele tip separator pot fi manevrate individual pe faze sau simultan.

Patroanele utilizate sunt de tip MPR (cu valori conform schemei monofilare), iar gabaritele utilizate pentru plecările de forță sunt: NH1 (250 A), NH2 (400 A), NH3 (630 A), NH4a (1250A) (24).

Tabloul de distribuție de joasă tensiune poate fi echipat cu circuite de măsură a energiei electrice. Tansformatoarele de curent utilizate corespund normelor IEC 60044-1, IEC 60044-2 și au buletine de verificare metrologică.

Conexiunile la echipamente și aparate sunt astfel realizate, încât să suporte vibrațiile de origine internă (transformator, compartiment MT, tablou JT) și cele de proveniență externă în timpul transportului. Ele trebuie să prezinte o bună rezistență la solicitările rezultate din manevrele de exploatare.

Racordurile de medie tensiune. Racordarea pe bornele celulelor de linie se face cu capete terminale, cu adaptor izolat în T cu șurub 630A, 24 kV la celulele compacte capsulate, și cu capete terminale de interior în cazul utilizării celulelor cu izolație în aer, cadrelor de siguranțe, sau a separatoarelor de sarcină în aer, montate direct în compartimentul MT.

Racordarea pe bornele celulei trafo se face cu capete terminale cu prize ambroșabile 250A, capete terminale cu 2 șurub 630 A sau capete terminale de interior 35-95 mm3 la celulele cu izolație în aer.

Racordarea pe bornele de medie tensiune ale transformatorului de putere se realizează cu 2 terminale de interior, 35-95 mm, 24 kV direct pe bornele de medie tensiune, în cazul izolatorilor înalți și 2 terminale cu prize ambrosabile cu cot sau drepte 250A, 24kV, în cazul bornelor ambroșabile.

Cablul de legătură între celula trafo și transformator este un cablu monofilar de medie tensiune tip N2XSY cu secțiunea de 35 mm sau 95 mm, conductor de Cu ecranat, cu izolație de polietilenă reticulară, conform DIN VDE 220276. Raza minimă de curbură este de 45 cm pentru secțiunea de 35 mm și 60 cm pentru secțiunea de 95 mm.

Racordurile de joasă tensiune. Racordarea pe bornele de joasă tensiune ale transformatorului se realizează cu cleme speciale pentru trafo sau papuci. Cablul de legatură între transformator și tabloul de JT este realizat cu cablu monofilar de Cu cu izolație de 2 PVC, de 150 sau 240 mm2 (24).

Anvelopa postului de transformare compact este alcătuită din elemente prefabricate: fundația, scheletul metalic, pereți de beton sau din metal termoizolat, acoperiș de beton sau metalic, pereți de aerisire, uși, gemuri de ventilație, pereți despărțitori etc. Accesul la echipamente se face prin intermediul ușilor de acces care sunt dispuse în funcție de compartimentarea anvelopei.

Anvelopa are trei compartimente distincte: compartimentul de medie tensiune, compartimentul transformatorului și compartimentul de joasă tensiune.

În cazul posturilor cu exploatare din interior, compartimentul de medie și de joasă tensiune este comun, permițând accesul la ambele categorii de echipamente. Între echipamentul de medie și joasă tensiune există un culoar de acces de min. 800 mm (24).

În cazul posturilor de transformare cu două sau trei transformatoare, fiecare transformator are compartimentul său propriu.

Structura postului de transformare este calculată și realizată pentru a răspunde caracteristicilor nominale și constructive, și pentru a preveni orice fel de deformare la transport și întreținere.

Fundația. Fundația este din beton armat tip BC35, impermeabil și rezistent la ulei. Eventualele scurgeri de lichid dielectric din transformator sunt reținute de cuva de reținere a fundației din beton. Este dimensionat pentru un teren convențional cu presiunea 2 admisibilă de 20N/cm . Ea este compartimentată și conține și compartimentul pentru transformator. În fundație sunt montate și presetupele pentru cablurile de medie tensiune, ele asigurând etanșarea între interiorul și exteriorul postului. Spațiul capetelor terminale de cablu comunică cu compartimentul trafo printr-un tunel prevăzut cu trei rânduri de șicane, asigurând astfel protecția personalului la eventualele scurtcircuite la celule sau la capetele terminale.

Cablurile de joasă tensiune se introduc printr-o deschidere liberă. Fundația conține și centura internă de pământare, prevăzută cu două borne de legătură exterioară.

