Libera Circulatie a Persoanelor Si a Fortei de Muncă Si Politica Migratoare al Uniunii Europene

Universitatea Petru Maior din Tîrgu Mureș

Facultatea Științe și litere

Specializare: Relații internaționale și studii europene

Liberă circulație a persoanelor și a forței de muncă și politica migratoare al Uniunii Europene

Studentă : Gáll Boglárka

Introducere

Noțiunea de “liberă circulație a persoanelor”

Noțiunea de „ Liberă circulație a forței de muncă ”

Politica migratoare ale Uniunii Europene

Impactul migrației

Bibliografie

Surse de informare on-line

Introducere

Asistente medicale din România ingrijează pacienți din Londra , spitale recrută asistente medicale maghiare la Los Angeles și asistente medicale din Bulgaria practică profesia în Irlanda . În fiecare țară din Uniunea Europeană dar și din lume, pacienții de azi sunt conștienți că asistentele care au grija de ei provin dintr-o gamă largă de țări.

Sistemelor de sănătate din țările industrializate sunt dependente acum de asistente din țările în curs de dezvoltare pentru a aborda deficitul lor de asistență medicală . Această situație ridică o serie de întrebări. Care sunt cauzele asistenței medicale pentru a decide să migreze ? Este migrarea un act voluntar sau într-un fel constrâns ? De ce migrează oamenii?Ce se întâmplă cu acești lucrători – și pacienții lăsat în urmă , atunci când migrează ? Ce reprezintă politicile migratorii?

În primul rând e important să știm ce este migrația, libera circulație a persoanelor și a forței de muncă?
Migrația de fapt este deplasarea unor persoane dintr-un loc în altul.

Noțiunea de “liberă circulație a persoanelor”

Toți cetățenii Uniunii Europene au dreptul de a circula liber. Acordarea acestui drept este o consecință directă a aderării unui stat la Uniunea Europeană. Libera circulație a cetățenilor contribuie la stimularea creșterii economice, oferind în acest sens, cetățenilor, posibilitatea de a călătorii, studia, lucra în străinătate, iar angajatorilor, posibilitatea de a recruta dintr-o mulțime de talente.

Dispozițiile Tratatului de la Roma (1957) precizează că libera circulație a persoanelor este unul dintre obiectivele fundamentale ce trebuie atins în realizarea pieței comune. Conform acestora, libera circulație a lucrătorilor se definește prin dreptul de a răspunde la oferte privind locuri de muncă, de a se deplasa în acest scop pe teritoriul statelor membre, de a rămâne pe teritoriul statelor membre pentru a desfășura o activitate sau de a rămâne pe teritoriul unuia dintre acestea după ce o persoană a desfășurat o activitate.

Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 și intrat în vigoare la 1 mai 1999, urmărește crearea unui spațiu al libertății, securității si justiției în domeniul libertății de circulație în cadrul Uniunii „la notion d´espace de liberté, de sécurité et de justice a été consacrée par le Traité d´Amsterdam”. Acesta urmărește ca plasarea ocupării forței de muncă și drepturile cetățenilor să se afle în centrul atenției Uniunii Europene și să se realizeze consolidarea securității și eliminarea obstacolelor pentru libera circulație a persoanelor. Astfel, se combate orice formă de discriminare, indiferent dacă este fondată pe etnie, religie, sex, rasă, vârstă, dizabilități, orientare sexulă. Noul tratat prevede că statele membre trebuia să ia măsuri care să vizeze eliminarea oricărui control al persoanelor la granițele interne, indiferent dacă este vorba despre cetățeni ai Uniunii Europene sau cetățeni din state terțe, precum și stabilirea unor proceduri comune în legătură cu controlul la granițele externe Uniunii.

Libera circulație a persoanelor în cadrul Comunității Europene a fost definită de Actul Unic European ca fiind una dintre cele patru libertăți fundamentale ale Pieței Interne. Acest nou statut a dus la grăbirea fenomenului de extindere a dreptului de liberă circulație asupra unor noi categorii de persoane (studenți, elevi, persoane ce nu desfășoară activități economice, dar au resurse suficiente de trai).

