Jocul de Handbal In Romania

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Scurt istoric al jocului de handbal în România

A fost inventat în timpul primului război mondial de un german pe nume Karl Schellenz, profesor de educație fizic, acestuia venindu-i ideea ca fotbalul se poate juca și cu mâna.

Oficial, handbalul a fost recunoscut în anul 1921, apărând cu titlu demonstrativ într-un Festival de gimnastică și sport din Germania. Prezent la acest festival a fost și un profesor de educație fizică din Sibiu, care a introdus mai departe cunoștințele handbalului în țară.

La noi în țară, a apărut destul de timpuriu în comparație cu dezvoltarea lui pe plan internațional, primul meci internațional de handbal (Germania-Austria), având loc abia în anul 1925, ca mai apoi în 1927 să fie înființată prima federație internațională.

Prin anii 1924-1930, handbalul începe să prindă culoare și echipe din Sibiu, Mediaș, Bistrița, București, Lugoj și Brașov s-au întâlnit în partide amicale, unele dintre ele începând să capete caracter permanent.

În 1933 s-a organizat primul campionat al țării și cu aceasta și prima Federație română de handbal.

Handbalul în 7 a fost prezent la noi în țară prin anul 1955, dar alte surse indică faptul că în 1934 s-a publicat un titlu într-un ziar românesc cum că “Un match feminin de hazena astăzi în Obor” (hazena fiind cunoscut ca și un termen cehooslovac a handbalului pe teren redus). (Antonescu, 1964)

În 1939, Federația română de handbal era alcătuită din 21 de echipe și 400 de jucători legitimați.

În 1936, la Berlin, are loc prima participare a românilor la Jocurile Olimpice, ocupând în final locul 5 din 10 echipe.

În 1956, reprezentativa feminină cucerește aurul mondial la Frankfurt.

În 1959, titlul de vicecampioni îl obțin băieții în Austria.

În 1961, echipa masculină obține titlul de campioană mondială in Dortmund (R.F.G).

În 1962, la București, fetele obțin din nou aurul mondial.

În 1964, al 2-lea titlu mondial obținut de echipa masculină în Cehoslovacia.

În 1970, al 3-lea titlu obținut de băieți la C.M. din Franța.

În 1973, echipa feminină obține titlul de vicecampioană mondială, la Iugoslavia.

În 1974, echipa masculină cucerește pentru a patra oară titlul de campioană mondială, în R.D.G.

În 1976, la Jocurile Olimpice de la Munchen, România obține locul 2, finală pierdută cu U.R.S.S.

Între 1975-1982, naționala României, atât la feminin cât și la masculin, nu au obținut rezultate foarte memorabile, dar anul 1990 marchează o revigorare, obținând locul trei la CM din Cehoslovacia.

Printre aceste succese ale echipei naționale, trebuie menționate și echipele de club care se înscriu pe lista câștigătorilor de cupe europene precum: Steaua București, Dinamo București, Știința București, H.C Minaur la masculin, Rapid București, Știința Bacău, Chimistul Râmnicu-Vâlcea la feminin. (Voicu, 2006)

1.2 Importanța handbalului pt societatea modernă

Handbalul este considerat un mijloc al educației fizice, contribuind la realizarea obiectivelor acesteia; dezvoltare fizică armonioasă, întărirea sănătății, dezvoltarea motricității generale, creșterea robusteții și vigorii. Contribuie și la formarea și dezvoltarea personalității, la cultivarea calităților morale si de voință.

Are o arie răspândire foarte mare, datorită faptului că este un joc complex, care angrenează întreaga activitate musculară și marile funcțiuni ale organismului.

Se poate găsi în patru ipostaze:

Învățământ de toate gradele: în programele ciclului primar, gimnazial, liceal și universitar

Ca sport de performanță: care se ocupă de selecția și pregătirea copiilor și juniorilor, activitate care se desfășoară în cluburi sportive școlare, cu secții de handbal, secțiile cluburilor departamentale și private, sau în clasele speciale de handbal din învățământ

Ca sport de înaltă performanță

Ca sport de agrement și timp liber

Handbalul contribuie la cultivarea și dezvoltarea calităților morale și de voință. Obținerea marii performanțe îi solicită pe practicanți să accepte un regim de viată lipsit de abuzuri, plin de restricții, a cărui respectare contribuie la întregirea profilului lor moral. (Zamfir, 2000b)

Pe plan profesional și social, s-a demonstrat că acest sport îl deprinde pe individ să fie disciplinat, ordonat, perseverent, conștient de răspunderea față de reușitele colectivului, ambițios și dornic de autodepășire.

1.3 Gradul de actualitate, scopul, motivarea alegerii temei și ipoteza cercetării

Handbalul, a avut o dezvoltare spectaculoasă de-a lungul timpului, în ziua de astăzi organizându-se competiții pentru toate categoriile de vârstă.

Handbalul este prin excelență un sport de echipă, în cadrul căruia componenții ei sunt legați prin relații de grup, prin aspirații și motivații.

O analiză mai atentă a nivelului atins de handbalul de mare performanță pe plan mondial aduce cu sine concluzia că jucătorii majorității echipelor au la bază o pregatire individuală deosebită, datorită căreia pot face față cerințelor jocului modern.

Handbalul este în continuă evoluție, procedee tehnice (stilul, nota personală, acțiuni concrete în joc etc.) cât și elemente tehnice ca forme fundamentale de mișcare sunt caracteristice atacului sau apărării și s-au perfectționat și au au evoluat în raport cu:

• dezvoltarea tacticii jocului;

• apariția de noi materiale folosite: suprafețe, mingi, echipament, înregistrări video, adezivi etc.;

• practicată de tot mai multe cluburi sportive de peste tot din lume;

• noi modificări aduse regulamentului;

• a apărut talia tot mai mare a jucătorilor pe posturi;

• adâncirea specializării pe posturi. (http://documents.tips)

Lucrarea caută să depisteze căile și mijloacele cele mai eficiente de realizare a atacului, să contribuie la sistematizarea și încadrarea lor într-o anumită metodologie și în cele din urmă să pună la dispoziția antrenorilor un material cât mai valoros, bazat pe studiul comparativ privind rezultatele comparative obținute în condițiile concrete de joc.

Am ales această temă cu scopul de a înțelege cât mai bine implicarea aplicării tehnicilor și metodelor de atac învățate de către juniori la antrenamente, în jocul de azi, căutându-se jucători perfecționați din toate punctele de vedere: fizic, psihic și tehnico-tactic.

Am urmărit abordarea tuturor aspectelor metodice esențiale ale temei, precum metodele de atac învățate și consolidate în lecția de handbal au fost puse în practică în mod individual și în echipă, acestea observându-se că au dus la perfecționarea jocului și mai ales a jucătorilor.

Ipoteza este primul act prin care se încearcă rezolvarea problemei și se dezvoltă efectiv tema cercetată. Este o presupunere, enunțată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce.

Modelele de joc trebuiesc fixate în concordanță cu nevoile de perspectivă ale handbalului de performanță, iar începătorul să poată aplica concret în joc tot ceea ce a învățat. Complexitatea jocului e dată de obligativitatea rezolvării unor situații cu condiții de joc și adversari mereu schimbați și printr-o permanentă colaborare cu coechipierii.