Construcția anvelopei. Pe fundație este așezat scheletul metalic, confecționat din oțel zincat la cald, care susține pereții, ușile și acoperișul. Pereții sunt din plăci de beton armat BC35 de 70 mm sau panouri metalice termoizolante de 60 mm și se prind cu șuruburi de schelet. Se poate alege orice design pentru pereți: beton spălat, cărămida aparentă, driscuit și vopsit cu vopsea lavabilă etc. Pereții sunt vopsiți în culoarea solicitată de beneficiar (24).

Etanșarea pereților față de fundație se realizează cu garnitura izolatoare (hanoband). Acoperișul este o placă de beton armat de 85 mm grosime și este acoperit cu vopsea lavabilă, rezistentă la umiditate. În cazul anvelopei de metal acoperișul este din panouri metalice termoizolante cu grosimea de 40 mm. Acoperișul este demontabil și permite introducerea (scoaterea) transformatorului.

Este asigurată etanseitatea perfectă a acoperișului. Acoperișul are o pantă de cel puțin 2% pentru a permite scurgerea apelor pluviale și nu permite acumularea de apă.

Compartimentele postului de transformare sunt despărțite cu pereți din tablă zincată de 2 mm. Materialele folosite în structura anvelopei postului de transformare compact îndeplinesc condițiile minime de combustibilitate și rezistență la foc, atât în interior cât și în exterior.

Ușile compartimentelor de medie și joasă tensiune au grosimea de 28 mm, și sunt construite din două plăci de aluminiu, cu izolație între ele. Ele sunt etanșe cu garnituri de neopren. Aceste garnituri nu-și modifică în timp proprietățile elastice și structura. În poziție închisă, ele asigură gradul de protecție prescris pentru anvelopă. Balamalele nu sunt accesibile din exterior. Ușile se închid în trei puncte și au câte o yală cilindrică. Ușile au sistem de blocare în poziția deschis (24).

Ventilația. Pentru a asigura ventilația necesară a transformatorului, se utilizează uși speciale cu jaluzele din lamele de aluminiu, geamuri de ventilație, uși de acces cu geam de ventilație și pereți de aerisire. Ușile sunt prevăzute cu elemente de ventilație care asigură o ventilație eficientă a spațiilor interioare și un grad de protecție global pe post de IP43.

Jaluzelele (aluminiu vopsit) de la ușile compartimentului trafo asigură ventilația naturală; ele nu permit pătrunderea insectelor, a obiectelor mai mari de 1mm, precum și pătrunderea zăpezii. O plasă de sârmă din inox acoperă din interior jaluzelele. Geometria specială a jaluzelelor și plasa de sârmă de inox din spatele lor asigură un grad de protecție de IP 43. Ușile cu jaluzele se pot deschide doar din compartimentul de medie tensiune. Până la 250 kVA se asigură clasa de temperatură de 10K, iar de la 400 kVA clasa 20K.

Accesorii. În compartimentul de MT sunt asigurate locuri corespunzătoare pentru barele de manevră, dispozitive de legare la pământ, tăblițe avertizoare, precum și suporți pentru indicatoare capacitive de tensiune și buzunarul pentru cartea tehnică.

Departamentul de proiectare și consultanță energetică elaborează documentații tehnice pentru următoarele tipuri de lucrări (24):

Alimentări cu energie electrică a obiectivelor civile și industriale;

Instalații electrice aferente clădirilor civile și industriale;

Tablouri de distribuție adaptate solicitărilor beneficiarului;

Linii electrice aeriene/subterane cu tensiuni nominale de 0,4÷20 kV, utilizând tehnologii clasice sau moderne;

Posturi de transformare de medie tensiune (puncte alimentare, puncte de conexiuni);

Baterii staționare de acumulatori;

Instalații de compensare a factorului de putere;

Automatizări industriale;

Conceperea și implementarea de proiecte de eficiență energetică.

Proiectele sunt realizate cu ajutorul metodelor moderne de proiectare asistată de calculator, prin utilizarea de programe specializate, care reduc durata de întocmire a documentației.

Clienții importanți

Misiunea companiei este de a evidenția și de a oferi acces optim la o diversitate de produse și servicii integratoare a tehnologiilor moderne în industria echipamentelor electrice de medie și joasă tensiune.

Principiul esențial care ghidează compania și da valoare produselor sale este cel calitativ.

