Lexicul Limbii Romane Contemporane
PLANUL LUCRĂRII
I.Introducere
II.Componenta lexicului limbii române contemporane – perspective teoretice
Prezentare generală
Cuvântul
Criterii de organizare a vocabularului
Organizarea funcțional-ierarhică a vocabularului
Vocabularul fundamental și masa vocabularului
Vocabular literar și vocabular neliterar
Vocabular special și vocabular specializat
Organizarea semantică a vocabularului
Antonimele
Omonimele
Paronimia
Polisemia
Câmpul lexico-semantic
Sinonimia în limba română
2.6.1. Scurt istoric despre sinonime
2.6.2. Definiția sinonimelor
2.6.3. Termeni din domeniul sinonimiei
2.6.4. Delimitarea diverselor tipuri de sinonime
2.6.5. Sinonime totale, parțiale și aproximative
2.6.6. Sinonime lexicale
2.6.7. Sinonimia morfologică
2.6.8. Sinonimia sintactică
2.6.9. Sinonimia lexico-frazeologică
2.6.10. Sinonimia frazeologică
2.6.11. Efectele negative ale sinonimiei
III. Analiza comparativ – critică a manualelor alternative de limba și literatura română
Introducere
Prezentarea generală a manualelor
Analiză comparativă
3.3.1. Relația cu programa școlară
3.3.2. Design
3.3.3. Sugestii metodice
IV. Aspecte metodice – studiu de cercetare
Cercetarea pedagogică
Obiectivul cercetării
Ipoteza de lucru
Selecția subiecților
Procedura utilizată
Prezentarea testului
Analiza și interpretarea rezultatelor
Măsuri ameliorative
V. Concluzii
VI. Bibliografie
VII. Anexe
SIGLE ȘI ABREVIERI
DEX = Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, București, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, 2012.
DOOM2 = Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române,
ediția a II-a, București, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, 2005.
ac. = acuzativ
adj. = adjectiv
adv. = adverb
art. = articol
des. = desinență
fem. = feminin
fr. = franceză
germ. = germană
gr. = greacă
ex. = exemplu
înv. = învechit
lat. = latină
masc. = masculin
nr. card. = numeral cardinal
pref. = prefix
prep. = prepoziție
pron. = pronume
reg. = regionalism
rom. = limba română
s.f. = substantiv feminin
șl. = slavă
s.m. = substantiv masculin s.n. = substantiv neutru suf. = sufix vb. = verb.
I. INTRODUCERE
1. Argument
În învățământul școlar românesc, de toate gradele, dar în special, în învățământul gimnazial, studiul vocabularului merita o atenție mult mai mare, decât i se acordă în momentul de față, deoarece, bogăția unei limbi este dată de varietatea lexicului ei, iar schimbările spectaculoase care au loc în societate, se reflectă, mai ales, în vocabular.
Între istoria lexicului și istoria societății exista o strânsă legătura, de aceea, celebrul lingvist francez Antoine Meillert afirma: „ca orice vocabular, exprima, de fapt, o civilizație”.
Limba română evoluează permanent datorită fluxului uriaș de cuvinte apărut odată cu dezvoltarea științei, tehnicii sau culturii contemporane.
– Limba română contemporană înseamnă limbă vorbită de toți locuitorii țării, indiferent de poziția geografică, de mediul social sau de cultură, respectiv limba română din secolului al XX-lea și până în prezent.
– A vorbi și a scrie corect în limba maternă este o datorie sacră, iar funamentul pentru a respecta această datorie o reprezintă școala și limba română ca disciplină obligatorie de studiu.
Sciitorul Lucian Blaga definea limba – „întâiul mare poem al unui popor”, iar acest poem începe să fie studiat încă de la clasele primare, se continuă cu ciclul gimnazial și cu cel liceal și nu se termină niciodată, căci, dacă școala formează capacități de comunicare necesare în orice domeniu al cunoașterii și în orice tip de activitate, în viață omul trebuie să își dezvolte aceste competente, perfecționându-le dacă se poate.
Astfel, studierea limbii și literaturii române, disciplină componentă a planului de învățământ, constituie baza formării elevului de azi și a adultului de mâine, întrucât, prin intermediul ei, se deschide calea accesului la învățare pe tot parcursul vieții și integrarea într-o societate bazată pe cunoaștere.
Alina Pamfil în cartea sa Structuri didactice deschise, luând ca model programa din 1907 pentru limba maternă stabilește următoarele obiective pe care profesorul trebuie să le urmărească în scopul învățării în școală:
„A familiariza elevii cu materialul concret al limbii, a îmbogăți continuu acest material;
A-i face să citească, să vorbească și să scrie clar, ușor și corect
c) A-i introduce într-o lume de cugetări distinse, a le dezvolta simțul pentru forma frumoasă în vorbire și în scris.”
Este nevoie de studierea continuă a lexicului, deoarece limba este un organism viu, într-o permanenta evoluție, tot timpul pătrunzând în limbă termeni noi, din domenii diferite, limba îmbogățindu-se continuu prin noțiuni și sensuri nebănuite.
În ceea ce privește învățarea de către elevi a vocabularului limbii române, profesorul trebuie să-i formeze pe elevi să plece de la trei categorii distincte de verbe: a cunoaște, a înțelege, a aplica – a cunoaște lexicul limbii române, a înțelege sensurile și normele limbii române literare și a aplica corect și permanent aceste sensuri și norme.
În această lucrare ne-am propus să evidențiem contribuția fundamentală a studiului sinonimiei în perfecționarea comunicării, la orice nivel pentru fiecare elev. Această categorie lexicală, dezvolta dimensiunea afectivă și cognitiva a personalității elevului, determinându-l să-și exprime concret și coerent sentimentele, atitudinile, trăirile sau judecățile de valoare.
Această lucrare este structurată în trei părți inegale: prima parte constituie o prezentare a elementelor de vocabular, cu accent pe sinonimie și pe clasificarea acestei clase lexicale, partea a doua conține o analiză comparativ – critică a temei, folosind ca material manualele școlare alternative, pentru ciclul gimnazial, avizate de MEN pentru anul școlar 2015-2016 și în ultima parte am efectuat un experiment privind rolul metodelor tradiționale și moderne, aplicate de către profesor în predarea sinonimiei.
2. Stadiul cercetărilor
Lexicul limbii române constituie „compartimentul limbii cel mai labil și mai supus influențelor din afară", tocmai de aceea este studiat permanent de către cercetătorii lingviști, sinonimia ocupând un loc important în aceste studii.Această lucrare nu își propune să aducă noutăți în partea de teorie, deoarece materialul prezentat constituie reluarea unor analize despre sinonimie deja efectuate de nume mari în domeniu.
Abordarea temei din punct de vedere metodic, reprezintă noutatea lucrării de fată, căci printr-o metodă de cercetare relevantă și obiectivă am urmărit prezentarea acesteia în manualele alternative și modul în care autorii acestora propun tratarea acestei categorii semasiologice, sinonimia, atât la nivelul teoriei, cât și la nivelul practic, prin texte diversificate și exerciții diferențiate, adaptate particularităților de vârstă.
3. Materialul de lucru
Pentru partea teoretică, în realizarea lucrării prezente, ne-am folosi de programa școlară pentru clasele a V-a – a VIII-a aprobată de MEN. Amintim câteva surse de referință, lucrări de specialitate, pe care le-am utilizat în această lucrare: Petre Gheorghe Bârlea, Limba română contemporană; Theodor Hristea, Sinteze de limba română; Gheorghe Bulgăr, Dicționar de sinonime; Angela Bidu-Vrănceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană, Alina Pamfil, Limba și literatura română în gimnaziu – structuri didactice deschise și alte documente emise de MEN. Pentru partea aplicativă am apelat la manualele alternative și la evaluările elevilor.
4. Metodele de lucru
Materialul lucrării prezente se constituie pe aspectul faptic al sinonimiei, tratând aspectele teoretice ale acesteia, prin intermediul metodei analizei, a sintezei și a comparației În ceea ce privește, partea de metodică a lucrării de față reprezintă o analiză critică a manualelor școlare alternative de la clasele a V-a – a VIII-a, analiză realizată prin metoda comparației.
Pentru conturarea aspectelor esențiale ale lucrării de față, am utilizat următoarele metode și procedee de cercetare:
Analiza;
Paralelă;
Comparația;
Sinteză.
„A analiza” = „a cerceta, a studia, a examina, a investiga, a explora”.
Analiza am folosit-o în partea teoretică prin prezentarea sinonimiei, clasificarea acesteia, dar și în analiza documentelor curriculare și școlare.
Paralelă (Fig.)- Comparație, apropiere făcută între două persoane, între două lucruri etc., în care se scot în relief asemănările și deosebirile. [Cf. fr. parallèle, lat. parellelus].
Am realizat în lucrarea de față o paralelă între definițiile date de cercetătorii lingviști acestei categorii lexicale, între clasificările făcute, dar și relația de sinonimie cu celelalte clase lexicale ale vocabularului, evidențiind cuvintele care țin de domeniul sinonimiei.
Comparația a fost utilizată în strânsă legătură cu paralela pentru a evidenția trăsăturile sinonimiei, trăsături deduse în urma analizei comparative efectuate.
Prin compararea manualelor alternative pentru clasele a V-a – a VIII-a, aprobate de MEN pentru anul școlar 2015-2016, am dorit să evidențiez modul în care este abordată problema sinonimiei, atât în ceea ce privește partea teoretică, cât și cea practică. În acest sens, au fost oferite date importante în formularea unor constatări și concluzii.
Sinteză, sinteze, s. f. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare.
În partea teoretică am utilizat metoda sintezei, deoarece, în condițiile unei societăți moderne, aflată în plină evoluție, se impune cunoașterea sensurilor cuvintelor, însușirea cuvintelor noi și capacitatea de a utiliza corect, conștient, sinonimele cuvintelor, atât în vorbire, cât și în scris.
Experimentul este metoda de cercetare prin care se verifică o relație presupusă dintre două fenomene prin provocarea și controlul acestora de către experimentator.
Cu scopul de a surprinde în lucrarea de față eficiența anumitor metode și procedee în receptarea/asimilarea noțiunii de sinonimie, am utilizat un experiment didactic comparativ între elevii grupei experimentale și cei ai grupei martor (de referință), experiment care a avut scopul de a confirma, respectiv, infirma premiza de la care s-a pornit.
Eficiența metodei aplicate, dar și a manualului în practica școlară, au fost reflectate, într-o mare măsură, în rezultatele activității elevilor, respectiv, testele pentru evaluarea formativă.
II. COMPONENTA LEXICULUI LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE
– PERSPECTIVE TEORETICE –
2.1. Prezentare generală
Luminița Hoarță Lăzărescu prezintă următoarele argumente pentru studierea vocabularului limbii române în lucrarea de specialitate Sinonimia și omonimia gramaticală în limba română:
– “Bogăția unei limbi este dată, în primul rând, de bogăția și varietatea vocabularului ei;
– Majoritatea greșelilor de exprimare sunt de natură lexicală, în special, de folosirea eronată a cuvintelor neologice;
– Sinonimele reprezintă o modalitate de grupare, organizare sau structurare a vocabularului unei limbi.”
Cu toții ne folosim de cuvinte pentru a comunica pe o anumită temă indiferent de statutul nostru social și cu cine intrăm în contact. E important să știm cât mai multe cuvinte și să le înțelegem sensul, căci cu atât stăpânim mai bine limba, cu atât și avem convingerea că ceea ce comunicăm nu este înțeles în mod eronat.
Theodor Hristea sugerează două motive pentru a justifica importanța studierii vocabularului: „pentru că bogăția unei limbi constă îndeosebi în bogăția și varietatea vocabularului ei pentru că schimbările care au loc în societate se reflectă, direct sau indirect, mai ales în vocabular”.
Termenul vocabular are ca sinonim total cuvântul lexic, adică totalitatea cuvintelor dintr-o limbă, cuvinte care au existat la un moment dat în limbă sau cuvinte care exista deja.
Referitor la sensul cuvântului vocabular, DEX-ul îl explică astfel:
VOCABULAR, vocabulare, s.n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ◊ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod efectiv de cineva în exprimare și care variază de la o categorie de vorbitori la alta. Vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii le înțeleg, dar nu le utilizează (decât accidental). Vocabular de bază sau fundamental = fondul principal de cuvinte. Vocabular secundar = masa vocabularului (1). ♦Totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale, unui anumit domeniu de activitate, unui anumit stil al limbii, unui scriitor sau vorbitor etc. 2. (înv.) Dicționar, de obicei de proporții mici; lexic, glosar.
Lexicologia este disciplina care studiază vocabularul unei limbi.
LEXICOLOGIE (< fr.; {s} gr. lexicon „dicționar” + logos „studiu”) s. f Disciplină a lingvisticii care studiază lexicul unei limbi în evoluția sa diacronică sub aspectele sale sincronice. În primul caz se urmărește stabilirea etimologiei unui cuvânt sau analizarea schimbărilor de sens intervenite în timp. În al doilea caz se are în vedere raportul dintre cuvânt și semnificația să, o atenție specială fiind acordată sinonimiei, polisemiei, analizei structurale a lexicului și a elementelor sale componente.
Lexicologia se împarte în trei categorii:
Morfonemia care studiază structura materială a componentelor lexicului;
Semantica sau semasiologia care se ocupă cu sensul termenilor;
Etimologia care studiază originea și evoluția cuvintelor existente în vocabular.
2.2. Cuvântul
Cuvintele sunt în concepția lingvistului Gheorghe Bârlea:
„Limba este un sistem de comunicare, care funcționează pe baza unor semne lingvistice numite cuvinte.”
Conform DEX- ului: CUVÂNT, cuvinte, conform s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; vorbă.
Cuvintele sunt „o înșiruire de sunete care au un înțeles și care capătă în procesul comunicării diferite întrebuințări gramaticale” și care se evidențiază prin formă și conținut. Totalitatea sunetelor reprezintă forma, iar conținutul constituie imaginea pe care o asociază emițătorul cu sunetele auzite.
Forma cuvintelor este dată de foneme, grupuri de sunete și de unități sonore minimale, care se clasifica în rădăcină, temă, afixe și desinențe.
RĂDĂCINA= (Lingv.) Element al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului; radical. – Lat. radicina (cu unele sensuri după fr. racine).
În acest sens, de la cuvântul de bază pădure se realizează o serie de cuvinte cu rădăcină identică: pădurar, pădurice, pădureț, împădurit, împădurire, a împăduri, reîmpădurire etc.
„Afixele sunt elemente fono-lexicale atașate rădăcinii pentru a crea cuvinte de la cel de bază."
Afixele pot fi: pe de o parte, afixe lexicale (prefixele și sufixele derivative) și afixe gramaticale (sufixele gramaticale și desinențele), care ajută la diferentiera categoriilor gramaticale.
PREFIX, prefixe, s.n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat.
În familia lexicală a cuvântului pădure din exemplul dat, prefixele sunt: îm-, re-.
SUFIX, sufixe, s.n. Afix care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. În familia lexicală a cuvântului pădure din exemplul dat, sufixele sunt: – ar. – ice. -et. – it. -ire.
DESINENȚĂ, desinențe, s. f Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoană, numărul (și diateza). – Din fr. désinence.
Ex: În cuvântul păduri vocală i reprezintă desinență de plural, caz N-Ac.
„Conținutul este conferit de imaginea abstractă, generalizată pe care o evocă în mintea noastră pronunțarea sau scrierea unor sunete.”
2.3. Criterii de organizare a vocabularului
Vocabularul suporta schimbări ca și societatea aflată în plină evoluție, cu spectaculoasele progrese ale științei și ale tehnicii. Bogăția unei limbi este dată, în primul rând, de volumul și de varietatea vocabularului ei, de aici importanta vocabularului unei limbi.
În viața unui om, regulile gramaticale se desprind îm mod spontan încă de la vârstă mică, datorită flexibilității și bogăției interioare ale vocabularului, acesta este mai accesibil decât gramatică și fonetica. La început se învață doar din vocabularul fundamental, apoi, pe tot parcursul vieții intervine îmbogățirea, nuanțarea și plasticizarea, procese, care nu se încheie niciodată. Din dorința de a se perfecționa și a-și optimiza comunicarea, omul dă importanței studierii vocabularului și de aici derivă un alt argument al necesitații studiului lexiculuii.
Numărul exact al cuvintelor din limba română nu se poate preciza. Se sugerează că ar fi între 140.000 și 175.000, dar acest număr crește permanent, căci zilnic se imbagateste limba română cu cuvinte noi.
Părerea tuturor lingviștilor în ceea ce privește împărțirea vocabularului este că el e alcătuit în funcție de criteriul funcțional – ierarhic, semantic și etimologic- formativ.
„Criteriul funcțional-ierarhic acționează pe baza unor factori psihologici, socioculturali, teritoriali, etc. Ordonând cuvintele în submulțimi organizate după frecvența cuvintelor în vorbirea întregii comunități a vorbitorilor de limbă română, a unor categorii de vorbitori.”
Vocabularul fundamental și masa vocabularului;
Vocabular activ și vocabular pasiv;
Vocabular literar și vocabular neliterar;
Vocabular uzual și vocabular cu sferă limitată de utilizare;
Vocabular special și vocabular specializat.
Cuvintele se clasifică în funcție de trăsăturile de formă și de sens:
Sinonime;
Antonime;
Omonime;
Paronime;
Cuvinte polisemantice;
Câmp lexico-semantic.
Din punct de vedere al criteriului etimologic – formativ se desprind două mari diviziuni:
Cuvinte primare care nu pot fi limitate la unități lexicale mai mici;
Cuvinte formate de la cuvinte primare, prin intermediul mijloacelor interne de îmbogățire a vocabularului: adică derivarea, compunerea sau schimbarea valorii gramaticale (conversiunea).
În funcție de aceste diviziuni, în limba română avem:
Cuvinte primare autohtone;
Cuvinte împrumutate din limbile slave vechi;
Cuvinte formate prin mijloace proprii de îmbogățire a limbii: derivare, compunere, conversiune;
Cuvinte formate prin calc lingvistic.
2.4. Organizarea funcțional-ierarhică a vocabularului
Vocabularul fundamental și masa vocabularului
Vocabularul fundamental sau vocabularul de bază sau fondul lexical de cuvinte reprezintă acele cuvinte cunoscute și folosite de toți vorbitorii, indiferent de statutul social, vârstă, interese sau regiune geografică.
Vocabularului fundamental conține un număr de cuvinte de aproximativ 2000, fiind acele cuvinte folosite frecvent, cuvinte de origine latină (60%), cu mare putere de derivare, și compunere sau care au mai multe sensuri (cuvinte polisemantice) și intră ușor în alcătuirea de expresii și locuțiuni.
Cuvintele din fondul principal lexical se caracterizează prin:
stabilitate, având o vechime respectabilă (bun, carte, casă, pâine, a lucra etc.);
unitate, deoarece sunt cunoscute și utilizate pe întreg teritoriul țării de către toți românii;
c) denumesc sau exprimă cele mai importante obiecte, noțiuni, acțiuni (de exemplu: apă, a avea, a mânca, bine, brânză, cap, carne, ceas, cinste, a citi, cocoș, cuțit, drag, a aduce, eu, el, a fi, a face, sora, cap, a fugi, galben, a găti, a iubi, a înțelege, lac, lapte, lună, mamă, mașină, mâine, a mânca, meu, a munci, maci, nostru, nou, ochi, ou, picior, piele, pom, porc, prieten, a pune, a rămâne, roșu, sânge, a șterge, a spăla, și, tată, treabă, vechime, a vinde, a veni, vesel etc);
d) au un indice mare de frecvență (de exemplu: a avea, ban, bun, bunic, cal, carte, cană, câine, câmpie, cer, copil, deal, dimineață, a fi, fiică, ființă, fin, frate, frumos, găină, grâu, ianuarie, iunie, lapte, a lucra, a lupta, luna, mamă, masa, marți, a merge, mic, moarte, nepot, noapte, oraș, pâine, pădure, sat, seară, soare, soră, stele, tată, toamnă, unu, vară, viață, zi).
Cuvintele din fondul principal lexical sunt cele mai numeroase și stau la baza alcătuirii de cuvinte noi, având proprietatea de a se schimba cel mai greu.
Vocabularul fundamental conține următoarele grupe lexico-tematice:
părțile corpului omenesc: cap, gură, mână, nas, ochi, picior, obraz, ureche, etc.;
gradele de rudenie: copil, frate, tata, mamă, soră, văr etc.;
păsări, insecte, animale cunoscute: curcan, găină, urs, berbec, pește, muscă, țânțar, taur etc.;
arbori și plante: brad, urzică, păr, prun etc.;
băuturi și alimente de primă necesitate: supă, brânză, carne, pâine, vin;
culori: alb, verde, roșu, etc.;
calități: blând, puternic, supărat, etc.;
acțiuni: a plânge, a căuta, a fi, a lucra, a mânca, a spune, etc.;
diviziuni ale timpului: seara, noapte, oră, primăvara, zi etc.;
corpuri cerești: lună, soare, stea, etc.;
locul, timpul și modul desfășurării acțiunii: aici, sus, bine, azi, etc.;
numeralele de la 1, 2, 3, ș.a.m.d.
Masa vocabularului conține restul cuvintelor din limbă (90%) și mai este cunoscut și ca vocabular secundar sau vocabular disponibil.
