Istoria Limbii Romane. Codex Rohonczi, Adevar SAU Fictiune

UNIVERSITATEA „VASILE ALEXANDRI” BACĂU

FACULTATEA DE LITERE

SPECIALIZAREA ROMÂNĂ FRANCEZĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

ISTORIA LIMBII ROMÂNE

Îndrumător științific: Autor:

Lector univ. dr. Luminița Drugă Bîclea Rodica Gabriela

UNIVERSITATEA „VASILE ALEXANDRI” BACĂU

FACULTATEA DE LITERE

SPECIALIZAREA ROMÂNĂ FRANCEZĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

ISTORIA LIMBII ROMÂNE

CODEX ROHONCZI, ADEVAR SAU FICTIUNE

Îndrumător științific: Autor:

Lector univ. dr. Luminița Drugă Bîclea Rodica Gabriela

CODEX ROHONCZI, ADEVAR SAU FICTIUNE

PLANUL LUCRARII

CAPITOLUL 1: PREZENTARE GENERALA

CAPITOLUL 2: NOTA EXPLICATIVA

CAPITOLUL 3: CARTEA I

Codex Rohonczi este un manuscris care se află in prezent in Arhivele Academiei de Știinte a Republicii Ungaria. Cartea, legată în piele si cu dimensiuni de 12/10 cm, a ajuns în arhivele Academiei după ce i-a fost daruită de către contele Batthyany Gusztav împreuna cu intreaga sa bibilioteca.

Cercetători precum Julg Bernat, Fejerpataki Laszlo, Nemeti Kalman, Dr. Vajda Jozsef au depus eforturi pentru a găsi o soluție de descifrare a textului, fara nici un rezultat însă; ceea ce se putuse stabili cu certitudine fusese că hîrtia manuscrisului datează din prima jumătate a secolului al XVI-lea și este de origine italiană, iar straniul alfabet folosit cuprinde un număr derutant de semne.

În anul 1982 doamna Viorica Enăchiuc, sprijinită de directorul Institutului de Studii Istorice si Social Politice din Bucuresti Ion Popescu Puturi, intră in posesia unei copii integrale a Codexului Rohonczi. Dupa ce cartea îi trezeste un interes deosebit, Viorica Enăchiuc, începe o serie de cercetari filologice, istorice si etnografice ce dureaza aproximativ trei decenii.

Manuscrisul Codex Rohonczi este alcatuit din 448 de pagini fiecare continand intre 9 si 14 randuri. Scrierea este executata cu pana, de la dreapta la stanga iar textul se citeste de jos in sus. Cele 87 de miniaturi intercalate in text ilustreaza atat scene laice cat si religioase. Conform acestor miniaturi intamplarile laice se desfasoara pe un teritoriu cu munti, campie si ape aflate in apropierea complexelor arhitectonice specifice pentru teritoriul Romaniei. In iconografia din Codex apar elemente care ne demonstreaza coexistenta atat a unui cult precrestin cat si crestin.

Plansa nr. 96, LII,pag. 1920a

In plansa nr. 96, LII, pag. 192 ne este descris, dupa cum se vede, botezul unui copil; acest fapt demonstreaza ca in Codex ne sunt relatate fapte despre o populatie sedentara si deja crestina.

Datorita descifrarii Codex Rohonczi de catre Viorica Enachiuc avem astazi informatii despre istoria poporului roman din perioada de inceput a mileniului II – respectiv a secolelor XI-XII, perioada istorica despre care se vorbea pana in prezent fara existenta unor documente scrise.

Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moștenite de la daci. "Sunt semne care au aparținut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective.

Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.

Codex Rohonczi, denumit astfel dupa localitatea unde a fost pastrat, este un monument de istorie si literatura si prezinta o cronica detaliata despre societatea blakilor din secolele XI-XIII, mai exact informatii generale despre formele de relief, realitatile social-economice, politice, de organizare militara, arhitectura si relatii diplomatice. Statul blak a luat fiinta in a 2-a jumatate a secolului al XI-lea sub conducerea lui Vlad si era situat in stanga Tisei pana la Nistru si de la Dunare pana in apropierea muntilor Cernahora. Vlad, aliat de incredere al Imperiului Bizantin, organizeaza apararea tarii in fata invaziilor amenintatoare sprijint fiind si de mitropolitii blaki care ii indemnau pe tineri sa lupte.

