Impozitele Si Taxele Locale Datorate de Contribuabili Persoane Fizice

UNIVERSITATEA ,, CONSTANTIN BRÂNCOVEANU’’

FACULTATEA DE FINANȚE CONTABILITATE

SPECIALIZAREA – CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE LICENȚĂ

Impozitele și Taxele Locale Datorate de Contribuabili Persoane Fizice

Coordonator:

Lect. Univ. Dr. Ducu Corina

Absolvent:

Oprea Bogdan

2016

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………….. 2

CAPITOLUL I. Delimitări conceptuale privind impozitele și taxele locale datorate de contribuabili persoane fizice

Aspecte generale privind impozitele și taxele locale…………………………………………………….. 3

Impozitul pe clădiri – prezentare generală……………………………………………………………………. 5

Impozitul pe teren – prezentare generală……………………………………………………………………… 8

Taxa asupra mijloacelor de transport – prezentare generală…………………………………………. 12

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor – prezentarea generală………………………………………………………………………………………………………………… 14

CAPITOLUL II. Proceduri privind impunerea, colectarea și executarea silită a impozitelor și taxelor locale datorate de contribuabili persoane fizice

Impunerea impozitelor și taxelor locale aferente contribuabililor – persoane fizice…………………………………………………………………………………………………………………….. 16

Colectarea impozitelor și taxelor locale prin executare silită de la contribuabili – persoane fizice…………………………………………………………………………………………………………………….. 29

CAPITOLUL III. Studiu de caz: stabilirea, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale la Primăria orașului Mioveni

Prezentarea Primăriei orașului Mioveni……………………………………………………………………. 40

Stabilirea impozitelor și taxelor locale la Primăria orașului Mioveni……………………………. 42

Colectarea impozitelor și taxelor locale prin executare silită la Primăria orașului Mioveni………………………………………………………………………………………………………………… 48

Dinamica încasărilor impozitelor și taxelor locale la Primăria orașului Mioveni…………………………………………………………………………………………………..53

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………………… 58

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………….. 60

ANEXE

INTRODUCERE

Prin conținut și prin modul de tratare a temei abordate, lucrarea ‘’Impozite și taxe locale datorate de persoane fizice. Studiu de caz la Primaria orașului Mioveni’’ își propune să ofere o imagine de ansamblu asupra importanței și rolului impozitelor și taxelor locale în constituirea veniturilor bugetului local al orașului Mioveni. Alegerea temei a fost determinată de desfășurarea activității în domeniul colectării impozitelor și taxelor locale prin proceduri de executare silită și de dorința aprofundării cunoștințelor în domeniul impozitelor și taxelor locale.

Lucrarea este structurată pe trei capitol cuprinzând o parte teoretică și una practică. În elaborarea primelor două capitole teoretice, cercetarea efectuată s-a bazat pe o documentare complexă în vederea obținerii informațiilor necesare pentru analiza conceptului de finanțe publice locale. A rolului și scopului acestora, a procesului bugetar la nivelul colectivității locale și a principalelor impozite și taxe locale care contribuie la formarea veniturilor bugetelor locale.

Pentru realizarea părtții practice care se regăsește în capitolul trei am analizat și prelucrat informațiile furnizate de Primăria orașului Mioveni, insistând asupra stabilirii, urmăririi și încasării impozitelor și taxelor locale la această instituție.

Deși există un număr apreciabil de impozite și taxe locale, totuși cunatumul lor se situează permanent sub necesarul de resurse financiare ale bugetelor locale.

Administrația publică locală are un rol extrem de important în societate ca administrator al veniturilor și cheltuielilor locale, impozitul, în general, fiind o necesitate mare pentru finanțarea cheltuielilor bugetare de interes național și local. Autoritățile publice locale nu își pot îndeplini atribuțiile principale în lipsa unor fonduri bănești care să fie gestionate de acestea.

CAPITOLUL I

Delimitări conceptuale privind impozitele si taxele datorate de contribuabili persoane fizice

Aspecte generale privind impozitele și taxele locale

Am ales impozitele si taxele locale ca obiectiv al acestei lucrări, datorită creșterii rolului pe care acestea îl au în formarea veniturilor bugetelor locale și în finanțarea cheltuielilor publice. Caracteristica pentru evoluția impozitelor și taxelor este tendința de creștere continuă ca mărime absolută și relativă, în paralel cu creșterea cheltuielilor publice. Chiar dacă aparent, plata impozitelor se face fără o contraprestație directă sau fără vreun echivalent, sau contraserviciu imediat, de valoare egală sau apropiată, din partea statului, în realitate, în timp, fiecare contribuabil beneficiază de pe urma impozitelor plătite, mai mult sau mai puțin, mai devreme sau mai târziu, direct sau indirect.

De-a lungul timpului s-au conturat diverse abordări ale conceptului de ,, sistem fiscal’’, dintre acestea evidențiindu-se sistemul fiscal reprezintă ,, totalitatea impozitelor și taxelor provenite de la persoanele fizice și juridice care alimentează bugetele publice’’ ; altă abordare prezintă sistemul fiscal ca fiind ,, totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care-i procură acestuia o parte covârșitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având contribuție specifică și un anumit rol regulator în economie’’

Indiferent de abordarea prin prisma căreia este definit sistemul fiscal componența esențială a acestuia o reprezintă impozitul ,, forma de prelevare a unei părți din veniturile și/ sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielior publice.

Definirea impozitului nu diferă prea mult de la un autor la altul. Astfel, Gaston Jeze reține că impozitul este o prestație precuniară pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv și fără contraprestație ,, în vederea acoperirii cheltuielilor publice ‘’.

În viziunea lui Nicolae Hoanță ,, impozitele reprezintă obligațiile de plată ale contribuabililor stabilite prin lege de către stat pentru susținerea cheltuielilor publice necesare furnizării unor bunuri și servicii publice, inclusiv a unor transferuri, de care se bucură în mod diferențiat și nedeterminat toți cetățenii unui stat precum și pentru influențarea conjuncturii economice ‘’.

Noțiunea provine din limba latină ,, impositus ‘’ și din limba franceză, de la cuvântul ,, impot ‘’. Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit tip de avere, pentru care, conform legii, datorează impozit. Sursa din care se plătește impozitul este diferită în funcție de forma pe care o îmbracă venitul realizat de persoanele fizice și este prevăzută de lege. Sumele încasate la bugetul public național, cu titlu de impozit. Au caracter definitiv și nerambursabil. În schimbul lor, statul nu se angajează la nici un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.

Spre deosebire de impozit, taxa reprezintă, în general, suma de bani plătită de o persoana fizică, ca regulă generală, pentru un serviciu prestat plătitorului de către stat sau instituțiile sale. Noțiunea de taxe provine din limba greacă, de la cuvântul ,, taxis ‘’ sau din limba franceză, de la cuvântul ,, taxe ‘’ , cu înțeles de fixare, impozit.

Nu se poate pune semnul egalității între costul serviciului executat de către stat și instituțiile sale în favoarea persoanelor fizice și suma percepută cu titlu de impozit.

Impozitul pe clădiri – prezentare generală

Cu timpul clădirile devin o formă importantă a averii imobiliare mai ales în mediul urban. În vederea impunerii acestora a fost introdus impozitul pe clădiri. Stabilirea acestui impozit se făcea pe baza unor criterii exterioare cum sunt: numărul și destinația camerelor, suprafața construită, numărul ușilor și ferestrelor, mărimea curților, chiria, etc. Astfel de criterii nu permiteau o impunere echitabilă deoarece se aplicau izolat și nu ofereau o imagine completă asupra mărimii obiectului impozabil.

Este unul dintre cele mai importante impozite locale din punct de vedere al ariei de acoperire și volumului încasărilor la buget. Este datorat pentru clădirile aflate in proprietatea contribuabililor, indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinație.

Se datorează impozit pe clădire indiferent dacă aceasta este localizată în intravilanul sau in extravilanul localităților.

Cladirea este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri.

Conform codului fiscal ,, orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit ‘’.

În cazul în care pentru o clădire proprietate publică sau privată a statului ori a unității administrativ-teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în cursul unui an apar situații care determină datorarea taxei pe clădiri, diferența de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa pe clădiri se compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.

În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spațiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

Datorită modificării aduse codului fiscal, clădirile se împart în:

clădiri rezidențiale ,, sunt clădiri folosite pentru locuit, alcătuite din una sau mai multe camere, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisfac cerințele de locuit ale unei persoane sau familii și care nu sunt folosite pentru desfășurarea unor activități economice’’.

clădiri nerezidențiale ,, sunt incluse acele clădiri care sunt folosite pentru activități administrative, de agrement, comerciale, de cult, de cultură, de educație, financiar-bancare, industriale, de sănătate, sociale, sportive, turistice, precum și activități similare, indiferent de utilizare și/sau denumire, fără ca aceasta să intre în categoria clădirilor rezidențiale.

Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:

a) clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice sau agrement, altele decât cele desfășurate în relație cu persoane juridice de drept public;

b) clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, instituțiilor publice cu finanțare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;

c) clădirile aflate în proprietatea fundațiilor înființate prin testament constituite, conform legii, cu scopul de a întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;

d) clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute oficial și asociațiilor religioase, precum și componentelor locale ale acestora, cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice;

e) clădirile funerare din cimitire și crematorii;

f) clădirile utilizate de unitățile și instituțiile de învățământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice care generează alte venituri decât cele din taxele de școlarizare, servirea meselor pentru preșcolari, elevi sau studenți și cazarea acestora, precum și clădirile utilizate de către creșe;

g) clădirile unei instituții sau unități care funcționează sub coordonarea Ministerului Educației și Ministerului Tineretului și Sportului, precum și clădirile federațiilor sportive naționale, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice;

h) clădirile unităților sanitare publice, cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice;

i) clădirile din parcurile industriale, parcurile științifice și tehnologice, precum și cele utilizate de incubatoarele de afaceri, cu respectarea legislației în materia ajutorului de stat;

j) clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje și tuneluri și care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcții, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru alte activități economice;

k) clădirile aferente infrastructurii feroviare publice sau infrastructurii metroului;

l) clădirile Academiei Române și ale fundațiilor proprii înființate de Academia Română, în calitate de fondator unic, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice;

m) clădirile aferente capacităților de producție care sunt în sectorul pentru apărare cu respectarea legislației în materia ajutorului de stat;

n) clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadnițe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri și/sau pătule pentru depozitarea și conservarea cerealelor, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru alte activități economice;

o) clădirile aflate în domeniul public al statului și în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice;

p) clădirile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război și a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;

r) clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat și a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanților legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat și ai minorilor încadrați în gradul I de invaliditate;

s) clădirile aflate în proprietatea organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, cu statut de utilitate publică, precum și cele închiriate, concesionate sau primite în administrare ori în folosință de acestea de la o instituție sau o autoritate publică, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice;

t) clădirile destinate serviciului de apostilă și supralegalizare, cele destinate depozitării și administrării arhivei, precum și clădirile afectate funcționării Centrului Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale.

Impozitul pe teren – prezentare generală

Impozitele de tip real au cunoscut o largă răspândire în perioada capitalismului ascendent. Astfel, în primele stadii de dezvoltare a capitalismului, când pământul constituia forma de bază a bogăției și principalul mijloc de producție, într-o serie de țări europene a fost introdus impozitul funciar (pe pământ). Pentru stabilirea mărimii acesteia se foloseau diferite criterii ca de exemplu numărul plugurilor utilizate în vederea lucrării pământului, întinderea terenurilor cultivate și calitatea acestora, etc; asemenea criterii nu permiteau stabilirea reală și corectă a capacității de plată a proprietarului funciar, deoarece se aveau în vedere numai unii dintre factorii care influențează nivelul producției agricole. Un important pas înainte în stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar, l-a contituit introducerea cadastrului, care reprezintă atât acțiunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, cu menționarea veniturilor pe care le produc, cât și registrele în care figurează înscriși contribuabilii cu bunurile lor, pe baza cărora se stabileau impozitele directe.

Impozitul pe teren este datorat de către persoanele fizice care au în proprietate terenuri situate în România, indiferent de locul unde acestea sunt situate.

Se datorează impozit pe teren indiferent dacă acesta ese localizat în intravilanul sau în extravilanul localităților.

Dacă un teren este deținut în proprietate de mai mulți contribuabili, impozitul aferent acestuia este datorat de contribuabili in felul următor:

proporțional cu suprafața deținută (în cazul în care sunt stabilite părțile individuale);

împărțind impozitul total la numărul de contribuabili ( dacă nu sunt stabilite părțile individuale).

Conform reglementărilor în vigoare impozitul pe teren nu se datorează pentru:

a) terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice sau agrement;

b) terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, instituțiilor publice cu finanțare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;

c) terenurile fundațiilor înființate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;

d) terenurile aparținând cultelor religioase recunoscute oficial și asociațiilor religioase, precum și componentelor locale ale acestora, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru activități economice;

e) terenurile aparținând cimitirelor și crematoriilor;

f) terenurile utilizate de unitățile și instituțiile de învățământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru activități economice care generează alte venituri decât cele din taxele de școlarizare, servirea meselor pentru preșcolari, elevi sau studenți și cazarea acestora, precum și clădirile utilizate de către creșe;

g) terenurile unităților sanitare publice, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice;

h) terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigație, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele și stațiile de pompare aferente acestora, precum și terenurile aferente lucrărilor de îmbunătățiri funciare, pe baza avizului privind categoria de folosință a terenului, emis de oficiile de cadastru și publicitate imobiliară;

i) terenurile folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului;

j) terenurile degradate sau poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestora;

k) terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură;

l) terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naționale, drumuri principale administrate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., zonele de siguranță a acestora, precum și terenurile ocupate de piste și terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranță;

m) terenurile pe care sunt amplasate elementele infrastructurii feroviare publice, precum și cele ale metroului;

n) terenurile din parcurile industriale, parcurile științifice și tehnologice, precum și cele utilizate de incubatoarele de afaceri, cu respectarea legislației în materia ajutorului de stat;

o) terenurile aferente capacităților de producție care sunt în sectorul pentru apărare cu respectarea legislației în materia ajutorului de stat;

p) terenurile Academiei Române și ale fundațiilor proprii înființate de Academia Română, în calitate de fondator unic, cu excepția terenurilor care sunt folosite pentru activități economice;

q) terenurile instituțiilor sau unităților care funcționează sub coordonarea Ministerului Educației și Cercetării Științifice sau a Ministerului Tineretului și Sportului, cu excepția terenurilor care sunt folosite pentru activități economice;

r) terenurile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război și a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;

s) terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor;

t) terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat și a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanților legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat și ai minorilor încadrați în gradul I de invaliditate;

u) terenurile destinate serviciului de supralegalizare, cele destinate depozitării și administrării arhivei, precum și terenurile afectate funcționării Centrului Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale;

v) suprafețele de fond forestier, altele decât cele proprietate publică, pentru care nu se reglementează procesul de producție lemnoasă, cele certificate, precum și cele cu arborete cu vârsta de până la 20 de ani;

w) suprafețele de fond forestier, altele decât cele proprietate publică, pentru care nu se reglementează procesul de producție lemnoasă, cele certificate, precum și cele cu arborete cu vârsta de până la 20 de ani;

x) terenurile deținute sau utilizate de către întreprinderile sociale de inserție;

y) terenurile aflate în proprietatea organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, cu statut de utilitate publică, precum și cele închiriate, concesionate sau primite în administrare ori în folosință de acestea de la o instituție sau o autoritate publică, cu excepția terenurilor care sunt folosite pentru activități economice.

Scutirea sau reducerea de la plata impozitului/taxei, se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care persoana depune documentele justificative.

Impozitul pe terenurile aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice cu caracter sezonier, pe o durată de cel mult 6 luni în cursul unui an calendaristic, se reduce cu 50% . Reducerea se aplică în anul fiscal următor celui în care este îndeplinită această condiție.

Taxa asupra mijloacelor de transport – prezentare generala

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.

Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau înregistrat în România.

Impozitul pe mijloacele de transport se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:

a) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor de război sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

b) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat, cele pentru transportul persoanelor cu handicap sau invaliditate, aflate în proprietatea sau coproprietatea reprezentanților legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat și ai minorilor încadrați în gradul I de invaliditate, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

c) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

d) navele fluviale de pasageri, bărcile și luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei și Insula Balta Ialomiței;

e) mijloacele de transport ale instituțiilor publice;

f) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități, dacă tariful de transport este stabilit în condiții de transport public;

g) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare;

h) mijloacele de transport folosite exclusiv pentru transportul stupilor în pastoral;

i) mijloacele de transport folosite exclusiv pentru intervenții în situații de urgență;

j) mijloacele de transport ale instituțiilor sau unităților care funcționează sub coordonarea Ministerului Educației și Ministerului Tineretului și Sportului;

k) mijloacele de transport ale fundațiilor înființate prin testament constituite conform legii, cu scopul de a întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;

l) mijloacele de transport ale organizațiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unități specializate care asigură găzduire, îngrijire socială și medicală, asistență, ocrotire, activități de recuperare, reabilitare și reinserție socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum și pentru alte persoane aflate în dificultate, în condițiile legii.

m) autovehiculele acționate electric;

n) autovehiculele second-hand înregistrate ca stoc de marfă și care nu sunt utilizate în folosul propriu al operatorului economic, comerciant auto sau societate de leasing;

o) mijloacele de transport deținute de către organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale.

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor – prezentare generală

Orice persoană care trebuie să obțină un certificat, un aviz sau o autorizație trebuie să plătească o taxă la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizația necesară.Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma stabilită conform tabelului următor:

Tabel nr. 1 Stabilirea taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism

Sursa: Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal

Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din taxa stabilită conform tabelului de mai sus.

Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau a autorizației inițiale.

Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism și amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului județean se stabilește de consiliul local în sumă de până la 15 lei, inclusiv.Taxa pentru eliberarea unei autorizații de construire pentru o clădire rezidențială sau clădire-anexă este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții.Taxa pentru eliberarea autorizației de construire pentru alte construcții este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție, inclusiv valoarea instalațiilor aferente.

