Integrarea Europeana. Efecte Si Riscuri

Academia de Studii Economice din București

Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori

INTEGRAREA EUROPEANĂ

– EFECTE ȘI RISCURI –

Șurubaru Andrada-Mihaela

Stoian Mihaela-Bianca

Grupa 1516, anul I

Seria C

CUPRINS

INTRODUCERE

Lucrarea prezintă o scurtă istorie a integrării europene începând cu Planul Shumman și alte măsuri pregătitoare până la Tratatul de la Maastricht, care influențează în mod decisiv acest proces, precum și un studiu de caz ce cuprinde efectele și riscurile la care a fost supusă România în procesul de aderare la UE.

SCURT ISTORIC.

ÎNCEPUTURILE INTEGRĂRII EUROPENE

Integrarea europeană presupune un proces de înglobare a țărilor europene într-o comuniune bine închegată din punct de vedere juridic, cultural, administrativ și eonomic. Această hotărâre se referă la însușirea unor valori comune și o guvernare comună. După dezastrul lăsat în urma celui de-al doilea război mondial, singura cale de revenire a Europei din criza generată de conflict a fost integrarea europeană.

Unul dintre primii care a conceput o unire a națiunilor europene, a fost contele Nikolaus Richard-Kalergi. Ideile sale l-au influențat pe Aristide Briand, care în 1930 a scris un "memorandum privind organizarea unui regim al Uniunii Federale Europene" pentru Guvernul Franței. Într-un discurs rostit la 19 septembrie anul 1946 la Universitatea din Zurich, Elveția, Winston Churchill a cerut unirea statelor Europei. La momentul actual, Uniunea Europeana cuprinde 47 de state din Europa.

Fig. 1- Repartitia Statelor UE in functie de anul aderarii

În cele din urmă, integrarea europeană a reușit , practic, la nivelul Consiliului Europei , să cuprindă aproape întreg continentul european , cu excepția Kazahstan și Belarus, pentru că guvernul încă este non – democratic.

Integrarea europeană la nivelul Consiliului Europei funcționează prin aderarea statelor membre la convențiile sale, precum și printr-o coordonare politică la nivelul conferințelor ministeriale și a sesiunilor interparlamentare. În conformitate cu statutul său din 1949, Consiliul Europei lucrează pentru a realiza o mai mare unitate între membrii săi, bazate pe valori comune, cum ar fi drepturile omului și democrația.

ETAPELE INTEGRĂRII EUROPENE

1.Planul Schumman

Primul pas în procesul de integrare a fost un acord comercial și politic. La 9 mai 1950 a fost lansat Planul Schumann, elaborat de Jean Monnet și Robert Schumann. Acesta avea în vedere punerea în comun a industriilor de cărbune și oțel. În anul 1951 s-a semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), organizație, care și-a început activitatea în 1952, fiind alcătuită din Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg.

Integrarea europeană a decurs cu crearea unei piețe comune. În 1957 s-au semnat la Roma două tratate care prevedeau înființarea Comunității Economice Europene (CEE) precum și a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA).

Prin crearea CEE s-a înființat o piață comună pentru produsele agricole și industriale ale statelor membre, precum și o uniune vamală bazată pe cele 4 libertăți fundamentale: libera circulație a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor.

Comunitatea Europeană s-a extins în a doua jumătate a secolului al XX-lea:

1973 Anglia, Irlanda și Danemarca

1981 Grecia

1986 Spania și Portugalia

1995 Austria, Finlanda și Suedia

2004 Ungaria,Polonia,Cehia,Slovacia,Slovenia,Lituania,Letonia,Estonia,Malta și Cipru

2007 România și Bulgaria

2. Tratatul de la Maastricht

Cel mai important tratat semnat la nivel European a fost Tratatul de la Maastricht (7 februarie1992), care prevedea insituirea cetățeniei europene, introducerea numelui de Uniune Europeană, consolidarea puterilor Parlamentului European, posibilitatea introducerii unei monede unice comune, lansarea Uniunii Economice și Monetare (UEM) și introducerea cetățeniei europene.

Obiectivelele esențiale ale Tratatului :

Creșterea eficienței instituțiilor

Implementarea unei politici externe și securitate comună(PESC)

Dezvoltarea dimensiunii sociale a Comunitații

Consolidarea legitimității democratice a instituțiilor

Introducerea unei uniuni economice și monetare

Sursa: www. wilkipedia

COMPONENTELE INSTITUȚIONALE FUNDAMENTALE ALE UE

UE este compusă din 5 instituții fundamentale:

Parlamentul European este singura instituție a Uniunii Europene ai cărei membrii sunt aleși de către cetățenii statelor membre, o dată la cinci ani. Printre cele mai importante atribuții se numără:

-funcția legislativă;

-funcția bugetară;

-funcția politică.

Parlamentul are 732 de membri reuniți în mai multe grupuri politice dintre care cele mai importante sunt: Partidul Popular European (PPE) și Partidul Socialiștilor Europeni (PSE). Parlamentul European are 2 sedii:Strasbourg(Franța) și Bruxelles (Belgia).