Esența liberei circulații constă în înlăturarea oricărei discriminări bazate pe naționalitate între lucrătorii statelor membre în ceea ce privește angajarea și alte condiții de muncă și de angajare. Prin asigurarea unui astfel de regim nediscriminatoriu, se realizează libera circulație a persoanelor în spațiul comunitar. Sub rezerva limitărilor motivate de ordinea publică, securitatea publică și sănătatea publică, aceasta implică dreptul lucrătorilor de a accepta oferte efective de muncă, de a se deplasa liber în acest scop pe teritoriul statelor membre, dreptul la dispozițiile legislative, de reglementare și administrative care guvernează angajarea lucrătorilor naționali și dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat membru, după ce a fost angajat în acel stat, în condițiile care se stabilesc de către Comisia Europeană.

Libera circulație a persoanelor își are izvorul în dispozițiile legate de cetățenia europeană, prin care toți cetățenii Uniunii au dreptul să circule și să locuiască liber pe teritoriul statelor membre, cu respectarea condițiilor impuse de Tratatul Comunității Europene. Pe plan politic, libera circulație a persoanelor urmărește crearea unei piețe unice a forței de muncă, iar pe plan economic, se urmărește întărirea unității popoarelor ce alcătuiesc Uniunea Europeană, prin înlăturarea barierelor din calea migrației legale a forței de muncă și promovarea unei cetățenii europene, concept care a fost introdus prima dată prin Tratatul de la Maastricht.

Libera circulație a persoanelor și înlăturarea controalelor la frontierele externe, reprezintă o parte a unei noțiuni mult mai vaste, cea de piață internă, care nu se poate realiza în condițiile existenței unor frontiere interne și a limitării circulației persoanelor. Înțelesul noțiunii de liberă circulație a persoanelor s-a dezvoltat foarte mult de la apariția sa până în prezent. Primele prevederi legate de acest domeniu se refereau la persoană doar ca un simplu operator economic, angajat sau furnizor de servicii. Apoi, noțiunea s-a extins, cuprinzând aspecte legate de noțiunea de cetățean al Uniunii Europene, intenționându-se a se destina și cetățenilor țărilor terțe.

Se estimează că PIB-ul țărilor din Uniune înregistrează o creștere de aproape 1% pe termen lung, consecință a mobilității generale de extindereI (2004-2009). Pentru cetățenii UE, libera circulație este dreptul cel mai important și cel mai strâns legat de cetățenia Uniunii Europene. Astfel, 56% din cetățenii Uniunii Europene sunt de părere că aceasta este cea mai mare realizare a UE, iar 67% consideră că libera circulație prezintă avantaje economice mari pentru economia țării lor. Toate statele membre și-au reiterat sprijinul pentru libera circulație și recunosc avantajele reciproce pe care aceasta le oferă. Această poziție a fost reafirmată cu mai multe ocazii, de exemplu în timpul unei dezbateri desfășurate recent în cadrul Consiliului Justiției și Afacerilor Interne din 8 octombrie 2013. În cadrul acestei comunicări, s-au clarificat drepturile și obligațiile cetățenilor UE, precum și formularea unui răspuns la preocupările exprimate de unele state membre. Pentru a ajuta autoritățile naționale și locale să aplice eficient normele UE privind libera circulație, Comisia prezintă cinci acțiuni concrete care sunt puse în aplicare împreună cu toate statele membre:

1. Sprijinirea statelor membre în lupta împotriva căsătoriilor de conveniențăi – Comisia va ajuta autoritățile să pună în aplicare normele UE, menite să combată potențialele abuzuri legate de dreptul la liberă circulație prin elaborarea unui ghid privind lupta împotriva căsătoriilor de conveniență. Acest ghid este în curs de elaborare și va oferi autorităților naționale clarificarea cadrului juridic în care în care acestea acționează în momentul în care analizează cazuri suspecte și iau decizii legate de retragerea sau respingerea dreptului la liberă circulație în cazul căsătoriilor de conveniențăi. Această acțiune ar trebui să fie benefică în combaterea acestor cazuri de abuz fără a aduce atingere obiectivului fundamental de a garanta și facilita libera circulație a cetățenilor UE și a membrilor familiilor acestora.

2. Sprijinirea autorităților în privința aplicării normelor UE privind coordonarea securității socialei – cooperarea mai stânsă și mai eficientă între instituțiile de securitate socială este un factor important pentru ca persoanele să își poată exercita drepturile într-un mod cât mai rapid și în condiții optimei.

