Ingrijirea Copilului cu Spina Bifida

=== 000f8fa6b94edd98b6ce6ee0246f457db06db485_22627_1 ===

INTRODUCERE

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului și de aceea din cele mai vechi timpuri și până în urmă cu câteva decenii , aproape toate cuceririle științifice medicale au fost utilizate în mod exclusiv pentru a folosi vindecării bolnavului .

Din momentul în care medicina a avansat și a început să se orienteze către aspectul preventiv al activităților medicale ,obiectivele prioritare ale activității sanitare sunt astăzi cele profilactice.De altfel , cuvântul sănătate , care evocă o stare atât de prețioasă fiecăruia , apare frecvent în vorbirea curentă .De-a lungul anilor s-au efectuat numeroase cercetări în care medicina a căpătat un conținut tot mai întins și mai adânc.

Așadar ,copilăria-perioada vieții care se întinde de la naștere la adolescență-este dominată de procesul de adaptare la condițiile mediului ambiant,care va permite o creștere și o dezvoltare normală.

Lucrarea ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU SPINA BIFIDA prezintă o temă de actualitate ,deoarece joacă un rol deosebit de important pentru latura umană a acestuia. În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care este implicată spina bifida.Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării metodelor de intervenție, în ceea ce privește spina bifida fiind structurată în 3 capitole :

CAPITOLUL 1 -aprofundează pe larg fundamentarea teoriei ;

CAPITOLUL 2-Se implică în îngrijirile medicale acordate pacienților cu spina bifida

sindrom icteric.De asemenea, în aceste capitole sunt prezentate metodele și tehnicile de recuperare a pacienților cu sindrom icteric;

●CAPITOLUL 3- este supus cercetării urmat de elaborarea cazurilor clinice.

Menționez că această parte finală este complexă prin analiza recuperării pacienților prezentați

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în sesiunea din anul 2016.

CAPITOLUL 1

SPINA BIFIDA

Spina bifida este o malformație întâlnită la copii,un defect al coloanei vertebrale ce cuprinde și alte leziuni foarte grave cu prognostic diferit. ( Figura 1)

Figura 1

Poate apare la sfârșitul primei luni de sarcină atunci când cele două părți din coloana vertebrală ale embrionului nu alunecă și nu reușesc să se unească ,lăsând în urma lor o fistulă

În general cauzele care declanșează spina bifida nu sunt certe în literatura de specialitate.

Totuși unele studii menșioionează faptul că o cauză de apariție a spinei bifida poate să fie febbra mare în timpul sarcini .

O altă cauză pot fi mamele cu epilepsie , ca urmare a administrării tratamentului cu acid valproic.

Simptome .Nou născuții cu spina bifida nu prezintă simptome .Simptomele bolii sunt evidente în malformații.

Diagnostic.Depistarea la timp a spinei bifida se face prin teste prin testul serului alfa fetoprotein .Testul se face la ambii părinți , cu preonderență la mama aflată în săptămânile 16 și 18 de sarcină .Ecografia are și ea un rol important în depistarea spina bifida la făt

Tipuri de spina bifida.În spina bifida există două forme :Spina bifida oculta și spina bifida manifesta.Spina bifida oculta (ascunsă) este o formă ușoară de malformație .(Figura 2)

Figura 2

O malformație ce poate fi întâlnită în spina bifida oculta este cefalocelul.

Cefalocelul este o malformație relative frecventă,caracterizată printr-un defect osos asociat cu malformații ale creierului .

Malformația are însă o etiologie insufficient elucidată.Cu toate acestea este cert că o bună parte din cazuri sunt secundare acțiunii unor agenți tetratogeni obișnuiți.

În sprijinul acestei supoziții vine asociația relative frecventă a altor malformații ca cum ar fi :picioare strâmbe , aplazii renale,atrezii anto-rectale,etc.

Studiul clinic . Malformațiase observă de cele mai multe ori imediat după naștere,ea putând fi uneori deosebit de voluminoasă,alteori în schimb este mai greu sesizabilă,ea fiind localizată la baza craniului și inaccesibilă inspecției clinice .

În raport cu localizarea leziunii se pot distinge: cefalocele occipital ( posterioare) și cefalocelele anterioare .Pe lângă aceste localizări obișnuite mai trebuie amintite și cefalocelul conconvexității cutiei craniene,localizare mai rară,fără însă a fi excepțională.

Agenezia lombosacrală este o altă malformație întâlnită în spida bififida oculta fiind o malformație relative rară,totuși se pare că este mai frecventă decât ar rezulta din cazuistica publicată.

