Lecturile Suplimentare ȘI Rolul Lor ÎN Sistemul Învățării Complementare

CAPITOLUL III. EXPERIMENT PEDAGOGIC. DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE CITIRE ȘI STIMULAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ LA ELEVII DIN CLASELE PRIMARE

III.1. Conceptul de cercetare

III.2.Obiectivele si ipoteza cercetarii

III.3 Grupurile cercetarii

III.4Metodele cercetarii

III.5 Organizarea cercetarii

III.5.1 Etapa constatativa

III.5.2 Prezentarea ,analiza si interpretarea datelor obtinute la evaluarea initiala

III.6 .Etapa practico-aplicativă

III.7 Etapa e evaluare formativă

III.Prezentarea ,analiza si interpretarea rezultatelor obtinute la evaluarea formativa

III.8 Etapa de evaluare finala

III.8.1 Prezentarea ,analiza si interpretarea rezultatelor obtinute la evaluarea finală

IV.Concluzii

V.Bibliografie

Motto: “Ștințele sunt uși, iar cheile sunt cercetările”

(Anton Păun)

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvântul „a cerceta” este dat de multiple sensuri. Sinonimele verbului a cerceta sunt: a observa, a examina, a întreba, a iscodi, a căuta, a controla, a studia, a consulta, a chestiona, a ancheta.

Din aceste sensuri ne interesează, în primul rând, în contextul demersului explicativ activitatea de căutare a adevărului. Cercetarea este un demers rațional pentru descoperirea răspunsului la întrebările fundamentale pe care omul la pune lumii înconjurătoare.

W.H. George afirma că, „cercetarea este o artă și un meșteșug în orice domeniu al investigației științifice”, iar cel mai important instrument de cercetare rămâne intotdeauna mintea omului.

Cercetarea presupune anumite cunoștințe, cultură generală și de specialitate, calități personale, anumite abilități, capacitatea de a judeca independent, capacitate de documentare, capacitatea de a găsi soluții alternative, de a pune și rezolva probleme, inițiere metodologică, creativitate, perseverență, interes și curiozitate intelectuală.

Problema educației tinde să devină o problemă prioritară pentru societate; educația este procesul orientat spre formarea și dezvoltarea personalității, pentru împlinirea spirituală a individului, dar și pentru comunitate.

Pedagogia este știința care are ca obiect studiul fenomenului educațional, organizat și desfășurat pentru a forma și modela personalitatea umană, în conformitate cu idealul educațional al societății. Investigarea fenomenului educațional este în strânsă legătură cu cerințele actuale și de perspectivă a societății. Studiile din acest domeniu nu sunt un scop în sine, ci vizează în ultimă instanță perfecționarea procesului instructiv- educativ, a actului didactic.

III.2. Obiectivele și ipoteza cercetării

Scopul:

Experimentul pe care l-am realizat cu elevii clasei a IV-a, la disciplina Educatie Civica, a vizat înțelegerea modului în care abordarea unor texte literare cu caracter moral contribuie la formarea caracterului moral si civic al elevilor și la creșterea randamentului școlar.

Obiectivele cercetării

– identificarea unor metode și a unor tehnici adecvate de determinare obiectivă a nivelului de pregătire al elevilor implicați în cercetare, la disciplina Educatie Civica;

– înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de elevii claselor experimentale și de control la testul inițial, la testele formative, la testul final și la retest;

– integrarea lecturii în procesul învățării Educatiei Civice în vederea stimulării creativității elevilor;

– analiza relației dintre rezultatele școlare și integrarea lecturii creative în predarea Educatiei Civice prin: interpretare calitativă și cantitativă a rezultatelor obținute la testele administrate, analizarea climatului educațional, comunicării, a motivației și satisfacției în activitatea didactică, a factorilor care stimulează și frânează învățarea Educatiei Civice prin lectura.

Ipoteza de lucru în cadrul cercetării de față se sprijină pe ideea că , dacă la disciplina Comunicare în Limba Română , la nivelul clasei a II-a, sunt promovate metodele de învățare activă și interactivă, atunci se îmbunătățește procesul instructiv-educativ, ceea ce duce la creșterea randamentului școlar și la sporirea potențialului de învățare.