3. Sprijinirea autorităților în vederea soluționării problemelor legate de incluziune socialăi – Comisia a propus ca în perioada de programare 2014-2020 o proporție de cel puțin20% din FSE să fie alocată în scopul promovării incluziunii sociale și combaterii sărăciei în statele membre. Se acordă o atenție deosebită incluziunii sociale a persoanelor defavorizate, inclusiv a romilor.

4. Găsirea de soluții pentru nevoile autorităților locale prin promovarea schimbului de bune practicii – Comisia va ajuta autoritățile locale să facă cunoscute la nivel european cele mai benefice practici asimilate în vederea aplicării normelor privind libera circulație și tratarea problemelor legate de incluziunea socială. Astfel, la sfârșitul anului 2013 Comisia a publicat un studiu care a evaluat impactul liberei circulații în șase orașe importante (Barcelona, Dublin, Hamburg, Lille, Praga, Torino) din Europa, care au pus în aplicare politici de promovare și facilitare a liberei circulații, precum și a incluziunii sociale a cetățenilor mobili ai UE, cum ar fi unele ghișee unice de informații pentru persoanele nou venitex.

5. Sprijinirea autorităților locale în ceea ce privește aplicare pe teren a normelor UE privind libera circulațiej – Comisia a propus ca toate statele europene să constituie organisme care să ofere informații și sprijin juridic lucrătorilor mobili din UE. Astfel, în Raportul 2013 privind cetățenia UE, administrațiile locale dețin un rol esențial în vederea asigurării respectării drepturilor legate de libera circulație a cetățenilor. Din plângerile primite de către Comisie reiese că există cazuri în care funcționariij din cadrul acestor ghișee nu cunosc destul de bine drepturile rezultate din libera circulație. Până la sfârșitul anului 2014, Comisia va elabora împreună cu statele membre, un instrument interactiv de formare (acțiunea 10) în vederea îmbunătățirii cunoștințelor autorităților locale cu privire la drepturile legate de libera circulație a cetățenilor UEj.

În 14 aprilie 2014, Consiliul de Miniștrii a adoptat o nouă directivă care asigură o aplicare mai bună la nivel național a drepturilor cetățenilor Uniunii Europene de a lucra în alt stat membru. Normele propuse de Comisie în aprilie 2013 din calea liberei circulații a lucrătorilor obstacolele existente, legate de lipsa de informare a angajatorilor cu privire la normele europene și dificultățile cu care se confruntă cetățenii care se deplasează atunci când solicită informații sau asistență în statul membru gazdă. Această Directivă va impune statelor membre să asigure:

organisme naționale care să acorde sprijin și asistență lucrătorilor migranți din UE în privința respectării drepturilor acestora;

protecția juridică eficientă a drepturilor;

informații accesibile în mai multe limbi ale UE privitoare la drepturile persoanelor care caută un loc de muncă;

Aceste norme se aplică atât lucrătorilor cât și angajatorilor.

Noțiunea de „ Liberă circulație a forței de muncă ”

Libera circulație reprezintă un drept fundamental al lucrătorilor și familiilor acestora. Mobilitatea forței de muncă în cadrul Uniunii Europene trebuie să reprezinte unul dintre mijloacele care să garanteze lucrătorilor posibilitatea de a-și îmbunătății atât condițiile de viață și de muncă, cât și de a avansa din punct de vedere social, contribuind în acest sens la satisfacerea nevoilor economice ale statelor membre. Acest drept trebuie recunoscut, fără disriminare, lucrătorilor permanenți, sezonieri și frontalieri, precum și celor angajați în activități prestatoare de servicii. Este necesar ca lucrătorii care doresc să se deplaseze să fie informați în legătură cu condițiile de viață și cele de muncă.

Libera circulație a forței de muncă ajută la schimbul de cunoștințe tehnice și la schimbul de tehnici de lucru, ducând la formarea unei culturi europene. Dacă în țara de origine, șomajul scade, iar salariile cresc, scăzând dezechilibrele de pe piața muncii, nu același lucru îl putem spune și despre țara de destinație, unde nivelul de resurse umane crește iar tendința de creștere a salariilor se reduce. Condițiile care au dus la creșterea mobilității salariaților sunt: nevoia de salarii mai mari, dezvoltarea mijloacelor de transport, comunicare, divizarea pieței muncii, dezvoltarea schimburilor comerciale.

