Logistica Mărfurilor LA S.c. Vilsped Transport S.r.l

UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRÂNCOVEANU’’ PITEȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT MARKETING ÎN AFACERI ECONOMICE

RM. VÂLCEA

Specializarea Management

LUCRARE DE LICENȚĂ

LOGISTICA MĂRFURILOR LA S.C. VILSPED TRANSPORT S.R.L.

COORDONATOR:

PROF. UNIV. DR. IULIANA CIOCHINĂ ABSOLVENT: NOEMI NICOLAIE

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Astăzi auzim tot mai des vorbindu-se despre rolul deosebit al logisticii. În ultimul deceniu tot mai multe organizații au înțeles că este nevoie de un departament specializat în logistică, aceasta asigurându-le un grad ridicat de satisfacere a cerințelor clienților dar și îndeplinirea obiectivelor organizațiilor.

Motivarea principală pentru alegerea temei lucrării de licență a fost activitatea depusă zilnic într-o întreprindere, unde activitatea principală este logistica dependentă de activitatea de transport. Este o întreprindere unde ansamblul de activități privește logistica prin prisma transportului și manipulării mărfurilor de la punctul de producție, la punctul de livrare sau de utilizare dar și subcontractarea lor.

Lucrarea, în sens larg, este împărțită în trei capitole. În primul capitol se dezbate locul și rolul logisticii în activitatea economică, se analizează tipuri de logistică, evoluția și factorii logisticii, prestatorii serviciilor logistice, tendințe, dar și distribuția fizică și logistica. În al doilea capitol se analizează structura activități logistice prin intermediul participanților la activitatea canalului de distribuție. În cel de-al treilea capitol se încearcă exemplificarea activități de logistica prin studiul de caz la societatea S.C VILSPED TRANSPORT S.R.L.

Facultatea de Management, Marketing în Afaceri Economice, Râmnicu Vâlcea își propune ca obiectiv principal inițierea studenților în interesantă lume a Managementului, Marketingului dar și a Logisticii. La sfârșitul acestei unități de învățare, studenții vor fi capabili să identifice și să explice principalele elemente care stau la baza logisticii.

Mulțumiri admirabililor profesori, în mod deosebit doamnei Prof. Univ. Dr. Iuliana Ciochină care m-a îndrumat pe căi inteligente care m-a susținut cu încredere.

Capitolul I

LOCUL ȘI ROLUL LOGISTICII ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ

Conceptul de logistică. Tipuri de logistică

În ceea ce privește noțiunea de logistică există nenumărate definiții, multe dintre ele manifestând interesul și preocuparea unor instituții cu vocație internațională pentru această activitate.

AFNOR (Association Francais de Normalisation) definește logistica: „Ca funcție a cărei finalitate este satisfacerea nevoilor exprimate sau latente în cele mai bune condiții economice pentru întreprindere la un nivel de serviciu determinat”.1

ASLOG (Association Francais pour la Logistique): „Logistica este o funcție care are ca obiect punerea la dispoziție, la cel mai mic cost și la o calitate cerută, a unui produs în locul și la momentul în care cererea există. Ea privește toate operațiile care determină mișcarea produselor, ca și localizarea uzinelor, depozitelor, aprovizionarea, gestiunea stocurilor, manipularea și pregătirea comenzilor, transportul și rutele de livrare.”1

CEE/ONU și CEMT (Conseil Europeen des Ministres des Transports): „Logistica este un proces de concepere și management a lanțului de aprovizionare în sensul cel mai general. Acest lanț poate cuprinde furnizarea de materii prime necesare producției, trecând prin gestiunea materialelor la locul de producție, livrarea către depozite și centrele de distribuție, trierea, manipularea, condiționarea și distribuția finală la locul de consum.”

La ora actuală, pentru noțiunea de logistică nu există o definiție unanim acceptată, câteva dintre definiții fiind prezentate în continuare:

European Logistics Association definește conținutul noțiunii de logistică, prin organizarea, planificarea, controlul și desfășurarea fluxurilor de bunuri de la concepție, aprovizionare până la producția și distribuția către clientul final cu satisfacerea exigențelor pieței cu un cost minim.

Asociația Americană de Marketing privește logistică, din prisma transportului și manipulării mărfurilor de la punctul de producției la punctul de consum sau de utilizare.

Din punctul de vedere al Asociației Logisticienilor din Franța, logistica reprezintă ansamblul activităților având ca scop punerea în operă, la cel mai mic cost, a unei cantități determinate dintr-un produs, la locul și la momentul când există o cerere. Logistica privește, deci, toate operațiile vizate: localizarea uzinelor și a antrepozitelor, aprovizionarea, gestiunea fizică a producției, a ambalajului, stocajul și gestiunea stocurilor, pregătirea și administrarea comenzilor, transporturile și manipularea.

altă definiție a logisticii este și cea dată de către Sole Society of Logistic Engineers, care o abordează că tehnică și, în același timp, o știință care susține realizarea obiectivelor societății, programarea și urmărirea acestora; este necesară pentru management, engineering-ul și activitățile tehnice pe teme cerute, proiectarea, aprovizionarea și conservarea resurselor.

Mulți autori considera că termenii sunt interschimbabili, iar alți specialiști în domeniu sunt de părere că fiecare concept are o semnificație, dar nu au o definiție unică și poate fi interpretată de fiecare companie. Fiecare termen se referă în general la un set de activități legate de mișcarea și stocarea produselor dar și a informatici pentru a îndeplini un sistem logistic care să asigure cerințele clientului în conformitate globală.

Termenul de „logistică” este de utilizare recentă în gestiunea economică a întreprinderii, însă în alte domenii logistica există de multă vreme. Principiile logisticii sunt de origine militară. Acesta a fost utilizat pentru prima dată în domeniul militar. Conducătorii militari au fost primii care au dat o utilizare nouă cuvântului logistică. Logistica este privită ca o parte a artei războiului , fiind considerată ca aplicația practică a artei de a mișca trupele.

Despre termenul logistică putem spune că acoperă o mare diversitate atât de domenii cât și de accepțiuni, fiind greu de realizat sensurile dar și implicațiile ce le presupune logistică, iar cea mai frecventă accepțiune o are domeniul economic.

Logistica se poate împărții în două forme fundamentale:

Prima formă numită logistica globală – coordonează fluxul continuu de materii prime, material, moduri de stocare produse printr-o rețea de legături de transport.

A doua formă o putem numii logistica internă a întreprinderilor ce coordonează logistica diferitelor activități din întreprinderi, menționând logistica aprovizionării, depozitării, transporturilor.

Competitivitatea unei întreprinderi este dată de durata redusă a activităților sale cât și capacitatea de a păstra o adecvare între productivitatea întreprinderii și adaptarea la nevoile clienților oferindu-i astfel avantaje concurențiale.

Fluxurile de informații, financiare dar și fizice sunt necesare pentru atingerea acestui obiectiv realizat prin comunicarea între toți membrii acestui lanț ce vizează optimizarea logisticii globale.

Pornind de la clienți, subcontractanți și furnizori, lanțul logistic se extinde în afara întreprinderii într-o manieră globală.

Fluxurile informațiilor și cele financiare sunt asociate indirect fluxurilor imateriale și direct fluxurilor materiale administrate de funcția logistică. Bazat pe sensurile fluxurilor materiale, logistica poate fi împărțită în logistica din amonte, logistica din aval, și logistica inversă.

Logistica din amonte este formată din:

Sursele de aprovizionare – creează relația dintre întreprindere și clienți;

O altă sursă fiind contractul;

Noțiunea de comandă deschisă sau fermă – dezvoltă cumpărarea ce este strâns legată de transport și operațiunile de vamă ce implică circulația mărfurilor de la punctul de stocare.

Logistica din aval este formată în principiu din depozite unde este stocată marfa care este supra-apreciată, etichetată, marcată, în urma pregătirii comenzilor și încheiată cu transportul în aval.

Circulația mărfurilor de la consumatorul final la punctul de reciclare sau de distrugere definitivă se numește logistică inversă.