Pe baza valorii autorizate a lucrărilor de construcție se aplică următoarele reguli:

a) taxa datorată se stabilește pe baza valorii lucrărilor de construcție declarate de persoana care solicită autorizația și se plătește înainte de emiterea acesteia;

b) valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 457;

c) în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizația respectivă, persoana care a obținut autorizația trebuie să depună o declarație privind valoarea lucrărilor de construcție la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale;

d) până în cea de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care se depune situația finală privind valoarea lucrărilor de construcții, compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale are obligația de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcție

CAPITOLUL II

Proceduri privind impunerea, colectarea și executarea silită a impozitelor și taxelor locale datorate de contribuabili persoane fizice

Impunerea impozitelor si taxelor locale aferente contribuabililor – persoane fizice

Activitatea economică reprezinta orice activitate care constă în furnizarea de bunuri, servicii și lucrări pe o piață.

Declararea, dobândirea și plata impozitului și a taxei pe clădiri

Clădirile sunt, în accepțiunea noului cod fiscal, rezidențiale si nerezidențiale. Deosebirea dintre ele o reprezintă destinația pe care le-o conferă proprietarul.

În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii și datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor. În cazul în care dreptul de proprietate asupra unei clădiri este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul va fi datorat de persoana care deține dreptul de proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează.

Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

Impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv.

Se acordă bonificația de 10% la impozitul pe clădiri pentru plata integrală cu anticipație a impozitelor până la data de 31 martie a anului în curs.

Persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidențiale sau cu destinațe mixtă, au obligația să depună declarații până la data de 31 martie 2016. Declarațiile vor fi însoțite de declarația proprietarului din care să reiasă că în imobilul/spațiul respectiv se desfășoară sau nu activitate economică și orice alte acte doveditoare care să ateste veridicitatea unor stări de fapt specifice (certificate constatatoare emise de Oficiul Registrului Comerțului, unde sunt evidențiate activitățile desfășurate, locația – sediul social/sediul secundar, contracte de comodat etc.).

Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

Se stabilește cota minimă cuprinsă între 0,2 – 1,3 % prevăzută la art. 458 alin.(1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, reprezentând impozit pe cladirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,2 – 1,3 %, asupra valorii care poate fi:

a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.

b) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.

c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.

În cazul în care valoarea unei clădiri nerezidentiale detinuta de o persoana fizica nu poate fi calculată conform acestor prevederi, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate ca în cazul clădirilor rezidentiale.

Impozitul pentru clădirile cu destinație mixtă

În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial, cu impozitul determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial.Dacă suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial nu pot fi evidențiate distinct, se aplică următoarele reguli:

a) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează similar impozitului pentru cladirile rezidentiale;

b) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilitățile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează similar impozitului pentru cladirile nerezidențiale.

Calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

Pentru anul 2016, cota de impozitare este cuprinsa intre 0,08% – 0,2% prevăzută la art. 457 alin.(1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, reprezentând impozit pentru clădirile rezidențiale și clădirile anexe aflate în proprietatea persoanelor fizice.

Impozitul pe clădirile rezidențiale și clădirile anexă în cazul persoanelor fizice se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% – 0,2% asupra valorii impozabile pe metru pătrat de suprafața construită desfășurată a clădirii, determinată potrivit tabelului următor:

Tabel nr. 2 Calculul impozitului pe clădiri rezidențiale

Sursa: Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal

Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea, prin înmulțirea valorii determinate cu coeficientul de corecție corespunzător, prevăzut în tabelul următor:

Tabel nr. 3 Coeficientul de corecție în funcție de rangul localității

Sursa: Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal

Rangul localității se clasifică conform următoarelor ranguri:

a) rangul 0 – capitala României, municipiu de importanță europeană;
b) rangul I – municipii de importanță națională, cu influență potențială la nivel european;

c) rangul II – municipii de importanță interjudețeană, județeană sau cu rol de echilibru în rețeaua de localități;

d) rangu III – orașe;

e) rangul IV- sate reședință de comune;

f) rangul V – sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor.

Zone din cadrul localității – zone stabilite de consiliul local, în funcție de poziția clădirii față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de menajare a teritoriului si de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea clădirii.

Impozitul pe teren

Se datorează impozit și pentru terenul de sub construcție (clădire, anexă etc.). Impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

În cazul dobândirii unui teren în cursul anului, proprietarul acestuia are obligația să depună o nouă declarație de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află terenul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, și datorează impozit pe teren începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

Pentru terenurile dobantite, indiferent sub ce forma, contribuabilii persoane fizice si juridice datoreaza impozitul pe teren, stabilit in limitele si in conditiile legii, oriunde ar fi situate aceste terenuri, in comune, orase sau municipii, atat pentru cele din intravilan, cat si pentru cele din extravilan.

Se considera proprietari de terenuri si acei contribuabili carora li s-a constituit ori reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, dupa caz, de la data punerii in posesie constatata prin procese-verbale, sau orice alte documente de punere in posesie intocmite de consiliile locale, potrivit dispozitiilor legale in vigoare, chiar daca nu este emis titlu de proprietate.

În cazul în care dreptul de proprietate asupra unui teren este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul este datorat de persoana care deține dreptul de proprietate asupra terenului la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează.Impozitul pe teren se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie a anului în curs.

Se acordă bonificația de 10% la impozitul pe teren pentru plata integrala cu anticipatie a impozitelor pana la data de 31 martie a anului în curs.

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosință terenuri cu construcții, precum și terenul înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții în suprafață de până la 400 m2 , inclusiv, impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

Tabel nr. 4 Calculul impozitului pe terenul intravilan

Sursa: Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal

Rangul localității se clasifică conform următoarelor ranguri:

a) rangul 0 – capitala României, municipiu de importanță europeană;
b) rangul I – municipii de importanță națională, cu influență potențială la niveleuropean;

c) rangul II – municipii de importanță interjudețeană, județeană sau cu rol de echilibru în rețeaua de localități;

d) rangu III-orașe;

e) rangul IV- sate reședință de comune;

f) rangul V – sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor.

Zone din cadrul localității – zone stabilite de consiliul local, în funcție de poziția terenului față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de menajare a teritoriului si de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.

Pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, se folosesc sumele din tabelul următor, exprimate în lei/hectar:

Tabel nr. 5 Stabilirea impozitului pe teren

Sursa: Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal

În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulțită cu coeficientul de corecție corespunzător:

Tabel nr. 6 Stabilirea impozitului pe terenul extravilan

Sursa: Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal

Dacă încadrarea terenului în funcție de rangul localității și zonă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe teren, impozitul se calculează conform noii situații începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

În cazul unei situații care determină modificarea taxei pe teren datorate, persoana care datorează taxa pe teren are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află terenul, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat situația respectivă.

Declararea terenurilor în scop fiscal nu este condiționată de înregistrarea acestor terenuri la oficiile de cadastru și publicitate imobiliară.

Depunerea declarațiilor fiscale reprezintă o obligație și în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe teren.

Impozitul pe mijloacele de transport

Se menține la nivelul anului 2015 impozitul pe mijloacele de transport. Impozitul pentru mijloacele de transport hibride se reduce cu 50% .Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau înregistrat în România.

În cazul înmatriculării sau înregistrării unui mijloc de transport în cursul anului, proprietarul acestuia are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data înmatriculării/înregistrării, și datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

În cazul în care mijlocul de transport este dobândit în alt stat decât România, proprietarul datorează impozit începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării acestuia în România. În cazul radierii din circulație a unui mijloc de transport, proprietarul are obligația să depună o declarație la organul fiscal în a cărui rază teritorială de competență își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data radierii, și încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

Impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie a anului în curs. Se acordă bonificația de 10% la impozitul pe mijloacele de transport pentru plata integrală cu anticipație a impozitelor până la data de 31 martie a anului în curs.

Calculul Impozitului pe mijloacele de transport

Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport. În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Tabel nr. 7 Calculul impozitului pe mijloacele de transport

Sursa: Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor

Înainte de obținerea unui certificat, aviz sau altă autorizație necesară unei persoane, aceasta trebuie să plătească o taxă la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale. Certificatele, avizele și autorizațiile eliberate contribuabililor sunt supuse unor taxe diversificate în funcție de valoarea construcțiilor sau instalațiilor, de suprafața terenurilor și de natura serviciilor prestate: în mediul urban este egală cu suma stabilită de consiliul local.

Se datorează taxă conform art. 473 din Codul fiscal pentru:

a) eliberarea certificatului de urbanism;

b) prelungirea certificatului de urbanism;

c) avizarea certificatului de urbanism;

d) eliberarea autorizației de construire;

e) prelungirea autorizației de construire;

f) eliberarea autorizației de desființare, totală sau parțială a unei construcții;

g) eliberarea autorizației de foraje sau excavări;

h) eliberarea autorizației necesare pentru lucrările de organizare de șantier în vederea realizării unei construcții;

i) eliberarea autorizației de amenajare de tabere, de corturi, căsuțe sau rulote ori campinguri;

j) autorizarea amplasării de chioșcuri, containere, tonete, cabine, spații de expunere, corturi și panouri, firme și reclame situate pe căile și în spațiile publice;

k) eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă.

Pentru o zonă rurală este egală cu 30% din taxa stabilită; pentru eliberarea unei autorizații de construire pentru o clădire este egală cu 1 % din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții.

Pentru eliberarea autorizației de foraje necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice etc. este între 0 și 7 lei pentru fiecare m2 de suprafață ocupată de construcție.Pentru eliberarea autorizației pentru lucrările de șantier în vederea realizării unei construcții este egală cu 3% din valoarea autorizată a lucrărilor de organizare de șantier.

