Incendiul In Constructii. Demersul Arhitectului In Prevenire, Cercetare Si Interventie

LUCRARE DE DISERTATIE

Universitatea Spiru Haret – Facultatea de Arhitectura

INCENDIUL IN CONSTRUCTII

DEMERSUL ARHITECTULUI IN PREVENIRE, CERCETARE SI INTERVENTIE

Autor :

Student arh. Neciov Ruxandra, an VI

INCENDIUL IN CONSTRUCTII

DEMERSUL ARHITECTULUI IN PREVENIRE,

CERCETARE SI INTERVENTIE

CUPRINS

I. Introducere

II. Metodologia de cercetare si stabilire a cauzelor de incendiu in ansamblu

II.1. Generalitati cu privire la cauzelor de incendii

II.2. Principiile stabilite de cauzele incendiului

II.3. Reguli tactice generale

II.4. Metode de prevenire a incendiilor

III. Conceptia actiunilor de evacuare in situatii de urgenta

III.2. Evacuarea

III.3. Factorii de risc de incendiu (stalpi, coloane, pereti, parapeti…)

IV. Rezistenta la foc

IV.1. Elemente rezistente la foc

V. Aplicatii – Cazuri reale

___________________________________________________________

Concluzii

Bibliografie

Anexe :

Studiul de caz – original – 20 pg. text si imagine

Normativul in costructii PSI – Preambul- 9 pg. text si schema

INTRODUCERE

Procesul de modernizare și operaționalizare a structurilor protecției civile adevenit foarte amplu in ultima decada si astfel a luat o forma organizata prin crearea Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență; necesitatea acestei structuri , impreuna cu elaborarea unor noi si foarte bine definite instrucțiuni și regulamente de specialitate, au condus la implementarea unor alte noi structuri adiacete si de specialitate care să fundamenteze instruirea, conducerea, dotarea și modul de acțiune al formațiunilor de intervenție atat in situatiile de criza cat si in operatiunile destinate prevenirii catastrofelor fie ele : incendii, inundatii, cutremure etc. …

Prevenirea cat si stingerea incendiilor este una dintre cele mai importante si complexe activitati care privesc situatiile de criza; pentru a evalua corect si profesional gravitatea situatiei este imperios necesara pregatirea unor cadre specializate in domeniu, dar si in domeniile conexe cum ar fi analizarea si re-evaluarea constructiilor ( din punct de vedere structura, arhitectura deteriorate) care au trecut prin incendii. Astfel o formula universitara este singura structura care poate incadra acest domeniu in tipologia academiilor complexe, structura care se va constitui in Academia de Pompieri-aici, pregatirea este ambivalenta : militara si civila. Din cauza acestui context specific volumul construit va tine seama de functiuni si utilitati care ies din standard si care vor deveni un suport major in derularea unui curriculum academic de specialitate, unui curriculum academic conex; se vor amenaja spatii specifice de cercetare, un teren cu incinte construite din materiale speciale de simulare a incendiilor, un turn pentru exrcitiile de stingere a incendiilor la inaltime dar si un spatiu de antrenament fizic; s in mod cert se vor dezvolta i spatii de gazduire pentru studenti si cadre univeristare – tot acest conglomerat se va uni intr-un tot asemanator unui campus universitar care sa raspunda cerintelor prezentate si care sa nu plece de la structuri pre-existente. Academia de Pompieri, desi structura militara pregateste cadre care vor indeplini atribuții în domeniul protecției civile, care vor ocupa pozitii in instituțiile publice si -sau in structurile speciale ale aparatului de stat; cadrele specializate in aceasta Academie vor oferi suport in actiunile de salvare cat si suport privind gestionarea situațiilor de protecție civilă și menținerea capabilităților de intervenție ale altor formațiuni pentru îndeplinirea misiunii si dizolvarea cu succes a crizei situationale.

Academia de Pompieri va pregati promotii de specialisti care sa contribuie la dezvoltarea orizontului de acțiune : planificarea, organizarea și desfășurarea acțiunilor de intervenție, precum și pentru întocmirea documentelor si instructiunilor exercițiilor de protecție civilă. Pentru toate motivele expuse se intelege de ce volumul costruit trebuie conceputa cu spatii dedicate pentru intreaga gama de activitati ale domeniului, inclusiv antrenarea, dar si instrumente si canale performante de informare periodica a formatiunilor civile de interventie.

METODA DE ABORDARE

Abordarea din punctul de vedere al arhitectului impune o analiza de ansamblu :

Pe de o parte analiza a ceea ce inseamna pregatirea profesionala de performanta a unui specialist in domeniul incendiilor si aici se discuta de un volum construit care sa corespunda in totalitate unei scoli de invatamant superior si care sa se poata denumi Academia de Pompieri

Pe de alta parte, expertiza care se impune a fi facuta constructiilor care au fost afectate de incendii; ne referim cu predilectie la structura si arhitectura ambele fiind afectate. Discutam despre aceasta expertiza pentru ca priveste si munca unui arhitect si mai ales experienta si opinia sa care vor avea mare greutate in situatia data. Insistam asupra importantei arhitectului si coopatrea acestuia in managementul prevenirii și gestionării situațiilor de urgență; pentru moment acest sitem este unul instituțional, dar parțial închegat si cu funcționare temporară, care se activează abia la momentul producerii situațiilor de urgență. Interventia noastra si conceptul de Academie de Pompieri doresc sa intareasca instituirea în cel mai scurt timp a unui cadru legal modern și a unor mecanisme manageriale perfecționate si interdisciplinare, menite să asigure în mod unitar și profesionist, atat recuperarea bunurilor materiale cat si informarea corecta asupra structurii unei cladiri contribuind la apărarea vieții și sănătății populației, a mediului înconjurător. Un specialist bine pregatit va intelege prioritatea vietii umane si importanta valorilor materiale și culturale, va interveni la timp si eficient pe timpul producerii unor situații de urgență, si va obtine in timp record restabilirea a stării de normalitate. Avand in vedere ca Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență (nr. 21/ 15.04.2004) prin care a fost înființat Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, pentru asigurarea resurselor și coordonarea acțiunilor în situații de urgență propunem si participarea nemijlocita a arhitectilor.

In conformitate cu OUG 21/2004 „ Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, denumit pe scurt Sistem Național, se înființează, se organizează și funcționează pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate. Sistemul Național este organizat de autoritățile administrației publice și se compune dintr-o rețea de organisme, organe și structuri abilitate în managementul situațiilor de urgență, constituite pe niveluri sau domenii de competență, care dispune de infrastructura și de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în ordonanța de urgență menționată”, admitem ca nivelurile de competenta se refera si la domeniul arhitecturii.