Mișcarea fluxurilor materiale de la locurile de producție prin locurile de transformare către locurile de consum prin depozite și căi de comunicații formează infrastructura logistică.

Atunci când produsul este orientat direct către locul de consum se numește logistică bazată pe fluxuri întinse. Dacă producția este orientată spre stoc sau a construi stocuri o numim logistică bazată pe fluxuri stocate. Insă dacă consumatorul decide cantitatea mărfii transportate îi putem spune logistică bazată pe fluxuri împinse sau trase.

Dezvoltarea logisticii întreprinderii și a caracteristicilor sale, în special complexitatea activităților care trebuie îndeplinite, au făcut ca majoritatea întreprinderilor moderne să considere și să trateze ansamblul mișcării și stocajul materiilor prime, materialelor, pieselor de schimb și produselor finite ca un sistem, fiind astfel două posibilități de abordare a sistemului logistic:

abordarea analitică, ce studiază în detaliu componentele unui sistem;

abordarea sistemică, ce studiază finalitatea sistemului și relația cu mediul.

Abordarea analitică, ia în considerare componentele unui sistem, cu elementele următoarele: sistemul, obiectivele, indicatorii de performanță, variabile de acțiune, flux, resurse, activitate, proces.

Abordarea sistemică evidențiază finalitatea întreprinderii în relațiile cu mediul său de evoluție. În această viziune lanțul logistic reprezintă :

integrarea diferitelor procese care leagă clientul final de furnizor, procese care furnizează bunuri, servicii și informații și care creează valoare;

totalitatea etapelor necesare pentru a satisface clientul,

succesiunea de activități care adaugă valoare unui produs.

Activitățile diferențiate determină două componente ale funcției logistice. Evoluția produsului de la aprovizionarea cu materii prime până la stocarea în magazine o constituie logistica produsului, iar logistica de susținere începe de la vânzarea produselor și include întreținerea și post vânzarea lor.

Evoluția și factorii logisticii

Logistica a fost rezultatul unei serii de etape care a evoluat, diferit în fiecare țară, de la începutul anilor 50 în funcție de mediul economic și de afaceri.

S-a pornit de la distribuție fizică urmărind ca scop asigurarea la timp a serviciilor pentru clienți prin stocarea și preluarea comenzilor în condiții de eficiență. Pentru sporirea eficienței acestor activități organizațiile au regrupat resursele umane implicate în activitățile de distribuție fizică creând un nou concept de logistică integrată.

Schimbându-se raportul între cerere și oferta, cererea variind astăzi foarte rapid obligă furnizorii să livreze prompt mărfurile pentru satisfacerea nevoilor clienților, neținând cont de distanțe geografice, frontiere, zone juridice, lingvistice, culturale, de climă, forțând logistica să se perfecționeze.

Un pas semnificativ în evoluția logistici s-a realizat prin punerea la dispoziție cu costuri minime a unor produse de calitate în locul și la momentul în care există cerere.

Putem menționa un exemplu de concept de logistică preluat în anii 60 din SUA de către Marea Britanie.

La începutul deceniului al VI-lea nu existau sisteme de distribuție planificate, iar distribuția mărfurilor se realiza cu mijloacele de transport aflate în proprietatea producătorilor.

Anii '70 aduc două mutații majore. Marile lanțuri de magazine își creează propriile structuri de distribuție, iar raportul dintre producători și detailiști se modifică.

Utilizarea calculatoarelor privind asigurarea informaților dar și controlul acestora duce la dezvoltarea operatorilor specializați în desfășurarea de activități logistice.

Aceste firme noi înființate sunt mult mai sensibile față de cerințele clienților. Au relații de colaborare mult mai strânse cu furnizorii, iar nivelul superior de competență logistică îl utilizează pentru menținerea loialității clienților.

Principalii factori care au impulsionat dezvoltarea logisticii în SUA au fost considerați următorii:

Evoluția piețelor – schimbându-se raportul dintre cerere și oferta, piețele au devenit piețe ale cumpărătorilor. Cererea cumpărătorilor variază astăzi foarte rapid și obliga furnizorii să livreze prompt mărfurile pentru a satisface nevoile clienților și a rămâne astfel competitivi. În prezent piețele s-au extins foarte mult
devenind internaționale. Distanțele geografice și de timp între furnizori și utilizatori sau consumatori forțează exportatorii în perfecționarea livrării
de produse. Ei sunt nevoiți să-și asume tot mai multe riscuri datorită numărului mare de frontiere, zone juridice, lingvistice, culturale, de clima pe care
trebuie să le parcurgă.

Perfecționarea metodelor de producție datorită progresului tehnic, producția a devenit enormă, de o înaltă tehnicitate și în ceea mai mare parte automatizată.

Perfecționarea produselor – a necesitat mult timp destinat cercetării și îmbunatățirii produsului, determinând cheltuieli financiare ridicate, ceea ce obliga producătorii și furnizorii să nu-și permită nici un risc pe piață.

Noile tehnologii – conjunctura economică superioară a favorizat realizarea unor progrese tehnice, tehnologice, electronice și metodice deosebite (cercetări operaționale, teoria sistemelor, simularea, teoria deciziilor) care și-au găsit aplicații fructuoase în domeniul logisticii.

Îmbunătățirea managementului în gestionarea întreprinderilor
– factorii menționați mai sus au determinat că managementul și gestiunea întreprinderii să fie mai eficace la toate nivelurile, cerând să fie mai rapizi,
mai agresivi pentru a satisface nevoile clienților, printr-o deservire perfectă a cererii existente pe piață.

Dintre factorii care au determinat apariția logisticii putem menționa:

Cheltuieli de transport;

Creșterea limitată a eficienței producției;

Gestionarea stocurilor;

Diversificarea și înnoirea producției de mărfuri;

Organizarea și coordonarea eficientă a fluxurilor informaționale;

Utilizarea calculatoarelor și rolul lor;

Preocupările privind protejarea mediului ambiant.

Cheltuieli de transport: În sistemul circulator al distribuției o pondere importantă o au transporturile ce asigură deplasarea în spațiu a produselor între producători și consumatori, constituind activitatea cu ponderea cea mai mare sub aspectul costului din totalul activităților ce alcătuiesc și determină evoluția logisticii.

Distribuția produselor se realizează pe diferite trepte utilizând mai multe sisteme de transport: transport auto, transport feroviar, transport fluvial maritim, transport aerian, transporturi speciale

Oscilarea prețului petrolului are o influență majoră în costurile de transport fiind o variabilă dificilă atât la nivel strategic cât și operațional.

Creșterea limitată a eficienței producției. Pentru creșterea eficienței activităților de producție și reducerea costurilor au dus la perfecționarea tehnologiilor de fabricație.

Pentru reducerea costurilor și creșterea competitivității era necesară formarea de arii noi în activitatea firmelor pentru a dovedii că distribuția fizică era încă nevalorificată sau oferea rezerve încă nevalorificate.

Gestionarea stocurilor de mărfuri a apărut și s-a dezvoltat odată cu nevoia formarii stocurilor de materii prime pentru producție cât și pentru consum.

Între cele două categorii de stocuri exista asemănări dar și deosebiri și urmărește asigurarea alimentării atât a depozitelor cât și a magazinelor.

Cunoscând nivelul stocului dar și intervalul de reaprovizionare se pot stabili cantitățile de mărfuri ce vor fi comandate.

Un rol esențial în realizarea gestiunii stocurilor îl are factorul uman urmărind nivelul minim și maxim al mărfurilor din stoc.

Diversificarea și înnoirea producției de mărfuri. Ultimele decenii ale secolului XX au fost puternic marcate de multiplicarea rapidă a gamei de bunuri industriale și de consum.

Cauzele care au determinat o influență puternică asupra producției de mărfuri sunt următoarele:

Perfecționarea tehnologiilor de fabricație și descoperirea de noi procedee;

Utilizarea noilor surse de materii prime și folosirea unor materiale performante apărută ca urmare a activităților de cercetare și dezvoltare;

Creșterea exigențelor utilizatorilor;

Accentuarea competiției între ofertanți;

Scurtarea ciclului de viață al produselor;

Apariția în lumea afacerilor a conceptului de marketing pentru satisfacerea necesităților consumatorilor/utilizatorilor.