Cartea I, capitolul II „ Discurs pentru apararea tarii la INEU, in luptele cu ungurii pe Tisa si scitii ucigasi in Dobrogea, dpa anul 1080” contine un discurs in limba romana veche, al conducatorului roman, rostit in fata ostasilor sai, inaintea confruntarii lor cu trupele regale maghiare in anul 1166.

Acest document autentic dezvaluie tendintele cotropitoare ale regatului ungar, in cautarea lor nestapanita de noi jafuri si dominatii. Continutul Discursului conducatorului roman dezvaluie o serie de fapte, date si evenimente cu totul necunoscute pana acum in istorie.

In primul rand reise ca Tara Romaneasca era o tara unitara de la Marea Neagra pana la Raraul nordic moldovenesc si dincolo de Carpati pana la raul Tisa si Maramures.

In cadrul acestei tari unitare existau mai multe organizatii politice locale subordonate domnitorului care isi aveau resedinta in Muntenia, demonstrand prin aceasta ca de aici, din Tara Romaneasca a Munteniei, domnitorul roman ii chema la lupta, la organizarea rezistentei fata de cotropitorii Regatului ungar, care, din nefericire, dupa cum se consemneaza in discursul amintit, ocupasera teritoriile stramosesti de la Tisa si localitatea Arad.

Chemarea la mobilizare a tuturor romanilor din toate colturile tarii, adresata in discursul domnitorului, este o dovada ca pericolul ce venea din partea acestui regat cotropitor era mare, urzea la cucerirea de noi teritorii apartinand gliei stramosesti a romanilor si era sprijinit de papalitatea catolica. Papalitatea de la Roma a sprijinit acest razboi cotropitor, ca de altfel multe altele, pentru simplul motiv ca era o tara ortodoxa ai carei locuitori ii vedea trecuti prin forta la catolicism pentru a-si rotunji veniturile banesti prin dijmele pe care le incasa. Aceasta politica josnica dusa de papalitate impotriva unei tari crestine a fost criticatadeschis de Papa Ioan Paul al II-lea, intr-o cuvantarea mai recenta, in care si-a cerut scuze si iertare fata de cei care au fost crunt loviti de politica acaparatoare a Sfantului Scaun.

In discurs se reda chiar o cifra impresionanta de 54 de batalii pe care romanii le-au purtat cu armatele Regatului ungar si cu alti cotropitori din rasaritul tarii. Cele 54 de batalii, duse impotriva hoardelor barbare unguresti, au fost duse in mai putin de un secol; acest fapt dovedeste ca statul roman de atunci era puternic, bine organizat si capabil sa ii infrunte pe dusmani. Din multitudinea de documente aflate in Arhiva Academiei de Stiinte ungare, istoriografia nu a publicat nici un document sau vreo cronica veche despre nici unul din cele 54 de batalii sangeroase dintre cele doua state.

Discursul domnitorului roman contrazice faptul ca ungurii ar fi fost primii in Transilvania si ca ar fi fondatorii tuturor localitati din Transilvania.

Limba in care este scris acest discurs este o limba daco-romaneasca curata clara, domnitorul ca a tinut discursul dand dovada de cunostinte temeinice vaste istorice, politice si diplomatice.

Din discurs reiese ca romanii isi aparau cu indarjire religia mostenita, cerand ajutorul Mantuitoruui Isus pentru a putea infrange armatele ungare aflate in cardasie cu catolicismul papalitatii. In discurs, domnitorul foloseste pentru inamic numele de ungari, hungari in intelesul de netrebnici si parsivi.

Ca o concluzie, discursul este, dupa cum se vede, un imn patriotic, un indemn adresat romanilor pasnici, autohtoni, care in momentele grele din viata lor cand tara le era amenintata, erau chemati sa se adune cu totii si sa lupte eroic, cu vitejie stramoseascapentru a-i opri pe cotropitorii unguri.

