Influenta Mass Media Asupra Dezvoltarii Morale a Scolarului Mic

=== 4f661ddb179ce553ef098cd6423aa6aae3a5b039_662511_1 ===

INFLUENȚA MASS MEDIA ASUPRA DEZVOLTĂRII MORALE A ȘCOLARULUI MIC

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I. ROLUL ȘI IMPORTANȚA MASS MEDIEI ÎN SOCIETATEA CUNOAȘTERII

1.1 Rolul și influența mass media asupra persoanei

1.2 Funcțiile mass media în societatea cunoașterii

1.3 Efectele violenței multimedia asupra tinerilor

CAPITOLUL II. ROLUL FAMILIEI, AL ȘCOLII ȘI AL MASS MEDIEI ÎN FORMAREA COMPORTAMENTELOR DEZIRABILE ALE ȘCOLARILOR MICI

2.1. Familia – principalul factor educativ în formarea tinerilor de astăzi

2.2. Mass media – resursă a educației permanente

CAPITOLUL III. STUDIU PSIHOPEDAGOGIC PRIVIND INFLUENȚA MASS MEDIA ASUPRA DEZVOLTĂRII MORALE A ȘCOLARULUI MIC

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENT

În cadrul prezentei lucrări de diplomă, denumită „Influența mass-mediei asupra dezvoltării morale a școlarului mic” se va urmări prezentarea diverselor opinii și concepte regăsite la nivelul literaturii de specialitate în domeniul dedicat influenței pe care o reprezintă actualele forme de reprezentare ale mediei asupra copiilor de vârstă școlară, cu analizarea diverselor efecte pe care acestea le determină, ca și a modului de percepție remarcat la cadrele didactice.

Astfel, în societatea actuală, o parte dintre componentele mass-mediei au fost special convertite în adevărate mijloace pedagogice, acestea fiind ulterior utilizate în cadrul instituțiilor de învățământ în vederea rezolvării diverselor sarcini ce vizează nu doar educația școlarilor, ci și dezvoltarea acestora, mai precis dezvoltarea randamentului învățării, îmbunătățirea considerabilă a tehnologiilor didactice, în paralel cu perfecționarea continuă a cadrelor didactice.

În cadrul literaturii de specialitate s-a reușit evidențierea faptului că diversele forme de manifestare ale mijloacelor de comunicare în masă au reușit să se transforme în adevărate instrumente dedicate educației și instruirii copiilor de vârstă școlară, o evoluție deosebită remarcându-se în cadrul integrării sistematice, în diversele activități pedagogice derulate la nivelul instituțiilor de învățământ, a diverselor programe audio-vizuale.

Ca urmare a utilizării diverselor programe audio-vizuale în cadrul oricărei lecții se remarcă imprimarea unui nivel ridicat al atractivității școlarilor în raport cu diversele teme aflate în discuție, în paralel sesizându-se și o animare a procesului didactic, ceea ce va determina experiențe noi în domeniul învățării activ-participative.

În plus, se remarcă faptul că diversele informații ori modelele comportamentale ce le sunt oferite copiilor de vârste școlare prin intermediul programelor audio-vizuale pot să constituie cel mai bun prilej al inițierii dialogurilor, pe diverse teme, fie între cadrele didactice și școlari, fie între copiii de vârstă școlară.

Acesta este principalul motiv pentru care unitățile de învățământ se văd permanent puse în fața provocării de a valorifica diversele elemente media pe care le au la dispoziție pentru a-și realiza propriile obiective, în paralel urmărindu-se și combaterea unor potențiale influențe negative ce s-ar putea reflecta asupra educației școlarilor.

Prezenta lucrare de diplomă este structurată în trei părți, la finalul acestora regăsindu-se concluziile desprinse ca urmare a analizării literaturii de specialitate și a cercetării realizate, ca și anexele, în cuprinsul cărora au fost incluse chestionarele aplicate loturilor de studiu aferente cercetării.

Primul capitol al lucrării de diplomă, denumit „Rolul și importanța mass-mediei în societatea cunoașterii”, este dedicat prezentării conceptului mass-mediei în cadrul actualei societăți, ca și a rolului pe care acesta reușește să îl dețină, aspecte tratate în subcapitolul denumit sugestiv „Rolul și influența mass media asupra persoanei”.

În cel de-al doilea subcapitol al lucrării, denumit „Funcțiile mass media în societatea cunoașterii” se va realiza o prezentare a principalelor funcții pe care mass-media reușește să le aibă în actuala societate, finalul capitolului fiind dedicat prezentării diverselor efecte pe care le pot avea asupra copiilor de vârstă școlară diversele conținuturi violente, astfel după cum este denumit și ultimul subcapitol „Efectele violenței multimedia asupra tinerilor”.

În cel de-a doilea capitol al lucrării de față, denumit „Rolul familiei, al școlii și al mass-mediei în formarea comportamentelor dezirabile ale școlarilor mici” se va realiza o prezentare a rolului pe care îl are familia în cadrul procesului de educare a școlarilor mici, ca și a influenței determinate asupra comportamentelor copiilor de vârstă școlară de educația primită în cadrul instituțiilor de învățământ frecventate.

Și acest capitol a fost delimitat în două părți distincte, respectiv subcapitolul denumit „Familia – principalul factor educativ în formarea tinerilor de astăzi”, și cel sugestiv numit „Mass media – resursă a educației permanente”.

Ultima parte a lucrării este dedicată studiului psihopedagogic ce vizează influențele determinate de mass-media asupra procesului de dezvoltare morale a școlarilor de vârste mici, studiu ce a fost realizat pe trei eșantioane distincte, respectiv unul dedicat școlarilor mici, unul ce a inclus părinții acestor copii de vârstă școlară și unul al cadrelor didactice.

La finalul lucrării se vor regăsi concluziile desprinse din analizarea literaturii de specialitate, ca și din studiul psihopedagogic anterior menționat, ca și anexele ce includ toate chestionarele ce au fost aplicate subiecților incluși în cele trei loturi de studiu.

CAPITOLUL I. ROLUL ȘI IMPORTANȚA MASS MEDIEI ÎN SOCIETATEA CUNOAȘTERII

1.1. Rolul și influența mass media asupra persoanei

Mass-media reprezintă totalitatea mijloacelor de informare în masă, respectiv a comunicării în masă, cu toate aspectele ce decurg din aceasta. În ultimul deceniu s-a remarcat tot mai des tendința înlocuirii expresiei „mass-media” cu noul termenul „media”, ce reprezintă complexul tehnicile de producere și de transmitere a mesajelor, cărora le este adăugată multitudinea mesajelor ce sunt difuzate, ca și ansamblul producătorilor de mesaje.

În opinia lui Sergiu Tămaș, mass-media reprezintă un ansamblu al „mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a maselor”, gruparea presei, a televiziunilor diverse, ca și a cinematografelor ori radiourilor într-o categorie unică fiind posibilă ca urmare a faptului că „toate contribuie la crearea unei culturi de masă, proprie civilizației moderne, diferită de cultura rezervată publicului instruit, cultură dobândită prin instituții de învățământ și cărți”.

Se remarcă faptul că din însăși definirea mass-mediei, aceasta dispune de capacitatea influențării maselor, în paralel cu difuzarea pentru publicul larg a diverselor informații, respectiv transmiterea acestora înspre audiența de masă.

În actuala societate, puternic influențată de tot mai numeroasele fluctuații remarcate nu doar pe scena politică, ci și la nivelul mediului social, economic, etc, conceptul „comunicării în masă” deține un loc primordial atât în activitatea de guvernare, cât și în controversatul și din ce în ce mai complexul domeniu al politicii, mai ales prin prisma multiplelor posibilități de „influențare a milioanelor de cetățeni” de care dispune aceasta, fapt ce în timp a atras o „anumită estompare a formelor tradiționale de comunicare politică”.

Evoluția tehnologiei a atras după sine și o diversificare permanentă a mijloacelor de comunicare în masă, în paralel sesizându-se creșterea exponențială a puterii pe care acestea o au populației, tot mai interesată de evenimentele de actualitate, de informații de ultimă oră, de știri. Privită ca mijloc al comunicării în masă, indiferent de specificul său, mass-media are capacitatea de a genera atât iluzia participării, cât și pe cea a implicării active în mijlocul unui eveniment.

Mass-media are capacitatea de a impune și de a determina un complex sistem al valorilor materiale și spirituale, ea reușind să impună un complex ansamblu al atitudinilor și reacțiilor publicului larg prin intermediul informațiilor pe care i le transmite, ca și prin conținutul știrilor difuzate. Prin intermediul informațiilor furnizate de mass-media, publicul larg are posibilitatea de a-și satisface necesitatea de implicare, de nou ori chiar de scandal.

În ceea ce privește noțiunea spațiului public, aceasta constituie un element cheie în cadrul lucrărilor elaborate de sociologul și filozoful german, Jurgen Habermas, în opinia căruia geneza spațiului public, împreună cu ulterioara sa evoluție (privită drept spațiu în cadrul căruia opinia publică are posibilitatea să se formeze) se află într-o strânsă relație de interdependență. Spațiul public este considerat ca fiind forma devenirii istorice, direct influențat de mai mulți factori precum contextul istoric, contextul politic, contextul social, economic, etc.

Spațiul public, prin intermediul unei prese libere, are posibilitatea de a se orienta înspre procesul construirii voinței generale, prin intermediul informării reușindu-se și controlarea diverselor activități ale statului. Se impune ca spațiul public să fie bine delimitat, el fiind perceput ca mediatorul în relația stat-societate, în cadrul acesteia publicul având capacitatea de a se organiza, de a formula opinia publică, dar și de a-și exprima diversele cerințe în raport cu statul.

În societatea contemporană, conceptul spațiului public are în vedere diversele procese dedicate structurării opiniei publice, mass-media jucând un rol primordial în cadrul procesului dedicat formării și modelării opiniei publice.

În acest context mass media are posibilitate de a le oferi cetățenilor întregul suport de care aceștia au nevoie în vederea:

Acumulării constante de noi informații din domenii diverse

Dezbaterii publice a opiniilor ce se formează ca urmare a acestor noi informații

Luării celor mai bune decizii ce au la bază procesarea informațiilor corecte și viabile

În cadrul spațiului public mediatic se remarcă prezența clasei mediatice, a opiniei publice, ca și a publicului. Este cunoscut faptul că mass-media are capacitatea de impune și de a determina un complex sistem al valorilor materiale și spirituale, iar prin intermediul conținuturilor știrilor/informațiilor transmise în spațiul public, ca și al emisiunilor difuzate, aceasta reușește să realizeze un ansamblu al atitudinilor și reacțiilor diverse și deosebit de complexe la nivelul publicului larg.

În ultimii ani, mass-media a devenit factorul predominant al cotidianului, o parte integrantă din existența marii majorități a populației. Mass-media are capacitatea de a relaționa cu toate domeniile din societatea contemporană, domenii pe care le aservește, cu mențiunea că aceasta reușește să își satisfacă și interesele proprii, uzând de facilitățile conferite de tot mai complexele mijloace de comunicare în masă.

În ceea ce privesc rolurile mass-mediei, acestea au fost clar identificate și determinate de către sociologi, respectiv:

Rolul supravegherii – mass-media realizează informarea în spațiul public, căruia îi aduce la cunoștință diversele modificări, pericole ori noutăți ce survin la nivelul societății

Rolul transmiterii – mass media preia informațiile din diversele domenii, în forma acestora brută, informații pe care le prelucrează și ulterior le oferă spațiului public în forme conceptuale mai mult ori mai puțin profesionale

Rolul interpretării – mass-media și-a arogat în ultima perioadă dreptul absolut de a interpreta diversele evenimente sesizate la nivelul societății, evenimente ce sunt evaluate, analizate și distribuite în funcție de interese fluctuante

În România anului 2018, ziarele (clasice ori online), ca și televiziunile cu cea mai mare audiență pe piața media românească se dovedesc a fi cele ce știu să se adapteze „din mers” tot mai controversatelor cerințe și preferințe ale publicului larg, mai ales în contextul în care gusturile populației majoritare are tendința de a fluctua în permanență, ceea ce determină ajustări continue la nivelul conținutului difuzat de mass-media, ori chiar la nivel structural.

Nici o știre, nici o informație și nici o analiză, indiferent de modul în care acestea sunt distribuite în mass-media, nu sunt receptate în mod ideal la nivelul spațiului public în absența unor imagini reprezentative, acestea având capacitatea de a capta în mod instantaneu interesul și atenția privitorilor, ce ulterior se dovedesc a fi cu mult mai interesați și de conținutul respectivelor știri, informații, analize.

Din păcate însă, în ultima perioadă, se remarcă faptul că tot mai multe instituții media încearcă să exploateze la maxim impactul emoțional pe care imaginile inserate informațiilor, știrilor ori analizelor îl pot determina, în acest fel reușindu-se dezvoltarea exponențială a dimensiunii informației, evenimentului ori întâmplării, prin inducerea asupra publicului larg a unor sentimente contradictorii, ce pot oscila de la milă la revoltă ori de la compasiune la furie.

Istoria recentă a României a început de câțiva ani să fie definită și prin prisma imaginilor, cele mai reprezentative dintre acestea fixându-se adânc la nivelul mentalului colectiv, prin asociere cu diverse evenimente, persoane, fapte ori întâmplări.

Și semnificativ este faptul cum, prin intermediul unor anumite imagini, ce sunt atent incluse în conținutul unei emisiuni, știri ori jurnal, pot fi determinate numeroase reacții în spațiul public, opinia publică dezvoltând sentimente controversate, ce pot include respingeri, frustrări, păreri antagonice și chiar ostilități fizice.

Se cunoaște faptul că în ultimii ani, nu doar în țara noastră ci și la nivel global, mass-media s-a transformat într-o super – putere, aceasta jucând un rol primordial la nivelul marii majorități a domeniilor societății.

Aceasta dispune nu doar de abilitatea, ci și de capacitatea de a influența la nivelul spațiului public marea majoritate a stărilor, deciziilor, emoțiilor și trăirilor, prin intermediul diverselor tehnici de manipulare, ce din păcate sunt tot mai utilizate în ultimii ani.

Mass-media, fie aceasta clasică ori modernă (cu precădere mass-media din mediul online) a reușit să se transforme treptat și aproape pe nesimțite într-o „pasiune” ce are capacitatea de a determina dependență, acea pasiune care la nivelul spațiului public are, din păcate, capacitatea de a controla nu doar modul de reacție ori detașarea, ci mai ales mentalul colectiv și în special modul de gîndirii al unei mari părți din populație.