Organizarea și coordonarea eficientă a fluxurilor informaționale.

Societatea modernă vehiculează cantități mari de informații de natură diferită modificând nivelul de organizare socială. Conducerea firmelor a început să se confrunte cu un volum sporit de date și informații legate de fluxul fizic al mărfurilor.

Realizarea unei informări complete și de calitate precum și valorificarea integrală a informației poate fi posibilă doar în cadrul unui sistem conceput ca un ansamblu integrat, care cuprinde: proceduri, metode și mijloace folosite pentru generarea și păstrarea datelor transformate în informații.

Sistemul informațional este un ansamblu complex organizat de oameni, mașini, programe, procedee și activități practice.

În domeniul logistic fluxul informațional transmite și prelucrează decizii, urmărește aplicarea acestora atât în timpul execuției cât și după terminarea ei.

Utilizarea calculatoarelor și rolul lor, în condițiile în care calculatoarele s-au dovedit o soluție viabilă cu multiple avantaje în organizarea și desfășurarea fluxurilor informaționale din domeniul logistic.

Menționam unele dintre avantajele utilizării calculatorului: stocarea volumului mare de date, cunoașterea cât mai exactă a cantității și structurii mărfurilor pe care întreprinderea trebuie să le procure sau să le livreze, posibilitatea studierii calității serviciilor de distribuție oferite clienților.

În anii 90 revoluția informațională a avut forța de a genera reduceri efective de costuri.

Preocupările privind protejarea mediului ambiant. Activitățile de natură logistică nu se rezumă doar la canalele de marketing spre clienți ci pot constitui și fluxuri orientate spre amonte.

Fluxurile inverse se constituie prin ambalaje recuperabile, materiale și produse reciclabile, produse retrase de pe piață datorită defectelor, calității necorespunzătoare și/sau expirării termenului de garanție.

Prestatorii serviciilor logistice

Prestatorul logistic oferă un serviciu complet și îl putem defini ca, un profesionist care administrează fluxurile de mărfuri și informații, de la uzină până la raioanele din magazine sau chiar până la domiciliu clienților”.

Transportul produselor de la locul de producție până la platforma de distribuție și redistribuirea către alte canale este responsabilitatea prestatorilor logistici. În ultimul timp aceștia s-au concentrat mai mult spre operațiunile logistice decât cele de transport, evoluția noilor tehnologii ale informaților și comunicaților permițând acest lucru, iar operațiunile de transport externalizându-se spre subcontractanți.

Avantajele pentru prestatorii serviciilor de logistică au în vedere faptul că:

își optimizează capacitatea de lucru și câștigă noi clienți.

își îmbunătățesc serviciile destinate clienților, deoarece clienții îi pot contacta prin intermediul portalului logistic, eChainManager.

își reduc cheltuielile pentru lucrările de coordonare prin automatizarea proceselor de afaceri;

pot depista în cel mai scurt timp modificări ale cantităților și termenelor planificate, datorită unei mai bune integrări în sistemul de planificare al beneficiarului.

se pot dezvolta în continuare pentru a ajunge antreprenori generali pentru servicii de logistică (4PL)

Putem enumera două forme de operatori logistici. În prima formă sunt operatori logistici, clasici” ce asigură misiunile de depozitare, manipulare, aprovizionarea producției, pregătirea comenzilor dar și transportul mărfurilor cu mijloacele lor proprii. A doua formă de operatori se concentrează pe prestațiile logistice fară a dispune de mijloace și materiale proprii, externalizând la terți ansamblul lanțului logistic.

Tendințe în sectorul logistic

Prestațiile logistice în cursul ultimilor ani a cunoscut o evoluție rapidă trecând de la funcția de suport din cadrul întreprinderii la o funcție transversală între întreprinderi și externalizarea logistici lor.

Piața prestaților logistice a fost marcată prin mai multe tendințe majore, dintre care se pot menționa:

Modificarea cadrului legislativ și extindere europeană;

Concentrarea sectorului prin fuziuni achiziții sau preluări în participație;

Transformarea sectorului logistic într-un vector de creare de locuri de muncă;

Recurgerea la subcontractarea prestației de transport și creșterea externalizări.

În funcție de rață de externalizare, prestatorii logistici pot fi clasați în patru categorii:

„1 PL” (First party logistics), care înseamnă subcontractarea transportului;

„2 PL” (Second party logistics), care înseamnă externalizarea transportului și depozitării;

„3 PL” (Third party logistics), care înseamnă externalizare clasică și constă în încredințarea către o firmă specializată a realizării operațiunilor logistice și organizarea instrumentelor, competențelor și sistemelor necesare cu obiectivul de a îmbunătăți performanța (realizarea sarcinilor din ce în ce mai variate);

„4 PL” (Fourth party logistics), care reprezentă o formulă de externalizare mai avansată, în care prestatorul nu mai realizează distribuția unui produs într-o regiune dată, ci optimizarea unui lanț, care îl include și pe clientul său, precum și pe furnizorii clientului său.

Expoziția CeMAT va avea loc între 31 mai și 3 iunie 2016 la Hanovra (Germania) este dedicată experților în logistică, ce vor avea ocazia să cunoască cele mai noi inovații din acest domeniu. Se va oferi o privire informativă cu privire la întregul lanț logistic efectuat cu cele mai înalte tehnologii. Vizitatorii vor fi martori la fiecare etapă a lanțului logistic de la operațiunile de descărcare de la terminalul de containere până la încărcarea pe camioane.

Secțiunea de Transport Logistics va oferi informații despre planificarea transportului de bunuri, atât rutier, cât și feroviar, maritim și aerian. De asemenea, în ce privește ajungerea și descărcarea mărfii s-au realizat o mulțime de inovații în ultimii ani. Acestea includ sisteme care identifică automat bunurile, de exemplu prin tehnologia RFID. Alte sisteme automate ajuta la depaletizarea bunurilor, ceea ce include și roboți.

De asemenea, aici vor fi prezentate sisteme de manipulare a mărfii ce pot fi utilizate în cadrul fabricilor, dar și sisteme automate de picking ce fac picking pentru unități mici, le cântărește, le măsoară, le împachetează și le aloca un cod de bare, etichete RFID și le stochează pe paleți.

Cât privește sistemele de încărcare, acestea împarte bunurile în grupuri și le plasează automat în containere sau alte unități de încărcare, le încarcă în camioane, trenuri, vapoare sau avioane și apoi le securizează. CeMAT acoperă toate sectoarele din industria de intra logistică, de la utilaje inovative, cu un consum minim de energie și camioane industriale complexe, conveioare complet automatizate sau rafturi și sisteme de depozitare sofisticate până la cele mai noi sisteme IT.

Distribuția fizică și logistică

În anul 1948 a fost propusă prima definiție a distribuției fizice de către Asociația Americană de Marketing și constă în, mișcarea și manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel în care sunt consumate sau utilizate” de către Philip Kotler în Marketing Management.

În 1962 o altă tentativă de definire a distribuției fizice este și cea a lui Peter Drucker afirmând despre distribuția fizică ca fiind un alt mod de a denumi întregul proces de afaceri: ”Poți privi orice afacere – în particular o afacere de producție – ca un flux fizic de materiale. Acest flux este întrerupt atunci când tăiem sau modelăm materialul. Acestea sunt turbulențe care întrerup fluxul […]. Dar fluxul trece prin toate funcțiile și toate stadiile, acestea fiind motivul fundamental datorită căruia nu este condus. Nu se încadrează în structura tradițională a unei organizații funcționale.”

Un alt exemplu este definiția dată pe la sfârșitul secolului XX de către specialistul american Donald J. Bowersox care în viziunea sa managementul distribuției fizice poate fi definit ca responsabilitatea proiectării și administrării sistemelor corporatiste pentru controlul fluxului de materii prime și produse finite.

Conform versiunii din 1972 distribuția fizică este, un termen care descrie integrarea a două sau mai multe activități în scopul planificării, desfășurării unui flux eficient de materii prime, produse semifinite și produse finite de la punctul de origine la punctul de consum”.

