Infectiile Nosocomiale

INFECTIILE NOSOCOMIALE

Proiect: Politici Publice de sanatate

Infecție nosocomială, sau infecție intraspitalicească, este acea infecție care nu este prezentă sau care nu se află în perioada de incubație în momentul în care pacientul s-a internat în spital și se supraadaugă bolii pentru care pacientul s-a internat. Infecțiile nosocomiale pot să fie în legătură cu deficiențe de igienă, sterilizare, manevre sau îngrijiri medicale. Acest tip de infecție se produce într-un spital, fie între pacienți de boli diferite care ajung în contact unii cu alții, fie de la bolnavi sau purtători proveniți din rândul personalului de îngrijire. De obicei această infecție este post-operatorie.

Cel mai adesea, infecțiile nosocomiale se manifestă clinic pe parcursul internării actuale, dar este posibil să se manifeste și după externare. În patologia infecțioasă generală, rata acestor infecții este de 5-20% , incidența maximă, de 28-30%, apare în serviciile de reanimare. Aceste infecții sunt responsabile de 70% din decesele înregistrate în serviciile de chirurgie generală. Infecțiile nosocomiale sunt de obicei severe, deoarece sunt implicati germeni de spital multirezistenti la antibiotice și afectează persoane tratate, cu diverse deficiențe de organ sau imunodeprimați.

Pentru ca o infecție să fie considerată nosocomială, ea trebuie să apară în 48 de ore, sau mai mult, de la internarea în spital, sau în maximum 30 de zile de la externare.

Potrivit unui raport al Centrului European al Bolilor Transmisibile, anual, aproximativ 3 milioane de persoane din Uniunea Europeană se îmbolnăvesc cu o infecție asociată îngrijirilor medicale, iar în jur de 50.000 de persoane mor anual din această cauză. România lipsește cu desăvârșire din statisticile privind infecțiile nosocomiale pur și simplu pentru că, în România, astfel de îmbolnăviri nu sunt raportate de către spitale.

Dacă în America, un spital care raportează infecții intraspitalicești este premiat, pe motiv de spirit civic, în România, dacă un spital raportează infecții nosocomiale, îi vin controale și, apoi, este sancționat. Din acest motiv, spitalele din România se feresc să raporteze cazurile de infecții intraspitalicești.

Etimologia cuvântului "nosocomial" (spitalicesc) se regăsește în limba greacă, în cuvântul nosokomeion (νoσoκoμειων), în care (nosos = boală, iar komeo = a îngriji).

Infecțiile nosocomiale produc anual moartea a 90.000 de pacienți din întreaga lume.

Infecțiile nosocomiale – Generalități

Mâinile reprezintă calea cea mai bună de transmitere a infecțiilor, astfel încât în unitățile spitalicești spălatul pe mâini este absolut obligatoriu după orice procedură realizată de personal. S-a demonstrat științific că o igienă temeinică a mâinilor reduce considerabil răspândirea bacteriilor în spitale.

Asistentele, doctorii, întregul personal medical pot să își contamineze mâinile doar făcând lucruri extrem de simple precum: luând tensiunea sau pulsul pacientului, atingând pacientul sau așternuturile acestuia, atingând echipamentul din spital.

Potrivit unui raport al Ministerului Sănătății, în 2009, nu mai puțin de 8.583 de români au căpătat o nouă infecție nosocomială (dobândită pe perioada cât au stat în spital).

Totuși, numărul este în scădere față de 2008, când s-au înregistrat 9.677 de cazuri. Însă, se pare că numărul oficial nu este și cel real, majoritatea spitalelor raportând un număr mai mic de infecții intraspitalicești de teama sancțiunilor.

Ultima statistică a Centrului Național pentru Organizarea și Asigurarea Sistemului Informațional și Informatic în Domeniul Sănătății București din cadrul Ministerul Sănătății arată că infecțiile intraspitalicești s-au redus în România, comparativ cu anul trecut.

Potrivit datelor, Bucureștiul, Clujul și Iașiul au înregistrat cele mai multe infecții nosocomiale.

Comisia Europeană propune pentru combaterea infecțiilor intraspitalicești (nosocomiale) un set de instrumente pentru aplicarea unor măsuri eficiente de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale. Comisia Europeană a finanțat o rețea de supraveghere a infecțiilor nosocomiale, în prezent aflată sub coordonarea Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor Transmisibile (ECDC).

În 2008, Comisia Europeană a prezentat o propunere de recomandare a Consiliului privind siguranța pacientului, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor nosocomiale, iar în 2009, Consiliul a adoptat o recomandare ce stabilește cadrul pentru prevenirea și controlul infecțiilor intraspitalicești. Măsurile prevăzute cuprind acțiuni de prevenire în unitățile de îngrijire medicală, promovarea formării profesionale a personalului sanitar, elaborarea de sisteme de supraveghere activă, o mai bună informare a pacienților și susținerea cercetărilor privind prevenirea și controlul infecțiilor nosocomiale.