Concluzionând, experiența a confirmat în repetate rânduri faptul că imaginile, ca și unele informații, distribuite și semnificativ manipulate de către mass-media, au avut capacitatea de a construi/reconstrui identități individuale ori naționale, de a modifica sensibil percepții și concepții la nivelul spațiului public, dar și de a determina ori schimba păreri, atitudini și reacții.

Ca mijloc de comunicare în masă, mass-media, indiferent de care ar fi specificul acestea, are capacitatea de a crea publicului larg iluzia participării, ca și a implicării active în mijlocul evenimentelor de pe scena politică ori socială. Și tot mass-media este cea care conferă spațiului public întreg ansamblul informațiilor de care acesta are nevoie, informații distribuite în forme cosmetizate sau nu, ce pot să crească sau doar să alimenteze nevoia publicului larg de nou, de implicare ori chiar de scandal.

În România anului 2018, la nivelul mass-mediei se regăsesc câteva ziare, agenții de presă, ca și televiziuni de marcă, care au reușit să demonstreze că pot concura cu succes alături de instituții de profil similar din întreaga lume. Iar evenimentele cu adevărat importante în spațiul public sunt tratate cu maximă seriozitate de unii jurnaliști profesioniști, în demersul informării corecte a publicului, cu precizarea că această informare se impune a se realiza într-un timp extrem de rapid, știut fiind faptul că cine „dă primul știrea” se va poziționa în topul preferințelor publicului.

Din păcate pentru societatea modernă, mass-media începe tot mai frecvent să conștientizeze rolul important pe care îl deține, aceasta capătând conștiința propriilor valori, în paralel cu tendința tot mai crescândă de a folosi toate mijloacele pe care le are la îndemână în demersurilor dedicate înfluențării unor medii ori a stărilor de fapt

1.2. Funcțiile mass media în societatea cunoașterii

În cursul anului 1948, Harold D. Lasswell a reușit să dea publicității un studiy deosebit de interesant în domeniul mass-mediei, denumit The Communication of Ideas, în conținutul căruia reușește să definească într-un mod ideal acțiunea de comunicare, respectiv: „Se poate descrie convenabil o acțiune de comunicare răspunzând la următoarele întrebări- Cine spune ? Ce spune, prin ce canal, cui spune ? Cu ce efect ?”.

În acest fel, studierea procesului complex al comunicării implică focalizarea asupra uneia dintre întrebările identificate de către autor, „specialistul lui cine? (comunicatorul) se aplică studiului factorilor care dau naștere comunicării și o dirijează. Această subdiviziune se numește analiza de reglare („control analysis”).

Astfel, se consideră că specialiștii implicați în studierea diverselor canale de comunicare realizează de fapt o analiză a principalelor mijloace publice de informare, așa numita „media analysis”.

Autorul a reușit să definească cel mai bine și noțiunea analizei audienței, respectiv „audience analysis”, ce se realizează în momentul în care centrul de interes se constituie din diversele persoane ce sunt influențare de diversele mijloace de informare. Această definiție este ulterior contestată de cercetătorul Elihu Katz, opinia sa fiind împărtășită și de un lider important al Școlii Frankfurt, Theodor W. Adorno.

Elihu Katz susținea că schema lui Harold D. Lasswell este destul de periculoasă pentru percepția pe care o induce asupra mass-mediei, el apreciind că aceasta are tendința de a focaliza atenția doar asupra influenței mass-mediei asupra persoanei și nu și în sens invers, respectiv a influenței pe care o au persoanele în cadrul mediei.

În ciuda acestor contestări, teoria lui Harold D. Lasswell privind domeniul comunicării emergente a stat și continuă să stea la baza tuturor programelor de studiu, derulate de-a lungul timpului. Alături de Paul Lazarsfeld și de Carl Hovland, Harold D. Lasswell reușește să pună bazele abordării de tip empiric-funcțional a diverselor mijloace de comunicare în masă, ulterior mulți fiind cei care au susținut că studiul mass-mediei reprezintă o așa numită „disciplină americană”.

Paul Lazarsfeld reușește să dea publicității în cursul anului 1940 lucrarea Radio and the Printed Page, ulterior el acordând o atenție deosebită studiului audienței reprezentate de mass-media, The People’s Choice. Lucrarea a devenit în timp celebră, ea reprezentând un prototip al anchetelor ce vizau diversele modificări de opinie și implicit formarea unor opinii la nivelul populației majoritare pe perioada derulării unei campanii electorale.

Ulterior, teoria lui Lasswell, Lazarsfeld și Hovland a fost preluată și dezvoltată de Charles Wright, de Robert Merton sau de Talcott Parsons, care au reușit, în urma cercetărilor realizate, să scoată în evidență fragilitatea caracteristică mass-mediei în fața unei autonomii manifestate de diverșii receptori.

De asemenea, s-a reușit sublinierea rolului deținut de mass-media în cadrul procesului complex de democratizare a culturii, studiile realizate având în vedere în special numeroasele cerințe ale consumatorilor.

Iar în anul 1955, Elihu Katz reușeste să infirme diversele teorii legate de influențele deosebite manifestate de mass media, elaborând celebra teorie a glonțului magic sau teoria acului hipodermic (Elihu Katz, T. Liebes, Watching Dallas. The export of meaning, Editura Oxford University Press, New York, 1990, pp.89-90). Elihu Katz vine chiar cu propuneri în domeniul influenței mass-mediei (two steps flow of communication) el încercând să asocieze comunicarea de masă cu comunicarea de tip interpersonal.

Indiferent de teoriile luate în calcul de-a lungul anilor de diverși specialiști, mass-media a avut și continuă să aibă o influență deosebită la nivelul maselor, manipularea fiind, cu siguranță, cel mai nociv dintre efecte.

De regulă, prin manipulare, mass-media urmărește să obțină reacții inconștiente, să ne inducă falsa impresie că știm și înțelegem tot, iar adevărul absolut este cel pe care îl percepem noi. Manipularea, dar și dezinformarea sunt ușor de realizat în televiziune, unde jurnaliști cu experiență știu care este importanța argumentelor modificate sau chiar ușor falsificate, dar și ce influență au asupra telespectatorilor adevărurile parțial aranjate, trunchiate, aranjate în secvențe false ori combinate cu mesaje de impact. Și cel mai ușor se poate manipula în cadrul unui jurnal de știri, tocmai pentru că știrile par la prima vedere obiective, fără a lăsa loc interpretărilor. Un telespectator va fi cu atât mai interesat de o știre, de conținutul acesteia, cu cât va avea impresia că aceasta este redactată exact pe înțelesul său.

Cel mai puternic mediu de informare, dar și de manipularea maselor din cadrul mass-mediei, este televiziunea, aceasta nereușind să aibă o asemenea influență în absența imaginilor, prin care se pot modela cu destul de multă ușurință convingerile, deciziile, atitudinile și reacțiile. Puțini sunt cei care știu cu adevărat care este impactul pe care televiziunea îl are asupra telespectatorilor săi, ori cât de nocive sunt unele programe pe care le preferăm.

Despre impactul pe care mass-media îl are asupra publicului larg s-au spus și s-au scris multe, sociologul Harold Lasswell reușind să facă numeroase studii, în urma cărora a concluzionat că aceasta deține mai multe roluri, mai precis:

Supraveghează – totul și pe aproape oricine, având grijă să ne informeze ori de câte ori apar informații demne de interesul public

Interpretează – își asumă menirea de analist, studiind evenimente, întâmplări, fapte, analizând efectele acestora și făcând presupuneri

Transmite – ne oferă un volum infinit de informații, menite să ne safisfacă toate gusturile, necesitățile și dorințele

Mass media are o influență majoră asupra noastră, ea fiind cea care ne determină să luăm anumite decizii, să avem anumite concepte, să credem în anumite valori. Iar televiziunea ne oferă aproape gratis și cu un mimim de efort informații din toate domeniile, analize și comentarii, emisiuni de divertisment, știri politice, acte de violență, concepte rasiale ori sexuale, etc.

Primele definiții ale funcțiilor televiziunii au fost date după al doilea război mondial, de către Harold D. Lasswell, R.K. Merton și P. Lazarsfeld. În versiunea acestora televiziunea avea:

Funcția de supraveghere a mediului, prin culegerea și difuzarea informațiilor de orice fel

Funcția de interpretare a informației obținute

Funcția de transmitere culturală

Sociologul Charles R. Wright a ajuns la concluzia că orice televiziune poate satisface nevoile oricărei societăți, de integrare, adaptare, motivație ori ordine.

Astfel, televiziunea se definește ca având mai multe funcții la nivel social, individual și internațional:

Funcția de informare – colectează și tratatează informațiile

Funcția de persuasiune, motivație și interpretare – țintește către dezvoltarea socială și economică

Funcția de educație și cultură

Funcția de socializare – facilitează participarea tuturor la viața publică, la luarea deciziilor, la schimbul și difuzarea informațiilor de tot felul

Funcția de loisir și de divertisment

Pe lângă acestea, auxiliar, televiziunea mai poate avea și rol de depozitare a actualităților, de evaziune, de coeziune socială, de identitate, de socializare, de purificare, de construire a semnificațiilor, de stabilire a ordinii de zi, de modelare a limbii, de mitologizare.

Mass media încearcă să definească o nouă cultură, simplă și fără implicații profunde, aceasta fiind, din păcate, preferința publicului larg. Și asta deoarece un grad mai ridicat de cultură ar impune criterii mai riguroase și înalte de selectare a programelor unei televiziuni, deziderat mai greu de obținut, cu precădere în zilele noastre.

Și din păcate, televiziunea are și numeroase disfuncții, printre acestea enumerând:

Efemeritatea mesajului

Cronofagie

Efectele vizionării excesive

Casarea nivelului cultural

Fenomenul manipulării

Dezinformarea

Crearea falselor evenimente și a falselor vedete

Informația oferită de televiziuni este receptată de toate persoanele, în mod diferit însă, cele cu un grad de pregătire intelectuală mai redusă ori cu deficiențe la capitolul cultură percepând doar ce vor moderatorii să fie perceput.

Una dintre funcțiile importante ale televiziunii, cea de culturalizare și educație, este în zilele noastre asimilată cu cea a divertismentului, tot mai multe fiind posturile TV care cred că prin scandalurile de tot felul gradul de cultură al telespectatorilor crește semnificativ. În acest fel se remarcă că tot mai mulți sunt cei care optează pentru loisir, lăudându-se că sunt preocupați de cultură. În realitate aceste programe sunt lipsite de esență și fond, ele nefiind decât un mod de creștere a audiențelor și implicit a valorii punctului de raiting.

Aceste programe nu scot in evidență decât gradul de subcultură, de valori prost înțelese, punând în lumină gustul prost al audiențelor ce au din păcate valori destul de ridicate. Din păcate, în ultimii ani influența pe care televiziunea o are asupra culturii și educației i-au pus pe gânduri pe mulți specialiști în media.

Și asta deoarece televiziunea a coborât mult ștacheta nivelului în ceea ce privește atât cultura cât și educația, pe care în loc să le sprijine și susțină, mai mult le încurcă. Televiziunea nu mai are capacitatea de a dezvolta și cultiva atitudini și concepte analitice, coerente, serioase în cultură și educație, ea oferindu-ne doar informații simple, banale, convenționale.

Televiziunea s-a vrut a fi parte componentă din cultura oricărei nații, pe care însă în loc să o dezvolte, încearcă să o modifice, să o influențeze, să o modeleze după gusturile sale, pentru a putea fi numai bună de difuzat și oferit telespectatorilor tot mai lipsiți de cultură.

Nici o televiziune nu-și va formata telespectatori ce ulterior s-ar putea declara nemulțumiți de calitatea programelor oferite.

În televiziune, cultura mediatică, mesajul cultural și artistic se degradează permanent, fascinația și atenția telespectatorului fiind atrasă întotdeauna de imagine și mai puțin de conținut.

1.3. Efectele violenței multimedia asupra tinerilor

În cadrul societății actuale, în care se remarcă o fluctuație deosebită la nivelul mediei, în paralel cu dezvoltarea exponențială a tehnologiilor dedicate interactivității între dispozitive diverse, tot mai mulți tineri au tendința de a descoperi noi resurse de învățare, actualele cunoștințe fiind incomparabil mai vaste decât cele din urmă cu doar câțiva ani.

Lăsând la o parte media tradițională, se poate sesiza faptul că actualele tehnologii aflate la dispoziția tinerilor, cărora li se adaugă accesul nelimitat al acestora la mediul online, le oferă tinerilor din orice colț al lumii o varietate de mijloace moderne de inter-relaționare, ca și un acces fără restricții la o multitudine de conținuturi ce pot fi încadrate în categoria stimulentelor vizuale, riscurile, ca și efectele determinate de acestea fiind unele deosebite.

La nivelul actualei societăți, când lipsa de timp a adulților a devenit o problemă de notorietate (acesteia adăugându-i-se și stresul cotidian), ori tânăr are capacitatea de a accesa aproape fără restricții diverse conținuturi media. În cadrul acestora, indiferent dacă acestea au sau nu legătură cu elemente de violență, este acceptată ideea conform căreia orice informație, ce este obținută din cadrul realităților specifice mediei, poate să influențeze, în diverse moduri, comportamentele umane la nivelul lumii reale.

Cu toate acestea, se remarcă tendința neacceptării unanime a ideii potrivit căreia în cadrul mediei contemporane reprezentarea violenței, indiferent de forma acesteia, poate să influențeze diversele obiceiuri sesizate în activitatea cotidiane, cu atât mai mult în cazul unei predispoziții spre comportamente de tip agresiv.

De asemenea, se cunoaște faptul că din totalitatea factorilor ce sunt încadrați în categoria „de risc” nici unul nu are capacitatea determinării unui comportament de tip agresiv, dacă este singular.

Lucrurile se schimbă însă în situația acumulării factorilor de risc, când fiecare factor are capacitatea de a determina o creștere a probabilității privind apariția comportamentelor de tip agresiv, acutizarea sesizându-se pe fondul diverselor provocări, când comportamentele agresive pot să fie percepute de către terți drept răspunsuri la factorii de risc (modelul de risc și reziliență).

La nivel global, în ultimii ani, s-au realizat o serie întreagă de studii privind modul de influențarea comportamentelor de către scenele de violență regăsite în media, ca și în new-media, o atenție deosebită fiind acordată subiecților tineri,.

Cu ocazia derulării acestor cercetări, în cadrul cărora au fost folosite metode diverse, iar eșantioanele au vizat persoanele cu repartizarea aleatorie la expunerea de conținut media cu grade variabile de violență, s-a evidențiat concluzia că scenele ce includ violență au capacitatea de a genera, pe termene scurte, riscuri de agresiune variabile.

