Ingrijirea Bolnavilor de Alzheimerdocx

=== Ingrijirea bolnavilor de alzheimer ===

Lucrare de licenta privind

ingrijirea bolnavilor

de ALZHEIMER

Cuprins

ALZHEIMER

INTRODUCERE

Prefata……………………………………………………………………………………..1

Scopul lucrarii……………………………………………………………………………3

Definitia bolii…………………………………………………………………………….4

Statistica si cunoasterea bolii………………………………………………………5

Tipuri de ingrijiri………………………………………………………………………..8

Scopul lucrarii.

Baza acestei lucrarii de licenta este una simplu, studiul si cercetarea diferitelor forme de a ingrijii pacientii care sufera de boala Alzheimer. Cu ce ajuta? Ce este diferit? Astea vor fi intrebarile pe care o sa vi le puneti iar raspunsul la ele vor fi urmatoarele:

De a lungul timpului s-a descoperit si s- a studiat boala Alzheimer chiar si in ziua de azi dar, fara vindecare. Pana se va descoperii acest „leac” vom (cadru medical) face tot posibilul incat sa avem grija si

Definitie: BOALA ALZHEIMER

Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afeciune degenerativa progresiva a creierului care apare mai ales la persoane de vârsta înaintata, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuata a funciilor de cunoatere ale creierului, cu pierderea capacitilor intelectuale ale individului si a valorii sociale a personalitii sale, asociat cu tulburari de comportament, ceea ce realizeaza starea cunoscut sub numele de dementa (din latin: demens). Boala si modificarile organice din creier care o însotesc au fost descrise pentru prima data de psihiatrul si neuropatologul german, Alois Alzheimer. Denumirea de "boala Alzheimer" a fost utilizat pentru prima data de psihiatrul german Emil Kraepelin în manualul sau de psihiatrie ("Lehrbuch der Psychiatrie", 1911).

Aceasta boala reprezinta forma cea mai comuna de declin mintal la persoanele în vârsta si a devenit tot mai frecventa o data cu creterea longevititi. La 25 noiembrie 1901, psihiatrul german Alois Alzheimer examineaza pentru prima data o pacienta pe nume Auguste D. în vârsta de 51 de ani, internata în "Spitalul pentru Bolnavi psihici si Epileptici" dinFrankfurt pentru tulburari cognitive progresive, halucinaiti, idei delirante si degradare a personalititi sociale. Alzheimer noteaza la început un diagnostic vag: "Boala a uitarii" (Krankheit des Vergessens).Evolutia bolii este urmarita timp de cinci ani si, dupa moartea pacientei în urma unei infecii, creierul obtinut în urma autopsiei este examinat, descoperind modificari caracteristice necunoscute pâna atunci. Cazul este prezentat pe 3 noiembrie 1906 la a 37-a Conferinta Psihiatrilor Germani din Sud-Vest tinut la Tübingen si publicat în revista de specialitate" Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin" sub titlul "Eineeigenartige Erkrankung der Hirnrinde" ("O îmbolnvire particulara a scoartei creierului").

Cercetarea a scos la iveala un punct slab legat de gradul de cunoatere al bolii Alzheimer în rândul populatiei – o treime din populaie nu a auzit de aceasta boala. Cunoaterea bolii Alzheimer este mai mare în rândul persoanelor cu venituri medii si mari – 85% au auzit de Alzheimer, respectiv cei care traiesc în orase cu peste 50.000 de locuitori – 72%. Din fericire, cunoaterea bolii nu este o problema pentru 99% dintre reprezentanii autoritilor. La întrebarea legata de cauzele bolii Alzheimer: 61% dintre autoritati raspund ca nu cunosc sa fie identificate cauzele exacte ale bolii, 30% dintre îngrijitori spun ca stresul este una din cauze, iar 29% ca nu au fost descoperite cauzele bolii. Populatia obtinuita crede în procent de 26% ca vârsta avansaat este una din cauze si 28% dau vina pe stres. Majoritatea respondenilor stiu ca boala Alzheimer apare de la vârsta de 60 de ani, dar rata de prevalenta dupa 60 de ani este subestimata de catre toate segmentele: populatie, îngrijitori, autoritati si doctori.

Adevarul este ca: 

– majoritatea pacienilor diagnosticati cu boala Alzheimer sunt în intervalul 61 – 75 de ani.

– din cauza subevaluarii bolii, muli oameni nu iau în considerare faptul ca ar putea fi afectati deAlzheimer în cazul problemelor de memorie.

Aceasta se poate întâmpla si în cazul medicilor care nu întotdeauna iau în calcul aceast posibilitate atunci când consult pacieni cu probleme de memorie. Conform cercetarii, mai mult de jumatate dintre respondeni din toate segmentele implicate în managementul bolii Alzheimer, respectiv 78% din medicii de familie intervievati, 67% dintre specialisti si 70% din populaia general, sunt de acord ca oamenii au probleme de memorie pe masura ce îmbatrânesc si ca este normal ca problemele care apar dupa vârsta de 65 de ani sa fie suparatoare. Aceast atitudine, relevata de cercetare, nu este în favoarea managementului bolii Alzheimer: pe de o parte populaia considera ca problemele de memorie sunt normale si nu are initiativa de a merge la doctor, iar pe de alta parte doctorii nu considera ca este important sa trateze probleme de memorie ale vârstnicilor.