Concepția de joc a echipei, precum și funcțiile jucătorilor pe posturi, ocupă un loc însemnat în conținutul planului de pregătire.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1 Particularități morfo-funcționale și psiho-motorii ale handbaliștilor de performanță

Pubertatea la băieți durează un timp mai îndelungat și se produce mult mai lent, în comparație cu pubertatea la fete. Talia cât și membrele inferioare își continuă dezvoltarea; creșterea în greutate la fete este mai intensă decât la băieți; la fete se constată o depunere adipoasă mai evidentă, iar la băieți se observă o creștere a musculaturii, cu ajutorul căreia își pun în evidență aptitudinile motrice. Toracele se dezvoltă mai mult decât la fete. Umerii devin mai largi prin creșterea diametrului biacromial, se mărește amplitudinea mișcărilor respiratorii și sporește capacitatea vitală. Vocea adolescentului se schimbă datorită faptului că dimensiunile laringelui se dublează, iar corzile vocale se îngroasă, aceasta devenind mai bărbătească. Abdomenul băieților este mai mic și mai puternic, apetitul este crescut, aparatul digestiv funcționează normal, metabolismul se echilibrează.

Viața psihică a adolescentului se schimbă odată ce funcțiile sistemului nervos se perfectționează. Sistemul endocrin se modifică prin regresul unor glande specifice copilăriei și prin dezvoltarea glandelor gonade. Creșterea și dezvoltarea organelor sexuale, organismul așteaptă maturizarea somatică și organică pentru ca organele sexuale să devină organe de reproducere. Structura și funcțiile sistemului nervos se desăvârșesc atât în sectoarele periferice, cât și la nivelul centrilor cerebrospinali; funcțiile psihice se dezvoltă rapid, iar scoarța cerebrală se perfecționează. (www.scribd.com)

Altfel spus, sportivul de performanță trebuie să dispună de anumite particularități:

Dorința de orientare a acțiunilor spre un scop concret

Emoții pozitive în cazul condițiilor de competiție

Voință pentru a înlătura diferite dificultăți legate de execuția unor acte motrice

Stare afectivă bună

Capabilitatea de concentrare a atenției asupra unuia sau mai multor lucruri

Inteligența

Comportament social

Încredere de sine

Independeță

Dorință și forță de muncă

Memoria

Coordonare

Îndemânare

Viteza de execuție

Precizie

Viteză de reacție

2.2 Factorii care condiționează performanța în handbal

Performanța sportivă poate fi definită ca o valoare bio-psiho-socială realizată în cadrul unei competiții oficiale, ca rezultat al unei capacități multiplu determinate și apreciate pe baza unor criterii sau baremuri riguros stabilite. (Dragnea, 1996). Ea reprezintă un rezultat excelent obținut în urma unei competiții individuale sau colective care se desfășoară după un regulament și este exprimat printr-un rezultat, poziție sau scor, acestea realizând o evaluare ierarhică a sportivilor.

„Structura antrenamentului sportiv este determinată în mare masură de principiile ce stau la baza sa: caracterul ciclic; continuitatea; dinamica efortului; relația dintre pregătirea generală și specifică etc.” (Dragnea, 1996, 295)

La realizarea performanței contribuie mai mulți factori care prin îmbinarea lor caracteristică pot fi grupați în factori: biologici, psihologici, sociali, materiali. Este un aspect multifuncțional deoarece însușirile specifice sportivului sunt perfectibile acestea fiind supuse procesului științific al selecției și pregătirii și este punctul de vedere din care performanța sportivă este studiată de către cei mai mulți specialiști ai domeniului.

O foarte mare implicare și răspundere o are antrenorul, care elaborează și concepe planuri de pregătire, favorizând obținerea performanței, el fiind un specialist cu o mare calificare personală. Antrenorul trebuie să aibă anumite calități pentru ca progresele echipei în cadrul antrenamentelor și competițiilor sa evolueze:

Cunoștințe de specialitate

Capacitate de generalizare, sinteză și analiză

Măiestrie pedagogica

Capacitate de a inspira pe sportivi

Capacitate de autocunoaștere

Capacitate de aplicare a datelor

Există o mulțime de factori care condiționează marea performanță în handbal, acestea aflându-se într-o interdependență și condiționare precisă:

Obținerea înaltei performanțe

Capacitatea motrică

Tipul somatic

Capacitatea psihică etc.

Jocul modern de handbal se desfășoară în viteză și are un ritm susținut, de aceea sportivii trebuie sa depună eforturi fizice foarte mari, să aibă viteza de reacție, execuție și deplasare, rezistență fizică specifică, îndemânare, mobilitate, fortă de aruncare, echilibru și coordonare foarte dezvoltate. Viteza și rezistența specifică sunt calități motrice indispensabile în jocul de handbal, iar dezvoltarea și menținerea acestora cere foarte multă muncă și un efort foarte intens. (Rizescu, 2013a)

2.3 Selecția în jocul de handbal

Selecția este un proces de identificare și evaluare cu un grad cât mai înalt de predicție a calităților și aptitudinilor necesare practicării unui sport (de performanță) proces desfășurat după criterii medico-sportive, somatofiziologice, biochimice, psiho-pedagogice și motrice. (Roman, 2007)

Cerințele necesare pentru o selecție optimă impun anumite valori precum:

– tipul somatic (40%):

a. statură 50%;

b. anvergură 30%;

c. raportul dintre statură și greutate 20%.

– calități motrice 40%:

a. îndemânare 50%;

b. detentă 35%;

c. rezistență 15%.

– pentru capacitatea psihică 20%:

a. analiza situațiilor 40%;

b. combativitate 30%;

c. inițiativă 30%.

Acestea reprezintă raporturile dintre statură, viteză, detentă, greutate corporală, rezisteță, vârstă, îndemânare generală, forță. (Zamfir, 1996)

După Rizescu (2013b), criteriile de selecție pot fi:

– medico-biologice, care au ca scop alegerea copiilor sănătoși, aceste controale medicale fiind necesare de ori de câte ori se ivescs ocazii

– somato-fiziologice, cu ajutorul examenelor antropometrice și somatoscopice, care stabilesc nivelul de dezvoltare fizică generală.

– motrice, caracterizat prin probe și norme de control

– psihice, prin care se recunosc particularitățile psihologice ale copilului, prin teste de laborator efectuate de către specialiști.

Etapele selecției

Etapizarea se face pe durata a 9-10 ani și cuprinde un total de 5 etape de selecție:

selecția inițială I;

selecția inițială II;

selecția intermediară I;

selecția intermediară II;

selecția finală.

Prima etapă. Selecția inițială I

Este constituită din grupele de incepători cu copii cu vârste cuprinse între 8-9 ani.

Pentru depistarea elementelor dotate, cadrele didactice și antrenorii utilizeaza anumite metode multiple și diferite, dar sistematice:

asistență a lecțiilor de educație fizică din școli;

urmărirea și observarea copiilor în activitațile competiționale organizate;

urmărirea copiilor la joacă în cartier;

organizarea de jocuri și competiții în vacanță;

discuții avute cu parinții și profesorii.

Obiectivele etapei:

cultivarea unei pasiuni pentru handbal;

începerea pregătirii fizice generale;

dezvoltarea calităților morale;

dezvoltarea voinței;

inițiere în tehnica handbalului.

A 2-a etapă. Selecția inițială II

Constituită din grupe de începători cu copii de vârste cuprinse între 10-11 ani.

Obiectivele etapei sunt următoarele:

pregătire fizică generală;

dezvoltarea calităților morale

dezvoltarea voinței;

perfecționarea tehnicii;

testare comportamentală psiho-motrică.