Mi-am propus ca, pe baza cunoașterii psiho-pedagogice a școlarului mic, să încorporez în conținuturile învățării anumite texte literare cu character moral , demonstrând astfel o îmbunătățire a rezultatelor școlare față de cele dintr-o etapă anterioară.

Am stabilit variabilele cercetării:

Variabila independentă – introducerea unor texte literare in cadrul orelor de Educatie civica

Variabila dependentă – activismul, curiozitatea, capacitatea de înțelegere, prelucrare și dominare a materialului noțional la Educatie Civica, formarea unor deprinderi practice de acțiune, dezvoltarea abilității de colaborare, dezvoltarea creativității.

Acest demers instructiv-educativ urmărește în esență cunoașterea realității educaționale prin identificare, explicare, interpretare a datelor ajutându-mă astfel la îmbogățirea bazei conceptual-teoretică și practic-metodologică în domeniul educației.

III.3. Grupurile cercetării

În cercetarea didactică realizată au fost cuprinse două clase a IV-a ale Liceului Teoretic Dumbraveni după cum urmează:

Eșantionul experimental este format din 28 delevi, 19 fete și 7 băieți, elevi în clasa a IV-a A a Liceului Teoretic Dumbraveni cu vârste cuprinse între 10-11 ani.

Tabel 1.Situația la învățătură a eșantionului experimental

Diagrama 1.Structura eșantionului experimental

Din graficul prezentat se observă că 96% dintre elevi au rezultate bune și foarte bune la învățătură. Elevii eșantionului experimental sunt atrași de disciplinele: limba română, matematică, istorie, educație fizica și educație civica.

Eșantionul de control este compus din elevii clasei a IV-a B, cu un efectiv de 26 de elevi dintre care 13 fete și13 băieți. Componenții eșantionului de control sunt elevi în clasa paralelă cu elevii eșantionului experimental

Tabel 2.Situația la învățătură a eșantionului de control

Diagrama 2.Structura eșantionului de control

Se observă că 92% din elevii eșantionului de control au rezultate foarte bune și bune la învățătură. Disciplinele preferate de cel de-al doilea eșantion sunt: matematică, limba română, educatie plastica, istorie și educație fizică.

Toate celelalte condiții didactice(numărul de ore destinat fiecărei lecții, orarul claselor, materialele didactice folosite, etc. )au fost apropiate, de multe ori chiar identice.

III..4. Eșantionul de conținut

Conținutul prevăzut de programă în cadrul capitolulul,,Relatiile dintre oameni in cadrul grupului,,sunt urmatoarele.

IV.4. Metodele cercetării

Metoda de cercetare reprezintă sistemul de reguli și principii de cunoaștere a realității sociale, drum al gândirii în procesul obținerii adevărului (observația, ancheta, etc).

Metoda cuprinde un ansamblu de strategii prin care se poate ajunge la obținerea unor rezultate noi ce pot duce la perfecționarea și optimizarea procesului educativ. Metoda este un instrument de lucru ce plasează elevul într-o situație de ucenicie de novice, care este în căutarea adevărului, de redescoperire a unor lururi cunoscute deja de umanitate. Folosită fiind de către dascăl, metoda reprezintă un instrument al acestuia în vederea cunoașterii realității.

Tehnica de cercetare “desemnează ansamblul de prescripții pentru ca activitatea de cunoaștere științifică a realității educaționale să-și atingă scopul “( “tekhne”, în limba greacă mod de a proceda, vicleșug- tehnici de elaborare și utilizare a chestionarelor, tehnici de observare, tehnici statistice). Tehnicile de cercetare sunt utilizate în activitatea de cercetare educațională în cadrul unor metode; ele reprezintă instrumente și operații pe care le folosim de-a lungul cercetării pentru înregistrarea și prelucrarea datelor obținute. Tehnicile se subordonează și ele metodelor și depind de inventivitatea cercetatorului în a concepe modalități de culegere a datelor faptice, de folosire a instrumentelor matematice pentru ordonarea și prelucrarea datelor.

