Importanta Predarii Geografiei la Clasa a Iv Adocx

=== Importanta predarii geografiei la clasa a IV-a ===

Cap. II. Importanța predării geografiei la clasa a IV-a

Marcel Căprescu în lucrarea sa „ Reformă și curriculumˮ aseamănă curriculum cu drumul elevului care îl parcurge de-a lungul perioadei de școlarizare și de pe fiecare parte a drumului găsește disciplinele, obiectele sau materiile de învățământ.

În fiecare an școlar elevii trebuie să-și însușească cunoștiințele predate la fiecare disciplină.

Geografia ca disciplină studiată la clasa a III-a și a IV-a contribuie la educația intelectuală a elevilor. Elevii îți însușesc un sistem de noțiuni, priceperi și desprinderi, necesare pentru activitatea practică. Pentru a dezvolta gândirea elevilor în timpul orelor de geografie, profesorul trebuie să îi ajute să învețe să înțeleagă fenomenele și legăturile lor interne. Niciodată un fenomen nu trebuie prezentat numai prin teorie ci prin ieșiri în natură. De exemplu, prin deplasarea elevilor în orizontul local, elevii pot studia un râu, fiindule atrasă atenția asupra obîrșiei râului, care poate fi un izvor, un lac, o mlaștină, legătura care au loc între viteza râului și înclinarea pantei pe care curge sau evoluția văii în raport cu natura petrografică și morfologică a ținutului.

Prin observarea vremii elevul poate face legătura între temperatură,presiune atmosferică, precipitații și direcția maselor de aer. Specific geografiei este lucrul cu harta unde putem să reprezentăm așezările geografice, configurația unei suprafețe la fel cum putem reda particularitățile unui teritoriu. Prin culorile și semnele convenționale specifice hărților, elevii înțeleg mult mai bine părțile de relief.

Prin predarea geografiei pe baza explicării și înțelegerii cauzelor fenomenelor, elevii dezvoltă un spirit de curiozitate și observație. Profesorul învățător la orele de geografie folosește metoda explicației și a observației.

2.1. Transpunerea conținutului învățământului geografic în curriculumul școlar

Curriculum la decizia școlii față de curriculumul comun este documentul care permite obținerea unui procentaj de 20-25% din programul școlar al elevilor. Aria curriculară cuprinde mai multe discipline, care au obiective comune acestea fiind la număr 7: Limbă și comunicare, Matematică și științe ale naturii, Om și societate, Arte, Educație fizică și sport, Tehnologii, Consiliere și orientare. Ponderea lor variază în funcție de clase și cicluri. Totdeauna în planul de învățământ este specificat numărul de ore care este atribuit fiecărei arii curriculare și discipline, numărul de ore maxim și minim.

Geografia este inclusă în aria curriculară Om și societate.

ANEXA 1.1. la Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 5198 / 01.11.2004

Programa școlară de geografie prin componenta sa generală este valabilă pentru toate ariile curriculare dar poate fi și particularizată unei arii curriculare. În componenta curriculară sunt cuprinse următoarele: scopurile programelor ariilor curriculare,obiectivele generale ale sistemului de învățământ național, obiectivele instructiv-educative, planul de învățământ, principii didactice fundamentale.

Componenta particularizată la o arie curriculară sau disciplină are în copmoziție: prezentarea disciplinei, obiectivele cadru, obiectivele de referință, elementele de conținut, exemple de situații de învățare, exemple de metodologii de învățare, predare, recomandări și sugestii.

Obiectivele cadru ale disciplinei fac referire la formarea capacităților atitudinilor specifice disciplinei. Obiectivele de referință reprezintă rezultatele învățării așteptate de către profesor, pe fiecare an de studiu. Exemplele de situații de învățare sunt construite pe baza experienței concrete. Prin conținuturi se urmărește atingerea obiectivelor cadru și de referință.

2.2. Metodele și procedeele activității instructiv-educative la geografie

Metoda reprezintă o cale de urmat în vederea atingerii unui scop. Orice metodă este formată dintr-unul sau mai multe procedee. Procedeul este reprezentat de o componentă, o secvență sau un segment al metodei care se aplică pe o perioadă relativ scurtă de timp în vederea creșterii eficienței metodei.

Observăm că relațiile dintre metode și procedee sunt interschimbabile, însemnând că orice metodă poate deveni procedeu și reciproc. Metodele tradiționale sunt: explicația, demonstrația, exercițiul, descrierea, observația. Metodele moderne care le îmbinăm cu cele tradiționale la ore sunt: brainstormingul, ciorchinele, cubul, pălăriile gânditoare, lotusul sau turul galeriei.