Anumite caracteristici negative a acestor etape, fără de care nu poate exista o selecție bine definită, duc la pierderea multor copii dotați:

parinții se opun trimiterii copiilor la handbal din cauza altor sporturi mai puțin dure și mai populare;

lipsa sălilor;

condiții de antrenament grele;

lucrul în aer liber;

lipsa cadrelor de specialitate, lipsă de tact;

superficialitatea antrenorilor și profesorilor în instruire.

A 3-a etapă. Selecția intermediară I.

Formarea echipelor constituite de copii cu vârste cuprins între 12-14 ani la nivel de juniori III. După inițierea propriu-zisă, urmează încadrarea în activitatea organizată de grup:

Obiectivele etapei sunt următoarele:

pregătirea fizică generală;

dezvoltarea calității morale;

dezvoltarea voinței;

inițiere în pregătirile tehnico-tactice.

A 4-a etapă. Selecția intermediară II.

Caracteristică în acțiunea de formare a echipelor de juniori II, constituite din sportivi cu vârste cuprinse între 15-16 ani, având la bază 7-8 ani de instruire în handbal, formându-se din 2 grupe de juniori III, o singură grupa de juniori II.

Obiectivele etapei sunt următoarele:

pregătire fizică generală;

dezvoltarea moralului;

dezvoltarea voinței;

perfectionarea pregătirii tehnicio-tactice.

A 5-a etapă. Selecția finală

Are loc cu sportivii cu vârste cuprinse între 17-19 ani formându-se reprezentative de juniori I, unde posibilitățile individuale de practicare a handbalului sunt clar vizibile, unii dintre aceștia putând de altfel sa promoveze și în echipele de seniori sau chiar în loturi naționale.

Obiectivele etapei sunt următoarele:

la sfîrșitul etapei are loc o selecție definitivă a acestora;

abordarea sportivului asupra pregătirii de înaltă performanță.

Mai sunt și alte acțiuni menite să fixeze o ierarhie valorică a sportivilor. Pe parcursul anilor de selecție există anumite căi și mijloace de realizare a anumitor urmăriri care privesc evoluția copiilor din cadrul instruirilor organizate care au ca scop verificare gradului de dezvoltare tehnico-tactic, fizic și psihic ale individului.

Acestea sunt:

probele de control;

controale medicale periodice;

normele de control;

situație la învățătură bună și cunoscută de antrenori și profesori;

situație familiară bună.

Acestea fiind enumerate, este important de cunoscut sportivul din toate punctele de vedere, astfel elementele care pot frâna etapele de selecție nu mai fiind existente.

Această etapizarea este menită să orienteze procesul de instruire în ceea ce privește conținutul și forma ei de organizare.

2.4Atacul în jocul de handbal

2.4.1 Fazele atacului

Gomboș și Zamfir (f.d.), împart fazele atacului, care se deosebesc între ele prin mijloacele de realizare și scopul tactic urmărit, astfel:

Faza I – Contraatacul

Faza a II-a – Contraatacul susținut

Faza a II-a – Organizarea atacului

Faza a 4-a – Jocul în sistem

Contraatacul

Voicu (2006) definește contraatacul ca și “trecerea rapidă a unuia sau mai multor jucători din apărare în atac, ca urmare a pierderii mingii de către echipa adversă”.

Există mai multe metode de realizare a contraatacului:

Direct cu un vârf;

Direct cu două vârfuri;

Cu intermediar și un vârf;

Cu intermediari și doua vârfuri

Voicu (2006) a definit contraatacul în lucrarea sa ca și “pasarea mingii vârfului sau vârfurilor de contraatac fie de către un jucător de camp, fie de către portar”.

Mijloacele necesare realizării contraatacului direct cu un vârf: (fig. 1)

Intrarea în posesia mingii

Startul rapid a vârfului de contraatac, care sprintează paralel cu linia de margine spre linia de centru

Degajarea mingii de către portar sau un jucător de camp

Prinderea mingii venite din urma

Dribbling (dacă plasamentul din teren o cere)

Finalizare la poartă din alergare, săritură sau plonjon

Fig. 1 Contraatacul cu un vârf

Mijloacele necesare realizării contraatacului direct cu două vârfuri: (fig. 2)

Ambii jucători laterali sprintează paralel cu linia de margine

Portarul lansează mingea, pe diagonal terenului, unuia dintre vârfuri

Prinderea mingii, urmată de pasă oblic înainte către celălalt vârf de contraatac

Acesta se deplasează în viteză spre poartă

Aruncare la poartă.

Fig. 2 Contraatacul cu două vârfuri

Contraatacul direct cu două vârfuri încheiat cu încrucișare: (fig. 3)

La această forma de contraatac, după prinderea mingii de către cel de-al doilea vârf, urmează o încrucișare prin transmiterea adecvată a acesteia conform situației de moment, finalizată prin aruncare la poartă. (Gomboș, et al., f.d., Voicu, 2006)

Fig. 3 Contraatacul cu încrucișare

Contraatacul cu intermediar și un vârf:

În această situație, portarul neputând lansa direct contraatacul, acesta pasează mingea unui intermediar, de regula un jucător de 9 m, care la rândul lui va arunca mingea vârfului de contraatac.

Contraatacul cu intermediari și două vârfuri:

Ca și la contraatacul cu două vârfuri, diferența fiind faptul că portarul recurge la o pasă unuia dintre intermediari care se demarcă în lateral, acesta pasează vârfului de pe partea opusă care la rândul lui transmite mingea pentru finalizare celui de-al doilea vârf.

Contraatacul susținut

Se folosește când contraatacul direct nu s-a putut realiza din diferite motive, cum ar fi replierea rapida a echipei adverse la vârfurile de contraatac. În acest caz, jucătorii liniei de 9 metri surprind apărarea adversă înainte ca aceasta să se replieze corespunzător.

În funcție de modul de finalizare, contraatacul susținut are doua variante de finalizare:

Cu aruncări de la distanță efectuate de jucătorii linie de 9 m

Cu angajarea jucătorilor de semicerc

Principalele verigi tehnico-tactice de realizare a contraatacului susținut cu aruncări de la distanță:

Pornește primul val de contraatac – vârfurile

Pleacă al 2-lea val în timp ce mingea se recuperează

Se trece rapid mingea de către al 2-lea val în cealalaltă jumătate de teren

Finalizare cu aruncare la poartă de la distanță de jucatorii liniei de 9 metri.

În cazul angajărilor pe semicerc, se procedează astfel:

1-2-3. se procedează la fel ca în cazul anterior

Se infiltrează jucători din primul val pe semicercul de 6 metri

Demarcarea rapidă a acestuia/acestora

Angajarea unuia dintre jucătorii aflați pe semicerc

Aruncare la poartă folosind unul din procedeele specifice situației de joc create.

Există o multitidine de posibilități de desfășurare a fazei a II-a a atacului, acesta putând fi eficientizat prin diferite mijloace tactice cum ar fi:

Paravanul

Blocajul

Plecarea din blocaj

Organizarea atacului

În cazul în care primele faze ale atacului nu se pot realiza, se oprește desfășurarea acestora, se asigură posesia mingii, iar în cel mai scurt timp, jucătorii se poziționează pe posturile ocupate în echipă, timp în care mingea este pasată între jucători, amenințând permanent poarta adversă. Nu se urmărește aruncarea la poartă, doar în cazul în care apare o situație clară și sigură de marcare. (Gomboș, et al., 2010, Voicu, 2006)

Jocul în sistem

După ocuparea posturilor si refacerea rapidă a jucătorilor, se încearcă cu ajutorul tacticii individuale și colective crearea unor situații cât mai bune de finalizare, acestea fiind foarte numeroase.