Procedeul este maniera de acțiune, de operare cu instrumntul de investigație, aspectele particulare, modalitățile concrete de folosire a metodelor și tehnicilor de cercetare (fișă de observație, ghid de interviu, test). Procedeul este un detaliu sau element auxiliary al metodei impus de desfășurarea concretă a cercetării; procedeul se subordonează metodei

În cercetarea prezentată am optat pentru o gamă variată de metode:

A. Metode de colectare a datelor:

testele;

observația;

metoda analizei produselor activității școlare;

studiul de caz;

convorbirea;

B. Metode acționale sau de intervenție:

experimentul psihopedagogic;

C. Metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării:

tabele de rezultate;

reprezentări grafice: histograme.

A. Metode de colectare a datelor:

Testele sunt utilizate pentru măsurarea capacităților, a însușirilor psihice ale elevilor în vederea stabilirii gradului de dezvoltare și a particularităților de manifestare. P.P. Neveanu prezintă termenul test ca având un sens mai larg, „de probă standardizată în ceea ce privește administrarea și interpretarea-cotarea ei și care furnizează date asupra anumitor caracteristici psihofiziologice sau fizice”. Testul evidențiază starea preferențială a individului în grupul mic din care face parte.

Orice test trebuie să îndeplinească următoarele condiții: standardizarea, validitatea, etalonarea, fidelitatea. Am încercat să respect aceste cerințe creând aceleași condiții pentru toți elevii supuși testării, fără a-i favoriza pe unii sau defavoriza pe alții, indicațiile date elevilor privind sarcinile ce trebuie realizate, au fost aceleași pentru toți, precum și timpul de lucru acordat. Am administrat elevilor din cele două clase de elevi (clasa experimentală și clasa de control) aceleași teste, individual, fiecărui elev, în același timp.

Pentru a reuși să realizez o măsurare cât mai obiectivă am ales să aplic elevilor din cele două colective două teste. Aplicarea acestora mi-a dat posibilitatea să identific citit-scrisul și modul de exprimare a elevilor. Eficiența metodei depinde de modul în care este utilizată, dar mai ales de felul în care sunt interpretate datele pe care testul ni le oferă.

Observația este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosită nu numai în psihologie. Este frecvent întâlnită deoarece este cel mai ușor de aplicat din punct de vedere tehnic și nu necesită o aparatură sofisticată. Observația este metoda cea mai veche de cunoaștere, dar dacă nu este sistematică, nu permite generalizări și rămâne la nivelul cunoașterii spontane, a cunoașterii comune.

Observația științifică “reprezintă metoda de obținere a informațiilor prin intermediul simțurilor cu scopul de a verifica ipotezele cercetării sau pentru a descrie sistematic și obiectiv mediul natural și social, persoanele și relațiile interpersonale, comportamentele individuale și collective, acțiunile și activitățile oamenilor, comportamentul lor verbal, produsele activității creatoare a indivizilor și grupurilor umane.”

În sensul cel mai larg, observația constă în investigarea sistematică , pe baza unui plan dinainte stabilit și cu ajutorul unor instrumente adecvate, a acțiunilor și interacțiunilor evenimentelor, ralațiilor și proceselor din câmpul educațional dat.

Ca metodă de cercetare în psihopedagogie, în esență, observația constă în urmărirea atentă intenționată și înregistrarea exactă și sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului individului, ca și contextului situațional unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte esențiale ale vieții psihice.

Cerințele observației ca metodă de cercetare științifică:

Subordonarea observației față de anumite obiective precizate de la început.

Planificarea observației- observarea trebuie să se realizeze sistematic și continuu, pe o perioadă suficient de lungă pentru a putea fi surprinse diferite ipostaze de manifestare a fenomenului, evoluția procesului urmărit.

Pregătirea anterioară pentru observație; abordarea cu seriozitate a condițiilor observării.

Efectuarea observației într-un cadru de referință; compararea datelor observate într-un colectiv cu situații similare observate în alte colective.

Formularea datelor observației oral sau scris pentru a consemna cele observate și a crea posibilitatea utilizării datelor.

Valorificarea datelor observației în scopul propus anterior imprimă observației un caracter activ și eficient.

În cercetarea pe care am întreprins-o am propus ca subiect al observației comportamentului și exprimarea elevilor reflectate în actul educațional. Observația a utilizat un demers inductiv (de la particular la general) care a reflectat realitatea educațională în condiții naturale, obișnuite. Ca instrument de colectare a informațiilor, am folosit grila de observație în care am consemnat orice manifestări concrete ale elevilor constituite în comportamentele observabile enunțate mai sus.