Astfel, în situația expunerilor regulate și pe termene lungi ale subiecților, cercetătorii au remarcat un risc mai crescut în ceea ce privește manifestarea comportamentelor de tip agresiv.

Mai mult, în situația tinerilor ce au fost în mod constant expuși unui mediu violent, s-a remarcat un risc deosebit de mare ca aceștia, ajunși la maturitate, să adopte un comportament de tip agresiv,.

În cadrul cercetărilor, pentru a se reuși determinarea realei dimensiuni a efectelor pe care violența le determină asupra comportamentului copiilor și tinerilor, rezultatele obținute au fost incluse în mai multe meta-analize, astfel realizându-se un complex al studiilor științifice.

Ulterior, în spațiul public au apărut mai multe astfel de meta-analize, în conținutul cărora se regăsesc similitudinile descoperite de către cercetători între conținuturile violente existente în media și ulterioarele comportamente agresive manifestate de către subiecții supuși cercetării, cu mențiunea că rezultatele obținute în cadrul studiilor diverse, au fost sensibil asemănătoare.

În plus, s-a mai sesizat și faptul că în prezența identificării unor efecte de dimensiuni aproape similare, o parte dintre cercetători le-au tratat ca fiind foarte importante, în vreme ce alții le-au catalogat ca fiind nesemnificative.

În ciuda faptului că dimensiunile efectelor sesizate (acestea fiind determinate la modul mod empiric) nu au putut fi încadrate în niște valori aproximativ egale (fiind știut că mare parte dintre interpretările cercetătorilor sunt contradictorii, mai ales prin prisma importanței acordate rezultatelor obținute) se poate desprinde concluzia unanim acceptată, conform căreia un consum de media ce include conținut violent variabil este direct proporțional cu nivelului riscului manifestării comportamentelor agresive ulterioare.

Documentarea prin intermediul meta-analizelor, anterior menționate, a efectelor pe care influențele violente regăsite în media le are asupra manifestării ulterioare a comportamentelor agresive se poate evidenția astfel:

Rezultatele obținute în studiile anterior menționate au reușit să evidențieze faptul că o expunere la diverse conținuturi media violente are capacitatea de a determina nu doar comportamente agresive (acestea putând îmbrăca forme diverse, în funcție de individ), ci și diverse gânduri agresive, sentimente contradictorii, ca și diminuarea apreciabilă a comportamentelor sociale.

Se impune a se menționa în conținutul acestui subcapitol al prezentei lucrări faptul că diversele efecte remarcate la nivel comportamental pot diferi în mod radical de la un individ la altul, nu de puține ori forma acestora fiind una deosebit de subtilă, aceasta fiind sesizată doar în cazul unor situații stresante ori cu ocazia unor provocări,.

Studiile au reușit să demonstreze că efectele se pot manifesta destul de persistent, oricare ar fi vârsta individului, mediul de proveniență sau sexul, aspecte care au generat ideea unanim acceptată conform căreia între media cu conținut violent și comportamentele agresive există o legătură de cauzalitate (cu mențiunea că respectiva concluzie nu vizează comportamentele violent penale, ci doar comportamentele agresive ).

Chiar dacă rezultatele obținute în domeniu au fost destul de elocvente, existând chiar și o serie de practici metodologice prin intermediul cărora s-a reușit evidențierea cauzalității dintre dezvoltarea gradului de agresivitate și consumul de conținut media violent, nu de puține ori au existat și opinii dedicate negării efectelor de tip negativ (constând în violență) reflectate asupra comportamentelor.

În topul motivelor acestor negări se poziționează percepția potrivit căreia aceste efecte asupra comportamentelor, dacă nu se resimt imediat și nu se manifestă în mod sever nu există.

Cu toate acestea, cercetătorii au reușit să demonstreze faptul că efectele resimțite nu sunt de natură dramatică (astfel cum eronat se crede), ci ele îmbracă forme mult mai discrete, mai precis cu cât tinerii sunt mai acaparați de conținuturi media cu caracter violent cu atât vor manifesta o atitudine sfidătoare și lipsită de respect, în vreme ce la adulți se va remarca tendința auto-izolării.

În plus, în cazul în care un individ are interesul nativ pentru respectivele influențe violente regăsite în media, se remarcă și tendința negării efectelor determinate de aceste influențe, nu doar urmare a necesității menținerii imaginii de sine pozitive, ci și urmarea disonanței cognitive.

C. A. Anderson și B.J. Bushman consideră că în media actuală pot fi regăsite cu ușurință numeroase conținuturi cu un grad ridicat de violență, urmare a numeroaselor studii realizate în domeniu reușindu-se evidențierea mai multor concluzii îngrijorătoare:

80% dintre adolescenții americani urmăresc constant conținuturi media cu caracter violent

Tinerii ce au vârsta cuprinsă în intervalul 7 ani – 17 ani își petrec săptămânal mai mult de opt ore urmărind conținut media cu caracter violent

Aproape jumătate din numărul tinerilor ce au fost incluși în cercetări au declarat că preferă conținuturile violente în fața celor educative

În ciuda faptului că, din păcate, nu există încă suficiente studii/date legate de potențialele efecte pe care conținuturile violente din media le au asupra persoanelor, concluzia general acceptată de către cercetători este că primele efecte negative se remarcă asupra copiilor și a adolescenților.

Concluziile cercetărilor C. A. Anderson și B.J. Bushman sunt îngrijorătoare:

Expunerea constantă la diverse conținuturi media ce includ elemente de violență dezvoltă dorința unui comportament violent

Expunerea constantă la media ce includ elemente de violență generează gânduri violente

Expunerea constantă la media violentă are capacitatea de a determina multiple emoții de tip agresiv

Expunerea media la conținuturi violente va determina numeroase acțiuni agresive, în paralel cu reducerea deosebită a acțiunilor pozitive

CAPITOLUL II. ROLUL FAMILIEI, AL ȘCOLII ȘI AL MASS MEDIEI ÎN FORMAREA COMPORTAMENTELOR DEZIRABILE ALE ȘCOLARILOR MICI

2.1. Familia – principalul factor educativ în formarea tinerilor de astăzi

Familia, ca și școala, reușesc să îndeplinească, oricare ar fi prisma abordării, numeroase roluri ce au capacitatea conferirii caracterului universalității. Astfel, prin prisma sociologiei educației, în top se poziționează funcția de socializare, care se declanșează (teoretic) încă de la venirea pe lume a unui copil, ea continuând pe întreaga perioadă a vieții acestuia, știut fiind faptul că procesul socializării este unul de tip continuu, ce se derulează pe întreg parcursul unei vieți, indiferent de oportunități ori provocări.

Așa se face faptul că etapa cea mai importantă în formarea oricărui individ este etapa socializării primare, în absența acesteia orice persoană transformându-se într-un individ cu carențe deosebite în domeniul disponibilităților de socializare și cu un complex de elemente de recuperat la nivel social.

În această situație, un rol deosebit îi revine familiei copilului, ca mediu principal în care acesta începe să socializeze încă de la venirea pe lume și pe întreaga sa perioadă de evoluție. Ulterior, pe măsură ce acesta crește, respectiv la finele perioadei adolescenței, se remarcă intervenția unui alt proces de socializare în existența tânărului, mai precis socializarea secundară.

În acest moment, se poate aprecia, pe bună dreptate, că pe măsură ce societatea s-a dezvoltat, familia nu a mai avut capacitatea satisfacerii, prin intermediul mijloacelor avute la îndemână, a cererii venite din partea societății contemporane privind realizarea unei educații de o calitate superioară.

Astfel, familia s-a văzut nevoită să își transfere o mică parte din funcțiile ce îi reveneau până în acel moment școlii, aceasta preluând un important procent din rolul educativ deținut până atunci de către familie și transformându-se, pentru o bună perioadă de timp, în instituția socială primordială de educație a tinerilor.

În contextul acesta, se remarcă faptul că școala a ajuns să dețină rolul factorului potențator și reglator al diverselor atitudini ce au anumite rezonanțe sociale, ce se regăsesc cu precădere în cadrul eforturilor oricărui tânăr de a se integra cât mai bine și mai rapid în plan social. Se impune a se face mențiunea că școala nu reușește să preia multiplele funcții ale familiei, ci să le completeze pe acestea, să le valorifice și implicit să le direcționeze.

La nivelul societății actuale, educația reușește să îndeplinească mai multe funcții, context în care a reușit să capete un statut anume, ce îi conferă un anumit nivel de privilegiere. Astfel, se remarcă o serie întreagă de funcții, mai precis funcția de:

Îngrijirea copiilor

Pregătirea copiilor ca membrii ai societății contemporane

Transmiterea experienței de viață, ca și pe cea a transmiterii experienței de muncă

Transmiterea diverselor valori de ordin cultural

Dezvoltarea diverselor capacități de asimilarea valorilor culturale

Înțelegerea diverselor valori morale

Interpretarea multiplelor valori de ordin cultural

Așa după cum s-a precizat și la începutul acestui subcapitol al prezentei lucrări de diplomă, atât familia cât și școala reușesc să îndeplinească o varietate de roluri, în topul acestora poziționându-se, prin prisma sociologiei educației, cea de socializare.

Procesul de socializare se declanșează în momentul nașterii copilului, el continuând pe întreaga perioadă a vieții acestuia, în prima fază fiind însușite primele elemente sociale considerate a fi de bază, mai precis normele, credințele, valorile, toate prin intermediul limbajului.

Toate aceste dimensiuni pe care un copil le dobândește în fază inițială se vor completa treptat cu noi elemente, pe parcursul diverselor cicluri de viață pe care acesta le parcurge.

După cum remarca un autor român, socializarea se constituie într-un proces de o complexitate deosebită, prin intermediul căruia „ființa (în sens larg) cu largi disponibilități sociale este transformată într-o ființă socială, participantă activ la funcționalitatea organizațiilor din care face parte”.

Se remarcă faptul că în cadrul complexului proces al socializării se manifestă cu precădere o forță apreciată de specialiști ca fiind în topul importanței, respectiv educația. Procesul socializării este unul de tip continuu, ce se manifestă pe perioada întregii vieți a unui individ, acesta fiind în permanență condiționat de diverse împrejurări pentru a se adapta din mers noilor situații, de a identifica oportunități noi în domeniul existențial.

Trebuie amintit și faptul că în teorie se vehiculează falsa idee conform căreia procesul de socializare se finalizează în momentul finalizării ciclului școlar. În ciuda faptului că orice individ se vede, ulterior acestei perioade, obligat să continue să acumuleze o serie întreagă de capacități și de competențe și după finalul școlii, toate fiindu-i necesare în vederea satisfacerii noilor roluri ce îi vor fi distribuite sau pe care acesta le va asuma.

Așa după cum remarca și autorul anterior menționat, în situația în care se ia în discuție procesul existenței unui individ, „atunci se distinge între: socializarea primară și socializarea secundară”.

În ceea ce privește socializarea primară, aceasta reprezintă prima formă a socializării ce reușește să intervină în cadrul conturării oricărei ființe sociale în care se va transforma orice copil, ea fiind apreciată de către specialiști ca echivalând „cu umanizarea individului”, aceasta incluzând perioada cuprinsă între venirea pe lume a copilului și finalul perioadei adolescenței acestuia.

În întreagă această perioadă, se remarcă faptul că „numărul de roluri pe care le îndeplinește individul în această plajă a existenței sale este unul foarte mare. În termenii psihologiei, acesta parcurge două etape deosebit de importante ale vieții, respectiv a insului și a persoanei”.

Se impune a se remarca faptul că în absența socializării primare, etapa cea mai importantă în cadrul devenirii oricărei persoane, aceasta prezintă riscuri enorme de a deveni o irecuperabilă în planul social.

De altfel, în cadrul literaturii de specialitate există o serie întreagă de cazuri ale unor copii ce au fost descoperiți întâmplător în zone sălbatice, la peste zece ani de la dispariția din rândul familiei, aceștia nereușind niciodată să recupereze diversele experiențe pe care le-ar fi trăit în cadrul unui mediu normal. Astfel, s-a remarcat faptul că acești copii nu au mai reușit să își însușească diversele deprinderi sociale, o parte dintre aceștia nereușind chiar să dețină capacitatea/abilitatea vorbirii ori pe cea a gândirii.

Tot în acest context se poate da ca exemplu cazul copiilor ce, din diverse motive, ajung să fie crescuți și educați în orfelinate sau case de copii, mulți dintre aceștia fiind imposibil de recuperat pentru societate.

În cazul copiilor ce se văd obligați/nevoiți să trăiască pe străzi, se recunosc semnele clare are inadaptării sociale, context în care se poate susține că rolul primordial în cadrul realizării procesului socializării primare îi revine familiei. În categoria restului factorilor ce au un rol esențial la conturarea și finalizarea procesului socializării îl mai au diverse instituții (cum ar fi creșa, căminul, grădinița, școlile, diversele organizații non-școlare), ca și grupurile de prieteni.

Prin intermediul socializării primare, orice individ are capacitatea de a-și conștientiza rolul pe care îl deține, în paralel cu stabilirea diverselor relații la nivelul mediului existențial.

În paralel, acesta reușește să își adapteze comportamentul la tot mai numeroasele cerințe ale societății, ca și atitudinile, acestea impunându-se, de asemenea, să fie într-un consens cu provocările și cerințele din cadrul societății contemporane. Respectiv, procesul socializării primare îi permite oricărei persoane „să devină om, ceea ce înseamnă că ea generează în special, atitudini generale de om”.

Demn de menționat este faptul că procesul socializării primare poate fi realizat și în exteriorul familiei, mai ales prin intermediul principalilor factori ce sunt generatori educaționali. De altfel, în opinia celebrului Platon, familia nu avea capacitatea de a pregăti un copil pentru ca acesta să își facă debutul în cadrul vieții reale, el recomandând ca ulterior nașterii copilul să fie dat spre încredințare statului, acesta deținând, prin intermediul diverselor politici educaționale proprii, toate pârghiile dedicate educării și pregătirii copilului pentru viitoarea sa viață socială.

Cu toate acestea, se remarcă faptul că familia reușește, datorită rolului socializator caracteristic, să coabiteze în raport cu restul factorilor specifici, fiecare având un anumit rol în cadrul complexului proces al formării unei ființe sociale. Cel mai bun exemplu în acest sens este reprezentat de fenomenul instituționalizării familiei sociale, sesizat ulterior anului 1989, când a apărut și profesia părintelui social.

