Indicatori Psihologici In Comportamentul Simulat

=== 893ab1ef4a1498a2a631a1cbc704cf4c2e71a90e_451291_1 ===

2.3. Studiu de caz : Rolul testului poligraf în procesul penal: participanți la studiu, instrumente, rezultat

Tehnica poligraf este una dintre cele mai performante tehnici folosite în domeniul detectării comportamentului simulat. Poligraful cunoscut empiric sub denumirea de "detector de minciuni" este un înregistrator mecanic sau electronic, ce preia pneumatic modificările de tensiune arterială, puls, respirație, suplimentat cu un sistem pentru înregistrarea rezistentei electrodermice și a micromișcărilor musculare.

Poligraful nu înregistrează în mod direct minciuna, ci modificările fiziologice determinate de emoțiile care însoțesc comportamentul simulat.

Înregistrarea potențialelor evocate

I. Evaluarea psihocomportamentală prin intermediul testului situațional, valoarea predictivă a rezultatelor obținute.

1. Testul situațional aplicat în sistemul de selecție a candidaților ce optează pentru o carieră militară este o probă relativ nouă, având un istoric de aproximativ 5 ani. În această perioadă testul a fost aplicat experimental, transformat și perfecționat devenind în anul 2003 instrument cu rol de decizie în selecția candidaților ce optează pentru învățământul militar superior.

În momentul de față testul este aplicat și altei categorii, respectiv, militarilor angajați pe baza de contract, ce vin la selecție pentru cursurile de formare subofițeri pe filiera indirectă.

2. Prin testul situațional urmărim în general surprinderea și măsurarea "Potențialului de lider" deci, nu a calității de lider "format" sau trăsături de personalitate cristalizate în această direcție, ci doar acele însușiri personale care, prin educație militară, prin experiențele specifice mediului militar, să contureze în viitor un lider eficient. Testul situațional este alcătuit din două probe, ambele vizând în general aceleași aspecte comportamentale, dar în contexte situaționale diferite.

Prima probă, "Proba teoretică" constă în rezolvarea într-un plan ideativ, virtual, a unei misiuni cu caracter de grup, urmărindu-se posibilitățile candidaților de a organiza, de a planifica, de a se impune, de a-și asuma anumite responsabilități etc.

Cea de a doua probă, "Proba practică" constă tot în realizarea unei sarcini de grup, dar de data aceasta într-un plan practic, acțional, mult mai dinamic, accentul căzând pe declanșarea și evaluarea unor stări emoționale critice, urmărindu-se în special capacitatea de autocontrol, de stăpânire de sine în situații conflictuale.

Pe parcursul celor două probe evaluatorii au sarcini precise, pe de o parte de a crea situații tensionante conform unui plan metodologic clar stabilit, iar pe de altă parte de a nota comportamentele semnificative în direcția urmarită, a semnalării prezenței sau absenței potențialului de lider.

Activitatea de evaluare se desfășoară conform unei fișe de observație în care sunt trecuți indicatorii comportamentali specifici dimensiunilor urmarite.

Fișa de observație este practica, operaționala, permite o notare ușoară, dar interpretarea rezultatelor se realizează pe baza "Ghidului de observare și notare" special elaborat în metodologia testului situațional.

Testul situațional permite realizarea unor profiluri diferențiatorii ce se alcătuiesc în funcție de notele obținute la dimensiunile urmărite. Prezentăm în continuare profilurile extreme, adică situațiile de "respins", fără nicio dimensiune îndeplinit și cele de "admis" cu un posibil "maxim" de dimensiuni îndeplinite:

deficit de relaționare vizibil atât în comunicarea cu ceilalți, cât și în adecvarea propriului comportament la comportamentul celorlalți; lipsa de inițiativă; incapacitate de a formula un plan coerent, sau de a stabili repere de acțiune eficiente;

incapabil de a se impune sau de a exercita un minimum de influență în cadrul grupului; rigid în atitudini și acțiuni; capacitate decizională slabă în situații critice.

autocontrol foarte bun în situații critice; adaptare și relaționare facilă; comunicativ coerent, rațional; forță dominatoare orientată pozitiv; inițiative atitudinale și comportamentale eficiente; capabil de a organiza și planifica rapid și eficient; flexibil și original în gândire și acțiune; obiectiv și responsabil în aprecieri.