Metoda clinică (studiul de caz) e abordarea intensivă a unei persoane, prin care se încearcă înțelegerea în adâncime a comportamentului individual. Studiul de caz constă în analiza și dezbaterea unui caz. Cazul reprezintă o situație problemă, de preferat reală, care, valorificată în activitățile instructiv-educative, contribuie la atingerea obiectivelor educaționale prestabilite.

Ca metodă instructiv-educativă, studiul de caz este caracterizat prin activism și presupune organizarea și desfășurarea activității pe baza dezbaterii unor situații reale.

Această metodă a prilejuit investigarea câtorva subiecți. Astfel, am apreciat lucrările unor elevi care s-au evidențiat prin corectitudinea citit-scrisului, a exprimării corecte dar și al potențialului creativ (I.A. și I.N.). Pentru fiecare dintre aceștia am elaborat câte o fișă în care am consemnat observațiile inițiale, detalii din viața personală obținute în urma discuțiilor cu cei apropiați, aspecte ale manifestării unor comportamente în timpul programului școlar. Prin utilizarea studiului de caz am constatat o eficientă apropiere a procesului instructiv-educativ de contextual extrascolar.

Metoda analizei produselor activității elevilor reprezintă o etapă indispensabilă în conturarea caracteristicilor fundamentale ale personalității acestora. Tot mai larg este împărtășită ideea că valoarea individualității elevului este cunoscută în activitate. Activitatea fundamentală a școlarului fiind învățătura, studierea produselor muncii sale se referă, în primul rând, la cunoașterea realizărilor pe care le obține în practica școlară. Prin produs al activității elevului se înțelege tot ceea ce realizează el în școală și în afara ei. Începând de la cele mai simple forme de realizări (cum ar fi temele de acasă) și până la cele mai complexe (elaborarea portofoliilor), fiecare dintre produsele activității elevului merită a fi luat în seamă. A. Chircev, vorbind despre analiza psihologică a produselor activității elevilor, precizează că această metodă se întemeiază pe principiul după care procesele psihice se obiectivează în diverse produse materiale și spirituale.

Această metodă mi-a permis urmărirea atentă a elevilor de-a lungul formării personalității lor și depistarea unor manifestări comportamentale reflectate în lucrările elaborate de aceștia. În mod direct, aceste produse ale activității lor, ne prezintă interesele copiilor, nivelul aspirațiilor și exigențelor pe care și le impun, ne fac conștienți de aptitudinile și capacitățile pe care le au, deprinderile, pasiunile lor, priceperea de a valorifica în mod practic cunoștințele acumulate în școală. Cunoașterea elevilor ne oferă posibilitatea de a acționa în direcția valorificării maxime a capacității lor.

Convorbirea constă într-un „dialog dintre cercetător și subiecții supuși investigației în vederea acumulării unor date (opinii, interese, dorințe, aspirații) în legătură cu anumite fenomene și manifestări.”

Convorbirea se desfășoară pe baza unui plan și a unor întrebări dinainte elaborate, ceea ce înseamnă că pe parcurs cercetătorul nu se poate abate de la întrebările fixate, în funcție de unele situații neprevăzute ce pot apărea. Trebuie ca dialogul să se poarte cât mai natural, apelându-se la întrebări care să stimuleze pe interlocutor să-și expună gândurile și sentimentele.

Prin utilizarea acestei metode am cules informații despre personalitatea și preferințele fiecărui copil în parte, despre cunoștințele și deprinderile de care dispune la un moment dat.

B. Metode acționale sau de intervenție

Fiind o lucrare de tip experimental, experimentul reprezintă metoda fundamentală de cercetare. Spre deosebire de observație presupune modificarea condițiilor de apariție și desfașurare a fenomenului. Experimentul este o observare provocată.

“Ca metodă științifică de cercetare, utilizată în științele naturii, științele tehnice și în științele sociale, experimentul, presupune întotdeauna modificarea de către subiectul uman a unor fenomene, aspecte sau varialbile ale realității, în scopul descoperirii și studierii legilor ce le guvernează, a relațiilor dintre ele, a implicațiilor, etc.”