Misiunea firmei constă în oferirea unor servicii de calitate, la standarde internaționale, partenerilor săi sau publicului larg, ce mobilizează toate abilitățile și experiența echipei sale, fiecare canal de distribuție existent și fiecare nouă oportunitate fiind folosită din plin pentru optimizarea vizibilității și vânzărilor portofoliului de produse oferite: strategii de vânzare moderne și servicii specializate.

Misiunea firmei evidențiază unitățile strategice ale afacerii și structurează portofoliul de servicii .

Clienți importanți, pe unitățile de afaceri ale firmei sunt clienții direcți revânzători, respectiv societățile de profil, care revând produsele și serviciile Electro Sistem în cantități însemnate, motiv pentru care aceștia sunt pentru Electro Sistem clienți-cheie (key account) și beneficiază de condiții speciale (discount-uri însemnate, termene de plată privilegiate).

PROBLEMELE MANAGEMENTULUI PERFORMANT ȘI APLICAȚIILOR POSIBILE

Ct=Ccd+Ccom+Cprod+Cing cont+Cconex inv decizie

Ccd= cheltuieli pentru dezvoltare și cele comerciale

Ccd=Ccautare+Cprognoză+Crisc+Ccatastofră

Ccom=Cresurse+Cașteptare+Cmarketing

Cprod=cheltuieli producție și cele cu ingineria umană

Cprod=Creeng+Cservice+Cpreluare avarii+Cregie+Casig. calitate

Cing. um=cheltuieli cu ingineria umană

Cing. um. = Cpreg. prers.+Cergonomie+Csalarizare+Cnormare productiv.+Ceficiența resursei umane

Cfin-cont=Cfinanciar+Ccontab+Cbirotică

Cconex inv=Cleg fizice+Cflux+Cdecizie-comunicare

Față de această structură se fac următoarele precizări:

Cercetarea și dezvoltarea se realizează prin studii de prognoză care fixează dinamica probabilă prin tendințe și soluții;

Se alege tendința principală la care abaterile purtătoare sunt minime. Se detașează soluția normativă pe baza efortului necesar parcurgerii tendinței principale dinspre viitor spre prezent;

Prognoza, care se alege și se elaborează pe structuri fizice și fluxuri (naturale și valorice), se preferă în activitatea societății comerciale;

Catastrofa se elimină studiind desfășurarea tip fluture sau coadă de rândunică prin care se stabilește domeniul de menținere a nivelurilor de profit. Abordarea activităților comerciale permite asigurarea resurselor în condițiile marketingului probabilist astfel încât așteptarea să fie practic egală cu zero. Producția societății se analizează pe activitatea de import-export și vizează realizarea profitului precalculat. Din acest profit se fac reînnoirile, se dezvoltă serviciile și se preiau avariile, se implementează un regim economic dorit și se controlează activitatea pe întreaga politică furnizor-consumator. Cheltuielile cu ingineria umană permit pregătirea personalului, proiectarea locurilor de lucru, corelarea normării;

Cheltuielile pentru activitățile financiar-contabile și de decizii se fac în ideea aplicării în practică a unei concepții economice care asigură o legătură pertinentă și performantă între furnizor și beneficiar.

Semnificația energetică a entropiei informaționale

Entropia unui sistem fizic aflat într-o anumită stare este o mărime statistică proporțională cu logaritmul probabilității de localizare a acestei stări. Sistemele fizice trec în mod ireversibil prin stări succesive din ce în ce mai probabile, mărindu-și necontenit entropia până la un minimum al acesteia ce corespunde stării de echilibru informal.

Informația este o noțiune de teoria comunicațiilor și ciberneticii. Ea se referă la structura unui mesaj, la eficacitatea sau semnificația unui semnal. Cantitatea de informații este o funcție logaritmică a câmpurilor de evenimente. Ea este definită de „entropia informațională" H, la rândul său construind tocmai măsura gradului de incertitudine a unui câmp de probabilități dat.

Cantitatea de informații:

I = H max – H

H= entropia informațională a câmpului de evenimente

Hmax= entropia informațională maximă

În sistemele decizionale asupra unor evenimente aleatorii, dorința este de a readuce la maximum entropia informațională pentru a stăpâni procesul decizional și de a asigura funcționalitatea normală a sistemelor de energie. De aceea, creșterea entropiei (a dezordinii, a lipsei de informații certe) poate fi contracarată prin sporirea cantității de informații în dinamica sistemelor decizionale, deci a gradului de organizare a ansamblului de energii în toate componentele lui:

Gradul de organizare scade odată cu creșterea entropiei informaționale, deci a nivelului de complexitate atins în procesul dezvoltării;

Gradul de organizare crește odată cu creșterea cantității de informații înmagazinate de sistem.