Masa vocabularului conține:
ARHAISM ~e s.n. Cuvânt sau expresie, formă fonetică sau gramaticală învechită, ieșită din uz. /<fr. archaïsme;
REGIONALISM ~e s.n. Fapt de limbă caracteristic vorbitorilor dintr-o anumită regiune;
NEOLOGISM, neologisme, s.n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme;
JARGON, jargoane, s.n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflectă fie dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendința de a utiliza termeni specifici profesiunilor respective și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi;
ARGOU, argouri, s.n. Limbaj convențional al unui grup social care, spre a nu fi înțeles de restul societății, utilizează cuvinte speciale (regionale și străine), dă sensuri noi unor cuvinte cunoscute etc. – Fr. argot;
TERMENII TEHNICI ȘI TERMENII ȘTIINȚIFICI – cuvinte neologice folosite în diferite domenii ale tehnicii și științei;
HÂPAX-URILE s.n. (Liv.) Cuvânt care apare într-un singur loc (în literatură sau într-un text). ♦ Lucru spus o singură dată. [Pl. hapax legomena. /< fr., gr. hapax legomenon].
2.4.2. Vocabular literar și vocabularul neliterar
Vocabular literar nu trebuie confundat cu cel beletristic. „Vocabularul literar include cuvintele scrise și rostite în conformitate cu sistemul normelor care asigură caracterul cultivat, îngrijit. Este o grupă destul de mare, incluzând VF, dar și termeni care desemnează realitatea înconjurătoare.”
Vocabularul neliterar conține cuvintele populare, argoul, arhaismele, jargonul, acele cuvinte care au rămas în afara limbii literare.
Vocabularul neliterar poate fi: vocabular popular și vocabular familiar. Prima categorie conține acele cuvinte care sunt utilizate în mediile rurale sau suburbii, iar cea de-a doua categorie se referă la limbajul folosit în relațiile intime, familiare, între prieteni sau în anturajul apropiat.
2.4.3. Vocabularul special și vocabularul specializat
Categoriile de vorbitori care folosesc acest limbaj sunt „grupuri închise”, vorbitori uniți prin interese și preocupări comune; aici intră argoul și jargonul.
Vocabularul specializat, savant sau profesional cuprinde cuvintele folosite în diverse limbaje profesionale și se referă la terminologiile de specialitate sau tehnico-științifice. Acest vocabular are o sferă limitată de folosire, în funcție de ramurile tehnico-științifice și profesionale.
2.5. Organizarea semantică a vocabularului
Cuvântul și sensul acestuia cunoaște pe măsura frecvenței sale în uzul comun evoluții diferite. De exemplu:
• Extensia sensului: cuvântul carte însemna inițial scrisoare, a ajuns să denumească noțiunea de: manual, carte de joc, document;
• Îngustarea sensului: cuvântul rost cu sensurile de tâlc, gură, sens, nu mai este folosit decât în expresii a fi rost de ceva, a-și face un rost, a-și pierde rostul;
Din punctul de vedere al trăsăturilor de formă și de sens, cuvintele se clasifică în:
Sinonime;
Antonime;
Omonime;
Paronime;
Cuvinte polisemantice;
Câmp lexico-semantic.
2.5.1. Antonimele
Antonimele sunt cuvinte care au formă total diferită și înțeles total opus. Antonimele trebuie să aibă un element de sens comun fără de care să se stabilească opoziția; frig-cald au comună referirea la temperatură; să fie o pereche compusă din părți de vorbire de același fel: bucurie-tristete sau pot fi diferite prin prefix atent-neatent sau iarnă și vară – anotimpuri, mare și mic – se referă la dimensiunile obiectelor, a urca și a coborî – vizează deplasarea în spațiu.
Criteriile de clasificare ale antonimelor sunt:
Antonime cu termeni:
– contrari: mic/mare;
– contradictorii: acru/dulce;
– complementari: a da/a lua.
Antonime:
totale: bun/rău și parțiale: cer/apă.
Antonime:
binare: trăiește/moare;
graduale: cald/frig.
Antonime:
cu radicali diferiți: dragoste/ură;
antonime cu aceeași rădăcină: uman/inuman;
Antonime:
substantivale: junior/senior;
adjectivale: benefic/malefic;
verbale: a urca/a coborî;
adverbiale: aici/acolo.
Antonimia poate fi realizată:
printr-un cuvânt: moale /tare, viciu/virtute;
printr-o expresie: a-și da sufletul\a vedea lumina zilei;
cu ajutorul prefixelor: a face\a desface, uman\inuman, milos\nemilos.
2.5.2. Omonimele
Omonimele sunt cuvinte care au formă identică și sensuri complet diferite.
Lingviștii împart această ramură a vocabularului în funcție de compartimentele limbii cărora acestea le aparțin (lexic, morfologie, sintaxă, fonetică) sau în funcție de originea lor sau de gradul de toleranță a vorbitorilor față de prezența lor în limbă. Astfel, avem:
Omonimie lexicală:
mare, mari, adj. – care depășește dimensiunile obișnuite; întins, vast, voluminos.
mare, mări s. f- nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare.
Omonimie morfologică:
toc, interj. – cuvânt care imita zgomotul produs de o lovitură;
toc – verb la indicativ prezent, pers. I- sg., de la verbul a toca.
Omonimie lexico-gramaticală: frumos
– Adverb: Cântă frumos la pian.
– Adjectiv: El e un băiat frumos.
– Substantiv: Lipsește un frumos.
> Omonimie sintactică
Cuvântul i poate avea, în propoziții diferite, funcții sintactice diferite.
– Complement indirect în cazul dativ: I-a dat o agendă nouă.
– Atribut pronominal, dativul posesiv: Cu mâna-i tremurânda m-a crescut.
Omonimie lexico-afixală sau derivațională
Sufixul -ar este un sufix care arată agentul, autorul unei acțiuni: de la cuvântul de bază argint s-a format argintar, de la cuvântul de bază poarta s-a format portar. Însă tot acest sufix arată și o colectivitate ca în exemplele: frunzar, umbrar.
Omonimie la nivel frazeologic
a fi cu ochii pe cineva – a îndrăgi, dar și a urmări, a suspecta;
a închide ochii – a trece cu vederea, dar și a deceda.
Omonimie semantică
Cuvântul boia la început însemna vopsea, indiferent de culoare, apoi sensul s-a restrâns doar la praf de ardei roșu.
Cuvântul boltă cu pluralul bolți este un regionalism care înseamnă prăvălie, dugheană, dar și element de construcție, cupolă..
2.5.3. Paronimia
Paronimele sunt cuvinte cu formă asemănătoare și cu înțeles total diferit (pronume – parte de vorbire/prenume – numele unei persoane).
Paronimele se pot clasifica în funcție de numărul fonemelor divergente:
un fonem: a gira/a gera;
mai multe foneme divergente: conjunctura/conjectura;
în funcție de sufixe: literar/literal.
Criteriile de clasificare ale paronimelor sunt:
Formate prin alternanța fonemelor: manej – menaj;
Formate prin metateză: releva – revela;
Formate prin adăugare: aptitudine – atitudine;
Realizate prin radical: colinar – culinar;
Realizate prin prefixare: emigra/imigra;
Realizate prin sufixare: dentar – dental.
2.5.4. Polisemia
Însușirea unui cuvânt de a avea două sau mai multe sensuri legate între ele se numește polisemie.Aceasta este o categorie semantică fundamentală și universală, pentru că se manifestă în orice limbă.
Circa 80% din fondul principal al limbilor actuale este compus din cuvinte polisemantice (cifra variază de la o limbă la alta). Polisemantismul caracterizează în primul rând verbele, substantivele și adjectivele, fiind direct proporțională cu vechimea cuvântului și cu frecvența folosirii lui în limbă.
De exemplu, verbul a ridica are în limba română următoarele sensuri:
– la lua: Am ridicat ghiozdanul de pe bancă.
– a înalta : Tata a ridicat antena televizorului.
– a strânge: Colegul meu a ridicat hârtiile căzute din bancă și le-a dus la coș.
– a striga: Bunica a ridicat vocea la mine.
Gh. Constantinescu Dobridor considera că există următoarele clasificări ale sensurilor:
1. Sens denotativ: sens fundamental al cuvintelor, relativ stabil, cunoscut de toți vorbitorii.
2. Sens conotativ: reprezintă sensurile secundare și figurate ale sensului unui cuvânt.
3. Sens fundamental (original, principal);
4. Sens secundar.
5. Sens general (semnificație);
6. Sens particular (contextual).
7. Sens propriu (denotativ);
8. Sens figurat (conotativ);
9. Sens impropriu (neadecvat).
10. Concret;
11. Abstract.
12. Actual;învechit (arhaic);rar.
13. Hipocoristic (de alint); depreciativ (peiorativ).
2.5.5. Câmpul lexico-semantic
Câmpul lexico-semantic conține toate cuvintele reunite prin componente de sens comune, dar între care se stabilesc diferențe (opoziții) semantice.
Spre exemplu, câmpul lexical al florilor este alcătuit din: ghiocel, lalea, zambila, trandafir, mac, etc. Relația dintre aceste cuvinte constă într-un sens comun. Se pornește de la sensul de bază al cuvântului cu virtuți polisemantice.
Câmpurile lexicale se structurează în funcție de clasele morfologice. Astfel, câmpul lexical al florilor intră în sfera clasei morfologice a substantivelor.
2.6. Sinonimia în limba română
2.6.1. Scurt istoric despre sinonime
Cu ajutorul sinonimelor, vocabularul se îmbogățește, se perfecționează și capătă o mare disponibilitate de diversificare, fiind și un index al gradului de dezvoltare al fiecărei limbi.
Sinonimia este una din problemele larg dezbătute de către lingviști, fiind un fenomen lexical încă neelucidat pe deplin în aspectele sale teoretice, deoarece, concepțiile cu privire la sinonimie oscilează între negarea existenței lor în limbă și lărgirea exagerată a sferei acestora.
În aproape toate tratatele despre sinonimie se aduce în discuție părerea lui Onufrie Vințeler din cartea Probleme de sinonimie. Astfel, cercetătorul consideră că sinonimia rămâne un fenomen lingvistic încă neelucidat, întrucât este clasa lexicală tratată prea puțin de semantică tradițională, nestudiată în lucrări speciale.
Chiar dacă această categorie lexicală rămâne încă neelucidată pe deplin, sinonimia este tratată de cercetători încă din antichitate, iar începând cu secolul al XV-lea apar primele dicționare. Tot în acea perioadă se pun bazele teoriei referitoare la sinonime, se face o clasificare a sinonimelor precum și locul și rolul pe care acest fenomen îl ocupă în sfera vocabularului unei limbi.
Abatele Girard, autorul primului dicționar de sinonime al limbii franceze afirma la începutul secolului al VIII-lea: "Nu trebuie să ne închipuim că aceste cuvinte numite sinonime au o asemănare absolută și perfectă, că înțelesul lor este același cum este gustul a două picături de apă din același izvor."
Primul dicționar de sinonime al limbii române apare în secolul al XX-lea, la Iași, în anul 1923 cu titlul: „Synonymele limbii române cu radicali diferiți, în raport mai cu samă la lucrările divine, la cult și la terminologiea ecclesiastică”, aparținându-i lui C. I. V. Severin, dar nu s-a tipărit decât primul volum.
În 1972, la editura Albatros, sub coordonarea lui Gh. Bulgăr apare un dicționar propriu-zis de sinonime al limbii române care conține cca 13000 de serii sinonimice și este cu atât mai important, cu cât conține și o valoroasă prefață (p. 5 – 23) semnată de coordonator, în care sunt definite sinonimele lexicale și sunt relevate sursele sinonimiei, evoluția preocupărilor practice și teoretice pe care le implică acesta categorie în limba română.
O lucrare importantă pentru această clasă lexicală este cea de la Editura Academiei, apărută în 1982, sub denumirea de Dicționar de sinonime al limbii române, având ca autori pe Luiza Seche și Mircea Seche. Lucrarea conține o paletă largă, în jur de 35 000 de cuvinte. Onufrie Vințeler în lucrarea de specialitate Probleme de sinonimie ajunge la concluzia că sunt trei criterii de care trebuie să ținem seama când vorbim de abordarea sinonimiei:
identitatea sau apropierea de sens;
identitatea națională;
identitatea obiectelor.
2.6.2. Definiția sinonimelor
Definiția de bază (sunt sinonime două cuvinte care au același înțeles) este interpretată diferit de cercetători, astfel încât, opiniile referitoare la definirea conceptului de sinonimie sunt numeroase. Majoritatea definițiilor pleacă de la ideea că sinonimia este o echivalență de sens aproximativ între cuvinte care se pot înlocui reciproc.
În acest sens, Gheorghe Constantinescu Dobridor în Mic dicționar de terminologie lingvistică definește conceptul de sinonimie ca „asemănare, identitate, corespondență, similitutine din punctul de vedere al înțelesului care există între două sau mai multe cuvinte cu formă diferită și pe baza căruia asestea se pot înlocui unul pe celălalt în cadrul aceluiași context.”
O altă definiție apropiată de cea a lui Gheorghe Constantinescu Dobridor este cea dată de Gheorghe Bulgăr „sinonimele sunt acele cuvinte cu înțeles aproximativ identic, care pot fi substituite unele prin altele, care pot alterna într-un context dat, fără ca sensul global al mesajului să se schimbe.”
Ion Coteanu afirma: „sinonimia este un tip de relație semnatică ce se stabilește între cuvinte care au semnificații atât de apropiate încât le consideră identice.”
Sinonimele (gr. synonymos < syn și onoma nume) sunt cuvintele diferite ca formă, dar apropiate sau identice ca sens, indiferent de definiție, de asemănările și deosebirile stabilite de către lingviști.
Atunci când vrem să comunicăm o idee, atunci când simțim nevoia de a exprima o părere, limba ne oferă o multitudine de cuvinte pentru aceeași noțiune. Aceasta bogăție considerabilă a sinonimelor în lexicul românesc o remarcă și Bogdan Petriceicu- Hașdeu, în lucrarea Etymologicum Magnum Romaniae.
2.6.3. Termeni din domeniul sinonimiei
După definirea conceptului de sinonimie este necesară o prezentare a terminologiei utilizate în tratatele de sinonimie.
Seriile sinonimice sunt asocieri de cuvinte, pe baza cel puțin a unui sens comun.
Un criteriu principal în formarea seriilor sinonimice îl constituie prezența unui sens comun și apartenența lor la aceeași clasă de cuvinte sau la aceleași părți de cuvinte.
Uneori , în locul termenului serie sinonimică se folosesc termenii:
dublete sinonimice
pereche sinonimică
grup sinonimic
bloc sinonimic
lanț sinonimic
Dublete sinonimice sunt cuvintele sau construcțiile identice din punctul de vedere al sensului. Între ele se poate pune semnul egalității.
odată = cândva;
dragoste = amor;
nimeni = niciunul.
Perechea sinonimică presupune o echivalență semantică totală intre termeni: identitate semantică, stilistică.
Termenii pereche și dublete sunt sinonime, acestea întâlnindu-se destul de rar.
Exemple de serii sinonimice:
– A spune: a discuta, a comunica, a vorbi, a socializa, a relaționa;
Casă: locuință, domiciliu, cămin, adăpost, imobil, clădire, construcție, cort.
Avem de-a face cu un lanț sinonimic, atunci când un cuvânt intră în alcătuirea mai multor serii sinonimice, dar noțiunea de lanț sinonimic nu trebuie confundată cu aceea de serie sinonimică.
Conținutul termenului lanț este mult mai larg, deoarece include și pe cel de serie. Lanțul sinonimic este alcătuit din cel puțin două serii sinonimice, care au, însă, un component comun. În timp ce seriile sinonimice se formează pe sensuri comune, apropiate sau identice, lanțurile sinonimice sunt alcătuite din serii sinonimice diferite ca sens, dar unite datorită componenților comuni polisemantici care se constituie în verigi de legătură între seriile sinonimice.
2.6.4. Delimitarea diverselor tipuri de sinonime
Specificul sinonimelor constă în faptul că ele prezintă una și aceași noțiune sub aspecte diverse. Datorită acestor lucruri sinonimia trebuie privită ca ceva normal în limbă, deoarece are meritul de a reda confirmarea unității dialectice în limbă a diferitelor aspecte ale obiectelor lumii înconjurătoare.
Analizând sinonimele limbii române se observă că acestea se diferențiază după anumite criterii:
felul componenților;
relațiile dintre componenți;
durata procesului de sinonimizare.
Sinonimele lexicale sunt cuvintele apropiate sau identice ca sens, care exprimă una și aceași noțiune, însă se pot deosebi după anumite nuanțe sau după un anumit colorit emoțional-stilistic.
Sinonimele ideografice sunt acele sinonime ce se deosebesc prin nuanțe de sens (ex.: bun – superior, teama – frica, a certa – a cicăli, dascăl – educator – profesor, a urla – a țipa, veselie – fericire).
Sinonimele sintactice sau construcțiile sinonimice sunt acele construcții (sintagme, părți de propoziție, fraze) care se deosebesc din punct de vedere formal, dar sunt identice sau asemănătoare ca sens.
Sinonimele stilistice sunt termenii care coincid ca sens, dar se deosebesc prin apartenența cuvintelor la diverse limbaje, prin frecvență, colorit (ex.: vechi – arhaic, octombrie – brumar, destin – fortună, cristal – cleștar, porumb – păpușoi, căciulă – cușma).
Sinonimele cu același radical sunt cuvinte provenite de la una și aceeași rădăcină care, însă, se deosebesc din punct de vedere al coloritului emoțional. Acest tip de sinonime este redus (ex.: concesie – concesiune, operație – operațiune, selecție – selecțiune).
Majoritatea sinonimelor au la bază cuvinte cu radicali diferiți (ex.: uman – terestru, vesel – bucuros, teama – frica, fiindcă – deoarece).
Sinonimele gramaticale coincid cu sinonimia categoriilor părților de vorbire (sinonimia cazurilor, timpurilor, persoanelor).
2.6.5. Sinonime totale, parțiale și aproximative
Dacă avem în vedere identitatea de sens a două (sau a mai multor) sinonime, se pune întrebarea dacă această identitate se referă la toate sensurile termenilor aflați în raport de sinonimie sau numai la un singur sens.
Sinonime totale:
Când se are în vedere sinonimia totală, un cuvânt face parte din fondul vechi, popular, regional sau familial, iar sinonimul lui este un termen literar, frecvent în limba actuală, amândouă corespunzând semantic în toată sfera lor de înțelesuri.
Acest gen de sinonimie este frecventă mai ales între un termen tehnic și echivalentul său popular:
dublu= îndoit; lexic = vocabular;a compune =a crea succes = reușita; claie=grămadă; apus = occident; kaliu =potasiu; lubenița=pepene.
Cei mai mulți lingviști susțin că nu există sinonimie perfectă, absolută, iar argumentul adus de către aceștia este acela că două cuvinte nu se acoperă reciproc niciodată.
Dar în ciuda părerilor care neagă existența sinonimiei totale, ea există, atât în limbă, cât și în vorbire și reprezintă un fapt real al vocabularului în toate etapele de dezvoltare ale limbii. Astfel, în stilul științific, tehnic, oficial, administrativ se găsesc termeni cu sinonimie perfectă, totală.
Ex.: porumb este muntenesc, cucuruz este ardelenesc, iar păpușoi este moldovenesc;
Varză este muntenesc, iar curechi este moldovenesc.
Sinonimele absolute păstrează unul și același sens în orice context și pot fi înlocuite cu alte cuvinte fără nicio schimbare în păstrarea conținutului.
Sinonime parțiale
Sunt cele mai frecvente și se realizează, de obicei, între cuvinte vechi și cuvinte mai noi.
scump = prețios, valoros, iubit, apreciat;
cuvânt = discurs, cuvântare, vorbă, termen.
’’Sinonimia parțială sau relativă constituie o categorie vastă și se întâlnește mai ales la cuvintele vechi și polisemantice, unele sensuri ale acestora coincizând cu sensurile altor cuvinte sau chiar cu termeni autohtoni”:
repede = a iute;
a uni = a lega, a împreuna;
isteț = priceput;
credincios = fidel.
Atunci când se face referire la sinonimia parțială, sinonimia se diferențiază prin:
Nuanțele semantice pe care le au cuvintele:
Ex.: slab = suplu; darnic = mărinimos;
Nuanțele de întrebuințare:
Ex.: a realiza: a făuri, a înfăptui, a crea, a plăsmui
casă: locuință, domiciliu, cămin, adăpost, imobil, clădire, construcție;
Prin răspândirea teritorială:
Ex.: noroi= glod; tină;
Prin gradul de expresivitate:
Ex.: față = obraz; mutră; chip, figura, moaca,
Sinonimul și cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeași parte de vorbire:
substantive: miracol = minune;
verbe: a urca = a avansa;
adjective: iubitor = dragostos;
pronume: ei = dânșii;
numerale: ambele = amândouă;
adverbe: permanent = totdeauna;
prepoziție: către = spre;
conjuncție: fiindcă = deoarece.
Chiar dacă sunt identice ca sens, substituția în context a sinonimelor nu este posibilă întotdeauna, de exemplu: a muri-a pieri, a se prăpădi, admit subiect animat și uman: A murit pisica, pe când, a deceda, suportă doar subiect uman: Vecinul a murit.
Astfel, intre sinonime pot apărea diferențe de registru stilistic, care se manifesta sub formă de restricții contextuale: a deceda se utilizează doar în stilul administrativ, a crăpa, numai în registrul familiar sau argotic, iar a sucomba, numai în stilul literar, pretențios.
Cuvântul drum are ca sinonime: alee, potecă, stradă, călătorie, traseu, cursă, rută, uliță etc. În contextul Are de făcut un drum la oraș, se cere automat pentru substantivul drum sinonimul cursa. În enunțul Mergea pe un drum de țară se cere automat pentru substantivul drum sinonimul uliță.
Sinonime aproximative:
Sinonimele aproximative sunt întâlnite, mai ales mai ales în stilul scriitorilor care stabilesc valori semantice metaforice, figurate ale cuvintelor utilizate, dilatând astfel mereu sfera semantică a cuvintelor prin conotații expresive:
Regina nopții moartă = luna (Mihai Eminescu);
jucării stricate = bătrânii (Ion Minulescu);
toamna = tristețea (Nichita Stănescu);
mulțime = pădure de sulițe (Mihail Sadoveanu);
Scriitorii apelează permanent la sinonimie pentru a imprima stilului lor, expresivitate, bogăție stilistică, varietate și pitoresc, demonstrând astfel bogăția reală a limbii, expresivitatea ei.