Odată cu apariția microbilor rezistenți la antibiotice, ceea ce noi numim astăzi igiena mâinilor, care include atât spălatul pe mâini, cât și folosirea dezinfectantelor pe bază de alcool, a avut parte de o revenire impresionantă în instituțiile de sănătate din întreaga lume. Studiile din ultimii ani au arătat că, în timp ce se îngrijesc de pacienți, membrii personalului din spitale se spală pe mâini doar în 40-60% dintre cazurile în care ar trebui să o facă. Aceste cifre sunt alarmante având în vedere că acum știm că infecțiile se transmit de cele mai multe ori prin contact direct.

CARE SUNT CELE MAI FRECVENTE INFECȚII INTRASPITALICEȘTI

1. In spitalele generale, de adulți, predomină INFECȚIILE URINARE, cu precădere la pacienții care au fost sondați pentru retenție acuta de urină, au diferite afecțiuni ale aparatului urinar, infecții ginecologice și obstetricale complexe, calculoză, la purtătorii de sondă urinară, la cei imobilzați la pat, cei investigați pentru diagnostic sau tratament a căilor urinare.

2. Pe locul doi, ca frecvență sunt INFECȚIILE RESPIRATORII SIMPLE SAU SEVERE: guturai, răceala comună, faringite, faringo-amigdalite, bronșite, pneumonie, bronhopneumonie. Apar la bolnavii care, in condiții de aglomerare, vin in contact cu persoane bolnave sau aflate în incubație. Dar cele mai grave sunt infecțiile care apar la bolnavii din reanimare: intubați sau reintubați, cu respirație asistată, cei imobilizați mult timp la pat, au afecțiuni preexistente pulmonare, traheostomă,etc.

3. Infecții intraspitalicești care prelungesc durata spitalizării sunt INFECȚIILE POST OPERATORII DE PLAGA CHIRURGICALĂ: supurația plăgilor poate fi superficială, la piele, sau profundă, formând abcese. Apar după operații septice sau după operații complexe ca transplanturile sau protezările. Se pot datora și folosirii necorespunzătoare a intrumentarului steril sau pansament nesteril. Necesită tratament cu antibiotice și refacerea suturii.

4. Mai puțin severe dar cu potențial de agravare sunt INFECȚIILE DE CATETER care apar la cei care sunt supuși tratamentului perfuzabil. Se manifestă la locul de inserție în venă ca o inflamație dureroasă, roșie, care neglijată, fără tratament, duce la supurație; evoluția poate fi gravă spre septicemie. Este foarte importantă igiena corectă a zonei din jurul inserției și pansamnetul steril. 5. Alte infecții, cu punct de plecare în spital, destul de rare, pot fi și: infecțiile post transfuzionale, herpesul, HIV-SIDA, tuberculoza pulmonară, boli infecto-contagioase (varicela, rubeola, oreion), diareile postalimentare dar și pediculoza și scabia.

Infecțiile intraspitalicești continuă să existe în spitalele teleormănene – 39 de focare de infecții nosocomiale au fost identificate în unitățile sanitare anul trecut

Sunt încă de neînțeles motivațiile care îi determină pe medici să nu declare rata reală a infecțiilor intraspitalicești. Aceste infecții, cunoscute și sub denumirea generică de infecții nosocomiale, sunt acele afecțiuni contractate în spitale sau în alte unități sanitare cu paturi și se referă la orice boală cauzată de microorganisme care afectează pacientul spitalizat sau în tratament ambulatoriu, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu în timp ce persoana în cauză se află în spital. În spitalele teleormănene, infecțiile nosocomiale sunt destul de frecvente și acest lucru poate fi confirmat de către Direcția de Sănătate Publică Teleorman, care supraveghează continuu incidența acestor episoade, deloc lăudabile pentru sistemul sanitar autohton. Se pare că raportarea infecțiilor nosocomiale în județul nostru este un fenomen extrem de rar, medicii preferând să ascundă scheleții în dulapuri, chiar dacă vina pentru apariția acestor infecții nu le aparține, nici măcar într-o măsură mică. Astfel, numărul infecțiilor nosocomiale raportate în anul 2011 s-a ridicat la 21, existând și spitale care au raportat că nu au avut deloc astfel de episoade, iar anul trecut s-a soldat cu 39 de focare de infecții nosocomiale, cele mai multe fiind făcute de Spitalul Județean de Urgență din Alexandria, care ia mai în serios această problemă. Pentru că la noi, în Teleorman, prescrierea de antibiotice se face după flerul medicului curant și nu în funcție de o antibiogramă, rezistența la antibiotice este o foarte mare problemă pentru cei care contractează infecții nosocomiale. Cele mai frecvente raportări indică germeni, precum stafilococul auriu, foarte rezistent la antibiotice, piocianicul, protaeus  – frecvent în spitalele mici ale județului, pe fondul utilizării unor dezinfectante inadecvate, E-coli – o altă formă decât cea care face acum ravagii în lume și Klebsiella Pleumonae, care apare în unele infecții urinare.