Aspectul instructiv al metodelor asigură însușirea cunoștințelor geografice și formează la elevi priceperi și deprinderi, posibilitatea de a lega teoria de practică, de a observa natura sau activitatea social economică a oamenilor, pentru a ajunge la concluzii și generalizări.

O perspectivă asupra metodelor tradiționale și moderne ar fi următoarea:

Dulamă,M. Elemente din didactica geografiei. Pag.48

La orele de geografie, pentru a capta atenția elevilor putem folosi povestirea o metodă expozitivă în care se descrie unele fapte, întâmplări, evenimente sau imaginate, într-un stil descriptiv-narativ care este învăluită de un stil captivant, emoțional, intuitiv. De multe ori profesorul se întreabă de ce să folosească povestiri? Ce povestiri să folosească, pentru a fi adecvate? Cum povestește, pentru a fi cât mai captivantă. O întrebare oarecum interesantă ar fi: ce scop ar avea introducerea povestirii în lecție? Atunci când copiii sunt obosiți sau plictisiți povestirile sunt bine venite, constituind condimentele care rup monotonia demersului didactic creând acele stări, putem spune emoționante, în care informația se transformă în fixare. O situație de învățare o putem transforma într-o experiență trăită, un moment de urmat sau de evitat. Acum ne întrebăm ce povestiri sunt adecvate lecției? Aici se urmărește concordanța povestirii cu conținutul lecției, limbajul folosit și lungimea textului. Dar cu se va pregăti conținutul povestirii? Selectăm textul în funcție de un obiectiv cognitiv ți adecvat subiectului, căutăm o temă dintr-un anumit repertoriu (cărți, internet, televizor) având scopul de a crea emoții, farmec sau suspans.

Pentru o bună impresie artistică ar fi binevenit un power point cu imagini din zonă, pentru o mai bună localizare în spațiu, hărți cu zona respectivă. O altă întrebare ar fi: cum introducem metodic o povestire în lecția de geografie? Profesorul trebuie să aibă câteva „trucuriˮpentru a capta atenția elevilor, de exemplu: Am citit într-o carte o legendă foarte frumoasă despre Țara Făgărașului și mi-ar plăcea să v-o povestesc și vouă….., am văzut la televizor un documentar despre…….care m-a uimit. Prin expresia fețelor elevilor care urmăresc povestirea, i se oferă profesorului feed-beck-ul pentru rolul jucat. Se poate schimba rolul profesorului cu cel al elevului care povestește, fiind o lecție modernă de geografie, prin acest schimb de rol se integrează situații de învățare prin povestirea de către elevi a unui fenomen geografic, catastrofă care la rândul lor sunt discutate de colegi și de cadrul didactic.

De exemplu următoarea legendă a Țarii Făgărașului se poate prezenta la începutul orei, ajutați de imagini prezentate în powerpoint, de hărți prin care elevii pot delimita Țara Făgărașului și pot viziona toate frumusețile zonei.

O legendă care circulă prin Țara Făgărașului spune că DUMNEZEU înainte de a face Țara Făgăduinței I-a însărcinat pe arhanghelii Mihail și Gavril să-I prezinte un mic ținut desprins din povești . După multe căutări aceștia I-au prezentat Țara Făgărașului. Văzând Acesta munții înalți acoperiți de păduri prin care mișunau tot felul de viețuitoare, dealurile împodobite cu pășuni și livezi înflorite, cu podgorii, cu păduri de tei și salcâm, lunca mănoasă unde Oltul curgea agale, păstravii curcubeu care se zbenguiau în râurile repezi din văile munților, I-a plăcut atât de mult încât fără să facă alte modificări, a fost de acord cu minunățiile acestui ținut. Și, ca să întregească frumusețea acestor locuri Le- a populat cu oameni harnici și credincioși care în decursul timpului au construit sate și orașe, cetăți de apărare, mănăstiri și biserici pentru toate confesiunile (ortodoxă, catolică, greco-catolică, reformată, adventistă, baptistă, mozaică etc.) unde se aduc laude și mulțumiri lui DUMNEZEU. Unii chiar „argumentează” această legendăsusținând că în timpuri imemoriale Făgărașul se numea Făgădău iar zona Țara Făgădaului (Fagaduintei). 

O altă metodă didactică de exploatare folosită este observarea care poate fi: directă, atentă, sistematică a mediului în care trăim. Există mai multe tipuri de observare: staționară, expediționară, directă, indirectă, vizuală, olfactivă, auditivă, tactică, gustativă.

Observarea staționară se face pe o perioadă mai mare de timp, într-un punct din teren, în schimb observarea expediționară este făcută de-a lungul unor trasee.

Observarea directă este cea mai folosită deoarece se face prin contact sensorial nemijlocit în natură unde sunt studiate fenomene și procese geografice autentice.