Din punct de vedere clinic leziunea se poate prezenta sub mai multe repere .Astfel, în formele unilateral,bolnavii prezintă o hipoplazie a fesei și eventual și a musculaturii coapsei precum și eventuale tulburări neurologice .

În formele severe bolnavii prezintă –pe lângă agenezia completă a sacrului și coccigelui –hipoplazia importanță a feselor , a sfincterelor și uneori chiar și a extremităților inferioare .Asemenea forme severe pot fi associate și cu alte malformații congeniitale care sunt incompatibile cu viața.

Ageneziile sacrului sunt însoțite într-un mare număr de cazuri cu variate anomalii visceral (aproximativ 35 %).Din cauza hipoplaziei feselor acești indivizi au fost numiți și ,, oameni fără fese ,, .

De asemenea dezechilibrul bazinului,precum și eventualele bride cutanate , imprimă membrelor inferioare o poziție de rotație externă și abducție,din care cauză atunci când stau au o poziție caracteristică.

Mai trebuie apoi remarcată disproporția dintre diametrul normal al toracelui și a abdomenului pe de o parte și a bazinului pe de altă parte .

Tulburările neurologice sunt aproape constant prezente , dar uneori ele sunt și deosebit de grave.

Astfel,în mod curent se poate întâlni: enuresis, incontinență de urină și materii fecale,dar în formele grave mai există pareze sau paralizii crurale,tulburări trofice,amiotrofice,datorită malformațiilor plexurilor nervoase lombare și sacrate .

Boala nu are character ereditar și după observațile lui Duraiswami leziunea ar fi secundară unor injecții insulin , primate de mamă în primele zole de graviditate.Alți autori insist asupra rolului diabetului matern.

Leziunile anatomo-patologice sunt în raport cu gravitatea bolii .Astfel au fost deschise cazuri care prezentau pe lângă agenezia completă a sacrului și a coccigelui și hipoplazia sau chiar aplazia vertebrelor .

Concomitant acești bolnavi deseori mai prezintă și variate dislemii ale membrelor inferioare .

Există și cazuri mai puțin grave, unde leziunile anatomo-patologice se reduc doar la hipoplazia sacrului ,care se poate prezenta sub forma unui sacru rudimentar și malformat sau sub forma hipoplaziei hemisacrului .

Chiar și în aceste forme minore ,există însă tulburări neurologice ,de regulă în sfera aparatului urinar .

Tratamentul este î funcție de gravitatea leziunilor .În general este un tratament mixt ,orthopedic , prin care se corectează pozițiile vicioase ale membrelor inferioare sau se protezează în cazul în care membrele inferioare lipsesc parțial și chirurgical prin care se rezolvă celelalte malformații visceral și urinare .

Diastematomielita este o altă malformație întâlnită în spida bifida oculta..Gryspeerdt introduce de termenul de diastematomielita pentru a define un complex lezional medulo-rahidian .Aceste leziuni constau într-o diviyiune longitudinal a măduvii spinării , de regulă în porțiunea ei inferioară.

Această diviziune este produsă de o creastă osoasă,situată în fața anterioară a canalului rahidian.

În cursul creșterii , când măduva suferă o ascensiune în canalul rahidian , ea este despicată de această creastă osoasă.

Studiul clinic.Procesul evoluează lent,de regulă manifestându-se prin semen neurologice în jurul vârstei de 4-7 ani.

Trei categortrii de semene clinice pot atrage atenția asupra leyiunii.Acestea sunt semnele neurologice,ortopedice și urologice .Între semnele neurologice menționăm în primul rând atrofii muscular ale gambei unilateral,tulburări de sensibilitate și reflectivitate la unul din membrele inferioare precum și anbumite tulburări de mers.

Toate aceste semene sunt de regulă unilateral,excepțional ele putând fi și bilateral.

Semnele ortopedice sunt constituite din inegalități de lungime ale membrelor inferioare ,deviații ale coloanei vertebrale în sensul unei scolioze,cifoze sau cifoscolioze precum și anomalii cutanate lombare care caracterizează în general existența unei malformații medulo-radiculare (hemangioame,chisturi dermoide sacro-coccigiene ,hipertricoză,etc).

În ceea ce privește semnele urologice acestea sunt date de tulburările micționale ce enurezis sau incontinență urină.

Aspectul radiologic evidențiază de cele mai multe ori o malformație rahidiană.