Conceptul de entropie informațională în energetică are următoarele interpretări:

Eficiența organizării activității într-un sistem de energie este direct proporțională cu gradul de ordine a evenimentelor din conturul examinat și este invers proporțională cu nivelul entropic al fenomenelor cercetate.

Un sistem de entropie este organizat perfect dacă gradul de ordine al evenimentelor, respectiv gradul de organizare, este maxim, iar entropia informațională, respectiv gradul de dezordine, este minim.

Pentru determinarea gradului de organizare a unui sistem se calculează entropia subsistemului resurse primare, entropia subsistemului centrale electrice; entropia subsistemului linie și stație electrică; entropia distribuției energiei electrice.

Metoda profit-cost și indicatorii ei operaționali. Aplicarea metodei profit-cost pentru determinarea eficienței tehnico-economice a unui sistem energetic se face pe baza corelațiilor între următorii indicatori sintetici:

Investițiile total actualizate:

Valoarea actualizată a importurilor de energie electrică echivalentă producției centralei proiectate:

Investiția realizată, dacă analiza se face după începerea lucrărilor:

Valoarea importului și a investiților realizate la data analizei:

Cheltuielile totale actualizate:

Venitul net actualizat:

Tarife comparate ale energiei:

Calculația numerică a acestor indicatori arată că soluțiile de realizare a noilor obiective sunt rentabile dacă ratele de actualizare gravitează în jurul valorii ratelor de rentabilitate, în special pentru centralele nucleare. Pentru celelalte tipuri de centrale hidro- și termoelectrice, eficiența soluțiilor energetice depinde de durata contractului și de valoarea fondurilor de creditare.

MODELAREA MANAGEMENTULUI ENERGETIC

FUNDAMENTAREA COSTURILOR ȘI TARIFELOR ENERGETICE

Date de calcul:

Se consideră Pi a unei filiale energetice Pi= 1110 MW, această putere fiind distribuită în cinci centrale de termoficare cu grupuri de 25, 50, 100 MW.

Ponderea cheltuielilor în costul energiei se regăsește în următoarea formă:

Cheltuieli cu combustibilul: CComb = 72%;

Cheltuieli cu manopera: Cmanoperă = 4,5%;

Cheltuieli cu amortizarea: Camortizarea = 5%;

Cheltuieli cu materiile prime și materialele: Cmp+m = 5%;

Cheltuieli diverse: Cdiverse = 13,5%.

Cheltuieli totale în cursul anului analizat la nivelul filialei se calculează astfel:

= pei∙Ep = 6,9∙108 lei

pei = 900 lei/kWh

Ep = tf∙P = 6220 ∙ 1110 = 6 904 200 MWh

Centrala a livrat o energie de 3,3∙109 kWh la un grad de încărcare: gi = (0,8÷0,9)

Consumul propriu tehnologic: cpt = (6÷8)% ∙Ep=552 336 MWh

Cheltuielilele anuale se împart astfel:

Pentru producerea energiei electrice: =0,5-Ctan

Pentru producerea energiei termice: =0,5-Ctan

Pentru contract următor de management sunt cuprinși următorii indicatori tehnico-economici:

Creșterea productivității: Ap=25 %

Indicele de personal: ip= 1,20 %

Consumul specific: csp=0,98%

Fonduri fixe: If=1,09 %

Cheltuieli diverse: C div= 1,10%

Productivitatea muncii: ipm=1,25 %

Costul specific: csp=0,97 %

Profitul: 1,1%

Filiala își propune să treacă în regim de locație de gestiune astfel încât să se realizeze prețurile concurenționale și își propune să practice și un tarif pentru energia termică. Energia electrică se va vinde la patru mari consumatori industriali A, B, C, D:

Prețul de cumpărare a energiei din SEE este de 100 $/MWh.