Observarea indirect se face cu ajutorul fotografiilor, desenelor, hărților, diagrame etc. Prin observarea vizuală obținem majoritatea informațiilor, printr-o vizualizare atentă a formelor, dimensiunilor, arealului de repartiție a obiectelor.

Observarea olfactivă ne ajută să identificăm mirosuri diferite ca amoniac, fân, cetină, gaze de eșapament, astfel percepând sistemic spațiul în care trăim.

Observarea auditivă- cu ajutorul auzului putem obține informații privind viteza de curgere a apei, identificarea unor specii de păsări sau mamifere, tunetele, sunetul unei cascade etc.

Observarea tactilă ne ajută prin pipăit să obținem informații despre structura și textura solului, caracteristicile rocilor, minereurilor și a plantelor din mediul înconjurător.

Observarea gustativă- ne ajută la identificarea mineralelor din apă precum clorura de sodium care dă gust sărat apei, clorura de magneziu care dă un gust amar apei.

CAPITOLUL III

Cercetare privind rolul curriculumului la decizia școlii asupra dezvoltării competențelor elevilor la geografie locală

3.1. Introducere

Cercetarea de față dorește să evidențieze rolul curriculumului la decizia școlii asupra dezvoltării competențelor elevilor la geografie locală. Cercul de geografie, noi l-am numit „Steaua Polarăˮ, este un grup de elevi din clasele a III-a și a IV-a care desfășoară activități cu conținut geographic (geografia locală), în afara orelor de curs, perioada fiind de șapre luni.

Pentru organizarea cercului de geografie am informat conducerea școlii despre activitatea cercului. Având acceptul conducerii unității,de învățământ am stabilit împreună cu elevii: denumirea cercului, activitățile care vor fi organizate, am făcut regulamentul, am stabilit datele și orele când ne întâlnim și durata activităților. Metodele practice folosite la Cercul de cunoaștere, fac ca lecțiile de geografie să fie mai atractive și mai ușor de înțeles, eliminând monotonia și plictiseala din cadrul orelor. De asemenea, se dorește a se observa comportamentul și organizarea elevilor de clasa a III-a și a IV-a se, utilizând metodele practice în orizontul local.

Având în vedere clasificarea experimentului psihopedagogic realizat de Mușata Bocoș, acesta este un experiment colectiv, natural și de scurtă durată. Este un experiment colectiv, întrucât sunt 17 subiecți implicați. De asemenea, avem de a face cu un experiment psihopedagogic de scurtă durată, intervalul de timp în care acesta se desfășoară fiind de 7 luni. În toată această perioadă au fost preluate rezultatele elevilor de clasa a III-a și a IV-a la geografie, au fost prelucrate în calculator cu ajutorul programului SPSS. Experimentul psihopedagogic a constat în utilizarea la cercul de cunoaștere a metodelor practice la disciplina geografie. Toate aceste probe din etapa experimentală au fost concepute pentru a le dezvolta competențele elevilor.

Un alt criteriu de alegere a acestei teme de cercetare a fost acela că prin metoda analizei produselor pot aprecia și stabili progresul realizat de copii într-o perioadă determinată, pot verifica dacă am realizat obiectivele stabilite și pot demonstra adevărul propus în ipoteză.

3.2. Obiectivele și ipotezele cercetării:

Obiectivele cercetării:

O.1. Evidențierea rolului curriculumului la decizia școlii în dezvoltarea competențelor elevilor din ciclul primar.

O.2. Identificarea metodelor didactice specifice pentru dezvoltarea competențelor elevilor din ciclul primar

O.3. Evidențierea progresului educațional după creearea Cercului de cunoaștere.

A fost determinată următoarea ipoteză:

Dacă în cadrul orelor CDS optăm pentru un opțional din domeniul geografiei, atunci elevii din ciclul primar care vor participa la Cercul de cunoaștere, vor avea posibilitatea să-și dezvolte mai ușor competențele specifice geografiei locale.

Variabilele cercetării care reies din ipoteză sunt:

1. Variabila dependentă: dezvoltarea competențelor

2. Variabila independentă: competențe specifice orizontului local

Pe baza acestei ipoteze, s-au formulat următoarele ipoteze specifice:

O.1.1. Curriculumul la decizia școlii are un rol important în dezvoltarea competențelor elevilor din ciclul primar

O.2.1. Există o diferență semnificativă a rezultatelor obținute de elevi după utilizarea metodelor practice în dezvoltarea competențelor și creativității în orizontul local.

O.3.1. Prin utilizarea strategiilor de dezvoltare a competențelor și prin crearea unui climat favorabil învățării prin cooperare, elevii obțin rezultate mai bune, își dezvoltă creativitatea, socializează mai bine, crește gradul lor de autonomie și responsabilitate.