Pentru eliberarea autorizației de amenajare de tabere de corturi, căsuțe sau rulote ori campinguri este egală cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție.

Pentru eliberarea autorizației de construire pentru chioșcuri, tonete, cabine este între 0 și 7 lei inclusiv pentru fiecare m2 afectat; pentru eliberarea autorizației de desființare a unei construcții este egală cu 0,1% din valoarea impozabilă a construcției, stabilită pentru determinarea impozitului pe clădiri. Pentru eliberarea unei autorizații privind lucrările de racorduri la rețele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie, telefonie și televiziune prin cablu este între 0 și 11 lei.

Pentru eliberarea unei autorizații pentru desfășurarea unei activități economice este: în mediul rural, între 0 și 13 lei; în mediul urban, între 0 și 69 lei; pentru eliberarea certificatelor de producător este între 0 și 69 lei, etc.

Valoarea autorizată a lucrărilor și suprafețelor de teren pentru care se percept taxe se stabilește pe baza valorii declarate de persoana care solicit avizul. Sunt și cazuri în care plata taxelor privind obținerea certificatelor de urbanism și autorizației de construire nu are loc, precum: pentru lăcaș de cult sau construcție anexă; pentru dezvoltarea, modernizarea infrastructurilor din transporturi care aparțin domeniului public al statului; pentru lucrările de interes public județean sau local; beneficiarul construcției este o instituție publică; pentru autostrăzile și căile ferate atribuite prin concesionare.

Pentru eliberarea autorizațiilor sanitare de funcționare se stabilește de consiliul local și este de până la 20 lei.

Taxa pentru prelungirea unei autorizații de construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau a autorizației inițiale.

Colectarea impozitelor si taxelor locale prin executare silita de la contribuabili – persoane fizice

Executarea silită, în general înseamnă procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un titlu executoriu, constrânge cu concursul organelor competențe, pe debitorul sau, care nu-și execută de bună voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit.

Pentru a se putea trece la executarea silită a creanței fiscale este necesar a fi întrunite cumulative următoarele condiții:

a) să existe titlu de creanță fiscală devenit executoriu. Acesta reprezintă actul juridic prin care se constată și se individualizează obligația contribuabilului de a plăti o anumită sumă de bani către bugetul de stat. Titlul executoriu trebuie să îndeplinească din punct de vedere al formei condițiile generale cerute de lege pentru actul administrativ fiscal, la care se adaugă elementele de formă: codul de identificare fiscal, domiciliul fiscal al debitorului, cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

Condiția titlului executoriu este prevăzută expres în Codul de procedura Fiscală, potrivit căruia:‘’ Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prezentului cod de către organul de executare competent, în a cărei rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul, sau al unui înscris care potrivit legii, constituie titlu executoriu”

În lipsa acestui titlu, obligația ce revine contibuabilului nu este individualizată și, prin urmare nu se cunoaște întinderea acestei obligații de plata. În aceste condiții este evident că nu se poate trece la executarea silită atât timp cât nu este stabilită cu certitudine întinderea obligației ce urmează a fi executată.

Prin urmare , își va găsi aplicarea și în această materie principiul stabilit de Codul de procedura Civilă, potrivit căruia nu se poate executa silit o creanță care nu este lichidă.

b) creanță fiscală să fie exigibilă. Are caracter exigibil, creanță fiscală ajunsă la scadență, care poate fi pretinsă, căreia i se poate cere de îndată executarea, la nevoie silită.

Creanță fiscală poate deveni exigibilă înainte de termenul fixat în acest sens de actul normativ ce o reglementează în ipoteza în care contribuabilul este un comerciant împotiva căruia s-a declanșat procedura reorganizării judiciare potrivit Legii nr. 85/2014, cu completările și modificările ulterioare.

În ceea ce privește persoana fizică insolvabilă, va fi aplicată procedura specifică de stingere a creanței fiscale prin scădere, reglementată de Codul de procedură Fiscală. Astfel, creanțele fiscale urmărite de organele de executare, pot fi scăzute din evidența acestora în cazul în care debitorul se găsește în stare de insolvabilitate.

Procedura de insolvabilitate este aplicată în următoarele situații:

-când valoarea veniturilor sau bunurilor urmăribile ale debitorului este mai mică decât obligațiile fiscale;

-când debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase averea;

-când debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut ori în alte locuri, unde există indicia că ar fi avut avere, nu se găsesc bunuri sau venituri urmaribile;

-când, potrivit legii, debitorul persoană fizică sau juridical își încetează existent și au rămas neachitate obligațiile fiscale;

c) dreptul statului de a începe executarea silită să nu se fi prescris. Împlinirea termenului de prescripție stabilit de actele normative în materie fiscală dă dreptul contribuabilului de a se opune excutării silite declanșate împotriva sa;

d) obligația bugetară să nu fie executată de bunăvoie.

Ipoteza trecerii de către creditor la procedeele executării silite este aceea în care debitorul care nu execută în termen și în cuantumul stabilit obligația bugetară.

În situația în care titularul creanței fiscale a început procedura executării silite acesta, prin organul de executare” va înceta de îndată orice executare silită , în cazul în care debitorul , o dată cu plata creanței bugetare , achită și cheltuielile de executare, majorările de întârziere, dobânzile, precum și alte sume stabilite în sarcina sa, potrivit legii.

Organul de executare silită va înceta de îndată procedura executării silite în cazul în care debitorul își execută obligația de plată a creanței fiscale, iar odată acesta achită și majorările de întârziere, dobânzile, cheltuielile de executare și oricare alte obligații de plată conexe obligației bugetare stabilite în sarcina sa conform legii.

În vederea realizării efective a creanței, atunci când există posibilitatea că debitorul supus sechestrului să se sustragă sau să-și risipească patrimoniul, executorul fiscal poate dispune de măsurile asiguratorii. Măsurile asiguratorii, în vederea satisfacerii creanțelor fiscale, sunt poprirea și sechestru asigurator, măsuri care se dispun și se duc la îndeplinire prin procedura administrativă, prin decizie emisă de organele fiscale competențe. Măsură poate fi dispusă asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul că acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta. În momentul individualizării creanței și ajungerii acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

Cu acordul organelor de executare, bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate de către debitor, urmând ca sumele obținute să fie consemnate la dispoziția organelor de executare. Dacă sechestrul asigurator se aplică asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului verbal întocmit de organele de executare se comunică pentru înscrierea la Biroul de Carte Funciară, înscriere ce face opozabil sechestru tuturor celor care după înscriere , vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Eventualele nemulțumiri ale debitorului sau ale altor persoane interesate, cu privire la actele prin care se dispun și se aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii, se pot invoca prin contestații ce poate fi exercitate și în cazul în care organele abilitate de lege, refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

Măsurile asiguratorii, pot fi ridicate, prin decizie motivată, la solicitarea creditorilor fiscali când au încetat motivele pentru care au fost dispuse.

Titlu de creanță devine titlu executoriu de la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau cel stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Dacă titlu de creanță este modificat, atunci va fi modificat obligatoriu și titlu executoriu în mod corespunzător. Titlu executoriu emis de organul de executare, se emite numai în formă scrisă și va conține în primul rând elementele prevăzute la art. 46, alin (2), din Codul de procedura Fiscală, respectiv`:

a) denumirea organului fiscal;

b) dată la care a fost emis și dată de la care își produce efectele;

c)datele de identificare a contribuabilui sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele și semnătura persoanelor împuternicite de organul fiscal, potrivit legii;

h) ștampila organului fiscal;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;

j) mențiuni privind audierea contribuabilului.

În conformitate cu prevederile art 141, alin (4) din Codul de Procedura Fiscală, în afară de elementele prezentate mai sus, titlu executoriu va mai conține obligatoriu:

– codul de identificare fiscală al debitorului, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare;

– cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate;

– temeiul legal al titlului executoriu.

Subliniez că titlurile executorii emise să fie întocmite având toate elementele de mai sus, fără omisiuni, întrucât în caz contrar se poate ajunge, pe cale a contestației, până la anularea titlului executoriu emis cu încălcarea prevederilor legale, cu toate consencințele ce pot decurge de aici.

În situația debitorilor obligați în solidar la plata creanțelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.

Titlurile executorii emise de alte organe competențe, care privesc creanțele fiscale, se transmit în termen de cel mult 90 zile de la data emiterii, spre executare silită potrivit legii, organelor competente în vederea executării silite.

Consencința netransmiterii titlurilor executorii provenite în urma sancționării contravenționale, în vederea executării silite, în termen de 90 zile de la data emiterii de către organele emitente, conduce la anularea acestora.

De precizat că, în cazul netransmiterii titlurilor executorii, în termenul prevăzut de lege, duce la imputarea contravalorii contravenției, persoanelor vinovate de întârziere.

Termenul de transmitere, de 90 de zile se prelungește cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor verbale de constatare a contravenției, respectiv 15 zile, de la data comunicării procesului verbal.

Un alt caz de nulitate conform dispozițiilor art 141, alin(8) din legea 207/2015, privind Codul de Procedură Fiscală, dacă titlurile executorii emise de alte organe fiscale nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis precum și dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.

În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către alt organ emitent, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 zile de la data primirii.

În cazul în care, instituțiile publice transmit titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silită organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local după caz.

Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la data comunicării somației nu se stinge debitul, vor fi continuate măsurile de executare silită. Somația va fi însoțită obligatoriu de un exemplar al titlului executoriu.

Somația emisă de organul de executare va conține în primul rând elementele prevăzute la art. 46 alin (2) , din legea nr. 207/2015, privind Codul de Procedura Fiscală, respectiv:

-denumirea organului fiscal emitent;

-data la care a fost emis și data la care își produce efectele;

-datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;

-obiectul actului administrativ fiscal;

-motivele de fapt;

-motivele de drept;

-numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

-ștampila organului fiscal;

-posibilitatea de a fi contestată, termenul de depunere a contestației și organul la care se depune contestația;

-mențiuni privind audierea contribuabilului.

În conformitate cu prevederile art 145, alin (2) din Codul de procedura fiscală , în afară de elementele prezentate mai sus, somația va mai conține :

-numărul dosarului de executare silită;

-suma pentru care începe executarea silită;

-termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu;

-indicarea consencințelor nerespectării acestuia.

Începerea executării silite trebuie să respecte termenul de prescripție, prevăzut de lege, respectiv termenul de 5 ani de la data de 1 ianuarie de la nașterea creanței fiscale, conform art. 215, alin (1) ‘’ Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel’’, precum și art. (2) ‘’ Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel’’.

Acest termen de prescripție se aplică și creanțelor provenite din amenzi contravenționale.

În cazul în care sumele prevăzute în somație nu sunt stinse în termenul prevăzut de lege, se vor continua măsurile de executare silită.

Una din modalitățile de executare silită în vederea colectării creanțelor fiscale este poprirea.

Poprirea reprezintă acea formă de executare silită, prin care creditorul urmărește sumele pe care o terță persoană, le datorează debitorului urmărit. Ea constă în indisponibilizarea în mâinile terțului debitor al contribuabilului urmărit și în obligarea acestuia de a plăti direct creditorului urmări, ceea ce datorează creditorului său.

Această formă de executare silită presupune de regulă trei subiecte: creditorul popritor (cel care solicită poprirea), debitorul poprit (cel care este obligat față de creditorul popritor) și terțul poprit ( care este debitorul poprit). Ceea ce este de esență popririi, este existența a trei raporturi juridice. Astfel putem distinge raportul juridic existent între creditorul popritor și debitorul poprit, precum și cel existent între debitorul poprit și terțul poprit. Ambele sunt raporturi juridice directe, de la creditor la debitor, care au luat ființă anterior înființării popririi. În momentul înființării popririi ia naștere al treielea raport juridic cel între creditor și terțul poprit.

În materie fiscală, calitatea de creditor o are statul, debitorul este contribuabilul, iar terțul poprit va fi debitorul terțului.Potrivit prevederilor privind Codul de procedură Fiscală, sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau orice alte bunuri mobile necorporale, deținute și /sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. Sumele ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse executării urmăririi, numai cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă. Nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor proiecte sau programe.

În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în valută, băncile sunt autorizate să efectueze conversia în lei a sumelor în valută, fără consimțământul titularului de cont, la cursul de schimb al băncii pentru ziua respectivă. În fapt, poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau juridice se înființează de către organul de executare silită printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovadă de primire, terțului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. În acelaș timp va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi, care nu este supusă validării conform prevederilor art. 236, din legea 207/2015, privind Codul de procedură Fiscală. Dispozițiile prevederilor art. 47, din Legea 207/2015, privind Codul de Procedură Fiscală, cu privire la comunicarea actului fiscal se aplică în mod corespunzător. Dacă poprirea a fost înființată anterior, ca măsură asiguratorie, ea devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlu executoriu, făcută terțului poprit și cu înștiințarea debitorului.Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare a popririi de către terțul poprit, care este obligat să înregistreze atât ziua cât și ora primirii adresei de înființare a popririi.

După înființarea popririi, terțul poprit este obligat :

a) să plătească, de îndată sau după dată la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare;

b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare.

În situația în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori, terțul poprit îi va anunța în scris despre aceasta pe creditorii săi, va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferință prevăzute de art 170 , din legea 207/2015, privind Codul de procedură Fiscală.

În vederea stingerii creanțelor fiscale, debitorii titulari de conturi pot fi urmăriți prin poprire asupra sumelor din conturile bancare. În acest caz, după comunicarea conform legislației în vigoare a somației și a titlului executoriu și trecerea termenului prevăzut de lege, când debitorul are posibilitatea de a-și clarifica situația fiscală, se va transmite băncii o copie certificată după acest titlu executoriu, unde debitorul are deschis cont bancar.

La data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile de lei și valută vor fi indisponibilizate până la acoperirea creanței consemnată în titlu executoriu. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data și ora primirii adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, băncile nu vor mai proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, și nu vor mai accepta alte plăți din conturile acestora până la achitarea integrală a obligațiilor fiscale înscrise în adresa de înființare a popririi. Consencința încălcării celor mai sus atrage nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a terțului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării.

Dacă debitorul face plata și stinge integral creanța fiscală, organul de executare silită înștiințează de îndată în scris băncile la care a fost instituită poprirea, pentru sistarea totală a popririi.

În împrejurarea în care titlurile executorii, nu pot fi onorate în aceeași zi, băncile vor putea urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.Dacă sumele încasate prin poprire, sunt în plus față de creanțele fiscale pentru care s-a înființat poprirea, se restituie din oficiu de organul fiscal în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încasării.

Adresa de înființare a popririi va cuprinde:

a) denumirea și sediul organului de executare;

b) numărul și data emiterii;

c) denumirea și sediul sau numele, prenumele și domiciliul terțului poprit;

d) temeiul legal al executării silite prin poprire;

e) date de identificare ale debitorului;

f) numărul și data titlului executoriu, precum și organul emitent;

g) natura creanței fiscale;

h) cuantumul creanței fiscale pentru care s-a înființat poprirea, când aceasta este mai mică decât cea evidențiată în titlul executoriu, ca urmare a stingerii parțiale a debitului;

i) contul în care urmează a se vira suma reținută;

j) semnătura și ștampila organului de executare.

Conform prevederilor art. 237, din legea 207/2015 privind codul de procedură Fiscală, dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani, precum și în cazul în care invocă alte neregularități privind înființarea popririi, la cererea organului de executare ori a altei persoane interesate, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află terțul poprit, pe baza probelor administrate la dosarul cauzei, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.

CAPITOLUL III

Studiu de caz: stabilirea, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale la Primăria orașului Mioveni

Prezentarea Primăriei orașului Mioveni

Primăria orașului Mioveni este o unitate administrativ-teritorială cu personalitate juridică, având un rol important în ceea ce privește soluționarea administrarea intereselor publice locale.

Aparatul propriu al Consiliului Local este subordonat primarului, care constituie autoritatea executivă la nivelul Primăriei orașului Mioveni.

Regulamentul de organizare și de funcționare a aparatului propriu se aprobă de către consiliul local, la propunerea primarului.

Primarul este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate, al autorităților, administrației publice locale, pe care ii conduce și ii coordonează.

Misiunea acestuia este asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și oferirea unor servicii publice locale de calitate, realizate în condiții de eficiență, într-un mod achitabil, transparent și legal.

Sediul Primăriei orașului Mioveni este în B-dul Dacia, nr. 1, județul Argeș.

Pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin acte normative, primarul beneficiază de un aparat de specialitate pe care îl conduce.Primarul coordonează realizarea serviciilor sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local.

Direcția economică este cea care se ocupă de asigurarea surselor de finanțare a cheltuielilor și este condusă de un director executiv subordonat direct primarului.

Direcția economică este formată din următoarele compartimente de specialitate: Biroul Constatare Impunere Încasare, Biroul Urmărire Venituri, Biroul Resurse Umane, Compartimentul Constatare Impunere, Compartimentul Încasare, Compartimentul Avize Comerciale, Compartimentul Certificate de Atestare Fiscale, Compartimentul Urmărire Venituri Persoane Fizice și Amenzi, Compartimentul Urmărire Venituri Persoane Juridice.

Cele mai importante impozite și taxe locale care formează veniturile bugetului local al orașului Mioveni, conform Legii nr. 207/2015 privind Codul de Procedură fiscală, cu completările și modificările ulterioare sunt:

Impozitul pe clădiri;

Impozitul pe teren;

Impozitul privind mijloacele de transport;

Amenzile contravenționale;

Taxele judiciare si extrajudiciare de timbre;

Taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism;

Taxa de examinare pentru obținerea permisului de conducere;

Taxa de înmatriculare a autovehiculelor si remorcilor;

Impozitul pe spectacole;

Taxa de afișaj în scop de reclamă și publicitate;

Taxa specială în vederea colectării, transportului și depozitării deșeurilor menajere, etc.

Impozitele și taxele menționate mai sus, pe lângă debitele recuperate prin executare silită și respectiv sponsorizările, formează o parte din veniturile locale ale orașului Mioveni.

Încasările aferente anului 2015 înregistrate în cadrul Primăriei orașului Mioveni, biroul Impozite si taxe au fost la persoane juridice de 112.850.680 și la persoane fizice de 7.142.038.

Stabilirea impozitelor și taxelor locale la Primăria orașului Mioveni

Prin administrarea impozitelor și taxelor locale se înțelege activitățile desfășurate în legătură cu înregistrarea fiscală, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor și taxelor locale.