Dintre toate acestea, se pare că stafilococul auriu este cel mai periculos, pentru că apare în secțiile de risc chirurgical, este foarte rezistent la antibiotice și adeseori este purtat chiar de personalul sanitar, care a dezvoltat imunitate în raport cu acest germene periculos.

Direcția de Sănătate Publică Teleorman a făcut însă eforturi pentru limitarea acestor fenomene, astfel că s-a asigurat instruirea profesională a cadrelor medicale în vederea creșterii eficienței activității de supraveghere și control a infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare cu paturi, fiind vorba despre 80 de proceduri de instruire pe parcursul lui 2012. Mai mult, supravegherea epidemiologică a bolilor transmisibile, a infecțiilor nosocomiale, dar și evaluarea unităților sanitare pentru autorizarea sanitară s-a făcut permanent cu investigare și analize de laborator (bacteriologice), în cursul anului 2012 efectuându-se un număr de 4.185 de probe de supraveghere bacterilogică și virusologică, față de anul 2011, când s-au efectuat un număr de 2.850 analize.

Compartimentul de epidemiologie, prin personalul sanitar (medici și asistenți de igienă) a efectuat un număr de 501 acțiuni de îndrumare și control în 2012 față de 389 în 2011 și două acțiuni tematice care continuă și în cursul acesti an privind sterilizarea instrumentarului folosit în unitățile de servicii publice din județul Teleorman și controlul cabinetelor stomatologice și cabinetelor medicale de specialitate.

ANALIZA CIRCUITELOR FUNCȚIONALE arată că există următoarele circuite funcționale:

Circuitul pacientului – Primirea și ieșirea bolnavilor se organizează unic pe spital,

înregistrarea lor facându-se atât în registru cât și electronic. Examinarea medicală se face obligatoriu de către medicul de gardă. Pacientii primesc echipamentul adecvat și predau efectele personale la garderoba spitalului. Pacienții care prezintă plăgi sau infecții cutanate sunt pansați la camera de gardă.

Circuitul vizitatorilor–accesul vizitatorilor este permis zilnic între orele 1400-1800,

cu ecuson, eliberat la poarta spitalului pe baza actului de identitate; este permis accesul unui singur vizitator la bolnav;

Circuitul însoțitorilor – însoțitorii copiilor sau ai bolnavilor grav au acces în spital pe baza foii de internare ca însoțitor, cu ecuson inscripționat.

Circuitul personalului spitalului și al elevilor în practică – la intrarea în serviciu,

personalul medico-sanitar își lăsă efectele personale la vestiar și se îmbrăcă în echipament de spital. Accesul în blocul alimentar este permis numai personalului ce își desfasoara activitatea aici, care are permanent o bună stare de igienă personală și analizele medicale la zi.

Circuitul medicamentelor – medicamentele și materialele sanitare sunt ridicate de

la farmacie de către asistentă pe bază de condică. Sunt eliberate de către farmacie în ambalaj propriu, medicamentele fiecarui bolnav fiind puse într-o pungă. Acestea se depozitează în camera de tratament, în dulapuri sau sertare.

Este interzisă depozitarea medicamentelor în sau pe noptierele bolnavilor.

Circuitul instrumentarului – instrumentarul și diferitele materiale utilizate în

practica medicală sunt sterilizate conform normativelor în stația centrală de sterilizare.

Circuitul alimentelor – bucătăria are circuit închis cu acces direct din exterior pentru aprovizionarea și evacuarea deșeurilor menajere și are amenajate recepția si depozitarea produselor alimentare neprelucrate, spații prelucrări finale, anexe pentru personal. Circuitul alimentelor neprelucrate nu se interferează cu circuitul alimentelor preparate; alimentele preparate se distribuie bolnavilor în sala de mese a fiecărei secții. Reziduurile menajere se colecteaza în saci menajeri negri care se depun la platformă.

Circuitul lenjeriei – Lenjeria murdară se strânge de către infirmieră în saci speciali și se transportă la spălătorie cu liftul destinat acestui scop. Spălătoria este organizată ca un serviciu unic pe spital pentru primire, dezinfecție, spălare, călcare, separare și depozitare rufe și funcționează într-un pavilion separat, comunicarea făcându-se printr-un coridor de legătură. La organizarea spațial – funcțională s-a respectat separarea obligatorie a circuitului de rufe murdare și a celui de rufe curate. Circuitul interior al spălătoriei nu este traversat de alte circuite ale spitalului.

Circuitul deșeurilor – deșeurile și reziduurile spitalicești sunt colectate diferențiat și transportate în pubele la camera de depozitare, sau la containerele de gunoi după caz.