Urmarind cu atentie principiile managementului situațiilor de urgență, regasim zone in care interventia arhitectilor se impune de la sine :

previziunea și prevenirea;

prioritatea protecției și salvării vieții oamenilor;

respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

asumarea responsabilității gestionarii situațiilor de urgență de către autoritățile administrației publice;

cooperarea la nivel național, regional și internațional cu organisme si organizații similare;

transparența activităților desfășurate pentru gestionarea situațiilor de urgență, astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;

continuitatea și gradualitatea activităților de gestionare a situațiilor de urgență, de la nivelul autorităților administrației publice locale până la nivelul autorităților administrației publice centrale, în funcție de amploarea și de intensitatea acestora;

operativitatea, conlucrarea activă și subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului Național.

Pe toata durata situațiilor de urgență sau a stărilor evaluate conform criteriilor ca potențiale generatoare de situații de urgență se întreprind masuri tranzitorii, de urgenta si masuri permanente modificate în condițiile legii, pentru:

avertizarea populației, instituțiilor și agenților economici din zonele de pericol

in cazul cladirilor cuprinse de incendii arhitectul poate evalua rapid caile de acces ( intrari, iesiri) cele mai adecvate interventiei cat si zonele din cladire, spatiile care trebuie evitate

declararea stării de alertă în cazul iminentei amenințări sau producerii situației de urgență;

arhitectul poate evalua cu mare rapiditate posibilitatea imploziei unei cladiri, gradul de rezistenta a structurii, iminenta prabusirii partiale sau totale contribuind in mod cert si valoros la un comunicat de alerta cu date concrete si corecte

acordarea de ajutoare de urgență;

instituirea regimului stării de urgență, în condițiile prevăzute de art. 93 din Constituția României, republicată;

solicitarea sau acordarea de asistență internațională;

un arhitect, ca bun specialist, poate interveni – la solicitare, cu asistenta si suport la nivel international

acordarea de despăgubiri persoanelor juridice și fizice;

alte măsuri prevăzute de lege.

autoritățile și organismele din componența Sistemului Național cooperează, în exercitarea atribuțiilor specifice, atât între ele, cât și cu alte instituții și organisme din afara acestuia, din țară sau din străinătate, guvernamentale sau neguvernamentale.

asimilarea arhitectului in astfel de structuri este binevenita si va contribui prin expertiza pe care o detine la elaborarea metodologiei privind actiunile de prevenire si salvare

Sistemul Național are în compunere :

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență;

servicii publice comunitare profesioniste pentru situații de urgență;

centre operative pentru situații de urgență;

comandantul acțiunii

Comitetele pentru situații de urgență (organisme interinstituționale de sprijin al managementului și se întrunesc semestrial și ori de câte ori situația impune) sunt :

Comitetul Național pentru Situații de Urgență, denumit în continuare Comitet Național, se constituie și funcționează sub conducerea nemijlocită a Ministrului Administrației și Internelor și sub coordonarea primului-ministru. Comitetul Național este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experți si specialiști desemnați de ministerele care au atribuții în gestionarea situațiilor de urgență. Organizarea și funcționarea Comitetului Național a fost stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 1489/09.09.2004. Secretariatul tehnic permanent al Comitetului Național funcționează ca un compartiment specializat în cadrul Centrului Operațional Național din Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, așa cum este prevăzut în HGR. nr. 1940/09.09.2004. Comitetul Național asigură îndeplinirea atribuțiilor specifice din perspectiva obiectivelor strategiei internaționale de reducere a dezastrelor.

Comitetul ministerial se constituie prin ordin al ministrului ori al conducătorului instituției publice centrale, după caz, și are în componență persoane cu autoritate, care pot lua decizii, experți și specialiști din aparatul propriu al ministerului și din alte entitati subordonate acestuia si care gestioneaza situațiile de urgență. În componența comitetului ministerial se pot coopta – la solicitarea ministrului respectiv, și alti experti reprezentanți ai altor ministere și instituții cu atribuții în domeniu.

La nivelul municipiului București se constituie, sub conducerea prefectului, Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență. Din acest comitet fac parte primarul general, primariile de sectoare, șefi de servicii publice deconcentrate, descentralizate, manageri ai unor instituții, regii autonome și societăți comerciale care îndeplinesc funcții de sprijin în gestionarea situațiilor de urgență, precum și manageri ai agenților economici care, prin specificul activității, constituie factori de risc potențial generatori de situații de urgență. Doar prefectul municipiului București.poate decide functionarea, organizarea si atributiile acestui comitet.

La nivelul județelor se constituie, sub conducerea prefecților, comitete județene pentru situații de urgență. Din comitetul județean fac parte președintele consiliului județean, șefi de servicii deconcentrate, descentralizat, alți manageri ai unor instituții și societăți comerciale de interes județean care îndeplinesc funcții de sprijin în gestionarea situațiilor de urgență, precum și manageri ai agenților economici care, prin specificul activității, constituie factori de risc potențial generatori de situații de urgență.

La nivelul municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București, precum și al comunelor se constituie, sub conducerea primarului și cu avizul prefectului, comitete locale pentru situații de urgență. Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, orașului sau municipiului, după caz, și reprezentanți ai serviciilor publice și ai principalelor instituții și agenți economici din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum și manageri sau conducători ai agenților economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin specificul activității, constituie factori de risc potențial generatori de situații de urgență. Organizarea, rolul, derularea activitatilor comitetelor locale se stabilesc prin dispoziție a primarului, cu avizul prefectului.

Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situații de urgență, denumite în continuare servicii de urgență profesioniste, constituite ca servicii deconcentrate, care funcționează ca inspectorate județene si al municipiului București, asigură în zonele de competență coordonarea, îndrumarea și controlul activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență. În cadrul serviciilor de urgență profesioniste se organizează inspecții de prevenire, centre operaționale și alte structuri adecvate pentru gestionarea situațiilor de urgență, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicații, informatică și relații publice. Serviciile publice de urgență asigură, potrivit competențelor legale în unitățile administrativ-teritoriale în care funcționează, cooperarea în domeniile protecției civile, apărării împotriva incendiilor și gestionarii situațiilor de urgență. La nivelul ministerelor, al altor instituții publice centrale cu atribuții în gestionarea situațiilor de urgență, al municipiilor – cu excepția municipiului București, al orașelor și comunelor se constituie centre operative pentru situații de urgență, denumite în continuare centre operative.