În principiu, numai lucrătorii din statele membre au libertatea de a circula în cadrul Comunității, dar fiecare stat membru, stabilește conform propriei legislații, care îi sunt cetățenii și care sunt modalitățile de dobândire și de pierdere a cetățeniei. Inițial, subiecții liberei circulații au fost lucrătorii salariați și liber profesioniștii, cetățeni ai statelor membre. Apoi, a fost extins, pentru a include membrii familiei lucrătorului, apoi studenții, pensionarii și cei care și-au încetat activitatea profesională. Libera circulație presupune, de la început, că lucrătorul care se deplasează răspunde unei oferte efective făcute cu privire la un loc de muncă. Nu este vorba, așadar, de dreptul de a pleca în mod liber pe teritoriul țărilor membre, pentru a căuta un loc de muncă.

Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă este un mijloc eficient de creștere economică, asigurându-se totodată și protecția persoanelor care nu sunt apte de muncă. Ținând cont de estimările privind diminuarea populației active, este necesar să se asigure o creștere a ofertei de mână de lucru în cadrul tuturor statelor. O atenție deosebită trebuie acordată măsurilor care să reducă diferențele existente între femei și bărbațij în domeniul ocupării forței de muncă. De asemenea, este necesar să se acționeze împotriva șomajului în rândul tinerilor.

În cauza Bosman Curtea a decis că art. 39 al Tratatului Comunității Europene (TCE) are prioritate față de regulile stabilite de asociațiile sportive, conform cărora un fotbalist profesionist ce este cetățean al unui stat membru nu poate, la sfârșitul unui contract cu un club, să se angajeze la un alt club din alt stat membru, dacă ultimul club nu a plătit celuilalt o sumă pentru transfer, antrenament sau pregătire. Asemenea reguli, chiar dacă nu sunt diferite de cele privind transferul în cadrul unui stat membru, sunt de natură să limiteze libera circulație a jucătorilor ce doresc să își desfășoare activitatea în alt stat membru prin descurajarea lor să părăsească clubul chiar după expirarea contractului.

Art. 39 TCE se aplică și regulilor care interzic cluburilor de fotbal ca în timpul meciurilor să aibă pe teren un anumit număr de fotbaliști, ce sunt cetățeni ai altui stat membru. O asemenea regulă este contrară principiului interzicerii oricărei disciminări bazată pe cetățenie în ceea ce privește angajarea, plata și condițiile de muncă. Asociațiile sportive pot impune condiții referitoare la cetățenia jucătorilor în cazul meciurilor între echipele naționale ale diferitelor țări.

Se pune întrebarea că de ce migrează oamenii?
Fiecare persoană are motive diferite. Factorii motivanți ai acestui fenomen la nivel mondial pot fi clasificați în mai multe feluri
• factorii economici – când migrația are ca scop găsirea unui loc de muncă în străinetate, clădirea unei cariere
• factorii sociali – când oamenii migrează în căutarea unei vieți mai bune sau pentru a fi alături de membrii familiei lor sau pentru a fi alături de prieteni.
• factorii de natură politică – atunci când oamenii încercă să scape de persecuția politică sau de zonele afectate de război
• factorii de mediu – atunci când oamenii pleacă din zonele în care au loc dezastre naturale

În procesul de migrație intervin anumite factori; de exemplu: factori de respingere și factori de atracție. Factorii de respingere sunt aceia care motivează emigrarea (părăsirea unui loc), fiind toate acele lucruri pe care oamenii le evită: penuria de alimente, dezastrele naturale și războiului. Factorii de atracție sunt motivele pentru imigrare (stabilirea într-un loc nou) fiind reprezentați de toate acele lucruri pe care cineva le consideră de dorit: o mai bună calitate a viețiii, sigurața personală, libertatea

Migrația poate fi internă sau internațională.Este internă atunci când oamenii migrează în interiorul aceleiași regiuni, țări. Este internațonală când oamenii migrează dintr-o țară în altă.
În timp ce unii oameni aleg să migreze, încercând să-și clădească o viață mai bună în altă parte, alții sunt forțați să migreze, pentru a scăpa de război sau foamete. Este important să facem clasificarea persoanelor care migrează :

Emigrant: o persoană care părăsește țara de origine pentru o alta țară

Imigrant: o persoană care intră într-o țară nouă cu intenția de a se stabili acolo

Refugiat: O persoană care trăiește în altă parte decât în țara sa de origine, pentru că se teme de persecuția motivată de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau politic ( în afara Uniunii Europene)

Persoană strămutată: O persoană care este forțată să-și abandoneze casa și ținutul din cauza condițiilor nefavorabile (de ordin politic, social, de mediu, etc), dar care nu trece granițele țării.