Între aceste profiluri extreme se înscriu celelalte descrieri psiho-comportamentale ce sunt transmise anual instituțiilor ce urmează să pregătească candidații declarați "admis" la concursurile de admitere în aceste instituții, pentru a avea o imagine clară despre potențialul acestora la intrare în sistem cu posibilitatea de a modela sau corija anumite calități sau defecte.

Necesitatea elaborării testului situațional, valoarea predictivă a rezultatelor obținute. Referitor la necesitatea elaborării testului situațional, putem spune că este strâns legată de modernizarea în ansamblu a sistemului militar, care presupune printre altele, și o "calitate umană deosebită".

Filtrele mecanismului de selecție trebuiau completate și în aceasta directie, în sensul că un adolescent sau tânăr care optează pentru cariera militară, pe lângă un anumit potențial intelectual asociate cu anumite trăsături de personalitate, trebuie să manifeste și calități de lider.

Sistemul educațional existent în instituțiile militare trebuie să valorifice și să promoveze calitățile de lider, întrucât viitoarele cadre militare vor fi nevoite să facă față unor misiuni din ce în ce mai diverse care solicită multe dintre aceste calități.

Valoarea predictivă a rezultatelor obținute prin intermediul testului situațional necesită studii longitudinale, ce vor începe din anul acesta și care constau în monitorizarea unor cazuri în instituțile militare de învățământ, pentru a vedea în ce măsură evoluția prognosticată la intrarea în sistem s-a dezvoltat, iar datele obținute vor permite perfecționarea permanentă a acestui instrument.

Poligraful

Un aparat relativ recent (în anul 1922 fiind prima generație a poligrafului), înregistrează reacțiile psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoțională asociate cu minciuna. La baza folosirii tehnicii poligraf stă faptul că, o minciuna spusă conștient, pe lângă efortul mintal pe care îl necesită, produce și o anumită stare de tensiune emoțională (teama).

Producerea tensiunii emoționale își are originea în declanșările involuntare ale sistemului neurovegetativ concomitent conștientizării pericolului și în întârzierea prin aceasta a instinctului de autoconservare.

Nu intrăm și în alte amănunte privind descrierea altor indicatori fiziologici, ci doar enumerăm câțiva dintre ei folosiți în examinările poligrafice complexe: înregistrarea temperaturii respirației concomitent cu cea a pieli; înregistrările modificărilor oculare (mișcările sau micromișcările, clipitul); înregistrarile EEG sau EKG etc., menționând însă că opinia unanim acceptată în rândul acestor cercetători este aceea că factorul emoțional joacă un rol important în funcționarea organismului, efectele fiziologice fiind vizibile comparativ cu efectele comportamentale care uneori nu apar în mod automat.

Punct de vedere privind natura emoțiilor

Cercetările efectuate în acest domeniu pot fi împărțite conform teoriilor existente în psihologie referitoare la natura emoțiilor astfel:

Unele aparțin concepției lui W. James și Lange care consideră că în declanșarea emoțiilor rolul esențial revine mecanismelor fiziologice periferice, ca, într-o stare critică, primele reacții intervenite sunt cele fiziologice și apoi conștientizarea acestora conduce la instalarea unei anumite stări emoționale.

Altele aparțin teoriilor fiziologice centrale care deplasează accentul de pe zonele periferice pe rolul important pe care îl are talamusul în declanșarea expresiilor emoționale (teoria talamică a lui W. Cannon). Cele mai recente cercetări sunt centrate pe teoriile cognitive care, consideră că cel mai important factor în declanșarea emoțiilor îl constituie aprecierea și interpretarea cognitivă a stimulilor sau situațiilor. Accentul cade deci pe blocul cognitiv, pe experientele proprii fiecărei persoane.

Nu ne propunem o analiza critica a observațiilor realizate în cadrul acestor teorii și conceptii, ci menționăm că absolut toate, sub diferite forme, leagă indisolubil fiziologicul de psihologic și mai ales de efectele emoțiilor în plan comportamental.

Astfel, stările emoționale, în funcție de intensitatea lor, dar și de "terenul" psihic pe care se instalează, pot fi benefice, pozitive, realizând în anumite situații o disponibilizare psiho-fiziologică orientată stenic, iar alteori pot bloca chiar și cele mai elementare, firești acte comportamentale.