2.6.6. Sinonime lexicale
Cuvântul ca unitate lingvistică pluridimensională, poate fi analizat sub cele mai diverse aspecte:
sens;
nuanțe stilistice și emoțional expresive;
structură morfologică;
particularități ale complexului sonor;
frecvență;
particularități de întrebuințare etc.
Dacă se pune problema existenței unor cuvinte identice în vocabular, din punct de vedere al trăsăturilor enumerate mai sus, atunci se ajunge la concluzia că fiecare cuvânt este identic cu el însuși, că existența unor cuvinte identice în toate privințele este imposibilă.
Sinonimele lexicale cuprinde cuvintele apropiate sau identice ca sens, exprimând una și aceeași noțiune.
După gradul de apropiere sau diferențiere dintre unitățile lexicale ce intră în raportul de sinonimie., sinonimele lexicale sunt totale, parțiale și aproximative
Sinonimele se pot clasifica și în funcție de formă în:
Sinonime cu același radical: (cântecel/cântăreț/cântător);
Sinonime cu radicali diferiți: simplu/banal/, inteligenta/istețime; scurt/concis).
O altă clasificare se poate realiza în funcție de locul, timpul și mediul utilizării lor:
Sinonime teritoriale: în special cele din atlasele lingvistice, ca de exemplu sinonimele totale : pentru -flinta = pușca, potera = poliție;
Sinonime cronologice: sunt cele care s-au succedat, datorită concurenței, de-a lungul istoriei limbii române, (scrin/măsuța; plocon/dar).
Sinonime stilistice: termenii au același sens, dar sunt utilizați în stiluri diferite.
Putem spune că sinonimia lexicală este cea mai bogată, mai variată, mai nuanțata și mai complexă sinonimie.
„Bucurându-se de un vechi prestigiu, ea tinde să împrumute celorlalte tipuri de sinonimie o parte din mijloacele de analiză sau din clasificările ei.”
2.6.7. Sinonimia morfologică
Sinonimia lexicală se realizează la nivelul cuvintelor, iar sinonimia morfologică se referă la structuri morfologice care transmit aceeași informație gramaticală.
Aici, putem să aducem ca exemplu formele modului indicativ, timpul prezent: prinz-prind, timpul viitor, viitor popular- merge – are să meargă – o să meargă – o merge; formele timpului imperfect și ale modului condițional – optativ, timp perfect: Dacă învățai, știai. /Dacă ai fi mers, ai fi aflat; utilizarea diatezei pasive și a celei reflexiv-pasive: Au fost aduse toate manualele/Se aduc manualele sau verbul la supin și cel la participiu: Acesta mașina nu e de acceptat/Acesta mașina nu e acceptat.
De asemenea, sinonimie se realizează și în cazul adjectivulul la gradele de comparație. Astfel, pentru gradul comparativ de egalitate avem formele: tot atât de bun/la fel de bun/tot așa de bun/deopotrivă de bun.
Sinonimia morfologică a adjectivului este remarcată și în realizarea superlativului absolut, care cunoaște o numeroase realizări pentru transmiterea aceleiași informații gramaticale: foarte bun/prea bun/atât de bun/nemaipomenit de bun/extraordinar de bun/super bun/bun din cale-afară/bun-bun/o bunătate/buuun, etc.
De asemenea, prefixoidele sau falsele prefixe ca: arhi-, astro- extra-, hiper-, super-, supra-, ultra-, bio-, cosmo-, goe- sunt și ele moduri de realizare a superlativului abosolut, prin urmare, și în cazul lor se poate vorbi de sinonimie lexicală: Manuela e o fată ultraeleganta. /Manuela e o fată foarte elegantă.
Sinonimie morfologică întâlnim și în ceea ce privește pronumele personal de persoana a III-a. Astfel, pronumele: el, ea, ei ele, sunt sinonime cu formele regionale: dânsul, dânsa, dânșii și dânsele. Aceste forme de pronume sunt alcătuite din formele vechi ale pronumelui personal de origine latină însu, însa, înși, înse, care apar astăzi numai în construcțiile ca: într-însul, într-însa, într-înșii, într-însele. Astăzi sunt folosite doar pentru exprimarea respectului, completând categoria pronumelui personal de persoana a III-a, realizând o sinonimie sub aspectul gradelor de politețe.
Formele numeralului ordinal întâiul/întâia, al doilea/a doua au ca sinonime primul/prima/secundul/secundă, iar numeralul colectiv cunoaște formele: amândoi și ambii; toți trei cu tustrei/câteșitrei.
Adverbul este o altă categorie morfologică care prezintă sinonimie morfologică, așadar, nu putem aduce în discuție sinonimia morfologică fără să amintim de adverb ca parte de vorbire neflexibilă.
Adverbele de durată sau de continuitate: neîntrerupt = permanent;
Adverbele de revenire: iar (ă) = iarăși;
De afirmație: desigur = bineînțeles;
De negație: ba = nu;
De îndoială sau de probabilitate: posibil = probabil;
De restricție: barem = măcar;
De exclusivitate: exclusive = doar;
De aproximație: cam = circă;
De comparație: aidoma = similar;
Sinonimia morfologică e vastă, exemplele pot continua, însă opresc aici această exemplificare, amintind, în încheiere, sinonimele folosite în cazul locuțiunii coordonatoare concluzive: în concluzie=prin urmare.
2.6.8. Sinonimia sintactică
Când vorbim de sinonimie sintactică ne referim la sinonimia realizată între părți de propoziție de același fel sau diferite, între o parte de propoziție și o propoziție, sau între două propoziții sau o propoziție și o frază.
Astfel, la nivelul părților de propoziție, sinonime sunt formele cu atributul antepus: sora noastră/a noastră soră; cântecele acestea/aceste cântece; cartea interesantă/interesantă carte.
Avem de-a face cu sinonimie sintactică în cazuri, precum:
Atributul adjectival și atributul substantival:
Învața într-o școală tinereasca/scoala de tineri;
Atribut adjectival și atribut pronominal în genitiv:
Părerile sale/părerile lui, ei erau interesante.;
Atribut substantival genitival și atribut substantival în dativ: cumnat tatălui / cumnat al tatălui;
Atribut substantival genitival și atribut substantival prepozițional: florile câmpiei/flori de câmpie;
Atribut adjectival și atribut pronominal în dativ:
Părul meu lung atârna pe spate/paru-mi…;
Atribut substantival și atribut verbal:
Dorința promovării/dorința de a promova;
Cazul nominativ și cazul acuzativ: I s-a furat stiloul/I-a furat stiloul;
Genitiv, acuzativ și dativ pentru prepoziția contra:
Ne-am ridicat contra ei/Ne-am ridicat contra să/Ne-am ridicat contra-i;
Nume predicativ și atribut verbal:
Dorința ta era de a dansa/Dorința ta de a dansa te-a determinat;
Nume predicativ și subiect:
Copilul este băiatul vecinului/Băiatul vecinului este copilul acela;
Apoziție în nominativ și în acuzativ:Am vorbit cu George, prietenul tău/Am vorbit cu George, cu prietenul tău..
Sinonimia gramaticală apare și la nivelul frazei. Astfel, avem situații ca:
Predicativă și atributivă:
Problema noastră fusese ca până mâine să terminăm/Problema noastră ca până mâine să terminăm a fost.
Subiectivă și completivă directă:
Ni s-a spus că plecarea se amână/Ne-a spus că plecarea se amână;
Atributivă și circumstanțială:
Bunica a venit la noi în ziua când am chemat-o/Bunica a venit la noi când am chemat-o .
2.6.9. Sinonimia lexico-frazeologică
Sinonimia lexico-frazeologică se referă la acel tip de relație care se stabilește între un cuvânt și o expresie sau locuțiune.
Obiectul de studiu al frazeologiei îl reprezintă construcțiile stabile de cuvinte, numite în unități frazeologice sau frazeologisme.
Cercetătorul, Theodor Hristea, cel care adus pentru prima oară în limbă noțiunea de sinonimie lexico-frazeologică, stabilește patru tipuri de sinonime lexico-frazeologice, în funcție de partea de vorbire avută în vedere:
■ Verbele și locuțiunile frazeologice verbale
A muri=a deceda, a da ortul popii, a-și să sufletul, a-și da duhul, a da colțul;
A bate=a bate la cap=a cicăli, a-și bate joc=a batjocori, a se bate cu pumnii= a se supăra, a bate apa-n piuă=a pălăvrăgi, a bate apropoul= a face aluzie, a se bate cap in cap= a se contrazice, a bate toba= a divulga un secret, a bate câmpii= a vorbi aiurea, a bate pasul pe loc= a nu progresa.
A fugi = a o lua/a apuca/a porni la sănătoasa, a-și lua tălpășița, a despica vântul, a spăla puțină, a da dosul, p-aci ți-e drumul, a-și lua lumea în cap, a se așterne pământului, a se șterge din cale, a mânca pământul, a o rupe/ao tuli la fugă, a o croi la fugă, a-și lua picioarele la spinare;
Substantivele și frazeologia substantivală: amintiri=aducerile-aminte;
regrete=păreri de rău;
bastard= copil din flori;
atenție=băgare de seamă;
Biblia=Cartea cărților;
Dumnezeu=Cel de sus.
Adjectivele și frazeologia adjectivelor:
Adjectivul dulce este inclus uneori în structuri cu formă fixă: vorbă dulce, fruct dulce, pantă dulce, limba dulce, somn dulce;
deștept=cu scaun la cap, toba de carte;
important=de căpetenie, de seamă;
chinuit=tras de păr;
atent=cu ochii în patru;
cumsecade=de treabă;
mândru=cu nasul pe sus;
aiurit=cu capu-n nori;
Adverbul și frazeologia adverbului:
greu = cu chiu, cu vai; tras de păr, vai și amar;
rar = ici și colo;
pretutindeni= oriunde te uiți
foarte mult=ca frunza codrului câtă frunză, cata iarba
tot=din cap până-n picioare;
țigănește = ca la ușa cortului.
2.6.10. Sinonimia frazeologică
Sinonimia frazeologică se referă la tipul de relație care se stabilește între unități frazeologice, dar trebuie respectate anumite condiții, pentru a exista sinonimie intre unitățile frazeologice:
Conținutul – identitatea tuturor sensurilor sinonimelor frazeologice;
Structura – elementele componente ale sinonimelor frazeologice aflate în raport de sinonimie trebuie să fie diferite;
Categoriile lexico-gramaticale – categoriile lexico-gramaticale ale sinonimelor frazeologice trebuie să fie identice.
Sursele sinonimiei frazeologice în limba română sunt alcătuite din creații interne (majoritare), împrumuturi din alte limbi (minoritare) și din calcuri după modele străine, în special franțuzești. Structura propusă e compusă din patru paliere, care corespund părților de vorbire principale:
frazeologisme substantivale sinonime:
pasăre de pradă = pasăre răpitoare; cumpăna nopții = puterea nopții;
La Eminescu-luna e „stăpâna marii”, „copila cea de aur”, stăpâna nopții moartă”, vatra de jăratec”'.
frazeologisme adjectivale sinonime:
tras la patru ace = scos ca din cutie; de excepție= de milioane;
bătut în cap = lovit cu leuca; tare de urechi = fudul de urechi.
cap pătrat=cap sec ; de seamă=de căpetenie
frazeologisme verbale sinonime: a se lumina de ziuă = a se crăpa de ziuă
a tăia frunze la câini = a umbla frunza frăsinelului; a-și lua tălpășița=a-și lua picioarele la spinare,a-și da duhul=a-și da sufletul.
frazeologisme adverbiale sinonime:
cu noaptea-n cap=dis-de-dimineață
din loc în loc=ici și colo
din toată inima= cu tot sufletul
fără doar și poate=fără îndoială
fără cap=fără minte
cu vârf și îndesat = din belșug = din abundență.
2.6.11. Efectele negative ale sinonimiei
Datorită răspândirii în toate domeniile, inclusiv în medicina unde predomina termenii tehnico-stiintifici, sinonimia poate genera unele confuzii. Astfel, efectele negative ale sinonimelor sunt: construcțiile pleonastice, contaminările și anacoluturile.
Construcțiile pleonastice:
Se spune că, pe patul de spital, scriitorul Fănuș Neagu i-ar fi spus unui reporter venit să-i ia interviul: „Sunt bolnav, am neoplasm. Ai grijă să nu scrii pleonasm”.
Pleonasmul este o greșeală de exprimare, care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte sau a unor construcții cu același înțeles. Unele pleonasme sunt acceptabile, deoarece au rolul de a accentua ideea exprimată:
„Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridica…” (Vasile Alecsandri)
Pleonasmul apare prin:
Alăturarea conjuncțiilor sinonime în succesiune imediată sau la distanță constituie construcții pleonastice, neadmise de normele limbii literare:
Merge cu noi, dar însă nu e decis.
Nu a rezolvat nimic, ci dimpotrivă a stricat totul.
A învățat totul, însă cu toate acestea nu a reușit să ia notă prea mare.
Așadar și prin urmare s-a rezolvat.
În concluzie, deci, trebuie să mergem cu toții.
Folosirea în același context a adverbelor: decât și numai:
N-am decât numai o întrebare.
Pronumele reflexiv în dativ și adjectivul pronominal posesiv sau pronumele personal în genitiv:
Nu-și planifica timpul său.
Folosirea adjectivului de întărire alături de adverbul chiar:
Chiar însuși tatăl lui a afirmat cele spuse.
Alăturarea cuvintelor cu același sens:
Concluzia finală a lucrării a fost apreciată de toți.
Irina a fost internată la spitalul clinic în urma unei hemoragii de sânge.
Mijloacele mass-media au prezentat aspecte ale contrabandei ilegale cu țigări.
Medicamentul a fost folosit pe cobaii de experiență.
Construcții pleonastice cu prepoziții sinonime:
Drept pentru care am încheiat astăzi prezentul proces-verbal.
Contaminările:
Contaminările sunt construcții contaminate sau încrucișate în care se combină elemente din două construcții diferite. Acestea se întâlnesc la:
la subordonatele concesive sau opoziționale cu corelative coordonatoare: deși… dar, dacă… însă.
la utilizarea termenului decât cu valoare restrictivă ori de excepție în enunțuri pozitive: Mai ați adus decât acestea?
la utilizarea cuvântului numai în propoziții negative: Nu a cumpărat numai un pix..
Anacolutul:
Este un fenomen sintactic de discontinuitate în constuctia propoziției sau a frazei, o deviere de la normele sintaxei literare, specifica limbii vorbite și populare, mai ales în limbajul oral.
– Omul, după ce văzuse toate acestea, nu-i mai pasa. (corect: Omului, după ce văzuse toate acestea, nu-i mai pasa.)
– Mă deranjează nu atât ideea, ci fapta. (corect: Mă deranjează nu atât ideea, cât fapta.);
– Colega mamei, când a ajuns acasă, i s-a făcut rău. (corect: Colegei mamei, când a ajuns acasă, i s-a făcut rău.);
– Cine nu muncește, lucrul nu-i sporește. (corect: Cui nu muncește, lucrul nu-i sporește.).
III. ANALIZA COMPARATIV – CRITICĂ A MANUALELOR ALTERNATIVE DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
3.1. Introducere
Legea învățământului asigura cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului a dreptului fundamental la invatatura pe tot parcursul vietii. Art. 3 extras din nr. 84/1995 arată:
Învățământul urmărește realizarea idealului educațional, întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești, și contribuie la păstrarea identității naționale.
Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualitații umane, în formarea personalității autonome si creative.
Programa școlară este instrumentul fundamental în procesul instructiv-educativ și motorul realizării proiectării didactice, având un caracter operațional ce ajută cadrul didactic să își organizeze și să își gestioneze sarcinile instructiv – educative.
În opinia lui Constantin Cucoș programa scolara este:„un document care configurează conținutul procesului instructiv-educativ la o disciplină de învățământ. Programa indică obiectivele, temele și subtemele la fiecare disciplină, timpul aferent pentru fiecare dintre acestea.”
Până în anul 2009, programa școlară era structurată pe obiective-cadru și obiective de referință, după aceea, s-a simtit nevoia unei schimbari majore si a fost elaborată o nouă programă școlară, introducandu-se modelul bazat pe competențe.
Aceasta schimbare a fost generată de infaptuirea unei structuri unitare prin corelarea programei la nivelul tuturor ciclurilor de învățământ, pentru a se putea asigura continuitate între competențele ciclului primar, gimnazial și liceal și să se realizeze un proces instructiv- educativ , un învățământ de calitate, aliniat la standarde europene.
Tocmai de aceea, Parlamentului European și Consiliul Uniunii Europene contureaza, privind competențele – cheie , pentru absolvenții învățământului obligatoriu, un „ profil de formare european” structurat pe opt domenii de competență cheie:
Comunicare în limba maternă;
Comunicare în limbi străine;
Competențe în matematică și competențe elementare în științe și tehnologie;
Competențe în folosirea noilor tehnologii informaționale și de
comunicație;
Competențe pentru a învăta să înveți;
Competențe de relaționare interpersonală și competențe civice;
Spirit de inițiativă și antreprenoriat;
Sensibilizare culturală si exprimare artistica.
Din prezentarea programei școlare pentru disciplina limba și literatura română se arată clar că limba maternă are rolul de a ajuta elevul în formarea unor deprinderi, competente și abilități, necesare pentru a le facilita accesul la învățatura, de-a lungul intregii vieții și integrarea constienta si activa într-o societate moderna, bazată pe cunoaștere.
„În acest sens, curriculumul de limba și literatura română pentru clasele a V-a – a VIII-a, ca și pentru învățământul liceal, se bazează pe modelul comunicativ- funcțional, model ce presupune studiul integrat al limbii, al comunicării și al textului literar… In mod concret, dezvoltarea competențelor de comunicare, adică utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea și receptarea mesajelor orale și scrise, se realizează prin familiarizarea elevilor cu situații diverse de comunicare, cu texte literare și nonliterare adecvate vârstei școlare. ”
Structura curriculumului școlar are următoarele componente:
Notă de prezentare;
Competențe generale;
Valori și atitudini;
Competențe specifice și conținuturi asociate acestora;
Conținuturi;
Sugestii metodologice.
Domeniile de conținuturi specifice disciplinei pentru clasele a V- a – a VIII- a
sunt:
Lectura;
Practica rațională și funcțională a limbii;
Elemente de construcție a comunicării.
În acest sens, competențele de limbă ale programei scolare, contin:
O dimensiune lingvistică prin cunoașterea,asimilarea și folosirea aspectelor fonetice, lexicale, morfologice și sintactice;
O dimensiune textuală prin cunoașterea și folosirea regulilor și a procedeelor, care asigură înțelegerea generală a unui text;
O dimensiune discursivă prin cunoașterea și folosirea regulilor și procedeelor care conditioneaza utilizarea limbii în context prin cunoașterea registrelor limbii.
Conform programei școlare în vigoare, la sfărșitul ciclului gimnazial, elevul va trebui să-si insuseasca următoarele valori si competente:
• Cultivarea interesului pentru plăcerea de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii;
Stimularea gândirii reflexive și critice în raport cu diversele mesaje receptate;
Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare, prin conștientizarea impactului limbajului asupra celor din jur și de a utiliza limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social;
Adoptarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului si a locului acesteia in evolutia personală și in îmbogățirea culturii generale.
Constantin Cucoș defineste manualul scolar ca fiind: „unul dintre instrumentele de lucru pentru elevi, poate cel mai important, care detaliază sistematic temele recomandate de programele școlare la fiecare obiect de studiu și pentru fiecare clasă”
Tratatele de pedagogie au aratat, de-a lungul timpului, rolul manualelor scolare în procesul educational, funcțiile pedagogice, forma de redactare, precum și conținutul acestora.
Ca forma, manualul trebuie să prezinte următoarele conditii:
să prezinte un aspect exterior atractiv, să contină un ghid de predare și un caiet pentru învățare;
– să fie ușor de manevrat;
– textul să fie așezat atractiv în pagină, încât să faciliteze lectura;
– să prezinte un material iconografic, atractiv, de calitate.
Fiind un material-suport destinat atât elevului, cât și cadrului didactic, manualul școlar îndeplinește mai multe roluri pedagogice ca:
rolul de informare, realizată prin mijloace didactice specifice;
rolul de formare a cunoștințelor și competentelor vizate de obiectivele educationale;
rolul de activizare a capacităților cognitive, afective, psiho-motrice;
rolul de autoinstruire, ce promovează mecanismele de conexiune inversă internă prezente la nivelul proceselor didactice promovate prin intermediul programei, respectiv, metodele de autoevaluare.”
Pentru a selecta manualul potrivit, profesorul trebuie sa detina anumite competențe psihopedagogice, sa stie care se adaptează cel mai bine caracteristicilor psiho-comportamentale ale elevilor, precum și propriilor aptitudini și stiluri didactice.
Fiind un instrument de lucru al elevului, în afară de informații, acesta trebuie să conțină și modalități sau metodologii de lucru.
Dar un manual bun trebuie să fie nu numai un depozitar de informații, ci și o modalitate de dezvoltare a gândirii și a altor competente sau dispoziții intelectuale, morale, estetice,civice, etc.
Încă de la apariția acestora, problema manualelor alternative a fost una controversată, intrucat, unii au văzut apariția lor ca un alt motiv de haos în sistemul de învățământ, alții au considerat că reprezintă un pas esential pentru optimizarea,democratizarea si modernizarea procesului instructiv-educativ.