Există numeroase definiții ale distribuției fizice, iar majoritatea au multe puncte comune cu definiția formulată de Philip Kotler, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști pe plan mondial.

Următoarele aspecte accentuate prin această definiție sunt:

Caracterul de proces este determinat de activitățile inter corelate de planificare, desfășurare și control;

Obiectul este reprezentat de produsele finite și de materiale

Amploarea spațială cuprinde traseul de la punctele de origine la cele de utilizare

Scopul operațiunilor de distribuție satisface nevoia clienților și îndeplinește obiectivele de profit ale firmelor.

Distribuția fizică denumită și logistică în codul marketingului, presupune planificarea fluxului fizic de mărfuri, de materiale sau produse finite, servicii, transmitere de informații în scopul satisfacerii nevoilor cumpărătorului și obținerea unui profit convenabil pentru firmă.

Ansamblul de activități cum ar fi transportul, depozitarea, manipularea, sortarea, preambalarea, stocarea, expedierea, recepția sunt ansamblu de activități aflate într-o strânsă interdependență.

Logistica trebuie să fie cât mai eficientă, să ofere servicii cât mai bune la prețuri cât mai mici prin intermediul unui sistem de distribuție fizică.

Un rol important l-au avut calculatoarele dar și utilizarea sistemelor electronice în locurile de vânzare, codurile pentru produse, transferurile electronice împreună cu schimburile electronice care au permis firmelor să creeze sisteme moderne de procesare a stocurilor, de preluare a comenzilor cât și de planificare a transporturilor.

Durata operațiunilor de logistică include timpul total necesar pentru trecerea mărfii de la locul de expediție la locul de destinație. Aceasta include:

durata transportului;

durata de așteptare (la încărcare, transbordare, descărcare etc.);

durata formalităților vamale.

Declanșarea procesului de derulare presupune pregătirea mărfii în vederea expedierii, adică fabricarea sau procurarea bunului, ambalarea și marcarea, livrarea efectivă și facturarea. Ca regulă generală, în comerțul internațional transportatorul nu este expeditor, iar expeditorul nu este transportator. Totodată, expeditorul care se ocupă, în principal, de operațiunile legate de transport se deosebește și de specialistul în logistică, care abordează – într-o strategie integrată – totalitatea operațiunilor necesare în vederea livrării (gestiunea stocurilor, ambalarea, depozitarea, transportul, manipularea). În practică, cele două specializări se suprapun într-o anumită măsură, dar expeditorul este însă mai mult orientat spre piață iar specialistul în logistică mai mult spre latura fizică a producției și distribuției.

Principalele funcții ale logistici sunt:

Funcția de prelucrare a comenzilor ce începe cu primirea comenzii din partea clientului prin mai multe sisteme cum ar fi: telefon, poștă, agenți de vânzare, sisteme electronice ce prelucrează datele într-un mod rapid și corect. În urma comenzilor vor fi pregătite facturile, iar depozitele vor primi instrucțiuni despre ambalarea și expedierea mărfurilor ce vor conține documente de transport și facturile.

Depozitarea este necesară pentru a depăși dezechilibrele care apar în legătură cu cantitățile solicitate și perioada de timp necesară pentru satisfacerea comenzii, deoarece între ciclul de producție și cel de consum există o perioadă de timp în care mărfurile stagnează. Pentru a livra mărfurile în mod rapid către clienți firmele permit dezvoltarea numărului de depozite, amplasate cât mai aproape de locul de producție astfel încât să poată onora comenzile cu costuri reduse a mărfurilor solicitate.

Stocarea influențează și ea satisfacția consumatorului astfel încă marfa comandată să se regăsească în depozit și în cantitatea necesară.

Transportul este și el un coeficient ce influențează costul produselor și face legătura între depozite, distribuitori și clienții firmelor. Aceștia pot alege ca modalități de transport:

Transportul rutier – care este rapid și are avantajul că poate fi făcut pe principiul din poartă în poartă, de la o firmă la alta cu camioane, tiruri, mașini frigorifice, cisterne, deci autovehicule adaptate specificului de mărfuri ce trebuie transportate. Aceasta implică o infrastructură bine pusă la punct și o rețea de drumuri modernizate ce trebuie întreținute permanent.

Transportul feroviar care este unul dintre cele mai ieftine tipuri de transport și permite deplasarea unor cantități mai mari de mărfuri, pe distanțe lungi, însă necesită o rețea de căi ferate bine dezvoltate, echipamente specifice pentru manipularea categoriilor de mărfuri.

Transportul pe apă deși are avantajul unor costuri reduse necesită un timp foarte lung de transport și este folosit foarte rar pentru produsele de mare tonaj, în schimb pot transporta cantități foarte mari de mărfuri cu ajutorul vaselor, navelor, vapoarelor.

Transportul aerian este folosit în special pentru transportul rapid și loturi de mărfuri nu foarte voluminoase, în special mărfuri ușor perisabile, însă implică costuri ridicate.

Transportul prin conducte este o categorie specială de transport al materialelor precum petrol, gaze naturale, produse chimice ce fac legătura între sursele de extracție și punctele de utilizare. Acestea necesită o rețea de transport specială și o întreținere adecvată care de cele mai multe ori se află în proprietatea celor care expediază produsele.

Un rol important în alegerea unui anumit tip de transport o au siguranța, eficiența, disponibilitatea, costul dar și viteza. O nouă formă de transport a luat amploare, expeditorii apelând la containerizare care constă în așezarea mărfurilor în cutii sau trailere ce pot fi ușor transportate dintr-un mijloc de transport în altul.

Logistica este un domeniu care poate contribui în mod semnificativ la reduceri de costuri și la îmbunătățirea satisfacției clientului, dar este necesar lucrul în echipă, atât în interiorul firmelor producătoare, cât și în cele distribuitoare.

Complexitatea operațiunilor componente face ca între 5% și 30% din totalul costurilor întreprinderilor comerciale sau producătoare să fie costuri cu logistica (costul ambalajului, costul transportului, costul asigurării, costul manipulării și depozitării, costul operațiunilor vamale, costuri anexe: comisioane, taxe portuare, costul gestiunii interne, costul financiar al imobilizării mărfurilor). De cele mai multe ori întreprinderile sub contractează aceste activități, reducând astfel costurile care influențează competitivitatea produsului comercializat.

Capitolul II

CANALELE DE DISTRIBUȚIE ÎN ACTIVITATEA LOGISTICĂ

Logistică și distribuție

Logistica de distribuție are de depășit diferența de spațiu și de timp dintre producția și consumul de bunuri. Din punctul de vedere al instituțiilor care participă la aceasta, logistica fluxului de mărfuri corespunde cu căile de aprovizionare, însa în multe cazuri există diferențieri semnificative.

Punerea în valoare a potențialul de raționalizare în domeniul logistic, adesea este necesară rearanjarea sistemelor de distribuție existente. Această procedură este impusă de o succesiune de modificări care apar în domeniul logisticii de distribuție, cum sunt:

decizia de cumpărare a utilizatorilor finali;

noile forme de întreprinderi comerciale nu sunt corelate întotdeauna cu inovațiile logistice;

dezvoltarea transportului corespunzător exigențelor;

noile tehnologii pot schimba componentele logisticii mărfurilor.

Logistica de distribuție face parte din canalul de distribuție al întreprinderii, dar este și un subsistem compus din mai multe componente instituționale.

Logistica de distribuție cuprinde toate operațiunile realizate de producător, din momentul terminării produselor finite până la ultimul punct din canalul de distribuție.Activitățile logistice cuprind:

proiectarea și organizarea;

depozitarea;

transportul;

ambalarea;

onorarea comenzilor.