Referitor la cercetările poligrafice si cele efectuate în direcția surprinderii comportamentului simulat, frapant este faptul că au existat foarte puține preocupări care, pornind de la datele strânse, să descrie anumite tipare comportamentale sau să efectueze previziuni asupra anumitor manifestări.

Tocmai acest aspect predictiv ce poate fi dat de dimensiunea fiziologică a comportamentului ar trebui "speculat" în cercetările actuale pentru a putea prognostica "cum acționează un individ în condiții de încărcătura emoționala?", care este pragul emoțional până la care stările emoționale nu destabilizează comportamentul?"

Răspunsurile la aceste întrebari, considerăm că nu pot fi complete decât dacă în analiza și evaluarea comportamentală este introdusă și dimensiunea fiziologică, ce poate furniza informații extrem de utile despre modul de mobilizare și acțiune al unei persoane în situații critice, atunci când se impune cu necesitate luarea unor decizii rapide și maximum de eficientă.

Necesitatea implementării unei forme alternative a testului situațional. Asa cum am arătat în paginile anterioare, actuala formă a testului situațional permite surprinderea unor atitudini, conduite prin confruntarea candidaților cu diferite situații stimul, ceea ce permite psihologilor evaluatori stabilirea prezentei sau absenței potențialului de lider.

Dintre dimensiunile evaluate, una dintre cele mai importante este: "Stapânirea de sine", ce vizează în primul rând autocontrolul emoțional al candidaților în situații critice.

Această dimensiune este evaluată pe tot parcursul testului situațional într-o dublă ipostază: una teoretică (confruntarea în plan imaginar a candidaților cu o situație critică) și una practică, acțională, când grupul de candidați are de executat efectiv o sarcină, ce declanșează stări tensionale de diferite intensități prin restricțiile introduse în metodologia desfășurării acestei probe.

Evaluarea acestei dimensiuni se realizează conform unei fișe de observație în care sunt trecuți indicatorii comportamentali cei mai semnificativi, pe baza cărora evaluatorii stabilesc existența sau, dimpotrivă, nonexistența unui minimum de autocontrol în situații critice, care, prin experiență și educație specifice, să poată deveni în viitor o trăsătură caracterială bine reprezentată în plan comportamental. Actuala formă a testului situațional permite surprinderea acestui minimum de autocontrol.

Totuși, această dimensiune care poate este definitorie pentru un lider eficient ar "merita", după părerea noastră, o analiză mai amanunțită. Aici considerăm că introducerea în studiu a componentei fiziologice ar fi extrem de utilă, atât în selecția candidaților ce optează pentru învățământul militar, cât și pentru selecția cadrelor care optează pentru anumite funcții sau misiuni.

Ar fi însă, extrem de greu ca, în acest context, să ne propunem măsurarea unei arii vaste de modificări fiziologice, motiv pentru care considerăm că și doar una dintre ele ar putea fi relativ edificatoare în această direcție. Astfel, cea mai intens studiată, și poate cea mai simplu de măsurat este " intensitatea pulsului".

Foarte multe relatări ale unor experiențe trăite în situații critice atrag atenția asupra creșterii semnificative a intensitatății pulsului în astfel de situații. Vom reproduce una dintre aceste situații descrisă de un militar angajat pe baza de contract ce participase la o misiune în Bosnia: " trebuia să refacem un pod, eram primul în coloană, dar la o distanță destul de mare de ceilalți, mergeam relaxat, când mi-am dat seama că terenul era minat;… puteau fi peste tot. Deși, știam ce am de făcut în astfel de situații, am simțit că pulsul mă sufoca, n-am putut nici măcar să mai vorbesc…; mi-am anunțat colegii mai mult prin semne".

Credem că pentru astfel de situații ar trebui construit un instrument care să măsoare măcar una dintre modificările fiziologice ce acompaniază trăirile emoționale puternice, de multe ori cu efecte destabilizatoare asupra comportamentului.

Firește că niciodată, în condiții de laborator, nu pot fi experimentate trăiri emoționale, similare cu cele ce apar în situații critice reale dar nu putem nega posibilitatea creării în mod artificial a unor situații asemănătoare și înregistrarea modificărilor apărute în ritmul și intensitatea pulsului pentru a putea stabili valoarea unui "prag emoțional optim" și al unuia deficitar.

