Inflatia Si Deflatia

INFLATIA SI DEFLATIA

Definire fenomene

Inflația se poate defini ca o creștere persistentă și generalizată a prețurilor atat la bunurile cat si la serviciile din economie, pe o perioada indelungata, însoțită de o scădere a puterii de cumpărare a monedei.

Deflatia reprezinta o scadere generalizata a nivelului preturilor bunurilor si serviciilor din economie. Apare atunci cand rata inflatiei scade sub 0% (o rata negativa a inflatiei).

Pe cand inflatia reduce valoarea reala a banilor cu timpul, deflatia creste valoarea reala a banil, permitandu-ne sa cumparam mai multe bunuri cu aceeasi cantitate de bani.

Cauze inflatie:

– dezechilibre pe piata bunurilor si serviciilor,intre cererea de bunuri si oferta globala

nelastica(cererea in exces a bunurilor de consum -> inflatia prin cerere)

– cresterea costului de productie (inflatia prin costuri)

– cresterea ratei dobanzii (ratele dobanzii cresc pe masura ce tocul de bani reali se reduce)

– cresterea somajului
– emisiunea de moneda fara acoperire (fenomen monetarist)

Cauze deflatie:

DEFLATIA este cauzata de o schimbare a curbei cererii si ofertei de bunuri si servicii, si anume o scadere a nivelului cererii agregate. Aceasta inseamna ca este un declin intre cat de mult o economie doreste sa cumpere si pretul curent al bunurilor. Deoarece pretul bunurilor scade, consumatorii tind sa amane cumparaturile si consumul pana cand preturile scad si mai mult, ceea ce reduce activitatea economica. Din moment ce astfel se incetineste capacitatea de productie, investitiile scad, de asemenea, conducand la si mai multe reduceri ale cererii agregate, ilustrand spirala inflationista.

Formele inflatiei

Inflatia poate fi clasificata astfel:

Dupa functionarea mecanismului pietei 
– inflatia deschisa (aceasta permite sistemului economic sa functioneze atunci cand preturile sunt fixe iar excesul de cerere duce la cresterea preturilor si salariilor)
– inflatia reprimata (guvernul impiedica cresterea preturilor si a salariilor, astfel cererea in exces este reprimata)

In functie de rata de crestere a preturilor
– inflatia moderata (cresterea preturilor este mai mica de 2-3%) 
– inflatia galopanta ( cresterea preturilor depaseste 10 %) 
– hiperinflatie (cresterea preturilor este mai mare de 50%) 

In functie de asteptarile inflationiste
– inflatia anticipata

– inflatia neanticipata

Formele deflatiei

Deflatia datoriilor (este un fenomen complicat, asociat cu sfarsitul creditelor pe termen lung)

Deflatia creditelor (in economille bazate pe credit, moderne, deflatia poate fi cauzata de banca centrala, initiind rate mari de dobanda (de ex. pentru a controla inflatia). O rata lenta a imprumuturilor duce la mai putini bani in circulatie, pe masura ce viteza de circulatie a banilor se reduce, rezultand o scadere a cererii de bunuri si servicii. Astfel, ia nastere spirala deflationista(preturile scad sub costurile de productie). Afacerile devin incapabile sa obtina profit. Pentru a incetini sau stopa spirala deflationista, bancile vor renunta la acordarea de imprumuturi neperformante. Aceasta este o masura „de criza”, deoarece creditele se restrictioneaza, din moment ce nu mai sunt bani de imprumutat, care mai departe reduce cererea etc)

RISCURI

INFLATIA provoaca grave distorsiuni in functionarea sistemului economic, problemele provocate de inflatie vin din imprevizibilitatea sa.Cu cat mai mare va fi rata inflatiei,cu atat mai mare va fi gradul de eroare al previziunilor agentilor economici si cu atat mai mare senzatia de insecuritate.