Centrele operative se constituie din personalul aparatului propriu al autorității respective, prin ordin al ministrului, conducătorului instituției publice centrale sau prin dispoziție a primarului.Centrele operative asigură secretariatele tehnice ale comitetelor constituite la nivelul autorităților publice centrale sau locale.

Dupa cum se observa in dispozitiile guvernamentale de mai sus, in situatiile de criza intervin atat structuri centrale cat si locale, dar acestea trebuie coordonate de specialisti bine pregatiti si asa cum s-a observat complexitatea pregatirii atat a pompierilor ofiteri cat si a servantilor este complexa si necesita conditii deosebite in specializarea lor; Academia de Pompieri – proiectul de fata, a luat in considerare in elaborarea conceptului toate aspectele acestei pregatiri asigurand dispozitive specifice pentru specializarea cadrelor.

În situații de urgență, coordonarea unitară la locul producerii evenimentului excepțional, coordoarea acțiunii tuturor forțelor stabilite pentru intervenție se realizează de către o persoană împuternicită si denumita Comandantul actiunii; numirea persoane se face in functie în funcție de natura și gravitatea evenimentului și de mărimea categoriilor de forțe concentrate, denumită comandantul acțiunii. Comandantul acțiunii poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de către grupa operativă și punctul operativ avansat, constituite potrivit reglementărilor în vigoare. Comandantul actiunii provine, in cazul incendiilor, din randul cadrelor pregatite in Academia de Pompieri ; am expus complexitatea interventiei pentru a intelege si complexitatea pregatirii acestor cadre in unitati de invatamant cu dotari de exceptie, specifice care sa asigure cunostintele necesare si abilitatile pe care trebuie sa le dovedeasca un Comandant care coordoneaza situatii de criza.

Structura organizatorică, atribuțiile, funcționarea și dotarea comitetelor, centrelor operaționale și centrelor operative pentru situații de urgență se stabilesc pe baza regulamentului-cadru aprobat prin hotărâre a Guvernului. Desi structura organizatorica are un cadru strict, documentatia pusa la dispozitia comitetului este elaborata si de catre specialisti cu competente conexe, si aici ne referim si la experienta arhitectului care prin planurile de situatie poate stabili concret metodele de deominare si rezolvare a situatiei exceptionale.

Sistemul de comunicații, de prelucrare automată și de stocare a datelor necesare funcționării Sistemului Național se asigură prin mijloace proprii ale Ministerului Administrației și Internelor, ale celor din dotarea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, Serviciului de Telecomunicații Speciale și ale altor componente ale sistemului național de apărare. Din sistemul de comunicatii face parte intriseca si planul, harta situationala elaborata de un arhitect si , in anumite situatii , un urbanist

II. METODOLOGIA DE CERCETARE SI STABILIREA CAUZELOR DE INCENDIU IN ANSAMBLU

1. Generalitati

Cercetarea cauzelor de incendii reprezinta ansamblul masurilor si actiunilor organizatorice, tehnice si operative care includ metode, procedee si mijloace specifice in vederea stabilirii precise a imprejurarilor, surselor, mijloacelor de aprindere si, dupa caz, a autorilor care au generat producerea incendiului sau evenimentului urmat de un incendiu. Amprenta incendiului se defineste ca imaginea macroscopica a ansamblului modificarilor survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor incendiului asupra spatiului incendiat si a bunurilor aflate in acesta, dar si a modificarilor drept consecinte a interventiei de stingere a incendiului ( elemente ale substantelor folosite : spuma, nisip, apa…). Urma este orice modificare materiala ( in plus sau in minus) existenta si/sau produsa in mediul- spatiul in care a izbucnit incendiul sau in alte locuri ce au legatura cu acesta, ca urmare a interactiunii dintre fenomenele tehnice, naturale, infractionale sau de alta natura, mijloacele si caile de actiune ale acestora si elementele componente ale spatiului incendiat.

Analiza activitatii de cercetare a incendiilor are mai multe scopuri, acestea sunt :

descoperirea imprejurarilor si cauzelor reale care au generat incendiile;

care ar putea fi metoda de prevenire in viitor a incendiilor datorate cauzelor si imprejurarilor similare sau asemanatoare celor cercetate;

care ar putea fi metoda de anihilare mai rapida a cauzei incendiului cat si a incediului in sine, in viitor

sprijinirea organelor de cercetare penala in elucidarea cauzelor, in identificarea faptuitorilor si in administrarea probelor in vederea aflarii adevarului pentru luarea masurilor ce se impun;

formularea concluziilor si invatamintelor privind activitatea de prevenire si stingere a incendiilor desfasurata

elaborarea unui set de masuri perfectionate pentru reducerea si diminuarea minima a producerii unui incendiu in conditii similare

Cercetarea cauzelor incendiului are rolul de a pune in evidenta nu numai sursa de aprindere (initiere), ci si celelalte elemente componente ale cauzei care au favorizat producerea si- ulterior, evolutia lor, analizand si toate datele rezultate de natura subiectiva si obiectiva ale persoanelor implicate, in cazul in care acestea au avut o implicare si initierea nu s-a produs doar din defectiuni tehnice sau alte cauze naturale ( fulger, vant, foc nesupravegheat). Concluziile formulate ca urmare a cercetarii incendiului trebuie sa se sprijine fie pe baza probelor certe prezentate de investigatori, fie prin eliminarea motivata tehnic si juridic a tuturor celorlalte cauze posibile. Din nou apare necesitatea unei echipe interdisciplinare si cu contributia specialistilor in constructii ( presupunand ca este vorba de cladiri). Astfel cercetarea cauzelor de incendii presupune:

cercetarea la fata locului – activitate de baza – care trebuie efectuata la un interval de timp cat mai scurt fata de initierea incendiului;

documentarea se desfasoara conform legislatiei prin inspectoratele pentru situatii de urgenta care stabilesc, impreuna cu politia si cu organele abilitate prin lege, cauzele producerii incendiilor si conditiile care au favorizat dezvoltarea si propagarea acestora si organizeaza banca de date privind incendiile; in marea majoritate a cazurilor raman definitive cauzele incendiilor stabilite la fata locului dupa stingerea incendiilor si consemnate, de regula, in procesul-verbal de interventie.