Consiliul Uniunii Europene este format din reprezentanții statelor membre, având următoarele atribuții: adoptarea legislației UE alături de Parlament, coordonarea politicii economice a statelor membre, încheierea acordurilor, elaboarea politicii externe și de securitate comună, coordonarea cooperării între tribunalele naționale și forțele polițienești în materie penală.

Comisia Europeană are sediul la Bruxelles. În prezent cuprinde 27 de membrii. Comisia are 4 funcții principale: elaborează propunerile legislative pe care le trimite Parlamentului și Consiliului; gestionează și implementează politica și bugetul UE; aplică legislația UE alături de Curtea de justiție; reprezintă UE la nivel internațional.

Fig. 2 – Sediul Comisiei Europene

Curtea de justiție are sediul la Luxemburg și judecă litigiile între statele membre, instituții, societăți comerciale și persoane fizice, asigură respectarea legilor europene. Fiecare stat membru este reprezentat de un judecator.

-Sructura Curții de Justiție a UE

Curtea de conturi – Asigură verificarea activităților financiare ale UE.

Simbolurile UE:

1.Drapelul European-12 stele galbene dispuse în cerc pe un fond albastru.

2.Imnul UE: Oda bucuriei-un extras din simfonia a IX-lea de Ludwig van Beethoven pe versuri de Friedrich Schiller. 

3. Ziua Europei: sărbătorită anual la 9 mai, când a fost lansat Planul Schumann. 

4. Motto-ul UE: Unitate în diversitate.

UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ EUROPEANĂ

Uniunea economică și monetară duce UE cu un pas înainte în procesul său de integrare economică, care a început în 1957, când a fost fondat. Integrarea economică aduce beneficii de dimensiuni mai mari, eficiență internă și robustețe pentru economia UE în ansamblul său și pentru economiile statelor membre individuale. Acest lucru, la rândul său, oferă oportunități de stabilitate economică, o creștere mai mare și ocuparea forței de muncă – rezultatele aducând beneficii directe pentru cetățenii UE. Din punct de vedere practic, UEM înseamnă:

Coordonarea în elaborarea politicilor economice între statele membre

Coordonarea politicilor fiscale, în special prin limite privind datoria publică și deficitul

O politică monetară independentă condusă de Banca Centrală Europeană (BCE)

Normele și supravegherea instituțiilor financiare din cadrul zonei euro unice

Moneda unică și zona euro

Termenul de "Zona Euro" se referă la zona formată de către statele membre ale UE a căror monedă este euro. Această zonă se întinde în prezent din Cipru în Irlanda și din Portugalia până în Finlanda. Până în prezent, mai mult de jumătate din statele membre UE au adoptat moneda euro ca monedă oficială.

În decembrie 1995 are loc Reuniunea de la Madrid și este adoptată moneda unică„EURO” care înlocuiește vechea monedă comună ECU.

Fig. 3 -Statistica răspândirii monedei euro în anul 2012

Sursa- European Central Bank

Studiu de caz- Integrarea Europeană a României

Impactul aderării asupra mediului de afaceri românesc.

România a fost prima țară din Europa Centrală și de Est care a avut relații oficiale cu Comunitatea Europeană. În anul 1974, o înțelegere a inclus România în sistemul generalizat de preferințe al Comunității, iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat in 1880.

Pentru a deveni stat membru al UE, România a trebuit să-și clădească un sistem de referință, în care moneda de referință să fie euro, și nu dolarul american. Noua monedă va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agenților comerciali autohtoni datorită fluctuațiilor dolarului față de valutele țărilor din UE.

Introducerea euro va avea efecte pozitive asupra comerțului exterior al României, având în vedere ca 2/3 este orientat către țările UE.

România a pierdut sume mari de bani din cauza faptului că până acum erau alese ca monedă de contract fie dolarul SUA, fie monedele unor țări din UE al căror curs fluctua.

Faptul că România a aderat la UE în 2007, nu a lăsat mult timp companiilor pentru a se pregăti, dacă nu au făcut-o până atunci. Mediul de afaceri a devenit mai competitiv, iar companiile românești au trebuit să se bată cu firme de renume din Europa.

Proiectele implementate de regimul UE au contribuit la eliminarea decalajului tehnologic care s-a resimtit față de Uniunea Europeană și care a trebuit eliminat până în momentul integrării pentru a asigura supraviețuirea firmelor românești.

După 2007, activitatea firmelor din România a trebuit licențiată pe piață conform standardelor europene de competitivitate. Exista pericolul ca economia românească să nu facă față standardelor tehnologice europene.

Urmează ca intreprinzatorii să își reinvestească profitul , bazându-se mai puțin pe dividende, altfel străinii se vor orienta spre alte piețe.

Integrarea europeană este și „un marș forțat împotriva unei inerții tradiționale”. Suntem angrenați în trei curse :

a) eliminarea decalajului față de Europa Centrală;

b) atingerea mediei economice europene;

c) sprijinirea Agendei Lisabona (competiția cu SUA și polul asiatic).