Între tipurile de malformație care pot fi întâlnite ,menționăm existența unei spide bifide oculte ,care poate interesa mai multe arcuri vertebrale ,deviații ale coloanei în sensul unei cifoze sau scolioze,accentuarea distanței interpedunculare cu lărgirea canalului medular și existența crestei osoase pe peretele anterior al canalului rahidian.

De cele mai multe ori mielografia este și ea necesară,putându-se evidenția cu această ocazie opriri în coborârea substanței de contrast , diviziunea ei în două coloane precum și o serie de alte leziuni medulare sau meningeale .

Tratamentul este chirurgical și constă din eliberarea atentă a măduvei și a rădăcinilor, precum și din îndepărtarea crestei osoase dacă este posibil.

Trebuie subliniat faptul că postoperator pot apărea frecvent tulburări nervoase din cauyă că vascularizația măduvei este adesea precară în condițiile unei malformații , ori secțiunea aderențelor poate suprima vascularizația unui segment medular,ceea ce va duce apoi la leyiuni medulare , uneori cu character ireversibil .

După eliberarea măduvei este necesară o artrodeză a coloanei, pentru a se evita deviațiile rahidiene sau pentru a se opri evoluția lor .

Omoplatul ridicat congenital este o altă malformație caracteristică spinei bifida oculta .

Boala mai este cunoscută și sub denumirea de boala Sprengel și este relative rară,totuși aproape toate serviciile au în evidența lor câteva zeci de bolnavi cu o astfel de malformație.studiu clinic . Boala se caracterizează prin situația înaltă a omoplatului,care antrenează apoi și o ridicare mai mult sau mai puțin important și a umărului respectiv .

În majoritatea cazurilor leziunea este unilateral,dar există și un mic număr de bolnavi care prezintă leziuni bilateral .

În formele unilateral,aspectul cliunic al bolnavului este diferit în raport cu gravitatea leziunilor .

Astfel , în formele ușoare bolnavii prezintă –pe lângă ridicarea umărului- situația mai înaltă cu 3-4 cm a omoplatului .De asemenea,se mai poate evidenția o limitare a mișcăriulor de ridicare la vertical,precum și limitarea mișcărilor de rotație a brațului .

În formele severe ascensiunea omoplatului este mai important,10-12 cm , și se constată că el este intim fixat de planul costal, mobilitatea lui fiind foarte redusă.

De asemenea, comparative cu omoplatul din partea opusă, acesta pare de dimensiuni mai reduse .

În formele secvere ascensiunea omoplatului este mai important , 10-12 cm, și se constată că el este intim fixat de planul costal ,mobilitatea lui fiind foarte redusă.

De asemenea , comparativ cu omoplatul din partea opusă,acesta este de dimensiuni mai reduse.

Mai trebuie remarcat faptul că de cele mai multe ori în aceste forme severe ale bolii există și alte malformații ale coloanei vertebrale sau toracale .

Astfel se pot observa sindromul Klipell-Feil,anomalii costale , coaste cervical , dosortroze spondilo-costale, torticolis , scurtarea claviculei.

Omoplatul-pe lângă faptul că esteacensionat și de dimensiuni mai mici- deseori are și o poziție parrticulară,unghiul său superointern fiind mai ascensionat și acesta din cauză că mușchii care se inseră aici (trapezul unghiular) sunt retractați.

La aproximativ 1/3 din cazuri între omoplatul ridicat și coloana vertebrală se poate găsi o punte osoasă (osul omovertebral),care fixează omoplatul de coloană.

De regulă acest os pornește de la unghiul supero-intern al omoplatului și se fixează pe apofizele spinoase ale vertebrelor C5 sau C6 .

Deseori osul omovertebral poate prezenta o articulație cu apofiza spinoasă sau poate fi cartilaginos.

De asemenea,în unele cazuri,în locul osului omovertebral se găsește o bandă fibroasă care fixează omoplatul la torace.

În formele bilateral aspectul bolnavului este deosebit .

Astfel gâtul este foarte scurt , capul împins înainte ,părul coboară mai jos și nu rareori se poate găsi asociată și o malformație mai complex a coloanei vertebrale , în special sindromul Klipell-Feil .

Examenul radiologic evidențiează situația înaltă a omoplatului,eventualele malformații vertebrale associate,precum și existența osului omovertebral la cazurile unde acesta există și este calcificat.

Etiopatogenia sindromului este neclară , el fiind considerat de unii autori ca expresia unei hipoxii care ar fi avut loc în perioada fetală.

continuare