„Existența unui manual unic înseamnă că cineva posedă cunoașterea exactă a ceea ce trebuie învățat și cum trebuie învățat de către toți elevii la o anumită disciplină, într-o anume clasă.".
În anul școlar 1996 – 1997, in cadrul proiectului de reformă a învătațământului preuniversitar, au aparut primele manuale diferite pentru o anumită disciplină, realizate pe baza unei programe comune. Chiar dacă între timp programa școlară s-a modificat, iar în anul 2005 a apărut Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM, ediția a II-a, revizuită si adaugită), ultima avizare a acestora s-a făcut în anul 2005, iar de la această avizare, nu au mai fost revizuite.
Manualele alternative sunt utile, deoarece, nici profesorii nu sunt identici și nici elevii, acestea fiind un semn al normalizării școlii în scopul democratizării învățării. Acestea trebuie privite ca un document de orientare, pentru cadrul didactic, iar pentru elevi un instrument de lucru.
„Chiar dacă nu trebuie privit ca un canon de reprodus, manualul rămâne o carte riguroasă din punct de vedere pedagogic;( este absolut necesar ca el să conțină la fiecare temă detaliată:
Competențele pedagogice urmărite, dar enunțate într-un limbaj accesibil elevului;
Sarcinile de învățare conexe competențelor;
Sugestiile și informațiile necesare realizării sarcinilor de învățare;
Activitatile de lucru suplimentare pentru aprofundarea studiului;
Sursele suplimentare pentru completarea cunoștințelor;
Exerciții de autoevaluare,”.
În manualele alternative se pune accent pe aspectele de comunicare corectă din limbă, pe formarea gândirii logice,ordonate, și a spiritului de observație.Aceste manuale oferă posibilitatea de a opta pentru texte variate,spre a largi orizontul cultural al elevilor.
Prezentarea generală a manualelor
Pentru anul școlar 2015-2016, Ministerul Educației Naționale a avizat pentru Limba și literatura română următoarele manuale:
CLASA a V-a
Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Ed. Humanitas, București, anul 2010;
Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Victoria Pădureanu, Matei Cerkez, Flori Lupu, Ed. All Educational, București, anul 2001;
Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Marin Iancu, Ioan Dumitru, Vasile Molan, Gabriel Chelaru, Editura Petrion, București, anul 1997;
Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Maria Emilia Goian, Miorița Got, Doina Manolache, Editura Teora, București, anul 2004.
CLASA a Vl-a
Limba română. Manual pentru clasa a VI-a, Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Ed. Humanitas, București, anul 2008;
Limba română. Manual pentru clasa a VI-a, Anca Șerban, Sergiu Șerban, Ediția a II-a, Ed. All Educational, București, anul 2003;
Limba română. Manual pentru clasa a Vl-a, Andra Vasilescu, Adela Rogojinaru, Mircea Vasilescu, Ediția a III-a, Ed. All Educațional, București, anul 2005;
Limba română. Manual pentru clasa a VI-a, Elena Mazilu-Ionescu, Valentina Jercea, Editura Didactică și Pedagogică, București, anul 2009.
CLASA a VII-a
Limba română. Manual pentru clasa a VII-a, Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Ed. Humanitas, București, anul 2010;
Limba română. Manual pentru clasa a VII-a, Anca Șerban, Sergiu Șerban, Ediția a II-a, Ed. All Educational, București, anul 2003;
Limba română. Manual pentru clasa a VII-a, Marin Iancu, A. Gh. Olteanu, Ana Tulbă, Editura Corint, București, anul 2007.
CLASA a VIII-a
Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a, Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Ed. Humanitas, București, anul 2003;
Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a, Marin Iancu, Editura Corint, București.
In paginile urmatoare voi prezenta comparativ manualele de limba și literatura română, menționate mai sus, pe care le voi analiaza într-o ordine neutră, respectând anul de studiu.
Am pornit de la premisa ca exista oarecare diferențe, din punct de vedere structural, aparute în manualele alternative mentionate.
Manualul Teora
Manualul de la editura Teora își structurează conținuturile pe baza unor texte suport, care sunt folosite pentru studiul elementelor de gramatică, alternand cu noțiuni de teorie a literaturii.
Manualul Humanitas
Manualul aceastei edituri respectă integral curriculum-ul național de limba și literatura română pentru clasele a V-a – a VIII-a. Acesta continuă normal structura și procedeele de lucru prezentate de manualul de clasa a V-a, pregătind elevii pentru conținuturile și competentele din manualele pentru clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a.
Manualul All
Manualul acestei edituri accentueaza aspectul formativ al demersului didactic, prin implicarea permanentă a elevilor în procesul educational, al dobândirii de noi cunoștințe. Activitatile didactice propun un dialog permanenet cu elevul, prin activități diferite: de descoperire, de comparare, de analiză și de sistematizare. Utilizand opere ale unor scriitori români, selectați din toata istoria literara, autorii abordeaza probleme de teorie a literaturii.
Manualul EDP
Manualul de la EDP este structurat pe module. Fiecare modul conține 1-2 texte literare în jurul cărora sunt oferite cunoștințe noi, manualul fiind un excelent instrument de lucru care permite însușirea, într-un mod creativ, a noțiunilor și a cunoștințelor prevăzute pentru clasa a VI-a.
3.3.Analiza comparativă
3.3.1. Relația cu programa școlară: conținuturi și competențe
O prima observatie este ca autorii manualelor abordeaza continuturile propuse intr-o ordine aleasa, ca impletesc studiul limbii cu activități de lectură, de comunicare orală și scrisă.
Punctul de plecare în cadrul unităților de conținut îl reprezintă elementele de limbă, ce sunt supuse spre investigare activă elevilor, prin diferite metode si procedee: descoperire, analiză, problematizare, exerciții variate de: retenție, transfer, cu grad diferit de dificultate.Datoria cadrului didactic este de a urmări conținuturile cuprinse în programa școlară, manualul reprezentând doar un suport, un instrument al actului didactic; tocmai de aceea autorii au ales și structurat într-un mod original textele, exercițiile și materialul iconografic.
Din analiza manualelor alese drept model, o prima constatare, a fost aceea că toate respectă în mare parte conținuturile impuse de programa școlară.
Astfel, manualul editurii All Educational respectă competențele programei, iar conținuturile sunt potrivite acestora; informația este bine organizată și volumul acesteia este corespunzător pentru clasa a V-a.
Se remarcă rigoarea și corectitudinea științifică a conținuturilor, informațiile fiind prezentate succint, logic, pe înțelesul elevilor.
Informațiile sunt imbinate cu imagini și cu fragmente de text, prin intermediul cărora elevii descoperă noțiunile fundamentale despre sinonimie. Tehnica este cea a descoperirii pas cu pas: se lecturează un text în care termenii vizati, ce urmează a fi discutați sunt marcați; se observă și se analizează.
Manualul oferit de editura Petrion este structurat în două părți inegale : a) Literatură (texte, comunicare, vocabular, stilistică) și Lecturi suplimentare; b) Limbă română (noțiuni de fonetică, morfosintaxa, sintaxa propoziției, fraza), aspect care îl apropie mai mult de manualele vechi, decât de noua concepție curriculară.
Cunoștințele transmise sunt corecte, logice, dar lipsește uneori rigoarea științifică. Totusi, apreciem sistematizarea și dozarea informației;datorită structurii manualului, apare o sincopă între cele două părți ale cărții.
Dacă celelalte manuale prezentate anterior respectă continuțurile programei scolare în vigoare, manualul de la Teora depășește uneori aceste aspecte importante, iar conținuturile alese nu sunt întotdeauna relevante pentru competențele propuse.
Se remarcă faptul că manualul editurii Humanitas oferă profesorului instrumentele potrivite realizării unor lecții de predare-evaluare eficiente. In același timp, am observat că, atât elevii, cât si profesorul pot găsi în conținutul lui un sprijin, deoarece predarea se face de la concret la abstract, de la exemple la definiții, de la particular la general.
Informația este organizată sistematic, coerent și este reprezentativă pentru competențele urmărite, promovandu-se valori culturale,general valabile
Manualul editurii Humanitas este structurat în trei părți: Cartea și textul, Structurile textului, Universul textului.
Sinonimia este tratată în prima parte a manualului, Cartea și textul, parte care îi familiarizează pe elevi cu diferite tipuri de texte, situații de comunicare și cu elemente de limbă care stau la baza acestora.
3.3.2. Design (organizarea conținuturilor/ unității, integrarea imaginilor, îmbinarea culorilor, a diferitelor caracteristici)
În ceea ce priveste forma pe care o adoptă, se trece de la un manual ( Editura Humanitas) cu imagini adaptate vârstei și situațiilor de comunicare , culoarea bine dozată, discretă și personaje simpatice (Alexandru, Bob Ică, Dino) care sunt alături de elevi în lunga călătorie prin lumea cuvintelor.
Manualul editurii All Educational se distinge prin limbajul accesibil și adecvat conținuturilor, întrebări și exerciții specifice, gradual ce atrag interesul elevilor.
Așezarea textului in pagina este derutantă: textul este scris de regulă pe fonduri de diverse forme și diferit colorate care deranjează și dezorientează în loc să atraga. De aceea,la o evaluare atentă a calității schemelor, a graficelor și a așezării textului în pagină consideram că acest manual nu ar primi nota maximă.
În schimb, manualul editurii Petrion se distinge prin imaginile colorate discret și prin originalitate, fiecare pagină avand un chenar ce amintește de motive populare.
Pentru ca elevii să poată reține mai ușor noțiunile importante, autorii se folosesc de un simbol pe tot parcursul lecției: semnul exclamării, încadrat într-un triunghi galben, bine evidențiat.
Manualul editurii Teora se distinge, de asemenea, prin suportul grafic atrăgător și functional si prin exerciții de tipuri diferite.
Manualul de la editura Humanitas se detașează de celelalte manuale prin așezarea în pagină, cu spații libere marcate prin culoare între diferitele capitole, teme, exerciții. În stânga paginii sunt sintetizate cu litere îngroșate aspectele esențiale (rubricile Ce observăm?, Ce descoperim?).
Editura Humanitas se distinge de celelalte edituri prin claritatea corpului de literă, prin luminozitate, prin armonia culorilor, prin maniera atractivă a materialului iconografic care cultivă ideea de joc și umor. Pentru a atrage atenția elevului, fiecare secțiune este scrisă pe fondul unor culori vii, se păstreaza un algoritm al culorilor. Acest lucru este benefic, deoarece formeaza o obișnuință a elevului, pe tot parcursul anului școlar;astfel, el știe că pe culoarea albastru va găsi informații noi ce trebuie însușite.
3.3.3. Sugestii metodice
CLASA a V-a
În manualul editurii All Educational noțiunile de sinonimie nu sunt tratate în lecții separate, ci sunt integrate în lecțiile de literatură.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă inserarea noțiunii de sinonimie în cadrul operei literare Ciobănilă de Vasile Voiculescu (pag. 56 – 58), (utilizat ca text-suport, atât pentru noțiuni predate în cadrul lecțiilor de literatură, cât și pentru cele predate în cadrul orelor de limbă și comunicare.) Am apreciat faptul că autorii manualului au optat pentru un scriitor mai puțin prezent în alte manuale și un text literar, mai puțin cunoscut, ceea ce poate avea drept urmare dezvoltarea orizontului literar și cultural al elevilor. Insă, noțiunea de sinonimie vizată în cadrul acestei unități de învățare este prezentată insuficient, pentru a fi asimilata.
După lecturarea textului literar, dupa analizarea și înțelegerea acestuia, prin descoperire se dezbate problematica sinonimiei (pag. 59).
Elevilor li se cere:
să consulte dicționarul de la sfârșitul manualului, pentru a explica sensul anumitor cuvinte;
să alcătuiască enunțuri cu unele cuvinte, să le înlocuiască pe acestea cu termeni care au același sens și să remarce dacă sensul se modifică.
Astfel, elevii sunt conduși, prin descoperire, spre definiția sinonimelor,( care apare ulterior, în manual, la rubrica Rețineți! (pag. 60).)
Sinonimia este tratată prea puțin in acest manual, exercițiile sunt solicitante, unele îi pun în dificultate pe elevi, fiind necesară intervenția profesorului.
Pentru ca există puține exerciții care să valorifice tema propusă, sinonimia, elevii nu au posibilitatea de a-și consolida noile notiuni. Acestea propun găsirea sinonimelor unor cuvinte date și substituirea unor termeni subliniați cu alții, având același sens (pag. 60).)
În concluzie, considerăm că nici conținuturile, nici exercițiile prezentate insuficient în manual nu sunt concepute adecvat, astfel încât să ducă la dezvoltarea orizontului de cunoștințe al elevului, rolul definitoriu revenindu-i cadrului didactic.
În manualul editurii Teora regăsim aceeași tratare superficială, deoarece, cunoștințele transmise au conținut științific, dar lipsește rigoarea si exercițiile necesare în aplicarea noilor cunoștințe.
De asemenea, numerotarea exercițiilor este haoticăț, de exemplu, exercițiile I -VIII fac referire la un anumit text aflat în discuție, pentru că urmatoarele exerciții, IX și XII, aflate la o distanță de câteva pagini, să prezinte cu totul altceva, introducând alte noțiuni IX – sinonimele, X – câmpul lexical, XI – antonimele, XII – seriile sinonimice). Astfel, manualul incearcă să atragă atenția elevilor asupra învățării, dar nu reușește să o mențină, deoarece exercițiile dispersate, răzlete, întrerupte de cele mai multe ori de elemente de teorie, de unele definiții etc.
Totusi, se remarcă metodele active, promovate care au rolul de a stimula creativitatea elevilor, iar exercițiile permit tratarea diferențiată. Este totuși un manual banal, cu ambiguități și stângăcii în structurarea conținuturilor.
La începutul capitolului în care se tratează sinonimia sunt oferite unele exemple sinonime pentru ca elevii să înțeleagă bogația limbii noastre și importanța cunoașterii acestei categorii lexicale (pag. 25).
Definiția sinonimelor este prezentată elevilor la rubrica Rețineți!, unde se accentuează și rolul acestora. De asemenea, elevilor li se sugereaza să consulte dicționare de sinonime, fără a primi totuși indicații concrete (manual, editură, autori etc.) cu privire la acestea (pag. 26).
Desi explicațiile sunt puține (pag. 26), acestea sunt suficiente pentru asimilarea de către elevi a noțiunii de sinonimie: gasirea unor sinonime pentru cuvintele subliniate din text; înlocuirea unor expresii cu termeni având același sens și construirea de enunțuri cu acestea; substituirea unor grupuri de cuvinte scrise îngroșat cu verbele sinonime.Tot aici, li se cere elevilor să găsească unele serii sinonimice, pentru anumite cuvinte (pag. 26).)
Printre punctele tari, evidențiem existența unei cerințe care solicită elaborarea unei scurte compuneri cu titlul Toamna, în pădure, în care să fie utilizate seriile de sinonime: copac, arbore; arbust, tufă,tufis, creanga, ram, ramură; cărare, potecă, drum, cale; vânăt, cenușiu, tulbure, plimburiu, a cădea, a se desface.
Spre deosebire de manualele de la editura All Educațional și Teora, care se rezuma la putine informații și aspecte referitoare la sinonimie, editura Petrion valorifică adecvat si eficient cunoștințele asimilate. Sinonimia este tratată in acest manual pe baza unui fragment de text liric, Sfârșit de toamnă de Vasile Alecsandri (pag. 80).
Elevii sunt solicitați:
– să înlocuiască unele cuvinte date cu termeni având același sens și să remarce modificările care se produc;
– să analizeze cateva perechi de cuvinte din punctul de vedere al formei și al sensului.
Dupa aceea, este dat ca exemplu verbul a lumina, căruia i se alătura mai multe cuvinte apropiate sau identice ca sens.
Sunt oferite și alte exemple in continuare: clar, a exprima, blajin, a cugeta, a expune (p. 81).
Definiția sinonimelor este descoperita de catre elevi, fiind marcată grafic prin încadrarea într-un chenar și prin utilizarea culorii roșu, cu scopul de a atrage atenția elevilor asupra acestei noțiuni (pag. 81).
Un punct forte al acestui manual il reprezinta modul în care autorii manualului aleg să prezinte elevilor, în rubrica Rețineți!, importanța cunoasterii si folosirii sinonimelor, care au un rol esential in exprimarea cât mai îngrijită în compuneri, fapt ce sporește valoarea stilistica a mesajului (pag.81).
Elevii au de rezolvat mai multe sarcini:
să grupeze cuvintele date pe serii de sinonime;
să substituie locuțiuni cu sinonimele corespunzătoare, (pag. 81- 82) 😉
utilizand un text literar, scris de Ion Creangă, se solocita elevilor să înlocuiască spațiile punctate cu unul din termenii seriilor sinonimice date (pag. 82) ;
să identifice sinonime pentru cuvinte mai puțin folosite: vast, ager (pag. 82) .
Astfel, exercițiile sunt interesante și vizează metode active, moderne, se pune accentul pe dezvoltarea vocabularului, autorii manualelor venind in intampinarea elevilor cu unele exemplificari.
Finalul lectiei, scoate în evidență, prin marcaj grafic, importanța cunoașterii de către elevi a cât mai multor sinonime, fapt ce contribuie la îmbogățirea vocabularului si a orizontului cultural.
În manualul editurii Humanitas, sinonimia este abordată, pornind de la un text- suport oferit de către autorii manualului.
Norii suri se grămădeau în cete mișcătoare pe cerul plumburiu. Vântul mâna repede prin aerul cenușiu frunze uscate, o ploaie măruntă și fumurie cădea încet pe asfaltul gri.
Utilizand metoda descoperirii pas cu pas elevii sunt conduși cu grija spre definiția sinonimelor.
Exercițiile din manual, atrag atentia elevilor asupra faptului ca :
-sinonimul și cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeași parte de vorbire(pag.41);
un cuvânt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare sens(pag.41)
sinonimia apare și în cazul expresiilor (pag. 41).
Rubrica Rețineți! atrage atenția elevilor asupra definiției sinonimelor, precum și a noțiunilor despre sinonimia perfectă..
Elevul devine astfel un factor activ în procesul instructiv-educativ si este îndemnat permanent să descopere, să rețină.
Sunt multe exerciții ce stimulează imaginația și creativitatea și permit tratarea diferențiată a elevilor și, de asemenea, sunt multe exerciții din care pot fi selectate teme pentru acasă, spre deosebire de celelalte manuale, prezentate anterior care trateaza acelasi subiect.
CLASA a Vl-a
În manualul Editurii Didactice și Pedagogice, noțiunea de sinonimie este tratată alături de cea de antonimie, autorii manualului insistand asupra primei categorii. Cunoscand importanța studiului acestei categorii sinonimice, precum și a celorlalte elemente de comunicare, considerăm că nu s-a accentuat complexitatea aspectelor abordate în raport cu nivelul de vârstă și de intelect al elevilor de clasa a Vl-a. Studiul sinonimelor necesită, totusi realizarea unui parcurs separat.
Lecția debuteaza cu rubrica Să ne aducem aminte din clasa a V-a , fiind structurată în două părți, in prima parte sunt reluate, prin intermediul unor exerciții, noțiuni care ii familiarizeaza pe elevi cu aspecte privitoare la această categorie a sinonimiei.
Elevii au urmatoarele sarcini:
să completeze anumite propozitii date, pentru a preciza definiția sinonimelor, (pag. 28) ;
să înlocuiască spațiile punctate cu sinonimele potrivit cotextului(pag. 28);
să identifice, pentru anumite perechi de cuvinte, sinonime potrivite (pag. 28);)
să gaseasca sinonime frazeologice pentru unele expresii (pag. 28) .
Rubricile Atenție!, marcate grafic și prin culoare, au rolul de a reactualiza noțiunile cele mai importante ale sinonimiei, si fac legătura in acelasi timp între sinonime și modul deficitar în care acestea se folosesc, mai ales, în vorbire, avand drept urmare, apariția pleonasmului, noțiune predată în clasa a VII-a (pag. 29).)
Deși exercițiile sunt simple și nu necesită mult efort din partea elevilor, totuși are loc o actualizare a noțiunilor despre sinonimie, iar prin intermediul acestor sarcini elevii exersează si fixează noțiunile anterioare despre sinonimie.
Atât informațiile teoretice, cât și exercițiile sunt oferite direct de manual, si nu solicita prea mult elevul, acesta având nevoie de un efort minim pentru a rezolva cerintele.De asemenea, conținuturile despre sinonimie și exercițiile prezentate în manual nu sunt concepute astfel încât să ducă la largirea orizontului de cunoștințe al elevului, rolul definitoriu revenindu-i cadrului didactic
Numarul exercițiilor esta redus cantitativ si nu se pune accent pe gândirea creativă a elevilor și nici nu-i determină pe aceștia să-și dezvolte capacitățile de identificare a sensurilor cuvintelor în context.
Un alt punct slab al manualului discutat îl constituie faptul că metoda de studiu propusă de autori pare a fi cea tradițională, bazată pe memorarea mecanică, lipsind de asemenea, recomandarea unor lecturi prin intermediul cărora elevii ar putea descoperi, valoarea stilistică a sinonimelor.
În manualul de la editura All Educational (autorii Anca Șerban, Sergiu Șerban), sinonimia este tratată în capitolul Clase lexicale, alături de celelalte categorii ale vocabularului : de antonimie, paronimie, omonimie, pleonasm.
Lecția este structurată diferit pe baza mai multor rubrici, spre deosebire de manualele care aparțin celorlalte edituri: Verificați-vă cunoștințele!, Citiți cu atenție!, Observați!, Îmbogățiți-vă cunoștințele!, Rețineți!, Aplicați noile cunoștințe!, Dovediți-vă creativitatea!.
Familiarizarea elevilor cu sinonimele se realizează prin rubrica, Verificați-vă cunoștințele, prin cele două exerciții care propun înlocuirea corectă a unor sinonime, precum formularea definiției acestora (pag. 50).