Logistica mărfurilor sau distribuția fizică are drept componente principale ale traseului fizic parcurs de mărfuri următoarele activități:

Transportul mărfurilor

Stocarea mărfurilor

Depozitarea mărfurilor

Manipularea fizică a mărfurilor

Distribuția inversă (recuperarea ambalajelor returnabile de la consumator)

Fluxurile informaționale

Dimensiunea verticală și dimensiunea orizontală, respectiv lungimea, lățimea și adâncimea canalului de distribuție, determină structura canalului de distribuție. Această structură poate fi modificată prin integrare sau prin expansiune internă.

a) Integrarea verticală și expansiunea

Integrarea verticală este o acțiune de combinare a doua sau mai multe niveluri a canalului de distribuție. Un participant cumpăra afacerea altui participant.

Putem deosebi integrare în amonte și în aval. În primul caz, un participant integrează afacerea participantului care ocupa locul dinaintea sa (spre exemplu un detailist cumpăra afacerea unui angrosist, sau un angrosist se lansează în producție).

În cel de-al doilea caz, un participant integrează afacerea celui care vine după el (angrosistul cumpăra magazinul detailistului sau producătorul cumpăra afacerea angrosistului).

b) Integrarea orizontală, este acțiunea prin care activitatea a doi sau mai mulți intermediari situați la același nivel al canalului de distribuție se unește. Este cazul unirii a doua magazine specializate în oferirea de produse alimentare sunt aceeași firmă.

Prin managementul logisticii de distribuție se înțelege planificarea, organizarea și controlul activităților logistice urmărind costurile minimale de distribuție ale unei întreprinderi asigurând livrarea produsului potrivit, în cantitatea potrivită, la timpul și locul potrivit.

Canalul de distribuție. Structura acestuia

Modul concret în care mărfurile ajung de la producător la consumator sau la un utilizator final, nu se limitează doar la deplasarea bunurilor, fiind cunoscută implicarea rețelei de intermediari, reprezentând un ansamblu organizat și structurat de agenții și instituții care desfășoară activități menite să facă legătura între producător și consumator.

Un circuit ar trebui să cuprindă mai multe canale de distribuție care se pot caracteriza prin trei dimensiuni:

Lungimea canalului ce este dată de numărul de verigi intermediare, punctându-se două tipuri:

canale directe (canale ultrascurte) fără intermediari, relația fiind producător-consumător, intermediarul lipsind;

canale scurte, având un singur intermediar, specifice produselor agroalimentare, perisabile, dar și pentru produse de mare valoare, de modă, de noutate.

canale lungii, având unul sau mai mulți intermediari, se utilizează pentru mărfuri cu sortiment complex său specific sortimentelor cu cerere sezonieră.

canale complexe specifice comerțului internațional, tăriilor dezvoltate dar și bunurilor de folosința curentă.

Lățimea canalului care este determinată de numărul intermediarilor ce prestează servicii de aceeași natură specifică bunurilor industriale, variind de la un produs la altul, numărul de unități diferă, fiind mai mare în partea sa inferioară, pe măsura apropierii de consumator.

Cea de-a treia dimensiune a canalului de distribuție este adâncimea ce exprimă gradul de apropiere a distribuției de locurile efective de consum sau de utilizare. Cel mai adânc canal se referă la forme de distribuție ce presupune aducerea mărfurilor chiar la domiciliul consumatorului, exemplificând prin comerțul prin corespondența, prin abonament, televânzare.

Figura 1

Canale de distribuție pe piața bunurilor de consum

Figura 2

Canale de distribuție în cazul serviciilor

Sursa: http://www.locomarkid.ro/site/Suport%20Curs%20Business/Cap_7.pdf

Conducerea canalului presupune selecția, motivarea, evaluarea performantelor distribuitorului; asigurarea unui sistem de comunicare eficient între producător și distribuitor, determinarea strategiei firmelor de distribuție, analiza formelor de distribuție.

Selectarea membrilor canalului: eficienta unui canal de distribuție se afla în strânsa legătură cu numărul, felul și identitatea intermediarilor care-l alcătuiesc.

Selecția intermediarilor care funcționează în cadrul canalelor de distribuție presupune gruparea și clasificarea lor după anumite criterii:

1. Natura funcțiilor care alcătuiesc activitatea în cadrul canalului: unii intermediari vor realiza mai multe funcții (angrosiști), alții se limitează la funcții mai puține, ajungând chiar la o specializare (agenți, brocări) în exercitarea unei categorii de funcții.

2. Locul ocupat în lungimea canalului, împarte intermediarii în angrosiști și detailiști.

3. Gradul de independență al intermediarilor: intermediarul poate lucra în numele lui și în contul său sau al altuia, poate dobândi sau nu proprietatea ori posesia mărfii, poate avea sau nu latitudinea stabilirii prețului, al formelor și condițiilor de vânzare, al acțiunilor publicitare.

Indiferent de cât de ușor sau greu își recrutează producătorul intermediarii, el trebuie să determine ce caracteristici să aibă pentru a-i alege. Producătorul va trebui să afle de câți ani își desfășoară activitatea intermediarul, ce alte linii de produse distribuie, ritmul de dezvoltare și mărimea profitului, solvabilitatea, disponibilitatea acestuia de a coopera, renumele, prestigiul lui, mărimea unităților intermediare.

Dintre caracteristicile și atribuțiile intermediarilor se vor contura cele mai importante: proprietatea asupra mărfii, posesia asupra mărfii, gradul de control, autoritatea în fixarea prețului, pe cine reprezintă, tipul de mărfuri comercializate, contribuția la promovarea produsului, informația de piață pe care o asigură.

Participanții la activitatea canalului de distribuție. Intermediarii

în activitatea canalului de distribuție.

După cum am subliniat mai sus, distribuția poate fi realizată în formă directă, adică fără intermediari, dar și în formă indirectă cu ajutorul intermediarilor. Vorbind despre formă directă putem puncta avantajul că vânzătorul poate să controleze procesul de marketing fiind favorizat de existența unui număr limitat de potențiali cumpărători, unei cereri stabile, unui grad înalt de concentrare geografică, de complexitate tehnică.

Distribuția cu intermediari prezintă atât avantaje cât și dezavantaje.

Principalele avantaje cu ajutorul intermediarilor sunt legate de costuri, acoperire și oferta de servicii.

Avantajele legate de costuri sunt: minimalizarea costului organizării pe teren, eliminarea costului depozitării, micșorarea costurilor de vânzare, sarcinilor legate de inventariere, micșorarea pierderilor datorate de rău-platnici și reducerea costului controlului tehnic, micșorarea pierderilor ca urmare a perisabilității mărfurilor și să acceseze un număr sporit de utilizatori fără a mări costurile fixe.

Ca principal dezavantaj putem bifa pierderea controlului direct asupra activităților regate de vânzare, selecția clienților, publicitatea produsului.

Un alt dezavantaj este stabilirea prețurilor, termenului de livrare dar și al service-ului.

Odată cu evoluția comerțului interesele producătorilor, distribuitorilor și vânzătorilor au încetat să existe unul în continuarea celuilalt. Principalii intermediari sunt angrosiștii și detailiștii.

Unii producători au dezvoltat pe lângă activitatea de producție și un sistem de distribuție și de vânzare propriu pentru a-și diminua pierderile pe traseu și a-și spori profiturile, totuși existența intermediarilor rămâne mai mult decât necesară. Aceștia pot fi persoane fizice sau juridice, titulari sau nu ai produsului, justificându-și existența prin serviciile oferite.

Atuurile lor sunt amestecul de experiență și pregătire ce scoate în față propria lor logistică. Utilizarea intermediarilor permite întreprinderilor să se concentreze asupra producției, care este de fapt funcția ei esențială, plasând serviciile de distribuție intermediarilor.

De asemenea existența intermediarilor este determinată de dirijarea mărfurilor de la locurile de unde se produc la cele de consum, fracționarea cantităților în loturi mai reduse conform dorinței și așteptări consumatorilor, livrarea la domiciliu, informarea consumatorului și chiar instalarea anumitor produse.

Metodele de vânzare dezvoltate de către intermediari prin telefon, poștă, cataloage, tele shopuri uneori chiar autoservire, aduc un plus sistemului de distribuție prin intermediari.