Despre infectiile nosocomiale si cum ne putem proteja de ele

Infectiile nosocomiale se refera la patologiile infectioase asociate asistentei medicale, castigate in urma suportarii sau acordarii asistentei medicale, in cursul spitalizarii sau in conditii de ambulator. Deci, sunt acele infectii ce se pot contacta cand suntem spitalizati sau primim ingrijire medicala in conditii de ambulator.

Infectiile nosocomiale pot fi dezvoltate atat de pacienti, cat si de personalul medical si nu se intalnesc exclusiv in spitale. De exemplu, in ultimii 10 ani au fost mai mult de 30 de epidemii de hepatita C si hepatita B in centre de dializa sau in centre ce acorda ingrijire medicala pe termen lung in Statele Unite, un sistem medical considerat de top.

Nu se considera infectii nosocomiale:

patologia care este in incubatie la momentul internarii

patologia care se manifesta la momentul respectiv

infectiile transmise transplacentar (de la mama la fat)

infectiile dobandite de nou-nascut la trecerea prin canalul genital matern, in timpul nasterii

reactivarea unei infectii latente (de exemplu: herpesul simplex)

complicatiile intrainfectioase sau extinderea in timpul spitalizarii a unei infectii prezente la internare

Aceste infectii reprezinta o problema majora ce vizeaza atat siguranta pacientului, cat si calitatea ingrijirilor medicale. Supravegherea si prevenirea acestora trebuie sa fie o prioritate in orice unitate medicala.

In fiecare zi, pacientii pot dezvolta astfel de infectii in timp ce sunt tratati pentru cu totul altceva. In cele mai multe cazuri au impact emotional devastator asupra pacientului, efecte medicale si nu in ultimul rand financiare. De asemenea, in anumite cazuri pot fi si mortale.

Conform Centrului de control si prevenire al bolilor (CDC din Statele Unite), 1 din 25 de pacienti ajunge sa dobandeasca infectie nosocomiala. Aproape 44% dintre acestia sunt pacienti cu varsta de 65 de ani sau chiar mai in varsta.

In organismul uman, exista anumite zone sau organe care sunt mai vulnerabile la actiunea germenilor ce conduc la aparitia infectiilor, cum ar fi:

Sistemul circulator

Tractul urinar

Tractul gastrointestinal

Plamanii

Plagile operatorii

Germenii cei mai comuni care duc la aparitia acestor infectii sunt: Clostridium Difficil, Stafilococul Auriu, Enterobacteria, Enterococul (rezistent la un antibiotic numit Vancomicina).

Infectiile nosocomiale se pot transmite atat de la pacient la pacient cat si de la personalul medical la pacient sau invers, folosind calea aerului (prin stranut, tuse), prin contact direct cu suprafata corporala a pacientultui (prin atingere, palpare, percutie etc), prin contact indirect cu obiecte contaminate, prin acte invazive,

In procesul de vindecare, rolul important nu revine doar medicului, tratamentului sau aparaturii de ultima generatie, ci in primul rand revine pacientului.

Ce se poate face ca si pacient pentru a NU contracta o infectie nosocomiala?

Comunicati cu medicul dumneavoastra! Intrebati-l orice nelamurire sau teama ati avea. Cereti informatii despre tratamentul dumneavoastra. Daca urmeaza sa fiti supusi unei proceduri chirurgicale (unei operatii) intrebati ce puteti face pentru a reduce riscul aparitii unei infectii.

PASTRATI-VA MAINILE CAT MAI CURATE! In acelasi timp asigurati-va ca medicul sau asistenta care se ocupa de dumneavoastra se spala pe maini inainte de a va atinge.

Fiti precauti in ceea ce priveste antibioticele. Intrebati daca au fost efectuate teste inainte de a va fi administrat medicamentul.

Cunoasteti care sunt semnele si simptomele unei infectii! De exemplu unele infectii ale pielii se manifesta prin roseata, durere, scurgeri la nivelul cateterului sau la nivelul plagilor operatorii. Spuneti medicului dumneavoastra daca aveti aceste simptome.

Atentie la diareea severa! Comunicati medicului daca ati avut 3 sau mai multe episoade diareice in ultimele 24 de ore si daca ati luat sau nu vreun antibiotic.

In fiecare an, in Europa, se estimeaza ca 4.100.000 de persoane dezvolta o infectie asociata ingrijirii medicale. Acest lucru se traduce atat prin cresterea numarului de zile de spitalizare, adica in jur de 16.000.000 de zile extra, cat si prin costuri financiare directe uriase – 7 miliarde de euro. Numarul deceselor cauzate de acestea este de aproximativ 37.000. In jur de 20%-30% dintre infectii sunt considerate ca ar putea fi prevenite printr-o igiena riguroasa si prin programe de control.

Aceste infectii sunt inevitabile. Prin diferite programe implementate de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) se incearca pe cat posibil reducerea numarului de episoade.