Pornind de la textul poetic al lui Vasile Voiculescu, autorii solicită identificarea sinonimelor existente, iar apoi construirea unor enunțuri cu acestea (pag. 50).
Pentru dezvoltarea gândirii critice și a creativității sunt propuse, având ca text-suport o naratțiune scrisă de Mihail Sadoveanu. Elevii trebuie să înlocuiască cuvintele subliniate cu sinonimele contextuale ale acestora (pag. 50).
Prin rubrica Verificați-vă cunoștințele!, se propune elevilor:
– să gasească în fragmentele date, aparținând lui Mihai Eminescu, termeni dintr-o anumită serie sinonimică (pag. 51);
– să-și formuleze o concluzie, în ceea ce priveste lexicul poetic eminescian (pag. 51).
În scopul evidențierii raportului de sinonimie între cuvinte și grupuri de cuvinte, au fost selectate fragmente din texte narative, aparținând autorilor: Ion Agârbiceanu, Nicolae Breban, Ion Creangă (pag. 51). Rubrica Rețineți! cuprinde informațiile pe care elevii trebuie să le rețină (pag. 51).
În continuare se cere elevilor:
– să stabileasca intr-o expresie sinonimele cuvintelor: a aminti, repede, a regreta, a fugi (pag. 51);
– să indice printr-un cuvant sinonimele expresiilor: a nu-i veni la socoteală, a sta de veghe, a da foc, a se da huța (pag. 51);
-să gaseasca expresii sinonimice în fragmente de text date(pag. 51).
Manualul este acceptabil, deoarece se promoveaza metode moderne, de invatare activa în raport cu obiectivele continute. Elevii sunt îndrumați să observe, să rețină si să aplice cunoștințele asimilate, iar exercițiile propuse in acest manual permit tratarea diferențiată.
Ca si manualul editurii EDP, notiunile despre sinonimie și exercițiile propuse, in acest sens, în manual nu sunt concepute astfel încât, elevul sa descopere singur, rolul definitoriu revenindu-i cadrului didactic, deoarece, uneori, definițiile și exprimarea depășesc nivelul clasei a Vl-a.)
De asemenea, in manual nu este prevăzută o rubrică destinata evaluarii.
În ceea ce priveste sinonimia acest manual abordeaza problema într-un mod total diferit de celelalte manuale, deoarece integrează și aprofundeaza noțiunile despre sinonime, alături de antonime, paronime, omonime, în același capitol, intitulat Relații între cuvintele din vocabular (pag. 65).
Apar, insă anumite referiri la sinonime într-o lecție anterioară, cea privitoare la neologisme (pag. 64). În cadrul exercițiilor din această lecție, există anumite sarcini pentru elevi, care vizeaza sinonimia.Elevii trebuie:
să scrie sinonime neologice pentru unele cuvinte (pag. 64);b
să identifice sinonime pentru anumite neologisme date (pag. 64).
În cadrul lecției despre sinonime, manualul propune o schemă,prin care se solicita elevilor să observe, în primul rând, ce relații exista intre cuvintele : tare, încet, lent, repede, iute, diluat, slab, solid, proaspăt, vânjos, puternic, robust, slab, crud, nemilos, rău, neînduplecat, bun, milos. (pag. 64).
În al doilea rând, se cere elevilor să definească sinonimele, antonimele, omonimele și cuvintele polisemantice. (pag. 64).
Tema despre sinonimie este tratată sumar iar exercițiile din manual sunt prezentate gradat in ceea ce priveste dificultatea.
În concluzie, manualul pare stufos, oferă multe informații,dar sunt noțiuni abstracte cărora nu le găsim utilitatea in viata de zi cu zi. Exemplele și exercițiile cu caracter practic-aplicativ sunt insuficiente, astfel încât elevii cu greu reușesc să facă o legatura concreta între ceea ce învață la școală și ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi.
O primă observație in privinta manualului Humanitas este ca respecta concentricității noțiunilor, în sensul că, de la un an de studiu la altul, sunt adăugate noțiuni mai complexe, respectand același demers logic. Manualul vizezează un nivel mediu prin conținutul și forma de prezentare a cunoștințelor,prin organizarea logică a exemplelor și a exercițiilor (de la simplu la complex, de la ușor la greu.
În rubrica Folosiți-vă cunoștințele, se propune elevilor o reactualizare a noțiunilor anterior studiate despre sinonimie, prin diferite exerciții:
Găsiți sinonime pentru următoarele cuvinte: a discuta, a zice, scump.
Dati sinonime pentru cuvântul subliniat în enunțul: În casa lor, a fost mereu armonie.
De asemenea,este de remarcat că exercițiile au fost însoțite de ilustrații (cu un impact vizual evident aupra elevilor), care evidențiau un dialog, în cadrul căruia au fost utilizate cuvintele ale căror sinonime au fost cerute (pag. 21).In sensul acesta se actualizează cunoștințele despre sinonime, iar exercițiile au un caracter aplicativ, elevii fiind stimulati sa exerseze.
Sub rubrica Ce descoperim? manualul ofera informații esentiale despre sinonime, vizând părțile de vorbire pe care acestea la reprezintă si cum se evită repetițiile cu ajutorul sinonimelor.
Titulatura Amintiți-vă! actualizeaza definiției sinonimelor, si, totodată, se face și o precizare importantă: “Alegerea sinonimului depinde de enunțul în care apare cuvântul, neexistând sinonimie perfectă.” (pag. 21)
În continuare, exercițiile din manual vizează modul în care cunoștințele elevilor privitoare la sinonime pot fi aplicate. Elevii trebuie:
să identifice sinonime pentru expresiile agent imobiliar și cameră de zi, folosite în ilustrațiile de la începutul lecție (pag. 21);
să găsească un sinonim și o expresie sinonimă pentru expresiile din enunțul: Dino a dat cu bâta-n baltă, deoarece e sărac cu duhul.
La rubrica Rețineți! în finalul lecției,elevii pot observa, dirijați de către cadrul didactic, anumite aspecte despre sinonimie, care să permita reținerea celor mai importante notiuni: “În limba română, există expresii care sunt îmbinări constant de cuvinte. Se poate stabili o relație de sinonimie: între o expresie și un cuvânt; între două expresii. ” (pag. 21)
Dupa cum sunt structurate exercițiile și întrebările,acestea genereaza învățarea activă și formativă, în conformitate cu obiectivele programei, stimulează creativitatea și ofera posibilitatea tratării diferențiate a elevilor. Există in manual numeroase exerciții care pot fi realizate în clasă, dar și teme pentru studiul individual.
Există explicații, îndrumări, sugestii, ceea ce face din acest manual un instrument eficient de lucru, atat pentru pentru elevi,cat si pentru profesori.
Spre deosebire de manualul de clasa a V-a, acesta nu mai are probe de evaluare propriu-zisă, ci doar exerciții, realizate gradual, pentru consolidarea și aprofundarea cunoștințelor.
CLASA a VII-a
Manualul editurii Corint respectă criteriile curriculare și psihopedagice continute in programă.
Pentru prima dată se întâlnește terminologia de „clase semantice”, atunci când vine vorba de studierea sinonimelor, antonimelor, omonimelor și paronimelor,spre deosebire de celelalte două manuale (Humanitas si All).
In rubrica Amintiti-va, în cadrul lecției despre sinonime, se pleacă de la definirea acestora .
Valorificarea cunoștințelor despre sinonime se realizează prin patru exerciții. Elevii trebuie să stabileasca sinonimele neologice pentru mai multe cuvinte din clase lexicale diferite. Exercițiul necesită concentrare, unele cuvinte îi pun în dificultate pe elevi, dar în sensul bun,deoarece le sporeste atentia.
De asemenea, exercițiul 2 solicita atenție din partea elevilor, deoarece nu numai că aceștia trebuie să știe sinonime neologice pentru anumite construcții (care vorbește mult, care este expus pe scurt, care nu se poate citi, care oferă confort), dar cerința precizează ca sinonimul să fie un adjectiv, actualizand,in sensul acesta cunoștințele lor despre părțile de vorbire.
La exercițiul 3, spațiul alocat noțiunilor teoretice este restrâns, amintindu-se de sinonime totale, parțiale și aproximative, cu câte un singur exemplu și un singur exercițiu înaintea clasificării.
La rubrica Folosiți-vă cunoștințele! apar trei exerciții, primul prin care se cere elevilor să observe sinonimele totale prezentate și să precizeze modul în care se folosesc.Insa, la acest exercițiu este nevoie de intervenția profesorului, mai ales pentru partea a doua a exercitiului. Teoria prezentată în manual e dificila,de aceea,pentru elev e greu să poată explica nuanțele de sens care le deosebesc, așadar este iar nevoie de ajutorul cadrului didactic.
Manualul încheie tema destinată sinonimiei cu un ultim exercițiu care face referire la sinonimia aproximativă (cu două exemple din texte aparținând lui Mihai Eminescu vatră de jăratic și doamna mărilor și a nopții), , multe lucruri nefiind lămurite. Nu se aduce în discuție valoarea stilistica a sinonimelor și nu se explica rolul important al sinonimelor pentru exprimarea orală și scrisă.
La tema despre sinonimie, manualul respectă conținuturile obligatorii vizate de programă.
Deci, manualul se impune printr-o grafică adecvată,printr-un un conținut care evidențiază autoritatea științifică a textului. Exercițiile sunt clar formulate și de dimensiuni acceptabile (pentru a putea fi lucrate în clasă); noțiunile și exercițiile sunt prezentate gradual sub aspectul dificultății în raport cu nivelul de vârstă și intelectual al elevilor.
În manualul editurii All , sinonimia apare în capitolul Mijloace externe de îmbogățire a vocabularului, ceea ce este o gravă eroare iar relatiile semantice nu sunt delimitate de capitolul dedicat neologismelor, fiind studiate ca o continuare a acestora.
În ceea ce privește sinonimia, aceasta se găsește la pagina 31, autorii manualului aprofundand această temă pe două pagini, iar la prima vedere este mult mai bine structurată față de manualele celorlalte edituri.
La unitatea Citiți! la deschiderea capitolului despre sinonime, apar cateva texte literare, ale unor scriitori din programa analitică, texte alese cu destulă grijă. Se cere elevilor să citească textele și să se identifice seria sinonimică formată din șase cuvinte. În texte apar sinonimele cuvântului apă: lac, baltă, heleșteu, iezer si ramnic . O problemă a acestui exercițiu o constituie cele două regionalisme: iezer și râmnic. Este puțin posibil ca elevii să cunoască sensul acestor cuvinte și să le insereze în seria sinonimică a termenului apă. La acest exercițiu elevii vor apela la dicționar la profesor.
Definiția sinonimelor nu se dă în mod direct de către autorii cărții, ci printr-o autoevaluare cu un item cu alegere multiplă.
„Sinonimele sunt:
Cuvinte cu sens identic sau apropiat;
Cuvinte cu formă identică sau apropiată;
Cuvintele la care atât forma, cât și sensul sunt identice sau apropiate. ”(pag.31).
Aceasta optiune îi determina să-și reamintească diferența dintre termenii sens și forma cuvântului, ceea ce este un plus pentru acest manual.
Secțiunea Valorificați-vă cunoștințele! cuprinde trei exerciții care ajută elevul să își îmbogățească vocabularul cu sinonime noi, neologice care se găsesc în dicționarul de la sfârșitul , acestea fiind raportate la nivelul de vârstă, afectiv și atitudinal al elevilor de clasa a VII-a.
Trecerea spre partea de teorie se face prin descoperire prin intermediul secțiunii Observați!, în care apar exerciții ce privesc sinonimia lexicală, lexico-frazeologică și frazeologică.
Clasificarea sinonimelor are loc la rubrica Rețineți!, deși nu apar mai multe exemple pentru consolidarea și sistematizarea acestor noțiuni.
Secțiunile Citiți! și Observați! Descoperiți singuri! clasifica sinonimele după sensul pe care îl exprimă: totale, parțiale și aproximative. De reținut este faptul că elevilor li se cere să motiveze integrarea acestora într-o categorie sau alta, iar exemplele sunt scrise bolduit pentru a nu îi pune în dificultate: perje = prune; dumbravă = codru; valuri = bulgări fluizi. (pag. 32).
Sfârșitul capitolului tratează și stilistica sinonimelor ceea ce reprezintă un plus pentru acest manual. Prin intermediul metodei ciorchinelui, elevii sunt invitați să descopere singuri rolul stilistic al sinonimelor în texte aparținând lui Mihail Sadoveanu,punandu-se accentul pe importanta sinonimiei,atat in exprimarea scrisa,cat si in cea orala.
Manualul respecta conținuturile obligatorii vizate de programă,in ceea ce priveste sinonimia, dar, nu prevede o rubrică pentru evaluare.
Nu există o paletă mai largă de exercitii destinate creativității elevului și îmbogățirii vocabularului personal și nu există nici exerciții de scriere și pronunție corectă a unor sinonime neologice.De asemenea,acest manual nu oferă metode de lucru diferențiat, exerciții de grup.
Trebuie precizat faptul că manualul Humanitas, asemenea celorlalte două manuale puse în discuție, nu este revizuit în conformitate cu DOOM2.
Capitolul destinat sinonimiei, începe cu rubrica Observați! si se studiază alături de antonimie prin identificarea unor sinonime dintr-o ilustrație. Exercițiul are un caracter aplicativ, elevii fiind încurajați să-si aminteasca,sa exerseze, să descopere, în replicile personajelor, sinonime parțiale pentru cuvântul local: pensiune, crâșmă, bodegă (pag. 27).
Exercițiul este unul foarte ușor, in raport cu particularitățile de vârstă și intelectuale ale elevilor de clasa a VII-a. La fel se întâmplă și cu al doilea exercițiu, deoarece, cuvintele cărora li se cer sinonimele sunt mult prea simple,potrivite elevilor de ciclul primar.
Ex: folositor, a merge, el, amândoi și odată (pag. 27).
La exercițiul 3, elevii sunt pusi in dificultate, iar fără ajutor din partea cadrului didactic, elevii nu ar putea răspunde la întrebare. Se pot schimba firmele între ele? Motivați-vă răspunsul! Întrebarea se pune: Care firme? Deși metoda se vrea una prin descoperire, creează confuzie prin imprecizie.Prin exercițiul 4, autorii solicita elevilor ca sarcină de lucru să consulte dicționarul, ceea ce este un plus pentru acest manual, iar la exercițiul 5 se cere sinonim pentru expresia a lua masa, deci o sinonimie lexico-frazeologică.
Rubrica Amintiți-vă! face o scurtă prezentare a sinonimelor,da definiția acestora și le clasifica din punct de vedere morfologic. Insa, se dă doar câte un exemplu din fiecare clasă morfologică, iar acestea sunt banale pentru vârsta elevilor. Autorii s-au gândit,probabil, că noțiunile despre sinonimie sunt studiate încă din clasa a V-a și astfel s-au actualizat cunoștințele anterioare.
După aceste exerciții introductive, la rubrica Descoperiți! autorii propun, în scopul aprofundării cunoștințelor, exerciții simple și depășite, intenția autorilor fiind de a aduce in discuție sinonimia totală printr- un arhaism (flintă), un regionalism (păpușoi) și un neologism (cord), însă contextele sunt mult prea banale:
„Soldații merg la trageri cu flintă/ pușcă;
Inginerul agronom a scris un tratat despre cultura porumbului/păpușoiului;
Mă doare inima/ cordul ” (pag. 28).
În rubrica Rețineți! se reia definiția sinonimelor, apoi se trece brusc la tipurile de sinonime, fiind precizat că acesta împărțire este determinată de echivalența semantică și numărul de sensuri suprapuse. Pentru un elev obisnuit, acești termeni lingvistici constituie o piedică în înțelegerea tipurilor de sinonime și pentru clasificarea lor.Tocmai de aceea, era necesar să se insiste asupra acestor termeni, mai ales că pentru fiecare tip de sinonime nu avem decât câte un singur exemplu: perfecte – natriu = sodiu; aproximative – vatră de jăratic = luna; parțiale – repede = iute; totale – cupru = aramă. Astfel, manualul pare supraîncărcat și ambiguu prin alăturarea noțiunilor sinonime perfecte și sinonime totale.
Exercițiile 1, 2, 3 și 4 (pag. 29) de la rubrica Exersați! revin la exercițiile despre sinonime, în apropierea imediata a noțiunilor teoretice despre antonimie, ceea ce este de neinteles, dar, ținând cont că la antonime nu există decât două exerciții, putem afirma că există exemple suficiente pentru a încerca să se lucreze cu manualul la acest capitol.
O apropiere de realitatea în care elevii trăiesc o constituie textul de la exercițiul 1 (pag. 29),deoarece este unul nonliterar, o știre dintr-un ziar, însă nu există niciun text literar pentru exemplificarea sinonimiei aproximative.
In acest manual, exercițiile prin care să se fixeze noțiunile despre sinonimie aproape că lipsesc, nu există un text suport literar prin intermediul căruia elevul să lucreze independent, așa cum se procedează pentru subiectele de la Evaluarea Națională, iar exercițiile de creație lipsesc cu desăvârșire,precum si cele care implica creativitatea elevului și îmbogățirea vocabularului personal.
În învățământul românesc modern se pune accent foarte mult pe activitățile de grup, dar și pe autoevaluare și interevaluare,insa acest manualul nu atinge niciuna dintre aceste tendințe,accentul punandu-se pe învățământul tradițional, bazat pe memorare mecanică a unor termeni lingvistici, fără finalitate în aplicații.
CLASA a VIII-a
Manualul de la Editura Corint abordeaza noțiunea de sinonimie în conformitate cu programa școlară, fără a apela la noțiuni anterior cunoscute de catre elevi .
Lecția Rolul neologismelor în dezvoltarea sinonimiei este compusa din trei părți: Folosiți-vă cunoștințele!, Completați-vă cunoștințele!, Observați! (pag. 66).
Exercițiile de la lecția Neologismele (actualizare) sunt în strânsă legătură cu fenomenul de sinonimie (pag. 65). Astfel, elevilor li se cere:
să gaseasca câte un sinonim neologic pentru anumite cuvinte (pag. 65);
– să alcatuiasca enunțuri cu sinonimele neologice ale unor termeni dați (pag. 65);
să indice sinonime pentru cuvinte din vocabularul actual (pag. 65).
În prima rubrica, sunt prezente numeroase exerciții ce vizează mai degrabă neologismele, dar apar și câteva exercitii privitoare la sinonimie, în care elevii au anumite cerinte:
să explice neologismele din unele texte-suport, prin sinonime sau echivalente sinonimice (pag. 66);
să stabileasca liste privind sensurile unor cuvinte date (pag. 66).
În rubrica Completați-vă cunoștințele! sunt exerciții în care elevilor li se cere:
să aleaga din seria lexicală a cuvântului a merge sinonimul potrivit pentru anumite stiluri (pag. 67);
să alcătuiască seria sinonimică a cuvântului aspru și să creeze enunțuri care să ilustreze deosebirile sinonimelor în contexte diferite (pag. 67);
să găsească sinonime pentru expresii și locțiuni verbale date (pag. 67).
Se observă că, în cadrul acestei rubrici, limbajul este accesibil, coerent, noțiunile sunt prezentate schematic,insa fără suficiente exemple, se aprofundeaza sinonimia în raport cu particularitățile de vârstă și înțelegere a elevilor.
In rubrica Observați! ca o concluzie a lecției,se puncteaza cele mai importante noțiuni pe care elevii trebuie să le rețină:
rolul sinonimiei în limba literară;
importanța cunoașterii sinonimelor în limbajul actual;
sublinierea importanței folosirii sinonimelor pentru stilul particular al
scriitorilor.
Aceasta secțiune cuprinde câteva exerciții care sunt structurate gradual de la simplu la complex, de la ușor la greu. ce accentueaza rolul neologismelor în dezvoltarea sinonimiei, în nuanțarea exprimării.
Exercițiile sunt suficiente și diversificate, astfel încât, profesorul care utilizează la clasă acest manual nu va avea nevoie să apeleze la materiale auxiliare, pentru a aprofunda această temă.
Tratarea diferențiată se face implicit prin exerciții pe care profesorul trebuie să le identifice.
Manualul editurii Humanitas este un manual coerent si complex, ce oferă suficiente exerciții pentru toate categoriile de elevi, in ceea ce priveste studiul sinonimiei, fiind un instrument de lucru util și flexibil.
Manualul respectă rigorile științifice, abordează prezentarea în raport cu particularitățile de vârstă și înțelegere ale elevilor de clasa a VIII-a, respectă continuitatea cu salturi calitative de la o clasă la clasă,fiind in conformitate cu programa scolara. Ilustrațiile sunt colorate și atractive, având un rol important în lecție, conținutul lor fiind ușor de recunoscut si de asimilat de către elevi, deoarece aparține universului lor de preocupări extracurriculare.
Principiile învățării și dezvoltării sunt foarte bine fundamentate și aplicate în elaborarea manualului,iar manualul promovează, excelent, valorile recunoscute, într-o organizare sistemică, coerentă .
De asemenea, manualul încearcă să răspundă cerinței actuale a creșterii ponderii activității elevului în actul didactic. Așadar, autorii au conceput manualul utilizând ca metodă fundamentala, învățarea prin descoperire. Există si din acest punct de vedere o relație logică între secvențele manualului. Astfel noțiunile teoretice referitoare la sinonimie sunt descoperite, analizând o situație de comunicare.
Este de apreciat metoda modernă de abordare a conținuturilor, menită să pună în valoare capacitatea de gândire, de analiză și de sinteză a elevilor, în conformitate cu treptele logice ale învățării: faza familiarizării ; faza analizei și a distingerii planului gramatical de cel logic; faza însușirii definițiilor.