Cpitolul al III-lea din CARTEA I „ Cuvantarea in fata armatei dupa anul 1078, pentru vegherea granitei la Ineu si respingerea pecenegilor la Ticia, Dobrogea, pana pe firul Nistrului” este tot un document istoric romanesc descifrat din alfabetul geto-dacic de catre specialista Viorica Enachiuc si prezinta, deasemenea, un discurs tinut in fata armatelor romane, rostit dupa infrangera unor migratori din Rasarit precum si a ungurilor, condusi de regele lor, Emeric. Din acest discurs reiese ca romanii se aflau, in continuare, in fata altor atacuri ale razboinicilor cotropitori unguri.

Si acest discurs reprezinta o dovada istorica privind prezenta romanilor in Voievodatul Tansilvaniei la rasarit si sud de muntii Carpati. Conducatorii de osti de la acea vreme aveau o puternica cunostinta nationala romaneasca evidentiindu-se prin vitejia stramoseasca care le dadea imbold ostasilor in lupta pentru apararea tarii.

Acest document istoric mai dezvaluie informatii despre amenintarea romanilor transilvaneni condusi de Horia, Closca si Crisan de a-i scoate din tara lor de bastina pe grofii ( grof =conte) si baronii unguri. Aflandu-se in fata unei astfel de amenintari, grofii si baronii, au adresat un memoriu comandantului armatei Habsburgice din Marele principat al Transilvaniei pentru a le veni in ajutor sa infranga revolutia vlahilor ca sa poata, in continuare, sa domine si sa exploateze tara romaneasca si pe locuitorii acesteia.

Tot din aceasta cronica, Codex Rohonczy, mai rezulta un inalt nivel de cultura si civilizatie inca din primele secole ale

mileniului II. Romanii foloseau, pe

langa limba romana in scris, din alfabetul

autohton geto-dacic, si o serie de miniaturi

si ilustratii executate cu penita in care sunt prezentate diferite scene religioase si laice din trecutul istoric al romanilor.

Impresionant este faptul ca, inca din secolele XI-XII romanii aveau o clasa intelectuala de mare valoare

In plansa nr. 106 la pagina 212 a fost identificata existenta unei melodii insotita de text care s-a dovedit a fi imnul blakilor; un juramant al tinerilor de la acea vreme ca isi vor apara tara aflata in mare primejdie. Aparitia unei melodii intr-un manuscris redactat in latina populara, care devenise limba Blakilor si scris cu cracterele scrierii dacice, ridica problema vechimii culturii romanesti in general si nu numai in ceea ce priveste muzica.

Prof. Univ. dr. Gheorghe Ciobanu apreciaza melodia in cauza ca fiind de origine blaka/vlaha si cea mai veche melodie laica romaneasca, cunoscuta pana acum.

Deși este probabil ca argumentele cercetătorului să vizeze o situație reală, atestarea filigranului hârtiei ( filigran datat între 1529-1540) arată clar faptul că nu poate fi vorba de cea mai veche melodie.

Marturiile privitoare la cultura muzicala de pe teritoriul vechii Dacii atesta, fara indoiala, ca aceasta este anterioara erei noastre. Pentru ca daca Hora noastra traditionala stramoseasca si daca avem in vedere ca Hora practicata in vechime era insotita, ca si astazi, de muzica, trebuie sa admitem ca muzica este practicata de populatia de pe aceste meleaguri cu cel putin 2ooo de ani inaintea erei noastre.

Specialista Vioica Enachiuc a comparat continutul melodiei din Cronica romaneasca cu textele asemanatoare existente din Europa Occidentala; ca urmare s-a ajuns la concluzia ca melodia din Cronica Romaneasca este una dintre cele mai vechi de acest gen din Europa.

Portativul muzical era compus atunci din doar doua linii paralele si era apreciat despecialisti ca fiind printre primele de acest gen din Europa. Existenta portativului mai semnifica si faptul ca romanii aveau versuri scrise pe care le cunosteau si le cantau exact ca stramosii lor, autohtoni, geto-daci.

Aceasta melodie