In determinarea cauzelor si imprejurarilor producerii incendiilor, atributiunile cele mai importante – pe langa pompieri, le au si politia si pichetul, conform Codului de procedura penala si legislatiei in vigoare, indeosebi in cazul incendiilor intentionate (arson) si a celor care au provocat victime sau alte consecinte negative grave si deosebite, care nu au redundanta in cazuistica. In aceste situatii, unitatile de pompieri sunt solicitate sa aprofundeze cercetarea cauzelor, rezultatele si concluziile lor fiind consemnate in rapoarte de constatare tehnico-stiintifica. Astfel, observam, inca o data, importanta acestor specialisti si avem in vedere importanta pregatirii la un inalt grad de performanta care se poate obtine doar in conditii moderne, cu tehnica si structuri fizice specifice cat si de curriculum de performanta internationala.

2. Investigatia

Ce trebuie sa stabileasca investigatorii

a) analiza situatiei existente in obiectivul afectat si la locul incendiului in perioada dinaintea producerii evenimentului.

– date privind dispunerea in plan si structura constructiva a cladirii, incaperii, instalatiei tehnologice, instalatiilor utilitare (electrice, incalzire, ventilare, abur tehnologic, aer comprimat, gaze etc.), starea si conditiile de exploatare a acestora; cine le intretine

– materialele si obiectele care se aflau in zona afectata inaintea incendiului, cantitatea, distributia, starea, modul de ambalare si caracteristicile tehnice si gradul de combustibilitate ale acestora;

– tipul, amplasarea si numarul stingatoarelor si mijloacelor initiale de interventie;

NB- interventia si opinia tehnica a specialistului arhitect fiind de importanta majora in acesta situatie

b) contextul in care a fost observat incendiul:

– data, ora si modul in care s-a facut alarmarea serviciului de pompieri civili, alertarea pompierilor militari, anuntarea conducerii obiectivului;

Pentru culegerea datelor necesare se vor utiliza documentele existente la serviciul de pompieri civili si la unitatea de pompieri militari. De asemenea, se vor audia toti martorii oculari si alte persoane care detin date privind situatia din obiectivul afectat de incendiu, stabilindu-se, inca de la inceput, cercul persoanelor care pot da informatiile necesare. Audierea se va face cu o abordare neagresiva, informala, cordiala, pe baza de interviu, dupa urmatorul exemplu:

a) aspecte vizuale si aspecte auditive

c) aspecte de simt tactil si miros

d) evolutia in timp si in spatiu a incendiului

e) situatia meteorologica

f) desfasurarea interventiei de stingere a incendiului

Se vor preciza durata, dispozitivul si operatiunile intreprinse, mijloacele utilizate, salvari de persoane si bunuri, factorii care au facilitat sau limitat actiunea de interventie, accidente, incidente, prejudicii materiale si victime.

Principalele urme ale incendiilor se pot clasifica astfel:

urme de lichide, vapori si gaze combustibile (produse petroliere, lacuri, vopsele, solventi, gaz metan, gaz lichefiat tip aragaz etc.);

urme create de explozivi, provenite de la:

substante explozive: focarul (craterul), schije, ruperi, arsuri, fumizare, efecte distructive, urme, efecte sonore

amestecuri explozive;

microurme create de incendii si explozii:

Fixarea datelor de mai sus se face conform Codului de procedura standard dar si conform masurilor permanente sau tranzitorii emise spontan prin decizii la locul faptei de catre Comandantul actiuni in consultare cu specialistul de domeniu- in functie de cauza dominanta.

3. Reguli tactice generale

Nelimitarea anticipata, in timp, a duratei stingerii incendiului; operativitate maxima, pentru a permite reluarea activitatii in obiectivul incendiat si evitarea in acest fel a unor pagube suplimentare; activitatile principale conform protocolului de interventie sunt :

efectuarea cercetarii complete si minutioase la fata locului, independent de orice ipoteza preconceputa sau de alte anticipari.

executarea organizata a sarcinilor.

identificarea focarului sau a craterului initial

materialele si substantele care au ars (natura, cantitati, amplasare, proprietati);

cine, cand si cum a observat si anuntat incendiul;

cine, cand, cum si cu ce au actionat initial asupra incendiului;

conditiile atmosferice (vant, temperatura, precipitatii).

inceperea imediata a cercetarii cauzelor si imprejurarilor in care s-a produs

In cazul activitatilor desfasurate in timpul interventiei ( in paralel cu luarea masurilor tactic operative necesare pentru stingerea incendiului, si daca investigatorul face parte din subunitatea de interventiei atunci se pot lua probe si se analizeaza efectele, inclusiv se inregistreaza pe reportofon declaratii precum si pe suport video imagini importante).

Dupa lichidarea incendiului, intr-o prima faza (numita si faza statica) se procedeaza la constatarea si fixarea starilor de fapt existente in spatiul cercetat fara sa se atinga sau sa se modifice pozitia urmelor si obiectelor purtatoare de urme. Regulile de procedura penala interzic atingerea sau deplasarea urmelor sau obiectelor, care pot constitui probe, de catre alte persoane inaintea persoanelor abilitate de lege, in caz contrar fiind pierdut caracterul probatoriu si nu se mai pot utiliza ca dovezi. Prezenta si semnificatia urmelor gasite la fata locului trebuie permanent coroborate cu alte informatii obtinute pentru a evita ipotezele gresite.

O atentie deosebita trebuie acordata conservarii situatiei existentei in timpul incendiilor la tablourile electrice, tablourile de comanda ale instalatiilor utilitare (ventilatie, climatizare) a.m.c.-uri, tablouri de comanda ale instalatiilor tehnologice care alimentau consumatorii din zona incendiata.

4. Prevenirea incendiului

1. Scopul prevenirii incendiilor

1) In mod fundamental- PREVENIREA INCENDIILOR se realizează printr-un complex de acțiuni si masuri organizatorice, tehnice, de informare, de instruire si educare, precum si de asigurare materiala toate fiind destinate sa preîntâmpine izbucnirea si propagarea incendiilor, sa creeze condiții pentru salvarea operativa a oamenilor si bunurilor, semnalizarea, anunțarea si stingerea eficientă a incendiilor; toate aceste activitati necesita o indelunga pregatire, foarte specializata si in conditii optime in vederea obtinerii performantei maxime.Academia de Pompieri este cadrul specializat in care cadrele se instruiesc si se perfectioneaza teoretic si practic.