Mijloace tehnico-tactice de finalizare:

Poziția fundamentală specifică jocului de atac

Prinderea și pasarea mingii în circulație

Pase peste semicerc

Pase de angajare a jucătorilor de semicerc (din săritură, pronație, pe la spate etc.)

Fente și mișcări înșelătoare (fente de depășire, pasare, aruncare la poartă etc.)

Demarcarea

Combinații și acțiuni tactice de bază în atac

Paravan

Blocaje

Învăluiri etc. (Gomboș, 2010)

2 Forme de joc în atac:

Atacul pozițional se folosește când apărarea adversă a avut timp suficient de repliere și organizare a apărării. În primă fază, se urmărește circulația activă a mingii, folosind fente și pătrunderi executate de atacanți, aceștia obligând apărarea să fie activă fără a le da posibilitatea de odihnă.

Se urmărește crearea unor situații favorabile de joc pentru fiecare jucător în parte pe fondul folosirii mijloacelor tactice colective de atac. Foarte importantă este circulația mingii de la o extremă la alta, demarcarea și poziționarea pivotului, pătrunderea, atacarea porții de către jucătorii de 9 m, având ca principal obiectiv crearea de probleme de marcaj ale apărătorilor. În acest caz, interii și conducatorii de joc, caută să angajeze pivoții ori de câte ori se eliberează demarcajul adversarilor.

Atacul în circulație se realizează prin circulația continuă și în viteză a mingii pe trasee deja cunoscute și insușite, sau pe trasee total întâmplătoare care se însușesc situației de joc. Această formă este determinată de sistemul de atac folosit, cea mai des întâlnită fiind circulația jucătorilor de semicerc în combinație cu pătrunderile rapide și succesive ale jucătorilor de 9 metri. Astfel se diminuează considerabil forța de acțiune a aparătorilor, deoarece se execută foarte rapid și intens rezultând în formarea de situații foarte favorabile de finalizare.

Sistemele de joc în atac:

1. Sistemul de atac cu un pivot (fig. 4)

În cazul atacului pozițional, pivotul se poziționează între apărătorul intermediar și cel lateral (extremă), și urmează traiectoria circulației mingii, astfel încât se deplasează din când în când pe partea opusă a terenului pozitionându-se pe aceeași apărători, astfel ajutând jocul linie de la 9 metri.

În cazul extremelor, ele trebuie să se plaseze în întâmpinarea mingii, venind din colțul terenului puțin central, iar după pasare se îndreaptă înapoi spre colțul terenului, favorizând desfacerea apărării.

Jucătorii de 9 metri, pătrund succesiv și pasează mingea rapid, amenințând poarta și urmăresc crearea unor situații de finalizare ca urmare a folosirii unei combinații tactice de bază specifice atacului.

Fig. 4 Sistemul de joc cu un pivot

2. Sistemul de atac cu doi pivoți (fig. 5)

Pivoții sunt plasați între apărătorii laterali și intermediari, de fiecare parte a apărării. Se pot pune mari probleme în cazul apărării dacă jocul, demarcarea sincronizată și plasamentul pivoților este corect. Cu ajutorul acestui sistem se poate realiza un raport supranumeric în zona cu mingea și paravane cu scopul creeri de culoare de finalizare. Jucătorii putând de asemenea lucra pe seama învăluirilor sau încrucișărilor.

Fig. 5 Sistemul de joc cu doi pivoți

3. Sistemul de atac în cazul diferitelor forme de apărare

Atacul împotriva sistemului de apărare 6+0 – se poate folosi atacul în circulație cu unu pivot sau atacul pozițional cu doi pivoți deoarece acest sistem de apărare acoperă o mare suprafață a semicercului de 6 metri.

Atacul împotriva sistemului de apărare 5+1 – în cazul acestui sistem de apărare, prezența zburătorului venit să încurce circulația mingii și a avea o șansă de intercepție, se recomandă circulația jucătorilor de semicerc pentru a forța retragerea jucătorilor apărători intermediari, pătrunderi succesive pentru amenințarea porții, aruncări de la distanță din săritură în urma circulației jucătorilor de semicerc și acțiuni tactice colective bazate pe încrucișări.

Atacul împotriva sistemului de apărare “om la om” – se realizează demarcaje succesive și circulații rapide, retrageri, șprinturi, pivotări, blocaje, schimbări de locuri, jucătorii acordându-și întotdeauna ajutor reciproc.

Atacul împotriva sistemului de apărare 4+2 – Pivotul este poziționat în centrul semicercului, extremele sunt poziționate larg în colțurile terenului, iar centrul acționează între zburători. Se pot executa circulații ale acestora pentru a obliga jucătorii intermediari să se retragă pe semicerc.

Se poate acționa și cu sistemul cu doi pivoți, care se așează între apărătorii laterali și centrali, interul poziționându-se în dreptul celor doi jucători. În acest caz, blocajul și plecarea din blocaj între picot și inter se poate realiza cu succes.

2.5 Mijloace tehnico-tactice necesare realizării jocului în atac

Voicu (2006), realizează următoarea succcesiune logică a mijloacelor tehnice și tactice de realizare a atacului:

Mijloace tehnico-tactice necesare realizării fazei I a atacului:

Startul rapid

Alergarea de viteză

Intrarea în posesia mingii

Prinderea mingii venite din urmă

Pornirea jucătorilor intermediari

Driblingul

Pasarea celuilalt vârf de contraatac

Aruncarea la poartă

Mijloace tehnico-tactice necesare realizării fazei a II-a a atacului:

Startul rapid

Alergarea de viteză

Schimbarea de direcție

Recuperarea și pasarea mingii unui jucător din linia doua

Pase în doi și trei jucători pentru transportarea mingii în terenul advers

Încrucișări

Infiltrări pe semicerc

Demarcare

Angajarea jucătorilor de semicerc

Aruncări la poartă de la distanță sau de pe semicerc

Plonjonul

Mijloace tehnico-tactice necesare realizării fazei a III-a a atacului:

Deplasarea în terenul advers

Ocuparea posturilor

Pasele din 2 in 2

Pasarea în potcoavă

Circulația mingii în sistemul de atac cu unul sau doi pivot;

Mijloace tehnico-tactice necesare realizării fazei a IV-a a atacului:

Diferite forme de deplasare: alergare, deplasare cu pași adăugați sau încrucișați, sărituri, opriri, retrageri cu spatele, schimbări de directie etc.

Poziția fundamentală jocului de atac

Pasarea mingii în potcoavă și în patrundere succesivă

Pase peste semicerc

Dribling

Formarea paravanului

Încrucisări

Aruncări la poartă de la distanță și de pe semicerc

Angajarea jucătorilor demarcați pe semicerc

Pătrunderi, fente de pasare, depășiri, fente de aruncare

Blocaje și plecări din blocaj

Pașii pivotului

Învaluiri

Aruncări la poartă

Folosirea combinațiilor și acțiunilor tactice însușite.