Manualul acestei edituri îl ajută pe elev să ajungă la anumite informații și, mai ales, să își formeze deprinderi de lucru independent, necesare pregătirii în vederea susținerii examenelor de admitere la liceu.
Noțiunea de sinonimie, in acest manual, este tratată în aceeași lecție cu cea de antonimie. Pe baza unor texte non-ficționale, dintr-un domeniu familiar elevilor, muzica, ce intră în sfera preocupărilor lor cotidiene, sunt create cerințe, care vizează:
gasirea unor sinonime pentru un termen dat, din textul-suport propus (p. 38);
selectarea unor sinonime contextuale potrivite, pentru termenul tânăr, dintr-o listă dată: adolescentin, fraged, june, necopt (p. 38);
identificarea unor sinonime pentru unele cuvinte scrise bolduit, din text și precizarea părții de vorbire pe care o reprezintă (p. 38);
identificarea de sinonime pentru anumite locuțiuni, precum: fără doar si poate (p. 38);
încadrarea unor tipuri de sinonime într-o anumita categorie: procesare – prelucrare; lexic – vocabular; vârtej -„cuibar rotind de ape” (p. 38).
Prin intermediul acestor exerciții realizate gradual, de la ușor la greu, de la simplu la complex, elevii sunt îndrumați să –si aminteasca,prin rubrica Amintiți-vă!, marcată grafic prin două culori, noțiuni despre sinonime: definiția; modul cum se stabilesc sinonimele într-un anumit context ; prin ce părți de vorbire pot fi exprimate; relația de sinonimie ce se poate realiza între două cuvinte/expresii; clasificarea sinonimelor (perfecte, aproximative, parțiale, totale).
Se precizează apoi, rolul neologismelor în dezvoltarea sinonimiei, prin intermediul unui exercițiu (pag. 39) ce solicita elevii să găsească un sinonim neologic pentru anumite cuvinte subliniate din enunțurile:
Natura este veșnică.
Doctorul mi-a scos un dinte.l
Mi-am luat un șal mare.
În rubrica Amintiți-vă!, prin utilizarea culorii verde, autorii manualului propun elevilor să rețină importanța sinonimelor neologice, de a îmbogăți vocabularul și a pemite o exprimare cât mai nuanțată,atat scrisa,cat si orala.
Lecția se încheie cu o serie de treisprezece exerciții (nouă exerciții, diverse, complexe, de natură să ofere elevilor posibilitatea reactualizării tuturor noțiunilor despre sinonimie și antonimie, asimilate în clasele anterioare.
Astfel, elevii trebuie:
– să identifice un sinonim pentru cuvintele scrise bolduit într-un articol de ziar
propus în manual (pag. 40);
să selecteze dintre sinonimele accident, catastrofa, incident un titlu potrivit să anunțe într-un ziar anumite evenimente (pag. 41);
să stabileasca ce sensuri are cuvântul drept și să construiască enunțuri cu sinonime pentru fiecare sens al cuvântului dat (pag. 40);
să asocieze un sinonim neologic din a doua coloană de termeni: pueril, opulență, a oxida, obez, ipocrit, similar, pentru cuvintele din prima coloană: asemănător, belșug, copilăresc, fățarnic, gras, a rugini (pag. 41);
să clasifice sinonimele din anumite anumite serii, după gradul de intensitate:
boare, furtună, uragan, vânt;
a boci, a lăcrima, a plânge, a se smiorcăi;
enorm, imens, încăpător, spațios (pag. 40).
să indice care dintre sinonimele din anumite serii date exprimă aprecieri pozitive, negative, neutre:
sfrijit, slab, suplu;
darnic, mărinimos, risipitor (pag. 40).
să identifice sinonime neologice pentru anumite unități frazeologice: a băga de seamă, a-i părea rău, a face rost, a se face de râs, de ajuns, cu capul în nori, scos din cutie (pag. 40).
sa dea exemple de unități frazeologice sinonime cu altele: a da ortul popii, a lua la rost, a o lua la sănătoasa, a bate câmpii (pag. 40).
să gaseasca câte un sinonim neologic pentru unele cuvinte date: adânc, amănunțit, cinstit, deștept, folositor, îngâmfat, molipsitor, obraznic, singur, urmare, vrăjitorie (pag. 40).
Dupa cum se observa, exercițiile sunt diverse, uneori surprinzătoare și presupun metode active de antrenare a elevilor iar modul în care sunt structurate acestea stimulează creativitatea și dă posibilitatea tratării diferențiate a elevilor, astfel ele pot fi realizate,atat în clasă, cat și ca teme și exerciții pentru studiul individual.
Este de remarcat varietatea acestor exerciții, care implică mai ales creativitatea elevului și îmbogățirea vocabularului personal; limbajul folosit este accesibil, acestea sunt accesibile și antrenante pentru elevi. Am apreciat,in acelasi timp, modul în care se insistă pe identificarea și asimilarea unor sinonime neologice, ceea ce are drept consecință îmbogățirea vocabularului elevilor.
Se realizează permanent tratarea diferențiată a elevilor, prin diversitatea tipurilor de exerciții și înlănțuirea lor.
Manualul conține îndrumări, sugestii, explicite privind modul de abordare și realizare a sarcinilor de învățare, ceea ce îl face un instrument de lucru foarte util, atât pentru elev, cât și pentru profesor .
Concluzii
În școala noastră se acorda o importanta deosebita studiului limbii materne,acest lucru se explică prin numeroasele posibilități pe care le oferă aceasta în realizarea sarcinilor instructiv – educative, precum și prin rolul pe care-l are în viața individului și în viața socială. Totodata,studiul limbii constituie calea necesară și condiția esențială în realizarea scopului fundamental al școlii – cultura generală,perfectionarea limbajului fiecarui individ.
Elevul trebuie să devină conștient, in ciclul gimnazial,si nu numai, că însușirea corectă a limbii române îl ajută sa si imbogateasca vocabularul, să asimileze cunoștințele de la celelalte discipline, că poate învăța mai ușor o limbă străină, să se exprime clar și corect în orice împrejurare, să se integreze în societate.
Autorii manualelor au înțeles că limba trebuie să devină funcțională și au renunțat la metodele expozitive traditionale, înlocuindu-le cu metode moderne de învățare activă, care îi pun pe elevi în situația de a descoperi singuri informația nouă și de a o utiliza în mesaje proprii, orale și scrise, ceea ce genereaza dezvoltarea capacităților cognitive și a creativității.
Insa, nivelul de dificultate al exercițiilor este diferit de la un manual la altul, chiar și volumul de aplicații, însă, existența numeroaselor manuale alternative oferă posibilitatea utilizatorului să stabilească dacă se potrivește cu aspiratiile si nevoile sale.
Este de apreciat efortul autorilor de a oferi manuale alternative care să vină în întâmpinarea diferitelor interese, nevoi, ritmuri, stiluri etc, aceasta constituind fundamentul în aplicarea reformei curriculare.
Profesorului i se atribuie sarcina de a selecta manualul,metodele, deoarece fiecare manual servește doar ca suport, profesorul fiind liber să dispună sau nu de sugestiile acestuia, bazându-se pe concordanța care există între programa școlară și auxiliar.
În urma analizei comparative realizate, constatăm că există atât puncte tari, cât și puncte slabe pentru manualele alternative prezentate.
PUNCTE TARI:
toate manulalele alternative sunt elaborate, în conformitate cu programa școlară, în sensul includerii conținuturilor solicitate de aceasta din urmă;
aproximativ,toate manualele alternative pot fi adaptate la nivelul de vârstă și intelectual al clasei;
toate manualele consultate, servesc îndeplinirii competențelor speciale cuprinse în programele de limba română, fără a mai fi nevoie să se apeleze la resurse suplimentare ;
în unele manuale, exercițiile sunt diversificate,in functie de nivelul intelectual al elevului;
apar, destul de des, îndrumări și sugestii privind modul de abordare și de realizare a sarcinilor de învățare (Folosiți-vă cunoștințele!, Observați! Rețineți! etc.) ;
materialele, exemplele și activitățile iau în considerare caracteristicile sociale, culturale și educaționale ale elevului;
conținuturile manualelor se construiesc pe baza cunoștințelor asimilate anterior, în mod progresiv;
în general, manulalele alternative adopta caracterul actual al limbii române, principiu de bază în studiul disciplinei.
PUNCTE SLABE:
nu in toate manualele este respectat demersul logic al unui conținut (de la concret la abstract, de la simplu la complex);
exercițiile propuse nu au totdeauna un grad de dificultate ascendent, în special, la clasele a V-a și a Vl-a;
in unele manuale lipsesc schemele recapitulative;
absența modelelor de teste sumative la final de unitate;
designul,materialul manualului nu este totdeauna de cea mai bună calitate;
aspectele teoretice sunt lipsite de aplicatii corespunzatoare.
IV. ASPECTE METODICE – STUDIU DE CERCETARE
4.1. Cercetarea pedagogică
“Cercetarea pedagogică, definită în sensul ei larg, este o formă superioară a activității de investigație desfășurată sistematic și organizată științific în scopul obținerii de noi informații, cunoștințe științifice, al verificării sau validării unor modele teoretice sau aplicative.”
Practica educativă reprezintă, pentru cercetător, o sursă importantă de cunoaștere, un mijloc esențial de experimentare și de generalizare a experienței pozitive. Inovarea în învățământ se realizează atât prin generalizarea experienței, cât și prin experimentare. Prin concluziile ei, contribuie la inovarea și perfecționarea procesului instructiv-educativ.
“Putem considera cerecetarea psihopedagogică ca fiind o strategie desfășurată în vederea surprinderii unor relații noi între componentele acțiunii educaționale și a elaborării pe această bază a unor soluții optime ale problemelor pe care le ridică procesul educațional, în conformitate cu exigențele sociale și cu logica internă a desfășurării lui.”
Rolul cercetării pedagogice constă în interpretarea, generalizarea și inovarea fenomenului educațional prin schimbări de structură sau prin introducerea de metodologii noi și mai eficiente.
În domeniul învățământului, inovațiile pot fi realizate sub forma unor schimbări de concepție privind sistemul de organizare, programele, manualele școlare și metodele de învățământ, schimbări referitoare la relația profesor-elev, sau schimbări în ceea ce privește mijloacele de învățământ și laboratoarele de tehnologie didactică. Experimentul pedagogic presupune măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali.
Scopul cercetării constă în optimizarea și aprofundarea înțelegerii și însușirii sinonimiei la gimnaziu.
În școală, în procesul instructiv-educativ, pentru studierea acestei clase lexicale, sinonimia, se utilizează o gamă largă de metode și procedee oferite, atât de practică tradițională, cât și de didactica modernă.
Obiectivul cercetării
Obiectivul cercetării îl constituie importanța aplicării metodelor tradiționale și moderne în vederea eficientizării rezultatelor procesului instructive – educativ.
4.3. Ipoteza de lucru
“Ipoteza în cercetarea pedagogică trebuie să asigure un echilibru între finalitatea acțiunii educaționale, desfășurarea ei și randamentul obținut.”
Studiile de specialitate au accentuat ideea că metodele tradiționale sunt mai rigide și se raportează la un model arhaic de învățământ, iar cele moderne sunt mult mai flexibile, adaptate nevoilor educaționale. Ipoteza generală de la care am pornit o constituie faptul că, îmbinarea metodelor și procedeelor tradiționale cu cele moderne optimizează obținerea unor rezultate ce implică perfecționarea actului educațional.
Selecția subiecților
Pentru desfășurarea experimentului, am ales drept cadru Școala Gimnazială Dărmăneștide Arte, din localitatea Dărmănești, în anul școlar 2015 – 2016.
La acest experiment au participat 26 de elevi, ce reprezintă două loturi de copii, proveniți din clasele a VII-a A și a VII-a B.
Grupa I a cuprins 13 subiecți – grupul țintă (cel la care s-a aplicat condiția de stimulare), iar grupa a II-a a cuprins 13 subiecți – grupul martor, elevi cu nivel mediu.
Nivelul de implicare a subiecților este egal.
Pentru grupa I, raportul pe sexe a fost de 7:6 (fete: băieți);
Pentru grupa a II-a, raportul pe sexe a fost de 6:7 (fete: băieți).
Procedura utilizată
Învățământul românesc a trecut și trece și el prin procesul de modernizare și de evoluție întâlnit în toate domeniile de activitate, de aceea tehnicile și stategiile de învățare trebuie să înlocuiască tendința de memorare mecanică și simpla reproducere. În procesul instructiv-educativ, trebuie utilizate acele strategii didactice care declanșează mecanismele psihologice ale învățării, ținând cont atât de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor, cât și de contextul în care are loc învățarea. O strategia didactică este eficientă doar dacă reușește să antreneze elevii în însușirea activă și creatoare a informațiilor transmise.
Dacă a fost nevoie de un curriculum nou, compatibil cu cerințele societății, aflate în continuă evoluție, la fel s-a întâmplat și cu metodele și procedeele de predare-învățare și evaluare. Raportându-se la nevoile elevilor, acestea au suportat îmbunătățiri și reevaluări, progrese și diversificări.
Metodele tradiționale nu trebuie date la o parte, dar ele trebuie împletite, în procesul instructiv-educativ, cu metodele moderne, active – participative, iar în procesul de predare a vocabularului se ține seama de ambele tipuri de metode.
Principalele metode de învățământ utilizate cel mai des sunt:
Conversația didactică;
Metoda demonstrației;
Metoda observării;
Lucrul cu manualul și alte cărți;
Metoda exercițiului;
Problematizarea;
Studiul de caz;
Învățarea prin descoperire;
Brainstorming;
Metoda Frisco;
Metoda cubului;
Ciorchinele ș.a.m.d.
Pentru obținerea unor rezultate care să asigure perfecționarea și optimizarea actului de predare-invatare-evaluare este necesar să se aplice metodele adecvate cu realitatea investigată.
Cunoaștem ipoteză conform căreia adoptarea unei metode nu-l conduce pe cercetător spre descoperirea adevărului absolut.
Tocmai de aceea, ne-am propus o prezentare succintă a unor metode de lucru aplicate în cadrul lecțiilor ce vizează categoria semasiologică studiată, și anume, sinonimia, metode ce au ca rezultat eficientizarea și optimizarea actului educațional pentru tema aleasă.
1. Prin metoda conversației, utilizata destul de des în studierea limbii române, profesorul stimulează gândirea liberă, expresivă a elevilor, antrenându-i pe aceștia în cercetarea faptelor de limbă, în dezvăluirea adevărului științific.
În pedagogia școlară exista două forme ale conversației didactice: euristică și catihetică.
Conversația euristică își propune să conducă elevul la descoperirea a ceva nou. Aceasta este folosită, mai ales, în dobândirea de noi cunoștințe și în lecțiile de recapitulare și sistematizare.
Conversația catihetică/examinatoare constata nivelul la care se află cunoștințele elevului la un moment dat. Este utilizată cu precădere la începutul orei, la reactualizarea cunoștințelor, pe tot parcursul predării noului subiect și după ce s-au însușit anumite cunoștințe noi.
Indiferent de tipul conversației, aceasta trebuie să îl determine pe elev să observe, să compare, să descopere ceea ce este comun și ceea ce diferențiază faptele, să formuleze concluzii și să ilustreze prin exemple noi.
Întrebările formulate de către profesor trebuie să fie precise, să stimuleze gândirea, să aibă forme variate și să vizeze un conținut limitat. Este recomandat ca răspunsurile elevilor să fie formulate corect, atât sub aspect gramatical, cât și logic, să vizeze cu precizie conținutul interesat, să fie individuale (nu în cor).
Conversația este cea mai utilizată dintre toate metodele folosite în cadrul lecției de limba română, deoarece dezvolta sensibilitatea și gândirea creativă elevilor, precum și abilitățile de exprimare corectă și adecvată în limba română.
Împletindu-se cu celelalte metode, conversația este foarte importantă în procesul educațional, de predare – învățare a noțiunilor de vocabular.
Utilizând modelul lui Vistian Goia din Didactica limbii și a literaturii române pentru gimnaziu și liceu, am formulat câteva întrebări care pot fi utilizate în cadrul orelor de limba română pentru asimilarea sinonimelor:
Problematizarea este utilizată în situații contradictorii ce urmează a fi rezolvate prin gândire. Elevii descoperă regula și emit ipoteze. Se pornește de la o situație – problemă care angajează elevul în găsirea unor soluții eficiente și îl implică la o muncă intelectuală intensă. Prin acesta metodă, elevii își însușesc rapid definiția sinonimelor.
Exemplu: Pornind de la enunțul:Trupa Holograf a câștigat simpatia publicului tânăr, precizează corectitudinea sinonimelor alese:
a câștigat=a obținut, a biruit, a reușit; tânăr =crud, adolescentin, june, necopt.
Învățarea prin descoperire – o metodă modernă ce implică și elemente prezente în metoda tradițională.
Învățarea prin descoperire face parte alături de problematizare, din categoria metodelor euristice. Dacă problematizarea pune accentul pe provocarea și crearea unor situații de cunoaștere și de învățare, în cazul învățării prin descoperire, accentul este pus pe căutarea și aflarea soluțiilor.
De fapt, învățarea prin descoperire este învățare prin redescoperire, deoarece elevul descoperă, prin activitate independentă sau semiindependentă, noțiuni deja cunoscute.
După tipul raționamentului utilizat în (re) descoperire, deosebim:
(re) descoperire pe cale inductivă;
(re) descoperire pe cale deductivă;
(re) descoperire prin analogie.
În cazul sinonimelor, metoda învățării prin descoperire este aplicată în etapa de reactualizare a cunoștințelor anterioare. De exemplu, se dau sinonimele:
repede – iute
timp-vreme; cuminte- blând; potera- poliție;
a comunica –a vorbi
Prin intermediul conversație, se observă în ce măsură sensurile cuvintelor din perechile date coincid sau nu. Se constată că în cazul unor termeni, deși aceștia denumesc același aspect din realitate, nu toate sensurile coincid: cuminte-bland, a comunica-a vorbi, repede-iute. În cazul altora, toate sensurile coincid: timp-vreme, potera-politie.
Se stabilesc cu ajutorul elevilor tipurile de sinonime:
sinonime parțiale – cuvinte al căror sens nu coincid total;
sinonime totale – cuvinte la care toate sensurile coincid.
În felul acesta, elevii observă deosebirile dintre diversele tipuri de sinonime.
4. Algoritmizarea este un procedeu instructiv-educativ care are la bază algoritmul. Aplicarea acestei metode implica antrenarea elevilor în descoperirea algoritmului, aceasta constituind o etapă în cadrul activității de învățare și nu un scop final.
În lecția de predare a sinonimelor la clasa a VII-a, am urmărit algoritmii: selectez textul-suport dintr-o operă literară cunoscută, care să conțină toate tipurile de sinonime învățate, un text accesibil elevilor că nivel de dificultate și conținut. După stabilirea acestor algoritmi, elevii vor citi cu atenție textul, fac observații asupra acestuia, referitoare la opera din care face parte, autorul operei, tema exprimată, iar apoi se va explica sensul cuvintelor necunoscute, apelând la un dicționar sau la ajutorul profesorului.
Vom discuta definițiile corespunzătoare fiecărei noțiuni teoretice, pe care le vom analiza într-un tabel sinoptic. Vom insista ca afirmațiile elevilor, cu privire la sinonime să fie însoțite de argumente corespunzătoare.
Metoda prezentată este o metodă eficientă în procesul educațional, de predare – învățare, iar pentru a fixa această metodă se apelează la conversație, demonstrație, exercițiu.
5. Metoda exercițiului
Deși metoda exercițiului este o metodă tradițională, este utilizată destul de des de către cadrelor didactice, deoarece se remarcă prin eficiență, ajutând la aprofundarea înțelegerii noțiunilor, la consolidarea cunoștințelor și la sporirea capacității și a deprinderilor teoretice și practice.
Programa de limba română prezintă o gamă variate de exerciții recomandate pentru a fi utilizate în cadrul orelor de curs. Metoda cel mai des folosită în predarea vocabularului.
Metoda exercițiului este cel mai des folosită în predarea vocabularului, scopul general al acestuia fiind formarea deprinderilor de muncă independentă la elevi.
Se poate remarca, faptul că exercițiul se împletește strâns cu toate celelalte metode, iar fiecare dintre ele se poate transforma la un moment dat în exercițiu.
Pot fi aplicate încă de la prima lecție despre sinonimie: exerciții de alcătuire de propoziții, de texte, creare de dialoguri. Astfel, în urma studierii sinonimelor, se poate cere elevilor să alcătuiască o compunere utilizând aceste clase semantice, având un anumit titlu ce implică și cunoașterea de către elevi a noțiunilor de bază ale gramaticii, noțiuni care sunt utilizate în exprimare.
Exercițiile utilizate în cadrul acestei teme pot fi: de recunoaștere, de caracterizare, de grupare, de motivare, de disociere.
■ Comparați enunțurile:
Vărul ei are o casă modernă.
Colegul său are o locuință mare.
Aducerile-aminte au copleșit-o.
Amintirile o întristau pe bunica
■ Înlocuiți cuvintele subliniate cu un sinonim:
Copiii mai mici erau ajutați de cei mari, de aceea îi strigau să-i apere. Ei alergau numaidecât, potoleau harța, așezau pacea.
Dați câte un sinonim pentru:
a spăla putina
a-și da duhul
a-și lua picioarele la spinare
a-și lua inima-n dinți
a tăia frunză la câini
– Exerciții cu caracter creator (exemplificare, completare, modificare, compunere);
Înlocuiți în textul următor cuvintele marcate cu sinonimele lor:
E lucru tare ciudat ( ) cu pasiunile omenești, iar în cazul copiilor totul se petrece ( ) la fel ca și în cazul celor bătrâni ( ). Cei copleșiți
( ) de o pasiune n-o pot explica, iar cei ceNu au trăit vreodată ceva asemănător ( ) nu o pot înțelege( ).