Un procent de 81% din populatia general intervievata considera ca nu se poate face nimic pentru stoparea procesului de îmbatrânire în comparatie cu medicii si specialistii care sunt de parere ca în procent de aproximativ 50% ca exista metode de ameliorare a acestui proces. Chiar daca, în general, oamenii considera ca problemele legate de memorie sunt normale în raport cu vârsta, temerile legate de deteriorarea memoriei ocupa primul loc (aproximativ 30%) într-un clasament al situatiilor de care se tem cel mai multi oamenii cînd ajung la batrânete, urmat de deteriorarea fizica, aparitia sau acutizarea bolilor cronice, problemele cauzate familiei si, în cele din urma, excluderea sociala. Cea mai mare parte a subtiecilor interogati, inclusiv medicii, consider ca majoritatea persoanelor ar avea probleme în diferentierea semnelor precoce de boala de procesul normal de îmbtrânire.Medicii considera ca dementa este mai putin grav decât cancerul sau SIDA, dar de aceeasi gravitate ca infartul si accidentul vascular.

Populatia obinuita (86%) si autoritile (90%) percep cele dou boli ca fiind mai grave decât bolile mintale. Segmentul îngrijitorilor, care este mai implicat în managementul bolii Alzheimer si vad efectele bolii considera în proportie de 91% ca aceast boala este cea mai grava. Bolile mintale au fost incluse în grupul bolilor cu costuri ridicate de catre 80% dintre îngrijitori, 64% din autoriti si 53% din populatia obinuita. În concluzie, daca populatia în general, autoritile si doctorii ar fi contienti de faptul ca micile probleme legate de memorie ale vârstnicilor ar putea degenera în boli mintale, le-ar lua în considerare cu o mai mare seriozitate si le-ar acorda o mai mare atenie.Boala Alzheimer este cea mai frecvent forma de dementa la persoanele în vârsta si reprezinta jumtate din totalitatea cazurilor de dementa. Pentru tarile europene se estimeaza ca la persoanele în vârsta de 65 de ani frecventa bolii Alzheimer este de ca: 2-3%, la vârsta de 70 de ani 3%, la 75 de ani 6%, iar peste 85 de ani 25-40%. Într-un studiu recent denumit "PAQUID" efectuat în Franta, s-a constatat ca 17,8% din persoanele trecute de 75 de ani sunt atinse de boala Alzheimer sau de o forma înrudita de dementa.

Potrivit statisticilor din România, incidenta tulburrilor mintale a crescut de la 605,2 persoane la 100.000 de locuitori în 1975, la 883,3 persoane / 100.000 de locuitori în 1993, fara a avea date asupra cazurilor de demen.În cazul unui debut precoce, înainte de vârsta de 65 de ani – ca în cazul Alzheimer -se folosete termenul de "dementa presenila", cazurile aparute tardiv, la persoane în vârsta de peste 70 de ani, corespund notiunii mai vechi de "dementa senila". Medicii de familie au pe lista, în medie, un numar de aproximativ 2000 de pacienti. Dintre acesti pacienti, în medie 619 persoane au vârsta peste 65 de ani. Medicii de familie cu pacienti au în medie 6 persoane înregistrate cu boala Alzheimer. Conform anchetei, unul din patru medici de familie aveau pe lista cel putin doi pacienti cu boala Alzheimer, ceea ce arata ca experienta în privinata diagnosticarii bolii este foarte redus.Manifestarea cea mai caracteristica a bolii este dementa cu caracter progresiv. Pierderea memoriei este de cele mai multe ori primul semn îngrijortor al bolii Alzheimer.

Definitie: Boala Alzheimer este o afectiune degenerativa primara cu disfunctie generala difuza permanenta, durabila si ireversibila. Determina tulburari de memorie, gandire si comportament. Este cea mai frecventa cauza a dementei in rindul persoanelor cu varsta de 65 de ani si mai mult. Unele studii epidemiologice arata ca boala Alzheimer reprezinta 50% din totalul dementelor.

-Incidenta: Potrivit statisticilor,in Romania, incidenta tulburarilor mintala a crescut de la 605,2, in 1975, la 883,3 persoane la 100.000 locuitori, in 1993. In cadrul mortalitatii generale, decesele cauzate de tulburari mintale, boli ale sistemului nervos si organe de simt (fara bolile cardio-vasculare) ocupa locul 5, inregistrand o crestere semnificativa, de la 11,7, in 1975, la 17,9, in 1994,si la 18,3, in 1997 (proportie la 100.000 locuitori). In aceasta perioada, mortalitatea generala a inregistrat valori semnificativ crescute, de la 928,8 la 1170, 7 decese la 100.000 persoane. 