3.3. Eșantionul cercetării

Experimentul s-a realizat la Școala Gimnazială „P. d. I. C.” din localitatea Hârseni, județul Brașov, pe un număr de 17 de subiecți, elevi ai claselor a III-a și a IV-a , cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani, de genuri diferite. Experimentul folosit a fost aplicat pe parcursul a șapte luni, în anul școlar 2015-2016.

3.4. Metodologia cercetării

Pentru evidențierea rolului curriculumului la decizia școlii în dezvoltarea competențelor elevilor din ciclul primar, am utilizat metoda experimentului psihopedagogic și metoda observației sistematice.

Metoda de bază în vederea realizării cercetării a fost metoda experimentului.„Experimentul este o observație provocată, deoarece presupune producerea sau schimbarea deliberată a fenomenelor în vederea studierii lor aprofundate în condiții favorabile și a identificării, observării, cuantificării și evaluării factorilor care le influențează sau le determină.ˮEtapele acestui tip de experiment psihopedagogic sunt următoarele:

– etapa constatativă (pretest)

– etapa experimentală

– etapa finală (posttest).

În etapa constatativă au fost recoltate datele de start, pe bază de observații, probe de control, conturându-se nivelul de cunoștințe și deprinderi existent în momentul inițierii experimentului.

În etapa experimentală, etapă fundamentală a experimentului, caracterizată prin desfășurarea procesului de predare-învățare pe modelul E/R/R, s-au utilizat metode și tehnici pentru formarea competențelor și s-au organizat activități didactice predominant pe principiile învățării prin cooperare.

În etapa finală, etapă de control, au fost evaluate rezultatele: datele finale au fost raportate la datele de start, pentru a testa relevanța diferențelor obținute, urmărindu-se în paralel evoluția elevilor, pentru a se constata dacă rezultatele obținute sunt similare, superioare sau inferioare. Obiectivul posttestului constă în aplicarea unui chestionar .

Pe parcursul experimentului s-au folosit următoarele metode, tehnici și instrumente: metoda observației, metoda experimentului psihopedagogic, metoda analizei produselor activității copiilor.

De asemenea, au fost folosite și metode specifice introducerii factorilor de progres educațional în formarea competențelor la geografie locală:

Proba introductivă, de evaluare inițială: verificarea cunoștiințelor după imagini date;

Proba finală, pentru a evidenția eficacitatea strategiilor experimentale: realizarea unui powerpoint cu cunoștiințele acumulate.

3.5. Metodele de cuantificare a datelor:

numărarea rezultatelor, a răspunsurilor, a copiilor cu anumite rezultate, a categoriilor de dificultăți, interpretarea calitativă prin analize variate;

clasificarea, ordonarea, ierarhizarea rezultatelor, a copiilor în diferite etape ale experimentului, folosind scările de evaluare;

compararea rezultatelor copiilor după utilizarea metodelor practiceîn orizontul local.

3.5.1.Instrumente de cercetare utilizate:

test de cultură generală (inițial, final)

Testul inițial a fost aplicat pentru determinarea nivelului de pregătire a grupului și a urmărit cunoștiințele acumulate în timp de la orele de cunoaștere a mediului și geografie despre orizontul local.

Testul final vizează alegerea răspunsului corect.

3.6. Descrierea metodelor utilizate

3.6.1. Metoda experimentului psihopedagogic

În etapa constatativă, elevii au primit un test de verificare a cunoștiințelor generale despre orizontul local, cu ajutorul căruia am dorit să măsor nivelul de pregătire al grupului.

Ausubel D. spunea în lucrarea „Învățarea în școalăˮcă „dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învățarea este ceea ce elevul știe la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecințăˮ.

Disciplina:

Nume…………………………………..

Prenume…………………………………..

Clasa……………………………………

Test predictiv

Denumește țara, județul, comuna ți satul în care locuiești.

Țara……………………………………………..

Județul…………………………………………

Comuna……………………………………….

Satul……………………………………………

Denumește cele patru puncte cardinale:

……………………… , …………………… , …………………. , …………………

Cum definești tu următorii termeni:

Vremea…………………………………………………………………………………

Mediul înconjurător………………………………………………………………..

Râul……………………………………………………………………………………..

Scrie patru fenomene ale naturii pe care le cunoști:

……………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………….

Anulare 4 anotimpuri. Scrie lunile care corespund fiecărui anotimp.

Primăvară ………………….. , ………………………….. , ………………………….

Vară ……………………., …………………………, ………………………..

Toamnă …………………., ………………………….., ………………………

Iarnă…………………….., …………………………, ………………………..

Următoarele semne convenționale pot fi întâlniteîn diferite locuri.

Scrie semnificația următoarelor semne convenționale.

………………………….. ……………………………….. …………………………. ………………………….

Descriptori de performanță.