Directia de Sanatate Publica din Bucuresti verifica situatia infectiilor nosocomiale din spitale, dupa scandalul Colectiv

Institutul National de Sanatate Publica si Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti analizeaza situatia infectiilor nosocomiale din spitale, a precizat Ministerul Sanatatii.

Potrivit sursei citate, infectiile reprezinta doar unul din multiplii factori determinanti ai prognosticului in cazul pacientului cu arsuri.

Infectiile intraspitalicesti reprezinta, pe plan international, una dintre complicatiile cele mai frecvente ale pacientilor cu arsuri majore, conform studiilor de specialitate in acest domeniu, 75% dintre decesele pacientilor cu arsuri fiind asociate cu complicatii infectioase si/sau leziuni pulmonare, arata MS.

"Spitalele din Romania utilizeaza ghiduri nationale si internationale, precum si protocoale specifice de tratament in cazul marilor arsi. Dupa incendiul din data de 30 octombrie, Ministerul Sanatatii a transmis din nou catre unitatile sanitare care au preluat in ingrijire ranitii de la Colectiv aceste protocoale. (…) Infectiile reprezinta doar unul din multiplii factori determinanti ai prognosticului in cazul pacientului cu arsuri. Principalul factor care a determinat decesul pacientilor raniti in incendiul din 30 octombrie este reprezentat de leziunile pulmonare grave", mentioneaza reprezentantii ministerului.

MS sustine ca, pentru tratamentul adecvat al infectiilor nosocomiale, spitalele au avut la dispozitie medicatia si mijloacele terapeutice necesare, acestea fiind asigurate prin programul destinat pacientului critic.

"La solicitarea Ministerului Sanatatii, Institutul National de Boli Infectioase 'Matei Bals' a oferit consultanta de specialitate tuturor spitalelor prin medici specialisti si a efectuat analize microbiologice. Institutul National de Sanatate Publica, aflat in subordinea Ministerului Sanatatii, realizeaza in prezent o analiza a infectiilor la pacientii cu arsuri, urmand sa prezinte un raport complet si un plan de masuri concrete", mai precizeaza MS.

Potrivit sursei citate, Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti a recoltat probe care atesta incarcatura microbiana aeriana si probe care sa arate incarcatura bacteriana de pe suprafetele din incinta spitalelor.

Rezultatele acestor teste vor fi finalizate in cursul saptamanii viitoare.

''Astazi, principala preocupare a echipei de la Ministerul Sanatatii o reprezinta recuperarea medicala a ranitilor care se afla in acest moment in spitalele din tara si din strainatate. Refacerea va fi de lunga durata si presupune recuperare medicala, dar si suport psihologic care sa duca la reintegrarea sociala a acestor tineri'', a declarat ministrul Patriciu Achimas-Cadariu, citat in comunicat.

Trei persoane ranite in incendiul de la clubul Colectiv care au fost internate la Spitalul de Arsi din Capitala au murit din cauza infectiilor, a informat purtatorul de cuvant al unitatii medicale, Adrian Stanculea.

Macovei: Pentru eliminarea infecțiilor intraspitalicești, spitalele trebuie distruse la 30 de ani

Europarlamentarul Monica Macovei a declarat vineri, într-o conferință de presă susținută la Cluj, că singura soluție pentru eliminarea infecțiilor nosocomiale din spitalele din România e distrugerea unităților medicale vechi și construirea altora noi, așa cum se întâmplă în Occident.

'În Europa, în SUA, tocmai pentru că în timp intră bacterii în spitale, în pereți, în structuri, la 30 de ani un spital este ras și se face altul nou. Cine crede că va curăța spitalele de bacterii, se înșeală. Spitalul acela trebuie ras și făcut altul nou. Astea sunt soluțiile folosite în Europa de mult timp', a spus Monica Macovei, cu referire la infecțiile intraspitalicești care au dus la decesul unor răniți în incendiul de la Clubul Colectiv.

Trei persoane rănite în incendiul de la clubul Colectiv care au fost internate la Spitalul de Arși din Capitală au murit din cauza infecțiilor, iar Institutul Național de Sănătate Publică și Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București a decis să analizeze situația infecțiilor nosocomiale din spitale.

Cine trebuie să prevină și să acționeze în cazul apariției unui caz de infecție intraspitalicească: potrivit Ordinului nr. 916/2006 al Ministrului Sănătății:

1.Comitetul Director. Comitetul director al spitalului trebuie să asigure condițiile de igienă, privind cazarea și alimentația pacienților; organizarea și funcționarea serviciului de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale și/sau realizarea contractelor de furnizare de servicii necesare prevenirii și controlului infecțiilor nosocomiale.