Scrieți în dreapta sinonimul potrivit pentru adjectivul slab:
Tatăl meu este înalt și slab.
Lumina lămpii este slabă.
Rareș este slab la fizică.
Fără ochelari bunica vede slab.
Și-a dat seama că sunt slabe speranțe să îl întâlnească.
Înlocuiți verbul a da cu un sinonim potrivit:
Mama mi-a dat de lucru prin casă.
El nu da de pomană oricui.
Vecinul meu și a dat duhul.
Nu e bine să dai din casă.
Mă dau în leagăn.
El da mâna cu toți invitații.
L-a dat de gol ezitarea.
Realizați un text descriptiv în care să folosiți sinonimele următoarelor cuvinte: argintiu, răsărit, liniște, miracol, vis.
În analiza lexicală, se ține seama de:
definirea noțiunilor de vocabular;
elemente de recunoaștere și explicare a noțiunilor de vocabular;
structurareaa noțiunilor de vocabular;
evidențierea locului acestor noțiuni în texte;
schimbarea sau înlocuirea unor categorii de cuvinte din (în) diferite contexte;
construirea de enunțuri în care să apară noțiunile de limbă învățate.
Când vine vorba de analiza cuvântului, îl putem interpreta din punct de vedere al sensului, al formei, al relațiilor cu alte cuvinte sau al capacității de a se combina cu alte cuvinte în diferite contexte.
Când ne referim la sensul cuvântului, avem în vedere dacă este folosit cu sens propriu sau sens figurat; analiza formei ține de procedeul de formare a acestuia; relația cu celelalte cuvinte presupune stabilirea trăsăturilor asemănătoate cu alte cuvinte din lexic atât sub aspectul sensului, cât și sub aspectul formei – aici apar relațiile semantice (de sinonimie, de antonimie, de omonimie sau paronimie), dar și unitățile lexicale care constituie familia lexicală a cuvântului dat.
Cuvintele cu care se asociază prin relații semantice:
— Sinonimele: învățătură, cunoaștere, cunoștință, gândire, pregătire, conștiință, erudiție, disciplină, informație, mesaj, veste.
„Tehnica analizei lexicale are la bază folosirea conversației pe baza materialului lingvistic dat, urmărindu-se identificarea, structura, sensul, funcția expresivă a diferitelor categorii de cuvinte în contextul lingvistic din care face parte.”
6. Lucrul cu manualul și alte cărți
La limba și literatura română se lucrează mult cu manualul școlar, dar un rol important îl au și auxiliarele: dicționarul, diverse culegeri, etc.
În predarea vocabularului, și nu numai, elevii sunt îndrumați să folosească toate tipurile de dicționare. Astfel, profesorul de limba română sugerează folosirea permanentă a dicționarelor următoare:
□ DEX – Dicționarul explicativ al limbii române – este în acord cu noile norme ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române:
– conține informații și lămuriri în legătură cu vocabularul românesc actual;
– introduce în lista de cuvinte toți termenii noi, aparținând unor domenii de actualitate (informatică, finanțe, drept, religie, mass- media etc);
– conține termeni din literatura populară, regionalisme, arhaisme care apar în scrierile vechi și în operele clasicilor români;
-explică locuțiuni și expresii ori de câte ori prezența acestora este necesară pentru înțelegerea unui cuvânt.
□ DOOM – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (ediția a II-a, revizuită și adăugita) utilizată ca unica sursă pentru aplicarea corectă a normelor academice în domeniul ortografiei limbii române.
□ Dicționare de sinonime, omonime, paronime, antonime, pleonasme, instrumente indispensabile, atât pentru elevii din ciclul primar, gimnazial și liceu, cât și pentru orice vorbitor al limbii române.
Prezentarea testului
Testul aplicat conține (vezi Anexa 1) o multitudine de tipuri de itemi (itemi obiectivi, itemi semiobiectivi, itemi subiectivi). Itemii semiobiectivi dețin o pondere mai mare – itemi cu răspuns scurt/de completare ce solicită din partea elevului o atenție sporită, bazându-se pe gândire.
În elaborarea răspunsurilor adecvate, este necesară valorificarea cunoștințelor referitoare la noțiunile ce privesc sinonimia. Textul-suport ales în acest sens îl constituie un fragment din operă literară Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu. Astfel, elevii trebuie să definescă sinonimele, să observe diferența dintre sinonimele parțiale și cele totale, să găsească sinonimele unor cuvinte din text, să alcătuiască o compunere cu sinonime indicate etc.
4.7. Analiza și interpretarea rezultatelor
Rezultatele obținute la testul de evaluare sunt redate astfel:
Se observă unele diferențe între cele două clase. Apar unele răspunsuri eronate care arată ușurința cu care pot fi confundate unele noțiuni de către elevi.Tabelele inserate conțin informații esențiale, utile interpretării cantitative, necesare confirmării sau infirmării ipotezelor menționate anterior.
CLASA a VII -a A – ȘCOALA GIMNAZIALĂ DĂRMĂNEȘTI
CLASA a VII -a B – ȘCOALA GIMNAZIALĂ DĂRMĂNEȘTI
Trebuie menționat faptul că cele două grupe de elevi pornesc de la șanse relativ egale în derularea experimentului, diferențele fiind nesemnificative.
În expunerea noțiunilor despre sinonimie, am recurs, atât la metode tradiționale, la grupul martor, cât și la metode moderne de predare – învățare, pentru activizarea grupului țintă.
La cerințele 1, 3 și 6, se observă că rezultatele sunt asemănătoare, situație determinată de gradul scăzut de dificultate al cerințelor (itemi semiobiectivi – de completare/cu răspuns scurt).
Performanțele se diferențiază net în favoarea grupului experimental la celelalte sarcini; grupul țintă are un procent de 61%, 46%, 84%, 100%, 54%, respectiv 84% răspunsuri corecte, față de 46%, 39%, 54%, 85%, 46%, 54%.
Setul de itemi (subiectivi – cu alegere multiplă, de tip pereche, cu alegere duală) testează o varietate largă de cunoștințe, competențe și abilități.
Sarcina 10, respectiv itemul subiectiv, oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ, expresiv, original cunoștințele însușite.
Această cerință întâmpina obstacole în rezolvare, verificând importanța calitativă a achizițiilor însușite de elevi, principala caracteristică a acestui item fiind faptul că testează competente ce vizează originalitatea, creativitatea și caracterul subiectiv al răspunsului.
Ipoteza referitoare la aplicarea metodelor moderne și tradiționale în scopul obținerii unor rezultate ce implică perfecționarea și optimizarea actului instructiv-educative a fost confirmată. Se poate observa, astfel realizarea unor diferențe între elevii incluși în grupul experimental (media 8,06) față de elevii incluși în grupul martor (media 7,90).
Se remarca faptul că, deși ambele grupe au pornit de la un nivel apropiat, utilizarea metodelor moderne a avut o influență pozitivă asupra receptării noțiunilor se sinonimie, ceea ce conduce la atingerea obiectivului cercetării.
Cea de-a doua ipoteză, conform căreia incertitudinea obținerii de rezultate bune prin aplicarea anumitor metode este confirmată parțial, datorită varietății punctajelor.
Rezultatele obținute pot fi afectate de mărirea eșantionului. Este necesară realizarea unor studii suplimentare cu scopul de a accentua importanța aplicării metodelor tradiționale, pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ, dar și al diversității activităților.
Așadar, atât metodele tradiționale, cât și cele modene de predare- învățare sunt fundamentale pentru bună desfășurare în vederea optimizării activității didactice, profesorului revenindu-i sarcina de a îmbina eficient cele două tipuri de metode în lecțiile de dobândire de noi cunoștințe, cât și în cele de evaluare.
4.8. Măsuri ameliorative
În urma interpretării rezultatelor obținute, se pot face câteva sugestii pentru îmbunătățirea activității la clasă și pentru asigurarea performanțelor școlare.
Se recomandă diferențierea învățării prin programe cu grade treptate de dificultate și prin metode didactice diversificate, adaptate nivelului grupului de elevi.
De asemenea, este important să se realizeze și individualizarea învățării, asigurându – se șanse de reușită tuturor elevilor. Evaluarea rezultatelor învățării trebuie se facă sistematic, cu obiectivitate, solicitările profesorului să fie echilibrate, insistându-se asupra colaborării cu familia prin convorbiri și ședințe cu părinții.
Elevii cu note mai mici vor fi ajutați prin exerciții suplimentare să facă față situațiilor școlare și evaluărilor, ceea ce va conduce la creșterea performanțelor școlare.
Trebuie să ținem seama însă, de factorii interni și externi care pot influența reușita școlară a unui elev.
Factorii interni pot fi: – factori biologici (vârsta, dezvoltarea fizică și mentală; starea de sănătate) și factori psihologici: cognitivi (dezvoltarea intelectuală) și non-cognitivi (atitudini, interes).
Factorii externi pot fi: – factori sociali (mediul familial, grupul școlar, prietenii, anturajul) și factori pedagogici (organizarea procesului de învățământ; resursele activității școlare).
V. CONCLUZII
În realizarea scopului fundamental al școlii – cultura generală, studiul limbii reprezintă o condiție esențială pentru elevul contemporan.
Sinonimia, tratată în lucrarea prezentă s-a bucurat de un interes deosebit, atât din partea specialiștilor, cât și din partea unui public larg. Explicația constă în faptul că prezența sinonimelor în sistemul limbii este un fenomen necesar, care pune la dispoziția vorbitorului un sistem diversificat, cu scopul de a își exprime diferitele opinii referitoare la lumea înconjurătoare.
De asemenea, această categorie semasiologică, sinonimia, este o sursă inepuizabilă a expresivității, a preciziei și a supleței exprimării în orice limbă, în orice cultură. Astfel, oamenii au posibilitatea, datorită registrului bogat și exprexiv al limbii române, să aleagă pe cel mai potrivit într-o anume situație, pentru a exprima cât mai exact și mai nuanțat ideea pe care vor s-o comunice.
Sinonimia reprezintă sursă inepuizabilă de îmbogățire și rafinare a limbii unui popor, deoarece se regăsește nu numai în dialogul interuman, în vorbirea liberă, ci și în creația literară, acest fenomen dezvoltându-se și prin scriitori.
În ceea ce privește abordarea sinonimiei în manualele alternative analizate, consider că acestea trebuie să aloce un volum mai mare de exerciții diferențiate pe această temă, exerciții adaptate particularităților de vârstă și universului afectiv al elevilor.
Manualele prezentate întrebări ce dirijează lectura explicativă sau conduc gândirea elevului spre descoperirea noilor cunoștințe. Identificăm variate sarcini de învățare, precum și o strânsă relație între demersul teoretic și aplicațiile lui în viața cotidiană.
În cadrul lecției, demersul didactic este orientat prin întrebări, exerciții și teme care conduc elevii spre definiții sau concluzii, marcate astfel: Observați!, Descoperim, Să reținem! Etc. Pentru a scoate în relief elementele importante, s-a recurs la vizualizarea cromatică, manualele fiind atractive.
O altă sarcină importantă profesorului de limba și literatura română este aceea de a cultiva elevilor dragostea față de limba maternă, deoarece, puține sunt limbile care se pot lăuda cu o asemenea bogăție de cuvinte și cu un număr atât de mare de sinonime pentru a numi aceeași realitate.
În predarea eficientă a sinonimiei este esențială folosirea unor metode și procedee diferite.De aceea, am subliniat importanța îmbinării metodelor moderne cu cele tradiționale, fapt ce contribuie la sporirea randamentului școlar și la o stimulare generală a elevilor în procesul instructiv-educativ.
VI. BIBLIOGRAFIE
Documente
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU CURRICULUM, 2009, Programa școlară. Limba și literatura română. Clasele a V-a – a VIII-a, București. *** Legea învățământului, Nr. 84/1995, Art. 3.
Lucrări
1. Academia Română, 2005, Gramatica limbii române, vol. I – Cuvântul, București: Editura Academiei Române.
2. Academia Română, 2005, Dicționarul ortografic, ortoepic, și morfologic al limbii române, 2005, ediția a II-a, București: Editura Universul Enciclopedic.
3. AVRAM, Mioara, 2001, Gramatica pentru toți, București, Editura Humanitas.
4. BÂRLEA, Petre Gheorghe, 2009, Limba română contemporană, București: „GRAI ȘI SUFLET – CULTURA NAȚIONALĂ”.
5. BIDU-VRĂNCEANU, Angela; FORĂSCU Narcisa, 1984, Modele de structurare semantică, Timișoara: Editura Faclă.
6. BUCĂ, Marin; EVSEEV, Ivan, 1976, Probleme de semasiologie, Timișoara: Editura Faclă.
7. BULGĂR, Gheorghe, 1993, Dicționar de sinonime, București: Editura Palmyra.
8. CERGHIT, Ioan; RADU, Ioan T.; POPESCU, E.; VLĂSCEANU, L., 1996, Didactica, g’; manual pentru clasa a X-a – școli normale, București: EDP.
9. COTEANU, Ion ,coordonator, 1974, Limba română contemporană, București: Editura Didactică și Pedagogică.
10. COTEANU, Ion; BIDU-VRĂNCEANU, Angela, 1985, Limba română contemporană, Vol. I, București: Editura Didactică și Pedagogică.
11. CUCOȘ, Constantin (coordonator), 2009, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Iași: Editura Polirom.
12. CUCOȘ, Constantin, 2006, Pedagogie, Iași: Editura Polirom.
13. DINU, Mihai, 1996, Personalitatea limbii române, București: Editura Cartea Românească.
14. DOBRIDOR, Gheorghe, 1993, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București: Editura Albatros.
15. DRĂGHICI, Liana – Mihaela, 2010, Tendințe actuale în vocabularul limbii române, Pitești: Editura Paralelă 45.
16. HOARȚĂ-LĂZĂRESCU, Luminița, 1999, Sinonimia și omonimia gramaticală în limba română, Iași: Editura Cermi.
17. HRISTEA, Theodor; BRÂNCUȘ Grigore, 1972, Sinteze de limba română, București: Editura Didactică și Pedagogică.
18. ILIE, Emanuela, 2008, Didactica literaturii române, București: Editura Polirom.
19. LABĂR Adrian Vicențiu, 2009, Psihopedagogie (coordonator Constantin Cucoș), Iași: Editura Polirom.
20. MUNTEANU, Cristinel, 2007, Sinonimia frazeologică în limba română, București: Editura Economică.
21. NICOLA, Ioan, 1996, Tratat de pedagogie școlară, București: Editura Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
22. PAMFIL, Alina, 2004, Limba și literature română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ediția a II-a, Pitești: Editura Paralelă 45.
23. PARFENE, Constantin, 1999, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico – aplicativ, Iași: Editura Polirom.
24. PÎRVULESCU, Alina, 2010, Aspecte ale sinonimiei în limba română, Craiova: Editura SITECH.
25. TOMA Ion; SILVESTRU Elena; CHIȘU Lucian, 2004, Compendiu de limba română, București: Editura Fundației România de Mâine.
26. MEC, CNC, 2002, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română învățămăntprimar și gimnazial, București: Editura Aramis.
27. SNEE, 2001, Ghid de evaluare limba și literatura română, București: Editura Aramis.
28. SNEE, 2001, Evaluare curentă și examenele. Ghid pentru profesori, București: Editura ProGnosis.
Manuale
Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Editura Humanitas, București, 2010;
Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Victoria Pădureanu, Matei Cerkez, Flori Lupu, Editura All Educațional, București, 2001;
Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Marin Iancu, Ioan Dumitru, Vasile Molan, Gabriel Chelaru, Editura Petrion, București, 1997.
Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Maria Emilia Goian, Miorița Got, Doina Manolache, Editura Teora, București, 2004.
Limba română. Manual pentru clasa a Vl-a, Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Editura Humanitas, București, 2008;
Limba română. Manual pentru clasa a Vl-a, Anca Șerban, Sergiu Șerban, Ediția a II-a, Editura All Educațional, București, 2003;
Limba română. Manual pentru clasa a VI-a, Andra Vasilescu, Adela Rogojinaru, Mircea Vasilescu, Ediția a III-a, Editura All Educațional, București, 2005;
Limba română. Manual pentru clasa a VI-a, Elena Mazilu-Ionescu, Valentina Jercea, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009.
Limba română. Manual pentru clasa a VII-a, Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Editura Humanitas, București, 2010;
Limba română. Manual pentru clasa a VII-a, Anca Șerban, Sergiu Șerban, Ediția a II-a, Editura All Educațional, București, 2003;
Limba română. Manual pentru clasa a VII-a, Marin Iancu, A. Gh. Olteanu, Ana Tulbă, Editura Corint, București, 2007.
Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a, Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Editura Humanitas, București, 2003;
Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a, Marin Iancu, Editura Corint, București.
VII. ANEXE
Anexa 1
TEST
Se dă textul:
„Atunci intră Făt-Frumos. Ea s-aruncă la gâtul lui, însă, amuțită de bucurie, ea nu putu decât să îndrepte asupră-i ochii săi stinși și orbi, cu care ar fi vrut să-l soarbă în sufletul ei. Apoi ea îl luă de mână și-i arătă baia de lacrimi. Luna limpede înflorea ca o față de aur pe seninul cel adânc al cerului. În aerul nopții, Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrimi, apoi, învălindu-se în mantaua ce i-o țesuse din raze de lună, se culcă să doarmă în patul de flori. Împărăteasa se culcă și ea lângă el și visă în vis că Maica Domnului desprinsese din cer două vinete stele ale dimineții și i le așezase pe frunte.
A doua zi, deșteptată, ea vedea… A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului.
A patra zi era să fie nunta lui Făt-Frumos. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfințește un sfânt și roiuri de unde răsărind din inima pământului le-a spus cum cântă ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măiestriră hore nalte și urări adânci.
Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrămioarele sure ca mărgăritarul, mironosițele viorele și florile toate s-adunară vorbind fiecare în mirosul ei și ținură sfat lung, cum să fie luminele hainei de mireasă; apoi încredințează taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur. Acesta se duse și flutură în cercuri multe asupra feței miresii, când ea dormea, ș-o făcu să vadă într-un vis luciu ca oglinda, cum trebuia să fie îmbrăcată. Ea zâmbi, când se visă atât de frumoasă.
Mirele-și puse cămașă de tort de raze de lună, brâu de mărgăritare, manta albă ca ninsoarea.
Și se făcu nuntă mare, cum n-a fost alta pe fața pământului.
Ș-au trăit apoi în pace și în liniște ani mulți și fericiți, iar dac-a fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi.”
(Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă)
Cerințe:
Sinonimele sunt…
2. Cuvintele subliniate în enunțul Ș-au trăit apoi în pace și în liniște sunt sinonime:
totale
parțiale
Cuvintele subliniate în structura ochii săi stinși și orbi sunt sinonime:
totale
parțiale 10p.
Completează cu sinonimele potrivite spațiile din textul dat:
Iată intră Făt-Frumos. Ea s-aruncă la gâtul lui, dar, (amuțită)
De bucurie, ea nu putu decât să îndrepte asupră-i ochii săi stinși și orbi, cu care ar fi vrut să-l soarbă în inima ei. După aceea ea îl luă de mână și-i arătă baia de lacrimi. Luna
(limpede) înflorea ca o față de aur pe seninul cel adânc al cerului. În
Aerul (nopții) , Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrimi, apoi,
(învălindu-se) în mantaua ce i-o (țesuse) din raze de lună, se culcă
în patul de flori. 10p.
Identifica câte un sinonim pentru termenii subliniați din fragmentul dat. 8p.
Extrage din textul dat cuvintele care corespund sinonimelor nu vine, cenușiu,
ivindu-se. 6p.
Alcătuiește câte un enunț în care să folosești sinonimele cuvintelor din text:
adunare, sfânt. 10p.
Sinonimul grupului de cuvinte a ține sfat din fragmentul dat este:
a da un sfat cuiva
a cere un sfat
a se sfătui 6p.
Unește coloanele prin săgeți, astfel încât cuvintelor din textul dat să le corespundă sinonimele adecvate:
sure veselie
vremuiește cântară
măiestriră cenușii
bucurie trece 8p.
Notează cu A afirmațiile adevărate și cu F afirmațiile false, pentru sinonimele unor cuvinte din text:
Cuvintele măiestriră și cântară sunt sinonime totale.
Termenii sure și cenușii sunt sinonime parțiale.
Termenii bucurie și veselie sunt sinonime totale. 6p.
Redactează în 7 – 10 rânduri un text în care să prezinți acțiunile pe care le-ai
Face dacă ai avea puterea să oprești timpul. Folosește drept introducere la compunerea ta structura Mi-ar plăcea să am puterea să opresc timpul ca un Făt-Frumos… și folosește sinonimele neologice ale următoarelor cuvinte: parfum, pace, singur, nesfârșit. 20p.
Se acordă 10 puncte din oficiu.
PROIECT DIDACTIC
Unitatea de învățământ:
Propunător: Popescu Valentina
Disciplina: Limba și literatura română
Clasa: a VI-a A
Dată: 18-III-2016
Unitatea de învățare: Opera epică.
Titlul lecției: Evaluare sumativă
Tipul lecției: evaluarea competențelor
Timp alocat: 50 '
Competențe generale:
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse;
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.
Competențe derivate:
C1: Identificarea sinonimelor și a antonimelor, a omonimelor și a arhaismelor (corelare cu c. s 3.3);
C2: Precizarea mijloacelor de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format anumite cuvinte (corelare cu c. s 3.3);
C3: Recunoașterea personajelor participante la acțiune, într-un text epic la prima vedere (corelare cu c.s. 3.1);
C4: Identificarea indicilor temporali și a celor spațiali, într-un text epic la prima vedere (corelare cu c. s 3.1);
C5: Identificarea modurilor de expunere, într-un text epic la prima vedere (corelare cu c. s 3.2);
C6: Redactarea unei compuneri de tip argumentativ, din care să reiasă că fragmentul dat aparține unei opere epice (corelare cu c. s 4.1).
