Instigarea Publica

=== d88bbb5bd7d2f5212b0ab14797130471cfa0306e_492652_1 ===

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA:

LUCRARE DE SEMINAR

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. /alt grad

NUME:

Prenume :

Masterand:

NUME

Prenume

București , 2017

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA:

LUCRARE DE SEMINAR

Titlu: ,,Instigarea publică ´´

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. /alt grad didactic

NUME:

Prenume :

Masterand:

NUME

Prenume

București , 2017

PAGINA DE GARDĂ

CUPRINS

§Cuprins…………………………………………………………………………..4

§Capitolul I. Introducere- Prezentarea infracțiunii de instigare……………………………………………………………………………. 4

§Capitolul II. Studiu de caz-Analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de instigare publică în speță Sentința  penală nr. 1504/2015, judecătoria Târgu Mureș…………………………….9

Concluzii…………………………………………………………………………22

Bibliografie……………………………………………………………………..23

§Capitolul I.

Introducere

Prezentarea infracțiunii de instigare

Infracțiunea de instigarea este prevăzută în Codul penal la articolul 368, secțiunea:,, Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice´´. Elementul material se remarcă a fi, conform paragrafului 1 , art. 368: ,, Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârșească infracțiuni. Sancțiunea prevăzută este : închisoare de la 3 luni la 3 ani , alternativ cu amendă, cu precizarea însă că pedeapsa se aplică: ,, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat.´´ Forma agravată privește cazul funcționarului public, unde paragraful (2), art.368 prevede :,, închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat.´´

Alineatul (3) prevede agravanta, anume: Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Legislația penală în vigoare definește contribuția specifică instigatorului prin raportare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, așa cum o făcea și codul anterior. Au fost preluate, de asemenea, dispozițiile referitoare la tratamentul sancționator al participației, cele referitoare la circumstanțele personale și reale, precum și cele cu privire la cauzele de nepedepsire a participanților. Ce s-a modificat însă de la 1 februarie 2014 este eliminarea din partea generală a instigării neurmate de executare. Se impune o precizare prealabilă: instigarea neurmată de executare, așa cum a fost aceasta reglementată în fostul art. 29, avea ca premisă o instigare izbutită, reușită sau, cum a mai fost definită în doctrină, cu efect pozitiv. Instigarea nereușită, existentă atunci când instigatul nu acceptat hotărârea de a săvârși fapta prevăzută de legea penală, nu avea relevanță și nu intra în sfera ilicitului penal. Acest aspect a fost scos în evidență într-o hotărâre mai veche a fostului Tribunal Suprem, în care s-a menționat că „dacă persoana instigată nu a fost determinată să comită fapta prevăzută de legea penală, ne aflăm în fața unei simple încercări, a unei tentative de a determina, care nu cade sub incidența legii penale (cu excepția cazului în care este incriminată distinct, ca o infracțiune autonomă)”.Infractiune care face parte din categoria infarctiunilor care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, asezate in cap. IV, t. IX, art. 324, C. pen., partea speciala.Infractiunea consta in fapta persoanei de a indemna publicul prin grai, scris sau prin prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savarsi fapte ce constituie infractiuni. Codul Penal a respectat în linii mari configurația participației penale, așa cum a fost aceasta conturată de legiuitorul Codului Penal de la 1969. Ca formă a participației penale, instigarea cunoaște însă anumite modificări, datorate, în primul rând, aparentei dezincriminări a instigării neurmate de executare și sancționării în anumite situații a instigării nereușite, în al doilea rând. Odată cu eliminarea textului de lege menționat, problema răspunderii penale a instigatorului devine neclară. Din punctul meu de vedere, în situația în care, în urma unei instigări reușite, autorul trece la executarea faptei, dar se desistează sau împiedică producerea rezultatului, iar actele îndeplinite până în acest moment nu realizează conținutul unei alte infracțiuni, instigatorul va răspunde ca participant la tentativa efectiv săvârșită, în măsura în care aceasta este incriminată, potrivit regimului sancționator specific participației. Dacă tentativa nu este incriminată, instigatorul nu va răspunde penal în calitate de participant, întrucât nu s-a săvârșit nicio faptă prevăzută de legea penală la care să putem raporta existența participației. Instigarea neurmată de executare se aplica, printre altele, în situația în care autorul trecea la executarea faptei la care a fost instigat, dar ulterior se desista sau împiedica producerea rezultatului. Tratamentul sancționator aplicabil instigatorului era însă diferit, după cum actele îndeplinite de autor până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului realizau conținutul unei alte infracțiuni sau nu. Astfel, în prima situație, instigatorul era considerat participant la infracțiunea efectiv săvârșită de autor și răspundea penal potrivit tratamentului sancționator aplicabil instigării neurmate de executare, indiferent care era pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat. În cea de-a doua situație, instigatorul răspundea penal în calitate de autor al infracțiunii de instigare neurmată de executare, potrivit regimului sancționator reglementat în art. 29, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat era închisoare mai mare de doi ani.Cu toate acestea, instigatorul ar putea, cel puțin teoretic, să răspundă ca autor al infracțiunii din art. 370 Noul Cod Penal, încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni, în măsura în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat este detențiunea pe viață sau închisoare mai mare de 10 ani. Din punct de vedere practic însă, în cazul infracțiunilor cu un asemenea pericol social, tentativa este de regulă incriminată, motiv pentru care instigatorul va rămâne nesancționat de cele mai multe ori. Ar mai trebui făcută o mențiune: infracțiunea din art. 370 are în vedere atât instigarea reușită, cât și instigarea nereușită. Pe cale de consecință, Noul Cod aduce instigarea nereușită în sfera ilicitului penal, într-o incriminare de sine stătătoare, având ca rațiune pericolul social crescut al infracțiunii la care s-a instigat.