1.Pe un asa fundal economic incert, marile companii ezita in a investi pana in momentul in care se simt confortabil cu privire la conditiile economice viitoare. Acest lucru va duce la o scadere a consumului de bunuri si servicii, fiind afectati furnizorii care vor fi nevoiti sa faca disponibilizari ducand astfel la cresterea somajului.

2. Preturile sunt o cale prin care se transmite informatia necesara astfel incat consumatorii sa decida corect ce trebuie sa cumpere si intreprinderile sa calculeze ce si cat trebuie sa produca. Daca preturile se schimba continuu,acestea inceteaza sa mai indeplineasca functia lor informativa; consumatorii vor fi incapabili sa cunoasca diferentele de pret ale ofertantilor de pe piata,iar acestia din urma vor pierde stimulul pentru a mentine preturi joase si vor fi incapabili de a prezice efectele unei cresteri mai mari sau mai mici a preturilor asupra cererii. 

3. Efectele inflatiei asupra distributiei veniturilor constau, in esential, in deplasarea bogatiei de la creditori la debitori. Creditorul va observa la scadenta devalorizarea sumei acordate.

4. Cei care economisesc sunt pedepsiti cu pierderea valorii fondurilor lor. Cei care au cheltuit mai mult decat veniturile in schimb, primesc un premiu de neprevedere si risipa.

5.Persoanele care traiesc din venituri fixe (pensionarii, persoanele cu handicap, proprietarii de titluri cu valoare fixa, proprietarii de locuinte de inchiriat cu contracte neindexate ) pot fi afectati de inflatie prin neputinta acestora de a mai achizitiona acelasi volum de bunuri de consum, capacitatea de achizitie a veniturilor lor scazand, diminuandu-le astfel nivelul de trai. 

6. Cei care trebuie sa plateasca aceste venituri (statul, intreprinderile emitente, chiriasii) vor percepe un nemeritat beneficiu. Statul va constata o crestere a veniturilor sale fiscale.

7. Pe de alta parte inflatia actioneaza ca un impozit ascuns: daca, de exemplu, banca centrala pune in circulatie bancnote care, dupa un an, isi reduc valoarea cu 25%, cei care au detinut astfel de bancnote pe parcursul anului vor suferi o reducere fortata cu un sfert a fondurilor in efectiv; alti avantajati ai acestui impozit, in afara de banca emitenta, sunt toate bancile ce participa la procesul de creare de bani. 

8. Inflatia poate provoca o crestere a costului banilor, insemnand ca tipurile de dobanzi la care se vor imprumuta bani vor trebui sa creasca retributia obisnuita prin doua concepte: necesitatea acoperirii deprecierii si riscul de a nu putea prevedea cu exactitate aceasta depreciere. 

9.Investitia va fi descurajata din multe motive. In afara de cresterea dobanzilor, intreprinzatorul va gasi dificultati aditionale in prevederea beneficiilor activitatii sale datorate insecuritatii preturilor viitoare ale factorilor, produselor in curs de fabricatie si produselor finale. In perioade de inflatii puternice, investitiile cele mai sigure si rentabile sunt cele cu caracter speculativ: bijuteriile si operele de arta, imobilele, devizele si valorile straine, actioneaza ca un depozit incoruptibil de valoare.

10. Chiar și atunci când nu atinge un nivel critic, o inflație prea joasă are efecte secundare „costisitoare”.  În asemenea situații, numerarul devine mai atractiv pentru investitori, ca un etalon al valorii. O astfel de circumstanță favorizează alunecarea economiei în capcana

11. Dar, probabil cel mai mare risc al unei inflații joase este alunecarea în deflație. Inițial, dacă rata nominală a dobânzii se plasează la un nivel scăzut, situație care se întâmplă atunci când proiecția actuală și viitoare a inflației înregistrează valori reduse, banca centrală nu dispune de manevre suficiente de reducere adițională a ratei dobânzii.

DEFLATIA este o stare naturala a oricarei economii cand cantitatea de bani nu creste la fel de rapid ca populatia si economia. Economistii considera, in general, ca deflatia este o problema intr-o economie moderna, deoarece creste valoarea reala a datoriei si poate agrava recesiunea. Potrivit conceptiilor actuale, ea este asociata riscului.