2.6 Conținutul antrenamentului sportiv în jocul de handbal

dezvoltarea și perfecționarea pregătirii și a calităților motrice de bază;

perfecționarea tehnicii de bază în condiții cât mai diversificate;

însușirea unor subspecializări pe posturi, în concordanță cu particularitățile individuale și cerințele postului de specializare individual;

formarea capacității de integrare în joc și perfecționarea randamentului, însușirea concepției de joc a handbalului de performanță;

formarea capcității de participare activă și conștientă la pregătirea proprie și la întregul proces de instruire a echipei; (Ghermănescu, 2000)

2.7 Obiective ale pregătirii anuale pe factorii antrenamentului în timpul competiției

Pregătirea anuală pe factorii de antrenament este următoarea:

Pregătirea fizică generală, multilaterală și specifică:

Exerciții pentru pregătirea funcțională, jogging, stretching

Circuite cu îngreuiere

Dezvoltarea vitezei de repetiție

Dezvoltarea vitezei de reacție

Dezvoltarea vitezei de execuție

Dezvoltarea rezistenței generale

Perfecționarea forței generale și a dezvoltării fizice

Dezvoltarea rezistenței generale cuplată cu creșterea forței generale

Perfecționarea detentei; integrarea tehnicii cu detenta recent perfecționată

Dezvoltarea mobilității articulare și supleței musculare

Perfecționarea rezistenței în regim de viteză

Perfecționarea rezistenței în regim de tehnică, executată în viteză

Perfecționarea rezistenței în regim de joc și jocuri repetate (turnee). (www.frh.ro)

Pregătirea tehnico-tactică individuală:

Perfecționarea marcajului și a paselor de angajare a extremei și pivotului

Perfecționarea marcajului strâns și a demarcajului direct

Perfecționarea atacării adversarului cu mingea și a procedeelor de aruncare la poartă

Perfecționarea acțiunilor tehnicotactice de depășire

Perfecționarea blocării mingilor aruncate la poartă

Perfecționarea intercepției mingii, a demarcajului direct și a pătrunderilor spre poartă

Perfecționarea driblingului multiplu și a scoaterii mingii din dribling

Perfecționarea contraatacului și a replierii

Perfecționarea recuperării mingilor respinse din bară și portar

Perfecționarea aruncărilor specifice postului și a aruncărilor de la 7 m

Perfecționarea pregătirii portarilor. (www.frh.ro)

Pregătirea tehnico-tactică pe cupluri de posturi:

Perfecționare a încrucișărilor simple și duble, învăluirilor interioare și exterioare și schimbului de oameni la aceste acțiuni

Perfecționare a blocajului și a plecării din blocaj, a schimbului de oameni la aceste acțiuni

Perfecționare a schimbului de oameni și închiderea culoarelor de pătrundere

Perfecționare a paselor retur între posturi apropiate

Perfecționare a ,,un-doi-ului” și închiderea culoarelor la ,,un-doi”

Perfecționare a fazei a II-a a atacului și a zonei temporare

Perfecționare a pasării mingii în pătrundere succesivă. (www.frh.ro)

Pregătirea tehnico-tactică colectivă:

Perfecționare a sistemului de apărare 6:0, a sistemului de atac cu un jucător pivot, pozițional și în circulație

Perfecționare a sistemului de apărare 5+1 combinat, a situațiilor de atac și apărare în superioritate și inferioritate numerică

Perfecționare a acțiunilor de apărare la acțiunile de la 9 m și a combinațiilor tactice la aruncările de la 9 m

Perfecționare a situațiilor de final de repriză și de meci în atac și apărare

Perfecționare a trecerii rapide din apărare în atac prin repunerea rapidă a mingii la centru după primirea golului. (www.frh.ro)

Pregătirea teoretică:

Cunoaștere a obiectivelor de performanță și de instruire ale echipei

Cunoaștere a concepției de joc a echipei proprii și mijloacele tehnicotactice de realizare a acesteia

Cunoaștere a conținutului tehnico-tactic pe posturi pentru atac și apărare

Cunoaștere a metodelor de recuperare după efort

Cunoaștere a noțiunilor generale cu privire la dezvoltarea calităților motrice

Cunoaștere a datelor istoricului handbalului românesc

Cunoaștere a limbajului verbal și nonverbal. (www.frh.ro)

Pregătirea psihologică:

Formarea personalității sportivului, a capacității lui de autoconducere și autoreglare în condițiile solicitării maximale fizice și psihice ale jocului

Stimularea capacității de învățare și dezvoltarea strategiilor de însușire a deprinderilor de tip perceptivmotrice și inteligentmotrice

Formarea capacității decizionale în condiții de criză de timp, a rezolvării euristice (creatoare) a situațiilor problematice, dezvoltarea capacității de păstrare a lucidității gândirii, echilibrului afectiv și controlului voluntare al comportament ului în situații de stress și frustrare. (www.frh.ro)

2.8 Conținutul tehnico-tactic al jocului în atac pe post

EXTREMĂ

Faza I

Startul rapid (anticipat) și alergarea în mare viteză.

Prinderea mingii venită din spate și lateral.

Driblingul simplu și multiplu.

Pasarea din mare viteză.

Aruncarea la poartă: din săritură (cu și fără plonjon), din alergare. (www.frh.ro)

Faza a II-a

Alergare accelerată cu schimbări de direcție și ritm.

Infiltrarea la semicerc și acționarea că pivot.

Aruncarea la poartă din plonjon sărit, din alergare, din săritură.

Efectuarea de paravane, blocaje și plecări din blocaj. (www.frh.ro)

Faza a III-a

Ocuparea postului și plasamentul cât mai lateral în funcție de circulația mingii și sistem.

Ieșirea la minge, acționarea ofensivă și pasarea.

Deplasarea permanență spre colț, la linia de 9m și la nivelul apărătorului intermediar. (www.frh.ro)

Faza a IV-a

Aruncarea la poartă:

Din săritură cu mărirea unghiului și ducerea brațului lateral.

Din săritură cu bătaie pe piciorul drept sau stâng.

Din săritură cu aterizare pe piciorul din partea brațului de aruncare.

Din plonjon sărit cu evitare.

Din învăluire cu aruncare de la 8-9m.

Aruncarea cu boltă peste portar (din săritură cu și fără plonjon)

Cu prindere și aruncare din săritură deasupra semicercului.

Din sprijin.

Pasarea mingii:

În pătrundere succesivă, zvârlită sau din pronație.

Peste semicerc la pivot sau la extremă opusă.

Angajarea pivotului la acțiuni de învăluire.

Acțiuni individuale de depășire a apărătorului direct: spre interior și spre exterior.

Circulația pe semicer: acționarea directă că pivot, paravane, blocaje și plecări din blocaj. (www.frh.ro)

PIVOTUL

Faza I

Startul rapid și alergarea de viteză.

Pasarea mingii în viteză în toate direcțiile.

Aruncarea la poartă din alergare, din săritură sau plonjon.

Faza a II-a

Prinderea mingiilor păsate puternic de la distanță.

Aruncarea din plonjon.

Paravanul pentru aruncare și blocajul pentru pătrundere.

Faza a III-a

Deplasarea în față apărării în poziție fundamentală în funcție de deplasarea mingii și de sistem.

Ieșirea în întâmpinarea mingii, pasarea și reluarea locului în dispozitivul de atac.

Faza a IV-a

Demarcajul permanent prin deplasări rapide în poziție fundamentală și ocuparea primului plan.

Paravanul pentru favorizarea aruncărilor.

Blocajul, pentru favorizarea patrunderilor sau a aruncărilor și pentru demarcarea unui jucător din linia de 9m urmat de plecarea în culoar.

Aruncarea la poartă din plonjon sau plonjon sărit precedată de pașii pivotului.

Aruncarea din angajare deasupra semicercului.

Aruncarea pe la spate. (www.frh.ro)

INTERUL

Faza I

Lansarea contraatacului în calitate de intermediar: demarcaj, intrarea în posesia mingii, pasarea spre vârful de contraatac.

Faza a II-a

Alergarea de viteză (accelerată).

Lansarea atacului prin pase scurte și medii în viteză.