Chiar dacă în doctrină există și opinia contrară, în sensul nesancționării instigatorului într-o asemenea situație, consider că se impune interpretarea de mai sus, întrucât abrogarea fostului art. 29 a urmărit doar revenirea la tratamentul sancționator al participației, nicidecum netragerea la răspundere penală a instigatorului. A gândi altfel și a nu sancționa instigatorul, deși există o tentativă pedepsită de lege, înseamnă a nesocoti rațiunea participației penale. Câtă vreme există o faptă prevăzută de legea penală, poate exista participație, chiar dacă autorul beneficiază de o cauză de nepedepsire, ce produce însă numai efecte in personam.

Dacă actele îndeplinite de autor până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului realizează conținutul unei alte infracțiuni, instigatorul va răspunde ca participant la acea infarcțiune, potrivit regulilor de la participația proprie sau improprie, după caz.

§CAPITOLUL II STUDIU DE CAZ-

ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNII DE INSTIGARE PUBLICĂ ÎN SPEȚĂ :

SENTINȚA  PENALĂ NR. 1504/2015,

JUDECĂTORIA TÂRGU MUREȘ

2.1. Definiția infracțiunii

În speță:

Infracțiunea de instigare publică la infracțiunea de furt de arbori, faptă prevăzută la art. 52 alin. 3 C. p. raportat la art. 110 alin. 1 lit. d din Legea 46/2008.

,,(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Art. 110. – (1) Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a);

c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 până la 50 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. 

(2) Maximul pedepselor prevăzute la alin.(1) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică ori paralizantă;

c) în timpul nopții;

d) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național. ´´

cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de participație improprie, sub forma instigării

2.2. Obiectul juridic:

A.Principal: valori sociale protejate de lege și încălcate de infractor (statul, înfăptuirea justiției, viața, sănătatea, integritatea corporală, libertatea, demnitatea, viața sexuală a unei persoane, patrimoniul, activități de interes public, regimul stabilit pt activități economice, conviețuirea socială, etc).

În speță: proprietatea publică.