Flux migrator: O migrație în masă dintr-o anumită țară, regiune sau oraș către o anumită destinație

Politica migratoare ale Uniunii Europene

Numărul maxim de migranți primiți pe teritoriul unei țări este legat în mod direct de politica migratorie a țării respective, deoarece migrația nu afectează doar țara de origine a migranților, ci și locul în care aceștia decid să se stabilească. Migrația internațională are impact asupra UE și a statelor membre. Fenomenul de globalizare ca și diferitele evenimente de pe scena internațională au contribuit la creșterea fluxurilor migratorii îndeosebi în UE în ultimii ani. Astfel, spațiul european își dezvoltă caracterul multi-etnic și multi-culturală.

În acest context, UE propune o politică europeană globală menită să facă față provocărilor migrației. Politica europeană se construiește pe tradițiile europene privind migrația, având în vedere atât respectarea drepturilor omului și aspectele umanitare, cât și beneficiile Uniunii Europene, ale migranților și țărilor de origine ale acestora. Integrarea migranților în societatea europeană vizează un echilibru între drepturile acestora și cultura țării de proveniență. Acest lucru aduce beneficii pentru țara de origine a migrantului și pentru societatea în care acesta trăiește și muncește.

Migrația este un factor important al evoluției societății europene contemporane. Printre numeroasele sale beneficii enumerăm:

• facilitarea integrării economice și a dialogului inter-cultural la nivel global și regional;

• asigurarea necesarului de forță de muncă în statele dezvoltate și mai buna utilizare a forței de

muncă din statele de proveniență;

• generarea unor transferuri de fluxuri bănești către statele mai puțin dezvoltate;

• facilitarea transferurilor de cunoștințe precum și tehnologie către țările de proveniență ale migranților

Migrația are însă și un cost. Uniunea Europeană depune eforturi considerabile pentru:

integrarea migranților;

combaterea și prevenirea imigrației ilegale;

controlul frontierelor externe.

România, ca toate statele membre, beneficiază de roadele politicii de migrație. Între principalele

câștiguri sunt transferurile financiare realizate de emigranți, precum și transferul de

know-how și tehnologie, facilitat de accesul românilor la mediul cultural, profesional al țărilor mai dezvoltate.

Impactul migrației

Migrația afectează structura și caracteristicile societății, procesele, tiparele socio- culturale, economia precum și mediul. Pe măsură ce oamenii de deplasează, ideile și trăsăturile lor culturale se propagă odată cu ei, creând medii culturale noi și modificându-le pe acelea deja existente.
Propagarea: Procesul prin care anumite caracteristici ( trăsături culturale, idei, boli) se răspândesc în spațiu și în timp.
Strămutarea : Mutarea ideilor, trăsături cultural odată cu oamenii dintr-un loc în altul, fără a persista în locul de baștină.
Expansiunea: Mutarea ideilor, trăsături culturale, etc odată cu oamenii dintr-un loc în altul, fără a se pierde în locul de origine – de exemplu, permaneța limbii vorbite.
Markerii culturali: Structuri sau artefacte (cum ar fi clădiri, locuri spirituale, stiluri arhitecturale, semne, etc), care reflectă cultura și istoria celor care le-au construit sau le-au folosit.

Bibliografie:

Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor

Directiva IP/13/372 a Consiliului European privind libera circulație a lucrătorilor, din 14 aprilie 2014

Directiva nr. 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne

Raportul Comisiei Cetățenia europeană 2013 — Cetățenii UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră, COM(2013) 269 final, 8.5.2013

Surse de informare on-line

http://www.epsu.org/IMG/pdf/EPSU-Report-Migration-Health-Workers-Summary_Recommandations-RO.pdf

www.europa.eu

www.unibuc.ro

http://eur-lex.europa.eu

www.politiadefrontiera.ro

http://epp.eurostat.ec.europa.eu

http://donnerumene.blogspot.com

http://romaniaeacasa.ro/index.php/ro/cui-de-adresam/129-informatii-generale/523-despre-migratie