Managerul unității sanitare: răspunde de organizarea structurilor profesionale de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale în conformitate cu prevederile prezentului ordin, diferențiat în funcție de încadrarea unității în conformitate cu legea; cntrolează și răspunde pentru organizarea și derularea activităților proprii ale compartimentului/serviciului sau, după caz, ale responsabilului nominalizat cu supravegherea și controlul infecțiilor nosocomiale, ca structură de activitate în directă subordine și coordonare; cntrolează respectarea normativelor cuprinse în planul anual de activitate pentru supravegherea și controlul infecțiilor nosocomiale de la nivelul secțiilor și serviciilor din unitate, în colaborare cu responsabilul coordonator al activității specifice și cu medicii șefi de secție; aalizează și propune soluții de rezolvare, după caz, alocare de fonduri, pentru sesizările compartimentului/serviciului/responsabilului de activitate specifică în situații de risc sau focar de infecție nosocomială.

Directorul medical: asigură utilizarea în activitatea curentă, la toate componentele activităților medicale de prevenție, diagnostic, tratament și recuperare, a procedurilor și tehnicilor prevăzute în protocoalele unității, a standardelor de sterilizare și sterilitate, asepsie și antisepsie, respectiv a normelor privind cazarea, alimentația și condițiile de igienă oferite pe perioada îngrijiriilor acordate.

Directorul de îngrijiri: răspunde de aplicarea Precauțiunilor universale și izolare specială a bolnavilor;răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta;urmărește circulația germenilor în spital, menține legătura cu laboratorul de microbiologie și sesizează orice modificare; controlează respectarea măsurilor de asepsie și antisepsie; controlează igiena bolnavilor și a însoțitorilor și face educația sanitară a acestora;urmărește efectuarea examenului organoleptic al alimentelor distribuite bolnavilor și însoțitorilor și le îndepărtează pe cele necorespunzătoare, situație pe care o aduce la cunoștință medicului șef de secție și managerului spitalului; constată și raportează managerului spitalului deficiențe de igienă (alimentare cu apă, instalații sanitare, încălzire) și ia măsuri pentru remedierea acestora; organizează și supraveghează pregătirea saloanelor pentru dezinfecții periodice și ori de câte ori este nevoie; participă la recoltarea probelor de mediu și testarea eficacității dezinfecției și sterilizării împreună cu echipa compartimentului/ serviciului de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale;urmărește în permanență respectarea de către personal și însoțitori a măsurilor de izolare și controlează prelucrarea bolnavilor la internare.

Atribuțiile Directorului financiar-contabil:

-lanificarea bugetară în conformitate cu planul de activitate aprobat;

-erularea achizițiilor și plăților în conformitate cu legislația;

-valuarea prin bilanțul contabil al eficienței indicatorilor specifici.

Aribuțiile Medicului șef de secție: organizează, controlează și răspunde pentru derularea activităților proprii secției, conform planului anual de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale din unitatea sanitară;răspunde de activitățile desfășurate de personalul propriu al secției.

Atribuțiile medicului curant (indiferent de specialitate): protejarea propriilor lor pacienți de alți pacienți infectați sau de personalul care poate fi infectat;
aplicarea procedurilor și protocoalelor din planul anual de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale;obținerea specimenelor microbiologice necesare atunci când o infecție este prezentă sau suspectă;raportarea cazurilor de infecții intraspitalicești echipei și internarea pacienților infectați;consilierea pacienților, vizitatorilor și personalului în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecțiilor;instituirea tratamentului adecvat pentru infecțiile pe care le au ei înșiși și luarea de măsuri pentru a preveni transmiterea acestor infecții altor persoane, în special pacienților.

Atribuțiile medicului șef de compartiment/serviciu sau medicului responsabil pentru supravegherea și controlul infecțiilor nosocomiale:elaborează și supune spre aprobare planul anual de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale din unitatea sanitară;solicită includerea obiectivelor planului de activitate aprobat pentru supravegherea și controlul infecțiilor nosocomiale, condiție a autorizării sanitare de funcționare, respectiv componentă a criteriilor de acreditare;organizează activitatea serviciului de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale pentru implementarea și derularea activităților cuprinse în planul anual de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale al unității;propune și inițiază activități complementare de prevenție sau de control cu caracter de urgență, în cazul unor situații de risc sau focar de infecție nosocomială; răspunde pentru activitatea personalului subordonat direct din cadrul structurii;

întocmește harta punctelor și segmentelor de risc pentru infecție nosocomială privind modul de sterilizare și menținerea sterilității în unitate, decontaminarea mediului fizic și curățenia din unitate, zonele „fierbinți“ cu activitate de risc sau cu dotare tehnică și edilitară favorizantă pentru infecții nosocomiale;

elaborează „istoria“ infecțiilor nosocomiale din unitate, cu concluzii privind cauzele facilitatoare ale apariției focarelor; coordonează elaborarea și actualizarea anuală, împreună cu consiliul de conducere și cu șefii secțiilor de specialitate, a ghidului de prevenire a infecțiilor nosocomiale, care va cuprinde: legislația în vigoare, definițiile de caz pentru infecțiile nosocomiale, protocoalele de proceduri, manopere și tehnici de îngrijire, precauții de izolare, standarde aseptice și antiseptice, norme de sterilizare și menținere a sterilității, norme de dezinfecție și curățenie, metode și manopere specifice secțiilor și specialităților aflate în structura unității, norme de igienă spitalicească, de cazare și alimentație etc. Ghidul este propriu fiecărei unități, dar utilizează definițiile de caz care sunt prevăzute în anexele la ordin; colaborează cu șefii de secție pentru implementarea măsurilor de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale în conformitate cu planul de acțiune și ghidul propriu al unității;