Astfel, familia socială s-a constituit în cea mai bună opțiune pentru diminuarea ori anihilarea diverselor traume la care sunt supuși copiii în interiorul unui orfelinat, rolul familiei nemaifiind negat cu atâta vehemență de către specialiști. Și asta în contextul în care s-a reușit demonstrarea faptului că unui copil nu i se poate acorda întreg suportul afectiv de care acesta are nevoie în cadrul procesului complex al ulterioarei sale dezvoltări doar prin intermediul restului factorilor educogeni.

În istoria recentă se remarcă existența unor numeroase cazuri șocante în care copiii ce proveneau din familiile sociale organizate în diversele centre de plasament nu aveau noțiuni elementare despre spălatul pe mâini, mestecatul alimentelor ori chiar articularea cuvintelor.

Ulterior, s-au remarcat îmbunătățiri vizibile ca urmare a mediilor afective determinate de părinții sociali, acestea reușind să le modifice mult copiilor respectivi nu doar moralul, ci și comportamentul.

În situația în care conduita manifestată de părinți este una de tip adecvat, aceasta reușind să îl stimuleze pe copil în toate activitățile sale, se remarcă faptul că în timp acesta va reuși să interacționeze/socializeze normal, șansele unei dezvoltări normale fiind cu mult mai mari.

Dacă însă modelele de conduită regăsite la părinți nu sunt tocmai pozitive ori ele lipsesc cu preponderență, respectivul copil va avea serioase dificultăți în cadrul complexului și dificilului proces al socializării, efectele fiind resimțite pe termen mediu și lung nu doar asupra comportamentului manifestat, ci și asupra ulterioarei dezvoltări a acestuia.

Se remarcă importanța deosebită pe care o are familia în cadrul mediului de socializare, pentru copil, rolul acesteia fiind deosebit de important încă din etapa timpurie a evoluției acestuia (inclusiv în perioada adolescenței), până în momentul intervenției pregnante a socializării secundare.

Mediul familial, prin chiar natura sa, are capacitatea de a implica un nivel ridicat al diversității, cu implicarea diverselor agenți determinanți, între care se remarcă:

Tipul familiei

Statutul social al familiei

Structura familiei

Statutul economic al familiei

Statusul familiei

Statutul cultural

Credințele specifice familiei

Prin intermediul diversității sesizate în cadrul mediului familial se reușește nu numai o socializare a copilului (ca urmare a descoperirii comportamentelor sociale elementare), ci și o individualizare a copilului, acestuia fiindu-i în acest fel oferită posibilitatea definirii ulterioare ca adolescent.

În opinia unor autori, părinții ce provin din diverse categorii socio-economice reușesc să le transmită valori diferite copiilor, mai precis:

În cazul părinților ce pot fi încadrați în clasele de mijloc, respectiv în clasele superioare se remarcă punerea în evidență a autonomiei, a imaginației, a stăpânirii de sine, ca și a creativității

În cazul părinților ce provin din clasele populare, se sesizează evidențierea ordinii, al respectului pentru vârstă, al obedienței, al curățeniei, al respectului, ca și al capacității prevenirii eventualelor probleme

Demn de remarcat este faptul că, în primă fază, familia a constituit unica instituție a socializării și educației, statutul acesteia menținându-se și ulterior apariției școlii, mai ales în contextul conferit de importanța socială. Ulterior dezvoltării constante a societății, cu fluctuantele evoluții sesizate de-a lungul istoriei, familia nu a mai avut capacitatea de a satisface, prin intermediul mijloacelor avute la dispoziție, tot mai numeroasele cerințe ale societății în domeniul educației de calitate.

În aceste condiții, familia s-a văzut nevoită să transfere/cedeze parte dintre funcțiile ce îi reveneau mediului educațional conferit de școală, astfel reducându-se raportul educativ deținut până în acel moment, în favoarea școlii, care se va transforma treptat în cea mai importantă instituție socială a educației.

De-a lungul timpului, școala a ocupat periodic rolul secundar ori pe cel principal în educația copiilor și în ciuda faptului că au existat și păreri conform cărora rolul acesteia în educația tinerilor era unul destul de redus, opinia majoritară este că socializarea secundară nu poate fi realizată în absența educației realizată la nivelul unui cadru instituționalizat, mai ales în contextul în care școala este percepută ca fiind cel mai important factor de educație, a cărei responsabilitate principală constă în „dezvoltarea disponibilităților de procesare informațională a oamenilor”.

Se remarcă astfel rolul deținut de către școală, care nu ajunge să preia o parte dintre funcțiile deținute de familie, ci reușește să le completeze, să le valorifice la maxim, să le direcționeze, ea transformându-se în factorul de potențare și de reglare a diverselor atitudini specifice domeniului social, regăsite la copil.

Așa după cum sesizase și I. Nicola, în situația în care socializarea are în vedere totalitatea influențelor sociale ce au capacitatea de a se reflecta, în cadrul unei comunicări de tip inter-uman, asupra oricărui individ, educația este percepută ca fiind activitatea ce se declanșează în mod intenționat pentru a se reuși asimilarea tuturor valorilor sociale, atât socializarea cât și școala urmărind încadrarea, într-un anumit context social dat, a fiecărui individ.

În acest context, învățarea nu mai este percepută ca fiind o banală acumulare de informații (respectiv o asimilare a acestora) ce se impun reproduse în intervale diferite de timp, ci se impune ca aceasta să fie „concepută, proiectată, realizată și perfecționată ca acțiune care contribuie permanent la schimbarea în bine a comportamentului elevilor prin reorganizarea experienței cognitive și psihosociale a acestora”.

Demn de sesizat este faptul că între familie și școală există o serie întreagă de interdependențe ce se dezvoltă în mod constat, ele fiind îndreptate înspre atingerea obiectivelor prioritare avute în vedere, mai precis evoluția constantă a elevului, ca și integrarea acestuia în cadrul societății. Respectiv, dacă se reușește diferențierea habitus-ului primar de cel secundar, se poate cu facilitate remarca faptul că succesul oricărei misiuni determinate de școală este în mod direct dependent de „familia copilului, după cum școala doar confirmă habitus-ul primar conturat în familie, îl cizelează sau îl înlocuiește complet”.

Școala, prin intermediul funcției productive, reușește să contribuie în mod decisiv în cadrul procesului dedicat formării profesionale și cetățenești a oricărei persoane, mai precis prin intermediul diverselor acțiuni ce vizează capacitatea de procesare a informațiilor.

În acest context, atât elaborarea diverselor documente dedicate politicii educaționale, cât și definirea obiectivelor în cadrul oricărui proces de învățământ sunt direct influențate nu doar de idealurile pedagogice, ci și de diversitatea scopurilor pedagogice ce au în vedere în permanență nu doar o proiectare a procesului de învățământ în limitele celor mai buni parametrii dedicați planurilor sociale și respectiv psihosociale, ci și implementarea ulterioară a acestuia, cu obținerea celor mai bune rezultate.

În ceea ce privește funcția gestionării, ce este specifică școlii, aceasta poate fi exprimată prin intermediul capacității de reglementare a integrării sociale a oricărui individ, ea caracterizându-se prin intermediul nivelului de adaptabilitate la diversele cerințe sociale remarcate la nivelul comunității din care acesta face parte, în paralel cu stoparea ori limitarea/diminuarea potențialelor orientări ale comportamentului înspre diverse fapte ce se dovedesc a nu fi compatibile cu numeroasele norme ce sunt impuse de către actuala societate.

Așa se face faptul că școala ajunge să se constituie într-un complex agent socializator, ce are capacitatea nu doar de a conferi o multitudine de calificări și de informații, ci și un climat normativ și valoric complex, atât formal, cât și informal, mai ales în contextul în care aceasta reprezintă primul contact pe care îl are orice copil cu exteriorul familiei sale.

În interiorul școlii, orice copil are capacitatea de a asimila statusuri și roluri noi, ce nu pot fi regăsite nici în interiorul familiei și nici în cel al grupurilor de prieteni, școala având capacitatea de a diminua influența familiei, în paralel cu evidențierea rolului socializator deținut de respectivele grupe de prieteni.

De asemenea, în cadrul parcursului școlar, socializarea se constituie într-o formă a socializării de natură participativ-anticipativă, cunoscut fiind faptul că „scopul învățământului este acela al formării oamenilor activi ai timpului lor”, impunându-se ca orice copil care urmează cursurile unei școli să reușească să se formeze pentru viitor, să dobândească toate capacitățile de a răspunde în mod adecvat diverselor provocări ale societății moderne, aflată într-un proces constant al schimbării.

Este cunoscut faptul că educației îi revine mai multe funcții în cadrul actualei societăți, mai precis:

Funcția dedicată îngrijirii copiilor – avându-se în vedere multitudinea și complexitatea exigențelor impuse acestei funcții, se remarcă faptul că în absența unor îngrijiri sistematice și permanente venite nu doar din partea familiei, ci și a diverselor instituții sociale, nu există posibilitatea asigurării creșterii copiilor, respectiv a dezvoltării fizice și intelectuale a acestora

Funcția transmiterii experienței de viață, ca și a experienței de muncă – reușește să imprime necesitatea realizării unei educații asupra noilor generații în contextul moștenirilor aferente generațiilor din trecut, cu mențiunea că în lipsa acumulării experiențelor ce au fost acumulate în timp nu se poate asigura o continuitate la nivelul generațiilor. Prin intermediul acestei funcții se are în vedere realizarea stabilității sociale, ca și a echilibrului aferent.

Funcția pregătirii copilului pentru calitatea de viitor membru al societății contemporane – este specifică actului educativ, implicând cunoașterea diverselor informații privind modul de organizare al societății, rolul fiecărui individ în cadru vieții sociale, ca și drepturile și responsabilitățile fiecărui om. Este cunoscut faptul că în cadrul oricărei societăți, orice copil trebuie să conștientizeze rolul și locul deținut, ca și limitele aferente procesului integrării sociale, acesta având tendința înlăturării sau diminuării efectelor pe care le pot determina aceste limite la nivelul ulterioarei evoluții a personalității sale.

Funcția transmiterii valorilor culturale – se cunoaște că atât complexul valorilor morale, cât și cel al valorilor culturale specifice unei comunități sunt transmise oricărui individ prin intermediul unui proces educațional

Funcția dezvoltării capacităților de asimilare a diverselor valori culturale, a capacităților de înțelegere, ca și a capacităților de interpretarea acestora

2.2. Mass media – resursă a educației permanente

Este deja bine-cunoscut faptul că mass-media se constituie într-un factor al educației, aceasta având capacitatea de a imprima numeroase acțiuni asupra memoriei oricărui individ, cu dezvoltarea sau limitarea experiențelor acestuia.

Așa se face faptul că în actuala societate informatizată, mass-mediei îi revine un rol deosebit în cadrul procesului educațional, cu mențiunea că multitudinea informațiilor regăsite în diversele forme ale sale de reprezentare, se impun a fi atent filtrate, dese fiind situațiile în care acestea nu sunt tocmai veridice.

În categoria dedicată scopului educației permanente, realizate prin mass-media, se poate încadra:

Procesul formării capacității dedicate valorificării informațiilor diverse regăsite în mass-media, ca și dezvoltarea acesteia, cu trecerea timpului

Dezvoltarea diverselor capacități dedicate exprimării personale a unui individ, ca și a capacităților dedicate transmiterii mesajelor de tip constructiv

În categoria obiectivelor dedicate educației permanente prin intermediul mass-mediei, se remarcă:

Acumularea unui vocabular de bază

Formarea atitudinilor critice, selective în raport cu multitudinea informațiilor regăsite în mass-media

O recunoaștere a diverselor forme de comunicare

Identificarea diverselor particularități specifice structurilor comunicaționale diverse

Cunoașterea regulilor și a modelelor istorice

O cunoaștere a diverselor elemente ale culturii tehnice, specifice mijloacelor de comunicare moderne

În categoria valorilor și atitudinilor dedicate educației permanente prin intermediul mass-mediei, se remarcă:

Definirea atitudinilor corespunzătoare în raport cu nivelul de calitate al diverselor mesaje regăsite în mass-media

Evitarea constantă a:

Vulgarității limbajului

Discursurilor de tip incoerent

Inflației verbale, cu redundanță maximă

Lipsei reciprocității

Impunerii anonimatului

Promovării anonimatului

Generalizării monotoniei

Conștiinței non-angajării

Iresponsabilității în fața cuvintelor rostite, etc

În categoria priceperilor regăsite în cadrul educației permanente prin intermediul mass-mediei, se remarcă:

Însușirea constantă a diverselor coduri de comunicare

Inducerea unui nivel de profunzime întrebărilor adresate în cadrul procesului de comunicare

Capacitatea analizării diverselor mesaje prin prisma multiplelor aspecte, precum modurile de elaborare, codurile tehnice, modurile de difuzare, codurile culturale, etc

Protecția împotriva bombardamentului informațional

Inducerea provocării în cadrul întrebărilor adresate în procesul de comunicare

Împreună cu școala și diverse alte instituții direct implicate, mass-media reușește să se poziționeze în topul factorilor educativi cu responsabilități în formarea tinerilor, ea inducând multiple dimensiuni proceselor dedicate formării și dezvoltării personalității umane.

În societatea contemporană este universal recunoscută importanța pe care o prezintă mijloacele de comunicate în masă în procesul educației, aportul educativ fiind indus atât în mod implicit, cât și în mod explicit. În ceea ce privește elementul educativ, acesta este direct implicat în cadrul procesului dedicat informării individului, al culturalizării acestuia, ca și al socializării.

Pe lângă numeroasele capacități educative spontane, mass media reușește să își aducă o contribuție esențială în cadrul procesului dedicat realizării unei educații de tip explicit, respectiv a acțiunilor ce sunt, în mod intenționat, declarate ca fiind educative.

Demn de menționat este rolul pe care îl reprezintă mass-media în cadrul procesului complex al dezvoltării tinerilor, incluzând și planul educativ. Nu doar conținutul regăsit în multitudinea informațiilor furnizate de mass-media, ci și modul transmiterii acestora către public reprezintă o contribuție importantă în cadrul procesului de educare al publicului. Spre exemplificare, în cazul emisiunilor radio se remarcă tonul folosit în citirea informațiilor, modul în care se reușește stabilirea titlurilor știrilor, contextul de încadrare al informațiilor transmise, etc.

În acest moment, funcția educativă a mass-mediei se regăsește cu precădere în diversele acțiuni dedicate popularizării științei, ca și în cadrul programelor special dedicate realizării educației la distanță.

Prin intermediul tot mai numeroaselor mijloace de informare în masă se reușește transmiterea informațiilor într-un interval extrem de rapid (aproape instantaneu) la o infinitate de persoane, indiferent de poziționarea acestora, de mediul social de proveniență sau de nivelul de pregătire. În acest fel se reușește realizarea dreptului de informare al oricărei persoane.