Înregistrarea fiscală a contribuabililor persoane fizice se face în baza declarațiilor de impunere depuse de contribuabili la compartimentul impozite și taxe locale al primăriei orașului Mioveni.

La declarațiile de impunere contribuabilii trebuie sa anexeze următoarele documente care atestă dreptul de proprietate asupra bunului dobândit:

Contractul de vânzare-cumpărare sau factura;

Certificatul de moștenitor pentru bunurile moștenite;

Actul de donație pentru bunurile primite gratuit;

Hotărârea definitivă și irevocabilă pentru bunurile revendicate;

Autorizația de contruire pentru construcții noi și procesul verbal de recepție.

Pentru înregistrarea unei clădiri sau a unui teren la organul fiscal contribuabilii trebuie să mai depună următoarele documente :

Schițele de cadastru ale unei clădiri sau ale unui teren în original și în copie;

Certificatul de nomenclator stradal sau adresa cu denumirea străzii (pentru clădirile care nu au adresa completă în actul de dobândire);

Actul de identitate al proprietarului/ilor în original și în copie;

Certificatul de atestare fiscal.

Pentru declararea unui mijloc de transport dobândit contribuabilul trebuie să se prezinte cu următoarele documente:

Declarația fiscală pentru stabilirea mijlocului de transport;

Cartea de identificare a mijlocului de tranport – în original și în copie;

Actul de indentitate al proprietarului – în original și copie;

Fișa de înmatriculare a mijlocului de transport;

Certificatul de atestare fiscală de la vânzătorul mijlocului de transport.

Pentru înregistrarea în evidența fiscală a bunurilor mobile și imobile, contribuabilii persoane fizice se prezintă în compartimentul impozite și taxe locale al Primăriei orașului Mioveni, respectiv la camera 7, unde un inspector de serviciu verifică dacă dosarul fiscal este complet, iar acesta va introduce informațiile in baza de date informatizată numită Atlas. Dacă contribuabilul nu a figurat în baza de date cu niciun bun inspectorul de serviciu va crea unul nou.Persoanele fizice trebuie să-și declare în termen de 30 de zile bunurile achiziționate sau dobândite, precum și a declarării modificărilor intervenite pe parcursul anului.În cazul în care se stabilesc sume de plată contribuabilul primește o decizie de impunere unde sunt specificate sumele de plată pentru anul în curs provenite din bunurile declarate. Clădire cu destinație mixtă – clădirea folosită atât în scop rezidențial, cât și în scop nerezidențial. Reprezintă clădirea care îmbină cele 2 tipuri de clădiri rezidențiale  și nerezidențiale, clădirea mixtă fiind folosită în același timp,  atât ca locuință cât și ca spațiu comercial în vederea desfașurării de activități economice.

În îndeplinirea sarcinilor lor, cele două Servicii menționate mai sus au emis și transmis prin poștă către contribuabilii persoane fizice și juridice în anii 2013, 2014 și 2015 decizii de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, a impozitului/taxei pe teren, a impozitului pe mijloacele de transport precum și decizii referitoare la obligațiile de plată (majorările de întârziere).

Tabel nr. 8 Decizii de impunere și Decizii referitoare la obligațiile de plată

Sursa: Contribuție proprie

Conform Hotărârii Consiliului Local al orașului Mioveni nr. 107/15.09.2015 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul fiscal 2016, acestea se stabilesc astfel:

În vederea calculării impozitului pe clădirile rezidențiale și clădirile anexă aflate în proprietatea persoanelor fizice se stabilește cota de 0,085% asupra valorii impozabile a clădirii.

În vederea calculării impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice se stabilește cota de 0,7% asupra valorii impozabile a clădirii, care poate fi:

a. valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință;

b. valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință;

c. valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se tranferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosință terenuri cu construcții, precum și terenul înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții în suprafață de până la 400 mp., inclusiv, impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare fiecărei zone stabilite.

pentru zona A : 5.236 lei/ha (blocuri Mioveni + platforma Automobile Dacia);

pentru zona B: 3.558 lei/ha (zona aflată în imediata apropiere a blocurilor din Mioveni);

pentru zona C : 1.690 lei/ha (Colibași + Racovița);

pentru zona D : 984 lei/ha ( Făgetu + Clucereasa).

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, pentru suprafața care depășește 400 mp, impozitul /taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu sumele corespunzătoare prevăzute în următorul tabel, sume ce au fost corectate cu coeficientul de corecție pentru rangul localității : 3 în cazul orașului Mioveni.

Tabel nr. 9 Stabilirea impozitului pe teren privind orașul Mioveni

Sursa: Hotărârea Consiliului Local al Orașului Mioveni nr. 107/15.09.2015

Pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, contribuabilii plătesc taxe diferențiate:

taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism este stabilită în funcție de suprafața pentru care se solicită și este cuprinsă între 5 lei, când suprafața este de până la 150 mp și 14 + 0,01 lei/m2, pentru fiecare mp care depășește 1000 mp.;

taxa pentru eliberarea unei autorizații de construire pentru o clădire rezidențială sau clădire-anexă să fie egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții;

Taxa pentru eliberarea autorizației de construire pentru alte construcții decât cele menționate, este egala cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție , inclusiv valoarea instalațiilor aferente;

Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară lucrărilor de cercetare și prospectare a terenurilor în etapa efectuării studiilor geotehnice și a studiilor privind ridicările topografice, sondele de gaze, petrol și alte excavări se datorează de către titularii drepturilor de prospecțiune și explorare și se calculează prin înmulțirea numărului de metri pătrați de teren ce vor fi efectiv afectați la suprafața solului de foraje și excavări cu o valoare stabilită de Consiliul Local în sumă de 4 lei/ metru pătrat de teren ce va fi efectiv afectat la suprafața solului de foraje si excavări;

taxa pentru eliberarea autorizației necesare pentru lucrările de organizare de șantier în vederea realizării unei construcții, care nu sunt incluse în altă autorizație de construire să fie egală cu 3% din valoarea autorizată a lucrărilor organizate de șantier;

taxa pentru eliberarea autorizației de amenajare de tabere de corturi, căsuțe sau rulote ori campinguri să fie egală cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție;

taxa pentru autorizarea amplasării de chioșcuri, containere, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame situate pe căile și în spațiile publice, să fie în valoare de 8 lei pentru fiecare mp de suprafață ocupată de construcție;

taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism și amenajarea teritoriului, să fie în valoare de 10 lei;

taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă este în valoare de 5 lei ;

taxa pentru eliberarea a atestatului de producător pentru anul 2016 este în cuantum de 50 lei.

Valoarea taxei pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se calculează anual, prin înmulțirea numărului de metri pătrați sau a fracțiunii de metru pătrat a suprafeței afișajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită, astfel:

a) în cazul unui afișaj în locul în care persoana derulează o activitate economică, se stabilește ca taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate să fie de 32 lei/mp/an la care se aplică majorarea prevăzută de art. 489 din legea 227/08.09.2015 , de 5%, rezultând astfel o taxă în sumă de 34 lei/mp/an;

b) în cazul oricărui alt panou, afișaj sau oricărei altei structuri de afișaj, pentru reclamă și publicitate, se stabilește ca taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate să fie de 23 lei/mp/an la care se aplică majorarea prevăzută de art.489 din legea 227/08.09.2015, de 5%, rezultând astfel o taxă în sumă de 24 lei/mp/an;

Se menține taxa specială în vederea colectării, transportului și depozitării deșeurilor menajere de pe raza orașului Mioveni. Taxa este de 7,76 lei/persoană /lună și este datorată de către persoanele fizice conform condițiilor din Regulamentul privind încasarea taxei speciale de colectare, transport și depozitare gunoi menajer ce face parte integrantă din hotărarea sus-menționată.

Stabilirea impozitelor și taxelor locale, prin declarațiile fiscale depuse de contribuabili, prin înregistrarea contribuabililor în baza de date, prin calcularea impozitelor și taxelor locale datorate și prin deciziile de impunere emise de organul fiscal prin serviciile de constatare și impunere, joacă un rol important de unde rezultă obligațiile de plată ale fiecărui contribuabil pentru materia impozabilă deținută în raza teritorială a consiliului local.

Colectarea impozitelor și taxelor locale prin executare silită la Primăria orașului Mioveni

Colectarea impozitelor și taxelor locale reprezintă una din componentele cele mai importante a activității administrației publice locale deoarece asigură resursele financiare, astfel reprezentând ultima etapă a procedurii fiscale.

În cazul în care contribuabilul nu își exercită de bunăvoie responsabilitatea de plată a impozitelor, organele fiscale procedează la aplicarea măsurilor de executare silită. Executarea silită se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al altui înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu.

Termenul de prescripție în cazul impozitelor și taxelor locale, majorărilor și penalităților de întârziere și al amenzilor contravenționale , este de ‘’ 5 ani și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere creanța fiscală’’.

Colectarea impozitelor și taxelor locale prin executare silită se face prin următoarele etape:

Somație;

Poprire;

Sechestru.

În cadrul Primăriei orașului Mioveni activitatea de executare silită a creanțelor fiscale este realizată de Biroul Urmărire Venituri, prin cei 6 executori fiscali, unde folosesc toate modalitățile de executare silită prevazute de lege, respectiv:

Executare silită prin poprire

Executarea silită a bunurilor mobile și executarea silită a bunurilor imobile pentru colectarea veniturilor bugetare.