În opinia lui Miron Ionescu, în lucrarea intitulată “Instucție și educație”, în funcție de scopul didactic urmărit în organizarea și realizarea activității experimentale, se regăsește experimentul cu caracter de cercetare care presupune executarea de către elevi a anumitor experiențe de provocare a unui fenomen cu scopul de a observa și interpreta anumite caracteristici.

Experimentul reprezintă provocarea unui fapt psihic, în condiții bine determinate cu scopul de a verifica o ipoteză. „Metoda experimentală este în esență o modalitate de investigare în care cercetătorul controlează deliberat variabilele pentru a depista relațiile dintre ele.” Variabila preeupune orice fapt obiectiv sau subiectiv care poate fi modificat fie calicativ, fie cantitativ obținând grade diferite de intensitate.

În experiment se regăsesc două tipuri de variabile:

-variabile independente- la care variația este influențată direct de experimentator, pentru a-i observa consecințele. Variabila independentă este factorul cu care se operează și pe care-l variază experimentatorul (cadrul didactic).

-variabile dependente- la care variabila este în funcție de variabila independentă. Variabila dependentă reprezintă modificările ce se produc și care urmează a fi măsurate și explicate în etapa finală a experimentului.

Experimentul psiho-pedagogic reprezintă o formă particulară a experimentului natural, utilizată în cadrul procesului instructiv-educativ. El poate fi constatativ, urmărind consemnarea situației existente la un moment dat și formativ, urmărind introducerea unor factori de progres în vederea îmbunătățiri performanțelor. În urma experimentelor elevii dobândesc noi cunoștințe, astfel încât aceștia sunt capabili să reproducă procese, fenomene, îi ajută pe elevi să înțeleagă știința ca proces. Experimentul contribuie la realizarea unui învățământ activ, euristic și creator și contribuia la formarea unui mod de gândire științific.

Pentru evitarea erorilor experimentale se impun a fi respectate câteva condiții. În primul rând trebuie să avem grijă ca subiecții introduși în experiment să fie motivați corespunzător. Dacă nu există o motivație adecvată, atunci vom măsura doar aparențe. O altă cerință este asigurarea reprezentativității grupurilor de subiecți și stabilirea unor grupe experimentale echivalente. Este cel mai bine ca același experiment să se organizeze mai întâi în condițiile naturale obișnuite ale subiecților, iar apoi să se repete în condiții de laborator.

În experimentul pe care l-am realizat cu elevii clasei mele am declanșat acțiuni educaționale noi, active, am abordat conținuturile învățării din perspectiva metodelor de învățare activă, în vederea îmbunătățirii procesului instructiv-educativ. Elevii au primit cu încântare lecturarea unor texte.auditii ale textelor cunoscute sau mai putin cunoscute, iar desfășurarea acestuia în condiții obișnuite, adică în sala de clasă, a înlăturat suspiciunile, impresia că ar fi supuși unor investigații.

C. Metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării

Rezultatele testului inițial și final l-am măsurat și exprimat cantitativ prin tabelele de rezultate și a reprezentărilor grafice sub formă de histogramă în urma administrării celor două probe atât grupului experimental, cât și grupului de control.

Am realizat tabele analitice și sintetice atât în cadrul grupului experimental, cât și a grupului de control, în cele două etape ale cercetării în care au fost aplicate testele. Datele obținute le-am transformat în procentaje.

Procentele fac posibilă compararea variabilelor de aceeași natură provenite din grupuri de cercetare diferite, dar și din același grup de cercetare, în faze diferite a experimentului. Am folosit ca reprezentare grafică histograma.

Histograma este reprezentarea grafică în care seria de date este figurată într-un sistem de referință bidimensional, prin dreptungiuri cu dimensiuni diferite, proporționale cu valorile elementare ale seriei.

În urma unui experiment, a unei observații sistematice sau a unei anchete se obține, de regulă, o colecție de date care nu pot fi cuprinse și examinate printr-o simplă inspecție vizuală. Trebuie să se intervină, în acest sens, o operație de clasificare sau ordonare, care să permită reevaluarea unor legități sau dependențe sistematic.

Prelucrarea datelor constă în ordonarea, sistematizarea și corelarea datelor empirice cu scopul de a fundamenta o decizie privind semnificațiile statistice ale acestor date în raport cu ipoteza.