Activități de evaluare:
A1: Exerciții de identificare a sinonimelor, a antonimelor și a arhaismelor;
A2: Exerciții de construirea unor enunțuri în scopul ilustrării omonimiei unui cuvânt din textul dat;
A3. Exerciții de precizare a mijloacelor de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format anumite cuvinte;
A4: Exerciții de recunoașterea personajelor participante la acțiune, într-un text epic la prima vedere;
A5: Exerciții de identificare a indicilor temporali și a celor spațiali, într-un text epic la prima vedere;
A6: Exerciții de identificare modurilor de expunere, într-un text epic la prima vedere;
A7: Exerciții de redactare a unui text în care să motiveze că fragmentul citat aparține unei opere epice.
STRATEGIA DIDACTICĂ:
Metode și procedee didactice: test de evaluare sumativă;
Forme de organizare a activității didactice: activitate individuală;
Metode și tehnici de evaluare: evaluare scrisă;
Resurse: a) umane: 17 elevi ai clasei a VI-a A;
B) capacitate de învățare: grup omogen, ritmuri apropiate de învățare;
C) de timp: 50 de minute.
– Locul de desfășurare a activității: sala de clasă.
Bibliografie:
oficiale:
Curriculum școlar național
metodice:
PARFENE, Constantin, 1999, Metodica predării limbii și literaturii române, București, Editura Polirom.
PAMFIL, Alina, 2008, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, ediția a V-a, Colecția Metodică activă, Pitești: Ed. Paralela 45.
Roman-Davidoiu, Anca, Doboș, Mihaela, Stoica, Dumitrița, Evaluare națională-limba și literatura română, Editura Paralelă 45, 2015
Radu, Cătălina, Țopan, Claudia, Popă, Mihaela (Coordonator), Dumitrache, Mimi, Grad, Monica, Moldovan, Simina, Popescu, Teodora, Portofoliul de evaluare Formativă – Limba și literatura română, clasele V-VIII, Editura Delfin, București, 2015.
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
Anul școlar 2015-2016
Clasa a VI-a A
PARTEA I (54 de puncte)
Citește cu atenție textul și scrie pe foaie răspunsurile la următoarele cerințe:
S-a hotărât, care va să zică…
Madam’ Georgescu – Mița Georgeasca – cu d. Georgescu – Mihalache – pleacă la Sinaia cu trenul de plăcere. Însă, de mult, madam’ Georgescu a promis „puiului” să-l ducă odată și pe el la Sinaia; prin urmare, trebuie să-l ia și pe puiul; dar puiul nu merge nicăieri fără „gramamà”; prin urmare, și pe gramamà trebuie s-o ia.
La ceasurile două fără un sfert, iată că sosește și d. Georgescu cu un muscal cu cauciuc. Cum intră și dă cu ochii de gramamà, strigă:
– Cocoană! Încă n-ai plecat? Să știi c-ai pierdut trenul? Până s-ajungi la tramvai, cum umbli d-ta; până să-l apuci, că poate n-ai noroc să-ți treacă tocmai atunci; până să ajungi la gară, s-a isprăvit! N-are să te-aștepte trenul pe dumneata…
Apoi, văzând pe gramamà că tândălește căutând niște chei:
– N-auzi, cocoană, că scapi trenul?
Cocoană Anica pornește, și madam’ Georgescu după ea:
– Mamițo, știi unde am vorbit să ne-ntâlnim: în salon de clasa-ntâi… Ai auzit?
Gramamà a plecat să caute tramvaiul. D. Georgescu cu familia și cu un coșuleț elegant de provizii – salam, opt ouă răscoapte, un pui fript, două jimble, sare, piper, în sfârșit tot ce trebuiește – se urcă în birjă și:
– La gară, gașpadin!
(I.L.Caragiale, Tren de plăcere)
Vocabular:
1. Muscal (înv.) – birjar (de origine rusă); în context, muscal cu cauciuc – birjar care conduce o trăsură cu roți de cauciuc
2. Jimblă (înv.) – franzelă;
3. Gașpadin (în lb. Slavă) – domn.
Rezolvă următoarele sarcini de lucru, pornind de la textul dat.
A.
1. Numește câte un sinonim pentru cuvintele din text: s-a isprăvit, politicos. 6 puncte
2. Scrie câte un antonim pentru cuvintele: nicăieri, sosește. 6 puncte
3. Construiește două enunțuri prin care să ilustrezi omonimia unui cuvânt din text.6 puncte
4. Precizează mijlocul de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format cuvintele: coșuleț, fript, odată. 6 puncte
5. Identifică, în textul dat, două arhaisme. 6 puncte
B.
6. Numește toate personajele din fragment. 8 puncte
____________________________________________________________________________
7. Selectează, din textul dat, două cuvinte/structuri care să conțină un indice temporal, respectiv un indice spațial al desfășurării acțiunii. 8 puncte
Menționează modurile de expunere care apar în fragmentul propus. 8 puncte
PARTEA a II-a (24 de puncte)
Redactează o compunere de 15-20 de rânduri, în care să argumentezi faptul că fragmentul citat aparține unei opere epice.
În compunerea ta trebuie:
– Să definești opera epică său genul epic; 3p.
– Să numești trei dintre caracteristicile unei opere epice, care se întâlnesc în fragment; 6p.
– Să ilustrezi aceste caracteristici cu ajutorul exemplelor extrase din text; 9p.
– Să-ți exprimi sentimentele/părerea referitoare la ideea fragmentului; 3p.
– Să te încadrezi în limita de spațiu indicată; 3p.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Vei primi 12 puncte pentru redactare (unitatea compoziției – 1p.; coerența textului – 2p.; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului – 2p.; ortografia – 3p.; punctuația – 2p.; așezarea corectă a textului în pagină și lizibilitatea – 2p.).
Notă: Din oficiu se acordă 10 puncte. Timpul efectiv de lucru este de 50 de minute. Respectarea, în lucrare, a ordinii cerințelor nu este obligatorie.
BAREM DE CORECTARE ȘI DE NOTARE
Clasa a VI-a A
An școlar 2015-2016
Se punctează oricare alte formulări/modalități de rezolvare corectă a cerințelor.
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total obținut pentru lucrare.
PARTEA I – 54 de puncte
A. 1.Exemple de răspuns: s-a isprăvit – s-a încheiat, s-a terminat, s-a sfârșit; politicos – binecrescut, cuviincios, respectuos; 2 x 3p. = 6p.
2. Exemple de răspuns: nicăieri – oriunde, orișiunde, pretutindeni; sosește – pleacă,.
2 x 3p. = 6p.
3. Exemple de răspuns: care – Care variantă vă convine? Am zărit prin întunericul nopții două care. 2p + 2x2p. = 6p.
Se acordă 2p. Pentru identificarea corectă a omonimului și câte 2p. Pentru fiecare enunț construit corect.
4. Exemple de răspuns: coșuleț – derivare cu sufix, fript – conversiune, odată – compunere prin alipire. 3 x 2p. = 6p.
5. Exemple de răspuns: muscal, jimble, ceasurile, tândălește, salon, birjă. 2 x 3p. = 6p.
B. 6. Exemple de răspuns: Madam’Georgescu (Mița Georgeasca), d. Georgescu (Mihalache), Cocoana Anica, puiul. 4 x 2p. = 8p.
7. Exemple de răspuns: indici spațiali – la Sinaia, la gară, în salon, în birjă; indici temporali – odată, la ceasurile două fără un sfert, atunci. 2 x 4p. = 8p.
8. Exemple de răspuns: narațiunea și dialogul. 2 x 4p. = 8p.
PARTEA a II-a – 24 de puncte
– Definiția operei epice sau a genului epic; 3p.
– Numirea a trei dintre caracteristicile unei opere epice,care se întâlnesc în fragment; 6p.
– Ilustrarea adecvată și completă a acestor caracteristici, valorificând textul dat – 3p. /prezentarea superficială a trăsăturii/schematism – 1p.; 3 x 3p. = 9p.
– Exprimarea convingătoare a sentimentelor sau a părerii referitoare la ideea fragmentului – 3p. /încercare de exprimare – 1p.; 3p.
– Încadrarea în limita de spațiu indicată–3p. Neatingerea numărului minim de rânduri-0p; 3p.
12 puncte se acordă pentru redactarea întregii lucrări, astfel:
unitatea compoziției – 1p.;
coerența textului – 2p/1p. /0p.;
registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului – 2p.; adecvarea parțială – 1p.;
ortografia – 3p; (0 erori – 3p.; 1-2 erori – 2p.; 3-4 erori – 1p.; 5 sau mai multe erori – 0p.)
punctuația – 2p; (0-1 erori – 2 p.; 2-3 erori – 1p.; 4 sau mai multe erori – 0p.;)
așezarea corectă în pagină – 1p.
lizibilitatea – 1p.
MATRICEA DE SPECIFICAȚII PENTRU EVALUAREA SUMATIVĂ
LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Anul școlar 2015-2016/Semestrul I
Clasa a VI-a A
Pentru clasa a VI-a, în selecția temelor/conținuturilor de evaluat, cât și a competențelor, s-a ținut seama de trăsăturile și condițiile specifice ale unei astfel de evaluări sumative de un nivel mediu de dificultate, care să permită analiza ulterioară a rezultatelor prin raportare la evaluările finale.
S-au avut în vedere competențele specifice din programa aferentă anului curent de studiu, respectiv clasa a VI-a.
Matricea de specificații pe care se bazează testul sumativ pentru clasa a VI-a este următoare:
FIȘĂ
Privind rezultatele la testul de evaluare sumativă
Obiectul: Limba și literatura română
Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială Darmănești
Profesorul: Popescu Valentina
Grad didactic: II
Vechime în învățământ: 15 ani
Clasa: a VI-a A
Număr de elevi prezenți: 16
Data aplicării probei de control: 18.03.2016
COMPETENȚE DERIVATE URMĂRITE:
C1: Identificarea sinonimelor și a antonimelor, a omonimelor și a arhaismelor (corelare cu c. s 3.3);
C2: Precizarea mijloacelor de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format anumite cuvinte (corelare cu c. s 3.3);
C3: Recunoașterea personajelor participante la acțiune, într-un text epic la prima vedere (corelare cu c.s. 3.1);
C4: Identificarea indicilor temporali și a celor spațiali, într-un text epic la prima vedere (corelare cu c. s 3.1);
C5: Identificarea modurilor de expunere, într-un text epic la prima vedere (corelare cu c. s 3.2);
C6: Redactarea unei compuneri de tip argumentativ, din care să reiasă că fragmentul dat aparține unei opere epice (corelare cu c. s 4.1).
APRECIEREA CU NOTE:
PROIECT DE LECȚIE
DATĂ: 10.03.2016
CLASA: a VI-a A
ARIA CURICULARA: Limba și comunicare
OBIECTUL: Limba romană
SUBIECTUL: Sinonimele
TIPUL LECȚIEI: de predare de noi cunoștințe
PROFESOR: Popescu Valentina
OBIECTIVE:
OBIECTIV CADRU: Dezvoltarea capacității de exprimare orală și scrisă;
OBIECTIVE PERFORMATIVE:
– COGNITIVE:
O1: să definească sinonimele;
O2: să identifice tipurile de sinonime;
O3: să opereze cu noțiunile nou introduse;
O4: să rezolve cerințele diferitelor tipuri de exerciții;
O5: să elaboreze o compunere gramaticală.
– AFECTIVE:
OA1: să introducă cunoștințele acumulate în propriul sistem de valori;
OA2: să-și cultive interesul pentru studiul limbii române.
STRATEGII DIDACTICE:
– METODE ȘI PROCEDEE: conversația euristică, explicația, învățarea prin descoperire, exercițiul, brainstormingul, analiza gramaticala, munca în echipă, jocul
– MIJLOACE ȘI MATERIALE: fise de muncă, dicționare
FORME DE ORGANIZARE: activitate frontală, activitate pe grupe, activitate individuală.
TIMP: 50 minute
BIBLIOGRAFIE:
Metodica studierii limbii și literaturii în școală, N. Parfene, Ed. Polirom, 2001;
Limba și literatura română în gimnaziu, structuri didactice deschise, A. Pamfil, Ed. Paralela 45;
Limba și literatura română – instruire și evaluare, A. Ilian, St. Ilinca, P. Nicolaescu, Ed. Art.
DEMERSUL DIDACTIC:
FIȘA 1
Alcătuiți câte două enunțuri, pentru fiecare cuvânt de mai jos, în care să aveți câte un sinonim potrivit contextului:
CURAT (nepătat, clar, spălat, limpede, cast etc.)
BUCUROS (vesel, voios etc.)
CĂLĂTOR (drumeț, pasager, trecător etc.)
BOGĂȚIE (avere, belșug, abundenta etc.)
A NĂVĂLI (a tăbărî, a ataca, a invada etc)
A RIDICA (a înalta, a sălta, a sui etc)
SOLDAT (ostaș, militar etc)
A ÎNAINTA (a avansa, a evolua, a înmâna etc)
ÎNCET (lin, domol, agale, liniștit etc)
GRI (cenușiu, sur, fumuriu, plumburiu)
FIȘA 2
SINONIME TOTALE – SINONIME PARȚIALE
Ex 1: Grupați următoarele cuvinte în perechi sinonimice:
pădure aramă
drum a băga de seamă
a vorbi a deceda
a remarca poteca
a citi a spune
cupru lexic
a muri codru
vocabular a da colțu
a observa a lectura
SINONIME LEXICALE – SINONIME FRAZEOLOGICE
Ex. 2: Dați câte un sinonim cuvânt și câte un sinonim alcătuit din mai multe cuvinte pentru:
a spăla puțină
amuri
a-și aduce aminte
a lua foc
a-și lua picioarele la spinare
SINONIMELE TOTALE – cuvintele identice ca sens;
SINONIMELE PARȚIALE – cuvintele asemănătoare ca sens;
SINONIMELE LEXICALE – sinonimele exprimate printr-un cuvânt;
SINONIMELE FRAZEOLOGICE – sinonimele alcătuite din mai multe cuvinte/expresii.
FIȘA 3
Ex. 1: Grupați pe serii sinonimice cuvintele: capacitate, belșug, accidental, abilitate, opulență, întâmplător, curat, imaculat, activitate, prăpastie, accent, abis, ton.
Ex 2: Precizați câte un sinonim pentru fiecare din construcțiile:
a vedea lumina zilei;
a face din țânțar armăsar;
a sta de veghe;
cu noaptea-n cap;
bătaie de cap;
Ex 3: Înlocuiți în textul următor cuvintele marcate cu sinonimele lor:
E lucru tare misterios (…) cu pasiunile omenești, iar în cazul copiilor totul se desfășoară (…) exact ca și în cazul celor maturi (…). Cei copleșiți (…) de o pasiune n-o pot explica, iar cei ce nu au trăit niciodată ceva asemănător (…) nu o pot înțelege (…).
Ex. 4: Refaceți ordinea următoarelor cuvinte sinonime, dând prioritate celor cu sensuri identice sau cât mai aproape de sensul termenului din context:
făptura = ființa, om, creatura, specie, neam
iute = sprinten, repede, fără întârziere, imediat, aprig, pișcător, înțepător, caustic
nestatornic = schimbător, maleabil, influențabil, instabil, imprevizibil, surprinzător, mobil
răbdător = rezistent, calm, perseverent, tenace, neînduplecat
a plăcea = a iubi, a simpatiza, a agrea, a-i conveni, a spera, a dori
bârlog = locuința, casa, culcuș, vizuină, adăpost.
SINONIMELE ȘI ANTONIMELE
Fișă de lucru- clasa a V- a
Grupați pe serii de sinonime cuvintele: tăcut, greșeală, inamic, melancolic, defect, adânc, întotdeauna, dușman, orgolios, eroare, a bănui, trecător, cusur, supărat, consecință, a suspecta, a oscila, dascăl, cuprinzător, profund, mândru, urmare, vast, liniștit, mereu, efemer, a ezita, educator
Scrieți sinonime pentru cuvintele: niciodată, a-și imagina, prieten, rai, jertfă, blând, uimit, odată, fiindcă.
Găsiți sinonime potrivite pentru următoarele expresii:
a –și aduce aminte =
a–și lua inima-n dinți =
a avea regrete =
a da de gol =
a bate câmpii =
a sta de veghe =
Realizați corespondențe între cele două coloane având în vedere relațiile de sinonimie:
minune ridicol
a mări fantastic
opinie a folosi
nepriceput neîndemânatic
a utiliza părere
caraghios a exagera
a utiliza inteligentă
deștept ă a folosi
locuință casă
Găsiți câte un sinonim pentru cuvintele subliniate din enunțurile de mai jos:
– Băiatul privea lacul limpede.
– După numeroase ploi, cerul deveni din nou limpede.
– Glasul limpede al Ioanei răsuna în toată casa.
FIȘĂ DE LUCRU
1. Citește fragmentul de mai jos.
„Eu vorbesc ca om și vorbind ca om, mă uit la pisicuța mea Japonica… Aș dori din tot sufletul, nu să trăiesc ca ea, ci să am demnitatea ei, care aparține felinelor, în genere… Aș dori din tot sufletul să fiu aristocrat ca Japonica… Vezi, există niște calități umane și pe care, în mod ciudat, nu le-am văzut la niciun om atât de împlinite ca la Japonica.”
Gellu Naum, Despre interior – exterior.
Gellu Naum în dialog cu Sanda Roșescu
2. Indică câte un sinonim pentru următoarele cuvinte din textul de la exercițiul 1:
• vorbesc… • calități…
• am văzut… • aristocrat…
• aș dori… • uman…
3. Precizează un antonim pentru următoarele cuvinte din textul de la exercițiul 1:
• uman… • calitate…
• a trăi… • împlinit…
4. Taie cuvintele care nu sunt sinonime în seriile de mai jos.
A. delicat • delicios • fin • gingaș • grațios
B. A alinta • a peria • a plânge • a răsfăța • a răzgâia
C. Disperat • abătut • nervos • posomorât • trist
5. Încercuiește, în fiecare serie de mai jos, antonimele primului cuvânt.
A. a proteja • a ocroti • a persecuta • a prigoni • a sprijini
B. Vesel • bucuros • amărât • întristat • mâhnit • necăjit
C. Încredere • îndoială • neîncredere • ezitare • șovăială
6. Unește, printr-o linie, cuvintele din prima coloană cu sinonimele din a doua coloană.
bănuială blajin
domol vacarm
boală vioi
hărmălaie etern
jucăuș presupunere
veșnic maladie
7. Unește printr-o linie antonimele de pe biletele de mai jos.
Smerit umplut harnic încet
Gol orgolios leneș rapid
8. Adaugă prefixe pentru a forma antonime de la cuvintele de mai jos.
interesat ……………………………………………..
împacheta ……………………………………………….
bun ……………………………………………
a face ……………………………………………..
9. Găsește un sinonim pentru adjectivul clar din enunțurile de mai jos.
a. Apa mării este clară.
b. În această imagine, florile sunt suficient de clare.
c. Veioza dădea o lumină clară.
d. Explicația lui Andrei a fost clară.
e. Rareș are o inimă clară.
f. Soluția de spălat rufe era clară.
FIȘĂ DE LUCRU INDEPENDENTĂ
Descoperă sinonimele care s-au ascuns în copac, apoi notează și tu altele.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
CUPRINS
Planul lucrarii……………………………………………………………………………………………………………..1
Sigle și abrevieri …………………………………………………………………………………………………..3
I. Introducere
1. Argument ..4
2. Studiul cercetărilor 5
3. Metoda de lucru 6
4. Precizarea termenilor 6
II. Componenta lexicului limbii române contemporane – perspective teoretice
2.1. Prezentare generală 8
2.2. Cuvântul 9
2.3. Criterii de organizare a vocabularului 11
2.4. Organizarea funcțional-ierarhică a vocabularului…………………………………………………13
2.4.1. Vocabularul fundamental și masa vocabularului 13
2.4.2. Vocabular literar și vocabular neliterar 15
2.4.3. Vocabular special și vocabular specializat 15
2.5. Organizarea semantică a vocabularului 16
2.5.1. Antonimele 17
2.5.2. Omonimele 18
2.5.3. Paronimia 19
2.5.4. Polisemia 20
2.5.5. Câmpul lexico-semantic 21
2.6. Sinonimia în limba română…………………………………………………………………………………22
2.6.1 Scurt istoric despre sinonime 22
2.6.2 Definiția sinonimelor 23
2.6.3. Termeni din domeniul sinonimiei 24
2.6.4. Delimitarea diverselor tipuri de sinonime 25
2.6.5. Sinonime totale, parțiale și aproximative 26
2.6.6. Sinonime lexicale 29
2.6.7. Sinonimia morfologică 30
2.6.8. Sinonimia sintactică 32
2.6.9. Sinonimia lexico-frazeologică 33
2.6.10. Sinonimia frazeologică 35
2.6.11. Efectele negative ale sinonimiei 37
III. Analiza comparativ – critică a manualelor alternative de limba și literatura română
3.1. Introducere 39
3.2. Prezentarea generală a manualelor 43
3.3. Analiză comparativă 46
3.3.1. Relația cu programa școlară 46
3.3.2. Design 47
3.3.3. Sugestii metodice 48
IV. Aspecte metodice – studiu de cercetare
4.1. Cercetarea pedagogică 67
4.2. Obiectivul cercetării 68
4.3. Ipoteza de lucru 68
4.4. Selecția subiecților 68
4.5. Procedura utilizată 69
4.6. Prezentarea testului 78
4.7. Analiza și interpretarea rezultatelor 78
4.8. Măsuri ameliorative 82
V. Concluzii 83
VI. Bibliografie 84
VII. Anexe 87
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lexicul Limbii Romane Contemporane (ID: 117415)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.