2) Prioritar in prevenirea si inlaturarea starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu, se are in vedere acționarea asupra următoarelor elemente:

– sursele de aprindere (energie);

– mijloacele care pot deveni surse de aprindere;

– substanțele si materialele combustibile care se pot aprinde;

– împrejurările determinante si favorizante;

3) Masurile tranzitorii sunt luate pentru reducerea pericolului de incendiu prin:

– diminuarea surselor potențiale de aprindere;

– eliminarea unor împrejurări care virtual pot concura la izbucnirea incendiilor;

– întărirea controlului si autocontrolului, supravegherea, inspectarea, verificarea, respectarea protocolului de preventie

2. Principiile utilizate in organizarea si executarea controlului

– principiul consensului si acțiunilor unitare

– principiul urgentei si ulterior al priorității în desfășurarea controlului;

– principiul flexibilității;

– principiul logisticii si organizarii de personal;

– principiul dialogului deschis și al asigurării unui climat psihologic normal.

3. Controlul tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor

a) Obiectivele controlului

– preîntâmpinarea apariției stărilor de pericol și a cauzelor potențiale de incendiu

– depistarea și înlăturarea operativa a stărilor de pericol și a cauzelor potențiale de incendiu.

– asigurarea măsurilor pentru stingerea promptă a începuturilor de incendiu și a incendiilor; limitarea consecințelor negative ale acestor evenimente

– stabilirea masurilor specifice de siguranța pentru resursa umana si a bunurilor pe timpul înlăturării efectelor incendiilor, exploziilor, precum și la reluarea activităților economico-sociale perturbate de aceste evenimente.

b) Activitățile principale care se desfășoară pe timpul controlului

– informarea asupra masurilor luate de conducerile administrative și verificarea îndeplinirii acestora mai ales cand se poate produce prabusirea unor cladiri, partiala sau totala

– verificarea modului de organizare si funcționare a compartimentului de prevenire și stingere a incendiilor (comisia de apărare împotriva incendiilor, formația civila, cadrele tehnice P.S.I. etc),îndrumarea și sprijinirea acestora în derularea activitatilor cat si in îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor specifice;

– sprijinirea activitatii de informare, instruire și educare privind prevenirea și stingerea incendiilor;

– acordarea asistenței tehnice de specialitate

– finalizarea controlului tehnic de specialitate.

c) Metode de control

– controale complexe;

– controale comune sau mixte;

– controale colective individuale de fond;

– controale statistico-matematice.

– controale prin matricea de risc : major, mediu, minor

impact

redundanta

repetabilitate identica

frecventa

probabilitatea de aparitie

monitorizarea

istoric – statistici

e) Tehnici de control

– controlul sau inspecția la fata locului;

– verificări aparatura la fata locului

– verificari la distanta prin chestionare

– observații la fata locului; observatii ca opinii preluate de la factorii responsabili

– investigații si sondaje

ACTIUNI DE EVACUARE IN SITUATII DE URGENTA

Evacuarea – consideratii de arhitectura

În cazul cladirilor, compartimentelor de incendiu, încaperilor uzuale cat si in cazul altor spatii construite vor fi asigurate cai de acces imediat la exterior – numite cai de evacuare prin care, în caz de incendiu, persoanele sa poata ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unor suprafete carosabile, în timpul cel mai scurt si în conditii de deplina siguranta.

Pentru circulatiile functionale aferente locurilor în care prezenta oamenilor apare întâmplator sunt prevazute marcaje cu caile de acces la exterior. In principiu, daca exista servicii de supraveghere aceste spatii sunt vizitate si 8 ori in timpul unui schimb (tura); o importanta deosebita se acorda încaperilor pentru fumat sau grupurilor sanitare; conditiile prevazute pentru caile de evacuare au devenit obligatorii : scara de incendiu , stingatoare la puncte marcate, harta de evacuare a unei cladiri vizibila si cunoscuta ocupantilor cladirii prin sesiuni de instruire SSM.

Caile de circulatie prevazute pentru functionarea normala a activitatilor in cazul oricaror constructii trebuie sa asigure si evacuarea persoanelor în caz de incendiu. Căile special destinate evacuarii se prevad numai atunci când cele functionale sunt insuficiente sau nu pot satisface conditiile de siguranta la foc; dar, si in cazul unor cladiri care – prin activitatea lor au constructie subterana, supraetajata peste regimul standard de inaltime sau se presupune o aglomerare de indivizi peste normele activitatilor lucrative : mall-uri, sali de spectacol, stadioane, etc. …

Caile de evacuare în caz de incendiu sunt considerate circulatii libere care, conformate la normativ in constructii, asigura evacuarea prin usi, coridoare, degajamente, tuneluri, holuri sau vestibuluri prcaticate la toate nivelurile cladirii. Caile de acces pot fi directe, prin casa scarii, prin scari de evacuare, prin terase, balcoane, logii sau prin alte pasaje de evacuare. In mod evident cai de evacuare pot fi considerate si cele care trec prin încaperi sau spatii din cladiri civile (publice) sau de productie, în conformitate si cu respectarea conditiilor din normativ.

Normativele in vigoare prevad ca o calea de evacuare poate fi constituita si din una sau mai multe ferestre (cu ochiuri mobile de min. 0,75 m latime si 1,00 m înaltime libera), având parapetul la cel mult 1,50 m deasupra nivelului solului sau al unei terase prin care se poate face evacuarea catre nivelul terenului; aceasta norma se aplica in urmatoarele situatii :

a) încaperi supraterane cu cel mult 50 de persoane;

b) încaperi situate la subsol sau demisol, daca pe întreg nivelul exista cel mult 30 de persoane si se asigura în interior scari fixe de acces la parapete mai înalte de 1,20 m; la aceste încaperi se admit si trape de min. 0,80 x 0,80 m prevazute în interior cu scari fixe de acces care asigura evacuarea direct catre exterior.

În constructii, compartimente de incendiu sau portiuni de constructii independente din punctul de vedere al circulatiei, persoanele trebuie sa aiba acces la cel putin doua cai de evacuare, care pe cât posibil, trebuie sa duca în directii opuse. Usile folosite pe traseul cailor de evacuare trebuie sa fie cu deschidere de tip obisnuit, pe balamale sau pivoti, daca este posibil cu lumina usii de 1.10 lat si pentru persoanele in fotoliu rulant.

Pe traseul cailor de evacuare nu se admite utilizarea usilor actionate electric si/sau electronic, usi care se pot bloca datorita functionarii defectuoase a mecanismelor lor auxiliare, precum nici usile de tip glisant, ghilotina, basculant, etc. Fac exceptie usile pentru maximum 5 persoane capabile sa se evacueze singure. Usile glisante, pliante si cele turnante (cu foi care pot fi usor pliate) pot fi folosite pe caile de evacuare numai daca acestea au vitrajul din sticlă securizată și sunt prevăzute cu mijloace de spargere si indicatoare corespunzatoare, desi nu sunt recomandate. Deschiderea usilor de pe traseul de evacuare, trebuie sa se faca în sensul deplasarii oamenilor spre exterior, cu exceptia usilor prin care se evacueaza cel mult 20 persoane valide.