Aruncarea la poartă din săritură, din alergare, cu elan de păși încrucișați sau pas săltat.

Pasă de angajare: din săritură, din pronație, directă cu pământul.

Depășirea adversarului cu schimbări de direcție în mare viteză. (www.frh.ro)

Faza a III-a

Pasele în pătrundere succesivă: de deasupra umărului, din pronație, împinsă, cu pământul.

Faza a IV-a

Aruncarea la poartă:

Din săritură: clasică sau cu evitare înaltă sau pe lângă șold (elan scurt de 1 sau 2 păși);

Din sprijin pe sol – cu pas încrucișat, cu pas săltat, cu pas adăugat;

Cu sprijin pe piciorul brațului de aruncare;

Din alergare;

Pe lângă șold sau pe lângă genunchi;

Cu evitare din sprijin sau săritură. (www.frh.ro)

Pasele de angajare:

Directe;

Din pronație;

Pe la spate;

Cu pământul;

Din săritură.

Mișcări înșelătoare:

Schimbare simplă și dublă de direcție (pe 1 și 2 picioare);

Fentă de aruncare la poartă urmată de depășire sau păsa – eventual angajare;

Fentă de pasăre urmată de depășire, aruncare, pasăre sau angajare;

Acțiuni tactice:

Încrucișarea simplă sau dublă;

Intrarea în paravan, blocaj și plecarea din blocaj;

Intrarea temporară pe pivot;

Învăluiri scurte și lungi, chiar până la extremă. (www.frh.ro)

CENTRUL

Faza I

Lansarea contraatacului în calitate de intermediar:

Demarcaj;

Intrarea în posesia mingii;

Pasă la vârful de contraatac.

Faza a II-a

Alergarea de viteză – accelerată.

Lansarea mingii în atac prin pase în viteză.

Aruncarea la poartă: din săritură, din alergare.

Pasa de angajare: directă-puternică, din săritură, din pronație cu pământul. 5. Depășirea directă a adversarului cu schimbări de direcție. (www.frh.ro)

Faza a III-a

Pasarea rapidă a mingii (sau temporizat) în toate direcțiile de atac prin diferite moduri: zvârlită, pronație.

Faza a IV-a

Pasarea mingii în pătrundere succesivă executată cu măiestrie.

Pasele de angajare: a. Directe, din pronație, pe la spate, pe la ceafă, pe sub picior, cu pământul, din săritură.

Pase speciale de legătură între jucătorii în circulație: oferite, lansate, pe sub axilă, pe la spate, cu pământul.

Aruncarea la poartă:

Aruncarea din sprijin pe sol, clasică, cu sprijin pe piciorul brațului de aruncare.

Pe lângă șold cu și fără plonjon.

Din săritură: peste adversar, cu evitare sau pe lângă șold.

Din plonjon sau plonjon sărit.

Din alergare.

Mișcări înșelătoare:

Fentă de pasăre urmată de: depășire, aruncare, pasăre.

Fentă de pasăre urmată de: angajare, aruncare, pasăre, depășire.

Depășire individuală cu schimbări de direcție: simple, duble, pe 1 sau 2 picioare.

Acțiuni tactice de bază: încrucișarea, blocajul, paravanul, plecarea din blocaj.

Acționarea eficientă pe alt post: infiltrarea pe semicerc ca pivot temporar, acționare pe post de inter, învăluire până la extremă. (www.frh.ro)

PORTARUL

Faza I

Recuperarea cât mai rapidă, repunerea rapidă a mingii, și lansarea sigură a contraatacului.

Faza a II-a

Pasarea rapidă la cel mai apropiat coechipier demarcat, ieșind din semicerc pentru a asigură mingea sau la jucătorul plasat la central terenului. (www.frh.ro)

Faza a III-a

Urmărește de la propria linie de 9m desfășurarea jocului pregătit pentru a împiedică lansarea contraatacului advers.

Faza a IV –a

Deplasarea în poartă permanent în poziție fundamentală specifică și asigurarea plasamentului optim în funcție de unghiul de aruncare și procedeul atacantului.

Prinderea mingiilor aruncate spre poartă.

Respingerea mingii cu brațul și piciorul precedată de deplasarea cu pași adăugați.

Dirijarea și colaborarea cu apărătorii proprii. (www.frh.ro)

2.9 Concepția de joc în atac

Cum am menționat și în subcapitolele anterioare, contraatacul declanșat cât mai rapid este prima preocupare a jucătorilor unei echipe. Acesta trebuie declanșat în viteză și se folosește de fiecare dată când se ivește o șansă de reușită. De regulă, jucătorii care sunt lansați pe contraatac sunt extremele și centrul.

În cazul în care contraatacul nu s-a putut realiza se trece la contraatacul susținut în care intervin jucătorii liniei de 9 m aceștia având ocazia să continue mișcarea rapidă atacului și astfel să finalizeze de la distanță sau să angajeze unul din jucătorii infiltrați pe linia de 6 m.

Dacă prin aceste faze nu a fost posibilă finalizarea, de regulă din cauza replierii rapide a jucătorilor adverși, se trece la organizarea atacului, unde fiecare jucător este obligat să revină pe postul specializat, urmând să se treacă la atacul pozițional prin pase rapide și patrunderi ale tuturor jucătorilor, amnenințând cât maim ult poarta pentru a se ivi șansele de rupere a sistemului de apărare advers.

După ce jucătorii din atac au reușit să obosească echipa adversă, se trece la fazele de acțiune a jocului în sistem, care presupune o așezare a jucătorilor în teren conform tacticii alese. În funcție de sistemul de apărare folosit de către echipa adversă se va acționa cu sistemul de joc cu unul sau doi pivoți.

Dacă încercarea de finalizare este redusă, se continuă încercarea posesiei mingii pentru a se crea noi situații de finalizare.

Este foarte important ca acțiunile individuale să fie precedate în interesul echipei și a jocului colectiv. Prin pase simple, combinate și rapide se urmărește construcția atacului. Sistemele de atac sunt folosite în funcție de pregătirea tehnico-tactică a jucătorilor, acesta desfășurându-se în mod variat cu schimbarea mijloacelor tactice și a ritmului de execuție, cu dinamism, hotărâre, angajament și răspundere personală. (Voicu, 2006)

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA CERCETĂRII

3.1 Modul de organizare și subiecții cercetării

Experimentul a fost făcut cu scopul de a prezenta cele mai eficiente metode și tehnologii de învățare rapidă a fazelor de atac, metoda de cercetare care a fost la bază fiind cea de observare.

Am analizat meciurile de handbal ale juniorilor II din cadrul echipei LPS Cluj-Napoca, constituită din sportivi cu vârste cuprinse între 14-16 ani. Trei dintre meciurile la care am asistat au fost din cadrul Campionatului Național de Juniori, iar două dintre ele au facut parte din cadrul unui turneu de pregatire organizat în perioada 22-24 ianuarie 2016 la Turda, participante fiind cele mai bune 10 echipe de juniori II din România. În cadrul acestui turneu de pregătire am asistat la două dintre meciurile echipei clujene, la care au avut un rezultat mai modest decât cele obținute în grupa din Campionatul Național de Juniori, ambele meciuri fiind pierdute. Meciurile din grupa Campionatului Național au avut loc în perioada 6 decembrie 2015, 3 februarie 2016 și respectiv 14 februarie 2016, susținute la sala de sport a Liceului cu Program Sportiv din Cluj. Rezultatele obținute de echipa clujeană în cadrul acestor meciuri sunt memorabile, aceștia fiind foarte bine pregătiți, au reușit să marcheze un total de 102 goluri în cele trei meciuri.