Dezvoltarea rapidă a producției dar și a consumului evidențiază nu numai necesitatea intermediarilor ci și amplifică rolul lor în circuitul economic, transformându-i în agenți activi ai vânzării capabili să stimuleze și să orienteze cererea făcând presiuni asupra ofertei și modificând condițiile.

Elaborarea strategiilor canalului de distribuție

Canalele de distribuție sunt specifice fiecărei categorii de produse ce trebuie să satisfacă anumite cerințe:

Produsul său serviciul trebuie să satisfacă cei mai mulți consumatori de pe piață și să fie oricând disponibil;

Canalul de marketing să ofere produsului suportul necesar cum ar fi vânzare pe credit, servicii post-vânzare, reparații;

O altă cerință principală este ca personalul ce se ocupă cu distribuția să posede și să ofere cunoștințe de specialitate, depunând eforturi de promovare a produsului respectiv;

Timpul necesar aducerii produsului cât mai aproape de consumator să fie cât mai scurt posibil;

Costurile oferite de canalul de marketing să fie cât mai mici, ținând cont de toate cerințele enumerate anterior.

Alegerea canalului de distribuție poate fi analizată sub forma unui proces și în funcție de anumite criterii cum sunt: obiectivele întreprinderii, tipul pieței unde acționează întreprinderea, natura produsului său serviciului, caracteristicile pieții, ale consumatorilor, resursele disponibile.

Pentru a decide ce canal sau combinație de canale de distribuție v-a fi ales, vânzătorul trebuie să analizele costurile asociate vânzării pentru a obține volumul dorit. Se v-a ține cont de numărul și distribuția geografică a clienților, numărul de solicitări, vânzările medii în cazul fiecărei comenzi, numărul de vânzători necesar, salarii și comisioane, costuri de călătorie și administrative, costuri de finanțare pentru extinderea creditelor, costuri generate de rău-platnici, ale furnizării serviciilor, facturărilor, procesării comenzilor, expediției și nu în ultimul rând costurile de transport.

Alegerea canalului de distribuție este o decizie importantă pe care trebuie să o adopte întreprinderea având implicații atât asupra vânzătorilor, cât și a costurilor, pe o perioadă îndelungată ce v-a influența celelalte variabile de marketing.

Deciziile care vizează politica de distribuție și strategiile corespunzătoare acesteia, trebuie să acopere mai multe probleme: dimensiunile canalului de

Distribuție, amploarea procesului de distribuție, gradul de participare a firmei la activitățile de distribuție, controlul asupra procesului de distribuție, elasticitatea distribuției, caracteristicile logisticii mărfurilor. Toate aceste elemente reprezintă și criterii în funcție de care întreprinderea își fundamentează strategia de distribuție. Dimensiunile canalului de distribuție reprezintă un prim criteriu de diferențiere a strategiilor.

Tabel 1

Variante strategice în politica de distribuție

Sursa : realizat de autor după Enache Elena, Asandei Mihaela, Ciochină Iuliana, Gangone Andreea, Cârjilă Nicoleta, Decuseară Răzvan, Marketing-curs aplicativ, Editura Independența Economică, 2010, pag. 112

Logistica mărfurilor reprezintă un ultim element de diferențiere a strategiei de distribuție. Modalitățile concrete prin care întreprinderea este angrenată în procesul mișcării fizice a mărfurilor delimitează așa numitele „strategii logistice” care nu sunt altceva decât modalitățile concrete prin care întreprinderea realizează activitățile componente ale distribuției fizice.

Capitolul III: Studiu de caz: Logistica transporturilor de mărfuri la S.C. VILSPED TRANSPORT S.R.L.

Descrierea societăți

Pe 7 septembrie 2004 s-a înființat societatea S.C. VILSPED TRANSPORT S.R.L. având la bază patru asociați cu un capital social de 2.000.000 lei, asociații deținând un număr de 25 de parți sociale, fiecare, în valoare de 50.000 lei.

Beneficiind de o bogată experiență în domeniu și de profesionalismul fondatorilor, societatea s-a bucurat încă de la început de aprecierea și respectul oamenilor de afaceri.

În anul 2004 când a intrat în competiție pe piața transporturilor rutiere de mărfuri, a achiziționat primul camion de 20 de tone, prin leasing financiar, un DAF XF 95 Euro 3.

În anul 2006 s-a mărit flota atât prin aport propriu cât și prin finanțarea obținută datorită bonității dobândite în timp.

Societatea a știut să treacă și peste situații dificile cum a fost desprinderea unei părți din patrimoniul său și transmiterea acestei părti către o nouă societate comercială, nou înființată, prin divizare, rămânând cu un singur asociat.

În anul 2009 forma societății s-a modificat din nou prin proiectul de fuziune prin absorție, în întregime, a patrimoniului altei societăți, mărindu-și capitalul social și numărul asociaților ajungând la doi. Această strategie i-a dat vigoare și putere de dezvoltare, parcul auto mărindu-se în fiecare an.

De asemenea în anul 2010 s-a înființat Casa de Expediții prin intermediul căreia se tranzacționau mărfurile clienților ce căpătaseră încredere în seriozitatea și corectitudinea membrilor firmei. Calitatea și promptitudinea serviciilor de transport, dar și de logistică, prestate de companie au condus la dezvoltarea unor colaborări durabile cu parteneri importanți din țară și străinătate.

Un management eficient, o politică performantă de marketing, o echipă energică, activă, profesionistă, au ajutat compania să țină pasul cu evoluția mediului de afaceri specific, păstrând standardul de calitate, receptivitate și flexibilitate.

Grafic 1

Evoluția Profitabilității SC VILSPED TRANSPORT SRL

Sursa: – http://www.firme.info

Putem remarca creșterea cifrei de afaceri pornind de la o valoare de 1.850 lei în 2004, ajungând la valoarea de 2.682.583 lei în 2012, culminând cu premierea societății de către Lista Firmelor, Top Profit România locul 2 pe domeniul de activitate, continuând și anii următori.

Figura 3

Top Profit România locul 2 SC VILSPED TRANSPORT SRL

Sursa : http://www.listafirmelor.ro

Conform statisticii Ministerului Finanțelor întreprinderea a înregistrat o evoluție considerabilă. În anul 2015, cifra de afaceri a întreprinderii fiind de 4.638.156 lei, echivalentul a peste un milion de euro, trecând de la întreprindere mică la întreprindere mijlocie.

Grafic 2

Evoluția financiară SC VILSPED TRANSPORT SRL

Sursa: http://www.listafirmelor.ro

Tabel 2

Evoluția financiară SC VILSPED TRANSPORT SRL

Sursa: http://www.listafirmelor.ro

Structura organizatorică

Conceptul de organizare ne conduce la ideea de alocare corespunzătoare a resurselor de care dispune firma (agentul economic), astfel încât aceasta să-și îndeplinească obiectivele sale strategice. Un asemenea deziderat presupune stabilirea unei structuri organizatorice eficiente, aceasta reprezentând un instrument utilizat de către cei interesați pentru a obține rezultatele așteptate, prin valorificarea corespunzătoare (eficientă și eficace) a resurselor.

Principalele componente ale structurii organizatorice sunt următoarele: postul; funcția; ponderea ierarhică; compartimentul; nivelul ierarhic; relații organizatorice.

A) Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică a firmei ce poate fi definită ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor și responsabilităților care, în mod regulat, revin spre exercitare unui salariat al firmei.

Obiectivele postului, denumite obiective individuale, reprezintă, așa cum se știe definirea calitativă și dacă este posibil cantitativă a scopurilor avute în vedere prin crearea sa. Obiectivele individuale constituie caracterizări sintetice ale unității postului, ce exprima rațiunea creării sale, precum și criterii de evaluare a muncii salariatului căruia îi este atribuit. Realizarea obiectivelor se realizează prin intermediul sarcinilor. Sarcina este un proces de muncă simplu, sau o componentă de bază a unui proces de muncă complex, care prezintă autonomie operațională, fiind efectuată de regulă de o singură persoană.

B) Totalitatea posturilor care prezintă aceleași caracteristici principale formează o funcție. În funcție de natură și amploarea obiectivelor, sarcinilor, competentelor și responsabilităților, se deosebesc două tipuri principale de funcții: manageriale și de execuție.