Atribuțiile asistentei/sorei medicale responsabile de un salon:

implementează practicile de îngrijire a pacienților în vederea controlului infecțiilor;
se familiarizează cu practicile de prevenire a apariției și răspândirii infecțiilor și aplicarea practicilor adecvate pe toată durata internării pacienților; menține igiena, conform politicilor spitalului și practicilor de îngrijire adecvate din salon; monitorizează tehnicile aseptice, inclusiv spălarea pe mâini și utilizarea izolării; informează cu promptitudine medicul de gardă în legătură cu apariția semnelor de infecție la unul dintre pacienții aflați în îngrijirea sa; inițiază izolarea pacientului și comandă obținerea specimenelor de la toți pacienții care prezintă semne ale unei boli transmisibile, atunci când medicul nu este momentan disponibil; limitează expunerea pacientului la infecții provenite de la vizitatori, personalul spitalului, alți pacienți sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare; identifică infecțiile nosocomiale; investighează tipul de infecție și agentul patogen, împreună cu medicul curant; participă la pregătirea personalului;

Atribuțiile Autorității de sănătate publică județene, respectiv a Municipiului București: desemnează din compartimentul de specialitate persoane care asigură suport tehnic profesional pentru organizarea și funcționarea planului de supraveghere a infecțiilor nosocomiale, la solicitare; Inspecția sanitară de stat verifică existența și modul de aplicare a planului propriu al spitalului de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale, respectarea normelor de igienă, funcționalitatea circuitelor, dezinfecția, sterilizarea, respectarea prevederilor privind managementul deșeurilor medicale și dacă sunt respectate măsurile serviciului de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale și/sau ale coordonatorului programului/subprogramului de supraveghere a infecțiilor nosocomiale din compartimentele de specialitate ale autorității de sănătate publică județene.

Și totuși, ce este de făcut?

În primul rând ministrul Sănătății trebuie să profite de nefastă ocazie a dramei tinerilor de la Colectiv, pentru a impune un fond de intervenție centralizată pentru infecțiile intraspitalicești. Când este declarat un focar de infecție nosocomială – Ministerul Sănătății trebuie să preia finanțarea secției respective atât pentru cheltuielile curente, cât și pentru intervenție. Tarifele stabilite tot de către Ministerul Sănătății nu includ și costurile pentru astfel de situații!   Unitățile care au în prezent aviz de funcționare temporar, sub rezerva remedierii deficientelor, trebuie să fie închise până la conformare, într-un mod similar opririi activității în clădirile expuse unui risc seismic mare.   Legislația trebuie schimbată în sensul prevederii de stimulente pentru persoanele care semnalează infecțiile intraspitalicești precum medici de laborator, medicii curanți, medici rezidenți, asistente, șefi de secție, manageri de spital sau chiar pacienți. Nu este vorba de un îndemn la delațiune, ci o evitare a complicității la omucidere din culpă sau în cunoștință de cauză. După ce această modificare se va fi efectuat, sancțiunile pentru ascunderea unor asemenea evenimente trebuie să fie de natură penală, nu administrativă sau civilă!   Microbiologii din spitale trebuie să aibă obligația raportării centralizate imediate, directe, online, a buletinelor de analiză în cazul identificării de bacterii care pot da infecții nosocomiale!   Protocoalele de tratament pentru infecțiile intraspitalicești din România ar trebui, fie și temporar, adaptate. Este opinia mea ca această bătălie, după declanșare, trebuie dusă în spitalele de boli infecțioase, în secții special reamenajate cu această destinație, care în mod obligatoriu trebuie să dispună de linii de gardă cu medici reanimatori. Costurile pentru astfel de secții nu trebuie ascunse printre cheltuielile altor secții sau programe, ci făcute la vedere, având un control direct din partea finanțatorului – Ministerul Sănătății.   Responsabilitățile Consiliilor județene trebuie delimitate în mod tranșant. Renovarea, modificările de structură, refacerea utilităților sanitare etc. trebuie să fie în sarcina acestora prin lege în cazul spitalelor din proprietatea lor iar acest lucru trebuie să fie mediatizat. În absența responsabilității financiare, implicarea lor va fi una minimă, iar rolul de proprietar și administrator se va limita la numirea directorului. În cazul în care consiliul județean va fi fost sesizat de o persoană asupra existenței unei infecții și nu vor fi luate de urgență măsurile care îi revin în calitate de proprietar și administrator, întreaga răspundere materială ar trebui să-i revină în cazul în care pacientul se va adresa justiției pentru rele tratamente, respectiv pentru acele infecții care puteau fi prevenite sau care au fost trecute sub tăcere prin neraportare.   Spitalelor trebuie să li se impună transparența totală. Normativele de personal și respectarea acestora, infecțiile intraspitalicești înregistrate în trecut sau în prezent trebuie să fie printre informațiile disponibile pentru beneficiarii spitalelor. Transparență totală a dus la o reducere semnificativă a infecțiilor intraspitalicești acolo unde ea s-a aplicat (în special în SUA).   Rolul de control al Ministerului Sănătății prin Direcțiile sanitare trebuie reinstaurat, iar răspunderea pentru falsă raportare, pentru ascunderea realității constatate sau prin absența efectuării controlului trebuie să atragă răspunderea materială a funcționarilor care au responsabilități în această privință.   Acolo unde intervenția în focar eșuează în mod repetat, Ministerul Sănătății împreună cu autoritățile locale trebuie să aibă în vedere în mod concret construirea unui alt spital sau secții!   Rolul asociațiilor de pacienți în supravegherea raportării corecte a infecțiilor nosocomiale poate fi crescut, implicarea acestora contribuind la găsirea sprijinului politic necesar pentru finanțarea acestei lupte.   Nu există niciun fel de argument care să împiedice Ministrul Sănătății să adopte toate aceste soluții încă de mâine. Dacă nu are oameni capabili să-i redacteze proiectele poate face un apel la societatea civilă. Important este să vrea să facă schimbarea și s-o facă acum, când societatea o sprijină! Singura rezistență la schimbarea atitudinii României față de lupta împotriva bacteriilor rezistente o poate reprezenta cel mult cel mult rezistența sistemului medical însuși! Un Post script mititel: Am avut nevoie de 2 ani pentru a face o mică modificare în legislație (îi mulțumesc încă o dată prof. Sandesc) prin care pacienții și aparținătorii au – măcar formal – accesul la Foaia de obs. Acest amănunt va avea în curând consecințe, inclusiv în bătălia cu infecțiile nosocomiale și cu cei care cred că este mai bine să le ascundă.