În cadrul societății contemporane se remarcă în mod pregnant manifestarea procesului de universalizarea informațiilor, multe dintre acestea fiind transmise zilnic în toate colțurile mapamondului, în ciuda faptului că ele se repetă. Prin intermediul mass-mediei se reușește transmiterea în orice zonă a globului a diverselor informații de actualitate, multe dintre acestea ajungând la publicul larg aproape instantaneu din momentul producerii unor evenimente, aspect ce determină o dinamizare deosebită a vieții sociale, în paralel cu dezvoltarea sentimentului apartenenței.

De asemenea, trebuie specificat faptul că mass-media are capacitatea de a acționa în mod diferite asupra diverselor persoane, grupuri de persoane, instituții, comunități, o parte dintre informațiile regăsite în aceasta putând contribui la afectarea personalității umane la nivelul:

Dimensiunii cognitive – prin modificarea imaginii privind lumea

Dimensiunii afective – prin crearea ori prin modificarea diverselor atitudini, ca și sentimente

Dimensiunii comportamentale – realizându-se diverse modificări ale modului în care acționează indivizii, ca și fluctuații în cadrul fenomenelor dedicate mobilizării sociale

În ceea ce privesc valorile despre care, susține mass-media, sunt promovate de ea, merită amintite:

Libertatea informării

Accesul la informații

Dreptul publicului la informare

În ceea ce privește rolul educativ reprezentat de mass-media, se remarcă o contribuție deosebită în definirea și consolidarea societății de tip democratic, ca și a societății civile, cu rol deosebit în cadrul procesului dedicat apărării drepturilor omului, luptei contra corupției, ca și luptei contra abuzurilor venite din partea puterii, în general.

În mass media se impun, ca și atribute definitorii, obligatorii, nu doar promovarea constantă a adevărului imparțial, ci și promovarea dreptății, indiferent de circumstanțe și împrejurări.

Se cunoaște faptul că o persoană neinformată ori o persoană insuficient informată este cu mult mai ușor de manipulat și inclusiv de controlat de către diversele grupuri de interese, ca și de sistemul birocratic. În plus, dreptul oricărei persoane la informare presupune, printre altele, și conferirea posibilității acesteia de a beneficia neîngrădit de totalitatea surselor de informare existente.

În acest context se remarcă faptul că scopul educațional în materia valorilor este reprezentat de accederea oricărei persoane înspre atingerea celor mai înalte competențe profesionale, în paralel cu atingerea maximului autonomiei.

În ciuda faptului că mass-media nu deține o putere de comandă similară diverselor instituții ale statului, impactul pe care aceasta îl are la nivelul societății contemporane este unul deosebit, prin intermediul său reușindu-se:

Dezvoltarea unui spirit critic

Crearea diverselor curente de opinie

Definirea și dezvoltarea personalităților

Lansarea unor modele

Demn de menționat în cadrul prezentului subcapitol este faptul că nu toate informațiile ce sunt vehiculate/transmise prin intermediul mass-mediei sunt marcate de un nivel crescut al relevanței ori al valabilității, prin intermediul educației constante reușindu-se modelarea deosebită a personalității unei persoane, în vederea cizelării necesare pentru o integrare cât mai bună nu doar în cadrul mediului ambiant și al celui social, ci și în cadrul mediilor profesionale diverse, respectiv a mediilor culturale.

CAPITOLUL III. STUDIU PSIHOPEDAGOGIC PRIVIND INFLUENȚA MASS MEDIA ASUPRA DEZVOLTĂRII MORALE A ȘCOLARULUI MIC

3.1 Delimitarea problemei de studiu

În cadrul cercetării ce a avut ca temă „Influența mass media asupra dezvoltării morale a școlarului mic”, s-a avut în vedere identificarea principalelor influențe pe care mass-media le are asupra elevilor incluși în lotul de studiu, ca și percepția părinților acestora despre conținutul violent al mass-mediei, importanța protejării copiilor în fața acestuia, ca și gradul de informare privind pericolele la care se expun copii, urmărind diverse posturi/emisiuni de televiziune.

Ulterior definirii obiectivelor și a metodologiei cercetării, se are în vedere prezentarea detaliată a cercetării efective, cu analizarea rezultatelor obținute și implicit o interpretare sumară a acestora.

La final, se regăsesc și câteva concluzii ce s-au desprins în urma realizării cercetării, ce a fost realizată prin metoda chestionarului.

3.2 Scopul și obiectivele studiului

În ceea ce privește scopul prezentei cercetări acesta constă în identificarea influențelor pe care mass-media (prin diversele sale elemente) le pot avea asupra procesului educațional al elevilor din clasa a IV-a a Colegiului Național Vocațional „Nicolae Titulescu” din Slatina, ca și a modului în care sunt percepute (prin prisma calității) diversele informații regăsite de subiecți în mass-media.

În cadrul prezentei cercetări s-a urmărit și identificarea percepțiilor cadrelor didactice cu privire la efectele pe care le poate avea consumul de televiziune asupra dezvoltării creierului copilului, despre modul în care s-ar impune explicarea, la nivelul școlii, a efectelor pe care le are mass-media asupra dezvoltării elevilor, cu identificarea influențelor pozitive, dar și negative pe care televiziunea le are asupra copiilor de vârstă școlară.

În ceea ce privește obiectivul general al acestei cercetări, acesta se constituie în evidențierea percepției pe care o au elevii supuși cercetării cu privire la principalele influențe pe care elementele regăsite/împrumutate din mass-media le au asupra evoluțiilor lor școlare, incluzând și percepția acestora cu privire la calitatea diverselor informații ce sunt regăsite în diversele elemente ale mass-mediei accesate/urmărite.

3.3 Metodologia studiului

În vederea atingerii acestor obiective s-a avut în vedere realizarea unei anchete pe bază de chestionar, tehnica apreciată ca fiind cea mai uzitată în domeniul socio-uman. În acest scop, s-au elaborat trei chestionare (ce se regăsesc incluse în cadrul ANEXELOR), unul dintre obiectivele acestuia fiind cel al poziționării, celor trei categorii de subiecți incluși în eșantionul de studiu, în cadrul reperelor sociale specifice.

În acest fel s-a reușit determinarea atitudinii subiecților în raport cu influența determinată de diversele informații mass-media accesate în/cu diverse împrejurări/ocazii, ca și a gradului de percepție privind nivelul calitativ al acestor informații.

Chestionarele, ce au fost aplicate tuturor subiecților incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări, au inclus mai multe întrebări atent structurate în vederea identificării, în principal, a:

Influenței pe care o pot avea asupra procesului educațional al elevilor unei instituții de învățământ gimnazial diversele informații regăsite în mass-media

Modul în care sunt percepute (prin prisma calității) diversele informații ce se regăsesc în mediul online

Influenței pe care o poate avea asupra procesului educațional al elevilor clasei a IV-a a diversele informații regăsite în mass-media, prin prisma cadrelor didactice ale acestora

Identificării eventualelor disfuncționalități ce sunt sesizate de către cadrele didactice în cadrul procesului educațional, ca urmare a influențelor mass-media accesată de către elevi

Identificării importanței deținute de informațiile regăsite în mass-media asupra procesului de instruire al elevilor

Identificării importanței pe care o acordă părinții elevilor informațiilor accesate/obținute de aceștia în mass-media

Identificării importanței reprezentate, în opinia părinților elevilor, de informarea cu privire la pericolele induse de anumite conținuturi ale mass-mediei

Rezultatele anchetei derulate în cadrul cercetării au fost ulterior cuantificate și interpretate prin prisma cantitativă, acestea regăsindu-se în cadrul contextului datelor prelucrate prin intermediul metodei statistice.

De asemenea, acestei analize cantitative îi este asociată și o analiză de tip calitativ a datelor ce au fost obținute pe perioada derulării cercetării, ea vizând nu doar o determinare sumară a principalelor sensuri și idei desprinse pe perioada anchetei, ci și în comentarea succintă a acestora.

3.4 Organizarea și desfășurarea studiului

Prin prisma operațională, metodologia cercetării a avut în vedere îmbinarea tehnicilor ce sunt specifice psihologiei și sociologiei cu domeniul statisticii, ancheta derulată în cadrul Colegiului National Vocațional „Nicolae Titulescu” din Slatina urmărind obținerea diverselor informații dedicate identificării influenței pe care o are mass-media asupra elevilor, ca și a modului în care această influență este percepută de părinți, ca și de către cadrele didactice ale elevilor. în cadrul procesului de învățământ.

Subiecții prezentei cercetări au fost aleși în mod aleatoriu, din mai multe categorii de vârstă aflate în atenție, în vederea validării eșantionului de cercetare avându-se în vedere:

Alegerea subiecților din cadrul Colegiului National Vocațional „Nicolae Titulescu” din Slatina

Alegerea subiecților din ambele categorii de sexe

În categoria ipotezelor de lucru se regăsesc:

Influența pe care o au informațiile regăsite în mass-media de către elevi asupra procesului educațional al acestora

Corelația existentă între calitatea informațiilor regăsite de elevi în mass-media și rezultatele ulterioare ale acestora la școală

Corelația existentă intre eventualele disfuncționalități sesizate la nivelul informațiilor regăsite în mass-media și ulterioarele rezultate ale elevilor

Ulterior aplicării instrumentelor alese pe cele trei categorii de subiecți incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări, s-a trecut la culegerea datelor și ulterior la interpretarea acestora, atât statistic cât și psihologic.

O atenție deosebită a fost acordată activității de culegerea datelor prezentei cercetări, știut fiind faptul că acestea au capacitatea de a imprima un anumit nivel al calității cercetării.

3.5 Culegerea datelor, analiza și interpretarea rezultatelor studiului

Prezenta cercetare s-a realizat în baza a trei chestionare, special concepute în acest sens (ele regăsindu-se în cadrul ANEXELOR), ea derulându-se în perioada 7 aprilie – 11 mai 2018 și incluzând în lotul de studiu elevii clasei a IV-a a Colegiului National Vocațional „Nicolae Titulescu” din Slatina, o parte dintre părinții acestora, ca și cadrele didactice.

În privința subiecților incluși în primul eșantion de studiu al acestei cercetări, respectiv elevii cu vârsta cuprinsă în intervalul 10-11 ani din unitatea de învățământ anterior menționată, aceștia au fost aleși în mod aleatoriu, chestionarea acestora realizându-se în prezența cadrelor didactice, cu acordul prealabil al părinților, anterior informați cu privire la obiectivele cercetării, rolul acesteia, ca și importanța răspunsurilor oferite de elevi.

În cel de-a doilea eșantion de studiu, cel dedicat părinților elevilor din clasa a IV-a a Colegiului National Vocațional „Nicolae Titulescu” din Slatina, se remarcă următoarea delimitare pe categorii de vârstă:

Se remarcă faptul că cei mai mulți dintre subiecții părinți incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări au vârsta cuprinsă în intervalul 36-40 ani (respectiv 50% dintre aceștia), doar 12% dintre părinți având vârsta peste 40 de ani.

În ceea ce privește educația subiecților incluși în cel de-a doilea lot de studiu al prezentei cercetări, se remarcă următoarea repartiție:

Un procent de 50% din numărul total al părinților elevilor clasei a IV-a a unității de învățământ anterior menționată au studii medii, în vreme ce 10% din totalul acestora dețin diplomă de studii post-universitare.

În ceea ce privește poziționarea subiecților ce au fost incluși în cadrul celui de-al treilea eșantion de studiu al prezentei cercetări, cel dedicat cadrelor didactice, se remarcă următoarea delimitare:

Așa cum se poate cu facilitate sesiza, cei mai mulți dintre subiecții ce au fost incluși în cel de-a treilea lot de studiu al prezentei cercetări se încadrează în categoria de vârstă peste 36 de ani, respectiv peste 46 ani (fiecare cu aproape 37%), doar 25% dintre cadrele didactice supuse cercetării având vârste cuprinse în intervalul 25-35 ani.

În ceea ce privește vechimea în învățământ a acestor cadre didactice, supuse cercetării, aceasta este conform graficului:

În cazul subiecților incluși în primul lot de studiu al prezentei cercetări, ce a vizat determinarea influențelor pe care mass-media le are asupra dezvoltării personale, dar și a procesului educațional, urmare a aplicării chestionarului 1 (regăsit în categoria dedicată ANEXELOR – respectiv ANEXA 1), ce a inclus în număr de zece întrebări, atent elaborate, în vederea atingerii tuturor obiectivelor urmărite, s-au înregistrat rezultatele următoare:

1. În viziunea elevilor ce au fost supuși prezentei cercetări, televiziunea reprezintă:

Se poate sesiza că cei mai mulți dintre elevii clasei a IV-a a Colegiului National Vocațional „Nicolae Titulescu” din Slatina consideră televizorul ca fiind o modalitate de a-și umple timpul liber (respectiv 50% dintre aceștia), varianta care ocupă poziția a doua în răspunsurile elevilor fiind cea în care televizorul este perceput drept „un mod de viață” (20% dintre repondenții elevi).

Doar 10% dintre elevi apreciază că televizorul reprezintă un mod prin care este influențată gândirea oamenilor, ultima poziție fiind ocupată de varianta de răspuns „o sursă de informare suplimentară”.

Elevii clasei a IV-a a instituției de învățământ anterior menționate își petrec o bună parte din timpul liber în fața televizorului, după cum o reliefează și graficul următor, realizat pe baza întrebărilor obținute în urma aplicării chestionarului nr. 1:

Peste 50% este procentul elevilor incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări care au declarat că petrec mai mult de trei ore în fața televizorului, 28% din numărul total al elevilor declarând că stau la televizor între 2 și 3 ore. În vreme ce alte 13 procente susțin că își petrec între o oră și două ore în fața micului ecran, doar 8% dintre elevii clasei a IV-a recunosc că urmăresc televizorul mai puțin de 60 de minute.

Nici internetul nu este exclus din preferințele elevilor, după cum o demonstrează graficul următor, realizat ulterior centralizării rezultatelor celei de-a treia întrebări incluse în chestionarul nr. 1, regăsit în conținutul ANEXELOR prezentei lucrări de diplomă:

Se remarcă faptul că 60% din totalul elevilor incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări au declarat că stau pe internet mai mult de 3 ore, peste 20% recunoscând că accesează zilnic, între două și trei ore, mediul online. Doar 3% din numărul total al subiecților din primul lot de studiu au precizat că stau mai puțin de 60 de minute în mediul online, alte 13% declarând că își petrec zilnic pe internet între o oră și două ore.