În dreptul usilor de evacuare nu se admit praguri ; daca acestea sunt necesare, se vor racorda la pardoseala prin pante. In situatiile admise de normativ usile pietonale de evacuare practicate în alte usi cu dimensiuni mari, pot avea praguri cu înaltimea cât mai mică și nu mai mult de 0,40 m. O alte cale de evacuare poate fi constituita din ferestre sau trape exterioare daca prin acestea se asigura evacuarea în conditii corespunzatoare de siguranta a persoanelor, conform prevederilor normativului.

Asigurarea unei singure cai de evacuare este admisa doar, atunci când conform proiectului, la fiecare nivel se pot afla simultan maximum 20 de persoane – indiferent de timpul (lungimea) caii de evacuare realizat, precum si in cazurile in care numarul persoanelor este mai mare dar timpul (lungimea) traseului de evacuare se inscrie in valoarea admisa pentru coridoare infundate, in functie de nivelul de stabilitate la foc, nivel de risc, tip de cladire si destinatie, dar si acestea , sunt toate conform prevederilor normativului. La cladirile înalte, foarte înalte si la salile aglomerate, sunt obligatorii minimum doua cai de evacuare.

Holurile etajelor în care debuseaza liber scari de evacuare, ar putea fi asimilate cu obisnuitele case de scari, daca sunt destinate doar circulatiei sau stationarii si daca sunt separate fata de restul constructiei, conform prevederilor pentru casele de scari respective. In peretii interiori ai caselor de scari se pot practica numai goluri de acces la nivelurile constructiei. Pentru iluminarea casei de scari, a vestibulurilor de etaj si a coridoarelor, se pot prevedea goluri numai în conditiile admise de normativul in constructii dar si protejate corespunzator respectand si normativul PSI.

Scarile interioare si importanta acestora in incidenta cazului de incendiu :

1) Scarile interioare pot fi închise (amplasate în case proprii de scari) sau deschise (amplasate în holuri, vestibuluri, atriumuri etc.) potrivit prevederilor normativului.

2) Scarile de evacuare, trebuie sa duca- insa, pe aceeasi verticala, de la ultimul nivel pentru care asigura evacuarea, pâna la nivelul iesirii în exterior la nivelul solului ori al unor suprafete exterioare carosabile, sau pe o terasa de pe care evacuarea poate fi continuata pâna la nivelul terenului. Persoanele odata intrate în casa scarii, trebuie sa poata ajunge fara a o mai parasi, pâna la nivelul iesirii la exterior. Din aceasta situatie, fac exceptie scarile din interiorul apartamentelor de locuit si scarile întrerupte la care evacuarea din punctul de întrerupere pâna la nivelul terenului poate fi continuata în siguranta prin terase sau prin alte case de scari sau holuri cu acces direct în exterior. Legatura directa între doua scari interioare întrerupte, trebuie edificata printr-un palier comun. Golurile de acces la casele de scarilor de evacuare, se protejeaza conform prevederilor normativului, de regula, prin: usi normale sau cu geam simplu sau armat, ori usi etanse si rezistente la foc, sau încaperi tampon, in funcție de situatiile prevăzute în normativ- si corespunzator realizate si echipate. În toate situatiile, usile de acces la casele de scari, se prevad cu sisteme de autoînchidere sau inchidere automata, dupa caz, aici facand exceptie cele de la cladirile de locuit si doar daca nu sunt cladiri înalte sau foarte înalte. Casele de scari de evacuare, trebuie sa aiba iesiri la nivelul terenului sau al unor suprafete exterioare carosabile, astfel:

• direct în exterior;

• prin hol sau vestibul;

• prin coridor de maximum 10 m lungime, cu acces în exterior direct sau printr-un hol ori vestibul;

• prin intermediul unui degajament protejat

Normele PSI mai prevad :

grinzile și podestele scarilor interioare de evacuare trebuie sa îndeplineasca conditiile de comportament la foc, inclusiv nivelul de stabilitate la foc.

inclinarea rampelor scarilor de evacuare, suprafata si forma treptelor si a podestelor, trebuie sa permita circulatia fluida si sigura a persoanelor

scarile cu rampe curbe (helicoidale) sunt considerate cai de evacuare numai în portiunea de rampa în care latimea minima a treptei este de 18 cm, iar latimea maxima de 40 cm, daca treptele au aceeasi forma si dimensiune pe toata desfasurarea scarii.

scarile cu trepte balansate pot fi considerate cai de evacuare, numai pentru o singură unitate de trecere (flux) de evacuare a utilizatorilor, daca îndeplinesc conditiile de lățime si dimensiune necesare (Norme PSI art. 182)

La constructiile cu trei sau mai multe niveluri, se va asigura posibilitatea de ridicare a furtunurilor de apa sub presiune ( conectate la hidrantii specifici) pâna la locul în care urmeaza a fi folosite, prin ferestrele caselor de scari plasate pe fatadele accesibile (cu conditia ca sub aceste ferestre sa nu fie prevazute copertine, pergole sau alte elemente constructive proeminente care sa împiedice ridicarea furtunurilor). Atunci când casa scarilor nu au ferestre, se prevad goluri cu latimea de cel putin 20 cm situate pe aceeasi verticala, practicate în podeste ori între vanguri.

Factorii de risc

Risc de incendiu – probabilitatea izbucnirii unui incendiu in spatii, încăperi, construcții sau compartimente de incendiu. Riscul de incendiu i se asociaza o grila si criterii de securitate la incendiu.