B.Secundar se încalcă două sau mai multe valori (art. 211 Tâlhăria-furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe, amenințări, etc – se încalcă posesia și detenția asupra bunurilor mobile ca obiect juridic principal și relațiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, viața, integritatea corporală sau libertatea acesteia – ca obiect juridic secundar).

În speță: se încalcă posesia și detenția asupra bunurilor mobile ca obiect juridic principal și relațiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, proprietatea, și viața în cazul infracțiunii concurente referitoare la circulația pe drumurile publice.

2.3. Obiect material: entitatea fizică, obiectul direct al infracțiunii (un corp, un bun, un lucru, ovaloare, etc). Unele infracțiuni nu au obiect material (art. 196 Divulgarea secretului profesional, etc), precum și cele omisive (art. 263 Omisiunea sesizării organelor judiciare, etc). Altele au mai multe obiecte materiale (art. 211 Tâlhăria – bunul mobil + corpul victimei). Ex: corpul victimei.

În speță: arborii sub protecția Ocolului silvic, proprietatea statului român.

2.4. Subiect activ: – infractorul, pers fizică sau juridică; participația penală (autori, instigatori, complici). Ex: poate fi orice persoană, participația penală posibilă sub toate formele.

În speță: persoană fizică , participație improprie, sub forma instigării,

2.5. Subiect pasiv: victima. Unele infracțiuni nu au sb pasiv. Ex: o persoană.

În speță: statul

2.6.Calificarea subiectului activ sau pasiv: funcționar public, magistrat, soț, expert, etc. Ex: nu prezintă.

În speță: funcționar public

2.7. Latura obiectivă

A. Elementul material: o acțiune sau inacțiune. Ex: acțiuni – loviri, înjunghiere, aruncare de pe o clădire, etc. Acțiunile pot fi îndreptate asupra corpului sau psihicului victimei Inacțiuni -făptuitorul nu-și îndeplinește intenționat obligația legală de a acționa pt împiedicarea morții victimei.

În speță: Elementul material al infracțiunii este dat, atât de activitatea de determinare a sustragerii a materialului forestier, în condițiile în care martorii au acționat fără vinovăție, dar și de valoarea totală a pagubei produse prin această infracțiune, legea condiționând pentru existența acesteia ca valoarea cumulată a materialului lemnos să depășească valoarea  de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

B. Urmarea imediată: modificarea negativă a realității înconjurătoare pe care fapta săvârșită a produs-o sau este susceptibilă să o producă și care-și găsește expresia în starea de pericol social, vătămarea sau amenințarea valorilor sociale apărate de legea penală. încălcarea efectivă a valorilor sociale, crearea unei stări de pericol, nu este necesară neapărat consumarea infracțiunii (de exemplu tentativa de viol). Ex: moartea victimei care poate surveni imediat sau mai târziu.

În speță: Infracțiunea prevăzută de art. 110 din Legea nr. 46/2008 este o infracțiune de rezultat iar, urmarea imediată a infracțiuni este reprezentată de o pagubă într-un anumit cuantum. De valoarea pagubei depinde nu numai existența infracțiunii, dar și încadrarea, valoarea pagubei reprezentând un element constitutiv al infracțiunii, mai exact al laturii obiective a acesteia. Cum valoarea materialului lemnos specificat este de 240 ori mai mare decât prețul mediu al unui mc de masă lemnoasă în vigoare la data constatării faptei, rezultă că agravanta prev. de art. 110 alin. 1 lit. d) este îndeplinită.

C. Raportul de cauzalitate

cauza (elementul material) și efectul (urmarea imediată) trebuie sa existe Ex: să existe, ca și cauză acțiunea sau inacțiunea conștientă, ca și efect luarea dreptului la viață al victimei, chiar dacă contribuie și alți factori preexistenți (o patologie), concomitenți (lovituri aplicate victimei și de către o altă persoană) sau posteriori (internarea cu întârziere a victimei in spital).

În speță: Se constată concordanța dintre elementul material și urmarea imediată., anume sustragerea arborilor și producerea unei pagube materiale bunului public.