Funcția managerială se caracterizează printr-o sferă mai largă de competențe și responsabilități, referitoare la obiectivele colectivului condus, care implică sarcini de previziune, organizare, etc. A activității altor persoane.

Funcția de execuție se caracterizează prin obiective individuale limitate, cărora le sunt asociate competențe și responsabilități mai reduse, sarcinile încorporate neimplicând luarea de decizii privind munca altor titulari de posturi.

C) Ponderea ierarhică reprezintă numărul de salariați conduși nemijlocit de un manager. Dimensiunile ponderii ierarhice sunt influențate de natura lucrărilor efectuate de subordonați, nivelul de pregătire și gradul lor de motivare, frecvență și amploarea legăturilor dintre ei, experiență, capacitatea și prestigiul managerului. Specialiștii apreciază că mărimea optimă a ponderii pentru un manager variază între 4-8 colaboratori și crește pe măsură apropierii de baza piramidei organizatorice până la 30 de subordonați.

D) Compartimentul reprezintă ansamblul persoanelor ce efectuează munci omogene și/sau complementare, de regulă pe același amplasament, care contribuie la realizarea acelorași obiective și sunt subordonate nemijlocit aceluiași manager. Compartimentele sunt operaționale și funcționale, în funcție de obiectivele atribuite, de sarcinile realizate, de compartimentele și responsabilitățile circumscrise și de modul exercitării lor.

E) Nivelul ierarhic este o altă componentă principală a structurii organizatorice, el este format din totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeași distanță ierarhica de adunarea generală a acționarilor sau de proprietarul unic al firmei.

F) Ultima componentă a structurii o constituie relațiile organizatorice formale. Acestea pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin reglementări organizatorice oficiale. În funcție de caracteristicile lor și îndeosebi de natură și modul de manifestare a competentelor și responsabilităților, relațiile organizaționale din cadrul firmei se pot divide în trei categorii:

– Relații de autoritate;

– Relații de cooperare;

– Relații de control.

În vederea formalizării unei structuri organizatorice sunt utilizate documente de formalizare, printre care amintim:

regulamentul de organizare și funcționare, stabilește forma de organizare și conducere a întreprinderii, fiind format din cinci părți:

prima parte, denumită organizarea firmei, cuprinde dispoziții generale, actul normativ de înființare, obiectul de activitate, tipul societății, statutul juridic și prezentarea structurii organizatorice;

partea a doua se referă la atribuțiile firmei;

în partea a treia se fac precizări cu privire la conducerea firmei: care sunt atribuțiile adunării generale a acționarilor, atribuțiile consiliului de administrație, atribuțiile conducerii executive cu detalierea responsabilităților pentru funcțiile de director general și director pe funcțiuni;

partea a patra cuprinde atribuțiile și diagrama de relații pentru fiecare compartiment funcțional și operațional;

partea a cincea cuprinde dispoziții generale.

fișa postului este un document operațional important, ce prezintă în detaliu elementele cerute unui salariat pentru ca acesta să-și poată exercita în condiții normale activitatea. Fișa postului cuprinde:

denumirea și obiectivele postului

compartimentul din care face parte

competențele și responsabilitățile

cerințe referitoare la studii, vechime și aptitudini.

Fișa postului servește ca document organizatoric indispensabil fiecărui salariat și ca suport pentru evaluarea muncii acestuia.

Structura organizatorică se poate exprima și sub formă grafică, ilustrarea grafică fiind prezentată prin organigramă.

Organigramă:

reprezentare grafică sugestivă, sistematică și sintetică a structurii organizatorice;

utilizându-se diferite forme geometrice, simboluri numerice, literale și cromatice;

un element de informare și de analiză (de studiu);

care are ca obiectiv punerea în evidență a elementelor componente: funcțiile, compartimentele, nivelurile ierarhice, relațiile organizaționale.

Figura 4

Organigramă SC VILSPED TRANSPORT SRL

Caracteristici generale ale transportului rutier de mărfuri.

Transportul rutier reprezintă o formă de transport terestră dar și un subsistem al sistemului național al transporturilor  care asigura deplasarea în spațiu a mărfurilor și persoanelor cu ajutorul autovehiculelor și al mijloacelor tractate.

Dezvoltarea economică a tuturor țărilor europene au condus la o dezvoltare a transporturilor în general, și a transporturilor  rutiere în mod deosebit. Transporturile auto au cunoscut o evoluție ascendenta atât ca volum al transporturilor cât și ca pondere în volumul transporturilor pe alte căi ( feroviar, fluvial și prin conducte ) datorită incontestabilelor sale calități.

Mijloacele de transport auto pot pătrunde în locuri în care alte mijloace de transport nu au accesibilitate, datorită mobilității lor deosebite, constituind astfel o componentă indispensabilă a transporturilor multi modale. Cu ajutorul acestora, se pot organiza transporturi directe de la furnizor la beneficiarul mărfurilor din toată țara sau străinătate evitându-se transbordările pe parcurs și consecințele acestora: manipulări costisitoare, pierderi cantitative și calitative, rătăciri de colete, etc

În traficul rutier, autovehiculul ocupa ponderea cea mai mare față de totalul vehiculelor care circulă pe căile de comunicații terestre.

În prezent întreprinderea deține un parc auto format din 15 capete de tractor marca Daf XF, euro 5 precum și 15 semiremorci Krone și Schmith cu ajutorul cărora efectuează servicii de transport de mărfuri intern și internațional în spațiul intra comunitar, dar și servicii de logistică.

Funcția de conducere operativă a întreprinderii este exercitată de managerul de transport împreună cu șefii de departamente și celelalte cadre. Aceștia au în vedere creșterea preocupărilor pentru achiziționarea unor mijloace de transport auto cu consumuri specifice de carburanți cât mai mici, dar și cu o poluare cât mai redusă.

O bună coordonare a firmei conduce la crearea unor noi posibilități de dezvoltare, dar și a bunului mers al firmei, ce poate duce pe termen lung la o acoperire mai mare a serviciilor și o instruire mai bună a angajaților

Pe piața internă concurența este reprezentată atât de firme autohtone cât și de firme cu capital străin, oferind servicii de transport și logistică cât mai diversificate și comercializate.

Criterii de alegere a transportatorilor

Promovarea trebuie îndreptată strict către acele categorii de persoane care s-ar putea constitui în viitori clienți și nu adresată publicului larg, dar și pe site-urile de specialitate/bursa de transport.

Alegerile logistice constituie prelungirea indispensabilă a politicii comerciale a întreprinderii. Există funcții de analiză a fluxurilor de marfă, dar și a serviciilor asociate cum ar fi: gruparea mărfii, recepționarea acesteia.

Conducerea întreprinderii este preocupată de satisfacerea cerințelor clienților încercând să onoreze contractele într-un mod cât mai eficient, timp cât mai scurt, și cu profesionalism.

Toate transporturile realizate de VILSPED TRANSPORT sunt asigurate și monitorizate atent de către personalul de la sediul nostru central pentru ca graficele de timp să fie respectate și mărfurile să ajungă la destinație în intervalul stabilit. Clienții pot obține relații în legătură cu desfășurarea transporturilor proprii și solicitând informații VILSPED TRANSPORT garantează cotații avantajoase de prețuri, încadrare în orarele de deplasare și o disciplină exemplara în relațiile cu clienții.

Toate acestea recomandă întreprindere în realizarea operațiunilor de transport fiind principalul criteriu de selecție ca și transportator.

Realizarea operațiunilor de transport

Operațiunile de transport sunt reglementate prin Convenția de la Geneva semnată la 19 mai 1956. Prin această convenție sunt reglementate în mod uniform condițiile generale în care se încheie și se execută contractul de transport rutier de mărfuri, reprezentat prin "Scrisoare de trăsură tip CMR".  CMR se aplică oricărui transport internațional de mărfuri, dacă pentru un astfel de transport a fost încheiat un contract de transport  de mărfuri pe șosele, cu titlu oneros, cu vehicule, dacă locul primirii mărfurilor și locul prevăzut pentru eliberare, așa cum sunt indicate în contract sunt situate în două țări diferite, din care cel puțin una este parte contractantă. Tara noastră a aderat la această convenție în baza Decretului 451/20.11.1972.