In functie de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu in cladiri, se imparte in urmatoarele categorii :

R mic: qi = sub 420 MJ/m2

R mediu: qi = 420 – 840 MJ/m2

R mare: qi = 840-5040 MJ/m2

R foarte mare: qi = peste 5040 MJ/m2

Constructiile in functie de destinatie (functiune), cat si unele spatii si incaperi din cladirile civile (publice), s au urmatoarea incadrare formulata dupa gradul de risc la incendiu:

foarte mare:

incăperi în care se utilizeaza, sau depoziteaza materiale, produse ori substante cu pericol de explozie volumetrica (substante a caror aprindere sau explozie poate sa aiba loc in urma contactului cu oxigenul din aer, cu apa sau cu alte substante ori materiale; lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor pana la 28oC, gaze sau vapori cu limita inferioara de explozie pana la 10%, atunci cand acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive); lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor cuprinsa intre 28-100oC, gaze sau vapori cu limita inferioara de explozie mai mare de 10%, atunci cand acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive; fibre, praf sau pulberi, care se degaja in stare de suspensie, in cantitati ce pot forma cu aerul amestecuri explozive; gaze lichefiate, prafuri în vrac sau în ambalaje vulnerabile; încăperi in care densitatea sarcinii termice este peste 5040 Mj/m2

mare:

incaperi în care se utilizeaza, sau depoziteaza materiale ori substante combustibile (arhive, biblioteci, multiplicare, încăperi cu pubele de gunoi, parcaje autoturisme, etc.), spatii comerciale produse explozibile (gaze lichefiate, prafuri care în a);

mediu:

incaperi în care se utilizeaza foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu preparări calde, etc.), servere; existenta focului deschis sub orice formă, in absenta substantelor combustibile; substante sau materiale incombustibile in stare fierbinte, topite sau incandescente, cu degajări de caldură radiantă, flăcări sau scântei ; substante solide, lichide sau gazoase ce se ard in calitate de combustibil.

mic:

existenta unor materiale sau substante incombustibile în stare rece sau a substanțelor combustibile in stare de umiditate înaintată, peste 80% astfel incat posibilitatea aprinderii lor este exclusă. Ambalaje, palete sau rafturi combustibile, daca nu depășesc în totalitate 105 MJ/m2

Gradul de periculozitate nespecific ( inafara standardului)

in ceea ce priveste încăperile și spațiile echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor, riscurile mari de incendiu pot fi incadrate la riscuri mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi incadrate la riscuri mici

pentru întregul compartiment de incendiu sau clădire, riscul de incendiu considerat va fi cel mai periculos dacă reprezintă minimum 30% din volumul spațiului avut in vedere

risc foarte mare de incendiu: spații cu posibilități atât de incendiu cât si de explozie volumetrica

risc mare de incendiu: spații cu posibilitati de incendiu/ardere;

Nu se incadreaza la risc mare de incendiu, oricare din urmatoarele situatii (incadrarea se face in functie de pericolul de incendiu in ansamblu, la risc mediu sau mic de incendiu)

• folosirea de solide, lichide sau gaze drept combustibil pentru ardere in incaperi echipate corespunzator

• utilizarea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabilitate peste 100oC la comenzi hidraulice, racire, ungere, filtre si tratamente termice, in cantitati de max. 2 m3, dar in conditia respectarii masurilor pentru limitarea propagarii incendiului;

• folosirea echipamentului electric, care contine pana la 60 kg ulei pe unitatea de echipament, precum si a fluxurilor de cabluri cu mai putin de 3,5 kg material combustibil/ml pe flux;

• materialele si substantele combustibile dintr-un spatiu de depozitare a materialelor combustibile, a unor ambalaje, palete sau rafturi combustibile, daca nu depasesc in totalitate 105 MJ/m2

IV. REZISTENTA LA FOC

Element de constructie rezistent la foc (R)

element cu rol structural – stâlpi, coloane, etc., – cu rezistența la foc cel putin egală cu nivelul stabilit in normativ, in functie de nivelul de stabilitate la foc al construcției, element fără rol de etanșeitate și izolare termică la foc

Element de construcție rezistent la foc (REI)

element cu rol structural – pereți, planșee, etc., – cu rezistența la foc după criteriile de rezistență, etanșeitate la foc și izolare termică la foc, cel putin egală cu nivelul stabilit in normativ, in functie de nivelul de stabilitate la foc al construcției.

Element de construcție rezistent la foc (EI)

element fără rol structural – pereți, uși, obloane, cortine, – cu rezistența la foc după criteriile de etanșeitate la foc și izolare termică la foc, cel putin egală cu nivelul stabilit in normativ, în functie de rolul de protecție la foc pe care îl are și de nivelul de stabilitate la foc al construcției.

Element de construcție rezistent la foc (E) – (Etanș la foc)

element fără rol structural – pereți, uși, obloane, cortine, ecrane, parapeți, panouri – cu rezistența la foc numai după criteriul de etanșeitate la foc, cel putin egală cu nivelul stabilit, in functie de rolul de protecție la foc stabilit prin normativ.

Element de construcție rezistent la foc (W, S, C, K,)

element cu funcție impusă de rezistență la radiații (W), etanș la fum (S), cu închidere automată (C), sau cu capacitatea de protecție la foc a acoperirilor (K), – cu rezistența la foc pe criteriul respectiv cel putin egală cu nivelul stabilit, in functie de rolul special de protecție la foc stabilit prin normativ.

Situatii non-conforme si rezistenta la foc – importanta soliditatii cladirilor, importanta arhitecturii (exterior si interior), importanta selectiei si utilizarii materialelor de constructie si finisaje

Flash-over (Inflamare generalizată) – trecerea brusca la starea de combustie generalizata pe întreaga suprafata a materialelor combustibile dintr-un spatiu inchis.

Foc – incendiu standard ai căror paramentri de evoluție sunt stabiliți prin relație matematică; performanțele de comportament la foc se raportează la incendiul standard, adică la foc.

Incendiu – proces complex de ardere, cu evolutie necontrolată, datorat prezentei substanțelor combustibile si a surselor de aprindere, a carui aparitie si dezvoltare are efecte negative prin producerea de pierderi de vieti, pagube materiale, etc. si care impune interventia organizata/automată pentru stingere.

Incaperi cu aglomerari de persoane – incaperi in care se pot afla simultan cel putin 50 de persoane, fiecareia din acestea revenindu-i o arie de pardoseala mai mica de 4 mp.

Incapere tampon – incapere (sas) de protectie a golurilor din pereti, conformata, potrivit rolului pe care il are in caz de incendiu.

Invelitoare – izolare hidrofuga a acoperisurilor (teraselor), cu rol de asigurare a etanseitatii constructiei

Limitarea propagarii incendiilor – ansamblul masurilor constructive si de instalatii, care impiedica pentru durate normate de timp, extinderea incendiului in interiorul compartimentului de incendiu sau in afara acestuia.

Mansardă – spatiu functional amenajat in volumul podului constructiei – se considera nivel suprateran

Nivel – spatiu construit suprateran sau subteran al constructiilor inchise sau deschise, delimitat de planșee. Constituie nivel supanta a carei arie este mai mare decit 40% din cea a încăperii/spațiului în care se află.

Nivel de stabilitate la foc – capacitatea globală normată a unei construcții sau a unui compartiment de incendiu de a răspunde la acțiunea focului.