În ceea ce privesc preferințele elevilor privind petrecerea timpului liber, se remarcă următoarea repartizare:

Așa cum se poate sesiza din reprezentarea grafică de mai sus, cei mai mulți dintre elevi preferă să-și petreacă timpul liber navigând pe internet (respectiv 40%), locul al doilea în opțiunile elevilor fiind ocupat de varianta vizionării unor emisiuni de televiziune (30%),

Se remarcă faptul că zece procente din totalul elevilor preferă să se joace în parc cu prietenii în timpul liber, același număr de elevi bifând opțiunea „altele”, în categoria aceasta fiind menționate vizitele la cunoscuți, dar și participarea la diverse cursuri/meditații.

În timpul liber petrecut în fața televizorului, elevii au diverse preferințe, reprezentarea acestora regăsindu-se în graficul de mai jos:

Se remarcă faptul că în topul preferințelor elevilor clasei a IV-a privind televizorul se poziționează filmele, ca și serialele tv, poziția a doua fiind ocupată de emisiunile de divertisment, în vreme ce pe locul al treilea în preferințele elevilor se poziționează, la egalitate, emisiunile muzicale, dar și desenele animate.

În ceea ce privesc preferințele elevilor din lotul de studiu privind emisiunile difuzate la posturile de radio, se remarcă următoarea repartiție:

Se poate sesiza faptul că în topul posturilor de radio preferate de elevi sunt cele care difuzează muzică, pe locul al doilea fiind poziționate radiourile care difuzează emisiuni sportive. Posturile radio de divertisment se poziționează pe poziția a treia în preferințele elevilor, ultima poziție fiind ocupată de radiourile care difuzează teatru radiofonic.

Din totalul ziarelor și revistelor existente în media din România, se remarcă următoarele preferințe ale elevilor ce fac parte din primul eșantion de studiu al prezentei cercetări:

Așa cum se poate sesiza, în topul preferințelor repondenților se poziționează revistele cu jocuri (50%), poziția secundă fiind ocupată de revistele ce conțin integrame (33%). Pe ultima poziție în preferințele elevilor clasei a IV-a se află revistele și ziarele ce includ benzi desenate.

Repondenții din primul lot de studiu al cercetării, respectiv elevii clasei a IV-a, au declarat că obișnuiesc să folosească telefonul mobil în următoarele scopuri:

Se remarcă procentul deosebit al celor care declară că folosesc telefonul mobil pentru a discuta cu colegii ori cu prietenii (respectiv 50% dintre aceștia), alte 33 de procente dintre aceștia menționând că utilizează telefonul pentru a se juca. Doar 10% din numărul total al elevilor vorbesc la telefon cu familia, numărul celor care au bifat opțiunea obținerii informațiilor diverse fiind destul de redus.

Când stau pe calculator, elevii au diverse interese, așa cum acestea se regăsesc în reprezentarea grafică următoare:

Se poate sesiza că cei mai mulți dintre elevii clasei a IV-a a Colegiul Național Vocațional „Nicolae Titulescu” Slatina preferă să stea pe calculator pentru a comunica cu prietenii, colegii ori diverse alte persoane fie pe cea mai cunoscută rețea de socializare, fie pe alte rețele sociale (jumătate din numărul total al elevilor chestionați).

Pe poziția a doua, respectiv bifată de un procent de 20% din totalul elevilor chestionați, se situează varianta dedicată jocurilor pe calculator, a treia opțiune a elevilor fiind cea a răspunsurilor la mesaje ori la mail-uri.

În vederea determinării percepției părinților elevilor incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări privind influențele pe care mass-media, prin diversele sale forme de reprezentare, le are asupra dezvoltării morale a școlarului mic, s-a avut în vedere includerea acestora într-un eșantion (ale cărei caracteristici au fost menționate la începutul studiului de caz), ulterior aplicându-se chestionarul nr. 2 (regăsit în ANEXA 2).

Părinții elevilor clasei a IV-a de la unitatea de învățământ anterior menționată au declarat că în medie, zilnic, elevii își petrec timpul în fața televizorului conform următoarei reprezentări grafice, realizate în baza răspunsurilor înregistrate:

Se poate sesiza faptul că răspunsurile oferite de părinți contrazic în mare parte variantele de răspuns bifate anterior de elevi, mai precis dacă marea majoritate a școlarilor susțineau că petrec în fața televizorului mai mult de trei ore, puțini sunt părinții care cunosc (sau declară) că minorii stau mai mult de trei ore în fața micului ecran (respectiv doar 5%).

40 % dintre părinți au susținut că elevii își petrec zilnic, în medie, doar 30 de minute în fața televizorului, în vreme ce alte 30 de procente au declarat că timpul petrecut de copii în fața micului ecran variază în intervalul una-două ore.

Doar 15% din totalul părinților au declarat că școlarii petrec în fața televizorului între două și trei ore, un procent de 10% susținând că elevii nu se uită deloc la televizor.

Chestionați cu privire la ziarele și reviste pe care le citesc copiii în timpul liber, părinții acestora au oferit răspunsuri variate, a căror reprezentare grafică se regăsește mai jos:

Se remarcă procentul mare al părinților care au bifat opțiunea „reviste cu copii cu benzi desenate” (respectiv 40% dintre aceștia), pe poziția secundă aflându-se varianta de răspuns „revistele cu jocuri” (30% din totalul răspunsurilor). Pe locul al treilea al opțiunilor părinților incluși în eșantionul doi de studiu al prezentei cercetări se află revistele integrame (procentul fiind de 25%), cu mențiunea că 5% din totalul părinților au bifat și opțiunea „altele”, menționând revistele de cultură generală, ca și cele auto-moto.

Chestionați cu privire la emisiunile preferate ale copiilor, mare parte dintre părinți nu au putut să precizeze numele unei emisiuni de radio, în vreme ce în topul emisiunilor de televiziune pe care părinții au declarat că le urmăresc s-a poziționat „Românii au talent”, poziția a doua fiind ocupată de programul „Las fierbinți”.

De asemenea, urmare a răspunsurilor oferite de părinți, s-a putut trage concluzia că aceștia nu sunt aproape deloc interesați de modul în care copiii își petrec timpul pe calculator, dar și pe telefon, ei nefiind în stare să menționeze un singur joc (limitându-se la a declara că „joacă jocuri” ori „stau pe Facebook”).

O situație aproape similară s-a remarcat și în cazul itemului inclus în chestionarul nr. 2, aplicat părinților elevilor clasei a IV-a, privind tipul emisiunilor de divertisment urmărite de copii (marea majoritate a părinților nu au reușit decât să bifeze opțiunea „nu știu” când au fost întrebați dacă emisiunile urmărite sunt potrivite vârstei copiilor, dacă se încadrează în categoria emisiunilor destinate copiilor sau dacă aceștia obișnuiesc să urmărească, fie și numai sporadic, emisiunile de știri ori jurnalele special dedicate copiilor).

Chestionați cu privire la scopurile pentru care folosesc copiii telefonul mobil, părinții acestora au oferit diverse răspunsuri, conform reprezentării grafice următoare:

Se remarcă faptul că în topul opțiunilor părinților privind scopul pentru care elevii utilizează telefonul mobil se găsește opțiunea „pentru a vorbi cu familia” (un procent de 40%, situație cel puțin ironică dacă e să luăm în calcul faptul că această variantă s-a poziționat pe penultimul nivel al răspunsurilor oferite de copii cu ocazia aplicării chestionarului).

Pe locul secund (un procent de 30%) se poziționează varianta de răspuns „pentru a obține informații divers” – variantă poziționată pe ultimul loc în versiunea elevilor incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări, poziția a treia, cu un procent de 20% din numărul total al repondenților, fiind ocupată de varianta de răspuns „pentru a juca diferite jocuri”.

Chestionați cu privire la percepția avută în raport cu promovarea de către televiziune a știrilor, a emisiunilor ori a filmelor ce au un conținut violent, marea majoritate a părinților chestionați au apreciat că aceasta nu poate avea efecte deosebite asupra dezvoltării copiilor, mai ales în contextul în care aceștia declară că elevii se uită destul de puțin la televizor și de cele mai multe ori în prezența lor. Se impune însă a se aminti faptul că în momentul în care au fost rugați să se pronunțe cu privire la emisiunile preferate de copii, ca și de specificul acestora, cei mai mulți dintre părinți au preferat să bifeze opțiunea „nu știu”.

De asemenea, chestionați cu privire la metodele prin care își pot proteja copiii în fața emisiunilor violente induse de mass-media, cei mai mulți dintre părinți au declarat fie că încearcă să le restricționeze cât mai mult accesul la televizor, fie că fac eforturi să urmărească împreună cu aceștia diversele lor emisiuni preferate (amintind, de asemenea, faptul că la întrebarea dedicată specificului emisiunilor urmărite de copii, părinții au oferit, în marea majoritate a cazurilor, opțiunea „nu știu”).

Privind importanța pe care părinții o acordă protejării tinerilor contra violenței regăsite în mass-media, se remarcă următoarea reprezentare grafică a răspunsurilor părinților elevilor din clasa a IV-a :

40% din totalul părinților apreciază că într-o oarecare măsură că se impune o protejare a tinerilor contra conținuturilor violente regăsite în mass-media, 30% fiind de părere că acest aspect se impune doar „într-o mică măsură”. Se impune a se remarca procentajul egal (de câte 10%) a părinților care declară că această protecție se impune într-o „mare măsură”, „foarte mare măsură”, dar și „foarte mică măsură”.

În această situație, surprind oarecum răspunsurile oferite de părinți la penultima întrebare din chestionarul nr. 2 ce le-a fost aplicat, respectiv „în ce măsură v-ați informat copilul cu privire la pericolul pe care îl reprezintă vizionarea unor emisiuni/posturi tv?”:

40% din totalul părinților declară că, într-o oarecare măsură și-au informat copiii cu privire la pericolul reprezentat de anumitele conținuturi media, alte 25 de procente susținând că au acordat o atenție deosebită acestui demers. Există însă și părinți (respectiv 20% din totalul acestora) care recunosc că într-o mică măsură le-au atras atenția copiilor cu privire la pericolele existente în media, doar 5% declarând că au acordat o foarte mare măsură acestui subiect.

În viziunea părinților chestionați, copiii acestora sunt interesați de televizor conform reprezentării grafice următoare:

Se poate sesiza discrepanța deosebită dintre răspunsurile oferite de copii și cele ale părinților, care susțin (într-un procent de 40%) că aceștia sunt doar într-o mică măsură interesați de televizor. Alte 30% din totalul părinților au declarat că minorii sunt doar într-o foarte mică măsură interesați de micul ecran, restul răspunsurilor distribuindu-se în mod egal variantelor „într-o oarecare măsură”, „într-o mare măsură” și „foarte mare măsură”.

Cercetarea realizată în cadrul prezentei lucrări de diplomă a impus și aplicarea unui chestionar (respectiv chestionarul nr.3, regăsit în ANEXE) cadrelor didactice de la instituția de învățământ anterior menționată, în vederea sondării opiniilor acestora privind influența pe care mass-media o are asupra dezvoltării morale a școlarului mic.

Astfel, cadrele didactice incluse în eșantionul trei de cercetare, au declarat că în vederea îndeplinirii diverselor sarcini școlare, obișnuiesc să își încurajeze elevii să folosească diversele surse externe de informare (incluzând media, internetul, dar și biblioteca) conform următoarei reprezentări grafice:

Se poate sesiza procentul mare (respectiv de 40%) în cazul variantei de răspuns „într-o mare măsură”, poziția secundă fiind ocupată de variantele „într-o foarte mare măsură”, respectiv „într-o oarecare măsură”. Doar 15% din totalul cadrelor didactice chestionate au declarat că într-o mică măsură le recomandă elevilor să folosească, în vederea informării, și surse externe mediului școlar, procentul celor care au recunoscut că nu fac astfel de recomandări decât într-o foarte mică măsură fiind de 5%.

În ceea ce privește măsura în care cadrele didactice apreciază că îi informează pe elevi cu privire la diversele efecte ale consumului de mass-media, ce pot să le afecteze propria dezvoltare, s-au remarcat răspunsurile ce au următoarea reprezentare grafică:

Așa cum se poate sesiza, cadrele didactice incluse în cel de-al treilea eșantion de studiu apreciază că și-au informat elevii cu privire la influențele potențiale ale consumului de mass-media, asupra dezvoltării lor morale, într-o oarecare măsură (40% din totalul răspunsurilor), într-o mică măsură (25%), ca și într-o foarte mare măsură (20%).

În versiunea cadrelor didactice, vizionarea tv poate afecta creierul copiilor de vârstă școlară astfel:

În ceea ce privește măsura în care cadrele didactice apreciază că îi informează pe elevi cu privire la diversele efecte ale consumului de mass-media, ce pot să le afecteze propria dezvoltare, s-au remarcat răspunsurile ce au următoarea reprezentare grafică:

După cum se poate remarca, cadrele didactice incluse în cel de-al treilea eșantion de studiu apreciază că și-au informat elevii cu privire la influențele potențiale ale consumului de mass-media, asupra dezvoltării lor morale, într-o oarecare măsură (40% din totalul răspunsurilor), într-o mică măsură (25%), ca și într-o foarte mare măsură (20%).

În opinia cadrelor didactice intervievate în cadrul prezentei cercetări, mass-media se constituie în:

40% dintre cadrele didactice incluse în eșantionul trei al prezentei cercetări apreciază că mass-media reprezintă un mijloc de manipulare, în vreme ce 30% dintre dascăli sunt de părere că aceasta este un mijloc de relaxare, respectiv un mod de relaxare.

Se remarcă faptul că doar 20% dintre cadre didactice sunt de părere că mass-media, prin diversele sale forme de manifestare este o sursă de informare sigură, un procent destul de redus (respectiv de numai 10%) apreciind că aceasta se constituie într-un adevărat instrument al educației.

3.6. Concluziile studiului constatativ

Concluzionând, se poate sesiza că cei mai mulți dintre elevii clasei a IV-a a Colegiului National Vocațional „Nicolae Titulescu” din Slatina consideră televizorul ca fiind o modalitate de a-și umple timpul liber, varianta care ocupă poziția a doua în răspunsurile elevilor fiind cea în care televizorul este perceput drept „un mod de viață”.

Elevii clasei a IV-a a instituției de învățământ anterior menționate își petrec o bună parte din timpul liber în fața televizorului, mai mult de jumătate declarând că petrec mai mult de trei ore în fața televizorului, în vreme ce 28 de procente susțin că stau la televizor între 2 și 3 ore și alte 13 procente că își petrec între o oră și două ore în fața micului ecran. În plus, mai mult de jumătate dintre elevi au declarat că stau pe internet mai mult de 3 ore, peste 20% recunoscând că accesează zilnic, între două și trei ore, mediul online.