D.Condiții de loc, timp, mod și împrejurări în care se săvârșește infracțiunea

– nu apar în orice infracțiune, de ele depinde existența pericolului social sau gradul de pericol social, sunt condiții care ajută sau favorizează săvârșirea unei infracțiuni și sunt întotdeauna preexistente executării elementului material (ax: art. 321 Ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice- fapta tb săvârșită în public, art 289 Falsul intelectual – falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia] .Fx: art 1 74 nu prezintă, ele se regăsesc ca și infracțiuni de sine stătătoa re în art 1 75 Omorul calificat, art. 176 Omorul deosebit de grav, care de fapt sunt forme agravante ale Omorului simplu.

În speță:            Fapta inculpatului T____ L______ care la data de 05.03.2013, a determinat, cu știință pe martorii P_____ I_____, F_____ M_____, H___ G_______ și T______ I____ să se deplaseze pe _______________________ S_________ de M____ pentru a încărca material lemnos într-un camion și a-l transporta în ________________________, fără ca martorii să cunoască că inculpatul nu deținea documente legale pentru exploatația lemnului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie, sub forma instigării, la infracțiunea furt de arbori, faptă prev. de art. 110 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic.

2.7. Latura subiectivă-Vinovăția

A. Intenție

directă

indirectă

B. Culpă

cu prevedere (prin ușurință)

fără prevededere (prin neglijentă)

C. Praeterintenție

– fapta constând într-o acțiune săvârșită din culpă este infracțiune numai dacă se prevede expres în conținutul normei de incriminare (art. 178 Uciderea din culpă. art. 184 Vătămarea corporală din culpă, etc), deci, faptele care constau în acțiune sunt întotdeauna săvârșite cu intenție, iar din culpă numai dacă se prevede expres aceasta;

fapta constând într-o inacțiune constituie infracțiune fie că se săvârșește cu intenție, fie din culpă, afară de cazul când legiuitorul restrânge sancționarea ei numai când se săvârșește cu intenție, prevăzând în mod expres acest lucru cu ocazia incriminării faptelor (de exemplu: “neîndeplinirea cu știință” – art. 246 Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor- Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni ta 3 ani: – art. 248 Abuzul în serviciu contra intereselor publice -Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; sau “nep lata cu rea-credință” – art. 305, lit. c) Abandonul de familie – neihdepSnirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzută de lege)',

Ex.art. 1 74 presupune vinovăția sub forma intenției directe sau indirecte. Eroarea asupra persoanei victimei și bvitura deviată nu influențează vinovăția. Deosebirea intre art. 174 Omorul și art. 183 Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, este că moartea victimei, în această ultimă infracțiune, ii este imputabilă făptuitorului pe bază de praeterintentie.

În speță:     Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, inculpatul cunoscând că lemnul provine din tăieri ilegale, mai ales că societate unde este administrator activează în strânsă legătură cu Ocolul Silvic Târgu Mureș.

CONCURENȚA CU ALTE INFRACȚIUNI

              De asemenea,  infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 1254/04.12.2013 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin decizia penală nr. 112/A/09.04.2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, astfel că se va dispune anularea acestei hotărâri, se va constata că cele două fapte sunt în stare de pluralitate și se va aplica tratamentul sancționator specific.