Datele primare odată grupate pot fi centralizate în anumite tabele sau pot fi prezentate sub forma lor grafică. În prelucrarea datelor este necesar să se îmbine procedeele numerice cu analiza calitativă a materialului.

În cercetarea psihopedagogică dobândește prioritate analiza calitativă, în timp ce prelucrarea statistică este subordonată celei dintâi. Tehnicile de calcul intervin ca momente în raționamentul cercetătorului.

IV.5. Organizarea cercetării pedagogice

Cercetarea de față, fiind una experimentală, urmează cele trei faze ale experimentului, constituite ca etape de sine stătătoare

Etapa preexperimentală/constatativă/pretextul- cu rolul de a stabili nivelul de pregătire existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la grupul experimental, cât și la cel de control.

Etapa experimentală/aplicativă- se introduce variabila independentă la nivelul grupului experimental.

Etapa postexperimentală/etapa de control/posttextul- constă în aplicarea probelor de evaluare pentru grupul experimental, respectiv grupul de control.

IV.5.1. Etapa constatativă

Etapa constatativă reprezintă faza prealabilă intervenției factorului de progres.

În semestrul I al anului școlar 2015/2016,in cadrul unității de învățare “Relațiile dintre oameni in cadrul grupului,,s-a dat un test de evaluare inițială la disciplina Educatie civica, atât grupului experimental reprezentat de clasa a IV-aA a (clasa la care lucrez), cât și grupului de control, reprezentat de clasa a IV-aB, din cadrul Liceului Teoretic Dumbraveni.

Testul administrat în această fază a experimentului a avut următoarele obiective

O1– să identifice trăsăturile morale marcȃndu-le prin ȋncercuire; (I1)

O2 – să definească ȋn termini accesibili trăsăturile morale ȋnvățate; (I2)

O3 – să grupeze, după criterii date, trăsăturile specific unei personae; (I3)

O4 – să scrie trăsăturile morale opuse celor date; (I4)

O5 – să pună ȋn corespondență personajul cu trăsătura morală ce ȋl caracterizează; (I5)

O6 – să stabilească valoarea de adevăr a enunțurilor civice date; (I6)

O7 – să recunoască ȋn imagini trăsătura moral

Test de evaluare initiala

Ȋncercuiește numai cuvintele care indică trăsături morale:

* bun * corect * păr șaten * copil

* ȋnalt * ochi mari * curajos * fricos

* răutăcios * respectuos * sincer * mincinos

* politicos * laș * cinstit * politicos

2. Notează pentru explicația corectă:

Cinstea este : calitatea persoanelor de a fi corecte;

calitatea persoanelor de a simți compasiune (milă) pentru alte persoane.

Sinceritatea este: calitatea persoanelor de a ajuta pe cei din jur;

calitatea persoanelor de a spune ȋntotdeauna adevărul.

Respectul este: atitudinea sau sentimentul de stimă față de cineva;

atitudinea sau sentimentul de dezaprobare a greșelilor.

3.Grupează, ȋn tabelul de mai jos, trăsăturile morale: sinceritatea, punctualitatea, respectul, frica, lipsa de respect, răutatea, lașitatea, minciuna, prefăcătoria, neȋncrederea, ȋncrederea ȋn sine, cinstea, corectitudinea, politețea, bunătatea, curajul, invidia, egoismul.

4. Scrie trăsăturile moraleale unui personaj indragit de tine care are urmatoarele trasaturi morale:

bunătate – …………………………. sinceritate – …………………………..

frică – ……………………………… neȋncredere – …………………………

minciună – ………………………… respect – ……………………………….

5. Unește numele personajului cu trăsătura morală care ȋl caracterizează:

fata babei bunătate

Ștefan cel Mare răutate

fata moșului curaj

6. Citeste cu atentie propozitiile ,apoi notează cu A pe cele adevărate și cu F pe cele false:

Sinceritatea, uneori doare, dar este necesară.

Bunătatea se demonstrează prin vorbe, nu prin fapte.

Faptele bune se fac fără a avea un interes; te simți bine atunci cand ii ajuti pe alții.

Trebuie să ai ȋncredere ȋn toți oamenii, chiar și ȋn cei pe care ȋi vezi pentru prima dată.