Să se determine:

Consumul specific pentru energia electrică și termică cunoscând următoarele randamente: ηcz = 0,85, ηgen = 0,95, ηcond = 0,8, ηmec = 0,8, ηboile r= 0,9 (consumul specific mediu pe întregul sistem de centrale din SEN este de 0,3÷0,5 kcc/kWh);

Structura costului energiei în planul de prognoză, ținând cont de indicatorii prevăzuți în contractul de management;

Prețul mediu cu care filiala vinde energie pentru consumatorii A, B, C, D;

Veniturile ce se pot realiza dacă filiala lucrează direct cu consumatorii A, B , C, D;

Analiza tarifelor aplicate și justificarea aplicării lor la SEN.

Rezolvare:

Structura costului energiei:

Prețurile medii cu care se livrează:

A a, b, c, d reprezintă taxa de putere (lei/kWan);

b a, b, c, d reprezintă taxa de energie (lei/kWh)

Locația de gestiune se acceptă.

Venitul net al filialei este:

Pe baza analizei datelor calculate se pot preciza următoarele:

Calculând indicatorii tehnico-economici și anume: consumul specific de energie, structura costului pe anul prognozat ținând cont de indicatorii prevăzuți în contractul de management, prețul mediu cu care filiala vinde energia pentru consumatori, venitul pe care filiala îl realizează lucrând direct cu consumatorul său SEN cumpărător unic, a rezultat că locația de gestiune se acceptă datorită prețului mediu mai mic decât prețul energiei interne pe sistem;

Obținându-se un preț mai mic pentru energia produsă decât prețul energiei interne, au fost evitate situațiile în care SEN nu ar fi cumpărat energia produsă sau ar trebuit licență de export, pentru a putea obține un preț acoperitor;

Pentru a rezulta un profit mai mare decât cel programat, ar trebui să se obțină un preț mediu cât mai mic pentru energia produsă de filială.

Întrucât indicatorii de performanță, indicatorii de control și indicatorii de rentabilitate sunt optimali, se poate trece fără riscuri la preluarea centralelor electrice în locație de gestiune ca prim pas spre privatizare aplicabil în energetica românească.

CONCLUZII

Managementul reprezintă ansamblul de tehnici operaționale care creează concepția și asigură conducerea optimă dintre oameni, resurse și instalații astfel încât produsul realizat să fie competitiv pe piață și să genereze riscuri minime.

Managementul exprimă esența și responsabilitatea specific umană a acțiunii sociale. Managementul este o disciplină tehnico-economică cu reguli și principii, inclusiv modele care permit optimizarea corelațiilor atât la nivelul proceselor energetice cât și la nivelul filialelor din sistemul energetic național.

Cel mai important lucru pentru asigurarea succesului unui program de management energetic este angajarea în realizarea programului a managementului de vârf. Fără această angajare, obiectivele programului nu vor putea fi atinse. Astfel, rolul managerului energetic în angajarea echipei manageriale la realizarea programului este crucial.

La nivelul companiei pot exista două situații cu șanse egale de a demara un program de management energetic:

În prima situație echipa managerială decide că este necesar un program de management energetic și decide implementarea acestuia. În acest caz managerul energetic trebuie să reacționeze într-un mod responsabil;

În a doua situație angajatul cu responsabilități energetice a decis să convingă echipa managerială de necesitatea implementării unui program de management energetic, fapt ce determină reacționarea în mod agresiv a acestuia.

Una dintre cele mai dificile probleme pentru un manager energetic o constituie încercarea de a reduce costurile energetice într-o secție, dacă aceste costuri sunt înregistrate ca parte a unor costuri generale de producție. În această situație conducătorii secțiilor și persoanele responsabile cu urmărirea costurilor nu se consideră responsabile de controlul costurilor energetice datorită faptului că nu simt un beneficiu direct provenit din reducerea acestor costuri, deoarece cheltuielile sectorului respectiv sunt înglobate în cheltuielile generale ale companiei. Dacă costurile energetice ar fi monitorizate direct pe centre de producție, managerii acestor centre ar avea un interes direct în a monitoriza aceste costuri în vederea reducerii costurilor specifice pe produs.

Sistemul informatic al instalațiilor energetice în funcțiune din cadrul permite urmărirea modului de comportare a instalațiilor din exploatare. Acest sistem permite culegerea și prelucrarea datelor privitor la regimul obiectivelor energetice și la realizarea lucrărilor din exploatare (reparații, încercarea echipamentelor, urmărirea consumurilor, ameliorarea fiabilității, stabilirea necesarului de resurse combustibile și realizarea corelației optime dintre producție și consum).