Doar observațiile psihologice și cele fiziologice coroborate într-un sigur instrument (o nouă variantă de test situațional) pot permite o prognosticare a comportamentului în situații critice cu o marjă de eroare redusă.

Un astfel de instrument ar putea fi realizat în forme diverse:

expunerea subiecților la imagini cu o mare încărcătură emoțională și înregistrarea modificărilor de puls în astfel de situații concomitent cu vizualizarea grafică a acestora;

compararea modificărilor de puls în doua situații: una dintre ele firească normală, cealaltă tensionată, critică

crearea într-o maniera planificata dar cu aspect spontan pentru subiecți, a unor situații critice și măsurarea modificărilor de puls etc.

Realizarea unui astfel de instrument de evaluare ar necesita însă, existența, construirea sau adaptarea unor dispozitive speciale, o echipă de cercetare, spații special amenajate dar, rezultatele ar fi extrem de utile, ar permite strângerea unor date psihofiziologice cu valoare predictivă ridicată, precum și informații noi, pentru actualele teorii psihologice privind "rolul emoțiilor în comportament".

În continuare voi prezenta o speță penală, în care se evidențiază faptul ca în spetele pebnale, în general , instanțele rar iau în calcul proba testului poligraf. Din conținutul acestei spețe reiese faptul ca instanțele ar trebui sa acorde o importanta deosebita testului poligraf, ca mijloc de probă în cazurile penale.

STUDIU DE CAZ

”Pentru motivele expuse, în rejudecare, vom dispune condamnarea inculpatului Xx la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 37 lit. a C. pen., în dauna părții vătămate Xx. Conform art. 61 C. pen., vom revoca liberarea condiționată în privința restului de 118 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 58/A/2004 a Curții de Apel Tg.-Mureș, contopește acest rest cu pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită prin prezenta hotărâre și vom aplica inculpatului pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

Vom menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate privind achitarea inculpatului Xx pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și proxenetism; temeiurile achitării; aplicarea pedepsei accesorii; deducerea din pedeapsa principală a duratei reținerii și a arestării preventive; constatările vizând situația părții vătămate în proces (care a renunțat la constituirea de parte civilă); obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.

3.3. Primele două motive de apel invocate de procuror nu le vom primi, subliniind și noi, în acord cu argumentele pe larg dezvoltate de judecătorie că probele administrate în cauză nu dovedesc dincolo de orice dubiu legitim existența faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal și proxenetism.

În considerarea acestei idei, amintim, în primul rând, că declarațiile părților în procedurile penale sunt divizibile, ele putând contribui la aflarea adevărului, potrivit art. 69 și art. 75 C. pr. Pen., numai dacă se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Prevederile din Codul de procedură penală invocate sunt firești, dat fiind subiectivismul acestora justificat de poziția procesuală din care acționează în proces. Sarcina administrării probelor (în faza de urmărire penală) și propunerii lor (în faza de judecată) revine organului de urmărire penală (procurorului sau organului de cercetare penală pentru faza prealabilă) și, respectiv, procurorului (pentru faza de judecată) ca titular al funcției de acuzare.

Rolul activ al instanței, consacrat în prevederile art. 287, alin. 1 C. pr. pen., nu poate fi privit singular, ci doar în ansamblul principiilor care guvernează procesul penal. Astfel, rolul activ al instanței de judecată este limitat de principiile egalității armelor și separării funcțiilor procesuale. În virtutea principiului rolului activ, judecătorul, ca reprezentant al funcției de jurisdicție, ocupă poziția unui arbitru, rolul său activ având în esență patru conotații: obligativitatea înștiințării participanților la procesul penal asupra drepturilor și obligațiilor lor procesuale; obligația analizei și dispunerii cu privire la cererile și probele propuse de procuror și părți; obligația evaluării cu obiectivitate a probelor administrate în cauză, pentru pronunțarea soluțiilor procesuale prevăzute de lege, precum și obligația propunerii acelor probe neutre (care nici nu profită, nici nu prejudiciază situația părților), în vederea aflării adevărului.

Cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege, instanța nu are posibilitatea să propună dovezi în acuzarea inculpatului sau apărarea vreuneia dintre părți, în caz contrar, s-ar încălca principiile egalității de șanse și separării funcțiilor procesuale și implicit dreptul la un proces echitabil.

Această obligație revine numai reprezentantului Ministerului Public și/sau părților.În prezenta cauză, procurorul nu a oferit dovezi valabile care să confirme relatările părții vătămate cu privire la existența infracțiunilor de proxenetism și lipsire de libertate în mod ilegal și să înlăture afirmațiile constante ale acuzatului după care el nu a comis aceste fapte., subliniind că agresivitatea comportamentală a acuzatului anterioară faptelor care au declanșat procedurile nu poate sub nicio formă să constituie o probă de vinovăție, ci este un element cu incidență ulterioară în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.În al doilea rând, probele care pot fundamenta o soluție de condamnare trebuie să răspundă în mod adecvat principiului strictei legalități care guvernează procedura penală.

a)Relativ la infracțiunea de proxenetism, declarațiile făcute de d-l Xx în cursul urmăririi penale confirmă parțial cele afirmate de partea vătămată, la rândul ei, pe de o parte, inconsecventă cu privire la episodul în care pretinde că inculpatul l-ar fi îndemnat pe Xx să întrețină relații sexuale cu partea vătămată în schimbul a 5 lei, iar, pe de altă parte, omițând să amintească despre alte momente în care inculpatul ar fi oferit-o" d-lui Xx, dar despre care acesta povestește în declarațiile făcute.

Alături de cele precizate de prima instanță asupra nevalabilității luării declarațiilor d-lui Xx Robert, care sunt decisive în privința acuzării inculpatului de infracțiunea de proxenetism, evidențiem un alt motiv care ne determină să nu luăm în considerare declarația acestuia și care ține de salvgardarea drepturilor apărării și implicit a dreptului la un proces echitabil. Din această perspectivă, constatăm că, la audierile, în calitate de parte vătămată din datele de 20 octombrie și 25 octombrie 2007, inculpatul sau avocatul acestuia nu a participat și nici nu a avut posibilitatea obiectivă să participe, nefiind informați asupra audierii.

După această dată, deși relatările făcute de d-l Xx erau diametral opuse celor ale inculpatului, nu s-a realizat o confruntare între cei doi, iar apoi d-l Xxnu a mai fost găsit pentru a fi ascultat în fața instanței în condiții de nemijlocire și contradictorialitate. Contrar celor susținute de procuror cu ocazia apelului, observăm că instanța a efectuat suficiente demersuri pentru identificarea noii locuințe a martorului, demers care nu s-a putut realiza dat fiind caracterul nomad al activității prestate de acesta.

Dacă reprezentantul Ministerului Public ar fi deținut date cu privire la locuința actuală a martorului, ar fi trebuit să le înfățișeze în termen util instanței.În acest fel, acuzatul nu a avut niciun moment o ocazie adecvată să interogheze martorul (în particularitățile cauzei și în contextul supus analizei, termenul de martor îl vom utiliza în sens larg) și să-i verifice credibilitatea.

Întrucât, în cauză, nu există alte probe care să susțină alegațiile părții vătămate Costea Maria și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, o dispoziție de condamnare întemeiată exclusiv pe mărturia d-lui Xx este incompatibilă cu garanțiile oferite de art. 6 paragrafele 1 și 3 lit. d din Convenția europeană asupra drepturilor omului și libertăților fundamentale.b) Asupra infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, nicio dovadă administrată în cauză nu vine în susținerea declarațiilor părții vătămate, care, de altfel, pe de o parte, conțin și alte elemente nesusținute (cum sunt cel expus sub litera a) și cel asupra momentului în care ar fi adus la cunoștința medicului de gardă că a fost lovită), iar, pe de altă parte, nu au expus în amănunt detaliile invocatei răpiri de pe stradă, nu a fost niciodată în măsură să descrie șoferul și să ofere amănunte ale autoturismului cu care pretinde că a fost transportată din satul de domiciliu la locuința acuzatului, de natură să facă posibilă identificarea șoferului sau a mașinii.