CLAUZE DE AGRAVARE, ATENUARE ȘI PEDEAPSĂ

          Instanța are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum și criterii generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen. 1968 stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă din partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Față de acestea, instanța consideră că pedeapsa pronunțată trebuie să aibă un puternic caracter exemplar, pentru a descuraja atât pe inculpat, dar și pe ceilalți membrii ai societății de a săvârși asemenea fapte prevăzute de legea penală, dar cu respectarea obligatorie a principiului proporționalității dintre gravitatea faptelor și sancțiunea aplicată. Instanța constată că inculpatul cunoștea că arborii provin din tăieri ilegale, întrucât conform extraselor de date de la ORC M____, societatea la cărui administrator este inculpatul are ca obiect de activitate exploatația forestieră. De asemenea, din cuprinsul caracterizării depuse la dosar de către inculpat, rezultă că Ocolul Silvic Târgu M____ derulează activități în colaborare cu societatea ________________, participând activ la licitații. Ca atare, inculpatul era o persoană care cunoștea faptul că, nefiind marcați, arborii tăiați nu puteau proveni din tăieri legale. Chiar și dacă ar fi fost respectate prevederile legale, activitate de sustragere exista în continuare. Instanța constată astfel că, cu atât mai mult inculpatul ar fi trebuit să sesizeze organele de poliție cu privire la afectarea fondului forestier, însă inculpatul a luat decizia de a-și însuși arborii tăiați fără nici un fel de reținere. Acesta este motivul pentru care judecătorul nu poate acorda circumstanțe atenuante inculpatului. Faptul că știa foarte bine situația arborilor tăiați, activând în domeniul exploatației forestiere și totuși, fără ezitare a întreprins acțiuni de sustragere a acestora, nu îl califică pe inculpat pentru acordarea de circumstanțe atenuante, mai ales că circumstanțele prevăzute de art. 74 Cpen de la 1969 privesc persoana infractorului și mai puțin fapta comisă.             Instanța consideră că faptele contra fondului forestier național reprezintă un atentat la adresa sănătății cetățenilor României, iar defrișările ilegale reprezintă un fenomen extrem de îngrijorător față de care organele judiciare trebuie să ia măsuri ferme. Refacerea fondului forestier afectat de tăieri neautorizate este un proces de durată, iar tăierile nelegale coroborate cu furtul unor asemenea arbori produc prejudicii greu de cuantificat pe termen lung pentru țara noastă. Totuși, instanța va avea în vedere că, la interpelarea organelor de poliție, inculpatul a recunoscut din primul moment faptul că nu deține documente de proveniență, iar această atitudine de cooperare a fost menținută pe tot cursul procesului penal. De asemenea, inculpatul s-a prezentat la termenele de judecată și este o persoană bine ancorată în societate cu perspective reale de a nu mai săvârși alte infracțiuni. De asemenea, pe toată perioada procesului penal, inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă, s-a interesat despre mersul procesului. De asemenea, inculpatul a întreprins eforturi de a acoperi prejudiciul, declarația notarială a persoanei vătămate M_____ I___ fiind o dovadă în acest sens.   Mai mult, deși a apelat la proprii angajați pentru a sustrage arborii tăiați, a acceptat extrem de ușor posibilitatea de a-i implica și pe aceștia în activitatea sa infracțională. Practic, inculpatul s-a bazat pe faptul că nu va fi descoperit de către organele publice, iar o asemenea atitudine nu poate fi acceptată de către judecător. Ca atare, inculpatul a fost conștient de faptul că încalcă legea, pe toată perioada desfășurării activității infracționale. Pentru faptele săvârșite, instanța va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii orientată către minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv 2 ani închisoare. Pentru dispunerea cuantumului de 2 ani închisoare, instanța a avut în vedere aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, faptul că inculpatul a recunoscut de la început comiterea faptelor și a manifestat în fața instanței de judecată o atitudine vizibilă de regret. Scăderea cuantumului pedepsei sub minimul special nu este considerată oportună de către instanță întrucât gravitatea faptei și conștientizarea acesteia fără dubiu de către inculpat conduce către pericol social cel puțin mediu. Astfel, instanța apreciază că față de ansamblul stării de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus, aplicarea pedepsei închisorii este necesară pentru preîntâmpinarea comiterii de către inculpat a noi infracțiuni și mai ales pentru atenționarea severă a acestuia cu privire la consecințele săvârșirii de noi infracțiuni