Cel mai bun coleg este cel care ne lasă să copiem din caietul lui.

Cel ce nu-i respectă pe ceilalți nu se respectă pe sine.

7. Scrie trăsătura morală pentru fiecare situație ilustrată:

……………………….. …………………………. ……………………………..

8. Completează enunțurile cu unul dintre cuvintele următoare:

curaj, bunătate, lașitate, răutate, respect, sinceritate

Ana salută politicos toate persoanele pe lȃngă care trece, dȃnd dovadă de …………………… .

Recunoscȃnd că a copiat tema , Andreea a dovedit ………………………….. .

Bogdan arunca cu pietre ȋn vrăbiuțele din copac. El a dovedit ……………………… .

Atunci cȃnd nu-mi recunosc greșeala, dau dovadă de ………………………… .

Fratele mai mare al Anei a salvat un copil dintr-un incendiu. El a dovedit …………….. .

Dan a…………….. .o batrana sa treaca strada.EL dovedeste…………………

9. Răspunde, argumentȃnd:

D?ce crezi ca fata babei a fost pedepsita in finalul basmului?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ:

. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor obținute la evaluarea inițială

Pentru vizualizarea datelor obținute în urma aplicării testelor, s-a folosit matricea itemi/elevi, dezvoltatǎ de I.T.Radu (Teorie și practicǎ în evaluarea eficienței învǎțǎmântului; Evaluare în procesul didactic. ) Rezultatele obținute au fost convertite în calificative astfel: pentru punctaj între 13-15 puncte, calificativul FB (foarte bine), pentru punctaj între 9-12 puncte, calificativul B (bine), pentru 5-8 puncte, calificativul S (suficient), iar sub 5 puncte, calificativul I (insuficient).

Prezentarea rezultatelor testului de evaluare inițială pentru grupul experimental:

1.1.Tabel analitic cu rezultatele obținute de grupul experimental la evaluarea inițială

1.2.Tabel sintetic cu rezultatele obținute de grupul experimental la evaluarea inițială

1.3.Tabel sintetic cu rezultatele obținute de grupul experimental la evaluarea inițială

Prezentarea rezultatelor testului de evaluare inițială pentru grupul de control:

2.1.Tabel analitic cu rezultatele obținute de grupul de control la evaluarea inițială

2.2.Tabel sintetic cu rezultatele obținute de grupul de control la evaluarea inițială

2.3.Tabel sintetic cu rezultatele obținute de grupul de control la evaluarea inițială

. Reprezentare comparativă privind punctajele obținute la itemi dintre cele două grupuri în urma aplicării testării inițiale

Fig. 1.2. Reprezentare comparativă privind calificativele elevilor din cele două grupuri în urma aplicării testării inițiale.

După cum s-a constatat prin compararea rezultatelor obținute, diferențele dintre cele două grupuri pe ansamblu, în cadrul evaluării inițiale, nu sunt semnificative.

. Etapa practico-aplicativă

Funcția diagnostică a evaluării inițiale s-a manifestat, pe de-o parte, în inventarierea achizițiilor existente la începutul semestrului al II-lea, iar pe de altă parte, mi-a indicat necesitatea unei noi abordări metodologice, menită să îmbunătățească activitatea de învățare, mai ales la grupul experimental unde sunt cinci elevi care au obținut calificativul S ( suficient) și patru elevi au obținut calificativul I (insuficient).

După această evaluare am stabilit anumite obiective, pe care mi-am propus să le ating, ca urmare a intervenției în cadrul grupului experimental cu variabila independentă, aplicând metode active și interactive a lecturii in cadrul orelor de Educatie Civica.

Obiectivele propuse sunt: cultivarea limbajului oral și scris al elevilor, cunoașterea și folosirea corectă a limbii române; perfecționarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale, cum sunt cititul, scrisul și exprimarea corectă; formarea și perfecționarea deprinderilor practice de muncă; cultivarea creativității gândirii, al interesului și dragostei pentru cunoaștere, al spiritului de observație și de investigație.

În acest sens, din multiplele modalități de activitate didactică la clasă, m-am oprit asupra lecturii – variabila independentă – metode care consider că, oferind un cadru propice pentru învățarea activ-participativă, vor optimiza activitatea instructiv-educativă.