Contractul de transport tip CMR se prezintă sub forma scrisorii de trăsură și se considera încheiat atunci când marfa a fost încărcată în autocamioane iar conducătorul auto a semnat scrisoarea de trăsură de preluare a mărfii.

Documentele necesare efectuării operațiunilor de transport rutier sunt prevăzute în reglementările internaționale multilaterale sau bilaterale, precum și în legislația internă a țărilor de expediție, a țărilor de tranzit și a țărilor de destinație. Sunt de menționat:

1. Documentele referitoare la conducătorul auto; permis de conducere, pașaport, carnetul BUCH privind evidenta perioadelor de odihnă și de lucru;

2. Documentele referitoare la autovehicul: foaia de parcurs, diagrama tahograf, certificat de agreere, carnet de trecere prin vama CPD, autorizație de transport internațional.

3. Documente referitoare la marfa: scrisoare de transport  internațional tip CMR, carnet TIR, certificat ATP pentru mărfuri perisabile, documentul privind transportul de mărfuri periculoase dacă e cazul.

La baza operațiunilor de transport stau clienți.

Principalii client ai firmei Vilsped Transport sunt agenții economice din industrie, agricultură, telecomunicații, pentru administrarea locală și comerț.

Principalii clienți sunt:

Tabel 3

Clienții VILSPED TRANSPORT

Sursa: Arhivă VILSPED TRANSPORT

Tabel 3

Furnizori VILSPED TRANSPORT

Sursa: Arhivă VILSPED TRANSPORT

Contractele de transport de mărfuri

Contractul de transport rutier de mărfuri – convenția care se încheie de către o unitate specializată în transportul auto (operator de transport rutier), care se obliga în schimbul unui preț/tarif să preia și să transporte sub pază să și înăuntrul unui termen o cantitate de marfă pe care o eliberează destinatarului.

1. Formă:

– este scrisă, tipizata; se completează de ambele părți și se numește scrisoare de transport auto.

2. Conținutul scrisorii de transport auto:

– date privind operațiunile de transport, denumirea expeditorului și destinatarului;

– stația de plecare, stația de destinație;

– greutatea mărfii;

– numărul coletelor;

– modul de ambalare;

– plata taxei de transport;

–    mențiuni privitoare la mijlocul de transport;

–    natura produselor transportate.

3. Funcțiile scrisorii de transport auto:

– face dovada perfectării contractului de transport;   

–    condiționează prin clauzele sale executarea transportului;

–    conține elementele necesare taxării transportului;

–    determina momentul de la care încetează răspunderea expeditorului și se pune în discuție răspunderea operatorului de transport feroviar.

Se întocmește în 4 exemplare:

– unul pentru expeditor;

–    unul pentru cărăuș;

–    unul însoțește marfa;

–    unul se eliberează destinatarului.

Model contract/comanda transport – SC VILSPED TRANSPORT SRL se regăsește în anexa 1.

BIBLIOGRAFIE

Bălan Carmen, Logistica, Ed. Uranus, București, 2008.

Bălan Carmen, Logistica, Ediția III, revăzută și adăugită, București, Ed. Uranus, 2006.

Bălan Carmen, Logistica, Ed. Uranus, 2001.

Bayles. D, E-commerce logistics and fulfillment: delivering the goods, Prentice Hall, New York, 2001.

Caraiani Gheorghe, Transporturi și expediții internaționale, Ed Universitară, București, 2005.

Caraiani Gheorghe, Logistica transporturilor, Editura Universitară, București, 2008.

Cenat C., Muscalu E., Managementul serviciilor în transporturi, Ed. Universității Lucian Blaga Sibiu, 2000.

Christopher. M, „The Strategy of Distribution Management”, Ed. Heinemann, Londra, 1986.

Ciochină Iuliana, Gherman Liliana, Dugan Silvia, Dindire Laura, Iordache Emilia, Decuseară Răzvan, Derularea afacerilor economice, curs aplicativ, Ed. Independența Economică, 2010.

Ciochină Iuliana, Gherman Liliana, Dugan Silvia, Pănoiu Laura, Iordache Emilia, Proiectarea și derularea afacerilor economice, Ed. Independența Economică, 2009.

Costescu D., Roșca M. A. – Platforme logistice – soluții eficiente pentru economisirea de resurse și reducerea efectelor poluante, Buletinul AGIR nr. 1/2007.

Enache Elena, Asandei Mihaela, Ciochină Iuliana, Gangone Andreea, Cârjilă Nicoleta, Decuseară Răzvan, Marketing-curs aplicativ, Editura Independența Economică, 2010.

Florescu C, Marketing, Pitești, Ed. Independența Economică, 1997.

Florea N., Clipa C.– Supply Chain Management – introducere, bazele, edificiul și istoricul SCM, prezentat la Simpozionul „Strategia ECR și managementul lanțului logistic, Târgoviște, 2005 – preluare http://ecr.valahia.ro, accesat 22.12.2015.

Florescu V., Dumitru, V.– Comerțul electronic și impactul organizațional, Amfiteatru Economic nr.21, București, 2007.

Gattorna J. L. (coord), Trost G., Kerr A., Managementul logisticii și distribuției, ediția a 4-a, Editura Teora, București, 2001.

Gattorna J.L., Managementul logisticii și ditribuției, Ed.Teora, București, 1999.

Gattorna J. L. (coord), Trost G., Kerr A., Managementul logisticii și distribuției, ediția a 4-a, Editura Teora, București, 2001.

Ghibuțiu A. – Comerțul electronic – factor de dezvoltare și integrare. Provocări pentru România, nr. 3, Ed. Economică, București, 2003.

Herve Mathe, Daniel Tixier, La Logistique, Presses Universitaires de France, Paris, 1987.

Kerbalek, I. (coord.) – Economia întreprinderii, Ed. Forum Consulting Partners, București, 1999.

Kotler P., Dubois B., Manceau D. –Marketing Management, 11e edition, Ed. Pearson Education, Paris, 2004.

Kotler Ph. – Managementul marketingului, Ed. Teora, București, 1997.

Maxim Emil, Gherasim Toader, Marketing, Ed. Economică, 2000.

Mărunțelu I. – Particularitățile logisticii în comerțul electronic, Amfiteatru Economic nr. 24, București, 2008.

Patriche Iulian, Canale de distribuție și logistică, București, Ed. ProUniversitaria, 2006.

Peter Ducker, The Economy’s Dark Continent, în Fortune aprilie 1962.

Philip Kotler, Marketing Management, Analysis, Planning, Implementation and Control, 9th Edition, Prentice-Hall International, Inc., Upper Saddle River, New Jersey, 1997.

Pistol Gh., Bazele logisticii, www.spiruharet.ro – curs în format electronic.

Pop Nicolaie Al, Marketing strategic, București, Ed. Economică, 2000.

Popa Ioan, Tranzacții de comerț exterior, Ed. Economică, București, 2002.

Vasiliu Cristinel, Felea Mihai, Mărunțelu Irina, Caraiani Gheorghe, Logistica și distribuția mărfurilor. Note de curs,

https://adrianabuzdugan.files.wordpress.com/2010/09/carte-logistica.pdf, accesat în 20.01.2016

Vișean M.O. – Tehnologii comerciale, Ed. ASE, București, 2004.

http://www.agir.ro/buletine/463.pdf

http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no24/articol_fulltext_pag210.pdf

http://www.civitas.eu/sites/default/files/civitas_ii_policy_advice_notes_05_logistics_ro.pdf

http://www.businessmagazin.ro/analize/transporturi/doar-cinci-firme-din-transporturi-si-logistica-au-afaceri-mai-mari-de-50-mil-euro-13427261

http://www.idru.ro/app/wp-content/uploads/editura/logistica_distrib_marf.pdf

http://www.scritub.com/economie/LOGISTICA-IN-TRANSPORTURILE-IN2321624117.php