1. Cand riscul profitului activelor tinde spre negativ, investitorii si cumparatorii vor prefera sa stocheze valuta si nu sa o investeasca. Se produce „faimoasa” capcana a lichiditatii ,insemnand ca banca centrala diminueaza ratele nominale ale dobanzii la 0, nu se mai poate stimula cererea prin reducerea ratelor dobanzii. Cand deflatia se instaleaza, este nevoie de „aranjamente speciale” pentru a imprumuta bani cu o rata nominala a dobanzii 0 (care poate fii inca o rata reala a dobanzii foarte crescuta, din cauza ratelor inflatiei negative) pentru a creste in mod artificial cantitatea de bani.

2.Sunt desucarajate investitiile private, pentru ca sunt reduse asteptarile unui profit viitor, cand preturile prevazute sunt scazute. In consecinta, cu investitii private scazute, spirala deflationista poate cauza un colaps in cererea agregata. Fara „riscurile ascunse ale inflatiei”, poate fi mai prudent pentru institutii sa pastreze banii decat sa ii cheltuie pe investitii. Acest comportament este criticat de economisti.

3.Genereaza scaderea interesului producatorilor de a vinde, a productiei, a cererii, restrangerea firmelor si cresterea somajului.

4.  Deflatia conduce la cresterea costului real al serviciului datoriei. Deindata ce preturile scad generalizat pe o perioada lunga, marja de profit scade puternic, poate deveni chiar negativa si deci stimulentul producatorilor de a face investitii este din ce in ce mai redus. 

5. Deflatia afecteaza veniturile bugetare dar ajuta Guvernul sa relaxeze politica fiscala pentru a creste cererea agregata (poate mari spatiul fiscal imprumutandu-se la dobanzi  mici) si a iesi din spirala deflationista. Aceasta se poate face doar printr-un mix bun de politici monetar-fiscal.

COMBATEREA INFLATIEI SI DEFLATIEI

INFLATIA poate fi redusa folosind urmatoarele metode:

In cazul inflatiei la cerere:
– Diminuarea cheltuielilor publice prin sistemul de impunere (sporirea taxelor si impozitelor)
– Crestera ratei dobanzii duce la scaderea cererii de investitie si diminuarea presiunii inflationiste. In cazul inflatiei prin costuri, pe termen scurt,este nevoie de un control atent al preturilor. Pe termen lung nu este recomandat deoarece duce la un mai mare dezechilibru intre cerere si oferta.

In cazul inflatiei prin salariu, pe termen scurt, se impune un control al veniturilor salariale si nesalariale. Nu se recomada pe o perioada indelungata deoarece angajatii nu vor suporta reducerea salariilor si vor riposta.
Politica monetara reprezinta un factor important in atenuarea inflatiei, va duce la marirea ratei dobanzii si in consecintala diminuarea cererii si reducerea preturilor.

DEFLATIA,pe de alta parte, se poate reduce prin tintirea unei rate de dobanda(metoda uzuala folosita pentru a determina cata moneda sa fie produsa) poate fi ineficienta, deoarece chiar si scaderea ratei dobanzii la 0 pe termen scurt poate rezulta intr-o rata reala a dobanzii care este prea mare pentru a atrage posibili imprumutatori. In secolul 21, a fost incercata metoda unei rate mici de dobanda, dar nu poate fi „foarte” negativa, pentru ca oamenii au posibilitatea sa retraga numerar din conturile bancare daca au o rata negatuva a dobanzii. Astfel, banca centrala trebuie sa stabileasca direct o tinta pentru cantitatea de bani si poate folosi metode extraordinare pentru a creste oferta de bani, de exemplu cumpararea de active financiare de tipul celor care nu sunt in mod normal folosite de banca centrala ca rezerve(precum garantiile ipotecare).

Odata cu progresul monetar, concentrarea in combaterea deflatiei a fost pusa pe extinderea cererii, reducand ratele de dobanda.