Cei mai mulți dintre elevi preferă să-și petreacă timpul liber navigând pe internet, locul al doilea în opțiunile elevilor fiind ocupat de varianta vizionării unor emisiuni de televiziune. Se remarcă faptul că zece procente din totalul elevilor preferă să se joace în parc cu prietenii în timpul liber, același număr de elevi bifând opțiunea „altele”, în categoria aceasta fiind menționate vizitele la cunoscuți, dar și participarea la diverse cursuri/meditații.

În topul preferințelor elevilor clasei a IV-a privind televizorul se poziționează filmele, ca și serialele tv, poziția a doua fiind ocupată de emisiunile de divertisment, în vreme ce pe locul al treilea în preferințele elevilor se poziționează, la egalitate, emisiunile muzicale, dar și desenele animate

Se poate sesiza faptul că răspunsurile oferite de părinți contrazic în mare parte variantele de răspuns bifate anterior de elevi, mai precis dacă marea majoritate a școlarilor susțineau că petrec în fața televizorului mai mult de trei ore, puțini sunt părinții care cunosc (sau declară) că minorii stau mai mult de trei ore în fața micului ecran.

Aproape jumătate dintre părinții intervievați au susținut că elevii își petrec zilnic, în medie, doar 30 de minute în fața televizorului, în vreme ce alte 30 de procente au declarat că timpul petrecut de copii în fața micului ecran variază în intervalul una-două ore.

Chestionați cu privire la emisiunile preferate ale copiilor, mare parte dintre părinți nu au putut să precizeze numele unei emisiuni de radio, în vreme ce în topul emisiunilor de televiziune pe care părinții au declarat că le urmăresc s-a poziționat „Românii au talent”, poziția a doua fiind ocupată de programul „Las fierbinți”. De asemenea, urmare a răspunsurilor oferite de părinți, s-a putut trage concluzia că aceștia nu sunt aproape deloc interesați de modul în care copiii își petrec timpul pe calculator, dar și pe telefon, ei nefiind în stare să menționeze un singur joc (limitându-se la a declara că „joacă jocuri” ori „stau pe Facebook”).

Chestionați cu privire la percepția avută în raport cu promovarea de către televiziune a știrilor, a emisiunilor ori a filmelor ce au un conținut violent, marea majoritate a părinților chestionați au apreciat că aceasta nu poate avea efecte deosebite asupra dezvoltării copiilor, mai ales în contextul în care aceștia declară că elevii se uită destul de puțin la televizor și de cele mai multe ori în prezența lor. Se impune însă a se aminti faptul că în momentul în care au fost rugați să se pronunțe cu privire la emisiunile preferate de copii, ca și de specificul acestora, cei mai mulți dintre părinți au preferat să bifeze opțiunea „nu știu”.

De asemenea, chestionați cu privire la metodele prin care își pot proteja copiii în fața emisiunilor violente induse de mass-media, cei mai mulți dintre părinți au declarat fie că încearcă să le restricționeze cât mai mult accesul la televizor, fie că fac eforturi să urmărească împreună cu aceștia diversele lor emisiuni preferate (amintind, de asemenea, faptul că la întrebarea dedicată specificului emisiunilor urmărite de copii, părinții au oferit, în marea majoritate a cazurilor, opțiunea „nu știu”).

Aproape jumătate din totalul părinților apreciază că într-o oarecare măsură că se impune o protejare a tinerilor contra conținuturilor violente regăsite în mass-media, o treime dintre aceștia fiind de părere că acest aspect se impune doar „într-o mică măsură”. De asemenea, marea majoritate a părinților a declara că, într-o oarecare măsură, și-au informat copiii cu privire la pericolul reprezentat de anumitele conținuturi media, un sfert dintre ei susținând că au acordat o atenție deosebită acestui demers. Au existat însă și părinți (respectiv 20% din totalul acestora) care au recunoscut că într-o mică măsură le-au atras atenția copiilor cu privire la pericolele existente în media.

Chestionați cu privire la modelele pe care elevii le-au invocat, în diverse ocazii, ce sunt regăsite în emisiunile de televiziune, în presă ori în multimedia, cadrele didactice au menționat nume precum Bianca Drăgușanu (cele mai multe dintre mențiuni), Giani Chiriță, Cosmin Cernat, Andreea Mantea, dar și celebrii prezentatori ai matinalului prezentat de postul de televiziune Antena 1, „Răzvan și Dani”.

În topul influențelor pozitive pe care, la modul general, televiziunea le are asupra dezvoltării tinerilor, în versiunea cadrelor didactice incluse în lotul de studiu al prezentei cercetări se remarcă dezvoltarea limbajului și dezvoltarea capacității de inter-relaționare.

În ceea ce privesc influențele negative determinate de televiziune asupra dezvoltării tinerilor, în topul mențiunilor cadrelor didactice s-au poziționat creșterea gradului de agresiune și limitarea capacității de concentrare.

De asemenea, se apreciază că urmare a consumului de mass-media, indiferent de formele acesteia de manifestare, tinerii încep să cultive comportamente agresive, nivelul acestora fiind direct influențat de timpii de expunere la diversele conținuturi violente regăsite în media.

În plus, cadrele didactice incluse în cel de-al treilea eșantion de studiu al prezentei cercetări sunt de părere că elevii au tendința de a copia așa numitele „modele” pe care le regăsesc în media (40% dintre aceștia susținând că în mod cert se realizează această preluare comportamentală), mare majoritate recunoscând că exista posibilitatea unei astfel de ipoteze numai „în anumite situații” (50% dintre repondenți).

Trebuie semnalat și aspectul conform căruia doar 10% dintre cadrele didactice sunt de părere că „modelele” regăsite în mass-media nu reușesc să fie preluate de către elevi.

Așa după cum s-a remarcat, structurarea diverselor trăsături de personalitate în cadrul tinerilor de vârstă școlară este influențată de numeroși factori, deseori denumiți educogeni, printre aceștia numărându-se și mass-media. În societatea modernă, caracterizată de fluctuații deosebite la nivelul mass-mediei (acestora adăugându-li-se și tot mai numeroasele tehnologii ce sunt special concepute pentru realizarea interactivității între dispozitive diverse) se remarcă faptul că tot mai mulți copii și tineri de vârstă școlară manifestă tendința de a descoperi noi resurse de învățare, în contextul în care actualele cunoștințe se dovedesc a fi cu mult mai vaste în comparație cu cele existente în urmă cu doar un deceniu.

Ignorând influența mass-mediei tradiționale, se poate cu facilitate constata că tot mai modernele tehnologii pe care tinerii le au în acest moment la dispoziție, ca și accesul nelimitat al acestora la mediul online, le conferă o multitudine de mijloace moderne de inter-relaționare, în paralel cu accesul nerestricționat la o varietate de conținuturi ce pot fi cu ușurință încadrate în categoria stimulentelor vizuale, în ciuda faptului că atât riscurile, cât și efectele pe care le pot determina acestea sunt unele deosebite.

În cadrul acestor conținuturi regăsite în mass-media, fie că ele au sau nu vreo legătură cu diversele elemente de violență existente, se acceptată ideea conform căreia orice informație, ce este obținută din sfera realităților specifice mediei, poate să influențeze, într-o varietate de moduri, comportamentele umane ale copiilor, dar și adolescenților.

În ciuda acestor aspecte, este deja bine-cunoscut faptul că mass-media se constituie într-un factor al educației, aceasta având capacitatea de a imprima numeroase acțiuni asupra memoriei oricărui individ, cu dezvoltarea sau limitarea experiențelor acestuia.

Așa se face faptul că în actuala societate informatizată, mass-mediei îi revine un rol deosebit în cadrul procesului educațional, cu mențiunea că multitudinea informațiilor regăsite în diversele forme ale sale de reprezentare, se impun a fi atent filtrate, dese fiind situațiile în care acestea nu sunt tocmai veridice.

În categoria valorilor și atitudinilor dedicate educației permanente prin intermediul mass-mediei, se remarcă definirea atitudinilor corespunzătoare în raport cu nivelul de calitate al diverselor mesaje regăsite în mass-media, ca și evitarea constantă a vulgarității limbajului, discursurilor de tip incoerent, inflației verbale, cu redundanță maximă, impunerii anonimatului, ca și promovării acestuia, etc.

Împreună cu școala și diverse alte instituții direct implicate, mass-media reușește să se poziționeze în topul factorilor educativi cu responsabilități în formarea tinerilor, ea inducând multiple dimensiuni proceselor dedicate formării și dezvoltării personalității umane.

Iar în societatea contemporană este universal recunoscută importanța pe care o prezintă mijloacele de comunicare în masă în procesul educației, aportul educativ fiind indus atât în mod implicit, cât și în mod explicit. În ceea ce privește elementul educativ, acesta este direct implicat în cadrul procesului dedicat informării individului, al culturalizării acestuia, ca și al socializării.

Pe lângă numeroasele capacități educative spontane, mass media reușește să își aducă o contribuție esențială în cadrul procesului dedicat realizării unei educații de tip explicit, respectiv a acțiunilor ce sunt, în mod intenționat, declarate ca fiind educative.

CONCLUZII

Actualul mediu social are capacitatea de a determina asupra copiilor de vârstă școlară și preșcolară o multitudine de influențe educative (mare parte dintre acestea fiind de tip neintenționat), context în care mare parte din personalitatea acestora ajunge să se contureze și formeze pe fondul multiplelor experiențe pe care copiii le dobândesc și însușesc urmare a situațiilor sociale cu care aceștia intră în contact.

Mai mult decât persoanele adulte, copiii de vârste școlare și preșcolare sunt supuși în mod permanent unor numeroase influențe educative ce sunt exercitate de către diversele componente ale mediului social extra-școlar, acestea având capacitatea de a-i afecta în mod iremediabil dezvoltarea personalității.

În topul componentelor mediului social extra-școlar se poziționează mass-media, numeroasele sale acțiuni fiind asociate în mod constant eforturilor dedicate modelării personalității.

În ciuda faptului că nu s-a reușit, încă delimitarea clară a rolurilor și influențelor educaționale pe care mass-media le determină asupra copiilor, în raport cu mediul educațional, dar și cu cel familial, tot mai numeroasele și moderne mijloace de comunicare în masă reușesc să imprime contribuții majore nu doar asupra conturării personalității copiilor, ci și asupra capacității de socializare a acestora.

De altfel, urmare a numeroaselor influențe determinate, mass-mediei i-a fost recunoscută importanța pe care o reprezintă în existența copiilor, aceasta fiind percepută drept un mediu constant în viața acestora, alături de familie și școală.

Urmare a climatului educativ-cultural impus de mass-media, climat în cadrul căruia copiii reușesc să își formeze personalitatea, cu dobândirea diverselor dimensiuni, ca și a abilităților de influențare a semenilor, se remarcă și influența asupra acestora a unei varietăți de stimuli, ce au capacitatea de a le induce experiențe noi, precum și un interes aparte pentru acumularea de noi cunoștințe, dar și pentru nevoia de divertisment.

Copiii de vârstă școlară și preșcolară se dezvoltă și se formează în actualul context socio-cultural ce este puternic influențat de comunicarea de masă contemporană, cu toate formele acesteia de reprezentare.

Astfel, aceștia ajung să urmărească diverse programe de televiziune, jocuri ori pagini media online la ore din ce în ce mai nepotrivite vârstei lor, existența acestora fiind serios afectată de diversele motivații în dosul cărora reușesc să își ascundă nevoia de interacțiune indirectă.

Așa se face faptul că în topul opțiunilor copiilor privind petrecerea timpului liber se poziționează televiziunea, urmată de mediul online, participarea la interacțiunile mediate transformându-se astfel într-un obicei.

Iar timpul dedicat unui consum deosebit de mesaje mediatice (cele mai multe audio-vizuale)este unul deosebit, în ciuda numeroaselor implicații determinate de acest aspect, implicații ce pot avea asupra personalității copiilor de vârstă școlară și preșcolară o multitudine de efecte directe ori indirecte, imediate ori latente.

Trebuie specificat și faptul că, din păcate, în cadrul diverselor mesaje audiovizuale, se inserează tot mai mult conținut agresiv, efectele acestora asupra dezvoltării personalității copiilor fiind multiple și dificil de cuantificat.

Din momentul impunerii drept o componentă esențială a existenței contemporane, mass-media a început să se manifeste în mod pregnant la nivelul mediului social, ea reușind gradual să afecteze și funcționarea diverselor sisteme existente la nivelul societății, printre care se remarcă și sistemul educațional.

Dezvoltarea influenței manifestate de mass-media la nivelul vieții sociale s-a remarcat determinarea numeroaselor fluctuații la nivelul condițiilor specifice activităților educative. Astfel, influențele mass-mediei au început să se remarce tot mai mult în rândul diverșilor factori educogeni de tip tradițional, în acest moment acestea ajungând să controleze mare parte din spațiul aferent educației extrașcolare a copiilor de vârstă școlară și preșcolară.

Așa cum se cunoaște faptul, concluziile diverselor cercetări ce au fost realizate în ultimii ani în domeniu au reușit să evidențieze faptul că mass-media, prin diversele sale forme de manifestare, are o influență deosebită asupra copiilor (cu precădere asupra celor din ciclul preșcolar și primar), aceștia preferând tot mai frecvent sursele de divertisment oferite de media, în defavoarea variantelor clasice.

Cele mai multe dintre explicațiile specialiștilor privind acest aspect au vizat caracteristicile psihologice specifice acestei vârste, dar și specificului regăsit în cadrul mesajelor mediatice preferate de copii.

Astfel că nu mai este un secret pentru nimeni faptul că mass-media reușește să le capteze în mod deosebit atenția copiilor, datorită faptului că aceasta reușește să le ofere programe adaptate nevoilor firești vârstei, implicând nevoia comunicării intensive cu alte persoane, dorința experimentării unor senzații și trăiri sufletești, noi, curiozitatea ce este specifică vârstei, necesitatea și interesul spre evadarea din real (fantezia), interesul spre o sferă vastă de mesaje considerate atractive, o participare afectivă intensă, ca și nivelul deosebit al imaginației la această vârstă.

În actuala societate, mass-media în general și televiziunea în mod special (cu precizarea că în ultimii ani internetul tinde să îi submineze acesteia supremația) se dovedește cea mai bună variantă de petrecere a timpului liber pentru copiii de vârstă școlară și preșcolară, mai ales în contextul în care o categorie tot mai mare a populației percepe divertismentul conferit de televiziune și internet (prin intermediul diverselor rețele sociale) ca fiind nu doar un mod comod și deosebit de accesibil de relaxare, ci și un eficient mod de acumulare de noi cunoștințe.