Executarea silită începe prin emiterea și comunicarea către debitorul rău platnic a unei somații însoțită de un exemplar al titlului executoriu care va cuprinde: numărul dosarului de executare, numele și datele de identificare ale debitorului, temeiul legal, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat este obligat să plătească.

Dacă în termen de 15 zile de la data somației debitorul nu achită suma prevăzută în titlul executoriu, executorii fiscali sunt obligați să treacă la următoarea etapă a executării silite și anume executarea silită prin poprire. Aceasta constă în blocare unei sume de bani datorată debitorului de către o terță persoană, numită terț poprit care face obiectul executării silite și virarea ei în contul indicat de organul de executare în vederea acoperirii obligațiilor de plată datorate de debitor.

Obiectivul principal al biroului Urmărire Venituri pentru anul 2015 a fost urmărirea și colectarea debitelor neîncasate provenite din impozite și taxe locale datorate de către persoanele fizice și juridice precum și din amenzi contravenționale.

În cursul anului 2015 biroul Urmărire Venituri a fost înrolat în Sistemul Național Electronic de Plată Online a Taxelor și Impozitelor utilizând cardul bancar finalizându-se etapa II de implementare în sensul că a fost activată plata cu autentificare.

Au fost implementate noi proceduri de lucru la nivelul structurii biroului și au fost îmbunătățite cele existente.

În cursul anului 2015:

Au fost primite prin registratura instituției un număr de 5064 documente oficiale în cadrul biroului Urmărire Venituri și 3893 documente înregistrate direct la ghișeele din cadrul biroului, acestea fiind soluționate în termenele legale.

Au fost înregistrate în evidențele fiscale un număr de 3895 procese verbale de contravenție dintre care un număr de 62 au fost returnate unităților emitente pe motiv ca nu au indeplinit conditiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contavențiilor, iar un număr de 39 procese verbale de contravenție au fost returnate unităților emitente pe motiv că au fost contestate în termenul legal.

Au fost transferate un număr de 51 dosare de executare către unitățile administrativ-teritoriale în care contribuabilii și-au stabilit noul domiciliu fiscal.

Pentru anul fiscal 2015 s-au înregistrat încasări din amenzi contravenționale în sumă totală de 1.114.173,64.

Ca urmare a decesului a 8 contravenienți înregistrați cu debite în cadrul biroului s-a procedat la scăderea din evidența fiscală a debitelor în cuantum de 4.866,5 lei.

S-au înregistrat pe rolul instanței de judecată un număr de 24 de cereri ce au ca obiect înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesele verbale de constatare a contravenției, cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei munci în folosul comunității pentru suma de 97.253 lei.

Referitor la dosarele de muncă în folosul comunității ,Primăria orașului Mioveni, prin personalul numit prin dispoziție a supravegheat prestarea activităților efectuate de persoanele condamnate la munca în folosul comunității, după cum urmează:

urmare a deciziilor Serviciului de Probațiune au fost supravegheate un număr de 12 persoane;

urmare a mandatelor de executare emise de Judecătorie a fost supravegheată 1 persoană;

urmare a Ordonanței emisă de procuror a fost supravegheată 1 persoană.

În cadrul biroului Urmărire Venituri, prin adresa nr. 5424/03.03.2015 a fost primită întreaga documentație privind mandatele de executare a sancțiunii contravenționale a prestării unei munci în folosul comunității ce a fost în grija și administarea SC Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni SRL.

În vederea recuperării debitelor restante datorate de către contribuabilii persoane fizice au fost întocmite un număr de 2.993 dosare de executare silită în care s-au emis somații și titluri executorii în urma cărora s-a încasat suma de 628.062 lei.

Pentru contribuabilii la care au fost identificate surse de venituri bănești au fost înființate un număr de 850 popriri la terți care au adus la bugetul local venituri în cuantum de 293.757 lei. Împotriva terților popriți care nu au răspuns adresei de înființare a popririi au fost întocmite un număr de 45 de notificări de atragere a răspunderii .

În îndeplinirea măsurilor de executare silită la primăria orașului Mioveni s-au emis și comunicat acte administrativ-fiscale conform tabelului de mai jos:

Tabel nr. 10 Sume încasate prin executare silită

Sursa: Contribuție proprie

Urmare a hotărârilor nr. 57 și 58 adoptate în 18.06.2015 de către Consiliului Local al Orașului Mioveni s-a acordat scutirea de la plata majorărilor de întârziere aferente obligațiilor bugetare atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice în perioada 01.07.2015 -31.10.2015. Astfel, în urma analizării cererilor depuse de către persoanele fizice s-au aprobat 234 cereri de acordare scutire de la plata majorărilor de întârziere în urma cărora s-au emis decizii pentru suma totală de 104.587 lei , iar în cazul persoanelor juridice s-au aprobat 6 cereri de scutire majorări de întârziere pentru care s-au emis decizii în sumă totală de 15.279 lei. Urmare a acestei acțiuni s-au încasat din debitele restante datorate bugetului local suma de 222.238 lei la persoanele fizice și 47.851 lei la persoanele juridice.

În cadrul activității de evidențiere a contribuabililor plătitori de taxă specială privind colectarea, transportul și depozitarea gunoiului menajer s-au prelucrat următoarele documente:

907 declarații pentru înregistrarea contribuabililor;

752 declarații de modificare a situației anterioare;

166 notificări de clarificare a situației privind numărul de persoane declarate și înregistrate în evidențele fiscale.

În vederea identificării veniturilor bănești au fost emise adrese către instituțiile publice ale statului și anume către Administrația Finanțelor Publice, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Casa Județeană de Pensii, etc.

În cazul contribuabililor la care nu au putut fi identificate venituri bănești au fost solicitate informații privind bunurile deținute în proprietate de la structurile teritoriale ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Ministerului Afacerilor Interne. Astfel au fost instituite 4 sechestre asupra bunurilor mobile și imobile deținute de către debitori persoane fizice pentru recuperarea sumei de 36.030 lei.

Debitorilor cărora nu le-au putut fi identificate bunuri și venituri urmăribile li s-a declarat starea de insolvabilitate. Astfel au fost întocmite un număr de 35 de dosare de insolvabilitate pentru care au fost înregistrate în evidența separată sume ce reprezintă impozite și taxe locale precum și amenzi contravenționale în cuantum de 75.119 lei.

Pentru debitorii persoane fizice ale căror bunuri au fost supuse executării silite de către executorii judecătorești au fost trimise solicitări pentru distribuirea sumelor rezultate în urma vânzării la licitație publică a bunurilor sechestrate.

În vederea recuperării debitelor restante datorate de către contribuabilii persoane juridice au fost întocmite un număr de 141 dosare de executare silită .În aceste dosare s-au emis somații și titluri executorii pentru recuperarea sumei de 54.322,5 lei, iar în urma întocmirii adreselor de înființare a popririi au fost încasate impozite și taxe locale în sumă de 9411,5 lei.

La nivelul biroului s-au respectat atribuțiile specifice postului și de colaborare cu instituții publice, autorități, persoane fizice și juridice cu respectarea statutului funcționarului public și a legislației în vigoare.

Dinamica încasărilor impozitelor și taxelor locale la Primăria orașului Mioveni

În cadrul acestui subcapitol am realizat o analiză asupra dinamicii încasării principalelor impozite și taxe locale la Primaria orașului Mioveni. În această prezentare voi porni de la evoluția impozitelor și taxelor locale în perioada 2013-2015, pentru efectuarea unei analize a veniturilor bugetului local pe tipuri de impozite ca elemente componente, a dinamicii acestora și a unora dintre cauzele care au determinat-o.

Veniturile realizate din impozite și taxe locale sunt formate din:

Impozite directe precum și taxe pe proprietate de la persoane fizice formate din : impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport;

Impozite indirecte precum: impozitul pe spectacole, autorizații de funcționare, taxe judiciare de timbru, taxe extrajudiciare de timbru.

Ponderea veniturilor încasate din impozite și taxe locale la bugetul primăriei orașului Mioveni, precum și evoluția acestora în perioada 2013-2015 sunt evidențiate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 11 Venituri încasate din impozite și taxe locale

Sursa: Contribuție proprie

Analizând datele cuprinse în contul de execuție bugetară al orașului Mioveni în perioada 2013-2015, observăm că veniturile încasate au crescut în perioada analizată de la 6.288.511 lei în anul 2013 la 7.142.038 lei în anul 2015.

Această creștere se datorează în principal modificării nivelurilor valorilor impozabile prin hotărârile anuale privind stabilirea impozitelor și taxelor locale adoptate de Consiliul Local al orașului Mioveni.

Ponderile cele mai mari ale impozitelor si taxelor in perioada 2013-2015 le-au detinut:

Impozitul și taxa pe clădiri de la persoane fizice a deținut o pondere de 31 % în anul 2013, de 34% din totalul veniturilor încasate în 2014 si de 32% în anul 2015, unde ne indică faptul că în anul 2014 am avut o creștere majoră față de ceilalți ani.Această scădere a încasărilor înregistrată pe segmentul impozitului și taxei pe clădiri datorate de persoane fizice în perioada 2015 față de anul 2014 se datorează ca urmare a modificării rangului localității (a unor cartiere arondate orașului Mioveni, de la rangul III-orașe la rangul IV-sate reședință de comune) conform Hotărârii Consiliului Local, aceasta vine ca o facilitate fiscală pentru cartierele limitrofe orașului în vederea dezvoltării acestora, iar creșterea din anul 2014 se datorează ca urmare a încasării listei de rămășițe din anii precedenți, precum și a dinamicii procedurii de executare silită.