România trebuie să se cupleze la Agenda Lisabona printr-un plan național de acțiune. Există cinci zone ale dezbaterii:

a) reforma administrației publice prin activarea regiunilor de dezvoltare;

b) liberalizarea și integrarea pieței românești în UE;

c) cercetare, dezvoltare, inovare (avem potențial in industria IT);

d) măsurarea transferului forței de muncă în străinătate;

e) reactivarea Consiliului Economic și Social.

2.Noi oportunități de investiții în contextul integrării României în Uniunea Europeană

Cresteri de capital

deschiderea de noi piețe. Multe dintre marile companii europene și-au deschis deja filiale în România, sporind competiția pe majoritatea segmentelor de piață. În alte sectoare, este încă destul loc pentru intrarea unor noi jucători, români sau străini. Integrarea europeană este o problemă de investiții și venituri. Ea constă și în realizarea unor relații personale de la om la om și împărtășirea experiențelor.

cresterea nivelului de trai

3.Costurile aderării

Beneficiile de care România dispune o dată cu integrarea în UE au o valoare ridicată, de aici și costurile mai mari pe care trebuie să le suporte. La nivel global, Europa întâmpină dificultăți în competiția cu Statele Unite ale Americii, dar și cu Japonia. De fapt, costurile noastre sunt investițiile proprii pentru o pregătire mai bună a integrării în UE. Nu trebuie făcută confuzia între costuri și pagube. Costurile ne ajută să ne integrăm mai rapid.

4.Beneficiile aderării

1) securitatea (economică, strategică, a resurselor);

2) prosperitatea (simplul fapt de a participa în acest cadru select este avantajos);

3) obținerea unui standard de civilizație superior.

5.Riscuri ale integrarii Romaniei in UE

Riscurile integrării României sunt diferite în funcție de perioada de timp pe care se efectuează analiza: pe termen scurt sau pe termen lung. În acest sens, menționam următoarele categorii de riscuri:

5.1.Riscul de capitalizare a fluxurilor economice (urmările generate de folosirea spontană a fiecărei resurse economice spre beneficiul maxim al fructificării sale. De aici pot apărea diferite reorientări ale acestor fluxuri:

Ieșiri masive de forță de muncă spre piețele de muncă ale altor state membre, flux ce are atât efecte pozitive pentru contul curent în creșterea calificării forței de muncă, cheltuielilor cu indemnizațiile pentru șomaj, precum și efecte negative cum ar fi reducerea PIB, scăderea potențialului economic al țării.

Fig.4- Rata de ocupare a forței de muncă înainte și după aderaraea României la UE

Posibilități de intrări masive pe căi libere ale infracționalității internaționale

Reducerea capacității băncii centrale naționale de a controla politica monetară.

5.2.Riscul pieței de a deveni captivă ofertei externe rezultă din gradul mediu de competivitate al bunurilor și serviciilor din actualele state membre UE mai mare decat cel al bunurilor și serviciilor autohtone; în aceste condiții va trebui acceptată libera circulație a bunurior și serviciilor. La bunurile din agricultură și serviciile de turism, România poate dezvolta o competitivitate bazată pe aspecte ecologice sau de specificitate naturală.

5.3.Riscul de efecte asimetrice ale stocurilor instituționale comunitare. Ca urmare, politica fiscală, monetară, social comercială vor putea produce efecte adverse într-o economie care se abate de la proiectarea anumitor măsuri de politică guvernamentală.

Fig.5-Masa monetara si preturile in Romania inainte si dupa integrarea in UE.

Sursa-BNR

5.4.Realizarea unui grad mare de convergență a economiei românești cu cea comunitară.

5.5.Riscul de import de uzură morală.

Economiile emergente care aderă la UE se pot confrunta cu un risc specific și anume acela că, în complexul economic național, să se transfere ramuri, subramuri sau activități ori subactivități economice care, la nivelul statelor membre actuale, sunt considerate indezirabile din motive diverse (poluante pentru mediul înconjurător, cu randamente economice inacceptabil de scăzute, dezonorante pentru persoanele implicate etc.)

Managementul riscului – arta guvernării

Deși pare ca unele riscuri (sau toate) pot fi tratate în termeni de costuri, este bine ca, metodologic, riscurile să fie considerate “specie” distinctă. Riscurile integrării sunt riscuri asumabile, în perspectiva termenului lung, dar, pe termen scurt, este bine ca ele să fie identificate, în scopul proiectării de sisteme de “apărare” sau de reconversie a lor. Riscurile care nu pot fi evitate trebuie tratate în termeni de crearea a unui cadru de mișcare a lor care să asigure nu numai acoperirea lor cât mai mare, dar și identificarea eventualelor efecte pozitive pe care ele le pot insoți. În fond, toată arta managerială (inclusiv a managementului guvernamental) este aceea de a gestiona riscurile.

Bibliografie

https://www.google.ro/search?q=pib+romania+2007&source

http://www.eurosceptic.ro/index.php/2006/07/10/riscuri-ale-integrarii/\

www.bnr.ro

Macrofinanțe, Coordonator Științific Prof. Univ. Dr. Petre Brezeanu, Editura Meteor Press, București, 2007.