Ca și instrumente folosite în acest experiment, am utlizat un tabel alcătuit de mine cu mai multe rubrici, încercând să schițez toate atacurile meciurilor mai sus prezentate.

3.2 Metodele de cercetare folosite

Precum a fost precizat în subcapitolul anterior, medota de cercetare folosită care a stat la baza experimentului efectuat, a fost cea de observare. Pentru aceasta, am folosit o serie de metode ale cercetării care au contribuit la rezolvarea sarcinilor propuse:

Metoda convorbirii

Metoda observației

Metode statistico-matematice

Metoda graficelor

Metoda documentării

Pentru a lărgi suportul științific al lucrării am apelat la surse de informare și documentare corespunzatoare precum lucrări de specialitate (cărți, suporturi de curs, reviste, internet), filmulețe video, discuții cu diferiți profesori și antrenori.

Din studierea acestei bibliografii și cu ajutorul informațiilor provenite de pe urma acestora, inclusiv cunosțintele personale, prin sintetizarea lor, a rezultat conținutul lucrării prezente.

Metoda convorbirii

Folosirea acestei metode impune o relație mai strânsă între cei ce comunică între ei. Astfel, am folosit discuția liberă axată pe această temă cu un scop precis de informare, în timpul observației efectuate prin dialogul direct cu sportivii, antrenorul și bineînteles îndrumatorul de licență.

Metoda observației

În cele mai multe cazuri, observația a fost vizuală, dar au existat și cazuri în care au participat și alți analizatori (tactil-kinestezic, auditiv). Am folosit observația directă asupra reacțiilor sportivilor și a conduitei lor de învățare, cât și a situațiilor de reproducere a învățării anterioare și a celor de producere a noilor cunoștințe. Sarcina acestei metode fiind de culegere a unor date concrete a căror analiză științifică sa permită generalizarea temei.

Metode statistico-matematice

Această metodă este reprezentată de indicatori statistico-matematici care au fost folosiți în calcularea rezultatelor obținute la meciuri, iar în final pentru aprecierea totală a acestora. Pentru calcul am folosit urmatorii indicatori statistici:

Procentajul: folosit pentru calcularea eficienței [(total reușite/total ocazii) x 100]

Media aritmetică: folosită în final pentru a exprima eficiența totală a valorilor înregistrate.

Metoda grafică

Este reprezentarea prin grafice care arată diferența dintre rezultatele obținute.

CAPITOLUL IV

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Pentru constatarea strategiilor de joc în atac am folosit fișe de observație (tabel 1-5), iar de pe urma acestora am folosit metoda graficelor și statistico-matematică pentru a interpreta rezultatele obținute în urma investigării.

4.1 Analiza datelor

Tabelele cu analiza meciurilor la care am asitat sunt prezentate mai jos, urmând ca la ultimul subcapitol să fie interpretate aceste rezultate.

Tabel 1. – Meciul 1

Acest meci a avut loc în data de 6 decembrie 2015, în etapa a 10-a a sezonului regulat, unde echipa clujeană a triumfat împotriva formației LPS Satu-Mare cu scorul de 39-14 (17-5).

Tabel 2. – Meciul 2

Acest meci a avut loc în cadrul turneului de pregătire de la Turda, în data de 23 ianuarie 2016, unde LPS Cluj a jucat împotriva echipei CSS Odorhei, scor 19-26 (8-15).

Tabel 3. – Meciul 3

Analiza acestui meci a fost făcută idem meciului 2 de mai sus, LPS Cluj jucând împotriva echipei LPS Piatra Neamț, scor 21-28 (10-15).

Tabel 4. – Meciul 4

A avut loc în data de 3 februarie 2016, la Cluj Napoca, din etapa a 12-a a sezonului regulat, disputată împotriva echipei CSS Adep Satu Mare, învingând cu scorul de 37-17 (19-7).

Tabel 5. – Meciul 5

Analiza ultimului meci a sezonului regulat, din data de 14 februarie 2016, desfășurat la Cluj împotriva celor de la HC 2003 Aleșd, scor 26-20 (12-5).

4.2 Reprezentarea grafică și interpretarea rezultatelor

Pentru interpretarea rezultatelor și reprezentarea lor grafică, am optat să fac, în primul rând procentajul de reușită dintre aruncările reușite și nereușite (Grafic 1-5) pentru fiecare fază a atacului, iar în final a totalului de goluri și ratări, ca mai apoi sa fac un total al tuturor meciurilor.

Grafic 1. – Meciul 1

atac pozițional 76%

faza a II-a 62%

contraatac 66%

aruncări de la 7 m 100%

Grafic 2. – Meciul 2

atac pozițional 65%

faza a II-a 50%

contraatac 50%

aruncări de la 7m 100%

Grafic 3. – Meciul 3

atac pozițional 58%

faza a II-a 50%

contraatac 100%

aruncări de la 7 m 66%

Grafic 4. –Meciul 4

atac pozițional 67%

faza a II-a 73%

contraatac 100%

aruncări de la 7 m 66%

Grafic 5. –Meciul 5

atac pozițional 59%

faza a II-a 72%

contraatac 80%

aruncări de la 7 m 100%

Raportând eficiența totală a echipei pe fazele de atac observate (tabel 6, grafic 6), constatăm că eficiența atacului pozițional din primul meci de 76% este mult peste media obținută din totalul eficienței atacului a tuturor meciurilor. În al doilea meci, eficiența atacului pozițional a fost de 65% care se încadrează în limitele normale. Al 3-lea și al 5-lea meci au fost sub limitele normale cu un procentaj de 58% respectiv 59%, iar meciul 4 puțin peste medie cu 67%.

În ceea ce privește faza a II-a a atacului, primul, al 2-lea și al 3-lea meci a fost sub media totală obținută de 63%, primul avand 62% reușită, al 2-lea 50% reușită, respectiv al 3-lea 50%.

Contraatacul, unul din cele mai eficiente și mai sigure faze, cu o medie de reușită de 73%, a fost în limitele optime în meciurile trei (100%), patru (100%) și cinci (80%), dar mai puțin valorificat în primul (66%) și al doilea (50%) meci.

Aruncările de la 7 metri au avut un procentaj mediu de 75% care nu a fost în limitele optime în meciurile doi și trei, ambele cu un procentaj de reușită de 66%, iar în restul meciurilor a fost de 100%.

Tabel 6. – Eficiența pe atac

Din analiza făcută anterior, se observă că tehnicile pe care jucătorii echipei clujene le-au folosit în timpul campionatului de juniori, au fost net superioare echipelor adverse, care de altfel au fost mai slab cotate, iar în turneul de pregătire cu echipe mai bune, dar unde nu era o miză mare, au jucat mai modest pe fazele mai importante ale jocului.

Se observă astfel că, pregătirea tehnico-tactică și fizică, a fost mult peste media echipelor din grupa campionatului și a mai multor echipe concurente, dar a fost mai puțin folositoare împotriva echipelor mai bine cotate și pregătite atât fizic, tehnic cât și psihic.

Acest lucru reprezintă un lucru pozitiv în experimentul efectuat și demonstrează că nu există o învățare rapidă a tehnicilor și tacticilor de atac, ele trebuie învățate de-alungul timpului, fără a grăbi consolidarea și punerea în practică a acestora. Deși în urma pregătirii cu mijloacele folosite de echipă, anumite metode tehnico-tactice au reușit o evoluție ascendentă, iar altele mai puțin.