Așa se face faptul că unii specialiști au concluzionat că mass-media reușește să imprime o anumită stare de dependență, fie în raport cu unul dintre elementele sale constitutive, fie în raport cu anumite genuri de produse pe care le conferă publicului larg, spre consum. Acesta este principalul motiv pentru care se recomandă inducerea unor limite în cadrul influențelor educaționale manifestate de către mass-media asupra copiilor de vârstă școlară și preșcolară, în cazul cărora micile satisfacții pe care le resimt ca urmare a accesării diverselor forme de reprezentare ale mass-mediei pot determina dependențe, mai ales în contextul în care acestea reușesc să dețină controlul asupra divertismentului facil.

O atenție aparte se impune a fi acordată timpului pe care școlarii și preșcolarii îl petrec în fața micilor ecrane, al tabletelor, laptopurilor ori chiar în fața telefoanelor mobile, sociologul George Gerbner reușind să dovedească, prin intermediul cercetărilor, că influențele induse de televiziune asupra personalității copiilor încep să devină negative în situația în care aceștia pierd mai mult de patru ore în acest fel.

Ca urmare a expunerii de tip cvasi-permanent al școlarilor și preșcolarilor la diversele mesaje ale mass-mediei (tradiționale ori online), aceștia ajung să depindă de ele și începând să perceapă prin ele mediul de viață înconjurător, ca și modul în care se vor raporta la realitatea înconjurătoare.

De-a lungul timpului s-au remarcat numeroase controverse privind limitele ce se impun a fi stabilite la nivelul influențelor educative pe care mass-media le determină asupra copiilor de vârstă școlară și preșcolară. Mai precis, dacă în situația persoanelor adulte se remarcă faptul că acestea reușesc să dispună de un anumit fond spiritual ce le conferă posibilitatea de a evita eventualele potențiale negative ale mass-mediei, în cazul copiilor se remarcă o capacitate deosebit de mare de influențare negativă, mai ales în contextul în care se cunoaște limitarea ce caracterizează capacitatea de analiză a acestora, ca de altfel și capacitatea de evaluare, de selecție și inclusiv nivelul redus al interpretării critice.

În aceste condiții, în absența unor limitări impuse influențelor determinate de mass-media asupra copiilor de vârstă școlară și preșcolară există riscul constatării unui consum masiv al mesajelor mediatice negative asupra personalității acestora, cu efecte fiind imposibil de prognosticat pe termen mediu și lung.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

M. Coman, Manual de jurnalism, vol. I, II, Editura Polirom, Iași, 2009

G. Cristea, Managementul lecției, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2007

M. Dinu, Comunicarea. Repere fundamentale, Editura Orizonturi, București, 2007

Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane, Editura Prodomus, 2007

Runcan, Miruna. A patra putere, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002

I.Ionescu, Sociologia școlii. Politici, practici și actori ai educației școlare, Iași, Editura Polirom, 1997

D. Popovici, Sociologia educației, Iași, Institutul European, 2002

E. Stănciulescu, Teorii sociologice ale educației. Producerea eului și construcția sociologiei, Iași, Editura Polirom, 1996

S.Tămaș, Dicționar politic, București, Editura Academiei Române, 1993

D. Popovici, Sociologia educației, Iași, Institutul European, 2002

Autori străini:

C.A. Anderson, L. Berkowitz, E. Donnerstein, L.R. Huesmann, J. Johnson, D. Linz, N. Malamuth & E. Wartella, The influence of media violence on youth. Psychological Science in the Public Interest, 2003

C. A. Anderson, A. Sakamoto, D.A. Gentile, N. Ihori et all., Longitudinal effects of violent video games aggression in Japan and the United States, 2008, Pediatrics,

C. A. Anderson, A. Shibuya, N. Ihori, et all., Violent video game effects on aggression, empathy, and prosocial behavior in Eastern and Western countries: A meta-analytic review, 2010

B.J., Bushman & L.R. Huesmann, Short-term and long-term effects of violent media on aggression in children and adults. Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine, 160, 2006

Jürgen Habermas, L’espace public:Archéologie de la publicité comme dimension constitutive de la société bourgeoise, 1978, Paris, Payot

Melvin L. De Fleur, Sandra Ball Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iași, 1999

Elihu Katz, T. Liebes, Watching Dallas. The export of meaning, Editura Oxford University Press, New York, 1990

L. Berkowitz, Aggression: Its causes, consequences, and control. Philadelphia, PA: Temple University Press, 1993

L. D. Eron, L.R. Huesmann, M.M, Lefkowitz, & L.O. Walder, How learning conditions in early childhood -including mass media- relate to aggression in late adolescence. American Journal of Orthopsychiatry

L.R., Huesmann, The impact of electronic media violence: Scientific theory and research. Journal of Adolescent Health, 2007

L. R., Huesmann, & L. Kirwil, Why observing violence increases the risk of violent behavior by the observer. In D. J. Flannery, A. T. Vazsonyi, & I. Waldman (Eds.), The Cambridge handbook of violent behavior and aggression, Cambridge: Cambridge University Press, 2007

L.R. Huesmann, J. Moise-Titus, C.P. Podolski & L.D. Eron, Longitudinal relations between childhood exposure to media violence and adult aggression and violence: 1977-1992, 2003, Developmental Psychology

M.D. Slater, K.L. Henry, R.C. Swaim & L.L. Anderson, Violent media content and aggressiveness in adolescents: A downward spiral model, 2003, Communication Research

G. Comstock, & E. Scharrer, Meta-analyzing the controversy over television violence and aggression. In D. A. Gentile, Media violence and children: A complete guide for parents and professionals, Westport, CT, 2003, Praeger Publishers/Greenwood Publishing Group.

C.J. Ferguson, Evidence for publication bias in video game violence effects literature: A meta-analytic review. Aggression and Violent Behavior, 2007

H. Paik, & G.A. Comstock, The effects of television violence on antisocial behavior: A meta-analysis, 2004, Communication Research

S.J. Kirsh, Children, adolescents, and media violence: A critical look at the research , 2012, Thousand Oaks, CA: Sage

S.M. Coyne, S.A. Nelson, F. Lawton et all, The effects of viewing physical and relational aggression in the media: Evidence for a cross-over effect, 2012, Journal of Experimental Social Psychology

A.Anderson, et all, Prosocial, antisocial, and other effects of recreational video games, Thousand Oaks, CA: Sage, Handbook of children and the media, 2012

K.E. Dill, How fantasy becomes reality: Seeing through media influence. New York: Oxford University Press, 2009

B.J.Bushman, C.A. Anderson, Comfortably numb: Desensitizing effects of violent media on helping others, 2009, Psychological Science

B.J.Bushman, L.R. Huesmann, Effects of violent media on aggression, In D. G. Singer & J. L. Singer (Eds.), Handbook of children and the media, 2012

E. Durkheim, Istoria învățământului secundar în Franța

Site-uri consultate:

Lasswell’s model

ANEXE

ANEXA 1

CHESTIONARUL APLICAT ELEVILOR

Prezentul chestionar a fost proiectat pentru a sonda părerea voastră cu privire la influența mass-mediei asupra dezvoltării morale a școlarului mic.
Părerea voastră este foarte importantă pentru cercetarea noastră.
Lecturați cu atenție și bifați corespunzător opiniei dumneavoastră în ordinea importanței pe care o acordați.

Q1.Televiziunea este pentru tine: 
Un mod de viață
Un mod de a influența gândirea oamenilor
O modalitate de a-ți umple timpul liber
O sursă de informare suplimentară

Q2. Câte ore petreci tu zilnic în fața televizorului?
Mai puțin de o oră
Ȋntre 1-2 ore
Ȋntre 2-3 ore
Peste 3 ore

Q3. Câte ore petreci tu zilnic pe internet?
Mai putin de o oră
Ȋntre 1-2 ore
Ȋntre 2-3 ore
Peste 3 ore

Q4. Ce activități preferi tu să faci în timpul liber?
Să navighez pe internet
Să vizionez emisiuni TV
Să lecturez reviste/ cărți
Jocuri cu prietenii în aer liber
Plimbări cu prietenii în parc/ oraș
Altele (Care…?)

Q5. Ce îți place să vizionezi cel mai mult la TV? Acordă un număr în ordinea preferințelor tale.
Cărți
Filme/seriale ( TV/ Internet)
Emisiuni muzicale
Emisiuni de divertisment
Documentare și emisiuni culturale/ sportive
Știri
Desene animate

Q6. Selectați acele programe de radio care vă plac cel mai mult:
De muzică
De divertisment
Teatru radiofonic
Altele…(Care…?)

Q7. Selectați principalele ziare și reviste pe care le preferați cel mai mult:
Benzi desenate
Reviste integrame
Reviste cu jocuri
Altele (Care…?)

Q8. Ȋn ce scop folosești telefonul mobil?
Pentru a vorbi cu prietenii/colegii
Pentru a vorbi cu familia
Pentru diferite jocuri
Pentru a obține informații diverse

Q9. Ce preferi cel mai mult să faci atunci când folosești calculatorul ?
Să comunic pe Facebook/alte rețele cu colegii/ prietenii/ persoane noi
Să caut informații utile
Să mă joc diverse jocuri
Să scriu pentru școală
Să răspund la mesaje/pe mail
Altele

Q10. Ȋți dau voie părinții tăi să stai la calculator? Cât timp?
Mai puțin de o oră
Ȋntre 1-2 ore
Ȋntre 2-3 ore
Peste 3 ore

ANEXA 2

CHESTIONARUL APLICAT PĂRINȚILOR

Prezentul chestionar a fost proiectat pentru a sonda părerea dumneavoastră cu privire la influența mass-mediei asupra dezvoltării morale a școlarului mic. Opinia dumneavoastră este foarte importantă pentru realizarea acestei microcercetări și vă asigurăm de confidențialitatea răspunsurilor oferite
Vă rugăm lecturați cu atenție și completați corespunzător opiniei dumneavoastră.
Vă mulțumim pentru colaborare!

Q1. Câte ore vizionează, în medie pe zi copilul dumneavoastră la TV?
30 minute
Ȋntre 1-2 ore
Ȋntre 2-3 ore
Mai mult de 3 ore
Deloc 

Q2. Ce ziare și reviste prefer să citească copilul dumneavoastră?
Reviste cu copii cu benzi desenate
Reviste integrame
Reviste cu jocuri
Altele (Care…?)

Q3. Care sunt emisiunile favorite ale copilului dumneavoastră? Numiți cel puțin una.
La radio:………………………………………
La TV:…………………………………………
Pe calculator:…………………………………
Pe telefon:……………………………………..

Q4. Copilul dumneavoastră urmărește la TV următoarele emisiuni: 
Desene animate Da Nu Nu știu
Știri Da Nu Nu știu
Emisiuni de divertisment cu (AP) (acordul părinților) Da Nu Nu știu
Filme 
Da Nu Nu știu
Next Star Da Nu Nu știu
Jurnal pentru copii Da Nu Nu știu

Q5. Ȋn ce scop folosește telefonul mobil copilul dumneavoastră?
Pentru a vorbi cu prietenii/ colegii
Pentru a vorbi cu familia
Pentru a se juca diferite jocuri
Pentru a obține informații diverse

Q6. Care este părerea dumneavoastră despre promovarea știrilor, emisiunilor și filmelor cu un conținut violent de către televiziune?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Q7. Cum vă protejați dumneavoastră propriul copil de emisiunile violente induse prin mass media? Precizați cel puțin 2 măsuri educative.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Q8. Ȋn ce măsură considerați important ca tinerii sa fie protejați de violența mass-media?
Foarte mică măsură

Mică măsură

Ȋntr-o oarecare măsură

Mare măsură

Foarte mare măsură

Q9. Ȋn ce măsură v-ați informat copilul cu privire la pericolul pe care îl reprezintă vizionarea unor emisiuni/posturi tv?

Foarte mică măsură

Mică măsură

Ȋntr-o oarecare măsură

Mare măsură

Foarte mare măsură

Q10. Ȋn ce măsură este interesat copilul dumneavoastră de televizor?

Foarte mică măsură

Mică măsură

Ȋntr-o oarecare măsură

Mare măsură

Foarte mare măsură

ANEXA 3

CHESTIONARUL APLICAT PROFESORILOR

Prezentul chestionar a fost proiectat pentru a sonda opiniile unor cadre didactice din județul Olt cu privire la influența mass-mediei asupra dezvoltării morale a școlarului mic. Opinia dumneavoastră este foarte importantă pentru realizarea acestei micro-cercetări și vă asigurăm de confidențialitatea răspunsurilor oferite.
Vă mulțumim pentru colaborare!

Q1. Pentru îndeplinirea sarcinilor școlare în ce măsură obișnuiți să încurajați elevii să utilizeze surse de informare externe (internet/bibliotecă/presă)?

Foarte mică măsură

Mică măsură

Ȋntr-o oarecare măsură

Mare măsură

Foarte mare măsură

Q2. Ȋn ce măsură considerați că profesorii explică elevilor efectele consumului de mass media asupra propriei dezvoltări?
Foarte mică măsură

Mică măsură

Ȋntr-o oarecare măsură

Mare măsură

Foarte mare măsură

Q3. Ȋn ce măsură vizionarea TV poate afecta dezvoltarea creierului?
Foarte mică măsură

Mică măsură

Ȋntr-o oarecare măsură

Mare măsură

Foarte mare măsură

Q4. Ȋn ce măsură considerați că profesorii explică elevilor efectele consumului de mass media asupra propriei dezvoltări?

Foarte mică măsură

Mică măsură

Ȋntr-o oarecare măsură

Mare măsură

Foarte mare măsură

Q5. Ȋn opinia dumneavoastră, mass-media este:

O sursă sigură de informare
Un mijloc de manipulare
Un instrument de educare
Un mod de relaxare/divertisment

Q6. Numiți cel puțin două modele invocate de către elevi,pe care le cunosc din presă/ emisiuni tv/ multimedia: 
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Q7. Ce influențe pozitive are în general televiziunea asupra dezvoltării tinerilor? Numiți două.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Q8. Ce influențe negative are în general televiziunea asupra dezvoltării tinerilor?
Numiți două:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Q9. Ce comportamente cultivă tinerii din mass media? 
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Q10. Apreciați ca elevii dumneavoastră încearcă să copieze “modelele” regăsite în media?
□ Da, cu siguranță
Poate în anumite situații
Nu cred, nu este cazul