        Aprecierea are la bază faptul că stabilirea unui termen de supraveghere apare ca necesar atunci când, astfel cum prevede și art. 86³ alin. 1 C.pen, instanța consideră necesară supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată. Această modalitate de individualizare a fost aleasă de către instanță și din constatările pe care judecătorul le-a făcut personal, prin analiza conduitei și comportamentului inculpatului în sala de judecată, instanța fiind convinsă că inculpatul are nevoie de asistarea organelor de stat pentru îndreptarea conduitei sale. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit vechii legi penale este mai favorabilă inculpatului față de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit noii reglementări penale datorită lipsei obligației instanței de a impune muncă neremunerată în folosul comunității, de a impune obligații, reabilitare de drept la sfârșitul termenului de supraveghere.  În ce privește individualizarea executării pedepsei ce se va aplica inculpatului, având în vedere ca este mai mică de 4 ani si acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanța apreciază ca scopul coercitiv si de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat  poate fi atins, în condițiile  art. 86¹ si 86³ Cod penal de la 1969 chiar fără executarea acesteia.

ASPECTE PROCEDURALE ÎN SPEȚĂ:

I. Procedura camerei preliminare

          Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 13.11.2015, rămasă definitivă la aceeași dată,  judecătorul de cameră preliminară  a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

II. Desfășurarea cercetării judecătorești

         La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin.(4) rap. la art. 396 alin.(10) NCPP, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.  Inculpatul, în prezența apărătorului ales, a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin.(4) NCPP. După dezbaterea contradictorie, instanța a încuviințat inculpatul cererea de judecată potrivit procedurii de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.   În faza de judecată au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri de către inculpat.

RESPECTAREA PRINCIPIULUI APLICĂRII LEGII MAI FAVORABILE ÎN TIMP

            În prezenta cauză, instanța este în primul rând chemată să analizeze aplicarea legii penale mai favorabile în cazul în care de la data săvârșirii faptei și până la judecarea definitivă a acesteia intervin mai multe legi favorabile. Ca atare, se va analiza acest aspect care este indispensabil continuării raționamentului juridic. Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 611/12.08.2015 ca urmare a intrării în vigoare a pct. IV din Legea nr. 133/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 411/10.06.2015. Însă, având în vedere că judecătorul va aplica global legea veche, raportarea se va face la art. 110 alin 1 lit. d), înainte de modificarea amintită. Raportarea este una strict formală, întrucât nu au fost operate modificări cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii, iar limitele de pedeapsă au rămas aceleași.

              În continuare, având în vedere data săvârșirii faptei, instanța arată că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 NCP cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei și se va avea în vedere și decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 cu privire la aplicarea legii penale în mod global. Din acest punct de vedere, instanța constată că prev. art. 110 alin 1 lit. d) din Legea nr. 46/2008 reprezintă lege penală mai favorabilă ( limitele de pedeapsă nu au suferit modificări ca urmare a republicării Codului Silvic, astfel cum s-a arătat mai sus).

CONCLUZII.

Considerăm că hotărârea instanței este întemeiată, atât având în vedere elementele constitutive ale infracțiunii, cât și analiza procedurală a speței și nu în ultimul rând a urmărit corect aspectele de procedură.

BIBLIOGRAFIE

Legea numărul 286/2009 privind Cod penal, actualizată 2017.

Legea numărul 135/2010 privind Codul de Procedură Penală, actualizată 2017.

Codul silvic, Legea 46/2008..

V. Dongoroz – Explicații teoretice ale Codului penal român – partea generală, vol. I, Ediția a II-a, Ed. All Beck.

Alexandru Boroi – Curs univ. – Drept penal – partea specială, Ed. CH Beck – București 2006..

Vasile Dobrinoiu, Drept penal-partea specială, Editura C.H.Beck, București, 2016.

www.portal just.ro, Judecătoria Târgu Mureș, dosare.

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/336517/Instigarea_publica_si_apologia_infractiunilor.

M. Basarab în M. Basarab, V. Pașca și colaboratorii, în Codul penal comentat – partea specială., vol. II.

Pașca, M. Gorunescu – Drept penal – partea specială, Ed. Hamangiu 2008.

http://www.avocatura.com/instigarea-publica-art368-ncp.html.

http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspxk=instigarea%20publica.

http://www.jurisprudenta.com/dosare-procese/2015/11077q320q2015-43/