Grafic 6. – Diferența dintre goluri și ratări

Aici (grafic 6) se poate observa că atacul pozițional este cel mai folosit în cadrul meciurilor, dar nu întotdeauna cel mai eficient, urmat apoi de faza a II-a a atacului care în cazul acesta are o eficiență de finalizare puțin mai scăzută, iar acest lucru este datorat faptului că jocul se desfășoară cu o rapiditate mare și aici intervin greșelile jucătorilor și lipsa controlului a automatismelor însușite în cadrul antrenamentelor.

Grafic 7. – Eficiența fazelor de atac

În graficul 7, aflam că, cu toate că nu întotdeauna

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Concluzii: Jocul de handbal modern cere o pregătire deosebită sub toate aspectele, din care pregătirea fizică și cea psihică sunt cele mai importante.

Totalitatea datelor culese, mă îndrumă să afirm faptul că jucătorii echipei pe care am observat-o, au fond al pregătirii fizice generale și specifice și o pregătire tehnică și metodică corespunzătoare jucătorilor de vârsta respectivă. Astfel, echipa și implicit antrenorul au acționat folosind tehnologiile și metodele de pregătire fizică și tehnico-tactică corespunzător și jucătorii au avut un răspuns mai mult decât bun în susținerea situației de atac a jocului de handbal. Aici sunt incluse: acțiuni tactice individuale și colective, manevrarea mingii, precizia paselor și aruncărilor la poartă, toate tipurile de aruncare la poartă, deplasările rapide în teren, au făcut de asemenea față stresului, oboselii, iar reacția rapidă nu a lipsit de pe teren.

În urma analizelor efectuate am constatat că:

Pregătirea tehnico-tactică pentru competiții este indispensabilă echipei;

S-au obținut eficiențe aproape maxime în ceea ce privește nivelul de pregătire al echipei;

Tehnologiile și metodele de atac trebuie bine însușite, fără a grăbi, în schimb, consolidarea și mai apoi punerea în practică a acestora până nu sunt stăpânite corect;

Fazele de atac sunt cel mai important lucru dintr-un meci, iar dacă acestea, în paralel cu o apărare bună, pot schimba soarta meciului;

La nivelul echipelor de juniori trebuie să procedăm mai întâi la cunoașterea componentelor, concurând la obținerea performanțelor ridicate. în acest sens am considerat că trebuie să plecăm de la factorii antrenamentului sportiv și a conținutului jocului (model de joc) față de care sportivii trebuie să prezinte o serie de parametri somatici, funcționali, motrici, psihici, tehnici, tactici, cunoștințe teoretice etc.

Unele recomandări în urma analizelor făcute sunt următoarele:

Pregătirea psihică este un factor extrem de important în handbalul de performanță și nu trebuie neglijat;

Creșterea ritmului de joc pentru marcarea unui număr mai mare de goluri cu echipele de top;

Lucru pentru îmbunătățirea aruncărilor și preciziei acestora;

F.R.H. să reia impunerea trecerii normelor de control, aduse însă la nivelul actual al handbalului, adaptate eventual la diferite niveluri și condiții de lucru, lăsând totuși inițiativă antrenorilor să folosească și alte probe pentru evaluări intermediare sau finale (www.preferatele.ro)

Învățarea sportivilor cu faptul că handbalul este un joc de echipă, iar meciul nu trebuie să fie luat pe cont propriu;

ABSTRACT: Quick learning methods of the strategies and technologies of attack in handball at junior II levels.

Introduction: This license paper pursues the approach of every esential aspect of the subject, likewise the learned methods used in handball training which were put in practice in an individual and in a teamwork way, all these being known that it dues to a perfectionist play of the team and the players. A closer look to the worldwide high-performance handball level brings the conclusion that most teams` players have taken special individual training, which is the reason why they can cope with modern-play demands.

Methods and materials: In order to prove that fast-learnt techniques and attack methods taught during competition training are simple and very effective, I chose to use the observation method and organise tables with data gathered from the LPS Cluj team (composed of players aging 15 and 16 years old), and then calculate the team`s attack efficiency.

Results: Like so, I observed the fact that the mental preparation of every individual of the team is an important key in a competition, indifferent to the technical-tactical and physical training, even though that the (resu methods were put in correctly in practice, they were not helpful during the matches with the better trained teams because they haven’t been well trained mentally and this lead to the loss of 2 matches in a preparation tournament. On the other way around, in the junior championship, with a bigger stake but more modest teams, that weren’t that well prepared, they managed to demonstrate the fact that they know how to use the learned attack technics and this lead to the winning of the all the matches I have been present to.

Conclusion: I got to the idea that the attack technologies and methods have to be well attributed without hurrying the learning and the putting them in practice until they are not correctly asserted. During my observation, the team managed to achieve an almost perfect efficiency of the team’s standard maximum level of preparation. At the junior teams level we need first to proceed with the knowing of the components, trying to achieve the higher performances. This way, I think that we need to proceed with the training factors and the content of the game which the sportsperson need to be presented with a series of somatic, functional, dynamical, psychical, technical, tactical factors, theoretic knowledge etc.

KEYWORDS: methods, efficiency, attack, performance.

BIBLIOGRAFIE

Antonescu, C., Gîrlișteanu, D. (1964). Laurii handbalului românesc. București: Uniunea de Cultură Fizică și Sport

Dragnea, A. (1996). Antrenamentul sportiv (teorie și metodică). București: Didactică și Pedagogică

Gomboș, L., Zamfir, G. (f.d.). Handbal. Teorie și metodică. Suport de curs. Cluj-Napoca

Gomboș, L., Zamfir, G., Gherman, A. (2010). Handbal. Curs de specializare anul III. Cluj-Napoca, FEFS UBB

Kunst-Ghermănescu, I., Hnai V. (2000). Handbal. București: Fundația România de mâine

Rizescu, C. (2013a). Handbal (aprofundarea specializării). Constanța: Ovidius University Press

Rizescu, C. (2013b). Didactica handbalului. Constanța: Ovidius University Press

Roman, Gh., Batali F.C. (2007). Antrenamentul sportiv, teorie și metodică. Cluj-Napoca: Napoca Star

Voicu, S. F. (2006). Handbal . Tehnică și tactică. Timișoara: Universitatea de Vest

Zamfir, Gh., Florean, M., Tonița, T. (2000a). Handbal. Teorie și metodică. Cluj-Napoca: Praxis Media

Zamfir, Gh., Florean, M., Tonița, T. (2000b). Handbal. Initiere-consolidare. Cluj-Napoca: Casa Cartii de Stiință

Zamfir, Gh., Florean, M. (1996) – Handbal. Curs de specializare an III. Cluj-Napoca

Concepția de joc. (f.d.). Preluat de pe http://www.frh.ro/frh/pdf/program%20saptamanal/conceptiadejoc.pdf

Postolache, N. (19.06.2015). [Format electronic] Preluat de pe http://documents.tips/documents/handbal.html

Mihăilă, I., Popescu D., C. (07.10.2014). [Format electronic] Preluat de pe http://www.frh.ro/pdf/Planif%202014%20C2.pdf,

Lucrare de licență. Studiu experimental cu privire la realizarea individualizării în pregătirea jucătorilor de handbal juniori II. (f.d.) [Format electronic] Preluat de pe

http://www.preferatele.com/sport/LUCRARE-DE-LICENTA-EDUCATE-FIZ519.php,

Concepția de joc și de pregătire a echipelor de handbal. (f.d.). Preluat de pe http://www.frh.ro/frh/pdf/regulamente/Conceptia%20de%20joc.pdf