Sistemul cuprinde cinci subsisteme cu următoarele denumiri:

lNVIC urmărește inventarul instalațiilor de producere, transport și utilizare a energiei;

IAVIC urmărește incidentele, avariile și întreruperile accidentale;

DEREN înregistrează date privitor la deteriorările de echipamente;

REPLA servește la urmărirea reparațiilor programate;

PUPRIFA urmărește aprovizionarea cu resurse și înregistrează producția de energie în corelație directă cu consumul.

Fiecare subsistem este organizat pe trei compartimente și anume: compartimentul datelor de intrare; compartimentul informațiilor de conținut (stocate și prelucrate); compartimentul datelor de ieșire.

Aceste date se referă la caracteristicile echipamentelor pe tensiuni, informații privind noile puteri în funcțiune și casările, date privind regimul de funcționare al instalațiilor inclusiv starea tehnică a agregatelor.

Cu aceste informații dispecerul individualizează fiecare tip de centrală, stație și linie pe bază de cod. Pe această cale se pot elabora schemele sintetice ale fluxului informațional integrat la nivelul sistemului energetic în vederea conducerii operative.

Echiparea instalațiilor energetice cu calculatoare de proces permite păstrarea calității energiei produse și livrate consumatorilor. Efectele acestor acțiuni se concretizează la nivelul producerii energiei, la nivelul transportului și a consumului energetic cu economii substanțiale de energie, respectiv cu economii de combustibil. Aceste economii influențează efortul de extragere a combustibilului în sensul diminuării investițiilor care se programează pentru dezvoltarea surselor de purtători energetici (cărbune, petrol, gaze naturale, amenajări hidraulice).

Analiza economicității sistemelor informatice în funcțiune se face pe baza economiei de resurse energetice realizată pe întregul lanț energetic producție-consum și scoate în evidență efectul net valoric al fondurilor economisite pe durata de viață a sistemului informatic.

BIBLIOGRAFIE

Capehart, Barney L. și Turner, Wayne C. și Kennedy, William, „Guide to energy managements”, 2nd edition, Fairmont Press I.N.C., 1997;

Cătană, Doina, „Management general”, Ed. Tipomur, 1994;

Ciurilianu, Radu, „Controlul propriu al agentului economic”, Ed. Economică, București, 1996;

Cornescu, Viorel și Mihăilescu, Ioan și Stanciu, Sica, „Management – teorie și practică”, Ed. Actami, București, 1994,

Dijmărescu, I., „Bazele managementului”, Strategic Management Group, București, 1998.

Drucker, Peter, „The practise of management”, Harper & Brothers, New York, 1954;

Dumitrescu, M., „Introducere în management”, Ed. Eurounion, Oradea, 1995;

Fayol, Henri, „Industrial and general administration”, translated by J. A. Coubrough, Sir Isaac Pitman & Sons, London, 1949;

Griffin, Ricky W., „Management”, second edition, Houghton Mifflin, 1987;

Kotler, Ph., „Managementul marketingului”, Ed. Teora, București, 1997;

Massie, J. L., „The study of management in an international context”, New York, 1972;

Mihuț, Ioan, „Management”, Alba Iulia, 1998;

Neagu, V., „Management”, Ed. Pro Universitaria, București, 2005;

Nicolescu, O. și Verboncu, I., „Management”, Ed. Economică, București, 1999;

Payne, F. William, „Efficient boiler operations sourcebook”, 3rd edition, Fairmont Press I.N.C., 1991;

Peel, Malcom, „Introducere în management”, Ed. Alternative, București, 1994;

Rees, W. D., „Arta managementului”, Ed. Tehnică, București, 1996;

Rotaru, Corneliu și Preda, Monica, „Eficiența energetică – un element al dezvoltării durabile”, ANRE, București, 2008;

Russu, Corneliu, „Management”, Ed. Expert, București, 1996;

Stăncioiu, Ion și Militaru, Gheorghe, „Management, elemente fundamentale”, Ed. Teora, București, 1998;

Taylor, Frederick Winslow, „Shop management; a paper read before the American society of mechanical engineers”, New York, 1903;

Thumann, Albert, „Handbook of energy audits”, 4th edition, Fairmont Press I.N.C., 1992;

Turner, Wayne, „Energy management handbook”, 3rd edition, Fairmont Press I.N.C., 1997;

www.eletranselectrica.ro