Compartimentul de infecții nosocomiale aplică întocmai normativele cu privire la profilaxia și combaterea acestui tip de infecții.Există un plan pentru dezinfecția si dezinsectia saloanelor, controlul respectării circuitelor funcționale, dezinfecția instalațiilor sanitare.

Problema infectiilor nosocomiale in spitalele de stat din Romania

1. Denumire politica publica: Scaderea numarului de infectii nosocomiale in spitalele de stat din Romania.

2. Definirea problemei: Numarul mare de infectii nosocomiale din spitalele de stat, precum si neraportarea numarului exact.

3. Identificare cauze probleme si variante de solutionare:

V1 – Oferirea de avantaje unitatilor spitalicesti care raporteaza transparent numarul exact de infectii intraspitalicesti (in SUA spre exemplu spitalele care raporteaza un numar cat mai mare de infectii nosocomiale sunt premiate primind diverse avantaje, in schimb in spitalele din Romania sunt ascunse, raportandu-se un numar mic sau chiar inexistent de infectii nosocomiale pentru a nu primii sanctiuni).

V2 – Modernizarea saloanelor invechite prin cumpararea de mobilier si aparatura medicala moderna (instrumentarul și diferitele materiale utilizate în practica medicala).

V3 – Dotarea spitalelor cu incaperii sterile, unde au acces doar persoanele autorizate.

V4 – Contractarea unor firme specializate in curatenie si dezinfectie (exemplu: in spitalele private se folosesc materiale de curatenie si dezinfectanti diferiti in functie de zona: toalete, holuri, sali de operatie, saloane, bucatarie etc).

V5 – Respectarea cu tristete a programului de vizite (firme specializate de paza si protectie) apartinatorii vor putea intra in unitatile spitalicesti numai dupa un anumit program si imbracati in halate de unica folosinta)

V6 – Varianta Monica Macovei, daramarea spitalelor si construirea altora noi (aceasta solutie fiind inspirata din SUA, unde durata de viata a unui spital este de 30 ani, el fiind daramat pana la temelie si construit altul nou).

V0 – Nicio masura.

4. Consultare:

Ministerul Sanatatii

Ministerul Finantelor

Ministerul Educatiei

Ministerul Mediului

ONG-urile

Firme de curatenie si dezinfectie dar si firme paza

Firme de distributie aparatura medicala si mobilier spitalicesc

Justificare alegere: Tinand cont de factorii implicati si de variantele de solutionare am ajuns la concluzia ca cea mai buna solutie de rezolvare a problemei infectiilor spitalicesti in spitalele de stat din Romania este varianta nr 5: Respectarea cu strictete a programului de vizite, aceasta varianta presupunand fata de celelalte un cost minim si eficienta maxima.

5. Implementare: 3 ani