-Cauze: Rolul exact al geneticii in boala Alzheimer nu este clar. Cercetatorii au descoperit o legatura a acestei boli cu anumiti cromozomi. O forma extrem de rara cu simptome timpurii ale bolii Alzheimer are legatura cu anumiti cromozomi.

-Factori de risc: Factorii de risc cunoscuti pana in prezent sunt cei ereditari (cazuri de dementa infamilie), virsta inaintata si prezenta sindromului Down.Singurul factor de risc pentru ceilaltimembri ai familiei este cel ereditar.

Se apreciaza ca persoanele avand o ruda de gradul I care sufera de boala Alzheimer se afla in risc teoretic absolut de 26% pana la 45%. Simptomele initiale sunt dificultati in a-si aminti evenimentele recente si in a desfasura activitatile obisnuite. In plus, pacientul poate fi confuz, sa aiba tulburari de comportament, personalitate si gindire, este incapabil de a pronunta corect cuvintele si de a se exprima coerent, este dezorientat atat in timpul noptii, cat si al zilei, sufera depresii, halucinatii. Aceste schimbari apar mai repede sau mai putin repede in functie de persoana. In cele din urma, insa, boala face ca persoana afectatasa nu mai poata sa se ingrijeasca singura deloc.

Boala Alzheimer are mai multe stadii evolutive: precoce (usor), intermediar (moderat), tardiv (sever). Fiecare din aceste stadii are modalitati comune si diferite de tratament si ingrijire, fiind extrem de important sa fie cunoscute de ingrijitori si familie. Boala Alzheimer afecteaza anumite canale ale creierului. Aceste canale sunt esentiale pentru gandire, invatare si memorare. Astfel, se produce o degradare a celulelor cerebrale.

Persoanele care sufera de aceasta boala au creierul mai mic decat majoritatea populatiei. In cazul acestor persoane, cantitatea de neurotransmitatori, si anume de acetilcolina (substante chimice care servesc drept mesageri intre celulele nervoase), este mai mica.

Diferitele tipuri de ingrijiri: Ingrijirea Paliativa.

Demența poate fi realist considerată o condiție terminală. Unii au sugerat că îngrijirea demenței și îngrijirile paliative s-ar putea, în sine, să ducă la îmbunătațirea îngrijirea pacientului. Principiile și practicile geriatriei sau gerontologiei ar trebui să se aplice și, pentru demența, ca o afectiune cronică, care este adesea legată de boli cerebrovasculare și cardiovasculare.

Cum demența devine mai severă cu trecerea timpului, devine mai rezonabil să se ia în considerare calitatea vieții în mod specific cu menținerea funcționalității și maximizarea confortului. Acestea sunt obiective potențiale de îngrijire, chiar în demență moderată, și au devenit obiectivele principale în demență progresivă. Este necesară o abordare holistică a tratamentului simptomelor, deoarece simptomele care apar frecvent pot fi corelate sau exprimate în mod diferit.

Demența poate fi realist considerată o condiție terminală. Acesta poate fi, de asemenea, caracterizată ca o boală cronică sau, în legătură cu anumite aspecte, ca o problemă de geriatrie. Cu toate acestea, recunoscând natura sa ca boală terminală este baza pentru anticiparea problemelor viitoare și un impuls pentru furnizarea de îngrijiri paliative adecvate.

Cele mai multe forme de demență, cum ar fi boala Alzheimer, sunt în mod inevitabil progresive, ce conduc la scurtarea vieții, și în cele din urmă la moarte, chiar dacă pacienții pot trăi multi ani (2,30). Percepția demenței ca o boală terminală a fost mai ușor acceptată la pacienții cu demență în faza terminală.

Unii au sugerat că etichetarea îngrijirii demenței ca îngrijire paliativă s-ar putea, în sine, să aibă rezultate îmbunătățite în îngrijirea pacientului. Principiile și practicile geriatriei și gerontologiei ar trebui să se aplice și, pentru demență, ca o afecțiune cronică, care este adesea legată de boli cerebrovasculare și cardiovasculare deși demența afectează și oamenii mai tineri. Indiferent de ce modele se aplică, un element de bază ar trebui să fie anticiparea declinului inevitabil și moartea, precum și anticiparea nevoilor specifice.

Îmbunătățirea calității vieții, menținerea funcționalității și maximizarea confortului, care sunt, de asemenea, obiectivele îngrijiri paliative, pot fi considerate adecvate în demență de-a lungul traiectoriei bolii, cu accent pe obiectivele specifice care se schimba in timp.

Îngrijirea paliativă este indicată în demență fiind o „boală care nu mai răspunde la tratamentul curativ” sau o „boală care pune viața în pericol”, deoarece demența în sine nu poate fi vindecată. Acestă îngrijire are ca scop „îmbunătățirea calității vieții”. Calitatea vieții este o noțiune largă ce poate varia de la o persoană la alta, în special în primele etape, ca o chestiune de principiu.