Dimpotrivă, depozițiile martorilor Xx, Xx și Xx confirmă mai degrabă varianta oferită de acuzat, după care partea vătămată s-a întors și a rămas de bună-voie la locuința acestuia din urmă

c) Cât privește raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpatului, examinat cu referire la toate infracțiunile deduse judecății, recurgerea la acest procedeu probator este inadmisibilă prin natura lui în procesul penal, iar o informație obținută prin această metodă trebuie înlăturată în considerarea dispozițiilor art. 64 alin. 2 C. pr. Pen., deoarece înfrânge dreptul la tăcere și voința liberă a subiectului chestionat.

Cheltuielile judiciare. Văzând soluția principală adusă apelului, conform art. 192, alin. 3 C. pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul Xx, în cuantum de 200 lei (RON), se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Rolul testului poligraf în procesul penal

85% din faptașii descoperiți în timpul investigațiilor erau bărbați

autorul tipic al fraudelor investigate are vârsta cuprinsă între 36 și 55 de ani;

infractorul va continua să comită acte de fraude până este prins;

91% din făptașii investigați au acționat în mod repetat – pe o perioadă de câțiva ani.

În 89% din cazuri, infractorii au săvârșit frauda împotriva propriului lor angajator. În aceste situații făptașii par a se fi bucurat de încrederea angajatorului și a colegilor;

mai mult de 50% dintre infractori lucrau în compania respectivă de mai mult de 6 ani

făptașii dețineau o pozitie care le permitea să evite controalele sau să se abată de la procedurile standard;

în 86% din cazuri autorul fraudei făcea parte din echipa de management și în două treimi din cazuri din echipa de senior management;

majoritatea delapidatorilor în cazurile investigate lucra în departamentul financiar;

în 20% din cazuri, angajatul infractor avea un complice în exterior.

Scopul testarilor poligraf:

Stabilirea corectitudinii și sincerității candidaților la angajare în raport cu cerințele impuse de angajator;

Examinarea candidaților pentru a fi numiți sau promovați în funcții de răspundere;

Verificarea loialității și a corectitudinii salariaților față de angajatori;

Prevenirea sustragerilor din societăți comerciale prin examinări periodice ale angajaților;

Stabilirea veridicității afirmațiilor persoanelor în orice situație

Crearea unei imagini complete a activităților întreprinse de angajați la locul de muncă;

Identifică persoanele care fac scurgeri de informații confidențiale din cadrul companiei

Ajută la protejarea companiei de înșelăciune sau furt;

Se realizează formarea unui climat de încredere și a unor colective de muncă unite și productive

Beneficiile testării poligraf sunt:

Reducerea fraudelor în companie, cu până la 90%, prin intermediul utilizării poligrafului;

Identificarea candidaților potriviți pentru a fi numiți sau promovați în funcții de răspundere;

Identificarea persoanelor care furnizează date confidențiale de la locul de muncă;

Identifică angajatii implicați în prejudicierea companiei prin teste de verificare a poziției acestora în anchetele administrative;

Recrutarea persoanelor fără antecedente infracționale la locurile de muncă, prin teste screening de personal în vederea verificării CV-ului la angajare și a background-ului (consumuri de droguri sau alcool, jocuri de noroc, folosirea mijloacelor firmei în scopuri personale, prejudicii aduse foștilor angajatori);

Stabilirea corectitudinii și sincerității candidaților la angajare în raport cu cerințele impuse de angajator și prevenirea sustragerilor din companii, prin examinarea periodică a angajaților.

Examinările poligraf ajută la protejarea companiei de furturi și de sustrageri a informațiilor confidențiale. Prin efectuarea examinărilor poligraf sunt depistate prejudiciile și autorii lor, sunt eliminați din cercurile de bănuiți salariații care sunt corecți și loiali societăților, se realizează prevenția și în final se creează un mediu de afaceri stabil și eficient.

CONCLUZII

Simularea sau minciuna fiind o construcție fictivă, are un impact deosebit asupra realului.

Simularea este întotdeauna motivată, determinată de dorințe, de interese. Ea este o modalitate de realizare facilă a scopului.

Simularea apare în cele mai diferite situații: pentru disculpare, pentru a apăra pe cineva, din nevoia de protecție, din dorința de răzbunare, pentru a rezista presiunilor și normelor coercitive ale comunității.

Pentru un management de performanță al activităților antifraud și nu numai, se recomandă folosirea testării poligraf, conform principiului: Ai încredere, dar verifică!