Panouri de invelitoare – elemente autoportante montate pe sarpante ale constructiilor, si cu rol de izolare termica.

V. APLICATII – CAZURI REALE

Locatie : Bucuresti, bd. Ion Mihalache nr. 142, bloc BC, sc D, sector 1

Beneficiar : Primaria S 1

Proiect nr. 25.809

Raport de expertiza la explozie si incendiu- Proiect Bucuresti

SCOP – Examinarea tehnica primara, intreprinsa imediat dupa anihilarea evenimentului a vizat capacitatea imobilului de a mai rezista si de mai ramane in echilibru la sarcini verticale.

DATE ANTERIOARE EVENIMENTULUI – Blocul a fost proiectat de Proiect Bucuresti, 1958-9 cu regim de inaltime P+4. Structura de rezistenta a blocului este alcatuita din plansee de beton armat monolit pe zidarie portanta cu samburi de beton armat. Structura planseelor a fost realizata prin rezemarea directa a intregului planseu, inclusiv grinzile, direct pe zidariile exterioare si interioare, eliminandu-se cofrajul de la partea inferioara a grinzilor. Din studiul geotehnic executat ( SF ) rezulta ca terenul este format de la dancimea de 1.50 m dintr-o argila prafoasa care permite fundarea cladirii cu o presiune adminsibila de 2.5 kg/cmp, pe acest strat.

STAREA ACTUALA – DUPA EVENIMENT – examinarea vizuala si luarea probelor cat si masuratorile facute dupa inlaturarea molozului s-au constata urmatoarele degradari

apartament cu cele trei plansee de 7-10-14 cm grosime sunt sfaramate si intrate in curgere, au armaturile deformate

40% din armaturile perimetrale sunt smulse de pe reazeme

coltul din dreapta blocului, fata de la bulevard are zidariile deplasate 6-7 cm, iar samburele de beton este sfaramat in doua pozitii

exista smulgere a armaturii centurii de colt cu antrenarea fisurii de beton

exista zona de segregare de 12 cm

stalpul de colt prezinta fisuri orizontale, denota depasirea capacitatii de sustinere orizontala – fenomenul este intins si la ceilalti spaleti, s-a depasit capacitatea de rezistenta la incovoiere

grinzi logitudinale multiplu fisurate

marea majoritate a zidariilor sunt prabusite de suflul exploziei

n…

EVALUAREA CALITATIVA

In urma analizarii la fata locului s-au luat masuri de sprijinirea colutului afectat cu un pop metalic 180/10mm

S-au facut lucrari de consolidare cu 6 popi metalici a buiandrului, s-a utilizat si consolidare cu beton epoxidic

LUCRARI DE INTERVENTIE

Camasuire cu tencuiala armata ce inglobeaza si zona de spalete deplasat la exterior

Se va realiza o noua armare ancorata de centurile perimetrale, in cazul placilor de la plaseu daramate

Planseele de la parter se vor consolida cu retea generala de armare torcretata sau mese de fibra de carbon

Placa de beton armat sfaramata in prezent de peste canalul termic, va fi refacuta in intregime

La planseele de la etajele 2,3,4 – fisurarile se vor injecta cu rasini epoxidice si tratamente cu mese de fibra de sticla

REZULTATE CONSTATATE IN URMA INVESTIGATIEI

Degradarile constatate sunt :

Planseul de peste parter la apartamentul de 3 camere a fost pulverizat

Peretii perimetrali sunt deformati catre exteriorul blocului

Crapaturi verticale, orizontale si oblice la exterior

Peretii portanti de la apartamentul de 3 camere si de la cele doua garsoniere sunt expulzati

n… (v. Anexa – studiul de caz)

Consolidarea se va efectua considerand ca in urma examinarii situatiei, structura blocului inca are proprietati disponibile de a nu-si pierde rezistenta si stabilitatea

CONCLUZII FINALE

_________________________________________________________

Dacă în ultima perioadă majoritatea exercițiilor și aplicațiilor tactice desfășurate de NATO aveau scenarii de dezastre, după atacul terorist din 11 septembrie 2002 asupra SUA și celelalte care au avut loc în lume, toate aplicațiile și exercițiile tactice ale NATO, sau ale țărilor partenere, se desfășoară după scenarii care cuprind și atacuri teroriste, cu precadere cele combinate : atac terorist si foc, atac terorist si arma,atac terorist si arma chimica , etc. …

Tara noastra , ca membra a NATO, a trecut la re-organizarea structurilor subordonate conform standardelor NATO, după scenarii bazate pe atacuri teroriste, sau care să cuprindă și atacuri teroriste . Acesta este un motiv major si justifica pe deplin realizarea unui plan de pregatire tactica de inalta specializare a cadrelor militare specifice, inclusiv cadrele de pompieri. Conceperea, proiectarea, elaborarea in detaliu a unui spatiu destinat acestui tip de pregatire se impune pentru cerinta interna cat si pentru a gazdui in mod performant aplicațiile internaționale desfășurate pe teritoriul național .

Odata adoptata metodologia NATO, aceasta trebuie percepută ca o metodologie serioasă, în care toate activitățile și acțiunile sunt foarte bine planificate, organizate și desfășurate, cu un sistem eficient de evaluare a activităților, astfel încât să se știe exact care este gradul de îndeplinire al obiectivelor aplicației, iar acest lucru presupune:

Realizarea de scenarii credibile, care ar putea fi posibile (atacurile teroriste cu foc),

Antrenarea și perfecționarea tuturor structurilor implicate în rezolvarea situațiilor de protecție civilă,

Rezolvarea tuturor situațiilor în timp operativ.

Bibliografie partiala:

Elemente fundamentale ale managementului crizelor și urgențelor civile din perspectiva protecției civile, Ed. Mpm Edit Consult, București 2014- Dr. Nicolae Ștainer;

Ghid practic pentru pregătirea populației în vederea protecției antiseismice, 2006, Ing. Radu Andriciuc;Ing. Sever Emil Georgescu;

Fire Fighting Strategy and Leadership, ed. L.A Univ., 2010, J. Robertson

Generic crisis management handbook, NATO/EAPC, 1997;

Cooperation Activities în Civil Emergency Planing, CEPD/NATO, 1996;

Introduction to Fire Prevention, 2nd ed,2009, Firefight Civil School, Glem Robertt

Building Construction for Fire Service Leadership- handbook, 2011, Chase Sargent

Studii de caz : Proiect Bucuresti, ing. I. Lungu;

Normativ de securitate la incendiu a constructiilor, – Preambul pg 1-9, elaborare MDRAP prin SIGUR Construct