Graficul nr. 1

Sursa: Contribuție proprie

Impozitul pe teren de la persoane fizice, deși nu a avut o creștere semnificativă din totalul veniturilor încasate la Primăria orșului Mioveni, putem spune ca a avut o pondere de 9% în anul 2013, iar în anul 2014 de 10%, aceasta datorându-se creșterii valorii de impunere.În anul 2015 avem o pondere de 7%, această scădere datorându-se ca urmare a modificării rangului localității conform Hotărârii Consiliului Local (a unor cartiere arondate orașului Mioveni, de la rangul III-orașe la rangul IV-sate reședință de comune), aceasta vine ca o facilitate fiscală pentru cartierele limitrofe orașului în vederea dezvoltării acestora, iar creșterea din anul 2014 se datorează ca urmare a încasării listei de rămășițe din anii precedenți, precum și a dinamicii procedurii de executare silită.

Graficul nr. 2

Sursa: Contribuție proprie

Impozitul pe mijloacele de transport de la persoane fizice a deținut o pondere de 18% din totalul impozitelor și taxelor încasate în anul 2013 , de 19% în anul 2014 și de 18% în anul 2015. Putem vedea un echilibru al impozitelor și taxelor locale pe mijloacele de transport încasate în perioada 2013-2015.O creștere putem observa in anii 2014-2015 față de anul 2013 și datorită programului Rabla, iar această creștere se mai datorează și biroului Urmărire Venituri datorită procedurii de executare silită(somații, popriri și sechestre).

Graficul nr. 3

Sursa: Contribuție proprie

Taxa pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare a avut o creștere mai mare în 2014 (9%) față de ceilalți ani 2013 (7%) respectiv anul 2015(8%) datorită dezvoltării orașului și atragerea de noi firme care își desfășoară activitatea în orașul Mioveni.

Graficul nr. 4

Sursa: Contribuție proprie

Venituri din amenzi contravenționale au înregistrat o pondere de 18% în anul 2013, de 19% în 2014 și de 20% în anul 2015.Această evoluție se datorează în principal creșterii anuale a punctelor de amendă proportional cu creșterea salariului minim pe economie și a numărului foarte mare de sancțiuni contravenționale aplicate.

Graficul nr. 5

Sursa: Contribuție proprie

La acestea se adaugă și veniturile provenite din taxele extrajudiciare care au înregistrat o evoluție continuă a sumelor încasate de 18% și taxele speciale care

s-au remarcat cu o creștere a încasărilor de 20% în perioada analizată.

În anul 2015, principalele resurse ale bugetului orașului Mioveni din care

s-au asigurat fondurile necesare finanțării acțiunilor propuse au fost veniturile proprii, fapt care îl evidențiază nivelul de 56,94 % pe care acestea le-au avut în structura veniturilor totale încasate la bugetul local. Veniturile încasate din impozite și taxe locale au o pondere semnificativă în totalul veniturilor bugetului local, acestea împreună cu veniturile nefiscale, veniturile din capital, veniturile cu donațiile și sponsorizările contribuind la echilibrul bugetului local al orașului Mioveni.Un aport important la aceste venituri sunt și impozitele și taxele datorate de SC Automobile Dacia SA,astfel contribuind la situarea orașului Mioveni printre primele orașe din Romania cu venituri ridicate.

CONCLUZII

Impozitele constituie o formă de prelevare a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului pentru a acoperi cheltuielile publice. Această prelevare este cu titlu obligatoriu, nerambursabil și de asemenea fără contraprestație directă și imediată din partea statului. Deoarece prin intermediul impozitelor se pot realiza obiectivele financiare, economice și sociale urmărite de către stat la introducerea lor, se impune faptul ca reglementările fiscale să fie cunoscute și respectate atât de organele fiscale, cât și de contribuabili. În acest sens, în legile prin care se fixează impozitele se precizează persoanele în sarcina cărora cade plata impozitelor, obiectul impozabil, mărimea relativă a impozitului, termenele de plata, sancțiunile ce se aplică persoanelor fizice și/sau juridice care nu-și onorează obligațiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabilă de la impunere și încalcă alte dispoziții ale reglementărilor fiscale.

În primul capitol am definit impozitele și taxele, care aduc cel mai mare aport la bugetul local, caracterul obligatoriu al acestora trebuie înțeles, că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care conform legii datorează un impozit. Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, în care contribuabilii își au domiciliul, sediul, punctele de lucru sau în care se află bunurile impozabile.

Impozitele și taxele locale se individualizează în ansamblul impozitelor și taxelor prin următoarele:

– bunurile impozabile sau taxabile sunt situate în unitaățile administrativ-teritoriale;

– resursele provenite din impozite și taxe locale se utilizează pentru finanțarea cheltuielilor publice din bugetele locale;

– impozitele și taxele locale reprezintă instrumentele de manifestare a autonomiei locale.

Dreptul de a introduce un impozit il are statul și el se exercită de cele mai multe ori prin intermediul puterii legislative, iar în anumite condiții prin organele de stat locale.

Capitolul II ,, Proceduri privind impunerea, colectarea și executarea silită a impozitelor și taxelor locale datorate de contribuabili persoane fizice ,, dorește să atingă procedura privind impunerea impozitelor și taxelor locale, precum și colectarea acestora inclusiv prin executare silită. Acțiunea de așezare a impozitului începe cu stabilirea obiectului impozitului care constă în constatarea și evaluarea materiei impozitului. Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu nerambursabil în schimbul acestora plătitorii acestora nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală apropiată sau mai mică. În cazul în care debitele provenite din impozite și taxe nu sunt stinse conform legislației în vigoare organele cu atribuții de executare silită pot proceda la stingerea acestor debite prin procedura executării silite.

De preferat este ca impozitele și taxele să fie stinse în termenele prevăzute de lege pentru a evita procedura de executare silită.

În ceea ce privește studiul de caz ,, Stabilirea, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale la Primăria orașului Mioveni’’, am prezentat toată procedura privind stabilirea, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor în cadrul biroului Impozite și Taxe. Totodată am scos în evidență dinamica și structura încasărilor impozitelor și taxelor conform graficelor prezentate în subcapitol.

Pentru a evidenția rolul impozitelor și taxelor în dezvoltarea activității economico-sociale, au fost analizate în lucrare fiecare impozit și taxă locală în parte.

În concluzie putem spune că un sistem fiscal rațional, specific statului, bunăstării sociale, se bazează pe posibilitățile efective reale și echitabile de stabilire a impozitelor pe contribuabil.

Bibliografie

Chilarez Dănuț – Fiscalitate-Fundamente tehnice, metode și proceduri fiscale, Editura Independența economică, Pitești, 2011;

Gaston Jèze, ,, Traite de la science des finsnces’’ , Editura Francoise, 1909

Alexandru Negrea, Fiscalitate: Metode și tehnici fiscale, Editura Ex Ponto, Constanța, 2009;

Ioan Les, Legislația executării silite. Comentarii și explicații, Editura C.H.Beck, București,2007;

Savelly Zilberstein, Viorel Mihai Ciobanu, Tratat de executare silită, Editura Lumina Lex, București, 2001;

Dan Drosu Saguna, Drept fiscal, ediția a 2-a, Editura C.H. Bech, București, 2008;

Ileana Ruxandra Dănăilă, Executarea silită. Titluri executorii. Creanțe Fiscale, Editura Hamangiu, București, 2010;

Ioan Garbulet, Executarea Silita directa, Editura S.C. Universul Juridic S.R.L., București, 2013;

Ion Mihăilescu (coord) – Finanțe publice – curs aplicativ, Editura Independența economică, Pitești, 2010;

Ion Mihăilescu (coord) – Finanțe publice, Editura Independența economică, Pitești, 2010;

Tatiana Moșteanu – Finanțe publice- note de curs și aplicații pentru seminar. Editura Universitară,București, 2008;

Tatiana Moșteanu – Finanțele instituțiilor publice. Editura Economică,București, 2011;

Zaharia Vasile- Finanțe publice, Editura George Barițiu, Cluj-Napoca, 2002;

Lucian Țâțu, Cosmin Șerbănescu, Dan Ștefan, D. Cataramă, Adrian Nica, Emilian Miricescu, Fiscalitate- de la lege la practică, Editura C.H. Beck, 2007;

Nicolae Hoanță, ,, Economia și finanțele publice’’ , Editura Polirom,Iași, 2000

***ORDONANȚA GUVERNULUI nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.Actualizata si consolidata la nr. 17 din 15 iulie 2015;

***ORDONANȚA nr. 2/2001, Actualizata 2014, privind regimul juridic al contravențiilor;

***HOTARAREA NR. 86 – privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2015 – Primăria orașului Mioveni;

*** Legea nr. 207/2015 privind Noul Cod de procedură fiscală;

*** Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal;

Cfnet – Revista de actualitate financiară;

Revista ,, Impozite și taxe’’ – nr. 8/2014. Editura Tribuna Economica.